mf - Nr. 17

P U B L I C A Ț I E E D I T A T Ă S U B P A T RO N A J U L SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE MEDICINĂ D E FA M I L I E /M E D I C I N Ă G E N E RA L Ă

Opinii

Nr. 17 l MAI 2012

Empowering `n medicina de familie Dr. Adrian Grom

Pag. 16

„Tinerii medici se compară favorabil cu produsele şcolii vechi” Interviu cu prof. dr. Radu Lichiardopol Interviu realizat de Mirela Boroeanu-Stanca „O reţetă electronică funcţională este în interesul tuturor”

pag. 7

Interviu cu dr. Marius Filip, medic [ef CNAS

Prof. dr. Radu Lichiardopol, diabetolog de renume, este şeful uneia dintre secţiile Institutului Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Prof. Dr. N. Paulescu”. ää

Medicii pot prescrie, din iunie, reţete în sistem electronic, acest program urmând să devină obligatoriu începând cu 1 iulie. ää Pag. 8 Legisla]ie

Obligaţia de confidenţialitate în activitatea medicului de familie În peisajul socio-profesional actual, exercitarea profesiei de medic de familie ca profesie liberă şi independentă este reglementată de sine stătător printr-o serie de acte normative. ~n ce const\ obliga]ia de confiden]ialitate? ää Pag. 6 Puls SNMF

Principiile la Legea Sănătăţii propuse de SNMF-FNPMF Medicina de familie puternică şi de calitate reprezint\ premisa unui sistem de sănătate accesibil şi eficient.

Este nevoie de realizarea unei legislaţii pe termen mediu şi lung, concepută pe o perioadă de 5-10 ani. ää Pag. 10 Puls SNMF

Conferin]a Regională de Medicina Familiei - Alba Iulia. Medicina primară într-un sistem de sănătate funcţional Alba Iulia, capitala Marii Uniri de la 1918, revine spectaculos în concertul manifestărilor ştiinţifice adresate medicilor de familie, onorând cu acest prilej şi titlul de ”Capitală a Sănătăţii 2012”. ää Pag. 11

m~êíÉåÉêáW

2012 Timi[oara - 14 - 15 februarie Târgu Mure[ - 20 - 21 martie Ia[i - 24 - 25 aprilie Bucure[ti - 10 - 11 mai Gala]i - 22 - 23 mai l Constan]a - 12 - 13 iunie Slatina - 18 - 19 septembrie Ploie[ti - 16 - 17 octombrie Cluj - 6 - 7 noiembrie Bra[ov - 20 - 21 noiembrie

Constan]a 12 - 13 iunie

Organizator:

Sub patronajul: m~êíÉåÉêá=ãÉÇá~W

2

info update

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

Veniturile şi cheltuielile din sistemul de sănătate Mirela Boroeanu-Stanca Redactor [ef

EDITORIAL

Medicina românească, între excelenţă şi nota 4 Acum câţiva ani am rămas [ocată văzând fotografia unui cabinet stomatologic din nu mai ştiu care oraş al Indiei. “Stomatologul” practica direct pe trotuar, iar instrumentarul medical necesar se odihnea pe o tarabă improvizată, în acelaşi loc. Mi-am spus atunci că dacă aş fi în situaţia de a alege între a mă da pe mâna “stomatologului” indian sau a mă lăsa în voia unui şaman din America Latină, l-aş alege bucuroasă de ultimul dintre ei.

Instrumentele acelea rudimentare, lipsa de igienă, m-au trimis fără să vreau cu gândul la practicile de tortură ale Inchiziţiei. Eram fericită că m-am născut în România, unde medicina se practică în spitale şi cabinete, de către specialişti cu ani buni de dobândire şi fundamentare a cunoştinţelor.

Nu ştiam că va veni o vreme când aceşti specialişti vor alege să se ducă să practice medicina în ţări unde sunt apreciaţi după valoarea şi statutul lor. Şi nu ştiam că de sănătatea mea se vor îngriji medici din alte ţări, ceva mai exotice, bine pregătiţi şi care vorbesc cu accent limba română, aceasta în cel mai fericit caz. Dacă nu cumva mă vor trata rezidenţi români de nota 4. Pentru că, se pare, acesta este viitorul.

Peste 58% dintre medicii din România îşi doresc să emigreze şi să-şi practice meseria în alte ţări. Iar auspiciile nu sunt deloc favorabile. Pe fondul denigrării în masă a corpului medical, al nivelului scăzut de salarizare, la care se mai adaugă şi greutăţile induse de tarele pe care le are sistemul sanitar, vom asista la o înrăutăţire a situaţiei.

Cei mai buni dintre absolvenţi vor pleca acolo unde li se va arăta consideraţie, iar aici vor rămâne dintre aceia care, din varii considerente, nu vor dori sau nu vor avea curajul să facă pasul plecării, fie nu sunt suficient de pregătiţi pentru cerinţele severe pe care le impun sistemele sanitare consolidate din vest.

Gestul de compromis al Ministrului Sănătăţii, de a accepta în rezidenţiat şi absolvenţi care nu au reuşit, pe baza cunoştinţelor acumulate, să întrunească punctajul minim, este o sabie cu două tăişuri. El rezolvă nevoia imediată de acoperire cu personal a unui domeniu care a ajuns să sufere din cauza lipsei unei politici coerente în acest sens, dar coboară foarte mult ştacheta. Studenţii, viitorii medici, vor şti că nu trebuie să se străduiască foarte mult cu învăţatul, pentru că oricum vor fi angajaţi. De aceea mă întreb cum rămâne cu medicina de înaltă performanţă. Vrem să construim spitale similare AKH-ului vienez sau secţii de cardio-chirurgie pediatrică, dar nu ne punem problema ce specialişti vor lucra acolo.

La 17 mai, ExpertForum (EFOR) şi Local American Working Group (LAWG) au lansat în dezbatere publică raportul „Veniturile şi cheltuielile sistemului de sănătate: analiză comparativă a variantelor de reformă”.

Documentul include o radiografie a finanțării sistemului de sănătate din România în context european și o analiză detaliată a tendințelor veniturilor și cheltuielilor în ultimii 6 ani. Statisticile prezentate în studiul arată că finanţarea ajunge doar la două treimi din minimul necesar, alocarea

pentru sănătate a României fiind de 5,6% din PIB în 2009 şi 3,7% în 2011, deşi media europeană este situată la 9,9% din PIB. În raport sunt formulate o serie de propuneri de raţionalizare a serviciilor medicale şi a cheltuielilor, propuneri care vizează şi asistenţa medicală primară. Potrivit raportului, în România, asistenţa medicală primară absoarbe 12-13% din cheltuielile de asigurări sociale de sănătate. „Reformele recente prin care ponderea tarifului pe servicii furnizate de medicii de familie a

Medicii europeni cer garantarea unui salariu minim Asociaţia Europeană a Medicilor de Spital şi Federaţia Europeană a Medicilor Salariaţi solicită guvernelor din ţările membre ale UE garantarea unui salariu minim pentru medicii de spital în concordanţă cu calificarea lor - minimum 2 sau 3 salarii medii pe economie. În cadrul Adunării Generale care a avut loc la Varna, în perioada 17-19 mai, cele două organizaţii au adoptat o declaraţie adresată guvernelor din ţările membre ale Uniunii Europene.

Astfel, AEMH şi FEMS solicită asigurarea fără întrerupere a finanţării sistemelor de sănătate la un nivel comparabil cu media din ţările Uniunii Europene, îmbunătăţirea dotărilor tehnice din spitale, implementarea completă şi rapidă în legislaţiile naţionale a Directivei privind Timpul de lucru. O altă solicitare se referă la obţinerea unei balanţe între timpul de lucru al doctorilor şi timpul personal şi viaţa de familie, dar şi garantarea autonomiei profesionale şi a autoguvernării a medicilor de spital.

“M-am sim]it jenat când am comparat situaţia din România cu cea a medicilor din alte ţări. În cadrul dezbaterilor, reprezentanţii celorlalte ţări au rămas şocaţi de condiţia medicului din România, plecând de la veniturile pe care le obţine, timpul de lucru şi încălcarea independenţei profesionale. Delegaţiilor celor două organizaţii şi-au manifestat susţinerea pentru poziţia Colegiului Medicilor din România şi în condiţiile în care medicii români vor decide mişcări de protest, vor asigura un lobby european pentru rezolvarea problemelor. Au fost delegaţi care au considerat ruşinoase veniturile medicilor din România şi Bulgaria. De aceea, menţionarea veniturilor de 2, 3 ori este o consecinţă şi a situaţiei din România şi Bulgaria, urmând ca într-o etapă ulterioară să determine linia europeană să stabilească un venit minim garantat pentru medicii din diferite sisteme din Europa”, a declarat prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România. În cadrul reuniunii, reprezentantul Colegiului Medicilor din România, prof. dr. Vlad Tica a fost ales vicepreşedinte al Asociaţiei Europene a Medicilor de Spital.

Publisher: Cristian Iosif Director editorial: Dr. Rodica T\n\sescu, pre[edinte SNMF Redactor [ef: Mirela Boroeanu-Stanca, mirela.boroeanu-stanca@ pbsolutions.ro

Redactor [ef-adjunct: Dr. Sandra Adalgiza Alexiu, secretar SNMF Redactor: Alexandra Pârvulescu, alexandra.parvulescu@ pbsolutions.ro

Colaboratori permanen]i: Dr. Mihaela Cârmaciu,

crescut la 50% sunt corecte, însă mai trebuie făcuți pași importanți”, se arată în document. Una dintre propuneri se referă la creșterea treptată a valorii punctelor în medicina primară, pentru a încuraja migrația cadrelor sanitare dinspre asistența spitalicească, precum și alegerea acestor specialități de către tinerii medici. De asemenea, autorii raportului propun alocarea unor sume mai mari pentru serviciile de prevenire, eventual includerea lor în serviciile decontate din FNUASS.

Ministerul Sănătăţii are noi secretari de stat Conf. dr. Alexandru Rafila şi dr.

Florian Bodog au fost numiţi de prim-ministrul Victor Ponta secretari de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii.

Conf. dr. Alexandru Rafila, vicepreşedinte al Comisiei de Epidemiologie, a preluat funcţia de secretar de stat în echipa Ministerului Sănătăţii. Dr. Alexandru Rafila, medic primar medicină de laborator, este şeful Catedrei de Epide-

miologie şi Microbiologie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”. A ocupat funcţia de consilier personal al ministrului Sănătăţii şi a fost directorul general al Institutului de Sănătate Publică.

La 21 mai, dr. Florian Bodog a fost numit în funcţia de secretar de stat. Florian Bodog, doctor în chirurgie şi economie, este prodecanul Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Oradea.

A fost managerul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea şi a ocupat funcţia de şef la Direcţia Sănătate Publică şi Control în Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătăţii.

Lucian Duţă s-a retras de la conducerea CNAS Lucian Duţă şi-a depus demisia din funcţia de preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Potrivit preşedintelui CNAS, decizia a fost luată în urma intenţiei ministrului desemnat Victor Ponta de înlocuire a secretarilor de stat. În cadrul unei conferinţe de presă organizată la sediul CNAS, Lucian Duţă a prezentat bilanţul mandatului său de preşedinte. Printre reuşite, preşedintele CNAS a vorbit despre stabilitatea financiară prin măsuri ferme, chiar dacă nepopulare. “Este vorba despre introducerea unui nou preţ de referinţă pentru medicamente în 2010 şi a taxei de clawback în 2011. În lipsa acestor măsuri, sistemul ar fi dat faliment. Trebuie remarcat că introducerea noului preţ de referinţă a permis stimularea consumului de medicamente generice. Sper că viitorul guvern va continua implementarea acestei măsuri corecte, care permite accesul populaţiei la medicamente mai ieftine, după cum este deja prevăzut în programul de guvernare”, a declarat preşedintele CNAS. În ceea ce priveşte buna gestiune a sistemului, Lucian Duţă a vorbit despre Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate (PIAS). “PIAS este structurată în jurul Sistemului Informatic Unic Integrat (SIUI), coloană vertebrală care susţine introducerea reţetei electronice şi cardul de sănătate în 2012, precum şi dosarul electronic în 2013”, a spus Lucian Duţă.

Preşedintele a făcut referire şi la nereuşitele din timpul mandatului.

Astfel, în ceea ce priveşte calitatea serviciilor medicale furnizate şi corectitudinea raportării lor, Lucian Duţă a subliniat faptul că “în prezent, nu există indicatori concludenţi cu privire la modul cum au fost trataţi pacienţii şi la gradul lor de satisfacţie”. În final, Lucian Duţă s-a arătat mândru de realizările CNAS şi de proiectele în curs de implementare. Totodată, şi-a exprimat speranţa că va exista sprijinul necesar pentru finalizarea acţiunilor începute din partea tuturor forţelor care îşi doresc reforma sistemului.

Dr. R\zvan Miftode, Dr. Adrian Grom, Director executiv: Silvia Ion, ion.silvia@pbsolutions.ro

Events Manager: Gabriel Caramal\u,

Abonamente:

gabriel.caramalau@pbsolutions.ro

Publica]ie lunar\ editat\ de:

Asistent Director executiv: Dana Buzurin,

abonamentemf@pbsolutions.ro

buzurin.dana@pbsolutions.ro

Foto: Cristi Chivu, Rare[ Avram

Referent marketing: Simona Dumitrescu, simo-

Dreamstime

na.dumitrescu@pbsolutions.ro

(Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, Bucure[ti Tel.: 021.311.94.26; Fax: 021.311.94.27) ISSN 2069 - 1114

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

info update

3

Programele de screening şi prevenţie medicală din Marea Britanie Pornesc la drum în a expune câteva idei despre programele de screening naţional din Marea Britanie, prin a remarca promptitudinea şi eficienţa cu care sistemul medical britanic încearcă să introducă aceste concepte, atât în practica de zi cu zi, cât şi în accepţiunea zilnică a publicului larg prin reclama în mass-media.

Dr. Daniela Dincă GP, Newham Transitional Primary Care Teams, Londra

Se zice că “prevenirea este mama tratamentului”. În Marea Britanie, programele de screening şi prevenire sunt implementate cu rigurozitate la nivel naţional, iar activitatea medicilor de familie este analizată şi remunerată şi pe baza acestora. Screening-ul şi prevenţia bolilor constituie o ţintă a oricărei consultaţii pentru orice medic de familie. El este ajutat de promptere şi alerte date de sistemul de operare IT în timpul fiecărei consultaţii.

Un program de screening ar fi cel de cancer de col uterin, foarte popular în practica frecventă şi voi prezenta acest program mai în detaliu din cauza accesibilităţii şi posibilităţii de implementare în cabinetul de medicină de familie. Screening-ul de cancer de col uterin, testul Papanicolaou, este diferenţiat pe categorii de vârstă în funcţie de incidență: • la vârsta de 25 de ani este trimisă prima invitaţie pacientelor pentru a programa acest test de screening; • între 25-49 de ani screening-ul de cancer de col se face la fiecare 3 ani;

Prin programul de screening din Marea Britanie s-a constatat că numărul de cancere de col uterin scade anual cu 7%” • între 50-64 de ani screening-ul se face la fiecare 5 ani; • peste 65 de ani screening-ul încetează şi pacientele sunt scoase automat de pe listele naţionale de screening.

Testul Papanicolau se efectuează în cabinetele de medicină de familie, unde asistentele medicale şi medicii de familie sunt pregătiţi la acelaşi standard naţional pentru recoltarea acestui test. Fiecărui clinician i se acorda un cod unic de înregistrare care se completează în mod obligatoriu pe formularul de analiză cu care pleacă proba. La fiecare 3 ani, această pregătire trebuie reînnoită printr-un nou curs. Tehnica de recoltare avansează rapid şi a suferit schimbări radicale în ultimii 3-4 ani. Este o testare care necesită echipament minim, dar, bineînţeles, există o logistică bine pusă la punct pentru ca aceste testări să fie corecte şi la acelaşi standard naţional. Testele sunt procesate şi interpretate de laboratoarele locale.

Acest screening s-a introdus în Marea Britanie în 1980, iar anual sunt depistate aproximativ 2.900 de cazuri noi de cancer de col uterin. Prin acest program de screening s-a constatat că numărul de cancere de col uterin scade anual cu 7% (NHS choicescervical screening test). Sunt şi alte instituţii medicale unde se poate efectua testul dacă

pacienta nu are medic de familie, în acelaşi timp oferind pacientelor opţiuni de adresabilitate - un concept căruia i se acordă o importanţă semnificativă în practica medicală britanică. Astfel testul Papanicolau se poate efectua şi la clinicile de Planificare Familială şi clinicile de depistare a bolilor cu transmitere sexuală.

Rezultatele sunt trimise în scris pacientei investigate, medicului său de familie şi clinicii la care s-a recoltat testul în cazul în care pacienta nu are medic de familie. Rezultatele sunt înregistrate în baza naţională de date care păstrează numele pacientei, dată şi locul unde s-a efectuat testul. În apropierea datei de reînnoire a testului Papanicolau, folosind această bază de date se generează automat o scrisoare care este trimisă la adresa pacientei şi i se face o invitaţie pentru programarea investigaţiei.

Această bază de date este accesibilă de către orice asistentă medicală sau doctor înregistrat pentru a o vizualiza şi este o unealtă de lucru remarcabilă pentru a eficientiza procesul de screening şi pentru a combate duplicarea testării.

(Continuare în numărul următor)

4

eveniment

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

Medical Forum Ia[i Desfăşurat sub patronajul SNMF, în perioada 24-25 aprilie, Medical Forum a avut loc la Iaşi. Evenimentul s-a bucurat de prezenţa a peste 250 de participanţi, iar

lucrările au fost moderate de dr. Rodica Tănăsescu, preşedintele SNMF. Contractul – Cadru, Co-plata, SIUI, prevenţia şi urgenţele în patologiile MF au fost

principalele subiecte aflate pe agenda Medical Forum Iaşi.

Participanţii au beneficiat de expuneri şi standuri ale producătorilor şi distribuitorilor

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

NM

NN

NO

NP

NQ

NR

NS

NT

NU

NV

de medicamente prezenţi la manifestare: Hexoral, Abbott, Servier, Antibiotice Ia[i, Sandoz, Bristol Myers Squibb Company, Ewopharma, Chiesi, Helcor, Torrent.

OM

pí~åÇ=^ÄÄçíí

pí~åÇ=`ÜáÉëá

pí~åÇ=eÉäÅçê

pí~åÇ=^åíáÄáçíáÅÉ=f~xá

pí~åÇ=jÉÇqÉäÉëóëíÉãë

pí~åÇ=p~åÇçò

pí~åÇ=pÉêîáÉê

pí~åÇ=qçêêÉåí=xá=bïçéÜ~êã~

SPEAKERI 1. Dr. Rodica TĂNĂSESCU, Preşedinte, Societatea Naţională de Medicina Familiei – Deschidere forum, Tratamentul durerii din perspectiva medicului de familie, Legea sănătăţii. Ce e bine şi ce e rău?, Medicina de familie - cum o percep profesioniştii, Norme 2012, o boală prelungită 2. Prof. dr. Vasile ASTĂRĂSTOAE, Preşedinte, Colegiul Medicilor din România - Cuvânt de bun venit 3. Prof. dr. Doina AZOICĂI, Decan, Facultatea de Medicină, UMF “Gr. T. Popa” Iaşi - Cuvânt din partea UMF 4. Dr. Anca DELEANU, Preşedinte, Societatea Naţională de Medicina Familiei filiala Iaşi - Cuvânt de bun venit, Modele de practică în medicina de familie 5. Prof. dr. farm. Monica HANCIANU,

Decan, Facultatea de Farmacie, UMF "Gr. T. Popa" Iaşi - În căutarea echilibrului 6. Dr. Adina CUCIUREANU, Medic primar neurolog Iaşi - Managementul modern al insomniei 7. Dr. Răzvan BOSINCEANU – Infecţiile căilor respiratorii superioare. Cauze şi tratament 8. Prof. dr. Anca TRIFAN, Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi – Rolul Medicului de Familiei în screening-ul şi monitorizarea infecţiei cu virus hepatitic B 9. Dr. Iulian ŞERBAN, Preşedinte – Director General, Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi 10. Conf. dr. Lucian INDREI, Director Executiv, Direcţia de Sănătate Publică Iaşi

11. Dr. Marius FILIP, Medic Şef, C.N.A.S – Reţeta electronică 12. Călin MAN – Durerea. Alternative de tratament 13. Prof. dr. Cristina CIJEVSCHI, Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi - Suplimentarea optimă cu enzime pancreatice: de la forma farmaceutică la beneficii aduse pacienţilor!

14. Prof. dr. Evelina MORARU, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii “Sf. Maria” Iaşi – Noutăţi în tratamentul virozelor respiratorii 15. Dr. Cristina BARBU, Societatea Naţională de Medicina Familiei filiala Iaşi Comunicarea veştilor proaste la pacienţii cu boli incurabile 16. Dr. Adrian GROM, Vicepreşedinte,

Societatea Naţională de Medicina Familiei filiala Vaslui – Etică şi echitate în sistemele de asigurări 17. Dr. Dan TESLOIANU – Actualităţii în managementul dislipidemiei 18. Dr. Adriana NIŢESCU, Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi – Actualităţi în managementul bolii artrozice 19. Conf. Laurenţiu ŞORODOC, Spitalul de Urgenţă Iaşi – Managementul hipertensiunii arteriale: de la ghiduri la tratament; Tratamentul actual al hipertensiunii arteriale – noi dovezi clinice 20. Dr. Răzvan MIFTODE, Vicepreşedinte, Societatea Naţională de Medicina Familiei filiala Iaşi - Pacientul cu rectoragie - abordare în Medicina de Familie

eveniment

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

5

Medical Forum Bucure[ti În perioada 10-11 mai, capitala a fost gazda Medical Forum. Organizat sub auspiciu Societăţii Române de Medicina Familiei, evenimentul a reunit peste 300 de medici

de familie. Temele aflate în dezbatere au abordat problematici importante pentru întreg sistemul de medicină primară: legea Sănătăţii, Contractul - Cadru, co-plata, infor-

matizarea cabinetului mf. Medicii de familie au avut parte de primul curs de iniţiere în prescrierea electronică, susţinut de CNAS. Participanţii au beneficiat de expuneri şi

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

NM

NN

NO

NP

NQ

NR

NS

NT

NU

NV

standuri ale producătorilor şi distribuitorilor de medicamente prezenţi la manifestare: Servier, Abbott, Teva, Sandoz, Bristol Myers Squibb Company, Chiesi.

OM

pí~åÇ=^ÄÄçíí

pí~åÇ=^åíáÄáçíáÅÉ=f~xá

pí~åÇ=`ÜáÉëá

pí~åÇ=`k^p

pí~åÇ=gçÜåëçå=C=gçÜåëçå

pí~åÇ=kÉëÅ~ÑÉ

pí~åÇ=p~åÇçò

pí~åÇ=pÉêîáÉê

pí~åÇ=pÉíêáç

pí~åÇ=qÉî~

SPEAKERI 1. Dr. Rodica TĂNĂSESCU, Preşedinte, Societatea Naţională de Medicina Familiei – “Deschidere forum”, „Tratamentul durerii din perspectiva medicului de familie”, „Legea sănătăţii. Ce e bine şi ce e rău?”, „Norme 2012, o boală prelungită”, „Medicina de familie - cum o percep profesioniştii” 2. Rodica NASSAR, Comisia de Sănătate, Camera Deputaţilor 3. Prof. dr. Vasile ASTĂRASTOAE, Preşedinte Colegiul Medicilor din România 4. Conf. dr. Cristina TIU – medic neurolog, Spitatul Universitar Municipal de Urgenţă Bucureşti – „Actualităţi în managementul dislipidemiei” 5. Dr. Cătălin PETRENCIC, Medic Primar MG/MF Mănăstirea Călăraşi – „Medicina rurală sau particularităţile medicinei comunităţilor sărace”

6. Dr. Doina MIHĂILĂ, Preşedinte, Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie – „Principiile FNPMF-SNMF privind noua lege a sănătăţii” 7. Prof. dr. Mihai VOICULESCU, Preşedinte, Asociaţia Română de Nefrologie şi Acces Vascular – „Rolul Medicului de Familie în screening-ul şi monitorizarea infecţiei cu virus hepatitic B” 8. Prof. dr. Dumitru MATEI, Șef Catedra, Medicina de Familie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” București – „Importanţa pregătirii universitare şi postuniversitare în medicina de familie” 9. Dr. Dan PIŢIGOI, Centrul de Gastroenterologie şi Hepatologie, Institutul Clinic Fundeni – „Suplimentarea optimă cu enzime pancreatice: de la forma farmaceutică la beneficii aduse pacienţilor!”

10. Vasile BARBU, Preşedinte, Asociaţia pentru Protecţia Pacienţilor - „Co–plata, riscuri şi beneficii pentru pacienţi şi pentru sistem” 11. Dr. Marius FILIP, Medic Şef – „Curs de iniţiere în Sistemul Informatic de Prescripţie Electronică” 12. Alexandra CRĂCIUN, Project Manager, SIVECO România – „Curs de iniţiere în Sistemul Informatic de Prescripţie Electronică” 13. Dr. Cristian SEVER OANĂ, medic primar MG/MF Bucureşti – „Finanţarea sistemelor de sănătate - o viziune etică” 14. Dr. Daniela ŞTEFĂNESCU, Vicepreşedinte Asociaţia Medicilor de Familie Bucureşti – „Stresul - o problemă cotidiană?”

15. Dr. Armand FRĂSINEANU - Spitalul Clinic Colentina Bucureşti - „Managementul modern al insomniei”

16. Dr. Răzvan BOSINCEANU - „Infecţiile căilor respiratorii superioare. Cauze şi tratament” 17. Conf. dr. Camil VARI, Facultatea de Farmacie, U.M.F. Târgu Mureş – „De ce alegem medicaţia generică?”

18. Prof. dr. Adriana Sarah NICA, Catedra de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală U.M.F. “Carol Davila” Bucureşti – „Medicamentul antialgic al bolii artrozice” 19. Prof. dr. Ion BRUCKNER, Preşedinte, Societatea Română de Medicină Internă – „Managementul hipertensiunii arteriale: de la ghiduri la tratament” 20. Dr. Adrian GROM, Membru, Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie – „Managementul pe termen lung cheia de boltă a succesului cabinetului”

6

legislație

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

Obligaţia de confidenţialitate în activitatea medicului de familie În peisajul socio-profesional actual, exercitarea profesiei de medic de familie ca profesie liberă şi independentă este reglementată de sine stătător printr-o serie de acte normative.

Dan Florin Gîdiuţă consilier juridic Recunoscut ca fiind indispensabil pentru funcţionarea unei societăţi moderne, statul încredinţându-i un loc central în sistemul de sănătate publică, medicul de familie trebuie să se supună normelor juridice ce reglementează profesia: legi, ordine ale ministrului ori norme de conduit\ profesională şi morală, stabilite de forul profesional, în speţă Colegiul Medicilor din România. În cadrul acestui ansamblu de norme juridice, îşi găsesc locul, printre altele, şi textele normative ce reglementează obligaţia de a păstra secretul profesional, respectiv de a nu dezvălui nici o informaţie medicală care a fost adusă la cunoştinţă în cadrul activităţii lor.

Cadrul juridic Dreptul pacientului la confidenţialitatea actului medical şi obligaţia medicului de a păstra secretul profesional - obligaţie ce îşi are izvorul atât în acte normative cu caracter general (Codul penal) sau special (Legea 95 privind reforma în domeniul sănătăţii, Legea 46 a drepturilor pacientului, Legea 677 privind protecţia persoanelor cu privire la datele cu caracter personal etc.), cât şi în normele de conduită profesională şi morală adoptate de corpul medical (Codul de Deontologie Medicală al CMR) reprezintă unul dintre aspectele de mare actualitate în practica medicală.

În ce constă obligaţia de confidenţialitate?

Cadrul juridic precitat nu a oferit o definiţie legală, în literatura juridică de specialitate1 existând numeroase încercări de a oferi o definiţie suficient de clară obligaţiei de confidenţialitate.

Fără însă a intra în detalii, apreciem că o definiţie corectă este cea formulată în 2010 de lect. univ. drd.

Florin I. Mangu2, potrivit căruia obligaţia de confidenţialitate reprezintă “îndatorirea (...) constând în păstrarea, pe toată durata vieţii pacientului, precum şi după decesul acestuia, a secretului privind toate informaţiile referitoare la datele medicale cu caracter personal ale pacientului şi ale familiei acestuia, aflate în cadrul exercitării profesiei, în mod direct sau indirect”.

Ce incumbă respectarea obligaţiei de confidenţialitate?

Vizavi de definiţia prezentată anterior, conchidem că respectarea acestei obligaţii presupune pentru medicul de familie: 1. Să cunoască ce tipuri de informaţii intră în sfera obligaţiei de confidenţialitate, dar şi durata existenţei acestei obligaţii. Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia3.

2. Să nu dezvăluie aceste informaţii către terţi, cu excepţia situaţiei în care legea îl obligă să facă publice informaţiile respective.

Terţul - cu excepţiile ce le vom detalia în cele ce urmează, ne raliem opiniei potrivit căreia secretul profesional există faţă de aparţinători, colegi şi cadre sanitare neinteresate în tratament, incluzând, în acest fel, în sfera acestor persoane pe toţi terţii faţă de raportul pacient - medic - unitate medicală4.

Reprezintă excepţii: - medicii de familie vor comunica la cererea asiguratorilor, în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare, actele şi datele cu privire la cauzele [i împrejur\rile producerii riscurilor asigurate şi la pagubele provocate, în vederea stabilirii şi plăţii de către asiguratori a indemnizaţiilor de asigurare5. Cu privire la respectarea acestei obligaţii, CMR6 recomandă medicului să se asigure că: 1) societatea de asigurare îi formulează în scris o astfel de cerere, în care să consemneze expres datele cu privire la riscul asigurat şi datele medicale pe care le solicită referitoare la riscul asigurat; modul şi adresa unde trebuie comunicate aceste date; 2) societatea ataşează la cerere dovada relaţiei contractuale cu asiguratul, din care să reiasă expres acordul asiguratului pentru ca asigurătorul să aibă acces la datele sale medicale; - situaţia în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului pacientului nefiind obligatorie7; - folosirea în alte scopuri (n.n. alte scopuri decât întocmirea rapoartelor statistice nenominalizate, în vederea evaluării stării de sănătate a populaţiei) se poate admite numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii8: 1. există o dispoziţie legală în acest sens; 2. există acordul persoanei în cauză; 3. datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii unei persoane sau a comunităţii, după caz; 4. datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi penale (de exemplu, declanşarea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 309 Cod penal contaminarea venerică, transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit).

3. Să ia măsuri pentru a avea garanţia că personalul aflat sub controlul său (asistentul medical, infirmiera, contabilul, medicii colaboratori etc.) asigură menţinerea confidenţialităţii acestor informaţii.

Prelucrarea datelor privind starea de sănătate poate fi efectuată numai de ori sub supravegherea unui cadru medical, cu condiţia respectării secretului profesional9.

Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor referitoare la persoane este obligatorie pentru toţi salariaţii care prin activitatea pe care o desfăşoară au acces la acestea în mod direct sau indirect10.

Respectarea acestei obligaţii incumbă medicului de familie să ia

măsuri tehnice şi organizatorice adecvate, menite să asigure nivelul minim de securitate prevăzut de lege11. În acest sens, Avocatul Poporului12 a considerat că atingerea unui nivel minim de securitate presupune respectarea unor cerinţe minime, dintre care amintim: 1) accesul utilizatorilor la baza de date cu caracter personal să se realizeze pe bază de cod de identificare şi mijloc de autentificare; 2) accesul utilizatorilor să fie limitat numai la datele cu caracter personal necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu; 3) colectarea, introducerea şi/sau modificarea datelor într-un sistem informaţional să se realizeze de operatori anume desemnaţi.

Consecinţele încălcării acestei obligaţii: răspunderea juridică a medicului Responsabilitatea medicului îndeosebi faţă de pacientul căruia i-a fost încălcat dreptul la confidenţialitate - are drept consecinţă atragerea răspunderii juridice a profesionistului, sub toate formele sale: disciplinar, civil, penal etc.

• Răspunderea disciplinară - în funcţie de gravitatea faptei - se poate solda inclusiv cu pierderea dreptului de practică, aplicarea sancţiunii disciplinare desfăşurându-se după o procedură stabilită prin Legea 95/2006, Statutul C.M.R. şi regulamentul specific al comisiilor de disciplină din cadrul corpului profesional.

• Răspunderea civilă - consacrată îndeosebi prin dispoziţiile Legii nr. 95/2006 (art.218, sau Titului XV din lege), dar şi cele din Legea drepturilor pacientului (art.21-25). Urmare a încălcării acestor norme, medicul poate fi constrâns să plătească pacientului importante sume de bani (integral şi de îndată, fie periodic).

• Răspunderea penală medicul poate fi obligat să suporte o sancţiune penală - pedeapsa cu închisoarea sau amendă penală pentru faptul că a săvârşit infracţiunea de divulgare a secretului pro-

fesional (potrivit art. 196 alin. 1 Cod penal această infracţiune constituie divulgarea, fără drept, a unor date, de către acela căruia i-au fost încredinţate, sau de care a luat cuno[tinţă în virtutea profesiei ori funcţiei, dacă fapta este de natură a aduce prejudicii unei persoane) sau infracţiunea de neglijenţă în serviciu (încalcarea din culpă a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, infracţiune incriminată prin dispoziţiile art. 249 alin. 1 Cod penal).

Bibliografie 1. F.I. Mangu, Malpraxisul medical.

Răspunderea civilă medicală, ed.1, editura Wolters Kluwer, Romania, 2010, Liliana Pleş, Sorin Păun, Aspecte legale şi etice ale secretului profesional legat de practica medicală în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive din România, în Revista Română de Bioetică, vol.8, nr.1, ianuariemartie 2010.

2. F.I. Mangu, op.cit., pag. 412.

3. Art.21 din Legea 46/2003 privind drepturile pacientului.

4. F.I. Mangu, op.cit., pag.420.

5. Art. 69 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.

6. Adresa C.M.R. nr. 535/2.02.2009.7.

7. Art.23 din Legea 46/2003 privind drepturile pacientului.

8. Art.39 alin. 2 din Legea 95/2006; art.25 alin. 2 din Legea 46/2003 privind drepturile pacientului.

9. Art. 9 alin. 2 din Legea 677/2001 pentru protecţia persoanelro cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

10. Art. 39 alin. 2 din Legea 95/2006.

11. Detalii în art. 20 din Legea 677/2001.

12. Detalii în Ordinul Avocatului Poporului nr.52/2002 privind aprobarea Cerinţelor minime de securitate a prelucrărilor de date cu caracter personal;

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

Interviu cu prof. dr.

Radu Lichiardopol

reporter mf

7 9

„Tinerii medici se compară favorabil cu produsele şcolii vechi”

Prof. dr. Radu Lichiardopol, diabetolog de renume, este şeful uneia dintre secţiile Institutului Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice “Prof. Dr. N. Paulescu”.

Este cercetarea românească din domeniul diabetologiei competitivă pe plan european, la nivelul anului 2012?

Pot să afirm că există activităţi de cercetare ale căror rezultate au fost prezentate la congrese internaţionale şi/sau în reviste recunoscute internaţional şi s-au bucurat de interes în rândul cercetătorilor. Este însă destul loc pentru mai bine. În statisticile medicale internaţionale, despre România ori există date foarte puţine, ori nu se ştie nimic - reprezentată de obicei la rubrica “nu se cunosc date”, ceea ce aruncă asupra medicinei româneşti o lumină puţin favorabilă. Care credeţi ca sunt cauzele şi mai ales soluţiile rezolvării acestei probleme?

Este vorba de studiile epidemiologice populaţionale. Până în prezent nu am realizat un studiu epidemiologic populaţional dedicat estimării prevalenţei diabetului zaharat şi altor tulburări metabolice. Pentru aceasta este nevoie de oameni dedicaţi, motivaţi (implică autorităţile locale, medici de familie şi specialişti, asistente medicale, instituţii medicale de profil) şi bineînţeles fonduri. Un astfel de studiu este costisitor şi necesită expertiză. Nu am pierdut speranţa că îl vom face.

Se vorbeşte tot mai des despre şcoala medicală românească în termenii: “şcoala veche” şi “şcoala nouă” (medicii formaţi în ultimii ani, post-decembrist), cu accent apreciativ pe prima dintre ele. De ce credeţi că stau lucrurile astfel? De ce “şcoala nouă” nu poate egala capitalul de imagine al mentorilor?

Eu am o altă percepţie. Poate şi pentru că am avut, în calitate de cadru didactic, privilegiul de a lucra cu generaţia «postdecembristă». Pot să afirm că tinerii cu care am avut posibilitatea să lucrez sunt bine instruiţi şi dornici să-şi îmbunătăţească condiţia profesională. Afirm cu tărie că ei se compară favorabil cu «produsele» şcolii vechi.

Domnule profesor, sunteţi preşedintele Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, una dintre cele mai importante societăţi ştiinţifice medicale din ţara noastră. Care sunt priorităţile acesteia? Între priorităţile Societăţii aş putea menţiona îmbunătăţirea cunoştinţelor profesionale ale tuturor membrilor săi, prioritar fiind grupul celor tineri, mă refer la rezidenţi şi specialiştii tineri. În această direcţie este de menţionat efortul de a creşte calitatea şi recunoaşterea Jurnalului Român de Diabet pe plan internaţional şi prin aceasta a colaboratorilor în cea mai mare parte tineri specialişti. Investiţia în educaţia celor tineri se materializează şi în înfiinţarea a două burse

(una din ele deja funcţională) pentru instruire într-un centru de excelenţă începând cu 2012.

Cum evaluaţi rolul şi locul Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice în rândul celorlalte societăţi internaţionale de profil?

Fără a se distinge printr-o poziţie specială în rândul celorlalte societăţi de profil, pot să exprim speranţa că viitorul ne poate rezerva surprize plăcute. Mă gândesc că activitatea actuală, promiţătoare, a unor tineri cercetători valoroşi ar putea constitui un punct de cristalizare pentru progresul ulterior.

Care sunt sfaturile pe care le-aţi da unui tânăr medic, proaspăt rezident din specialitatea pe care o aveţi?

Să-şi îmbunătăţească posibilităţile de acces şi stocare a informaţiei deoarece informaţia în medicină este extrem de importantă. Să fie deschis să înveţe de la oricine. Să caute întotdeauna explicaţia faptelor de observaţie clinică. Să-şi respecte pacienţii şi colaboratorii şi mai presus de orice să nu fie arogant.

Astăzi, avem în lume aproximativ 250 de milioane de oameni care au diabet, dar se estimează că până în 2025 numărul acestora se va dubla. Putem spune că urmează o pandemie de diabet?

Da, putem spune. Aceasta este vestea rea. Veştile bune sunt că, în ciuda creşterii prevalenţei obezităţii şi a diabetului, în unele ţări central şi vest europene, cât şi în SUA

există date care arată că morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară prezintă o scădere semnificativă în ultimele 3 decenii. În SUA, deşi prevalenţa obezităţii şi a diabetului este în continuă creştere, riscul cardiovascular apreciat prin scoruri de risc (UKPDS, Framingham) a scăzut semnificativ în rândul populaţiei cu diabet zaharat.

Unde se situează România în acest context?

Cred că România se situează pe aceeaşi linie în ceea ce priveşte tendinţa de creştere a prevalenţei obezităţii şi a diabetului zaharat.

Există un program naţional pentru diabet, dar se dovedeşte a fi prea puţin în prevenţia şi managementul acestei boli. Ce condiţii ar trebui întrunite pentru a exista politici sanitare coerente în acest sens? În ce priveşte managementul, cred că acesta s-a îmbunătăţit continuu. Să nu uităm

Actualizarea continuă a informaţiei la nivelul specialiştilor şi a medicilor de familie implicaţi în îngrijirea bolnavilor cu diabet a sporit continuu calitatea îngrijirii.” că Programul Naţional de Diabet asigură accesul gratuit la medicaţia antidiabetică de orice fel. Actualizarea continuă a informaţiei la nivelul specialiştilor şi a medicilor de familie implicaţi în îngrijirea bolnavilor cu diabet a sporit continuu calitatea îngrijirii.

Din păcate această afirmaţie nu poate fi sprijinită cu date epidemiologice care să ateste o calitate mai bună a îngrijirii oglindită de nivele optime ale HbA1c într-o proporţie cât mai mare de cazuri şi o reducere a prevalenţei complicaţiilor micro- şi macrovasculare. Sper că acest lucru să fie posibil cât mai curând prin realizarea Registrului Naţional Informatizat de Diabet.

Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice este alături de alte societăţi medicale, membră a Alianţei Române de Combatere a Hipertensiunii Arteriale? Care au fost considerentele unei astfel de adeziuni?

Existenţa unor obiective comune în combaterea unei patologii “de graniţă”. Alianţa interdisciplinară este benefică prin complementaritate.

Credeţi că un bolnav cu diabet sau o boală metabolică din România, din orice zonă geografică, poate avea acces la un tratament similar? Sunt acestea comparabile cu opţiunile dintr-o ţară occidentală?

Da, cred că da. Opţiunile noastre terapeutice sunt comparabile cu cele din ţări occidentale.

8

reporter mf

Interviu cu dr. Marius Filip Medic {ef CNAS

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

„O reţetă electronică funcţională este în interesul tuturor”

Medicii pot prescrie, din iunie, reţete în sistem electronic, acest program urmând să devină obligatoriu începând cu 1 iulie.

Reţeta electronică va face parte dintr-o platformă integrată complexă intitulată "Platforma informatică a asigurărilor de sănătate - PIAS" care urmăreşte administrarea informatică unitară şi managementul deciziilor, creşterea performanţelor în acordarea serviciilor, facilitarea raportării şi decontării acestora, dar şi monitorizarea şi controlul utilizării fondurilor. regim special, stupefiantele, care acum au un alt circuit, o altă securizare, practic un alt regim, dat fiind aspectul mai sensibil dat de medicaţia prescrisă.

Ce se întâmplă atunci când sistemul informatic este oprit din diverse motive (mentenanţă, defecţiuni, atac informatic)?

Pentru această situaţie a fost imaginată varianta offline a sistemului, cu prescriere la cabinetul medicului sau la domiciliul pacientului. În prima situaţie, medicul înscrie reteţa pe calculatorul său, printează reţeta şi o validează în propria-i bază de date, rămânând ca la conectarea la internet şi implicit la PIAS (Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate), unde se găseşte şi aplicaţia pentru reţeta electronică - SIPE (Sistemul Informatic pentru Prescripţia Electronică), să “verse” toate reţetele prescrise atât timp cât a fost fără legătura de internet sau neconectat la PIAS, cu alte cuvinte, să le valideze în sistem.

Pentru consultul la domiciliu, medicul va printa înainte de a merge la pacient un număr de reţete “goale”, pe care se află completate doar datele de identificare ale cabinetului, numele şi codul său de parafă.

Pe această reţetă va completa medicamentele necesare. Ştim că farmaciştii sunt specialişti în a descifra scrisul oricărui medic, dar pentru a nu mai exista controverse între medicii prescriptori şi farmacişti legate de înţelegerea greşită a scrisului am decis, după consultări atât cu reprezentanţii medicilor de familie, cât şi cu cei ai farmaciştilor, ca medicul să scrie medicaţia lizibil, obligatoriu cu litere de tipar.

În cât timp va avea loc implementarea reţetei electronice. Se va renunţa complet la formatul actual?

Implementarea va debuta la 1 iulie, iar până în decembrie 2012, inclusiv, va fi o perioadă de acomodare cu noua formă de prescriere, timp în care prescrierea clasică pe hârtie autocopiantă va coexista cu cea pur electronică. Mai precis, dacă medicul prescriptor este online atunci va prescrie electronic şi pacientul va fi scutit de a mai plimba o reteţă pe la farmacii, iar dacă medicul, din varii motive, nu are conexiune de internet sau face prescrierea la domiciliul

pacientului, atunci acesta va folosi formularul clasic, autocopiant, în 3 exemplare.

De la 1 ianuarie 2013 se va renunţa la prescripţia clasică pe trei exemplare autocopiante şi se va trece la prescrierea electronică on- şi offline, cu printare efectuată pe hârtie obişnuită de către medicul prescriptor.

Există diferenţe între formatul folosit de diverşi medici prescriptori?

Nu va exista nici o diferenţă din acest punct de vedere. Este încă în discuţie aspectul prescripţiilor pentru medicaţia cu

Care sunt beneficiile pentru medici?

Medicii vor putea să-şi realizeze propriile reţete, unice în sistem şi nu va mai trebui să meargă lunar la casele de asigurări să-şi cumpere formulare autocopiante. În plus, sistemul îi va atenţiona legat de dozele medicamentelor, de interacţii, contraindicaţii etc., în contextul diagnosticelor înscrise, dar şi a altor reţete prescrise anterior pe aceeaşi patologie. Scopul este de a se evita supradozarea, recomandarea unor medicamente pentru grupe de vârstă neadecvate sau pe patologii pentru care medicamentele respective nu au indicaţii sau nu se regăsesc în protocoalele terapeutice. Acest “sfetnic” în prescrierea medicamentelor şi a dozelor optime va fi dezvoltat treptat, în timp şi de ce nu chiar cu ajutorul medicilor. Nu în ultimul rând, estimăm că vom reduce “pierderile” din sistemul prescrierilor cu aproximativ 10-20%, aproximativ cât au înregistrat şi alte sisteme de asigurări de sănătate când au introdus reţeta electronică. Când se va introduce cardul de sănătate vom scăpa şi de marota reţetelor fictive pentru

morţi sau pacienţi care nici nu au trecut pragul cabinetelor medicale.

Cum vor transcrie medicii de familie reţetele altor prescriptori conform protocoalelor şi legislaţiei (reţetele 0 - 700)? În general regulile “jocului” nu s-au schimbat notabil la acest capitol, aşa că transcrierea reţetelor se va face respectând aceleaşi prevederi care se regăsesc în norme.

Cum se va implementa sistemul în spitale?

Implementarea în spitale şi ambulatorii presupune ca medicii specialişti să aibă, ca şi medicii de familie, acces la un computer online pe internet sau sincronizabil cu internetul cel puţin o dată pe lună. La început poate va fi puţin mai dificil, având în vedere că medicii specialişti sunt obişnuiţi să scrie de mână reţetele compensate. Însă, treptat, lucrurile vor intra în normalul pe care îl aşteptăm şi pe care-l admirăm în alte ţări pe care le considerăm civilizate.

Cum se vor putea elibera duplicate?

Medicul prescriptor poate tipări oricâte exemplare doreşte. Acest lucru nu va însemna că se vor elibera din farmacie tot atâtea reţete. Reţeta este unic\, iar unicitatea ei este dată de codul de reţetă care înglobează toate elementele înscrise în acea reţetă. Având în vedere complexitatea acestui cod, mărimea lui, probabilitatea lui de a se repeta este practic nulă.

Ce se întâmplă când un medic depăşeşte numărul de serii primit la începutul lunii de la CJAS? Va solicita sistemului un alt volum de serii/numere, un alt calup de reţete. Evident când acest număr depăşeşte un anumit prag, sistemul îi va solicita medicului o explicaţie, o motivaţie care va fi înregistrată şi analizată la nivelul CASJ. Cum vor fi legate biletele de trimitere şi cele de laborator de formatul folosit de reţeta electronică?

E o dezvoltare ulterioară pe care o avem în vedere, dar momentan dorim să vedem reţeta electronică funcţionând. Ulterior, ne vom concentra şi asupra acestui aspect.

De ce în perioada de elaborare a proiectului, înainte de aprobare, nu s-a cerut punctul de vedere al prescriptorilor şi al farmaciilor?

Evident că dezvoltarea reţetei a presupus consultări şi cu medicii prescriptori medicii de familie, dar şi cu farmaciştii. Au fost întâlniri organizate la CNAS, dar şi discuţii libere, constructive, care au avut loc cu ocazia prezentării produsului “Reteţa elec-

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

tronică”, în cadrul Conferinţelor, Consfătuirilor, Forumurilor Medicilor de Familie şi a farmaciştilor.

Observaţiile făcute de ei au fost foarte utile şi au fost luate în considerare, după cum este firesc, căci ei, medicii şi farmaciştii, sunt cei care cunosc aspectele de zi cu zi ale prescrierilor, problemele şi situaţiile care pot apărea şi care, dacă nu sunt luate în considerare, pot bloca funcţionarea proiectului sau chiar distruge întreg efortul unui colectiv entuziast care s-a străduit luni de zile să elaboreze un produs competitiv chiar mondial. Evident că o dată cu utilizarea extensivă a reţetei electronice o să mai apară situaţii pe care nu le-am prevăzut şi nu aveam cum să le prevedem, nici noi, nici medicii şi nici farmaciştii cu care am schimbat idei şi păreri. Ne-am dori ca aceste posibile “sincope” să nu genereze panică şi opinii răutăcioase, ci doar sugestii constructive pe care, cu toţii avem tot interesul să le luăm prompt în considerare. O reţetă electronică funcţională este în interesul tuturor, dar mai ales în interesul pacienţilor!

Toate statele europene ce doresc implementarea de reţetă electronică au reticenţe din cauza dificultăţilor de implementare şi de gestiune. Există o alternativă în cazul în care proiectul va eşua?

Da, avem varianta “offline” care nu presupune conexiunea la internet a medicului, dar eşuarea proiectului ar presupune să ne întoarcem la un sistem greoi, cu decontări dificile şi eliberări contestabile de medicamente. De ce să nu avem un sistem curat, fluid în care relaţia medic – farmacist – pacient - asigurator să fie corectă şi transparentă? Este doar decizia noastră pentru prezent, dar mai ales pentru viitor!

reporter mf

9

160

puls SNMF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

Principiile la Legea Sănătăţii propuse de SNMF-FNPMF Medicina de familie puternică şi de calitate - premisa unui sistem de sănătate accesibil şi eficient Dr. Rodica Tănăsescu Preşedintele SNMF O medicină de familie puternică şi de calitate este premisa unui sistem de sănătate accesibil şi eficient. Stabilitatea legislativă şi de finanţare a medicinei de familie sunt condiţii absolut necesare pentru un management corect şi pentru investiţiile necesare dezvoltării pe termen mediu şi lung a cabinetelor de medicină de familie. Este nevoie de realizarea unei legislaţii pe termen mediu şi lung, concepută pe o perioadă de 5-10 ani, dedicată dezvoltării cabinetelor şi a serviciilor medicale oferite de aceste cabinete.

Definiţii, medicina de familie ca profesie Asociaţiile profesionale şi patronale ale medicilor de familie reprezentative la nivel naţional, participă la elaborarea unei strategii de dezvoltare a medicinei de familie, pe termen mediu şi lung şi la implementarea strategiei de dezvoltare pentru asistenţa medicală primară pentru anii 2012-2020 a MS, în conformitate cu recomandările raportului OPM, al raportului NICE şi al Bancii Mondiale.

Minimalizarea medicinei de familie induce costuri mari în sistem şi ineficienţă în acordarea serviciilor necesare.”

Nicio activitate care implică medicina de familie nu se va elabora fără consultarea reprezentanţilor practicienilor din domeniu (SNMF, FNPMF, Comisiile consultative de MF din MS, CMR, CNSMF).

1. Medicina de familie este parte esenţială a asistenţei medicale primare. Este absolut necesară definirea clară şi fără echivoc a componentelor Asistenţei medicale primare (AMP) şi delimitarea medicinei de familie în acest context.

2. Medicina de familie este o specialitate clinică distinctă, cu practica autorizată, dobândită în conformitate cu reglementările europene şi poate fi practicată numai de specialişti de medicină de familie, în cabinete de medicină de familie acreditate conform legii. Absolvenţii facultăţilor de medicină de după anul 2005, pot obţine titlul de medic specialist de medicină de familie, exclusiv ca urmare a parcurgerii rezidenţiatului de medicină de familie şi a examenului de medic specialist de medicină familiei.

Pregătirea rezidenţilor de medicina familiei trebuie realizată în baza curricullum-ului specific. Examenele de specialitate se vor susţine în cabinete de medicină a familiei, cu comisii constituite din examinatori (care fac parte din catedrele de medicină de familie) şi medici instructori-formatori de MF. 3. Medicina de familie este o profesie liberală. Medicii de familie îşi desfăşoară activitatea în spiritul independenţei practicii profesionale şi conform curricullum-ului propriu de pregătire.

4. Medicul de familie are rolul fundamental de “păzitor al porţii” sistemului şi îşi va păstra acest atribut, fiind medicul de prim contact al oricărui pacient care are acces în

sistemul medical, dar şi managerul stării de sănătate al pacientului său, căruia îi face sinteza diagnostică şi terapeutică şi îi coordonează toate activităţile de prevenţie. Legislaţia va clarifica în mod expres toate pârghiile care permit menţinerea acestui atribut.

5. Programele de prevenţie elaborate de MS, cu finanţare proprie a MS, au succes doar cu implicarea specialiştilor din domeniile considerate, nu doar în etapa de implementare, ci şi în cea de elaborare a programului. Legislaţia specifică din sănătate este obligatoriu să fie construită cu contribuţia reală şi constantă a comisiilor de specialitate de pe lângă MS şi a organizaţiilor profesionale şi patronale ale specialiştilor cărora li se adresează respectivele documente legislative, precum şi cu consultarea şi informarea celor cărora li se adresează aceste programe - pacienţii.

Principii de management al activităţii cabinetului de medicină familiei 1. Cabinetul de medicină de familie este unitate de asistenţă medicală privată care funcţionează independent, având ca scop îndeplinirea obligaţiilor de acordare a asistenţei medicale de medicină de familie în condiţiile menţionate mai sus, la definiţii.

2. Cabinetele de medicină de familie sunt înfiinţate şi reprezentate legal numai de către medici cu specialitatea de medicina familiei. În relaţia cu asiguratorii, cabinetele de medicina familiei sunt reprezentate legal numai de medici de familie cu liste proprii de pacienţi. Ele pot angaja/încheia contracte de colaborare cu medici, asistenţi medicali şi orice alt personal auxiliar necesar pentru îndeplinirea obligaţiilor de asigurare a asistenţei medicale de medicină de familie. Cabinetele pot fi şi asociate, grupate sau SCM, conform legii. Furnizorii de servicii de medicină de familie pot intra în contract cu asiguratorii cu o singură listă de pacienţi, cu excepţia SCM, numai cu avizul comisiei paritare privind necesarul de medici de familie. Un cabinet medical cu listă proprie nu poate funcţiona fără medic titular. Un medic de familie poate fi titularul unui singur cabinet. Preluarea cabinetelor va respecta principiile înstrăinării oricărui bun privat.

3. Pentru îndeplinirea atribuţiilor complexe ce le revin, cabinetele medicilor de familie negociază şi încheie contracte de prestări-servicii de medicină de familie cu asigu-

ratorii de sănătate, autorităţile publice locale, DSP-uri etc. În orice contract, medicul de familie va fi considerat partener egal, cu obligaţii şi drepturi egale şi distinct elaborate pentru ambele părţi contractante. Asiguratorii sunt obligaţi să semneze contracte cu toate cabinetele de medicină de familie care îndeplinesc criteriile de contractare.

4. Pentru asigurarea continuităţii serviciilor de medicină familiei medicii de familie se pot grupa, voluntar, în centre de permanenţă sau pot asigura gărzi la domiciliu. În acest caz se vor încheia contracte de prestări servicii de medicină de familie, distincte.

5. În localităţile în care este nevoie, cabinetele de medicină de familie pot participa la asigurarea asistenţei medicale comunitare prin asocierea în echipe de lucru multidisciplinare, coordonate de medicul de familie. Aceste activităţi de medicină comunitară au finanţare distinctă, care nu face parte din bugetarea AMP (care în contextul prezentei legi se referă la medicină de familie) din FNUASS şi fondurile MS destinate AMP. În localităţile care nu au medic şcolar, medicul de familie poate efectua aceste activităţi în baza unui contract distinct, cu finanţare distinctă, din alte fonduri decât FNUASS şi fondurile MS destinate AMP. Principii de finanţare 1. Considerăm că este necesară o redefinire clară a elementelor cuprinse în ASISTENŢA MEDICALĂ PRIMARĂ în contextul alocării fondurilor. Componentele Asistenţei medicale comunitare (AMC) fac obiectul unei legislaţii şi finanţări distincte.

Exista interrelaţii între asistenţa de medicină de familie şi asistenţa medicală comunitară care vor face obiectul legislaţiei conexe, dar nu se poate accepta includerea asistenţei medicale comunitare în medicina de familie.

2. Aceleaşi precizări şi pentru medicina şcolară. Unele activităţi de medicina şcolară pot fi efectuate de medicii de familie, mai ales în mediul rural, unde nu există medic şcolar, dar activitatea de medicină şcolară va face obiectul unor precizări distincte, iar finanţarea activităţii de medicină şcolară la nivelul cabinetului de medicina familiei va face obiectul negocierii cu furnizorul, într-un contract separat de cel cu asiguratorii de sănătate.

3. Pentru derularea în bune condiţii a asistenţei de Medicină de Familie, Ministerul Sănătăţii împreună cu CNAS, prin negociere

cu organizaţiile patronale şi profesionale ale medicilor de familie, trebuie să stabilească şi să actualizeze periodic tarife/punctaje pentru serviciile contractate de cabinetele de medicină de mamilie cu casele de asigurări.

4. Finanţarea serviciilor de asigurare a continuităţii (prin centre de permanenţă şi gardă la domiciliu) se va face din fondurile alocate de MS pentru urgenţele prespitaliceşti, separat de asigurarea finanţării pentru medicina de familie. Fondurile alocate activităţii de asigurare a continuităţii trebuie să fie prevăzute în legea bugetului pentru a acoperi necesarul estimat.

5. Medicina de familie are nevoie de o stabilitate a finanţării, stabilită prin lege, de minimum 10-15% din FNUASS total. Acest procent trebuie inclus în LS, din aceleaşi motive de stabilitate şi management al dezvoltării cabinetelor.

Principii legate de celelalte titluri din LS 1. Sănătatea are nevoie de o finanţare stabilă, compatibilă cu ţările europene, de minim 6-8% din PIB. Acest procent trebuie inclus în LS. Prezenţa în lege a procentului din PIB crează încredere şi stabilitate pentru dezvoltarea unui sistem de sănătate eficient, în folosul şi spre satisfacţia cetăţeanului.

Este absolut necesară asigurarea transparenţei şi corectitudinii în privinţa colectării, administrării şi cheltuirii fondurilor FNUASS. 2. Având în vedere că România este un stat social, că o mare parte a populaţiei României trăieşte din venituri modeste, infrastructura reţelei spitaliceşti publice trebuie să rămână un obiectiv strategic, accesibil cetăţenilor, în proprietatea statului. În cazul în care are loc transformarea spitalelor în fundaţii sau alte forme de organizare, preluarea adminstrării activităţii spitalelor nu va include şi preluarea dreptului de proprietate asupra patrimoniului acestora.

3. Şi în domeniul sănătăţii trebuie respectată legea concurenţei.

4. Consiliul de Administraţie al CNAS trebuie să se regăsească într-o paritate acceptabilă, reprezentanţi ai societăţii civile pentru garantarea transparenţei, corectitudinii şi depolitizării CNAS. 5. Pachetul de bază trebuie să fie oferit tuturor asiguraţilor, cu acelaşi preţ, indiferent de asigurator. Pachetul de bază trebuie să rămână un pachet social care să acopere nevoile medicale de bază.

Concluzii Gradul de satisfacţie al pacienţilor este considerabil mai mare în sistemele de sănătate în care medicina de familie este puternic dezvoltată, fiind bazat pe accesibilitate, eficienţă şi costuri reduse. Diagnosticul precoce, prevenţia, accesibilitatea, monitorizarea cronicilor cu afecţiuni uzuale, dar extrem de frecvenţe, sunt probleme prioritare ale sistemului medical.

Sprijinirea clară, de către toate formaţiunile politice, a unei strategii de dezvoltare a sistemului medical în general şi a medicinei de familie în special, înseamnă participare nemijlocită la dezvoltarea segmentului medical cel mai accesibil pentru rezolvarea nevoilor medicale de bază ale populaţiei.

Pactul pentru sănătate ar trebui, în fine, să devină o realitate.

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

puls SNMF

11 7

Conferin]a Regională de Medicina Familiei - Alba Iulia Medicina primară într-un sistem de sănătate funcţional Alba Iulia, capitala Marii Uniri de la 1918, revine spectaculos în concertul manifestărilor ştiinţifice adresate medicilor de familie din România, onorând cu acest prilej şi titlul de ”Capitală a Sănătăţii 2012”.

Dr. Răzvan Miftode La patru ani de la organizarea Conferinţe Naţionale “Zilele Medicului de Familie”, echipa entuziastă a Societăţii de Medicină de Familie Alba a avut curajul de a organiza un eveniment ştiinţific de referinţă. Tema conferinţei, departe de a aborda subiecte îndrăzneţe şi dificil de replicat în practică, a fost subliniată de dr. George Haber, preşedintele manifestării, în cuvântul de bun venit: “Ne-am propus să dezbatem problematica asistenţei primare într-un sistem normal de sănătate, dezideratele noastre de-a lungul anilor şi realitatea pe care o trăim”.

Programul evenimentului, desfăşurat pe durata a trei zile, a cuprins lucrări ştiinţifice cu subiecte dintre cele mai diverse, discuţii în plen şi întâlniri cu personalităţi ale lumii medicale şi politico-administrative.

Alături de Societatea Medicilor de Familie Alba, organizarea manifestării a fost susţinută şi de Colegiul Medicilor Alba şi Ordinul Asistenţilor Medicali din judeţ.

Deschiderea festivă a lucrărilor a fost salutată de Ion Dumitrel, preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ştef Gheorghe, directorul CAS Alba, asis. med. Lupean Adriana reprezentantul OAMR Alba. Preşedintele SNMF, dr. Rodica Tănăsescu a transmis, în deschiderea lucrărilor, un mesaj colegial de salut participanţilor: “Voi aveţi acelaşi vis frumos în ceea ce priveşte medicina de familie, care mă obsedează şi pe mine: dorim normalitatea! Pentru normalitate trebuie să ne zbatem, să ducem lupte grele, cu mentalităţi, cu bariere, cu brutalitatea unor decidenţi, dar şi cu noi înşine uneori. Prin solidaritate, prietenie, încredere, profesionalis, medicina de familie îşi va găsi locul cuvenit!”. La rândul său, dr. Răzvan Miftode, secretar al SNMF a arătat

că întărirea solidarităţii colegiale între medicii de familie, creşterea performanţei lor, încurajarea dezvoltării profesionale continue reprezintă componente ale doctrinei şi politicii SNMF de consolidarea a specialităţii şi a prestigiului acesteia.

La realizarea programului ştiinţific au contribuit cu lucrări medici din judeţul gazdă, medici de familie din ţară, cât şi cadre didactice de la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţeganu” din Cluj-Napoca. De remarcat, participarea cu lucrări comunicate în plen a reprezentanţilor OAMMR, ceea ce constituie o premieră sau un fapt inedit pentru manifestările organizate de medicii de familie. Într-un “top” neoficial al lucrărilor, cele mai multe au fost din domeniul medicinei interne, car-

Rugat să aprecieze desfășurarea Conferinței, președintele acesteia, dr. George Haber, a subliniat: “Ne-am străduit ca această conferin]ă, prin tematica incitant\ deziderate [i realit\]i `n medicina de familie, [i prin lucrările prezentate, să eviden]ieze şi mai mult rolul şi locul medicului de familie în sistemul de îngrijiri de sănătate. Participarea la conferinţa noastră a fost îmbucurătoare prin interesul manifestat, alături de noi fiind prezen]i colegi din Bucureşti, Timişoara, Cluj, Sibiu, Hunedoara, Neamţ. Temele abordate şi prestanţa lectorilor, prof. dr. Hâncu Nicolae, prof. dr. Tătaru Alexandru, prof. dr. Albu Silviu a ridicat categoric prestigiul manifestării noastre.

Toţi speakerii au abordat teme de mare interes în practica medicului de familie. Conferinţa a fost organizată împreună cu Asociaţia Medicilor de Familie, Colegiul Medicilor Alba şi Ordinul Asistenţilor Medicali Alba şi a scos în evidenţă importanţa deosebită a echipei de îngrijire, comunicarea în echipă.”

diologiei şi medicinei de familie, la acestea adaugându-se comunicări privind abilităţi practice în cabinetul MF, îngrijiri paliative şi nursing sau management. O atenţie particulară s-a acordat atât tulburărilor metabolice (nu mai puţin de patru comunicări, încununate de expunerea academică a prof. dr.

Nicolae Hâncu, despre “Nanotehnologie în tratamentul dislipidemiilor”), cât şi patologiei cardio-vasculare (de remarcat expunerea medicilor cardiologi Marcela Rău şi Mircea Rău din Alba Iulia - ”Un nou ghid în GALAXY”, despre abordarea factorilor de risc în boala ischemică cronică miocardică). Medicii de familie au fost prezenţi la rândul lor cu prezentări ştiinţifice pe diverse teme, de interes pentru activitatea din cabinet: dermatologie, ORL, patologie internă, alergologie. Gazdele, dr. George Haber şi colaboratorii (dr. Carmen Crăciun şi dr. Mărioara Lucia Crăciun) au ţinut să-şi onoreze statutul contribuind cu un pachet consistent de lucrări la completarea programului ştiinţific.

Rezumând, se poate aprecia că, prin subiectele abordate şi informaţiile comunicate, tema conferinţei a fost respectată, iar participanţii, în număr de peste 400, au putut beneficia de actualizări şi puneri la punct foarte utile pentru practica lor.

Nu au lipsit contactele cu personalită]i ale lumii medicale.

Momente de interes particular au

reprezentat dialogul domnului secretar de stat, dr. Raed Arafat, cu participanţii din sală, cât şi întâlnirea cu preşedintele Colegiului

dar şi fenomenul alarmant al migraţiei medicilor spre alte ţări.

Mesajul prof. dr. Astărăstoae a fost o pledoarie pentru reconsiderarea statutului medicului român, repoziţionarea acestuia la locul cuvenit în societatea românească.

De remarcat, în finalul acestei succinte relatări, relaţia aparte a membrilor Asociaţiei Medicilor de Familie Alba cu oficialităţile locale.

Consiliul Judeţean a oferit sprijin logistic manifestării şi a dat dovadă de o deosebită elegan]ă prin distribuirea către toţi participanţii a unui excelent ghid turistic al judeţului Alba, lucrare care poate rivaliza fără ezitare cu celebre realizări în domeniu. De asemenea, programul social, parte a ospitalităţii recunoscute a colegilor din Alba, beneficiind de sprijinul unor potente firme locale, a oferit momente de relaxare şi socializare într-un mediu plin de spiritualitate şi istorie.

Autorul acestor rânduri nu poate încheia fără a transmite cititorilor câteva impresii despre ora[ul gazdă al conferin]ei. Alba Iulia poate fi un exemplu de civilizaţie urbană, unde reperele arhitecturii moderne se îmbină fermecător cu vestigiile unei istorii celebre.

Cetatea din Alba Iulia este în plin proces de restaurare, oferind cu

Opinia dr. Carmen Crăciun, un om de bază al echipei organizatorilor: “Ideea organizării unei astfel de conferinţe, de altfel cu tradiţie în Alba Iulia, la iniţiativa dr. George Haber, vine din necesitatea discutării în timp real a problemelor cu care ne confruntăm atât noi, medicii de familie, cât şi colaboratorii noştri: medici de alte specialităţi, asistenţi medicali în contextul în care reforma, atât de necesară, îmbracă diferite forme de implementare de la un sistem la altul.

Plusurile şi minusurile sunt prezente în orice sistem de sănătate, dar fiind împreună, încercând să adoptăm decizii înţelepte şi unitare vom reuşi să demonstrăm că fiecare specialitate îşi are locul şi rolul său bine definit în anevoiosul proces de perpetuă schimbare şi adaptare în folosul sănătăţii pacienţilor şi creşterii calităţii actului medical. Activitatea medicală fiind centrată pe pacient, am avut şansa de a avea alături de noi atât colegii de alte specialităţi, asistenţi medicali, autorităţi locale dornice să cunoască şi să participe în măsura posibilităţilor la soluţionarea problemelor, dar şi reprezentanţi ai pacienţilor. Ne-a bucurat prezenţa colegilor din alte judeţe” Medicilor din România, prof. dr.

Vasile Astărăstoae. În scurta sa interven]ie, dr. Arafat a făcut o pledoarie pentru servicii integrate în medicina de familie, îndemnînd la asociere pentru organizarea de centre de sănătate şi servicii de permanenţă. Prof. dr. Vasile Astărăstoae a prezentat o sinteza a situaţiei din sistemul sanitar românesc, subliniind discrepanţele din teritoriu în ceea ce priveşte accesibilitatea populaţiei la servicii medicale, decalajul înregistrat între medicul rural şi urban în privinţa complexităţii asistenţei medicale,

generozitate multiple puncte de interes. Impunătoarea Catedrală Ortodoxă - simbol al României Mari - alături de Catedrala Romano - Catolică formează un bastion comun al ecumenismului creştin pe aceste plaiuri, iar vestigiile române expuse într-un adevărat muzeu în aer liber amintesc de vechiul Apulum, locul de pornire al viitoarei capitale transilvane. Vizitarea Cetăţii, alături de panorama oraşului admirată la nivelul Obeliscului martirilor Horea, Cloşca şi Crişan, oferă un prilej de netăgăduit de îmbogăţire spirituală.

12

echipa MF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

Interpretarea unui buletin ecocardiografic în cabinetul medicului de familie

În ultimii ani, datorită progreselor tehnice, metodele de explorare cardiovasculară neinvazivă, printre care şi ecocardiografia, joacă un rol central în evaluarea unui pacient cu afecţiuni cardiovasculare. Ecocardiografia a devenit o investigaţie obligatorie pentru un bilanţ cardiovascular complet, fiind relativ simplu de efectuat. Ea furnizează informaţii multiple nu numai despre anatomia cordului, dar şi despre funcţionalitatea acestuia.

Dr. asist. univ. dr. Camelia Diaconu, medic primar medicină internă, doctor în medicină, atestat în ecografie generală şi cardiacă O ecografie cardiacă se poate efectua transtoracic sau transesofagian. În cele ce urmează mă voi referi la ecografia cardiacă transtoracică şi informaţiile pe care aceasta le poate oferi. Această metodă are avantajul că este neinvazivă, accesibilă, repetitivă, putându-se repeta ori de câte ori este nevoie, oferă imagini real-time ale cordului, nu necesită o pregătire specială a bolnavului şi nu are efecte secundare. Nu rareori, medicul de familie este pus în faţa unui buletin ecocardiografic care conţine foarte multe informaţii despre dimensiunile structurilor cardiace ale bolnavului respectiv, fără a se menţiona în final dacă aceste valori se încadrează în limite normale sau nu. Din acest motiv, am considerat important de a face o sinteză a datelor care se regăsesc în mod frecvent pe un rezultat ecocardiografic şi, de asemenea, o scurtă trecere în revistă a posibilităţilor

diagnostice ale acestei metode.

O examinare ecocardiografică obişnuită durează în general 15-30 de minute.

Ecocardiografia transtoracică la adulţi utilizează sonde cu frecvenţa minimă de 2-2,5 MHz. La adulţii slabi, cu perete toracic subţire, sunt optime sondele cu frecvenţă mai mare, de 3-5 MHz, pe când la pacienţii obezi, cu perete toracic mai gros, este necesară folosirea unei sonde cu frecvenţă mai joasă.

Examenul ecocardiografic se face într-un laborator destinat acestui scop, însă dacă pacientul este greu deplasabil, se poate efectua şi la patul bolnavului, cu aparate ecografice de dimensiuni mai mici, portabile. Concomitent cu ecografia cardiacă, se înregistrează obligatoriu traseul electrocardiografic de referinţă, pentru aprecierea cât mai corectă a momentelor ciclului cardiac. În mod ideal, înainte de fiecare examinare ecocardiografică trebuie să se măsoare tensiunea arterială şi alura ventriculară, iar valorile măsurate trebuie notate pe buletinul

Valorile normale ale dimensiunilor structurilor cardiace măsurate la ecocardiografie

Cavitate Aorta la inel Aorta ascendentă Aorta descendentă Atriul stâng Ventriculul stâng

Septul interventricular Peretele posterior al ventriculului stâng Inel mitral Atriul drept Ventriculul drept Inel tricuspidian Artera pulmonară la inel Trunchiul arterei pulmonare Vena cavă inferioară

Dimensiuni 14-26 mm 21-34 mm 17-24 mm 23-45 mm antero-posterior ax scurt (sistolă 21-40 mm, diastolă 35-60 mm); ax lung (sistolă 63-103 mm, diastolă 46-84 mm) 6-12 mm la bărbați, 6-11 mm la femei 6-12 mm la bărbați, 6-11 mm la femei 19-31 mm 29-45 mm latero-medial ax scurt diastolă 22-44 mm 18-29 mm 10-22 mm 9-29 mm 12-23 mm Dup\ C. Ginghină, B.A. Popescu, R. Jurcuț, 2005

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

ecocardiografic. Transductorul se aplică pe toracele bolnavului prin intermediul unui gel bun conducător de ultrasunete. Examinarea se face în multiple moduri, în modul M (monodimensional), 2D (bidimensional), 3D (tridimensional), Doppler, în funcţie de calităţile tehnice ale ecografului utilizat.

Ecografistul foloseşte ferestre standard de examinare: ax lung parasternal, ax scurt parasternal la nivelul vaselor mari, ax scurt parasternal prin ventriculul stâng, apical 2,3,4,5 camere, subcostal, suprasternal şi, uneori, parasternal drept. Fiecare din aceste secţiuni standard de examinare furnizează informaţii despre anumite structuri cardiace.

Tipuri de ecocardiografii Ecocardiografia de efort sau de stres se efectuează în timpul unui efort fizic, pentru a permite vizualizarea unor anomalii ale func]ionalităţii cordului care apar în condiţii de efort. Această ecografie de efort se poate efectua şi prin administrarea unor medicamente care mimează efectele exerciţiului fizic. La baza ecocardiografiei de stres stă relaţia cauzală dintre ischemia miocardică şi tulburările regionale de contractilitate miocardică. O altă metodă este ecocardiografia de contrast, efectuată prin injectarea unei substanţe de contrast care permite evaluarea unor şunturi.

Ecocardiografia transtoracică permite vizualizarea neinvazivă a structurilor cardiace, măsurarea dimensiunilor cavităţilor cordului, a grosimii pereţilor, măsurarea capacităţii de pompă a inimii (prin determinarea fracţiei de ejecţie), iar prin tehnica Doppler se poate evalua funcţia diastolică a cordului, prezenţa stenozelor sau regurgitărilor valvulare etc. Prin vizualizarea mişcării pereţilor cardiaci, ecocardiografia poate detecta prezenţa şi poate evalua severitatea bolii coronariene. În plus, prin ecocardiografie se poate detecta cardiomiopatia hipertrofică, dilatativă sau restrictivă. Nu trebuie să uităm rolul foarte important pe care îl are ecografia cardiacă în diagnosticarea anomaliilor congenitale cardiace şi a tumorilor intracardiace, ca şi a trombozelor intracardiace. Tot

prin ecografie se pot depista cauzele insuficienţei cardiace, prezenţa defectelor septale şi se poate monitoriza funcţia cardiacă a pacienţilor cu boli sistemice care pot afecta funcţia cardiacă (lupus, boli pulmonare etc). În ceea ce priveşte pericardul, se poate identifica uşor prezenţa lichidului între foiţele pericardice, distribuţia acestuia şi se poate aprecia volumul lichidului pericardic. Un rol special joacă investigarea ecocardiografică în monitorizarea pacienţilor cu proteze valvulare.

Trebuie menţionat că rezultatul examenului ecocardiografic depinde de performanţele tehnice ale aparatului şi de capacitatea examinatorului de a interpreta corect informaţiile. Principala limită a acestui examen este dificultatea de a obţine imagini bune la pacienţii cu emfizem pulmonar, datorită hiperinflaţiei plămânului. De

asemenea, nu se pot vizualiza decât parţial arterele coronare.

Buletinul ecocardiografic La sfârşitul examinării ecocardiografice, medicul elaborează un buletin ecografic, pe care sunt notate dimensiunile măsurate ale cavităţilor inimii, ale pereţilor acesteia, ale aortei la diferite niveluri, ale inelului aortic, mitral, tricuspidian, trunchiului arterei pulmonare, venei cave inferioare, precum şi fracţia de ejecţie şi valorile măsurate ale vitezei undelor E şi A, raportul E/A. Undele E şi A sunt importante pentru evaluarea funcţiei diastolice a ventriculului stâng. În final, buletinul ecocardiografic cuprinde concluziile medicului ecografist despre dimensiunile cordului, funcţia sistolică şi diastolică, sta-

echipa MF

rea aparatului valvular, a pericardului etc, toate acestea însemnând de fapt stabilirea unui diagnostic ecocardiografic.

Diastola reprezintă perioada ciclului cardiac cuprinsă între închiderea valvei aortice şi închiderea valvei mitrale. Determinanţii funcţiei diastolice care pot fi evaluaţi prin ecocardiografie sunt relaxarea ventriculară, complianţa ventriculară (distensibilitatea), presiunile diastolice ventriculare, umplerea diastolică ventriculară precoce şi tardivă, umplerea atrială şi presiunile atriale.

Disfuncţia diastolică presupune anomalii ale relaxării ventriculare şi ale umplerii ventriculare precoce, ca şi ale curbei diastolice pasive presiune-volum. Unda E reprezintă pe înregistrarea Doppler pulsat a fluxului transmitral unda corespunzătoare umplerii ventriculare precoce, iar unda A unda corespunzătoare umplerii ventriculare tardive (datorită contracţiei atriale). Velocitatea maximă normală a umplerii diastolice precoce (E) are valori cuprinse între 0,44 – 1,00 m/s, iar a undei A între 0,20 – 0,60 m/s. În mod normal, viteza (velocitatea) undei E este mai mare decât viteza undei A, astfel încât raportul E/A este supraunitar. Un raport E/A mai mic decât 1 (subunitar) traduce existenţa unei disfuncţii diastolice de tip alterarea relaxării, iar un raport E/A mai mare de 2 traduce o disfuncţie diastolică severă, de tip restrictiv. Există metode ecocardiografice mai noi şi mai sofisticate pentru evaluarea funcţiei diastolice, cum sunt Doppler-ul mod M color şi Doppler-ul tisular.

Funcţia sistolică reprezintă ansamblul de fenomene ce produc ejecţia sângelui din ventricul. Fracţia de ejecţie este un parametru al funcţiei de pompă şi este un indicator al funcţiei sistolice globale. Valorile normale ale fracţiei de ejecţie la bărbaţi sunt 59 ±

13

6%, iar la femei 58 ± 7%. Există tehnici mai noi de evaluare a funcţiei sistolice, cum sunt ecografia 3D, Doppler-ul tisular, imagistica de tip străin, însă din nou acestea sunt dependente de performanţele tehnice ale aparatului. În evaluarea ischemiei miocardice ecocardiografia are rol în diagnosticul bolii coronariene ischemice, stratificarea riscului şi identificarea pacienţilor cu risc cardiovascular crescut. În ceea ce priveşte stenozele valvulare, examenul ecocardiografic complet cuprinde vizualizarea morfologiei valvulare cu stabilirea eventuală a etiologiei stenozei, cuantificarea severităţii stenozei, evaluarea leziunilor cardiace asociate, evaluarea funcţiei ventriculului stâng, evaluarea presiunii arteriale pulmonare. Hipertensiunea pulmonară se caracterizează hemodinamic prin valori ale presiunii arteriale pulmonare sistolice mai mari de 35 mmHg, ale presiunii arteriale pulmonare diastolice peste 15 mmHg şi presiunii arteriale pulmonare medii peste 25 mmHg. Regurgitările valvulare se identifică şi se cuantifică relativ uşor prin ecografie Doppler.

Bibliografie 1. Carmen Ginghină, Bogdan A. Popescu, Ruxandra Jurcuţ – Esenţialul în ecocardiografie, Editura Medicală Antaeus, 2005 2. Eduard Apetrei – Ecocardiografie, Editura Medicală, 1990 3. Feigenbaum H, Armstrong WF, Ryan Teds – Feigenbaum’s Echocardiography, Lippincot, William and Wilkins, 2005 4. Otto CM – Textbook of clinical echocardiography, third edition, Elsevier Saunders, 2004 5. Oh JK, Seward JM, Jamil Tajik A – The Echo Manual, 1999.

14

echipa MF

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

Afecţiunile dermatologice determinate de acţiunea radiaţiilor utraviolete Lumina solară joacă un rol important în numeroase afecţiuni dermatologice. Spectrul bolilor determinate de radiaţiile ultraviolete este unul foarte larg, începând cu arsura solară acută, continuând cu multiplele forme de fotoalergie, bolile agravate de expunerea la soare (lupusul eritematos), incluzând toate aspectele cutanate ce apar ca urmare a expunerii cronice la radiaţiile ultraviolete cum sunt foto îmbătrânirea cutanată şi majoritatea cancerelor de piele.

Dr. Radu Rotărescu medic specialist dermato-venerolog Dr. Sanda Dorina Popescu medic specialist dermato-venerolog Lumina se referă la întregul spectru de ultraviolete, radiaţia electromagnetică vizibilă şi cea infraroşie. Pentru piele sunt importante ultravioletele care au lungimea de undă 280-400 nm şi lumina vizibilă cu lungimea de und\ 400-700 nm.

Fototipul cutanatat al individului ne orientează rapid asupra răspunsului acestuia după o expunere la radia]ia solară, deşi variabilitatea individuală este foarte mare.

Astfel, fototipul I şi II nu numai că suferă extrem de uşor arsuri solare, dar au şi cel mai mare risc de a dezvolta efectele cronice ale radiaţiilor UV.

Fotodermatozele se clasifică în: - primare - când nu se cunoaşte o cauză subdiacentă; - secundare - lupusul, porfiria, de exemplu, când se cunoaşte cauza reactivităţii solare. În afara acestei clasificări există o multitudine de afecţiuni cutanate care sunt induse sau agravate de lumina solară sau radiaţia artificială: herpesul simplex, boala Darier, pemfigusul benign familial, dermatita seboreică, dermatita herpetiformă, pemfigusurile eritematos şi foliaceu, rareori boli ca psoriazisul sau dermatita atopică.

Arsura solară - este o reacţie toxică cutanată care este indusă în principal de UVB cu efect eritemogen şi apare de regulă când mecanismele de protecţie ale pielii sunt depăşite şi depinde de numeroşi fac-

Clasificarea radiaţiilor ultraviolete Radiaţiile ultraviolete se împart în funcţie de lungimea de undă: - UVC cu lungimea sub 280 nm, nu ating niciodată suprafaţa terestră fiind filtrate în special de stratul de ozon. UVC din sursele artificiale au efect distructiv asupra celulelor şi se folosesc pentru efectul bactericid.

Irită puternic conjunctiva, de aceea se recomandă purtarea ochelarilor, deoarece razele sunt blocate de sticlă.

- UVB cu lungimea 280 320 nm sunt responsabile de arsura solară. Acest eritem solar apare după 12-24 de ore de la expunerea solară, fiind explicat prin eliberarea de prostaglandine şi alţi mediatori din keratinocitele deteriorate. Are loc, de asemenea bronzarea

întârziată, deoarece producţia de melanină apare la 4872 de ore de la expunere.

Un alt rol este acela de activare a sintezei de vitamin\ D. Foarte importante sunt şi efectele distructive ale UVB asupra ADN-ului, ARN-ului, proteinelor şi membranelor celulare, rezultând alterări ale epidermului, ţesutului conjunctiv şi vaselor de sânge. Mutaţiile ADN-ului keratinocitar şi fotoimunosupresia sunt principala cauză a carcinogenezei solare.

- UVA cu lungimea 320400 nm au o intensitate în lumina solară de 500 ori mai mare decât UVB, de aceea în cazul unei expuneri naturale produc atât eritem, cât şi bronzare. Eritemul este imediat, nu implică efectul toxic asupra keratinocitelor.

Bronzarea este de aseme-

nea rapidă, producându-se prin oxidarea melaninei. În cazul luminii naturale, toxicitatea prin UVA este aproape imposibilă, deoarece arsura solară şi toxicitatea UVB sunt factorii limitanţi. Cu alte cuvinte o persoană nu poate primi o doză toxică de UVA din lumina naturală, pentru c\ ar fi deja “arsă” de către UVB. Deoarece au apărut numeroase surse artificiale de UVA, aceste radiaţii au fost intens studiate şi acum sunt împarţite în UVA1 (340 - 400 nm) şi UVA2 (320 - 340 nm), acestea sunt asemănătoare ca efect cu UVB, produc mai mult eritem şi destabilizare de ADN. UVB sunt filtarate de sticlă, în schimb UVA o penetrează, astfel c\ reacţiile la soare pot apărea şi în casă sau automobile.

tori, ca durata expunerii, fototipul individului, anotimp, condiţiile meteo, mai ales de gradul de bronzare anterioară, care are efect de protecţie.

DEM – doza eritomatoas\ minim\, este acea cantitate minimă de radiaţie care produce un eritem uniform bine delimitat la 24 de ore. În cazul arsurilor solare sunt numeroase DEM per expunere, care duc la această reacţie. Spre exemplu, expunerea la plajă de 20 de minute în timpul prânzului, echivalează cu 20 DEM. Se produce vasodilataţie marcată în dermul papilar prin intermediul prostaglandinelor. Clinic, eritemul apare la 6 ore după expunere, având vârful la 12-24 de ore, şi scade la 72 de ore.

Eritemul se poate asocia cu edem şi stare de rău general. Tratamentul sistemic se face cu acid acetil salicilic, iar topic, comprese umede, posibil dermatocorticoizi.

Modificările cronice solare cele mai importante sunt: keratozele actinice, care apar prin deteriorarea keratinocitelor.

Suferinţa melanocitelor se manifestă prin apariţia modificărilor de hiper- sau hipopigmentări până la lentigo malign, iar suferinţa fibroblaştilor dermici conduce la elastoza solară: tegumentul este mult îngroşat, culoarea galben-brună, brăzdată de şanţuri adânci.

Fotodermatozele primare idiopatice Urticaria solară este o afecţiune foarte rară, ce apare mai ales la adulţi. Apare prin mecanism de hipersensibilitate imediată.

Urticaria poate apărea după expunerea la UVB, UVA, lumină vizibilă sau combinaţia acestora. Pacienţii dezvoltă plăcile, eritemul, edemul, pruritul la câteva minute după expunerea la lumină; caracteristică este apariţia leziunilor atât pe zonele expuse, cât şi cele non-expuse. Evoluţia este de regulă cronică, ani de zile, având o tendinţă redusă la remisiunea spontană. Diagnosticul diferenţial cu celelalte tipuri de urticarie se face relativ uşor, prin anamnez\. Tratamentul cu anithistaminice este puţin eficient.

Tratamentul de elecţie este PUVA terapia, continuă pe perioada verii, asociată sau nu cu corticosteroizii sistemici.

Erupţia polimorfă la lumină este o afecţiune comună. Are unele sinonime, cum ar fi prurigo estival, prurigo de vară Hutchinson, eczema solară. Această afecţiune se caracterizează prin apariţia în câteva ore sau o zi de la expunerea solară a unor papule eritematoase, vezicule, placarde, care sunt pruriginoase şi non-cicatriciale, pe unele zone fotoexpuse, mai rar pe tot tegumentul expus la lumină. Leziunile sunt de regulă simetrice şi pot involua în câteva zile până la o săptămână. Deşi erupţia este constant monomorfă la acelaşi pacient, are o foarte mare variabilitate individuală. Erupţia apare de regulă primăvara sau la începutul verii, mai ales la femei. Etiopatogenia nu este deplin elucidat\, dar se suspectează a fi o reacţie de hipersensibilitate de tip IV. Clinic există numeroase variante morfologice, cum ar fi papuloasă, papulo-veziculoasă, placarde, leziuni hemoragice, veziculo-buloase, eritem

Afecţiuni dermatologice determinate de radia]iile UV O clasificare relativ simplă şi logică a afecţiunilor dermatologice determinate de acţiunea radiaţiilor utraviolete ar fi : I. Reacţii ale pielii normale prin exces de radiaţie UV: 1) acută - arsura solară şi 2) cronică - elastoza solară; II. Fotodermatozele - pielea reacţionează la doze de radiaţie care nu ar produce nici o reacţie la un individ normal; III. Agravarea unei dermatoze preexistente de către radia]ia UV, exemplul cel mai cunoscut: acutizarea unui lupus eritematos după o arsură solară. polimorf-like, de tip înţepătură de insectă.

Cea mai comună formă clinică este cea papuloasă sau papulo-veziculoasă ce apare în regiunea decolteului, feţei, a părţilor laterale ale gâtului, pe suprafeţele de extensie ale braţelor, feţele dorsale ale mâinilor. Nu este comună afectarea zonelor ce nu au fost expuse la radiaţia ultravioletă. Exudaţia, crustele, cicatricile sunt neobişnuite.

Acestea apar numai dacă pacientul excoriază leziunile sau are şi dermatită atopică.

Deşi leziunile pot involua spontan, cel mai probabil reapar în cazul reexpunerii la radiaţia ultravioletă. Diagnosticul diferenţial al acestei erupţii este desigur unul foarte vast: eritem polimorf, dermatită atopică, dermatoze fotoalergice, porfirie eritropoetică.

Cel mai important însă se face cu lupusul eritematos. Deşi uneori pot fi dificultăţi de diferenţiere chiar şi la nivel histopatologic, se poate face o orientare clinică: lupusul de regulă dezvoltă leziunile mai lent, şi acestea se vindecă la fel de lent. Testele serolgice pot tranşa diagnosticul, dar uneori este necesară imunofluorescenţa cutanată. De elecţie rămâne PUVA terapia, în timp ce alte tratamente - dermatocorticoizii, fotoprotectoarele, hidroxicloroquina, antihistaminicele, pot avea efecte mai puţin satisfăcătoare.

Doza sc\zut\ de corticosteroizi sistemici poate produce o ameliorare marcată şi rapidă, dar nu trebuie să uitam de raportul beneficiu/risc.

Alte afecţiuni, cum ar fi prurigo actinic, hydroa vacciniforma, fac parte de asemenea din fotodermatozele primare, dar sunt afecţiuni extrem de rare.

Fotodermatozele secundare: cel mai cunoscut este lupusul eritematos; majoritatea formelor acestei boli sunt caracterizate de fotosensibilitate. După stabilirea acestui diagnostic, recomandarea de a evita radiaţiile ultraviolete trebuie să fie fermă, deoarece poate reduce severitatea leziunilor, dar şi a complicaţiilor sistemice.

De fapt, fotodermatozele primare cuprind atât fotosensibilităţile idiopatice discutate mai sus, cât şi pe cele în care există un trigger alergic sau toxic, precum şi reacţiile persistente la lumină - unele idiopatice, altele cu un trigger cunoscut, dar cu evoluţie îndelungată.

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

echipa MF

Gama

15

P

pentru

protecţie solară formula optimă pentru pielea normală şi cea alergică Când vorbim despre expunerea la soare, balanţa beneficiilor şi a riscurilor înclină, tot mai mult, spre cele din urmă. Lumina solară a fost considerată, mult timp, un aliat al sănătăţii, cu multiple efecte pozitive: sinteza vitaminei D, efectul antimicrobian, fototerapia, inducerea unei stări generale de bine. Expunerea neprotejată s-a dovedit a avea, însă, un impact negativ mult mai puternic.

Printre cele mai importante afecţiuni se numără arsurile solare, îmbătrânirea prematură a pielii, afectarea sistemului imunitar, dezvoltarea fotosensibilităţii la nivelul pielii şi, în cazuri severe, apariţia cancerului de piele.

Chiar sub aparenţa unui bronz sănătos, pielea poate păstra urme profunde ale radiaţiilor UV, care se manifestă în timp. Pielea sensibilă avertizează însă cu promptitudine când soarele nu mai este o plăcere, ci un pericol, prin aparitia reac]iilor alergice.

Cu o expertiză de 111 ani de cercetare `n domeniul pielii, Eucerin a dezvoltat cea mai elaborată gamă de produse pentru protecţie solară. Ea răspunde nevoilor pielii normale, dar conţine, în acelaşi timp, singura soluţie completă pentru protejarea pielii predispuse la alergii solare.

Între 10% şi 20% din populaţie este afectată de alergiile solare, majoritatea femei*.

Acestea sunt cauzate în proporţie de 80% de radiaţiile UVA, 12% de radiaţiile UVB şi 8% de radiaţii UVA/UVB.

tează materialul genetic din celule – ADN-ul. Chiar dacă aspectul pielii se reface, modificările în structura pielii pot deveni ireversibile. Este cazul în care mecanismul de regenerare a ADN-ului nu funcţionează, iar celulele afectate sunt insuficient refăcute. Astfel se poate declan[a cancerul de piele.

Gama Eucerin preîntâmpină efectele nocive ale soarelui cu o protecţie tridimensională, dată de combinaţia brevetată de 3 filtre: minerale, organice şi biologice. Toate produsele gamei conţin: • filtre minerale cu micropigmenţi care asigură protecţie de suprafaţă împotriva radiaţiilor UVA şi UVB; • filtre organice care conţin Tinosorb S şi asigură protecţie profundă împotriva radiaţiilor UVA şi UVB; • filtre biologice care conţin Licochalcone A, ce penetrează profund pielea şi neutralizează radicalii liberi fotoinduşi.

Radiaţiile UV pot determina o reacţie exagerată a sistemului imunitar, urmată de o inflamare cauzată de stresul oxidativ (formarea de radicali liberi), care afectează structura celulelor pielii.

Formula Eucerin pentru protecţie solară este rezistentă la apă şi nu conţine parfum, conservanţi sau agen]i de emulsionare. Produsele se aplică uşor, nu sunt lipicioase şi intră imediat în piele.

Puternicul antioxidant AGR (alphaglucozil-rutin) din compoziţia formulei Eucerin este un ingredient pantentat Beiersdorf, derivat din plante, care întăreşte sistemul de apărare propriu pielii împotriva radicalilor liberi – principala cauză a alergiilor solare.

Ingredientul natural Licochalcone A, extras din r\d\cinile Glycyrrhiza inflata (lemn dulce chinezesc), completează formula cu tripla acţiune anti-oxidantă, anti-iritantă şi anti-inflamatoare.

Produsele sunt disponibile exclusiv în farmacii, începând cu luna aprilie.

Pentru mai multe informaţii despre noua gamă Eucerin pentru protecţie solară, accesaţi www.eucerin.ro.

Eficacitatea şi siguranţa acestui ingredient au fost dovedite clinic prin studii la care au participat peste 4.000 de pacienţi.

Protecţie tridimensională de la Eucerin În cazul pielii normale, efectele radiaţiilor pot fi mai discrete, fără a fi mai puţin nocive. Expunerea prelungită poate provoca arsuri solare care afecCum acţionează formula Eucerin împotriva alergiilor solare?

* Sursa: Prevalen]a EPL `n cadrul popula]iei europene 08/2009: Journal of Investigative Dermatology (2010) volume 130

16

opinii

wf^ori=jbaf`rirf=ab=c^jfifb===koK=NT===j^f=OMNO

Empowering un concept cheie pentru medicul de familie Dorinţa fundamentală a oricărui om este să fie sănătos. Dorinţa fundamentală a oricărui sistem de sănătate decent este să aibă plătitori sănătoşi şi o rată de accesare minimală a sistemului, astfel încât economiile din sistem să nu se reflecte asupra stării de sănătate.

terminând cu statul la ordinele primarilor. Nici măcar pacienţii nu se aşteaptă ca medicul de familie să fie medic, ci doar o interfaţă cu sistemul.

Confruntat cu o asemenea viziune despre el, medicul de familie ajunge să fie ceea ce doresc alţii, uitând de rolul său real.

Dr. Adrian Grom Locul ideal de intersecţie al acestor dorinţe este medicul de familie. Noi o ştim. Analizele de sistem o dovedesc în mod repetat.

Schimbarea de sistem pe care o dorim şi care e necesară întârzie să apară. Cu toate riscurile şi costurile pe care le implică acest lucru.

Rezistenţa la schimbare e o caracteristică umană foarte bine cunoscută. Interesele de grup ostile schimbării sunt la fel de bine cunoscute. Incapacitatea organizatorică a sistemului e un factor important. Toate acestea însă nu acoperă integral motivele pentru care schimbarea încă mai aşteaptă în anticamera sistemului.

Un motiv la fel de important îl constituie lipsa posibilităţii medicului de familie de a prelua acest rol central. Nici piedicile administrati-

ve (deşi contează), nici conflictele cu alte specialităţi (deşi contează), nu constituie piedici serioase pe acest drum. Prima şi cea mai importantă piedică o constituie însuşi medicul de familie. Începând de la alegerea specialităţii (aflată în topul inferior al preferinţelor la concursul de rezidenţiat, mai mult din necunoaşterea rolului şi mai puţin din perspective financiare) şi continuând cu pregătirea din timpul rezidenţiatului medicul de familie nu e format să devină medic de familie.

Cu diploma de medic specialist în mână medicul de familie se gândeşte că ar trebui să îşi găsească un loc în sistem. Eronat.

Sistemul îl doreşte controlor financiar, controlor de medicamente, copist de reţete, scriitor de bilete de trimitere. Autorităţile locale au propriile dorinţe, începând de la asistenţa la meciurile de fotbal şi

Empowering şi medicul de familie Aşezarea medicului de familie la locul său în sistem o poate face un bun manager de sistem. Dar nu e suficient. Medicul trebuie să ştie că acolo este locul său şi trebuie să se lupte să ajungă şi să rămână acolo.

Empowering (traducerea românească de împuternicire e insuficientă) înseamnă creşterea puterii atât prin modificări externe (legislaţie, educaţie medicală), cât şi prin modificări interne. În ceea ce ne priveşte, modificarea internă cea mai importantă este conştientizarea faptului că suntem componenta cea mai importantă a sistemului de sănătate. Această declaraţie ar trebui să constituie prima frază ce i se spune medicului rezident, prima frază din contractul medicului specialist în medicina de familie şi prima frază din contractul încheiat de pacient cu asigurătorul.

Pentru a putea ajunge la deplina dezvoltare, medicul de familie trebuie să se lupte cu propriile concepţii greşite, multe dintre ele inoculate în timpul dezvoltării şi formării sale ca om şi ca medic. E necesar să accepte că ceea ce a învăţat până acum e greşit şi că trebuie să arunce peste bord

Medicul de familie este un medic cel puţin la fel de bun ca oricare alt medic şi trebuie să îi înveţe pe ceilalţi să respecte acest lucru.” balastul inutil generat de gândirea altor persoane.

Medicul de familie va găsi o cale să capete curaj să ocupe locul central. Nimeni nu îi va oferi acest loc. Acest loc se ocupă pur şi simplu aşezându-te pe el.

Medicul de familie va găsi o cale să capete curajul de a se considera cu adevărat medic şi nu un conţopist, un simplu respondent la cererile pacienţilor şi ale sistemului.

Medicul de familie trebuie să fie conştient că nu va câştiga respectul celorlaţi de la bun început.

Că lupta de a ajunge specialitatea de top e lungă, grea şi dureroasă.

Primul pas spre câştigarea respectului celorlalţi e însă respectul faţă de tine însuţi.

Toate modificările cerute cutumelor şi ideilor eronate despre medicul de familie instalate în mentalul colectiv pot fi făcute în

timp. Dacă medicul de familie este conştient şi doritor să o facă.

Nimeni altcineva nu va veni să rezolve problemele cu o baghetă magică.

Conceptul de empowering presupune: - posibilitatea de a lua decizii (aici şi mai încolo cu sensul legat de rolul decizional în sistemul de sănătate) privind rolul personal, dar şi cel colectiv; - posibilitatea de a accesa informaţiile şi resursele necesare pentru luarea deciziilor; - luare în considerare a unui set întreg de opţiuni pentru decizii, nu un simplu da sau nu; - asertivitate - comunicare corectă şi eficientă în grup, în special în domeniul luării deciziilor ; - gândire pozitivă în ceea ce priveşte posibilitatea de a lua decizii; - posibilitatea de a învăţa noi abilităţi pentru îmbunătăţirea personală şi colectivă; - posibilitatea de a îmbunătăţi percepţia celorlalţi prin comunicare, educaţie şi implicare proprie; - implicarea în autodezvoltare personală şi profesională continuă; - creşterea respectului faţă de sine.

OFFICIAL SPONSOR

OFERTE ÎN ŢĂRI PRECUM: MAREA BRITANIE / GERMANIA / FRANŢA / IRLANDA AUSTRIA / ELVEŢIA / OLANDA / NORVEGIA / SUEDIA / DANEMARCA www.careersinwhite.com

Timisoara 31 martie Bucuresti 28 - 29 aprilie Cluj-Napoca 05 mai

Tg.Mures 06 mai Sibiu 07 mai Iasi 26 - 27 mai