mf - Nr. 8

p u b l i ca ț i e e d i t a t ă s u b p a t ro n a j u l societății naționale de medicină d e fa m i l i e /m e d i c i n ă g e n e ra l ă Dr Sandra Adalgiza Alexiu

Sinaia, România – 12-15 Mai 2011

pag. 16 NR.8 • IUNIE 2011

2nd Euripa Rural Health Invitational Forum

EXEMPLAR GRA TUIT

„Înţeleg acum mai bine frustrarea medicilor de familie români“ Interviu cu Richard Roberts, preşedintele WONCA World Interviu realizat de

Raluca Zoiţanu Dana Boroeanu

pag.8

�Cred că motivul pentru care în unele ţări medicii de familie nu au statutul şi respectul cuvenit este acela că guvernele se gândesc la nivel naţional mai mult la sănătate publică. Şi pentru ele sănătatea publică înseamnă controlul bolilor infecţioase, igienă, şi iau contact cu asistente, asistente de sănătate publică, specialişti în igienă. Nu le place să aibă de-a face cu îngrijirile clinice pe care le realizează medicii, pentru că este mai complicat de înţeles, nu cunosc limbajul folosit.“

Mesajul Președintelui Wonca World, Richard Roberts Dragi colegi, Am înţeles că negocierile cu decidenţii din acest an s-au încheiat. A fost cu siguranţă o perioadă foarte dificilă pentru voi şi îmi imaginez că aţi fost îngrijoraţi gândindu-vă la ce se va întâmpla cu cabinetele voa­stre, cu familiile voastre şi cu voi.

Poate vi se pare că lucrurile nu sunt mai bune decât înainte să înceapă negocierile. Ar fi un mod greşit de a privi ceea ce tocmai aţi trăit.

V-aţi opus decidenţilor şi aţi arătat că nu vă este frică. Aţi ajutat opinia publică, mass-media şi pe pacienţii voştri să înţeleagă mai bine pro­ blemele pe care le aveţi că medici de familie.

V-aţi făcut aliaţi în mass-media şi aţi aflat că pacienţii voştri vă susţin.

Liderii voştri au continuat să fie avocaţii voştri chiar şi atunci când au fost atacaţi personal de mass-media.

Pentru toate aceste lucruri a fost nevoie de foarte mult curaj.

Ca grup, sunteţi acum mai înţelepţi şi mai puternici decât înainte. Vremurile se vor schimba şi politicienii se vor schimba.

Această schimbare începe cu modificarea opiniilor oamenilor - voi aţi făcut asta. Ştiu că veţi avea parte de vremuri mai bune în viitor, pentru că aţi arătat că puteţi să luptaţi pentru ceva important şi să supravieţuiţi. Trebuie să rezistaţi, pentru că este singura cale prin care pacienţii voştri vor primi ceea ce merită - un medic de familie respectat şi care are suficiente resurse.

Când vă este greu, vă rog să vă aduceţi aminte că în lume sunt 300.000 de medici de familie care stau alături de voi.

Cu drag, Dr. Richard Roberts

Parteneri:

Timișoara (16.02 - 17.02) Tg. Mureș (15.03 - 16.03) Iași (12.04 - 13.04 ) București (5.05 - 6.05) Bacău (17.05 - 18.05) Constanța (14.06 - 15.06) • Pitești (20.09 - 21.09) Oradea (25.10 - 26.10) Baia Mare (8.11 - 9.11) Sibiu (22.11 - 23.11)

Piteș ti 20 - 21.09.2011

Organizator:

Sub patronajul:

Partener media:

info update

EDITORIAL Dana Boroeanu

Istoria se repetă

C

e este a mai fost şi istoria a adus înapoi ce a trecut. Cam aşa aş rezuma ce s-a întâmplat în ultima jumătate de an, în planul medicinei de familie.

O jumătate de an care s-a caracterizat printr-o încleştare dură, „la baionetă” aş spune, între conducerile celor două organizaţii ale medicilor de familie şi CNAS şi MS. Nu au lipsit nici loviturile sub centură din partea reprezentanţilor celor două instituţii ale statului, care reglementează domeniul sanitar, ambele tabere folosindu-se de mass media pentru a lansa atacuri şi contra-atacuri. Ceea ce m-a surprins, deşi era previzibil că aşa se va întâmpla, a fost uşurinţa cu care o parte dintre medici a renunţat la protest, deşi reprezentanţii lor la vârf reclamau cu voce tare manipularea la care erau supuşi. Aş putea spune că, după viteza de reacţie, unii chiar au aşteptat această manipulare pentru a-şi justifica gestul semnării contractului cu Casa. Lipsa de coeziune, uşurinţa cu care pot fi manipulaţi unii dintre medicii de familie, le-au determinat pe cele două reprezentantele ale SNMF şi FNPMF săşi prezinte demisiile din fruntea acestor organizaţii.

Istoria, mai puţin partea cu demisiile amintite mai sus, s-a repetat şi anul trecut şi acum doi ani... şi pare să fie pentru multă vreme de acum încolo „tinicheaua” care o târăşte după sine medicina de familie. Medicii de familie sunt nemultumiţi de foarte multe dintre lucrurile care li se întâmplă, printre altele şi de statutul pe care îl au în faţa autorităţilor, dar şi în faţa colegilor de alte specialităţi, şi care nu îi avantajează deloc.

Să-mi fie cu iertare, dar CNAS a acţionat în consecinţă, ştiind din experienţa anilor trecuţi cum vor evolua lucrurile.

Negocierile reprezintă arta compromisului, iar CNAS a dispus, pentru ca a avut toate premisele să îşi păstreze poziţia şi să creadă că într-un final medicii de familie, mulţi dintre ei, vor ceda. Ceea ce s-a şi întâmplat...

Ce a rămas în urmă?

Zădărnicia parţială a unei lupte, impresia puternică a lipsei de solidaritate, un Contract-Cadru care nu avantajează decât Casa, bugete insuficiente pentru cabinete, medici plasaţi între „ciocanul” CNAS şi „nicovala” pacienţilor şi nu în ultimul rând nedreptatea făcută celor cărora ar trebui să li se adreseze acest sistem de sănătate discreţionar, pacienţilor.

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

2011

Defrozyp®

Clopidogrel 75 mg Indicaţii: Defrozyp® este indicat pentru pentru prevenirea accidentelor aterotrombotice la: ☛ Pacienţi cu infarct miocardic (anterior cu câteva zile, dar mai recent de 35 de zile), accident vascular cerebral ischemic (mai vechi de 7 zile, dar mai recent de 6 luni) sau arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare dovedită. ☛ Pacienţi cu sindrom coronarian acut: ● Sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST (angină pectorală instabilă sau infarct miocardic non-Q), inclusiv pacienţi supuşi implantării de stent după intervenţie coronariană percutanată în asociere cu acid acetilsalicilic (AAS). ● Infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST, în asociere cu AAS, la pacienţii trataţi medical, eligibili pentru tratamentul trombolitic ● Infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST, în asociere cu AAS, la pacienţii trataţi medical, eligibili pentru tratamentul trombolitic.

Doze şi mod de administrare: 1 comprimat filmat Defrozyp® 75 mg pe zi , în priză unică, cu sau fără alimente. ● La pacienţii cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST doza iniţială este de 300 mg clopidogrel şi apoi se continuă cu 75 mg pe zi.

Categorii speciale: În cazul unei interven ţii chirurgicale se recomandă întreruperea clopidogrelului cu 7 zile înainte de intervenţie.

Forma de prezentare: Cutii cu 28 de comprimate filmate.

Lansare

Un nou prosus Chiesi Compania Chiesi lansează Clenil jet, produs destinat adulţilor cu astm bronsic.

Clenil Jet conţine beclometazonă 250 mcg, corticosteroid inhalator care a mai fost utilizat pe scară largă la noi în ţară, iar acum este din nou accesibil pacienţilor români.

Ca noutate, produsul revine cu un dispozitiv inclus ce facilitează pătrun­ derea medicamentului în plămâni.

Astfel, pacietul nu mai trebuie să-şi coordoneze inspirul cu momentul eliberării corticosteroidului din sprayul dozator. Spacer Jet-ul este un dispozitiv (camera de inhalare) mic şi uşor de transportat, spre deosebire de alte variante folosite până acum.

Clenil Jet, beclometazonă 250 mcg, soluţie de inhalat presurizată cu Spacer Jet inclus este pe lista A de compensare şi flaconul conţine 200 doze.

Publisher: Cristian Iosif Director editorial: Dr. Rodica Tănăsescu Preşedinte SNMF

Redactor şef:

Mirela Boroeanu – Stanca mirela.boroeanu-stanca@ pbsolutions.ro

Redactor şef-adjunct:

Dr. Sandra Adalgiza Alexiu Secretar SNMF

Colaboratori permanenți:

r. Mihaela Cârmaciu SMR UK, D Dr. Victor Daniel Ionescu, Dr. Răzvan Miftode, Dr. Adrian Grom, Dana Boroeanu

Secretar general de redacție:

Laura Mancaş mancas.laura@pbsolutions.ro

Specialist relații publice:

Ioana Toma ioana.toma@pbsolutions.ro

Pe ultimul loc la fondurile pentru dezvoltarea medicamentelor noi Un Raport realizat la cererea Parlamentului European care analizează efectele reglementărilor naționale asupra accesului pacienților europeni la medicamente, relevă faptul că România (țară cu o piață a medicamentelor cu pondere minoră în ansamblul european) se afla pe ultimul loc în UE în ceea ce privește investițiile în cercetarea și dezvoltarea de noi medicamente, cu o medie de 5 EURO per capita. Primele 3 țări din UE unde se investesc cei mai mulți bani pentru cercetarea și dezvoltarea de medicamente sunt: Danemarca (190 EURO per capita), Belgia (170 EURO per capita) și Suedia (80 EURO per capita). La polul opus, alături de România, se află Portugalia (15

EURO per capita) și Grecia (17 EURO per capita). În România, spre deosebire de alte state europene, medicamentele generice, medicamente care copiază formulele originale ale medicamentelor inovative ieșite de sub patent, au o mai bună penetrare pe piață. Din totalul medicamentelor cu prescripție, cota de piață a medicamentelor generice în anul 2010 este de 64% în volum și 24,2% în valoare, în timp ce medicamentele originale au înregistrat anul trecut 36% volum și o valoare de 74%. Acest lucru situează România peste media europeană de 22.4% ca valoare, în ceea ce privește consumul medicamentelor generice.

Director executiv:

Events Manager:

Pre-press/Tipar:

Art director/DTP:

Asistent Director executiv:

Publicație lunară editată de:

Silvia Ion ion.silvia@pbsolutions.ro Corina Constanda

Foto:

Cristi Chivu, Dreamstime

Advertising Sales Manager: Georgiana Gioabă georgiana.gioaba@ pbsolutions.ro

Gabriel Caramalău gabriel.caramalau@pbsolutions.ro Dana Buzurin buzurin.dana@pbsolutions.ro

Referent marketing:

Simona Dumitrescu simona.dumitrescu@pbsolutions.ro

Abonamente

abonamentemf@pbsolutions.ro

Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, București Tel.: 021.311.94.26; Fax: 021.311.94.27

Această publicație este destinată specialiștilor de medicina familiei și celor care lucrează în domeniul medical și farmaceutic.

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

2011

info update

Serviciile de psihiatrie la dispoziţia medicilor de familie din UK CRHT (crisis resolution and home treatment) este o echipă care se află în prima linie, având ca principală atribuţie rezolvarea crizelor sau ale urgenţelor psihiatrice din comunitate.

Dr. Claudiu Cârmaciu,

Consultant Psychiatrist, Chelmsford, Essex

Dr. Mihaela Cârmaciu,

GP Principal, Chelmsford, Essex

(continuare din numărul trecut)

Î

n NHS, echipele psihiatrice din comunitate au un rol foarte important în a oferi rapid primul contact după evaluarea iniţială de către un medic de familie. Aceştia preiau şi urmăresc pacienţii psihiatrici externaţi din spitale şi îi sprijină nu doar din punct de vedere psihologic, dar şi practic în probleme de tip social, de exemplu probleme legate de starea lor financiară şi locuinţele unde trăiesc. De

câtiva ani buni, au fost introduse echipe specializate în psihiatria comunitară care complementează clasicele CMHT (community mental health team) descrise mai sus cum ar fi: CRHT (crisis resolution and home treatment), AOT (assertive outreach team) şi EIP (early intervention in psychosis). Toate aceste echipe tind să aibă în componenţa lor medici psihiatri, asistenţi de psihiatrie comunitari, psihologi, lucrători sociali, terapişti ocupaţionali şi lucrători de suport (support workers). Există uneori variaţii în componenţa acestor echipe, care nu sunt întotdeauna complete.

CRHT poate fi contactată direct de către medicul de familie dar şi de pacienţi şi familiile lor şi intervine imediat, pacientul având oportunitatea de a fi consultat la foarte scurt timp după ce medicul

“Existenţa unei astfel de diversităţi a serviciilor psihiatrice gata să sară în ajutorul pacientului şi al medicului sau de familie construieşte o imagine pozitivă a unui sistem psihiatric britanic pe care l-am putea descrie la ora actuală ca fiind ideal.” de familie cere ajutorul acestei echipe, de obicei în aceeaşi zi.

O a doua atribuţie importantă a acestei echipe este cea de tratament la domiciliu a pacienţilor care înainte de apariţia acestor echipe ar fi fost internaţi în spitale psihiatrice, mari consumatoare de fonduri financiare. Bineînţeles ca în funcţie de riscul suicidal şi severitatea simptomelor prezentate, o parte a pacienţilor necesită totuşi internarea în spital. Acelaşi CRHT are rolul de a facilita aşa numitul “early discharge” (externare timpurie) a pacienţilor care nu sunt pe deplin

vindecaţi, dar nivelul de risc le permite continuarea tratamentui la domiciliu cu vizite zilnice, uneori de două ori pe zi, din partea membrilor echipei CRHT. AOT (Assertive Outreach Team) este o echipă similară cu CMHT, dar pacienţii acestei echipe prezintă dificultaţi de complianţă la tratamentul psihiatric şi tind să evite contactul cu serviciile psihiatrice. Ei suferă de afecţiuni cronice severe de genul schizofreniei sau psihozei maniaco-depresive. În trecutul nu foarte îndepărtat, pacienţii aceştia ar fi fost internaţi pe durate foarte

lungi în unităţi de reabilitare psihiatrică.

EIP (Early Intervention in Psychosis), echipe de intervenţie timpurie în psihoză, au apărut în peisajul psihiatric britanic acum câţiva ani ca urmare a concluziilor cercetărilor în domeniul psihozelor. Acestea au arătat ca procesul patologic în boli precum schizofrenia poate fi contracarat în mod mai eficient prin intervenţie terapeutică de la primele semne ale bolii.

Pe lângă psihiatria generală a adultului, ale cărei servicii sunt descrise în mod sumar în rândurile de mai sus, medicul de familie britanic are la îndemână specialişti în alte domenii psihiatrice precum psihiatria vârstnicului (de la 65 de ani în sus), psihiatria copilului şi a adolescentului (până la 17 ani), psihiatria abuzului de alcool şi droguri, psihiatria dificultăţilor de învăţare (se evită termenul de handicap mental, fiind considerat jignitor) şi psihiatria judiciară.

eveniment

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

2011

Medical Forum Bacău Medical Forum a reunit la Bacău aproximativ 300 de medici de familie şi este organizat pentru prima dată în acest oraş.

T

imp de două zile, par­ticipanţi au avut prilejul să asculte expunerile reprezentanţilor de marcă ai Societăţii Naţionale de Medicina Familiei şi ai Asociaţiei patronale a MF. Temele aflate în dezbatere au abordat pro­blematici importante pentru în­treg sistemul de medicină primară privitoare la CoCa 2011-2012, dar şi aspecte ce ţin de activitatea clinică a specialistului MF. Organizate sub auspiciile Societăţii

Naţionale de Medicina Familiei, lucrările conferinţei au fost moderate de secretarul SNMF, dr. Răzvan Miftode.

Pentru 2011 caravana Medical Forum va mai ajunge la Constanţa, Piteşti, Oradea, Baia Mare, Sibiu.

Participanţii au beneficiat de expuneri şi standuri ale producătorilor şi distribuitorilor de medicamente prezenţi la manifestare: Bayer HealthCare, Johnson & Johnson, Merck, Prisum, Romastru, Leo Pharma, Laropharm, Verbatim.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Stand Bayer

11

12

13

Stand Johnson & Johnson

14

15

16

Organizator

Parteneri

Sub patronajul Stand Laropharm

Stand Merck

Parteneri media

Stand Prisum

1 Dr. Răzvan MIFTODE, Reprezentant Naţional în Consiliul EURACT, Secretar SNMF – „Deschidere forum” „Probleme care afectează asistența medicală primară” „Puncte profesionale și patronale în CoCa” „Informatizarea şi cardul...o afacere pe banii noştri...” „2011 – a fi sau a nu mai fi medicina de familie” 2 Dr. Cătălin ANDRIESCU, Preşedinte, Asociația Medicilor de Familie din județul Bacău – „Cuvânt de bun venit” 3 Dr. Manuela TUDOR - CHC Manager Merck România – „Noutatea conceptului de activare a sănătăţii” 4 Dr. Marilena CĂLIMAN, Preşedinte, Federația Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie filiala Bacău; Vicepreşedinte, Asociația Medi­cilor de Familie din județul Bacău – „Managementul cabinetului medical” 5 Dr. Doina MIHĂILĂ, Preşedinte, Federația Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie 6 Dr. ing. Octavian CĂLIMAN – „Aplicarea sistemului de management al calității aferente normelor europene ISO 9001, în concordanță cu contractul cadru” 7 Dr. Aura CREŢU, Director Adjunct, Direcţia de Sănătate Publică Bacău – „Centrele de permanenţă – o necesitate?”

8 Dr. Adrian GROM, Vicepreşedinte, Societatea

Naţională de Medicina Familiei filiala Vaslui – „Colaborarea medic de familie - CNAS” 9 Conf. dr. Florin MITU, Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi – „Aspirin 100 mg - alegerea de primă intenţie în prevenţia cardiovasculară” 10 Dr. George CONEAC, Vicepreşedinte, Colegiul Medicilor Bacău – „Riscurile de Malpraxis în Medicina de Familie” 11 Dr. Răzvan BOSINCEANU – „Diareea acută – intervenție terapeutică” 12 Dr. Mirela BIAGINI, medic primar reumatologie, Spitalul Județean Bacău– „Aspecte terapeutice în artroză” 13 Dr. Laura MICLĂUȘ, medic specialist MG/MF, reprezentant Himalaya - „Actualități terapeutice în afecțiuni reumatismale” 14 Conf. dr. Cătălina LUCA, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Sf. Parascheva” Iaşi – „Infecţiile respiratorii - de la rezistenţă bacteriană la succes terapeutic” 15 Dr. Marina PÎRCĂLABU, Preşedinte, Patronatul Medicilor de Familie Bucureşti – Ilfov – „Call-Med – Medicul de familie la un telefon distanţă” 16 Conf. dr. Daciana BRĂNIȘTEANU, Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” Iași – „Actualități în tratamentul psoriazisului vulgar și al scalpului”

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

eveniment

2011

Medical Forum Bucureşti Printre invitaţi s-au numărat şi Rodica Nassar, preşedintele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaţilor şi nu în ultimul rând dr. Paul Şerban, medic de familie şi consilier al Ministrului Sănătăţii.

O

rganizat pentru al treilea an la Bucureşti, Medical Forum a reunit peste 300 de medici de familie.

Pentru două zile participanţii au avut prilejul să asculte expunerile Timp de două zile, participanţi au avut prilejul să asculte expunerile reprezentanţilor de ma rcă ai Societăţii Naţionale de Medicina Familiei, ai

Asociaţiei patronale a MF, precum şi ale cadrelor universitare de prestigiu din Facultatea de Medicină, UMF „Carol Davila”, Bucureşti. Temele aflate în dezbatere au abordat problematici importante pentru întreg sistemul de medicină primară privitoare la Co-Ca 2011-2012, dar şi aspecte ce ţin de activitatea clinică a specialistului MF. Organizate sub auspiciile Societăţii Naţionale

de Medicina Familiei, lucrările conferinţei au fost moderate de preşedintele SNMF, dr. Rodica Tănăsescu.

Participanţii au beneficiat de expuneri şi standuri ale producătorilor şi distribuitorilor de medicamente prezenţi la manifestare: Bayer HealthCare, Johnson & Johnson, Leo Pharma, Merck, Zentiva, Romastru, Laropharm, Verbatim.

Organizator

1

2

3

4

5 Parteneri

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

1 Dr. Rodica TĂNĂSESCU,

16

17

18

19

Președinte, Societatea Națională de Medicina Familiei – „Deschidere Forum”; „Informatizarea și cardul...o afacere pe banii noștri...”; „Strategii în asistenţa medicală primară”; „Xamiol – tratamentul de primă linie în psoriazisul scalpului”; „MUNDO VERDE. Gama expert de suplimente alimentare” 2 Rodica NASSAR, Comisia de Sănătate, Camera Deputaţilor 3 Dr. Doina MIHĂILĂ, Federația Națională a Patronatelor Medicilor de Familie - „Puncte profesionale şi patronale în CoCa” 4 Dr. Manuela TUDOR - CHC Manager Merck România – „Noutatea conceptului de activare a sănătăţii” 5 Cezar IRIMIA, Preşedinte COPAC - „Pacientul român, între incertitudine şi adevăr” 6 Conf. dr. Cristina TĂNĂŞEANU, Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon” Bucureşti – „Tromboza Venoasă Profundă” 7 Prof. dr. Adrian RESTIAN, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” București – „Medicul între patologia umană şi Casa de Asigurari de Sănătate” 8 Dr. Răzvan BOSINCEANU – „Siguranţa în administrare a paracetamolului la copil” 9 Dr. Sandra ALEXIU, Secretar, Societatea Națională de Medicina Familiei – „SNMF în context european” 10 Vasile BARBU, Preşedinte, Asociaţia pentru Protecţia Pacienţilor – „Accesul pacientului la asistența medicală” 11 Dr. Adrian GROM, Membru, Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie - „SIUI

– avantaje şi impedimente”

12 Dr. Iulia KULCSAR, medic

specialist cardiologie, Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof.

Dr. C.C. Iliescu” - „Aspirin 100 mg - alegerea de primă intenţie în prevenţia cardiovasculară” 13 Prof. dr. Ioan LASCĂR, Preşedinte, Colegiul Medicilor din Bucureşti 14 Dr. Marina PÎRCĂLABU, Preşedinte, Patronatul Medicilor de Familie Bucureşti – Ilfov – „Call-Med – Medicul de familie la un telefon distanţă” 15 Dr. Cătălin PETRENCIC, Federația Națională a Patronatelor Medicilor de Familie filiala Călărași – „Venitul medicului de familie în cabinetul medicului de familie în contractul cadru din 2011” 16 Dr. Oana DONEA, medic primar oncolog cu supraspeciali­zare în îngrijire paliativă, Asociaţia pentru Servicii Mobile de Îngrijire Paliativă – „Împreună în lupta împotriva durerii” 17 Prof. dr. Matei DUMITRU, Șef Catedră Medicina de Familie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” București – „De la prevenirea îmbolnăvirilor la promovarea sănătăţii” 18 Conf. dr. Gabriel GLUCK, medic primar urologie, Institutul Clinic de Uronefrologie şi Transplant Renal „Fundeni” – „Uralyt-U – învinge urolitiaza acolo unde se formează” 19 Dr. Paul ŞERBAN, Consilier - Ministrul Sănătăţii, Preşedinte - Asociaţia Medicilor de Familie Botoşani – „Îmbunătăţirea activităţii de cercetare în medicina de familie din rural în ţările din Europa”

Stand Bayer

16 Stand Johnson & Johnson

Stand Merck

Sub patronajul

Parteneri media Stand Zentiva

legislație

Co – Ca 2011, punct nevralgic Dana Boroeanu

SNMF și FNPMF sunt preocupate de găsirea căilor de dezamorsare a situației actuale a sistemului sanitar. Pacienţii au din ce în ce mai greu acces la servicii medicale şi medicamente, farmaciştii şi producătorii îşi recuperează din ce în ce mai greu banii, cabinetele nu au venituri decente și de aceea, medicii emigrează. Medicii de familie consideră că sistemul de asigurări de sănătate patronat de stat, în formă actuală, şi-a atins limitele. În opinia acestora pe lângă subfinanțarea cronică, greșeli manageriale grave perpetuate în timp au dus la amputarea rolului asistenței medicale primare, ceea ce a dus la creșterea nesustenabilă a costurilor în asistența spitalicească. În interesul populației și la recomandarea Băncii Mondiale, SNMF şi FNPMF cer alocarea a minimum 6% din PIB pentru sănătate, creșterea treptată și substanțială a bugetului pentru asistența medicală primară până la cel puţin 10 – 12% din totalul cheltuielilor pentru sănătate, în următorii 5 ani, obligatoriu minim 9% pentru asistența medicală primară din total FNUASS, pentru anul în curs.

Protestul medicilor de familie nu urmărește doar creșterea finanțării ci și recunoașterea rolului și statutului medicului de familie în sistemul medical românesc în concordanță cu Uniunea Europeană.

Astfel SNMF şi FNPMF solicită: - Clarificarea normelor de aplicare a Contractului - Cadru cu privire la asistența pacienților cronici - Asigurarea valorii minim garantate atât la per capita, cât şi la per serviciu, cu regularizări trimestriale.

Valoarea minim garantată la capitație minimum 3 lei. Valoarea minim garantată la serviciu, minimum 2,5 lei. La ambele valori de punct se va corela cu gradul profesional - Plata la capitație la înscriși, NU la asigurați - Modificarea formulei de calcul pentru punctajul la capitație, cu depunctare graduală pentru medicii cu mai mult de 2.200 de pacienți - Informatizarea trebuie să fie obiectul unui contract separat, negociat și suportarea costurilor de către MS si CNAS, atât pentru asigurarea tehnicii necesare, cât și a muncii de editare a cardurilor - Eliminarea din ordinul cu completarea rețetelor și trimiterilor a prevederilor privind codurile de bare şi a altor enormităţi din aceste ordin - Minim 9% pentru asistența medicală primară din total FNUASS pentru anul în curs - Negocierea tuturor documentelor/actelor normative care îi privesc - CNAS este responsabilă de corectitudinea listelor. Erorile SIUI trebuie corectate iar medicii despăgubiți - Cere în mod oficial o mediere, intervenția primului ministru pentru rezolvarea problemelor din asistența medicală primară.

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

2011

Noutate fiscală: eşalonarea la plată a datoriilor unui cabinet medical individual Dincolo de scopul declarat de a asigura prin această legiferare o colectare ritmică a datoriilor fiscale, cu impact pozitiv asupra bugetului de stat, măsura trebuie considerată salutară pentru contribuabilii care au întâmpinat dificultăţi financiare şi care doresc să se menţină în activitate.

Dan Gîdiuţă

Consilier juridic www.medicalex.ro Cartea cabinetului medical (continuare din numărul trecut)

6. să constituie în termenul legal garanţia solicitată de organul fiscal prin acordul de principiu comunicat contribuabilului Comentariu: După cum am mai precizat anterior, această condiţie nu este obligatorie dacă contribuabilul persoană fizică solicită eşalonarea la plată a unor obligaţii în cuantum de până la 5.000 lei Cum procedaţi pentru a beneficia de eşalonări?

Pentru a beneficia de regimul instituit de executiv, contribuabilul are obligaţia de a respecta mai mulţi paşi, prezentaţi sintetic în cele ce urmează.

Constituirea dosarului

Pentru a acorda eşalonarea, contribuabilul trebuie să întocmească o cerere de acordare a eşalonarii la plată, precum şi alte documente ce le va anexa acesteia.

Cererea de acordare a eşalonării trebuie să conţină o serie de elemente obligatorii: 1. datele de identificare a contribuabilului: denumirea/ numele şi prenumele acestuia, a/ale reprezentantului legal/reprezentantului fiscal/ împuternicitului, dacă este cazul, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscală, numărul de telefon/fax al acestora, adresa de e-mail, precum şi numele, prenumele şi calitatea celor care reprezintă contribuabilul în relaţiile cu terţii; 2. perioada pentru care se solicită eşalonarea la plată, exprimată în luni, şi motivarea acesteia; 3. suma totală pentru care se solicită eşalonarea la plată, defalcată pe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi în cadrul acestora, pe obligaţii fiscale principale şi accesorii; 4. justificarea stării de dificultate generate de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi cauzele acesteia; 5. menţiuni referitoare la eşalonările la plată acordate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării

eşalonărilor la plată, denumită în continuare ordonanţă de urgenţă; 6. data şi semnătura contribuabilului/reprezentantului legal/reprezentantului fiscal/ împuternicitului, precum şi ştampila, dacă este cazul.

La cererea amintită se anexează următoarele documente: 1. declaraţia pe propria răspundere a contribuabilului din care să reiasă că nu se află în procedura insolvenţei, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, că nu se află în dizolvare, potrivit prevederilor legale în vigoare, şi că nu i s-au/s-a stabilit răspunderea, potrivit prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau răspunderea solidară, potrivit prevederilor art. 27 şi 28 din Codul de procedură fiscală; 2. documente sau informaţii relevante în susţinerea cererii.

3. registrul-jurnal de încasări şi plăţi sau, după caz, acte prin care se dovedesc veniturile contribuabilului pe ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a eşalonării la plată; 4. programul de redresare financiară sau orice alt document similar care va conţine şi argumentarea posibilităţii plăţilor pe perioada solicitată la eşalonare.

Dosarul complet, se depune la registatura organului fiscal competent sau se transmite prin poştă cu confirmare de primire, acesta urmând a soluţiona solicitarea în termen de 60 de zile de la data înregistrării cererii.

Analiza dosarului, constituirea garanţiilor şi adoptarea soluţiei

După primirea şi analiza documentaţiei, eventual clarificarea

situaţiei fiscale a contribuabilului

– situaţie în care prezenţa acestuia la sediul organului fiscal se impune – organul fiscal soluţionează cererea contribuabilului prin emiterea: • Fie a unei decizii de respingere a cererii de acordare a eşalonării. Înainte de a lua această decizie, organul fiscal va audia contribuabilul, pentru a-i asigura acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi imprejurările relevante în luarea deciziei.

• Fie a unei decizii de eşalonare la plată – dacă contribuabilul persoană fizică îndeplineşte condiţiile de eligibilitate (vezi pct. 1 - 3, 5 şi 6 din secţiunea anterioară) şi solicită eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale de până la 5.000 lei.

• Fie a unui acord de principiu, dacă contribuabilul persoană fizică a solicitat eşalonarea unor obligaţii fiscale în cuantum mai mare de 5.000 lei. În situaţia în care organul fiscal va întocmi acordul de principiu, prin acest document se vor stabili atât perioada de eşalonare cât şi cuantumul garanţiilor.

Cuantumul şi formele garanţiilor.

Acordul de principiu se comunică contribuabilului, în termen de 30 de zile de la comunicare având obligaţia de a constitui garanţii în cuantumul stabilit – adică să acopere sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 40% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată (notă – perioadă solicitată de contribuabil prin cerere şi aprobată de organul fiscal!) astfel: • pentru esalonări de la 13 la 24 de luni, procentul este de 10%; • pentru esalonări de la 25 la 36 de luni, procentul este de 20%; • pentru esalonări de la 37 la 48 de luni, procentul este de 30%; • pentru esalonări de la 49 la 60 de luni, procentul este de 40%.

Garanţiile pot lua una din următoarele forme: • mijloace băneşti consemnate pe numele contribuabilului la dispoziţia organului fiscal, la o unitate a Trezoreriei Statului; • scrisoare de garanţie bancară; • instituirea sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor proprietate a contribuabilului; • încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului pentru care există un acord de eşalonare la plată, având ca obiect bunuri proprietate a unei terţe persoane, libere de orice sarcini.

De subliniat este faptul că, dacă contribuabilul va prefera să constituie drept garanţie un bun, acesta nu poate să mai constituie obiect al unei alte garanţii pentru eşalonarea la plată a obligaţiilor unui alt contribuabil, iar dacă bunul este mobil (ex. autoturism) nu trebuie să fi expirat durata normală de funcţionare a acestuia. Întotdeauna este obligatorie evaluarea bunurilor de un expert evaluator independent.

După depunerea acestor garanţii în termenul legal, organul fiscal va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor legale, şi va decide în cunoştinţă de cauză prin emiterea şi comunicarea către contribuabil a deciziei de eşalonare sau de respingere.

Decizia de eşalonare şi finalizarea eşalonării

Dacă decizia este favorabilă contribuabilului, acestuia i se va comunica decizia de eşalonare, document ce va fi însoţit de graficele de eşalonare, în care contribuabilul va regăsi cuantumul şi termenele de plată a ratelor de eşalonare.

Sumele cuprinse în graficul de eşalonare la plată pot fi achitate anticipat, parţial sau total, în situaţia în care sunt achitate anticipat mai mult de 3 rate, organul fiscal având obligaţia de a reface graficul de eşalonare. În situaţia în care sumele eşalonate la plată au fost stinse în totalitate, organul fiscal va emite şi comunica către contribuabil decizia de finalizare a eşalonării la plată.

Nota bene

Fără a intra în detalii, precizăm că actul normativ stabileşte totodată şi o serie de reguli prudenţiale, me­nite să ofere statului garanţia încasării acestor obligaţii de la contribuabil (ex. condiţii de menţinere sau pierde­re a valabilităţii eşalonării, dobânzi şi penalităţi pentru întârzieri la plata eşalonărilor).

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

echipa mf

2011

Colita ischemică – privire sinoptică Chirurgul trebuie să acorde atenţie intraoperator faptului că seroasa este mai bine vascularizată decât mucoasa colică.

Dr. Marian Zota (continuare din numărul trecut)

Tratament

Tratamentul cuprinde măsuri ge­nerale de corecţie hidroelec­trolitică şi acido-bazică.

Co­­rectarea factorilor sistemici cauzatori/favorizanţi ai ischemiei (hipovolemia, hipotensiunea, hi­poxia, ameliorarea funcţiei car­diace, întreruperea medicaţiei cu potenţial ischemiant) este obligatorie, dar şi montarea unui tub de gaze sau sonde nazogastrice cu viză, detensionarea tractului digestiv este considerată benefică. Deşi nu există dovezi statistice se recomandă repaus fizic şi digestiv cât şi utilizarea de antibiotice cu spectru larg (cefalosporine, fluorochinolone) şi antibiotice eficiente pe anaerobi (metronidazol).

Monitorizarea este în pri­ mul rând clinică cu urmărirea pa­­rametrilor vitali şi a probelor biologice (Hgb, electroliţi, formulă leucocitară, status proteic), de mare importanţă fiind urmărirea imagistică radiologică şi mai ales colonoscopică.

Tratamentul chirurgical are indicaţii specifice (Tabel III).

Chirurgul trebuie să acorde atenţie intraoperator faptului că seroasa este mai bine vas­cularizată decât mucoasa colică, aşadar marginile de siguranţă trebuie să fie mai largi decât intervalul dictat de afectarea macroscopică a seroasei.

Anastomoza primară nu este indicată pentru că se lucrează pe un ţesut friabil, preferându-se efectuarea anusului iliac cu anastomozarea segmentelor într-un timp chirurgical ulterior.

Bibliografie:

1. El Salvador Atlas of Gastro­ in­testinal Videoendoscopy, Juan Murra-Sacca, www.gas­ trointestinalatlas.com 2. Fundamentals of Diagnostic Radiology 2-nd edition, W. E. Brant, Clyde A. Helms, Lippincott Williams & Wilkins 3. Investigation and ma­ nagement of ischemic colitis, J. Baixauli, Ravi P. Kiran, Connor P. Delaney, Cleveland Clinic Journal of Medicine Volume 70, Number 11 November 2003 4. Manual de Endoscopie, volum 2 – Colonoscopia, Anca Trifan, Ed. Junimea, Iaşi, 2003 5.Sleisenger’s and Fordtran’s Gastrointestinal and Liver Disease, Philadelphia: B Saunders, 19986.

Vademecum în gastroenterologie, Partea I, Afecţiuni ale tubului digestiv, Liana Gheorghe, Cristian Gheorghe.

Tabel III

Indicații chirurgicale în colita ischemică Ischemie acută

Ischemie cronică

- abdomen acut: pneumoperitoneu, peritonită - aspect endoscopic de gangrenă -s tare septică ce nu răspunde la tratamentul medical, fără altă explicație -d iaree, sângerare și colopatie cu pierdere de proteine - persistente > 14 zile - colită cronică segmentată cu sepsis recurent - stenoze simptomatice - suspiciune de neoplazie

reporter mf interviu cu:

Richard Roberts Președintele Wonca World

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

2011

„Înţeleg acum mai bine frustrarea medicilor de familie români“ “Cred că motivul pentru care în unele ţări medicii de familie nu au statutul şi respectul cuvenit este acela că guvernele se gândesc la nivel naţional mai mult la sănătate publică. Şi pentru ele sănătatea publică înseamnă controlul bolilor infecţioase, igienă.”

ţările unde medicii de familie sunt priviţi foarte bine, au multă influenţă în ceea ce priveşte deciziile din sistemul de sănătate şi sunt plătiţi foarte bine. Ţările în care medicii de familie nu sunt respectaţi şi drept urmare nici nu sunt plătiţi foarte bine, Statele Unite, Germania. La mijloc se află Spania şi Franţa.

Aşa că sunt unele ţări, chiar printre cele mai bogate de pe planetă, unde medicii de familie nu beneficiază de sprijin şi de un statut ridicat, nici comparativ cu alţi medici. Dar trebuie să spun că în Statele Unite atitudinea se schimbă acum, din mai multe motive. Recunoaştem din ce în ce mai mult că sistemul nostru, construit pe medicii specialişti şi tehnologie, este foarte scump şi nu are rezultate aşa bune cum are cel construit pe medici de familie şi pe relaţiile lor cu pacienţii. Dar am muncit foarte mult ca să se ajungă la concluzia asta.

Raluca Zoiţanu Dana Boroeanu

A

ţi nimerit în plin război al medicilor de familie cu autorităţile sanitare din România. Cum se vede el din exterior? Înţeleg acum mai bine frustrarea medicilor de familie români.

La început, când aflam despre această situaţie din discuţiile pe e-mail, eram îngrijorat pentru medicii de familie. De fiecare dată când se vorbeşte despre nesemnarea unui contract este posibil ca pacienţii să nu mai fie consultaţi, în semn de protest.

Iar acesta ar fi un lucru foarte rău. Dacă le laşi pacienţilor români impresia că nu lucrezi în folosul lor, vor fi foarte dezamăgiţi, vei pierde sprijinul pe care ţi-l oferă şi acest sprijin este cel mai important. Pe măsură ce am mai ascultat, am aflat că medicii români sunt

foarte dornici să vadă pacienţii în continuare, chiar şi fără să fie plătiţi, doar că nu vor să semneze un contract incorect.

Această atitudine, pentru mine, are foarte mult sens şi, pe măsură ce am aflat detaliile contractului, sunt convins că medicii de familie români trebuie să nu cedeze şi să nu semneze contractul până când nu se vor face schimbări importante.

Ce sfaturi aveţi pentru medicii de familie, ce abordare ar trebui să aibă asociaţiile profesionale pentru a avea câştig de cauză din această confruntare?

Primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să rămâneţi concentraţi pe motivele pentru care vă nu doriţi semnarea unui contract incorect. Puteţi discuta despre banii pe care trebuie să-i câştige medicul de familie ca săşi menţină cabinetul funcţional. Însă cel mai important lucru este că trebuie să câştigaţi această confruntare pentru că pacienţii voştri au nevoie de această victorie. Este important să vă

asiguraţi că medicii de familie au aparatura, resursele, personalul, tot ceea ce este nevoie pentru a fi medici de familie buni. Acesta este motivul pentru care trebuie să câştigaţi – pacienţilor le va fi mai bine dacă voi câştigaţi confruntarea. În România, statutul medicului de familie nu este deloc unul privilegiat.

Mai sunt ţări, şi aici mă refer la ţări cu pretenţie a fi civilizate, în care medicii să se confrunte cu probleme similare?

Multe ţări au aceleaşi probleme.

Să vorbesc mai întâi despre ţările în care, în opinia mea, medicul de familie are un statut privilegiat – Marea Britanie, Norvegia, Danemarca, Olanda.

Acestea sunt câteva dintre

Fiţi deschişi cu pacienţii, să îi ajutaţi să înţeleagă realităţile şi dificultăţile meseriei de medic de famili. “

De ce, cu puţine excepţii Guvernele şi autorităţile sanitare tind să acorde mai puţină importanţă medicinei de familie?

Cred că motivul pentru care în unele ţări medicii de familie nu au statutul şi respectul cuvenit este acela că guvernele se gândesc la nivel naţional mai mult la sănătate publică. Şi pentru ele sănătatea publică înseamnă controlul bolilor infecţioase, igienă, şi iau contact cu asistente, asistente de sănătate publică, specialişti în igienă. Nu le place să aibă de-a face cu îngrijirile clinice pe care le realizează medicii, pentru că este mai complicat de înţeles, nu cunosc limbajul folosit.

Unul din lucrurile care mi se pare puţin neobişnuit în România, comparativ cu alte ţări, şi care cred că îngreunează viaţa medicilor de familie români, este că medicul de familie român lucrează în mediul privat, pentru că este proprietarul praxisului său, dar plata vine de la guvern, şi guvernul nu a cheltuit foarte mult pentru sănătate. Comparativ cu alte ţări – 3,6% din PIB este puţin în timp ce majoritatea ţărilor europene cu o economie cu venituri medii cheltuieşte 7,5%. Şi oricum şi din suma asta nu primiţi foarte mult – doar 3-5% când ar trebui să primiţi 10-12%.

A doua problemă este că 85% din medicii de familie români au cabinetul într-o clădire aflată în proprietatea autorităţii locale, care solicită o chirie la preţul pieţii.

Ministerul Sănătăţii urmăreşte luarea unei serii de măsuri care va face dificilă practicarea medicinei în rural, dacă nu chiar dispariţia ei. Au mai existat ţări care s-au aflat în situatia României şi ce soluţii au găsit pentru ieşirea din impas?

Nu cunosc o altă ţară care să fi avut un sistem de bonusuri care să fi fost eliminat. În Statele Unite avem un sistem de stimulare financiară pentru mediul rural, care constă în plata de către guvernul naţional şi federal a creditelor pentru studiile medicale pe care le au medicii care vin să lucreze în zonele rurale, şi există nişte criterii foarte stricte – mai puţin de un medic pentru 3.500 de locuitori. Este vorba despre sume substanţiale de bani, unii studenţi termină studiile cu datorii de 250.000 dolari, pentru ca educaţia medicală nu este gratuită în Statele Unite. Un alt program pentru a menţine medicii în zonele rurale constă într-un bonus de 10% la banii primiţi de la Guvern, pentru asigurările de tip Medicare, de care beneficiază în general cei peste 65 de ani şi cei cu dizabilităţi, adică doar 20% din populaţie. În Australia şi Canada există programe mult mai bune, în care medicul poate primi şi cu 50% mai mult, în unele cazuri. Un sistem folosit în alte ţări, care nu mi se pare bun, este emiterea unui cod fiscal pentru medic, care nu poate fi folosit în zonele urbane, ci doar în rural. În Canada, au încercat acest sistem pentru o perioadă scurtă de timp dar judecătorii au decis că este neconstituţional, pentru că limita mobilitatea.

Ceea ce i-aş spune eu ministrului sănătăţii este că dacă simte că are destui medici de familie în toate comunităţile din România atunci probabil că nu mai este nevoie de nici un fel de program de stimulare financiară. Dar cred că există multe comunităţi unde este nevoie de medici de familie şi aceştia sunt greu de atras, şi acolo este nevoie de aceste stimulente, aşa că e bine să nu le eliminaţi.

Există şi alte metode prin care medicii pot fi atraşi în zone rurale, în afara stimulentelor financiare? În Cuba şi în Nepal medicul primeşte casă, maşină, însă nu primeşte un salariu foarte mare, acesta fiind de doar 20 dolari pe lună. În Australia şi în Canada, în zonele foarte izolate, Guvernul plăteşte salariul unui medic înlocuitor pentru ca medicul din acea zonă să poată pleca în

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

concediu, care adesea este mai lung decât al altor medici, pentru că se recunoaşte mediul mai stresant în care lucrează. Alte metode sunt oportunităţile pentru educaţia medicală continuă, activitatea didactică, dacă pot veni studenţi în cabinet, sau chiar cercetare.

Ce condiţii ar trebui îndeplinite ca România să aibă un sistem de medicină primară la sate bine pusă la punct? În primul rând este nevoie de suficienţi medici de familie. Apoi aceştia au nevoie de resurse adecvate. Ar trebui ca medicii de familie din zonele rurale din România să câştige aproape la fel cât câştigă medicii de alte specialităţi din oraşe, şi atunci ar fi atraşi în acele zone. Pe măsură ce veniturile medicilor de familie din urban vor creşte, şi cred că asta se va întâmpla, s-ar putea să fie nevoie să creşteţi bonusul oferit medicilor de familie din rural.

Al doilea lucru este că pentru a alege o zonă rurală, medicul nu ia în considerare doar venitul şi felul cum arată cabinetul, ci şi dacă există un loc de muncă pentru soţie, ce fel de şcoală există pentru copii. În unele locuri comunitatea locală se implică să rezolve aceste probleme. În Statele Unite

2011

avem birouri pentru sănătate rurală, care aparţin de Ministerul Sănătăţii, şi care lucrează împreună cu comunitatea locală ca să facă localitatea mai atractivă pentru medicii tineri.

Cum se desfăşoară lucrurile în SUA, din acest punct de vedere?

Am menţionat programele de plată a creditelor pentru studii, programele de stimulare financiară prin bonusuri. Există reguli diferite pentru spitalele din urban şi rural. Spitalele din mediul urban sunt plătite printr-un sistem DRG, care înţeleg că există şi în România. În zonele rurale este folosit un sistem numit “cost-plus”, adică spitalele pot solicita guvernului să plătească în plus peste costul serviciului, primind astfel mult mai mulţi bani decât dacă ar fi plătite pe bază DRG. Pentru spitale, programele guvernamentale Medicare şi Medical Assistance, sunt mult mai importante decât sunt pentru medicii de familie. Pentru spitale acestea reprezintă de obicei 60% din venituri, uneori mai mult. Medicii de familie, care în Statele Unite pot lucra şi în spitale, uneori fiind singurii medici din spitalele din mediul rural, sunt atraşi de astfel de spitale. În unele state, comunităţile locale au încercat

reporter mf să devină mai atractive pentru medici, oferind casă, găsind soluţii pentru educaţia copiilor medicului şi loc de muncă pentru partenerul de viaţă.

Ce mesaj vreţi să transmiteţi fiecărui medic de familie român? Ne-aţi spus ce credeţi că ar trebui să facă organizaţiile medicilor de familie, dar ce credeţi că ar trebui să facă fiecare medic de familie, la nivel individual?

Mai multe lucruri. Ţineţi evidenţa tuturor lucrurilor pe care le faceţi. Nu mă refer la formularele obligatorii cerute de guvern, ci ceea ce contează pentru voi.

Câte consultaţii aveţi, pentru ce probleme vi se adresează pacienţii. Nu trebuie să fie ceva complicat, este suficient un registru cu nume, vârstă, sex şi problema pentru care a venit pacientul. Faceţi deja asta?

Este foarte bine, dar strângeţi datele, le analizaţi? Nu e bine dacă nu o faceţi, asta vreau să

spun. Depuneţi mult efort să ţineţi evidenţa acestor informaţii, de ce să nu le folosiţi? Dacă nu aveţi timp sau abilităţi să le analizaţi, angajaţi pe cineva care să facă asta, prin Societate, care poate să înceapă astfel să dezvolte un departament de cercetare. Probabil Societatea nu are bani acum să facă asta, dar pot fi obţinute fonduri de la Uniunea Europeană, de la firme private de asigurări sau chiar de la Ministerul Sănătăţii, care s-ar putea să fie interesat. Începeţi să strângeţi date, în primul rând. În al doilea rând, trebuie să dezvoltaţi un sistem de îmbunătăţire constantă a calităţii, fiecare în cabinetul său, în care să fie implicat medicul, asistenta medicală şi restul personalului. Pentru asta puteţi să identificaţi o problemă, să căutaţi metode de rezolvare a problemei, să implementaţi soluţia găsită şi apoi să evaluaţi informaţiile pe care le aveţi ca să vedeţi dacă aţi obţinut

Unul din lucrurile care mi se pare puţin neobişnuit în România, comparativ cu alte ţări, şi care cred că îngreunează viaţa medicilor de familie români, este că medicul de familie român lucrează în mediul privat, pentru că este proprietarul praxisului său, dar plata vine de la guvern, şi guvernul nu a cheltuit foarte mult pentru sănătate. “

ceva. În al treilea rând, aş implica pacienţii mai mult.

Indiferent dacă este vorba de stabilirea priorităţilor din practica medicală, stabilirea orelor de program sau a disponibilităţii după orele de program, atunci când mergeţi la Parlament, la Ministerul Sănătăţii, aveţi nevoie de pacienţi care să vă susţină, să vă fie aliaţi. Şi singurul mod în care puteţi obţine acest lucru este să fiţi deschişi cu pacienţii, să îi ajutaţi să înţeleagă realităţile şi dificultăţile meseriei de medic de familie. Acestea ar fi cele trei lucruri foarte practice şi uşor de realizat pe care le poate face fiecare medic de familie.

Probabil că medicul de familie foarte ocupat, care n-are timp să meargă nici la toaletă în timpul programului de lucru, se întreabă cum să realizeze aceste lucruri.

Răspunsul este că nu trebuie să le facă singur pe toate – poate să angajeze pe cineva care să se ocupe de colectarea datelor. La o şedinţă din comunitate poate să întrebe care sunt problemele, ce trebuie rezolvat, şi astfel nu trebuie să rezolve problemele, ci doar să le identifice. Apoi poate lucra o echipă din comunitate să le rezolve, să găsească o soluţie la nivelul comunităţii, nu în cabinetul medicului. Dar dacă nu este pusă acea întrebare, nu are de unde să ştie.

10

puls SNMF

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

2011

Suspendare temporară a protestului Anul 2011 va fi consemnat cu siguranță în istoria Medicinii de Familie din România. Succesiunea evenimentelor profesionale și patronale a dat o intensitate unică primei jumătăți de an.

35% din colegii din toată țara semnaseră vineri dimineață actele adiționale, dar presiunea și manipulările au fost mai puternice decât noi!

Această luptă a început din septembrie, cu grupul de lucru care s-a ocupat de redactarea Normelor, a urmat o succesiune de evenimente, comunicate, documente, proiecte pe care le vom ordona, le vom pregăti și le vom pune tuturor curând la dispozitie. Astăzi, la câteva zile de la suspendarea protestului, facem un prim bilanț cu ce s-a dorit și ce s-a obținut.

Iată consemnat în ultimul comunicat de presă, cel din 14 iunie, acest bilanț:

Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie (FNPMF) şi Societatea Naţională de Medicină Familiei (SNMF) anunţă suspendarea temporară a protestului de nesemnare a contractelor de furnizare de servicii medicale în relaţia cu Casa de Asigurări.

Dr. Rodica Narcisa Tănăsescu

Dr. Doina Ileana Mihăilă Preşedinte FNPMF

Dr. Rodica Narcisa Tănăsescu Preşedinte SNMF

P

rimele zece zile din iunie au reprezentat momentul de cotitură al breslei noastre. Pentru prima dată s-a realizat o coeziune inimaginabilă. Această etapă de istorie ne face să colorăm azi harta MF în toate județele.

Astăzi aducem aici harta unui protest unic și poate irepetabil.

Chiar dacă au fost colegi fricoși, lași, nepăsători, neinformați, puțin rezistenți la presiunile incredibile la care au fost supuși, marea majoritate a medicilor de familie din România a făcut front comun în fața umilințelor, amenințărilor și a decis să nu semneze contractele cu casele de

asigurări. În ciuda unei mașinării bine puse la punct, a manipulării, dezinformării, dezbinării, am rămas uniți și majoritari, chiar dacă declarațiile oficiale au spus că am fost învinși. Nu, dragi colegi, mai puțin de

Medicii de familie doresc să mulţumească pacienţilor lor, care au înţeles motivele protestului, au avut răbdare şi au ajutat astfel soluționarea cererilor privind intere­sele pacienţilor. Mulţumim tuturor membrilor societăţii civile care şi-au manifestat solidaritatea şi tuturor reprezentanţilor mass media care au înţeles şi au redat amploarea situaţiei medicinei primare, prezentând echilibrat evenimentele.“

Începând de marţi, 14 iunie 2011, cele două organizaţii recomandă medicilor de familie parcurgerea etapelor legale în vederea semnării contractelor individuale pentru 2011 şi reluarea activităţii medicale în relaţie cu Casa de Asigurări de Sănătate, aşteptând publicarea cât mai rapidă în Monitorul Oficial a modificărilor legislative hotărâte în protocolul semnat.

Reprezentanţii judeţeni ai medicilor de familie din ţară s-au reunit într-o şedinţă extraordinară în data de 12 iunie 2011, la Bucureşti, pentru a realiza bilanţul protestului.

Aceştia au apreciat pozitiv reuşita în cadrul negocierilor a celor două reprezentante naţionale alese, într-o confruntare inegală în care autorităţile statului, şi în special CNAS, au încercat să dezinformeze şi să manipuleze opinia publică, au exercitat presiuni incredibile asupra medicilor de familie şi asupra liderilor lor şi au manifestat o totală lipsă de interes faţă de nevoile reale de asistenţă medicală primară ale cetăţenilor.

Medicii de familie din toată ţara consideră că preşedinții celor două organizaţii naţionale reprezentative ale medicilor de familie şi-au îndeplinit cu deplin succes mandatul pentru

care au fost desemnaţi de colegii lor şi au reprezentat cu demnitate interesele medicilor de familie. În şedinţa de duminică, reprezentanţii judeţeni au refuzat categoric acceptarea demisiilor anunţate de dr. Doina Mihăilă şi dr. Rodica Tănăsescu; acestea au fost mandatate să reprezinte în continuare interesele medicilor de familie în plan patronal şi profesional, în calitate de preşedinți interimari, până la alegerile din luna iulie 2011, la Iași.

Declaraţiile de vineri, 10 iunie, ale reprezentanţilor Ministerului Sănătăţii şi CNAS în care a fost recunoscută oficial subfinanţarea asistenţei medicale primare vin să confirme faptul că medicii de familie şi pacienţii solidari cu aceştia au tras un semnal de alarmă asupra problemelor grave, reale de finanţare.

Considerăm aceste declaraţii un angajament public al

Ministerului Sănătăţii şi CNAS că reprezentanţii acestor instituţii vor obţine finanţarea suplimentară a medicinei de familie la rectificarea bugetară din luna iulie şi, ulterior, finanţarea adecvată de minimum 9% din FNUASS în Bugetul de Stat 2012.

Cele două organizaţii naţionale, SNMF şi FNPMF, consideră sistarea protestului ca pe un gest în favoarea pacienţilor noştri, care nu sunt vinovaţi pentru gravele deficienţe ale sistemului medical în general şi ale asistenţei medicale primare în special. Sperăm că promisiunea făcută de Ministerul Sănătăţii, de a ne reîntâlni în luna septembrie pentru a crea strategii comune şi a aşeza medicina de familie în locul firesc în cadrul unui sistem de sănătate european, va deveni realitate, pentru a nu mai fi puşi în situaţiile inacceptabile din acest an. Noi vom reaminti periodic decidenților și presei promisiunile făcute în aceste zile.

Dr. Doina Ileana Mihăilă

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

puls SNMF

2011

1. Cerințe rezolvate:

1. Cerințe nerezolvate:

˛ A fost eliminată introducerea plafonului de medicamente la medicul de familie, ceea

˝ Nu s-a obținut suplimentarea bugetului alocat; ˝ Nu a fost eliminată sistarea plăţilor de către CNAS în cazul unui litigiu intre CNAS şi

ce garantează libertatea profesională a medicului și asigură pacientului accesul permanent la cele mai bune servicii medicale din partea medicului său de familie; ˛ Pacientul cu boli cronice poate fi consultat lunar sau la două - trei luni și poate primi rețeta lunar, după necesităţile sale; ˛ Pacientul care nu respectă programarea, dar nu este o urgenţă, deşi plăteşte o taxă suplimentară, poate beneficia în urma consultaţiei de reţete compensate, analize şi consultaţii în alte unităţi sanitare, dacă este asigurat; reglementările CNAS din pro­ iectele de norme nu respectau acest drept al asiguratului; ˛ Consultațiile la domiciliu pot fi efectuate conform deciziei medicului, fără limitări privind vârsta sau diagnosticul, în limita a una/zi; ˛ Consultațiile pentru evaluarea stării de sănătate a copiilor până în 3 ani, vaccinările și consultațiile oferite femeilor gravide în cadrul monitorizării sarcinii sunt servicii distincte, realizând o revenire spre rolul medicului de familie, cel de prevenţie şi de profilaxie; ˛ Plata minimă garantată, astfel încât plata unei consultaţii să nu poată să fie mai mică de 9,9 lei, sumă încă prea mică pentru valoarea unui serviciu medical; ˛ Constituirea şi funcţionarea centrelor de permanentă implică obligații și pentru autoritățile statului, nu doar pentru medici; autospecialele de transport sunt sub coordonarea serviciului de ambulanță, cu șofer; plata pentru ora de gardă a fost majorată de la 10 lei la 12,8 lei; ˛ Costurile implementării informatizării sistemului sanitar (card de asigurat, fișa electronică, rețetă electronică, internet de bandă largă şi backup), dar şi responsabilitatea funcţionării sistemului nu mai cad în sarcina medicului de familie, iar editarea datelor medicale va fi realizată în baza unui contract separat de cel pentru furnizarea serviciilor medicale; ˛ A fost eliminată prevederea abuzivă și ilegală care oferea posibilitatea preluării activității medicilor de familie de către alte categorii de medici, de alte specialități; ˛ A fost eliminată obligativitatea certificării ISO pentru cabinetele cu mai puțin de 5 angajați; ˛ A fost garantată majorarea veniturilor cabinetelor din aria Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării cu 100%, din cauza lipsei grave de asistență medicală din această zonă; ˛ Penalizarea pentru încălcarea contractului se va face prin avertisment la prima abatere, apoi oprirea a 10% din venitul cabinetului, apoi reziliere și nu direct prin penalizarea de 10%, 20% apoi 30%; ˛ Contractul individual este pe un an, până la 31 decembrie 2011;

11

furnizor, până la stabilirea vinovaţilor;

˝ Nu a fost anulată taxa de evaluare a cabinetului de 250 lei în mediul rural şi 1.000 lei în mediul urban;

˝ Nu este recunoscut gradul profesional şi nu este indexată plata consultaţiei în funcţie de acesta;

˝ Nu au fost introduşi pacienţii care nu şi-au plătit asigurarea la plata per capita, cu drepturi medicale minime pentru aceştia;

˝ Au rămas neclarităţi în ceea ce priveşte obligativitatea gărzilor în centrele de permanență;

˝ Nu a fost acceptată posibilitatea ca medicii de familie să recomande unele investigaţii strict necesare pentru pacienţi. lE xamen Babeş Papanicolau pentru cancer de col uterin, l Markeri

hepatita B şi C,

lT est PSA pentru cancer de prostată, l Ecocardiografie, l TSH,

lT estarea hemoglobinei glicozilate pentru pacienţii diabetici, l Osteodensitometrie.

Din cauza acestor limitări pacienţii trebuie să facă mai multe drumuri, la mai mulţi medici sau chiar internări în spital, când totul s-ar putea rezolva la nivelul medicului de familie; ˝ Nu a fost acceptată mutarea serviciilor de vaccinare pe contract separat încheiat cu Ministerul Sănătăţii/DSP, fiind un program naţional al MS, pentru care MS face licitaţie naţională pentru achiziţia vaccinurilor. În mediul rural, acolo unde nu există medic şcolar, primăriile şi DSP fac presiuni asupra medicilor de familie să facă muncă voluntară pentru vaccinare, în loc să încheie contract distinct cu medicul de familie sau să caute şi să plătească un medic şcolar; ˝ Nu au fost eliminate amenzile şi solicitările de rambursare a cheltuielilor de către cabinetul medical, pentru greşelile neesenţiale de completare a reţetelor şi biletelor de trimitere (de exemplu necompletarea antetului, nebifarea unei căsuţe); ˝ Nu au fost eliminate codurile de bare (nou introduse) de pe reţete şi biletele de trimitere cu regim special şi nu a fost acceptată furnizarea acestor formulare în mod gratuit de către CNAS, unităţilor medicale. Acest lucru a fost solicitat întrucât formularele cu regim special nu reprezintă decât o modalitate de decontare pentru CNAS; ˝ Nu a fost acceptată plata unor penalităţi de către Casele de Asigurări în cazul în care nu efectuează plata furnizorilor la termenele prevăzute de lege.

12

tendin�e interviu cu:

Sorin Popescu Director Rela�ii Externe Compania Farmaceutică Amgen

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

2011

„Sistemul sanitar românesc, un iceberg care pluteşte în derivă“ Cu peste 12 ani experienţă în domeniul farmaceutic, Sorin Popescu ocupă de anul trecut poziţia de Director Relaţii Externe în cadrul companiei farmaceutice Amgen, lider mondial în biotehnologie

Două elemente esenţiale are trebui să conţină o reformă eficientă: finanţarea decentă şi eliminarea risipei.

Interviu realizat de

Dana Boroeanu

M

ai mult ca niciodată în istoria post-decembristă, sistemul sanitar pare să fie în pragul colapsului.

Care credeţi că sunt acum măsurile urgent de luat pentru a evita dezastrul?

Nu cred că sistemul sanitar va intra în colaps. Este greu să te prăbuşeşti de la înălţime mică. Suntem oricum pe ultimul loc în Europa la alocarea bugetară din PIB (sub 4% faţă de o medie europeană de 8,6%), la numărul medicilor pe cap de locuitor (2,2/100.000 faţă de o medie europeană de 3,3/100.000), la consumul de medicamente pe cap de locuitor (75 EUR faţă de o medie europeană de 260 EUR), la nivelul de compensare al medicamentelor (sub 50% faţă de 80% media europeană), la timpul de aşteptare până la introducerea terapiilor moderne şi eficiente în sistemul de compensare (peste patru ani în România faţă de 6 luni în Europa).

Văd mai degrabă sistemul sanitar românesc ca pe un iceberg care pluteşte în derivă. Periculos este că la acest iceberg nu vedem decât partea de deasupra apei, adică investiţiile făcute în ultimii ani, însă nu vedem ceea ce se ascunde sub apă, adică nevoia imensă de sănătate nesatisfăcută: prevenţie ineficientă, număr mare de pacienţi nediagnosticaţi, netrataţi sau subtrataţi. Dacă ne uităm la nivelul critic de subfinanţare a sistemului ne întrebăm firesc cum de acest iceberg mai pluteşte încă. Răspunsul este simplu. Ne mulţumim cu puţinul pe care-l avem, medicii muncesc peste capacităţile normale, pacienţii bagă mâna tot mai adânc în buzunar pentru a-şi plăti tratamentele şi investigaţiile, companiile farmaceutice acceptă datorii din ce în ce mai mari şi creditează anual sistemul (peste un milliard de euro plăţi neîncasate). Întrebarea firească este de ce se încăpăţânează acest iceberg să se scufunde? Pentru că oamenii îşi vor da întotdeauna ultimul ban din buzunar pentru sănătate, pentru că medicii îşi iubesc pacienţii şi meseria, pentru că producătorii

de medicamente îşi fac calculele pe termen lung şi cred cu tărie că România îşi va reveni din punct de vedere economic la un moment dat şi va părăsi ultima poziţie pe care o deţine în toate clasamentele care privesc sănătatea.

România a intrat deja de ceva vreme pe un drum ireversibil de aliniere la standardele europene.

Este clar că singura direcţie este cea de micşorare a diferenţelor care ne separă de lumea civilizată.

Singura întrebare care se pune este viteza cu care vom putea reduce aceste diferenţe.

Măsurile care ar trebui luate trebuie gândite global şi nu sectorial, ca până acum. Este nevoie de o reformă amplă, care să pornească de la realitatea din teren, nu de la cea de pa hârtie. În primul rând, este nevoie de continuitate în reforme şi de stabilitate politică în domeniu.

În ultimii ani am avut un număr prea mare de miniștrii ai sănătăţii şi fiecare a încercat să înceapă o nouă reformă care nu mai avea nicio legătură cu ceea ce făcuse predecesorul sau. În al doilea rând, este nevoie de un singur centru de decizie. Am avut şi încă avem prea mulţi factori de răspundere pentru definirea strategiei şi implementarea reformelor. Unde sunt prea multe instituţii implicate fie se diluează responsabilitatea fie cresc tensiunile.

Reforma ar trebui să plece de la premiza că sănătatea nu este o cheltuială pentru salvarea prezentului ci o investiţie pentru construcţia viitorului. Este normal ca o investiţie eficientă în sănătate să atragă după ea cheltuieli mai mari. Oamenii trăiesc mai mult, deci consumă mai multe servicii de sănătate. Nu poţi avea o economie sănătoasă cu oameni bolnavi.

Adevarata reducere eficientă asupra bugetului sănătăţii se va face atunci când pacienţii vor fi trataţi eficient în ambulator şi nu vor mai umple spitalele cu complicaţii care derivă din ma­ nagementul ineficient al bolilor cronice sau pentru investigaţii şi tratamente care ar putea fi făcute în ambulator.“

Reforma demarată de ministrul Cseke Attila a impus închiderea a peste 70 de spitale.

Credeţi că astfel se reduce presiunea asupra bugetului sănătăţii? Este aceasta o măsură bună în condiţiile în care nu se investeşte în medicina primară, în compensaţie?

Reforma începută de către Ministerul Sănătăţii nu şi-a propus ca prim obiectiv reducerea cheltuielilor ci accesarea de către pacienţi a serviciilor de care aceştia au nevoie. Este un început corect dar, din păcate, cu o floare nu se face primăvară. Avem cea mai mare rată de spitalizare din Europa şi consumăm mai mult de jumătate din buget în spitale.

Adevarata reducere eficientă asupra bugetului sănătăţii se va face atunci când pacienţii vor fi trataţi eficient în ambulator şi nu vor mai umple spitalele cu complicaţii care derivă din managementul ineficient al bolilor cronice sau pentru investigaţii şi tratamente care ar putea fi făcute în ambulator. Pentru asta e nevoie de medicina primară, de medici şi de medicamente eficiente şi accesibile.

Un exemplu concludent în acest sens este schimbarea nivelului de compensare în iunie 2010 prin referenţierea pe clasă terapeutică.

Ce s-a câştigat şi ce s-a pierdut?

Statul a plătit cu câteva procente mai puţin dintr-un buget care oricum era aproape jumătate din cel necesar iar pacienţii au fost nevoiţi să plătească până de 9 ori mai mult pentru tratamentele care le stabilizaseră bolile cronice.

Consecinţa? 10% dintre pacienţi au renunţat la tratament. 500.000 de pacienţi cu boli cronice nu se mai tratează astăzi. Ei vor încărca sistemul spitalicesc cu nişte costuri mult mai mari decât ceea ce a salvat statul compensându-le mai puţin medicamentele. Acesta este un exemplu clar în care toată lumea pierde: pacienţii, statul şi medicii.

Pentru Sănătate este alocat un procent de 3,6% din PIB, cu mult prea mult sub media europeană. Şi totuşi sunt voci care avertizează că românii se numără printre marii consumatori de medicamente.

Nu este este un paradox?

România are unul dintre cele mai mici PIB-uri pe cap de locuitor şi, în plus, cea mai scăzută alocare procentuală pentru sănătate.

Nu putem comenta prea mult performanţele economiei deşi şi acestea au legătură într-o oarecare măsură cu productivitatea scăzută,

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

din cauza îmbolnăvirilor. Ceea ce se poate schimba însă este procentul alocat sănătăţii. Acesta nu ţine de sărăcie sau de prosperitate, acesta ţine de voinţa politică. În România, acest procent este sub media ţărilor africane. Este ciudat că deşi majoritatea partidelor politice şi-au propus o alocare de minim 6% din PIB, când au ajuns la guvernare s-au gândit prima dată cum să facă să mai taie de la sănătate.

Stiut fiind faptul că în România se consumă cele mai puţine medicamente pe cap de locuitor este clar că fie suntem cei mai sănătoşi europeni (nu cred că este cazul), fie ca suntem cel mai prost trataţi.

Nu înţeleg cum se poate spune că se consumă prea multe medicamente din moment ce suntem pe ultimul loc la acest capitol, că avem prea multe medicamente compensate, deşi în România terapiile noi intră pe listă o dată la patru ani, că în România nu se prea folosesc generice, din moment ce România este în topul clasamentului european în ceea ce priveşte consumul de generice faţă de originale.

Sunt oameni oneşti care cred că statul plăteşte prea mult pentru originale deşi există generice disponibile la preţuri mai mici.

Aceşti oameni sunt dezinformaţi, prin omisiune. Lor nu le-a spus nimeni până acum că de fapt medicul prescrie pe denumire comună internaţională deci nu poate alege el un brand sau altul, iar statul plăteşte la nivelul celui mai ieftin generic pentru molecula respectivă, indiferent de produsul administrat, încă de acum 9 ani.

Lor nu le-a spus nimeni că de fapt medicamentele originale prescrise de medici (nu OTC-urile care se vând la liber în farmacie) au cel mai mic preţ din Europa şi faptul că ele sunt costisitoare pentru pacient nu este din cauza preţului ci a unei compensări foarte reduse. Pacientul occidental este pus de către stat să

tendin�e

2011

Reforma ar trebui să plece de la premiza ca sănătatea nu este o cheltuială pentru salvarea prezentului ci o investiţie pentru construcţia viitorului.“ plătească până la 20% din preţul medicamentului. În România, pacienţii sunt puşi să plătească peste jumătate din preţul acestuia.

Am auzit deseori afirmaţii de genul “Cum de plătim de două ori mai mult pentru sănătate? Suntem de două ori mai bolnavi?”. Sunt convins că dacă s-ar spune adevărul despre nivelul redus de diagnosticare se va înţelege în cele din urmă că fiecare 100 de lei investiţi în diagnosticare conduc, în cele din urmă, la mii de lei cheltuiţi pentru tratamentul noilor pacienţi.

Gândiţi-vă câte CT-uri, RMN-uri, EKG-uri, echografe, laboratoare performante etc. au apărut în ultimii ani. Acestea au generat mulţi pacienţi descoperiţi cu boli tratabile, adică mai mulţi bani cheltuiţi pentru medicamente, în cele din urmă.

Ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar mai învesti în diagnosticare? S-ar ţine în continuare cei mai multi pacienţi “ascunşi” (partea icebergului care nu se vede). Şi eu m-am întrebat de ce există atâta dezinformare faţă de nişte lucruri clare şi verificabile. Din neştiinţă sau din alte cauze? Nu stiu.

Nu mă pricep. Nu am făcut niciodată politică.

De aproximativ 4 ani lista medicamentelor compensate nu a mai suferit nicio modificare, care este rezultatul acestei decizii asupra sănătăţii românilor?

Românii au un acces mult întârziat faţă de ceilalţi europeni la medicamentele de ultimă generaţie.

Evident că asta se reflectă în oportunităţi pierdute de însănătoşire în anumite situaţii. Aceste şanse pierdute, alături de alţi factori negativi care ţin de educaţie, de statusul economic etc., au făcut în timp ca românii să trăiască cu peste 6 ani mai puţin decât media europeană. Suntem pe ultimul loc în Europa la acest capitol, conform datelor OECD din 2010: 76.2 ani femeile şi 69,2 ani bărbaţii.

Conform unui studiu realizat de EFPIA – „Patient W.A.I.T” - referitor la perioada de aşteptare pentru medicamente de ultimă generaţie, care a inclus 16 ţări din Uniunea Europeană, între momentul aprobării unui medicament de către UE şi momentul în care acesta poate fi prescris de medici ca medicament compensat, perioada de aşteptare variază între 88 - 392 zile. Singura excepţie o reprezintă Marea Britanie şi Germania, medicamentele fiind accesibile pacienţilor imediat, din momentul aprobării de către UE. Conform acestui raport, în Belgia medicamentele aflate pe lista de compensare a autorităţilor au o perioada de aşteptare de 392 zile, în Suedia de 206 zile, iar Austria de 88 de zile. Comparativ, pacienţii români sunt nevoiţi să aştepte de 5 ori mai mult decât media de aşteptare a ţărilor incluse în studiu. În România, lista de medicamente compensate nu a mai fost actualizată din anul 2008, atunci când s-au adăugat moleculele aprobate de către European Medicines Agency (EMA), până la data de 27 martie 2007. Acest lucru înseamnă peste 1.000 de zile de la ultima actualizare şi un decalaj foarte mare între nevoile pacienţilor şi tratamentele disponibile pe piaţă.

Se crează astfel o discrepanţă considerabilă între tratamentele disponibile pacienţilor din alte ţări europene şi pacienţii români, dar şi o îngrădire a drepturilor pacienţilor la tratamente de ultimă generaţie, mai eficiente şi mai bine tolerate.

Pentru un pacient, cea mai importantă componentă din procesul de vindecare o reprezintă accesul la medicamente inovative, care nu numai că tratează afecţiunea, dar reduc şi din perioada de timp în care pacientul este bolnav, şi contribuie la îmbunătăţirea considerabilă a calităţii vieţii acestuia.

Practic, noi tratăm acum afecţiuni nou apărute sau afecţiuni cunoscute care au evoluat între timp, cu

medicamente vechi. Acest lucru este, în primul rând, în defavoarea pacientului. Perioada de recuperare este mai lungă, sunt riscuri mai mari de efecte adverse şi în felul acesta contribuim foarte puţin la îmbunătăţirea calităţii vieţii lui, care în fapt este un drept al fiecărui pacient. În România, procesul de actualizare a listei de medicamente compensate respectă Directiva de transparenţă 89/105/CE, aceasta fiind implementată prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 318/2008.

Comisia de transparenţă şi comisiile de specialitate care reunesc reputaţi specialiști din domeniu, analizează fiecare moleculă în parte. Pentru a fi acceptat la compensare în România, un medicament inovativ trebuie să fie compensat de cel puţin un an în alte 3 state UE şi să facă dovada că este mai eficient, mai bine tolerat sau mai ieftin decât un tratament existent pe piaţă la acel moment. În prezent, există 123 molecule aprobate în acest fel, care aşteaptă hotărârea guvernului pentru a fi introduse în lista de compensate.

Ce vă aşteptaţi să se întâmple în viitor în sistemul sanitar?

Sunt convins că dorinţa tuturor celor care au un cuvânt de spus în sistemul sanitar este ca în următorii ani să ajungem cel puţin la nivelul celorlalte state central şi est-

13

europene (Ungaria, Polonia, Cehia).

O proiecţie pe 10 ani demonstrează că, dacă vrem să ajungem la acelaşi nivel de tratament cu cel al pacienţilor din aceste ţări, ar trebui să creştem bugetul alocat medicamentelor cu cel puţin 15% pe an. Scăderile care se înregistrează în ultima vreme nu fac decât să ne îndepărteze de acest obiectiv.

Cred ca politicienii vor introduce sănătatea în lista priorităţilor în viitorul apropiat aşa cum au făcut cei care au condus SUA în ultimele cicluri electorale, o ţară în care sănătăţii îi sunt alocate peste 16 procente din PIB. Dacă întrebaţi o mamă ce-şi doreşte cel mai mult pentru copilul său, aceasta îţi va răspunde: sănătate, securitate şi educaţie. Dacă aceasta îşi doresc oamenii înseamnă că aceasta trebuie să le ofere conducătorii.

Dar este nevoie de o finanţare decentă şi de foarte mult curaj. Nu este uşor să schimbi mentalităţi.

Se pare ca astăzi e mai uşor să te tratezi în Austria pe banii tăi sau să-ţi faci asigurare de sănătate în Occident decât să schimbi ceva în sistemul din România. Eu sper că fondurile private de asigurări vor fi introduse eficient şi la noi în ţară şi că actuala concurenţă neloială pe care statul o practică în defavoarea prestatorilor privaţi de servicii şi produse medicale va înceta.

14

advertorial

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

2011

Să nu lăsăm pe mâine ce putem trata azi Un studiu recent, publicat în 2009 de Breivik şi colaboratorii, efectuat în 12 ţări europene (Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Franţa, Irlanda, Israel, Italia, Norvegia, România, Suedia, Elveţia şi Marea Britanie), arată că în ciuda eforturilor făcute privind tratarea corectă a durerii persoanelor cu cancer, rezultatele rămân mult în urma aşteptărilor.

Tratamentul farmacologic rămâne baza tratamentului durerii din cancer, dar aceasta nu înseamnă excluderea altor modalităţi terapeutice cum sunt procedurile anestezice, de neurostimulare, neurochirurgicale, intervenţiile psihologice şi psihiatrice.“

Dr. Dana Oana Donea

Medic primar oncolog, supraspecializare îngrijiri paliative Asociaţia pentru Servicii Mobile de Îngrijire Paliativă

O

treime dintre pacienţii cuprinşi în studiu (32%) aveau dureri atât de mari încât îşi doreau să moară.

Mulţi pacienţi cu dureri 5 - 6 pe scala numerică nu primeau medicaţie antialgică, iar dintre cei cu durere severă numai 24% primeau opioide de treapta a III-a.

Tratamentul farmacologic rămâne baza tratamentului durerii din cancer, dar aceasta nu înseamnă excluderea altor modalităţi terapeutice cum sunt procedurile anestezice, de neurostimulare, neurochirurgicale, intervenţiile psihologice şi psihiatrice.

Eşecurile terapeutice pot proveni din alegerea nepotrivită a unei anumite resurse terapeutice (există şi numeroase prejudecăţi legate de eficienţa sau de lipsa eficienţei tratamentelor) dar şi din lipsa asocierii mai multor modalitaţi terapeutice potrivite şi disponibile, la un moment dat.

Scopul tratamentului este calmarea durerii, adică obţinerea unei intensităţi mai mici de 4 din 10 pe scala numerică (scala de la 0 la 10, unde 0 reprezintă absenţa durerii, iar 10 reprezintă cea mai mare intensitate imaginabilă a durerii), precum şi prevenirea reapariţiei ei.

Pentru atingerea acestui scop, priorităţile trebuie urmărite în următoarea ordine:

1) p acientul să nu aibă dureri pe timpul nopţii, ceea ce este posibil aproape întotdeauna; 2) pacientul să nu aibă dureri în timpul zilei, în repaus, ceea ce este posibil de obicei; 3) pacientul să nu aibă puseuri dureroase (aceasta se referă în general la durerea din timpul activităţii fizice), ceea ce este cel mai dificil de obţinut. În tratamentul durerii cronice se pleacă de la următoarele principii, enunţate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS): ➦ per os (de câte ori este posibil), înţelegând prin aceasta, de fapt, comoditatea cea mai mare de administrare pe termen lung; ➦ la intervale regulate (legate de durata de acţiune a medicamentului folosit), pentru prevenirea reapariţiei durerii; ➦ respectând scara de analgezie OMS; ➦ doze individualizate, adecvate; ➦ cu atenţie la detalii (instrucţiuni clare, cu prevederea intervenţiilor pentru puseurile dureroase).

Schema trebuie să fie cât mai simplă şi mai clară, iar pacientul şi familia trebuie preveniţi asupra efectelor secundare probabile.

Recomandările actuale de tratament farmacologic au la baza „scara OMS”, un concept acceptat internaţional ca o abordare structurată a alegerii medicaţiei antialgice, publicat în 1986 sub denumirea “Cancer pain relief”.

Scara OMS constă în 3 trepte: ● treapta I: pacienţii cu durere uşoară (cu o intensitate până la 4 din 10 pe scala numerică) ar trebui trataţi cu un analgezic nonopioid (antiinflamator nesteroidian sau paracetamol), combinat (dacă există indicaţia) cu un coanalgezic. ● treapta II: pacienţii cu durere moderată (intensitate 4 - 7 din 10 pe scala numerică) sau a căror durere nu mai răspunde la nonopioid ar trebui trataţi cu un opioid utilizat convenţional pentru durerea moderată (reprezentanţii clasici sunt codeina şi tramadolul, denumite înainte şi “opioide slabe”), în combinaţie (dacă există indicaţia) cu un coanalgezic sau/şi cu un analgezic nonopioid. ● treapta III: pacienţii cu durere severă (intensitate peste 7 din 10 pe scala numerică), a căror durere nu mai răspunde la opioid pentru durere moderată ar trebui trataţi cu un opioid

utilizat convenţional pentru durerea severă (denumit mai înainte “opioid puternic”). Din nou, este posibilă asocierea cu un coanalgezic sau/şi cu un nonopioid.

Opioidele aflate pe treapta a II-a (din diferite motive) au o doză maximă, dincolo de care orice creştere a dozei nu mai aduce beneficiu terapeutic.

Opioidele aflate pe treapta a III-a NU AU DOZĂ MAXIMĂ, acesta însemnând că orice creştere de doză va aduce cu ea şi creşterea efectului antialgic, fără limitare.

Doza eficientă optimă, individualizată, se obţine prin echilibrul dintre efectul antialgic şi efectele secundare.

Coanalgezicele sunt medicamente care au o altă indicaţie terapeutică principală decât tratamentul durerii, dar care pot contribui la atingerea dozei optime prin mecanismul lor de acţiune asociat antialgicelor de baza de pe cele trei trepte ale scării OMS. Exemple de coanalgetice sunt antidepresivele şi anticonvulsivantele utilizate în tratarea durerii neuropatice.

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

advertorial

2011

Scara OMS a avut ca scop mai ales schimbarea mentalităţilor şi a legislaţiilor restrictive din multe zone ale lumii privind utilizarea opioidelor în tratamentul durerii date de cancer. Era (şi este încă) evident că teama de opioide este una dintre principalele frâne în tratamentul eficace al durerii, deşi opioidele sunt o clasă de medicamente foarte importantă în tratamentul durerii, care poate fi utilizată în condiţii de siguranţă la majoritatea pacienţilor. Opiofobia interferă cu tratamentul eficient şi se manifestă ca grijă excesivă pentru efectele secundare şi frică de consecinţele utilizării opioidelor.

Pentru cadrele medicale, frica de ”dependenţă” este una dintre cele mai mari piedici pe care le întâlnim în practică. De aceea, diferenţierea între dependenţa fizică şi cea psihologică mi se pare de un real folos.

Dependenţa fizică reprezintă apariţia sindromului de sevraj (abstinenţă) la reducerea bruscă a dozei, la întreruperea administrării opioidului sau la administrarea unui antagonist. Este o proprietate farmacologică şi nu înseamnă altceva decât că la întreruperea tratamentului cu opioide, dozele trebuie scăzute progresiv.

Acest lucru este valabil pentru opioidele de treapta III OMS, care pot ajunge la doze terapeutice mari, dar şi pentru alte clase de medicamente.

Dependenţa psihologică (sau “adicţia”) reprezintă un sindrom psihologic şi comportamental caracterizat prin dorinţa necontrolată de a avea un opioid pentru inducerea unui efect psihic cum este cel euforizant cât şi prin comportamentul aberant legat de medicament: căutarea nestăpânită a drogului, utilizarea necontrolată în ciuda unor efecte negative pe care le produce. Este o dependenţă (ca şi alcoolismul) descrisă la persoane cu dificultăţi de adaptare la stress. Nu este o proprietate farmacologică şi trebuie diferenţiată clar de dependenţa fizică. Frica de dependenţa psihologică nu trebuie să împiedice utilizarea corectă a opioidelor în tratarea durerii.

Din punct de vedere al clinicianului, scara OMS nu trebuie să reprezinte un concept rigid, ci un ghid în alegerea celei mai bune variante de tratament.

Decizia prescrierii unor medicamente depinde între alţi factori de confortul medicului, referitor la decizia terapeutică. În acest sens, experienţa echipei noastre, care tratează durerea cronică de mulţi ani, poate încuraja alţi colegi (în special specialiştii în medicina de familie) să se simtă confortabil în managementul durerii cronice.

Să ne oprim un moment pe treapta II OMS, la Tralgit®, pe care îl folosim de mai mult timp şi la Ultracod®, mai nou intrat în practică. Nu ar trebui să fie nici o dificultate în utilizarea acestor medicamente, pentru că dozele eficiente se obţin fără dificultate, iar din punct de vedere al prescrierii nu există restricţii pentru nici unul dintre ele. În tratamentul durerilor moderate, (între 4 şi 7 pe scala numerică), echipa noastră alege Tralgit® (care conţine tramadol) dacă durerea are o

Scara OMS a avut ca scop mai ales schimbarea mentalităţilor şi a legislaţiilor restrictive din multe zone ale lumii privind utilizarea opioidelor în tratamentul durerii date de cancer.“ componentă neuropatică şi Ultracod® (combinaţie de codeină cu paracetamol) dacă durerea este nociceptivă (mai ales somatică).

Care este logica acestei alegeri?

Tralgit® este un medicament cu o dublă acţiune, atât pe receptorii opioizi cât şi pe inhibarea recaptării serotoninei şi noradrenalinei în căile descendente inhibitoare, adică funcţionează ca un opioid de treapta II OMS căruia i s-a adaugat un coanalgetic. Acest lucru are un avantaj cert în tratamentul durerilor neuropatice. Ceea ce am observat în practică este că în administrare cronică, efectul antialgic este mai bun decât la primele doze, ceea ce poate fi explicat prin faptul că jumătate din mecanismul de acţiune, acela care nu este opioid, se dezvoltă în timp. Pentru că “paza bună trece primejdia rea”, luându-ne câteva precauţii, am avut o toleranţă foarte bună a Tralgit®, la pacienţii noştri. O strategie de tratament pentru evitarea efectelor secundare este începerea cu doze mai mici, 50 mg. la 6 ore, crescând treptat, în funcţie de răspunsul terapeutic până la 400 mg/ zi. Efectele secundare sunt cauzate de dubla acţiune a medicamentului. Ameţeala posibilă, la primele administrări, este un efect secundar care se ameliorează în administrare cronică. Greaţa răspunde la metoclopramid şi nu presupune întreruperea tratamentului antialgic eficient.

Tralgit® SR (cu eliberare retard), cu administrare la un interval de 12 ore, este foarte comod pentru pacienţii, în tratamente de lungă durată. Acest lucru este important, pentru că neuropatiile sunt în general afecţiuni de lungă durată, de ordinul lunilor de zile. Ne ferim să depăşim doza de 300 mg/zi, la persoanele peste 75 de ani, pentru că ştim că biodisponibilitatea orală şi timpul de înjumătăţire plasmatic cresc cu vârsta.

De asemenea, există câteva medicamente cu care evităm să îl asociem: antidepresivele care inhibă recaptarea serotoninei (risc de efecte secundare) şi pentazocina (scade eficacitatea). Însă asocierea cu mianserin ca antidepresiv, de exemplu, este una benefică, pentru că efectul antialgic se poate obţine cu doze mai mici de Tralgit®, concomitent cu efectul antidepresiv. O altă asociere logică este cu antialgicele de treapta I OMS (paracetamol sau AINS), cu care se obţine un efect antialgic prin mai multe mecanisme.

Spre deosebire de Tralgit® (un medicament cu acţiune dublă), Ultracod® este o combinaţie de două medicamente în doză eficientă şi cu acţiune sinergică: 30 mg de codeină şi 500 mg paracetamol.

Dozele de codeină mai mici de 30 mg nu sunt considerate de treapta II OMS. Combinaţia clasică de medicamente din Ultracod® (nonopioid şi opioid de treapta II OMS) este foarte eficientă în durerile somatice. Complianţa pacienţilor la tratament este mare şi pentru că le este mult mai uşor să înghită unul sau două comprimate de Ultracod® la 6 ore decât 2 sau 4 tablete de codeină împreună cu una sau două de Paracetamol. Deducem de aici şi că doza maximă de Ultracod® este de 8 comprimate pe zi, ceea ce înseamnă 240 mg codeină. Noi am folosit în practică Ultracod®, atât în dureri acute (dureri dentare) cât şi în dureri cronice (dureri date de cancer, lombalgii cronice).

Pentru afecţiunile cronice dureroase ale vârstnicilor de tipul artrozelor (unde lipseşte inflamaţia şi componenta neuropatică), am constatat că Ultracod® este un antialgic foarte eficient şi mai bine tolerat pe termen lung decât antiinflamatoarele nesteriodinene. Cel mai frecvent efect

15

secundar la care ne aşteptăm şi pe care îl şi constatăm este constipaţia. De aceea, prevenim pacienţii asupra ei şi asociem laxative de tipul bisacodilului sau senna, seara la culcare atunci când administrăm Ultracod® cronic (latenţa acestor laxative este de 8 ore). Cu regimul laxativ constant aplicat, toleranţa la Ultracod® a fost foarte bună.

Urmărim în prezent cu interes şi apariţia unui alt produs, Alnagon®, care conţine oxicodonă, şi care sunt convinsă că va aduce beneficii suplimentare, mai ales în tratamentul durerilor de intensitate mai mare (el este un opioid de treapta III OMS, dar care în doze mai mici de 40 mg/zi se poate folosi ca opioid de treapta II).

Beneficiul cert şi previzibil al Alnagon® va fi, ca pentru orice opioid de treapta III OMS, posibilitatea creşterii dozei fără plafonarea efectului antialgic. Şi ca un ultim argument: nu lăsaţi pe mâine ce puteţi trata azi. O zi poate fi foarte lungă pentru o persoană cu durere.

16

eviden�e

z i a r u l m e d i c u l u i d e fa m i l i e

n r.8

iunie

2011

În premieră, în România

Două conferințe gemene Sinaia a găzduit, în perioada 12 - 15 mai, 2nd EURIPA Rural Health Invitational Forum și Conferința „Cercetare și calitate în medicina de familie“.

Dr. Sandra Adalgiza Alexiu

M

edicina familiei este baza oricărui sistem sanitar or­ ganizat, iar practicarea acestei specialităţi tre­buie să rămână una voca­ ţională. Cu atât mai mult, exercitarea acestei specialităţi în me­diul rural şi zone izolate constituie o provocare pentru profesionişti. De aceea, alcă­tuirea unor documente de bază pentru o serie de teme cu aplicabilitate directă în acest domeniu este de strictă necesitate şi vine firesc în structurarea practicii unitare, în spiritul definiţiei Wonca a medicinii de familie.

A doua ediţie a Forumului Euripa şi-a pro­ pus tocmai structurarea acestor documente de o importanţă covârşitoare pentru practică profesioniştilor din rural şi zone izolate, ca o con­ tinuare firească a demersurilor iniţiate de organi­ zatorii primei ediţii, anul trecut la Mallorca. Împreună, practicieni, reprezentanţi ai me­ diului academic, am încercat să construim baza

teoretică pe care trebuie să se sprijine practica medicinii de familie în mediu rural şi zone izolate, astfel încât, în cele din urmă calitatea actului me­ dical să fie influenţată pozitiv, iar pacienţii noştri să beneficieze de îngrijiri la cele mai înalte stan­ darde de calitate.

Având în vedere importanţa acestui demers era extrem de util să participe re­prezentanţi din toate ţările unde astăzi există zone rurale unde se practică această specialitate, pentru a găsi atât punctele comune cât şi situaţiile specia­ le cărora trebuie să li se acorde o importanţă deosebită.

Societatea naţională de medicină fa­ miliei (SNMF), departamentul de medicină rurală, împreună cu EURIPA (European Rural and Isolated Practitioners Asso­ ciation) a organizat în perioada 12 – 15 mai, la Sinaia, a doua ediţie a Forumului Internaţional EURIPA, beneficiind de spriji­ nul coordonatorilor primei ediţii a Foru­ mului (2010 – Palma de Mallorca). Această manifestare unică în peisajul ştiinţific şi organizaţional al medicinii de familie din România a reprezentat un moment extrem de important, din mai multe motive:

Subtemele forumului şi numele coordonatorilor Workshop themes & moderators ● Reflective Practice

● Setting Professional Standards ● Education and Training ● Clinical Governance ● Environment for Working ● Patient Safety ● The Patient Experience ● Research in Rural Practice

➙ Jaume Banque Vidiella (ES), Gabriela Cristina Luchian (RO) ➙ Zsuzsanna Farkas-Pall (RO), Andrea Neculau (RO) ➙ John-Wynn Jones (UK), Zsuzsanna Farkas Pall (RO) ➙ Oleg Kravtchenko (NO), Raluca Zoițanu (RO) ➙ Ágnes Simek (HU), Mihaela Năstasă (RO) ➙ Jose Lopez-Abuin (ES), Paul Șerban (RO) ➙ Jane Randall-Smith (UK), Adrian Grom (RO) ➙ Christos Lionis (GR), Gindrovel Dumitra (RO)

❶ A reunit într-un peisaj mirific două conferinţe gemene, una ştiinţifică, �Cer­ cetare și calitate în medicina rurală“, orga­nizată de Filiala Prahova a SNMF, coor­do­nată de Dr. Simona Schnelbach, cu par­ticipanţi îndeosebi din rândul medicilor de familie cu practică în mediul rural româ­ nesc şi una organizaţională, internaţională, coordonată de Dr. Sandra Alexiu, coor­ donator al Departamentului de medicină familiei în mediul rural şi zone izolate al SNMF. Scopul organizării concomitente a celor două evenimente a fost de a permite medicilor de familie din ţările Europei să facă schimburi de experienţă în ceea ce priveşte practica acestei specialităţi în di­ verse regiuni rurale europene, cu dificultăţi şi particularităţi, asemănări şi deosebiri.

Locaţia comună, programele sociale şi sesiunile ştiinţifice intricate au avut un im­ pact deosebit asupra participanţilor pentru că au aşezat alături, medici romani şi me­ dici străini, în ateliere de lucru interactive şi extrem de creative. ❷ A adus în premieră în România per­so­ na­lităţi marcante ale medicinii de familie mon­ diale, coordonatori de proiecte, directori de insti­ tute, cercetători experimentaţi, reprezentanţi naţionali: Preşedintele World Wonca, Prof.

Richard Roberts (SUA), Preşedintele Euripa, John Wynn-Jones (UK), Tina Eriksson (EQuiP), Prof. Aneez Esmail (Coordonator proiect Lin­ neaus - UK), Victor Olsavszky (reprezentant OMS – România), Raquel Gomez Bravo (VdG – ES), Prof. Christos Lionis (GR) ❸ A arătat că nu există diferenţe mar­ cante nici între medici nici între situaţiile cu care se confruntă aceştia în medii rurale di­ verse din Europa.

8 subteme pentru sesiunile de lucru

Forumul Euripa a fost structurat pe două zile pline, identice ca format. Obiectivul principal a fost elaborarea unor documente pro­ gramatice, a unor teze (position papers) care să definească elemente de bază în practica acestei specialităţi cu punerea accentului pe calitatea actului medical adresat pacientului.

De aceea, subte­mele întâlnirii, extrem de ge­ neroase, au atins în egală măsură pacientul cât şi medicul, în relaţia lor unică în mediul rural.

Sesiunile de lucru (workshops) au fost structurate pe 8 subteme, fiecare dintre ele fiind coordonate de doi comoderatori: unul făcând parte din comitetul executiv EURIPA, cel de-al doilea fiind un medic de familie român, practi­ cian în rural şi membru al departamentului de Medicină rurală al SNMF. Drafturile celor 8 teze au fost pregătite atent de către moderatori timp de câteva luni înain­

te de Forum, forma de lucru fiind distribuită participanților în mapa evenimentului. După sesiunile de keynotes (discurs al unei per­ sonalități), două în fiecare zi, participanții s-au împărțit în două grupuri care au lucrat inte­ ractiv la amendarea celor 8 documente, în funcție de specificul național al practicii rurale, curricullum-ul de pregătire din fiecare catedră, experiența participanților. La fiecare sesiune de lucru s-au prezentat și câteva lucrări de cer­ cetare cantitativă sau calitativă pe specificul fiecărei teme.

La sfârșitul fiecărei zile, participanții s-au reunit în plen și au prezentat concluzii­ le lucrărilor în grupuri. Forma finală a tezelor rezultate din lucrul pe grupuri va fi publicată în Jurnalul European de cercetare Wonca și va fi îmbunătățită pe parcurs, cu toate sugestiile făcute de medicii de familie cu practica în me­ diu rural, din Europa.

Este de remarcat că dintre participanții la Forum, o parte au ales să intervină și în progra­ mul conferinței gemene românești, astfel încât schimbul de experiență cu colegii români a fost deplin.

Tot în timpul Forumului a avut loc o scurtă sesiune comemorativă pentru unul din mem­ brii comitetului executiv EURIPA, dr. Claudio Carosino, care a fost ucis cu câteva luni în urmă de un pacient cu o gravă tulburare psihotică. Reprezentanul mișcării Vasco-daGama (tinerii Wonca), Raquel Gomez-Bravo a avut o scurtă prezentare a unui premiu le­ gat de comemorarea colegului nostru italian, premiu ce va permite colegilor tineri să faca scurte stagii de schimb de experiență între di­ verse țări membre EURIPA care au acceptat să fie voluntare în acest proiect. Reprezen­ tanta României pentru Vasco-da-Gama (VdG) a fost desemnată Dr. Raluca Zoițanu, medic rezident în medicina Familiei. Precizăm că tinerii din VdG trebuie să fie medici rezidenți sau specialiști în medicina familiei de cel mult 5 ani.

Prof. Richard Roberts, președintele Wor­ ld Wonca a participat la Forum atât ca invitat special (keynote speaker) cât și ca mem­ bru într-unul din grupurile de lucru, dată fiind ex­periența domniei sale în me­dicina rurală.

Domnia sa a participat ală­turi de John WynnJones, președintele EURIPA, la conferința de presă organizată cu prilejul acestui eveniment, precum și la ședința extraordinară a Sena­ tului Societății Naționale de Medicina Familiei convocată cu prilejul forumului. Cei doi au încu­ rajat dezvoltarea acestei specialități în Româ­ nia, au transmis un mesaj de solidaritate cu medicii care trec prin momente dificile din punct de vedere al relației cu decidenții și ne-au oferit tot sprijinul celor două organizații internaționale pe care le reprezintă.