Spațiu sacru subteran by Spiridon Cătălin

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE CONSTRUCȚII, CADASTRU ȘI ARHITECTURĂ Program de studii: Arhitectură Anul de studiu: VI

SPAȚIU SACRU SUBTERAN

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ş.l. univ. dr. arh. Lepădatu Dan

ABSOLVENT: Stud. arh. Spiridon Cătălin-Vasile

ORADEA 2017

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE CONSTRUCȚII, CADASTRU ȘI ARHITECTURĂ Program de studii: Arhitectură Anul de studiu: VI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ABSOLVENT: Stud. arh. Spiridon Cătălin-Vasile

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ş.l. univ. dr. arh. Lepădatu Dan

ORADEA 2017

Cuprins I. Introducere 1. Motivaţia alegerii temei ...........................................................................................2 2. Scopul lucrării şi metode de cercetare......................................................................4 3. Introducerea în subiect..............................................................................................5

II. Sacru ca simbolistică 1. Subteranul zeilor.......................................................................................................7 2. Subteranul oamenilor..............................................................................................10 3. Subteranul şi efectele psiho-fiziologice..................................................................13

III. Sacru ca formă 1. Absida înaintea altarului creştin ............................................................................17 2. Cum să construim un spaţiu sacru?........................................................................20 3. Forme primare ale terenului excavat......................................................................22

IV. Sacru ca spaţiu 1. Pronaos, naos şi altar..............................................................................................29 2. Traducerea spaţiului prin lumină............................................................................36 3. Spaţiul sacru de la individ la comunitate ...............................................................39

V. Sacru ca resursă 1. Grota în arhitectura contemporană.........................................................................49 2. Bisericile rupestre din Şinca Veche........................................................................53 3. Grota din Șinca Veche, resursă de inovaţie al spaţiului sacru................................62

VI. Concluzie..........................................................................................67 Bibliografie.................................................................................................70

Spiridon Cătălin-Vasile

SpaČ&#x203A;iu Sacru Subteran

Motto: ’’Pentru omul religios, spațiul nu este omogen, ci prezintă rupturi si spărturi. Unele porțiuni de spațiu sunt calitativ diferite de celelalte. “Nu te apropia aici”, ii spune Domnul lui Moise, “ci scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt” (Ieșirea, 3, 5). Mircea Eliade, Sacru şi Profan.

Spiridon Cătălin-Vasile

Fig. 1 Centrala electrică abandonată din Monceau-sur-Sambre, Belgia.

Spațiu Sacru Subteran

Introducere 1.1 Motivaţia alegerii temei

Fascinaţia pentru spaţiile subterane a venit de când eram

copil. Născut în Şinca Veche, grota de lângă sat a reprezentat pentru mine mai mult decât o gaură în pământ sau locul unde mă dădeam cu sania. Nu puteam să îmi explic nici eu, şi nici părinţii mei, sau localnicii, ce ascunde de fapt această minunată creaţie. Am simţit nevoia să înţeleg aspectele care mă atrag, dar pe care nu le pot înţelege şi defini. Timpul a trecut, iar grota s-a dovedit a fi o inestimabilă resursă turistică şi spirituală. Cu toate acestea încă mai ascunde secrete.

Tema pe care o propun este o încercare de a cerceta

arhitectura sacră subterană din punct de vedere simbolistic, a modului cum poate fi definită spaţial. Lucrarea prezintă în prima parte aspecte generale ce definesc spaţiul sacru subteran în mitologie şi ce efecte psihologice au asupra oamenilor.

O altă etapă este înţelegerea originii spaţiului sacru prin

simbolistica absidei şi a nevoii unui centru ordonator, continuând cu cercetarea spaţiilor unei bisericii, dincolo de formalism, ca exponente fizice ale spaţiului sacru. Importanţa luminii, ca element modelator în spaţiu sacru, şi în special cel subteran, este cu atât mai importantă cu cât aceasta se găseşte în cantităţi mici.

Prin prezentarea de spaţii subterane sacre de pe teritoriul

României am dorit să conturez mai clar motivul apariţiei acestora şi elementele ce definesc sacru.

În continuare am prezentat Bisericile rupestre de la Şinca

Veche pentru o documentare în cadrul proiectului de diplomă,

Spiridon Cătălin-Vasile

a cărui temă este proiectarea unui centru cultural ortodox în apropierea grotei din această localitate. Bisericile rupestre devin centrul ordonator al întregului proiect.

În ultima parte am exemplificat câţiva arhitecţi, ca şi studiu

de caz, care s-au folosit de efectele subteranului în realizarea de spaţii sacre moderne. 1.2 Scopul lucrării şi metode de cercetare

Scopul lucrării este acela nu doar de a reda un bagaj de

informaţii legate de spaţiul sacru, deoarece acest subiect este inepuizabil şi are trăsături filozofice foarte puternice ci, pentru înţelegerea mecanismului prin care se formează spaţiul sacru şi cum poate lua naştere în subteran, pentru crearea unui concept definit în realizarea proiectului de diplomă.

Subiectul abordat este unul universal şi putem spune că a

luat naştere odată cu izgonirea omului din rai. Pentru înţelegerea temei am apelat la o bibliografie variată în filozofie, psihologie, religie, istorie, arhitectură etc. în crearea unei viziuni de ansamblu, deoarece sacrul nu are doar o formulă de adevăr.

Poveştile din comunitate, memoria colectivă, observaţiile

directe de pe sit, şi în special cele legate de Bisericile rupestre din Şinca Veche au venit în completarea părților teoretice, în verificarea informaţiilor, în descoperirea autenticului, şi a emoţiei.

1.3 Introducerea în subiect

Cred că primele întrebări legate de această temă ţin de

definirea sacrului, a spaţiului sacru, a spaţiului sacru în subteran. Vorbim de o direcţie de dezvoltare a sacrului.

Spațiu Sacru Subteran

Conform ,,Dicţionarului explicativ al limbii române”1, sacrul aparţine domeniului religios, iar conform ,,Oxford Dictionaries”2 are un caracter mai larg în legătură cu Dumnezeu, servind venerării. Rudolf Otto introduce termenul ,,numinosul” pentru a defini sacrul, acesta având un caracter abstract, iraţional, fiind sentimentul cel mai profund al experienţei religioase3. Starea de sublim (mysterium) se naşte din teamă şi frumuseţe, dintr-o forţă de atracţie şi respingere (tremendum et fascinans). Mai târziu, Mircea Eliade preia această teorie legată de sacru pe care o dezvoltă şi o plasează în timp şi spaţiu, numită hierofanie (gr. hieros „sacru”, phainein „a arăta”). El propune binomul sacruprofan şi-l reprezintă prin procesul în care homo religiosus, prin hierofanie, poate transforma orice obiect cosmic4.

Augustin Ioan, în cartea ,,Arhitectura sacră contemporană”,

defineşte spaţiului sacru prin limitele sale, prin atributele fizice: ,,Lucus (păduricea sacră) şi prin ordonarea acestuia, Raum (spaţiul pregătit în vederea aşezării unei tabere)”5, pentru a demonstra faptul că acesta se poate realiza nu doar prin ipostaze fixe ci şi ca traiectorie în spaţiul lis/nomad.

Trecând dintr-o sferă universală, spaţiul sacru subteran

devine parte a universului, care ascunde propriul univers. El este cu atât mai interesant cu cât se naşte dintr-un alt spaţiu decât cel adaptat fiinţei umane. Spaţiul şi omul, intră într-un proces de transformare pentru a deveni aceeaşi entitate. Academia Română, Institutul de Lingvistică ,, Iorgu Iordan”, Dicţionar explicativ al limbii române, ediţia a II-a, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 1998. 2 Consultat în ediţia sa online la adresa: https://en.oxforddictionaries.com/definition/sacred, 18 aprilie 2017. 3 Otto, Rudolf, Sacrul. Despre elementul iraţional din ideea divinului şi despre relaţia lui cu raţionalul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002. 4 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Ed. Humanitas, București, 2013. 5 Augustin Ioan, Arhitectura sacră contemporană, Ed. Noi Media Print, 2003, Bucureşti, p. 10. 1

Spiridon Cătălin-Vasile

Fig. 2 Ascensiunea celor binecuvântați, Hieronymus Bosch, 1490 - 1516.

Spațiu Sacru Subteran

Sacru ca simbolistică 2.1. Subteranul zeilor

Spaţiul subteran a fost loc de naştere al spaţiilor imaginare,

fantastice, sacre, dar și a spaţiului de locuit. A fost abordat din mai multe perspective pentru a i se descoperi simbolistica. Omul religios, în special cel al lumii primitive, a fost captivat de căutarea vieţii veşnice. El a implicat divinitatea în tot ceea ce făcea, dar mai cu seamă atunci când simţurile lui erau incapabile să perceapă realitatea exterioară, atribuia spaţiul zeilor.

Şi în ziua de azi, spaţiul subteran reprezintă spaţiul în care

simţurile noastre devin limitate şi unde imaginaţia naşte o lume plină de mituri şi legende.

Lumea subterană, ca și accepțiune mitologică, a căpătat

elemente din lumea supraterană. În Eneida lui Vergilius, Câmpiile Elize fac parte din lumea subpământeană. Hades, alături de Tartar, era ,,locul haotic și sumbru de pedeapsă al celor care au făcut rele și au păcătuit față de zei, ca de pildă al Titanilor”1. Pentru mayaşi, peşterile, în special cele de dimensiuni mari, reprezentau intrările în lumea subterană sau Xibalba, “locul fricii”, unde trăiau demoni malefici. Pentru a potoli setea zeilor din adâncuri, ei oficializau sacrificiile umane, astfel peştera devenea altar, loc de comunicare cu aceştia.

În mitologia egipteană, Duat (sau Tuat) reprezintă lumea

subterană. Aici Osiris preia de la Ra funcţia de judecător al morţilor, devenind Stăpânul dreptăţii, instalat într-un palat sau pe Colina Primondială, adică în „Centrul Lumii”2. Mai mult, lumea de basm a subteranului este îmbogăţită de lupta dintre https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C3%A2mpiile_Elizee, vizitat la 15 martie 2017. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Ed.Univers Enciclopedic, Bucureşti”, 2000, p.73.

1 2

Spiridon Cătălin-Vasile

soarele Ra care călătoreşte de la vest la est cu demonul Apophis. Lumile se întorc, spaţiul subteran devine locul unde zeii locuiesc, devenind un spaţiu sacru în care oamenii văd umbra, iar zeii lumina. Faraonul renăştea în spaţiul de sub pământ „devenea echivalentul binomului Osiri-Ra“3.

În religia creştină, cât şi cea musulmană, spaţiul subteran

reprezintă lumea pedepsei. Iisus a coborât în iad ca apoi să meargă în ceruri. Motivul coborârii în Infern „urmăreşte un scop, acela de mântuire: se moare şi se învie nu pentru a desăvârşi o iniţiere, care era deja câştigată, ci pentru a salva un suflet”4.

În Coran, iadul, aflat în lumea de jos, este descris ca fiind un

spațiu ferecat de şapte porţi şi plin de torente de foc şi pucioasă. Iadul este asociat cu întunericul, care reprezintă răul, însă credinţa comparată cu o lumină biruie mereu peste lumea păcatelor.

Religia Budistă arată că în subteran sunt opt Infernuri

fierbinți și opt reci prin care ființele trebuie să treacă pentru a ajunge la reîncarnare. Timpul capătă o altă dimensiune, viaţa durează de douăzeci de ori mai mult. Subteranul devine purgatoriul dar nu şi viaţa veşnică, el spală doar omul de păcate. Lumea pământeană este lumea suferinţei, iar atunci când o părăsim vom fi eliberaţi.

Zamolxe, zeul dacilor, ar fi locuit într-o peşteră pe vârf de

munte, așa cum relatează Herodot şi Strabom în Cartea a VI-a, paragrafele 94-96: „Pusese să i se facă o locuinţă sub pământ. Fig. 3 Ultima judecată, Jan van Eyck, 1390–1441.

Când locuinţa îi fu gata, se făcu nevăzut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încăperilor subpământene, unde stătu ascuns vreme de trei ani. Tracii fură cuprinşi de părere de rău după el

3 4

Idem, p. 78. Mircea Eliade, Imagini și simboluri, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 206.

Spațiu Sacru Subteran

Fig. 4 Harta Iadului, Sandro Botticelli, inspirată din Divina Comedie a lui Dante Alighieri, 1482-1490.

şi-l jeliră ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însă iarăşi în faţa tracilor şi aşa îi făcu Zamolxis să creadă toate spusele lui”, afirma Herodot. În Divina Comedie, Dante plasează Infernul în subteran, în măruntaiele pământului. Această imagine vizuală, foarte puternică, în care infernul este o uriaşă pâlnie, cu traseu descendent în formă de spirală, reprezintă răul, lumea păcatelor care ţine însă credinţa.

Pe de altă parte, subteranul, prin puterea pământului, devine

o parte a continuităţii umane. Cerul reprezintă spaţiul imaginar în care doar prin credinţă poţi ajunge. Subteranul însă, pe lângă lumea imaginară, conţine o realitate incontestabilă şi reprezintă spaţiul fizic, etern al fiinţei umane. Conform Bibliei, omul a fost făcut din pământ peste care Dumnezeu a suflat duh sfânt, Fig. 5 Roata vieții, reprezentarea morții în religia budistă.

Spiridon Cătălin-Vasile

confirmând ciclicitatea trupului de a se întoarce de unde a plecat.

2.2 Subteranul oamenilor

Omul, la începuturile evoluţiei sale, a folosit spaţiul subteran

din grote, peşteri ca spaţiul de locuit. Într-o legendă chineză, în care se vorbeşte despre originea lumii, rasa umană este împărţită în două, după modul de viaţă: omul copacilor şi omul peşterilor, între omul care construieşte la suprafaţă şi cel care construişte în pământ, între omul statornic şi cel nomad. Mai tărziu, când locuinţa a prins contur în suprateran, spaţiul subteran devine spaţiul morţii. Omul era capabil să îşi construiască locuinţa mimând arhitectura construită de animale, teorie preluată mai târziu de la Vitruviu.

Pe de altă parte, omul a folosit peştera ca spaţiu pentru

ateliere sau templu. Grota era un spaţiu definit de natură pe care omul primitiv nu îl înţelegea, atribuindu-l zeilor. Prin spaţiile cavernei şi din dorinţa de a le desluşi, omul a observat cum funcţionează natura, universul şi astrele, studiu ce a permis dezvoltarea arhitecturii nu doar ca mimetism.

Arhitectura subterană, când a luat naştere şi din mâna

omului, a reprezentat o altă modalitate de construcţie, una în care volumul nu se realizează prin a adăuga, ci prin a lua, a scoate, a scobi partea negativă dintr-un întreg.

Catacombele romane devin spaţii de întâlnire a creştinilor

prigoniţi, dar şi locul unde morţii suportă pedepse şi se curăţă de păcate înainte de a se putea întâlni cu Dumnezeu. Lumea subterană devine spaţiu protector, venerat în a căpăta viaţa veşnică. Echivalentul laic al catacombelor îl reprezintă ,,cisterna subterană”. Una dintre cele mai mari este Cisterna Bazilicală (Yerbatan Saryi) construită în secolul al VI-lea, de către Împăratul Iustinian I de sub Istanbul. Înainte de a fi transformată în cisternă,

Spațiu Sacru Subteran

Fig. 6 Catacomba din Priscilla (Catacombe di Priscilla), Italia.

ea a fost utilizată ca şi bazilică în secolele III şi IV d.Hr.

Regiunea Cappadocia, cuprinde mai multe oraşe subterane

şi reprezintă regiunea cu cele mai ample spaţii create de om în subteran. Oraşele au cuprins de la biserici până la locuinţe subterane. Ele au reprezentat sisteme ingenioase de apărare pentru credincioşii care locuiau în ele împotriva necredincioşilor. Fig. 7 Cisterna Bazilicală, Istanbul, Turcia.

Exploatările miniere au transformat spaţiul subteran în

spaţiu al ocnei, al pedepsei dar şi al bogăţiei. Dacii au exploatat subteranul în căutarea aurului devenid faimoşi în obiecte preţioase. Sarea a reprezentat un alt motiv pentru care subteranul a fost scobit.

Spre sfărţitul secolului al XVlll-lea, odată cu revoluţia

industrială, subteranul a fost intens exploatat devenind indispensabil evoluţei omenirii. Fig. 8 Mina Mirny din estul Siberiei, Russia. Este considerată a doua ca și mărime din lume. Are o adâncime de 525m și un diametru de 1200m.

Spiridon Cătălin-Vasile

Spaţiul subteran a devenit şi spaţiu de inspiraţie pentru

artişti şi arhitecţi. „Arhitectura umbrelor” lui Boullée simulează o arhitectură îngropată plină de contraste de lumină şi umbre, parcă dedicată zeilor; el crează o arhitectură care nu deserveşte doar funcţiunii primare, ci oferă emoţii, promovând înţelesuri

şi intenţii mult mai profunde şi mai înălţătoare, aşa cum o face spaţiul subteran sacru. Interiorul clădirilor lipsit de dimensiune, care se pierde în întuneric, simulează ideea de spațiu de tip cavernă fără dimensiune. Le Corbusier foloseşte întunericul ca şi fundal pentru jocul de lumină pe care vrea să îl obţină. Friedrick Kiesler se inspiră din forma cavernei pentru a crea un spaţiu lipsit de colţuri în care lumina nu este întreruptă. Libeskind foloseşte efecte specific cavernei preistorice redând dramatismul, scufundarea volumelor, memoria unei conştiinţe Fig. 9 Capela Notre Dame du Haut, Le Corbusier. Efectele luminii în turnul capelei.

colective.

Omul a descoperit că subteranul oferă, nu cere doar

supunere. Datorită faptului că ,,lumea de sub pământ” oferă anumite efecte, tăcere, întuneric, reprezintă un spaţiu anizotrop, fiind uniform ca materie şi plin de nenumărate bogăţii minerale, a transformat-o într-un spaţiu râvnit de om în a o exploata şi a o utiliza.

Fig. 10 Cenotaf pentru Newton, Étienne-Louis Boullée, 1784.

Spațiu Sacru Subteran

2.3 Subteranul şi efectele psiho-fiziologice

Cuvăntul subteran este format din prefixul ,,sub” ce defineşte

o limită, în cazul nostru o localizare topografică şi ,,teran” care înseamnă pământ. Mai mult, prefixul ,,sub” apare atribuit unor cuvinte care, în cea mai mare parte, exprimă inferioritate, insuficenţă, etc. Treaptă a conştiinţei umane, subconştientul, are prefixul ce trasează sub o limită între ceea ce realizăm cu simţurile noastre, ce vedem şi ceea ce este ascuns. Plecând de la acest principiu, cuvântul ,,subteran” poate avea o influenţă asupra noastră în mod inconştient, având un prefix utilizat de multe cuvinte cu sens negativ.

Atunci când spaţiul subteran este adresat folosirii umane,

trebuie ţinut cont de o serie de factori pentru a transforma acel spaţiu într-unul locuibil. Pe langă factorii fizici, ventilaţie, iluminare, sunt şi factorii psihologici de care trebuie ţinut cont, dacă au efecte negative sau nu asupra psihicului uman.

Subteranul poate fi privit ca un spaţiul protector, sigur, plin

de viaţă, dacă este asociat ca sursă a fertilităţii, dar în metalitatea populară el devine exponent a lumii întunecate, a iadului, a lumii lipsite de viaţă. Dacă acesta este rezultatul unei construcţii, al unui edificiu (pivniţa, fundaţia), el poate oferi, datorită efectului fizic de stabilitate a clădirii, un puternic sentiment de siguraţă, în special când este folosit în timpul unui război sau a unor calamităţi.

Peştera, grota au conotaţii foarte puternice în lumea

mitologică fiind locul de naştere al zeilor pe de o parte, sau pe de altă parte fiind prima locuinţă a fiinţei umane. Ele inspiră teamă, aventură, explorare, însă din punct de vedere religios

Spiridon Cătălin-Vasile

poate fi asociate cu un spaţiu pozitiv, al învierii, al renaşterii.

În Epocile Apolinice, spaţiul subteran este dedicat

contemplaţiei, ca apoi să revină în epocile Dionisiene să revină la metafora de spaţiu negativ. În perioada Barocului peştera era încă asemuită cu iadul, ca ulterior, în Realism aceasta să se schimbe ca spațiu al contemplației.

În cartea ,,Poetica spaţiului”, a lui Gaston Bachelard se

prezintă teoria lui C.G. Jung din cartea ,,Omul descoperindu-şi sufletul“ (L’ homme à la decouverte de son âme), cum că psihicul omului îşi schimbă percepţia asupra spaţiului: „dublează imaginea pivniţei în funcţie de simbolistica lui“, ,,conştiinţa se comportă ca un om care, auzind un zgomot suspect în pivniţă, aleargă în pod ca să constate că nu sunt hoţi şi că, prin urmare, zgomotul era pură închipuire”. În realitate, acest om prudent nu a îndrăznit să se aventureze până în pivniţă, în cazul nostru de a ,,dubla imaginea pivniţei şi podului pentru a analiza spaimele care bântuie casa”.5 Tot pivniţa este asociată cu închisoarea, spaţiul lipsit de libertate, în care „toate gesturile de privare completă conțin ceva magnific pentru că sunt teribile: goliciunea, întunericul, singurătatea, liniştea”6.

Părintele psihanalizei, Sigmiund Freud, priveşte psihicul

uman ca pe un univers comparabil cu spaţiul subteran ce ascunde Fig. 11 Muzeul evreiesc, Berlin, Daniel Libeskind, 1999. Podeaua este acoperită de 10.000 de fețe din fier ca simbol al celor pierduți în timpul Holocaustului.

multe trăiri, frustări şi care are o „stratificarea, structură din instanţe ce se suprapun, poate fi considerată drept principiu arhitectonic al aparatului psihic şi este foarte posibil ca această strădanie de apărare să aparţină unei instanţe psihice inferioare,

Gaston Bachelard, Poetica spaţiului, Ed. Paralela 45, Bucureşti, 2003.p. 50. Edmund Burke, A Philosophical Enquiry into the Origin of our Ideas of the Sublime and Beautiful, Oxford University Press, 2008, p. 47.

5 6

Spațiu Sacru Subteran

fiind însă împiedicată de instanţe superioare”7.

Datorită tehnologiei, spaţiul subteran a putut fi luminat

şi ventilat, ceea ce a dus la schimbarea condiţiilor aspre de întuneric, umezeală, sufocare, spaţiul subteran căpătând aceleaşi proprietăţi ca şi unul suprateran. Cu toate acestea, percepţia colectivă a rămas neschimbată în subconştientul uman.

Fig. 13 Lumină naturală iluminând colțul unei încăperi cu pereți din beton.

Fig. 12 Biserica Inima lui Iisus (Herz Jesu Church), Peter Zumthor, Munchen, 1966. 7

Sigmund Freud, Psihopatologia vieţii cotidiene, Ed.Trei, Bucureşti, 2011, p. 25.

Spiridon Cătălin-Vasile

Fig. 14 Copil geopolitic privind nașterea noului om, Salvador Dali, 1943.

Spațiu Sacru Subteran

Sacru ca formă 3.1 Absida înaintea altarului creştin

Spaţiile sacre au ca şi spaţiu comun, altarul care foloseşte

în cele mai multe cazuri, ca formă de organizare, absida. Cu o simbolistică mitologică putenică, aceasta se naşte din cerc, din forme cosmice pe care omul le-a folosit în ritualurile sale sacre. Pe de altă parte, o formă ovoidală, în comparaţie cu cercul, are diametrul mai mare, rezultând o direcţie prioritară1.

În cartea ,,Tratat de sociologie rurală”a lui Ilie Bădescu,

absida apare ca având provenienţă din forma oului ,,fiind embrionul cosmic”2. Aceasta este formă din care ne naştem şi în care ne întoarcem când murim, căpătând ciclicitate. Mircea Eliade, în lucrarea sa, ,,Imagini şi simboluri”, vorbeşte despre legătura dintre ou şi naşterea lui Buddha, acesta, în formă lui, ,,îmbină în chip fericit simbolismul spaţiului cu cel al timpului.”3 Mormântul capătă forma unui ou, deoarece trupul celui decedat e ,,aşezat în poziţia fetală, reintegrându-se substanţei germinative primare, pământul”4.

Istoria absidei este foarte îndepărtată pe tot arealul

pământesc. Forma ei a devenit simbol cosmic chiar şi pentru omul preistoric. Pe teritoriul Romaniei, la Cucuteni, ,,există o structură megalitică de mormânt“5 cu o vechime mai mare de 3500 de ani şi cu formă ovală în plan. Mai mult, aşa cum zicea Silvia Păun, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p. 16. Ilie Bădescu, Ozana Cucu-Oancea, Gheorghe Şişeştean, Tratat de sociologie rurală, Ed.Mica Valahie, Bucureşti, 2011, p. 174. 1 2

Mircea Eliade, Imagini și simboluri, Ed. Humanitas, București, 1994, p. 94. Ilie Bădescu, op. cit., p. 174. 5 Ibidem. 3 4

Spiridon Cătălin-Vasile

Mircea Eliade, ,,toate simbolurile şi toate ritualurile legate de temple, cetăţi, case, decurg, de fapt, din experienţa primitivă a 1.

spaţiului sacru”6. Plecând de la această observaţie, înţelegem că forma ovoidală, rotunjită a locuinţelor sau a altor funcţiuni din vechime, a fost utilizată nu doar din lipsa unei tehnici

constructiv, ci pentru ca locuinţa să devină un centru al lumii ,,buricul pământului, o imagine mundi”7. Astfel bordeiele arhaice, pentru ţăran, capătă valenţe religioase.

Considerat unul dintre cele mai vechi sanctuare absidat,

El Juyo, a fost realizat acum 14000 de ani, în nordul Spaniei. 7.

În ţara noastră, peşterile rupestre, prin concavităţile lor au fost utilizate ca sanctuare păgâne. Peştera Poarta Alunului, prin

10.

boltirea tavanului, oferă imaginea interioară a unui lăcaş de cult. În urma observaţiilor arheologice ,,în mijlocul pardoselii, în dreptul cupolei celei mai înalte se află o lespede de 1,00 x0,90

11.

12.

1. Oul 2. Absida Preistorică 3. Absida Potcoavă 4. Absida Precreștină 5. Reper Concav 6. Absida Paleocreștină 7. Luna 8. Absida Rotondei 9. Semiluna 10.Absida Treflată 11.Absida Bizantină 12.Absida Triconc Fig. 15 Forme primare ale absidei altarului, după Silvia Păun. 6 7 8 9

x0,36m”8 considerată o posibilă masă de altar.

Alte tipuri de peşteri cu valoare sacră sunt Şura Pintei din

Munţii Rodnei și Peştera lui Deneş din Baia Mare. Acestea sunt comparate, în cartea ,Absida Altarului”, cu sanctuarele sacre din Malta, amenajate în subteran, cu o vechime de peste 6000 de ani (Hypogeul din Selfieni cu o vechime de peste 5000 de ani, cu funcţiune funerară, dar şi funcţiune de cult, templu). 9

Mănăstirea rupestră Corbii de Piatră, una din cele mai vechi

mănăstiri de acest tip din ţara noastră (datează din secolul XIV) se consideră că ar fi fost loc spiritual de oficiere a cultului lui Zamolxis, şi odată cu răspândirea creştinismului, devenind lăcaș

Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Ed. Humanitas, București, 2013, p. 47. Ilie Bădescu, op. cit., p. 176. Silvia Păun, op. cit., p. 34. Idem, p. 35.

Spațiu Sacru Subteran

de cult ortodox10. Tot în ansamblul preistoric Corbii de Piatră, în locul ,, La Chilli”, Silvia Păun, prezintă o altă absidă paleo-

Absida

astronomică rupestră, folosită de preoţii daci, considerată a fi unul din cel mai vechi observatore astrale. Ea este asemănată,

Absida biblică

datorită formei, cu o peşteră rupestră din centrul Australiei, Ayers Rock, care are o vechime de peste 20000 de ani11.

Absida a fost folosită și ca limbaj de comunicare cu

divinitatea, de la omul preistoric până în prezent. A fost construită Absida occidentală Fig. 16 Forme primare ale absidei altarului, după Silvia Păun.

în relaţie cu lumina solară, în special cu răsăriturile de soare solstiţiare, pentru ,,a pune în valoare locul sacru, a satisface nevoia ciclică de comunicare cosmică, a marca momente anuale importante”12. Mai mult, absida în altarul creştin s-a născut din absida omului preistoric care a înţeles simbolistica ei în timp. Datorită sinoadelor ecumenice, absida preistorică nu a fost schimbată, ci a fost pusă într-un alt context pentru a se înscrie în canoanele biblice. Elementul central al elipsei crează un ,,axis mundi” în jurul căruia întreg Universul se mişcă.

Fig. 17 Hypogeul din Selfieni, Malta. N

Fig. 18 Plan, Peștera lui Deneș, Baia Mare, România, după Silvia Păun.

Fig. 19 Secțiune și plan, Peștera Poarta Alunului, Bihor, România, după Silvia Păun.

Constantinescu, Grigore, Biserica rupestră Corbii de Piatră, Piteşti, Ed MCMXCII, p. 2.

Silvia Păun, op. cit., p. 28 Idem, p.14.

Spiridon Cătălin-Vasile

3.2 Cum să construim un spaţiu sacru?

Ideea de construcţie a bisericilor ortodoxe subterane

s-a pierdut, deşi caracterul sacru ar putea corespunde omului modern. Pentru a renaşte acest tip de arhitectură, trebuie ţinut cont, în primul rînd, de natura terenului, care are o importanţă semnificativă, doarece clădirea devine parte din el.

Augustin Ioan, în cartea ,,Retrofuturism, spaţiul sacru

astăzi”, vorbeşte de natura terenului ca un piedestal pentru spaţiul sacru şi că acesta poate fi diferenţiat în două moduri:,,vizibil diferit, în datele sale intrinseci excepţionale, de ceea ce este împrejurul său ”13 sau ,,vizibil doar pentru cei aleşi”14. Pentru a deveni un spaţiu al comunităţii bine definit, autorul prezintă metodele prin care acesta poate realiza punerea în valoare a limitelor exterioare şi definirea centrului ordonator, axă, sau utilizând ambele canale. 15

Plecând de la aceste observaţii, putem analiza spaţiile

rupestre sacre în același registru cu templele. Teritoriul, în special în ţara noastră, poate fi un deal, un munte, o pădure sau vatra unui sat. Spaţiile săpate, invocând divinitatea prin ritualuri erau ,,contaminate” de prezenţa zeităţii16. Acestea, din punct de vedere arhitectural, urmăreau o reproducere a templului, a cortului construit de Moise, prin ordonarea spaţiilor şi delimitarea unui centru cu rol de canal de comunicare. Dacă într-o biserică ortodoxă ochiul lui Dumnezeu sau Iisus Pantocratorul reprezintă căi de a intra direct în legătură cu divinitatea, creştinul din Ioan, Augustin. Retrofuturism:spaţiu sacru astăzi, Ed. Paideia, Bucureşti, 2010, p. 113. Ibidem. 15 Ibidem. 16 Idem, p. 114. 13 14

Spațiu Sacru Subteran

cavernă, pe lângă elemente grafice scrijelite pe pereţi (simboluri), s-a folosit de natură, considerând că aceasta este creaţia directă a divinităţii.

O altă metodă de analiză, redată într-un studiu arheologic

,,Mousaios IV”, de Emil Lupu, implică cercetarea vestigiilor și datarea lor prin diferite metode de observaţie, raportarea la istoriografia de până atunci, raportarea la simboluri şi semnificaţia lor, realizarea de relevee şi studiu formei, toponomia, legendele şi tradiţia locului, precum și studiu hramului lăcaşului de cult.

Din punct de vedere tipologic, se poate ţine cont de orientarea

altarelor, ancadramentul ferestrelor, planul şi compartimentarea Fig. 20 Un arborigean australian pictând pe stâncile Muntelui Uluru (Ayers Rock), Australia.

bisericilor, prezenţa crucilor de tip latin sau de tip Malta, dar şi alte simboluri creştine sau paleocreştine.

Fig. 21 Propunere pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, schițe realizate de Radu Teacă.

Spiridon Cătălin-Vasile

3.3 Forme primare ale terenului excavat

Arhitectura este în strânsă legătură cu locul, cu condiţiile

geografice sau trăsăturile geologice ale acestuia. Pe lângâ teren, lumina devine sculptor în modelarea unei forme, ea oferind şi coordonatele unei clădiri. Diferenţa se poate vedea între ţinuturile nordice, în care vorbim de o arhitectura tradiţională care a durat mai mult, şi cele din zonele mediteraneene, în care a perseverat clasicismul.17

Conform lui John Ruskin, „există legi care se nasc din

natura terenului în proiectarea arhitecturii:

- pentru un teren cultivat şi neted, o arhitectură cu forme

simple, pur funcţionalistă;

- pentru un teren cultivat dar vesel, o arhitectură pitorească;

- pentru un teren împădurit, tot o arhitectură pitorească;

- pentru un cer cenuşiu şi înnorat, ca în nord, o liniatură

vertical”18.

Plecând de la această constatare putem analiza cum forma

reliefului a influenţat arhitectura subterană sacră pe sit orizontal şi pe cel vertical. Situl orizontal

Linia orizontului, paralelă cu pământul ,,nu permite erori în

aprecierea lungimii”, dar, atunci când întâlneşte un obstacol, ,,îi sublinează limitele”19. Aceasta oferă observatorului posibilitatea de a se localiza în spaţiu faţă de un reper. Reperele sunt elemnte care străpung linia orizontului şi acest efect se poate vedea într-un mediu arid sau deşertic, unde foarte mulţi oameni, 17

Zevi, Bruno, Cum să înţelegem arhitectura, Ed. Tehnica, București, 1969, p. 175.

Ibidem.

Idem, p. 180.

Spațiu Sacru Subteran

neavând repere, s-au pierdut. Această formă verticală defineşte spațiul orizontal, ,,îi subliniază limitele”20. Un sit plat nu are nici un punct focal şi elementul cel mai predominant pe acest sit va domina scena.

Cele două lumi cosmice antitetice, lipsite de limite spaţiale,

cerul şi pământul sunt unite tot de linia orizontului. Omul se află prizonier între cele două, însă, prin arhitectură, el a încercat să evadeze. Pe de altă parte, linia orizontului reprezintă frontiera între ,,cunoaştere şi realitate” deoarece este o imagine neclară pentru a înţelege caracterul nostru, limitele noastre în timp, spaţiu şi înţelegere (percepţie).

Pe un sit orizontal omul devine mai vulnerabil în faţa

intemperiilor, în faţa naturii, de aceea el şi-a căutat adăpost construind forme verticale care coboară în subteran sau urcă în cer. Subteranul a fost creat pe un teren plat prin excavarea Fig. 22 Nisip, Mare și Cer, Anne Packard, 2012.

verticală a sitului orizontal. Acest tip de relief este specific în zonele de câmpie. Planul arhitecturii subterane, în special celei săpate în pământ, a evoluat ,,de la cerc, la dreptunghi, trecerea făcându-se succesiv prin planuri ovale”21.

Un exemplu de arhitectură excavată într-un sit orizontal îl

reprezintă cele 11 monumente rupestre din Lalibela (regiunea Amahara, Etiopia). Excavarea s-a realizat prin săparea în jurul edificiului, ca apoi interiorul să poată fi sculptat. Cu toate că Fig. 23 Planul bisericii Sf.Gheorghe (Biete Ghiorgis), Lalibela, regiunea Amhara, Etiopia, cca. 1200.

20 21

aceste edificii s-au realizat într-un mediu aspru, născut din lipsa unor materiale de construcţie, utilizând forme simple, el a atins o bogăţie spirituală şi simbolistică desăvârşită. Cea mai impresionantă dintre acestea este biserica Sfântului Gheorghe

Ibidem. Radu R. Patrulius, Locuinţa în timp şi spaţiu, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1975, p. 26.

Spiridon Cătălin-Vasile

Fig. 24 Biserica Sf.Gheorghe (Biete Ghiorgis), Lalibela, regiunea Amhara, Etiopia, perspectivă.

(Bet Giorgis). Planul acesteia, în formă de cruce, cu latura de 12 metri, săpat la aproximativ 12 metri adâncime, prezintă 0

o sinteză a bibliei. Se poate observa simetria și compoziţia perfectă, care crează, împreună, un centru aflat într-o strânsă

Fig. 25 Planul unei biserici-

bordei din Oltenia, România, după Ioan Godea.

legătură cu divinitatea. Un aspect important este faptul că acest ansamblu a fost realizat în jurul secolului al XII-lea, perioadă în care occidentul aborda forme care atingeau cerul22.

Pe teritoriul României, se presupune că această formă de

arhitectură exacavată într-un sit orizontal este reprezentată de biserici de tip bordei. Acestea au apărut datorită lipsei pădurilor intens exploatate la câmpie sau faptului că în ţările ocupate Fig. 26 Biserici-bordei din Complexul muzeal-etnografic Boianu-Stoicăneşti, Olt, România, sec. XVIII.

de Imperiul Otoman era interzis ridicarea de biserici creştine înalte.

În cartea „Arhitectura subterană“, Ioan Godea prezintă

Liana Iliu, De la locul fizic la locul teologic. Despre optima conformare a spaţiului de cult creştin. În: Argument (6/2014), Ed.Universitară „Ion Mincu”, Bucureşti, p. 88. 22

Spațiu Sacru Subteran

biserici de tip bordei ca şi spaţiu subteran sacru. Acestea sunt specifice zonelor de câmpie, cu precădere în zona Olteniei. Erau construite ,,în vatra unor sate nou întemeiate şi ridicate câteodată împotriva orânduielilor date de domnie “23, devenind elementul esenţial în evoluţia satului. Au fost construite cu precădere începând cu secolul al XVII-XVIII-lea. Au în general plan simplu rectangular, cu absidă rotunjită sau dreptunghiulară. Situl vertical

Urmărind verticalitatea unui sit, privirea se pierde spre cer

şi trezeşte o serie de emoţii. După unii autori, aceste emoții pot fi de bucurie sau tristeţe, când linia este descendentă. Acest tip de relief este reprezentat, în mare pare, de pereţii verticali ai stâncilor sau dealurilor cu versanţi abrupţi. Omul a preferat topografia înaltă, dacă a putut alege, pentru a pune în valoare un obiect de arhitectură. Elementele naturale verticale au control asupra mediului înconjurâtor, de exemplu asupra vântul, brizei, luminii solare, umbrei, temperaturii, chiar şi a sunetului.24

Un obiect vertical, pe un plan orizontal, capătă controlul

vizual faţă de ceea ce îl înconjoară, efect regăsit la Piramida din Giza. Pe teritoriul ţării noastre, stâncile, munţii au oferit adăpost, în special vieţii monahale, care găsea în pustietatea naturii, nemurirea. Dorinţa de izolare, sau necesitatea de a propăvădui credinţa într-un spaţiu secret, dar şi comuniunea mai apropiată cu divinitatea, cu ajutorul naturii, au împins mulţi călugări de a căuta stâncile ideale pentru a construi templul lui Dumnezeu. Pereţii verticali ai stâncilor erau excavaţi astfel încăt să ofere legătură între spaţiul interior şi cel exterior, atât omului cât şi Ioan Godea, Arhitectura subterană, Ed. de Vest, Timişoara, 2010, p. 96. John Ormsbee Simonds, Barry Starke, Landscape Architecture, Ed. McGraw-Hill, New York, 2006, p. 182.

23 24

Spiridon Cătălin-Vasile

luminii. Piatra a avut şi o simbolistică religioasă aparte, având trimiteri biblice. Apostolul Petru este comparat de Iisus ca o piatră de fundament, (Mt. 16.18), iar piatra din capul unghiului, îl defineşte pe Iisus (Mt. 21.42)25. Proprietăţiile simbolistice ale pietrei prin munte se amplificau, devenind centrul lumii, templul suprem al credinței.

Din punct de vedere religios, muntele, elementul vertical

dominant din natură, este sanctuar pentru diferite culturi. Pentru cultura mesopotamiană reprezintă limita, poarta către lumea morţii prin care treceau sufletele, locul unde soarele se ascundea la lăsarea întunericului, iar pentru religia creştină, Golgota. Muntele devine altarul credinţei, pe care Iisus a fost răstignit.

Există o legătură strânsă, un ,,binom idestructibil”26, între

munte şi grotă, în urma conexiunii automate pe care ne-o formăm Fig. 27 Felsentor, o poartă în stâncă, Karl Friedrich Schinkel, 1818.

în subconştient. Grota, parte fizică a muntelui, devine spaţiul sacru al naşterii, al morţii, dar şi al invierii, având o ciclicitate continuă. Grota adăposteşte mormântul lui Adam, locul în care s-a scurs sângele lui Iisus”27, dar şi poarta către iad pe care Iisus a dărâmat-o. Poate această simbolistică puternică a împins pe mulţi pustnici să descopere sacralitatea muntelui, planurilor verticale pentru a crea punţi către divinitate. Un exemplu este complexul rupestru monahal din jud. Buzău, zona Aluniş, Nucu, Găvanele ce cuprinde peste 30 de sihăstrii.

Muntele devine propovăduitor şi protector al credinţei, aşa

cum Moise a primit, pe Muntele Sinai, Tablele Legii pentru a pune bazele templului lui Dumnezeu, aşa cum credincioşii au Florin Mihăescu, Simbolul, imagine a lumii, vizitat la 4 aprilie 2017, la URL: http://ianus.inoe.ro/ Florin%20Mihaescu.htm#M. 26 Florin Biciuşcă, Spaţiu sacru-Note de curs, Bucureşti, Ed. Universitară, 2006, p. 21. 27 Idem, p. 20. 25

Spațiu Sacru Subteran

construit în regiunea Cappadocia fortificaţii subterane în apărarea credinţei.

Din punct de vedere simbolistic, se consideră că prima

biserică a fost ,,foişorul de sus” în care s-a ţinut ,,Cina cea de Taină”28, aşa cum o descriu Sfinţii Marcu și Luca (Marcu 14, 14-15; Luca 22, 11-12). Acesta poate fi un motiv pentru care bisericile, în multe cazuri, ,,se clădesc până în ziua de astăzi pe un loc înalt, sau cel puţin pe un soclu având câteva trepte”29.

Fig. 28 Piatra oscilantă pe colțul bisericii de pe Cetățuia lui Negru Vodă, Argeș, România.

Fig. 29 Peșteri într-o stâncă din Goreme, Cappadocia, Turcia.

28 29

Liana Iliu, op. cit., p. 86. Ibidem.

Spiridon Cătălin-Vasile

Fig. 30 Turnul Bisericii rupestre din Șinca Veche, Brașov, România.

Spațiu Sacru Subteran

Sacru ca spaţiu 4.1 Pronaos, naos, altar

Aşa cum zeii au creat universul, cosmogonia, omul a creat

arhitectura sacră. Aceasta a apărut înaintea locuinţei primitive născându-se dintr-un mimetism al omului primitiv. La început omul a construit din observaţii, fără a conştientiza că totul avea o logică şi că în acelaşi timp crea un simbolism cosmologic. El a creat obiectul de arhitectură ca centru al lumii, „Axis mundi”.

În lucrarea sa ,,Timaios”, Platon prezintă viziunea despre

originea universului1. El demonstreze dorinţa creatorului, ca ,,totul să fie cât mai asemănător cu sine”2, idee preluată şi de religia creştină. Creatorul apare ca un univers complet, fără limite, care ,,a făurit universul în formă de cerc şi de sferă, având peste tot extremele la fel de îndepărtate de centru”3, acestea fiind formele cele mai apropiate în reprezentarea divinităţii. Geometria devine fundament în ceea ce înseamnă naşterea, forma şi funcţionarea spaţiului. Biserica, fiind comparată cu un univers, are la baza creării ei forme geometrice simple, care o definesc.

Florin Biciuşcă, în cartea ,,Sacru şi Profan”, descrie

simbolistica formelor geometrice simple ca centru ordonator. Pătratul sau cubul ,,desemnează planul terestru la fel ca dreptunghiul şi paralelipipedul, chair dacă sunt forme impure”4. Plecând de la aceasta, putem spune că, introducerea unei sfere, a cupolei într-un cub, din punct de vedere religios, reprezintă biserica, a Augustin Ioan, Florin Biciuşcă, Alexandru Neacu, Cuvinte de folos pentru cei ce fac biserici, Ed. Universitară „Ion Mincu”, Bucureşti, 2007, p. 82. 2 Ibidem. . 3 Ibidem. 1

Florin Biciuşcă, Spaţiu sacru-Note de curs, Bucureşti, Ed. Universitară, 2006, p. 13.

Spiridon Cătălin-Vasile

cărui univers este cuprins într-o stabilitate perfectă.

Toate aceste forme însă trebuie aranjate în funcţie de un

ax, în jurul unui centru, care este indispensabil în crearea unei ordini a spaţiului, a lumii. Omul religios a căutat întodeauna să-şi aşeze locuinţa în centrul lumii. Dacă lumea trebuie locuită, ea trebuie întemeiată şi nici o altă nu se poate naşte ,,din haosul omogenităţii şi relativităţii spaţiului profan”5. Însă acest centru nu se naşte din nişte reguli matematice sau fizice, aşa cum o linie verticală sau o orizontală nu reprezintă doar o direcţie, ea conţine o lume abstractă plină de simboluri specifice fiecărui spaţiu. Existenţa unui centru ordonator, sau ierarhizarea spaţiilor devin elemente principale în definirea unui spaţiu sacru.

Pe de altă parte, necesitatea unor reguli nu îngrădesc

libertatea de expresie, ci, dimpotrivă, Solomon Marcus demonstrează contrariu, asemănând ,,ordinea cu infinitul”6, rezultând Fig. 31 Interior din Catedrala Sf. Sofia, Istanbul, Turcia.

o multiplicare nelimitată, idee continuată de Florin Biciuşcă printr-un exemplu inedit în care explică faptul că ,,gramatica unei limbi nu împiedică niciodată apariţia unor lucrări literare valoroase”7. În spaţiul sacru, ordinea a dat naştere dogmelor religioase, fiecare credinţă având propria dogmă.

Fig. 32 Secțiune longitudinală, Catedrala Sf. Sofia, Istanbul, Turcia. 5

Mircea Eliade , Ocultism, Vrăjitorie şi Mode Culturale, Ed. Humanitas. Bucureşti, 1997, p. 35.

Solomon Marcus, apud Florin Biciuşcă, op. cit., p. 46.

Florin Biciuşcă, op. cit., p. 46.

Spațiu Sacru Subteran

Fig. 33 Plan, Catedrala Sf. Sofia, Istanbul, Turcia.

Împărţirea funcţională a bisericii creştine este redată în

Vechiul Testament. În viziunea lui Augustin Ioan biserica a avut două etape în formarea şi definirea ei: ,,cea veterotestamentară şi Evangeliile”8, prin construirea Cortului Sfânt, numit și Cortul Mărturiei, care adăpostea ,,chivotul legii până la Templul Ierusalimului”9, iar a doua fază este reprezentată de ,,activitatea lui Iisus în Templu şi referinţele Lui la destinul contemporan şi la cel viitor al acestuia, pentru ca ulterior, de la Cina Cea de Taină, ce s-a precizat deja, chiar dacă aproape niciodată explicit, obiceiurile pentru un spaţiu de cult alternativ templului”10.

Planul unei biserici de navă simbolizând Arca lui Noe, arca

spre mântuire, sau cel de plan treflat, cu cele două abside laterale imitând semnul sfintei Cruci, reprezintă simbolul credinţei. Interiorul bisericii simbolizează un ,,cosmos organizat liturgic”. Sf. Maxim Mărturisitorul aseamănă locaşul sfânt cu un vast univers: ,,Cupola sa înălţată este comparabilă cu cerul cerurilor. Ea se sprijină solid pe partea ei inferioară. Arcurile ei reprezintă

.Ioan, Augustin, Întoarcerea în spațiul sacru, Ed. Paideia, București, 2004, p. 271. . Ibidem. 10 Ibidem. 8 9

Spiridon Cătălin-Vasile

cele patru laturi ale lumii”11, astfel biserica devenind oglindă a lumii văzute şi nevăzute. Împărţirea în trei părţi a bisericii, pronaos, naos şi altar, o divizează fizic, pentru că spiritual devine un obiect unitar idestructibil, la fel cum Sfânta Treime cuprinde trei entităţi dar care reprezintă aceeaşi persoană. Fig. 34 Plan, biserica rupestră de la mănăstirea lui Bosie, Orheiul Vechi, Republica Moldova, după Silvia Păun.

Pronaosul reprezintă spaţiul dintre intrarea principală şi

naos sau dintre pritvor şi naos. În trecut aici stăteau cei care nu erau botezaţi, cei care săvârşeau păcate grave, categoria socială păcătoasă. Fresca ,,Judecăţii de Apoi”, reprezentată pe peretele de la apus, diametral opus altarului, atribuie pronaosului spaţiu iniţiatic în dobândirea ,,vieţii veşnice”. Timpul în pronaos capătă o altă dimensiune. Dacă în altar trăim momentul prezent, în pronaos, prin scenele din Vechiul Testament, timpul se desface, iar credinciosul se întoarce în trecut. Acesta poate fi delimitat printr-un zid, coloane sau lipsit de vreo limită, devenind un tot unitar cu naosul. În subteran, din necesitate funcţională, pronaosul devine în foarte multe cazuri unitar cu naosul, pentru a nu avea încă un elemnet care împiedică înaintarea luminii în interiorul acestuia.

În anumite lăcaşe, deasupra pronaosului apare turnul

clopotniţă, turnul Babel, legătura dintre cer şi pâmănt, dintre enoriaşi şi biserică. El are o funcţie sacră, prin sunetul său protejând comunitatea de cele rele. Fig. 35 Perspectivă, Legătură între cer și pământ, biserica rupestră de la mănăstirea lui Bosie, Orheiul Vechi, Republica Moldova. 11

Naosul reprezintă partea centrală a bisericii şi este despărţit

de altar şi de iconostas (catapeteasmă). La bisericile care au plan treflat, naosului îi corespund cele două abside laterale. Deasupra lui se poate ridica cupola sau o turlă. Cupola, pe lângă funcţia de element structural, are şi o forţă simbolistică

Branişte Ene, Liturgica generală II. Noţiuni de artă bisericească, arhitectură şi pictură creştină,

ediţia a III-a, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2002, p. 94. Spațiu Sacru Subteran

puternică. Definind noasul, Dumitru Stăniloaie pune în valoare cupola în stil bizantin, comparându-o cu domurile gotice care ,,ne atrag privirea şi spre o înălţime care nu-şi poate găsi odihnă în trascendent, bisericile cu cupolă, în stil bizantin, ne permit şi înaintarea spre Hristos, dar şi înălţarea spre cer, însă spre un cer care ne îmbrăţişează din care iradiază lumina la nesfârşit”12.

Cupola realizează legătura fizică între cer şi pământ cu

ajutorul luminii. Iisus Pantocreatorul de pe cupola centrală subliniază ideea că El a rămas printre noi din iubire şi ca o cale spre Împărăţia Cerurilor. Mai mult El devine centrul universului, iar ,,întreaga lume se întinde de jur-împrejur”13.

Dacă turnul unei biserici supraterane uneşte pămânul

cu cerul ca şi turnul Babel, turnul bisericii subterane uneşte subteranul cu suprateranul şi chiar cu cerul.

Există biserici subterane cărora turnul a fost zidit în

suprateran. De exemplu, Mănăstirea rupestră a lui Boise din satul Butuceni, Basarabia în care tunul bisericii a fost construit în suprateran în 1890, dovedind flexibilitatea cavernei de a-şi Fig. 36 Iisus Pantocrator pe cupola Catedralei Ortodoxe Sf. Treime Sighișoara.

modifica forma.

O întrebare care apare la bisericile subterane, în special cele

săpate de om, este de ce forma tavanului nu este dreaptă. Muchiile dintre tavan şi pereţi sunt rotunjite. Consider că răspunsul nu vine din nepricerea celor care s-au jerfit, ci din dorinţa de-a transforma spaţiul sacru după canoanele bizantine, această măsură întărind totodată structura cavernei.

Peste anumite grote s-au construite turnuri clopotniţă pentru

a crea simbolic legătura dintre cer şi pământ. Una dintre ele este Dumitru Stăniloaie, Spiritualitate şi Comuniune în Liturghia Ortodoxă, Ed. Institutului Biblic şi Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Ediţia a ll-a, Bucureşti, 2004, p. 66. 13 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Ed. Humanitas, București, 2013, p. 31. 12

Spiridon Cătălin-Vasile

biserica rupestră Negru Vodă, Cetăţuia din jud. Argeş, peste care

s-a construit un turn clopotniţă din lemn.

Altarul este despărţit de naos prin iconostas. Curbarea

altarului nu este una întâmplătoare, ci ea ,,arată comunitatea a.

orientată spre unirea cu Dumnezeu, originea tuturor”14. Mai mult, există o relaţie între altar şi enoriaşi. Distanţa mică dintre masa

b. c.

altarului, în comparaţie cu bisericile din Occident, subliniază apropierea omului de Dumnezeu, însă prin despărţirea lui

Fig. 37 Planul bisericii rupestre Cetățuia lui Negru Vodă, Argeș, România, după Silvia Păun. a. pronaos b. naos c. altar

sugerează ,,misterul dumnezeiesc spre care înaintează poporul credincios”15. Altarul mai poate însemna împărăţia cerească care poate fi accesată doar trecând de porţile credinţei.

Un alt ax important este relaţia care se crează pe verticală

între bolta centrală şi naos. Apariţia lui Iisus Pantocrator pe bolta centrală subliniază ideea că Hristos ne este ,,calăuzitor şi susţinător”16 în viaţa pământească pentru a ajunge în ,,Împărăţia Cerurilor”, adică în altar. Elementul central din altar, Sfânta Masă, este mormântul lui Hristos transfigurat în Împărtăşanie, Masa Cinei celei de Taină, Tronul ceresc. La nordul altarului se află proscomidia, masa destinată pregătirii Sfintelor Daruri, iar în sudul altarului, diaconiconul, locul destinat păstrării veşmintelor preoţeşti.

Între naos şi altar se află iconostasul, forma lui actuală

datând din secolul al XV-lea, datorită Bisericii Ortodoxe Ruse. Acesta lipseşte la bisericile occidentale. Până la sfârşitul primului Fig. 38 Iconostasul bisericii rupestre Cetățuia lui Negru Vodă, Argeș, România.

mileniu creştin, existau configurări asimilabile iconostasului. Este străpuns de uşile împărăteşti în centru, pentru membrii clerului, încadrate de uşile inferioare numite ,,uşa de la miazănoapte” şi

Dumitru Stăniloaie, op. cit., p.64.

Idem, p.67. Idem, p.69.

Spațiu Sacru Subteran

,,uşa de la miazăzi” destinate slujitorilor.

Una dintre formele primordiale de creare a spaţiului este

absida, forma oului. Desfăcând planul unei biserici creştine constaţi că are un numitor comun şi anume altarul care desfăcut la rândul lui foloseşte absida. Mai mult, de aici am constatat o legătură naturală între formele ovoidale, subteran şi sacru, aşa cum Mircea Eliade arată în cartea ,,Sacru şi profan” ,,toate simbolurile şi toate ritualurile legate de temple, cetăţi, case decurg, de fapt, din experienţa primitivă a spaţiului sacru”17.

Fig. 39 Exteriorul bisericii rupestre Cetățuia lui Negru Vodă, Argeș, România.

Mircea Eliade, op. cit., p. 47.

Spiridon Cătălin-Vasile

4.2 Traducerea spaţiului prin lumină

Lumina a reprezentat o parte din limbajul de care avea nevoie

omul pentru a crea conexiunea cu divinitatea, cu universul. În urma interpretărilor, a observaţilor de lungă durată, a deplasării astrelor, şi-a orientat monumentul pe o anumită direcţie, devenind totodată o regulă: ,,funcţia crează organul”18. Plecând de la această idee, Silvia Păun afirmă că ,,cu cât structurile arhaice ,,sunt mai vechi, cu atât sunt orientate mai aproape de una dintre cele două direcţii solstiţiale“19. Avantejele spaţiilor sacre subterane paleocreştine în care era liberă poziţa altarului faţă de punctele cardinale, sunt: fereastra altarului putea fi poziţionată spre exterior, realizându-se legătură directă cu Creatorul sau proeminenţa absidei altarului putea fi poziţionată spre o direcţie în ,,căutată, de răsărit a Soarelui, a cărei rază întruchipa ivirea vieţii”20 şi care, determină forma volumului. Fiecare spaţiu sacru, în funcţie de ideologia sau poziţia geografică, oferă un caracter propriu luminii.

Odată cu Constituţiile Apostolice din secolul al lV-lea, s-a

decis ca sanctuarele creştine care se vor construi, să fie orientate spre Est, aceasta devenind regulă de bază după secolul al XVllllea21. Drept urmare, altarul reprezintă spaţiul în care se naşte lumina în biserică, materializând naşterea şi învierea lui Iisus: ,,Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștiinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de

Silvia Păun, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p.184. Ibidem. 20 Idem, p. 187. 21 Idem, p. 185. 18 19

Spațiu Sacru Subteran

la stea s-au învățat să se închine Ție”22. Lumina oferă caracter specific spaţiului în funcţie de cum este preluată de spaţiul interior.

De exemplu, în biserica ortodoxă şi cea catolică diferenţa

rezultă ,,nu din cantitatea de lumină potenţată de prezenţa candelabrelor şi a lumânărilor, acum iluminatul electric, ci în distribuţia şi semnificaţia acesteia”23. In spaţiul subteran, cantitatea de lumină este redusă, dar are forţă simbolistică impresionantă care stă la baza apariţiei sancturaului creştin (lumina Învierii lui Hristos). În arhitectura gotică, vitraliile, prin lumină, transmit o poveste „aceea ce biserica ortodoxă captează în icoane şi frescă”24. Augustin Ioan prezintă într-un articol intitulat „Sculptarea spaţiului cu lumină”, despre influenţa aurului din icoane asupra calităţii luminii şi modului cum ea radiază: „Această camuflare a originilor înobilire prin reflexia luminii naturale contribuie la introvertirea mai accentuată a spaţiului ortodox. Deşi luminos, acest spaţiu pare mai degrabă unul intracorporal, un „loc sufletesc”25.

În arhitectura sacră subterană, de foarte multe ori, direcţia

luminii are un singur sens, de sus în jos, ea luminând spaţiul zenital. ,,Oculus-ul”, din tavan, distribuie lumina uniform, desfăcând spaţiul pe înălţime. De exemplu, în Catedrala Sfânta Sofia, lumina oferă senzaţia de plutire a cupolei peste spaţiul central. Mai mult, accentul nu se pune pe relaţia dintre interior şi exterior, ci spaţiul interior căpătând propriul univers care Fig. 40 Oculus, Panteonul, Roma, Italia, 118–128 î.Hr..

comunică prin oculus cu astrele. La Panteonul din Roma,

Troparul Nașterii Domnului Iisus Hristos. Augustin Ioan, Retrofuturism:spaţiu sacru astăzi, Ed. Paideia, Bucureşti, 2010. p. 129. 24 Ibidem. 22 7

Idem, p. 131.

Spiridon Cătălin-Vasile

lumina capătă înţelesuri mistice. Ea glorifică spaţiul interior, iar împăratul, sub raza luminii, capătă statut de zeitate. Importanţa aducerii luminii în spaţiul interior pe direcția verticală, în religia ortodoxă, obținând o valoare deosebită. Se presupune că turla bisericii rupestre din Şinca Veche era singura cale de acces spre spaţiul interior, fiind totodată clopotniţă şi iluminator. Datorită misterului şi sacralităţii sub puterea luminii, au apărut o serie de legende legate de turlă, aceasta fiind considerată poarta de acces spre lumi necunoscute.

Iluminatul lateral, cea mai uzulă formă de iluminat,

modelează volumele în cel mai apropiat mod în care acestea sunt în lumina directă a soarelui26. Dacă spaţiul interior este iluminat intens din lateral, acesta îşi lărgeşte dimensiunile, astfel încât pereţii interiori devin faţade, senzaţie întâlnită la catedralele gotice. În spaţiu rupestru, lumina este limitată. În multe cazuri, accesul omului în spaţiul rupestru era şi calea prin care pătrundea lumina. Dimensiunea golurilor mici permitea luminii să pătrundă pe o suprafaţă restrânsă. Peştera de la Limanu este un exemplu de astfel de spaţiu, în care lumina pătrunde pe aceeaşi direcţie cu vizitatorul, având un scenariu mistic.

Lumina, în viziunea creştină, reprezintă începutul lumii.

În Cartea Facerii, Dumnezeu crează lumina: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric”27, reprezentând începutul tuturor. Aşa cum lumina a adus viaţă pe pământ în Fig. 41 Vitraliu al Catedralei Notre-Dame de Chartres, cca. 1235.

întuneric, pătrunderea ei în subteran, în crăpăturile pietrei, crează o nouă lume.

Buzdugan, Raluca, Iluminatul în Arhitectură: poetica şi Matricea E. Teză de doctorat. Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu, 2008, p. 53. 27 Facerea1, 3-4, http://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/25/Facerea, vizitat la 1 aprilie 2017. 26

Spațiu Sacru Subteran

4.3 Spaţiul sacru de la individ la comunitate

În primii 200 de ani dupa naşterea Mâtuitorului Iisus

Hristos, conceptul de biserică nu exista. Creştinii se adunau pentru ritualurile sacre în diferite case sau se ascundeau în catacombe, cimitire supra şi subterane, care, conform legii romane, nu erau supuse percheziţiei.

Odată cu oficializarea religiei creştine, din anul 313 d.Hr.

şi recunoaşterea ei ca religie oficială a Imperiului Roman, cultul creştin a început să se desfăşoare fără nici o constrângere şi să se construiască ,,bisericii ca program de arhitectură, funcţiune izvorând din ritualul religios”. Lăcaşurile de cult au căpătat diferite forme în funcţie de perioada istorică, zona geografică, dar şi din interepretarea ei simbolistică.

Bisericile subterane sau schiturile rupestre au avut un areal

larg ce a cuprins sudul stâncos al Italiei, Franţa, Moravia, în secolele VI-XIV în Asia Mică, în secolele VI-XIII la Chersones (Doros), Kiev XII-XIII, Dobrogea secolele VI-X, Valea Răutului şi Naprotove în Basarabia sau Valea Lomului în Bulgaria.28

În Etiopia, subteranul a ,,adăpostit noul Ierusalim”. O serie

de biserici săpate în piatră au atins o perfecţiune copleşitoare. Ele se pot împărţi în biserici clădite în forma naturală a unei peşteri (Yemrehana Krestos), biserici cioplite într-un perete de piatră (Bete Abba Libanos), biserici monolit (Lalibela).29

În arealul românesc, datorită atmosferei culturale a Evului

Mediu european şi cel al integrării în cadrul creştin ecumenic, Emil Lupu, Observaţii asupra vestigilor rupestre din zona Carpaţilor de Curbură, În: Mousaios IV, Muzeul Judeţean Buzău, Redacţia Muzeul judeţean Buzău, 1994, p. 22. 29 Adam, Dorin, Arhitectura subterană, percepţie psihologică-formă, materie, înveliş, Teză de doctorat, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu”, 2011, p. 48. 28

Spiridon Cătălin-Vasile

au dus la apariția de o serie de vestigi rupestre precum cele de la Nucu-Aluniş, Basarabi-Murfatlar, Cetăţeni, Mehedinţii, Corbii de Piatră, Şinca Veche, Coltul Chiliilor-Zărneşti etc.30 Majoritatea lor au fost realizate prin săparea în stâncă. Odată cu trecerea timpului, datorită prăbuşirii unui perete a grotei, sau în urma eroziunii, spaţiile rupestre au fost refăcute prin zidirea pereţilor (Biserica Mănăstiri Corbii de Piatră). Fig. 42 Perspectivă, Bete Abba Libanos, Lalibela, regiunea Amhara, Etiopia, cca. 1200.

Primul lăcaş creştin poate fi considerat Peştera Sfântului

Apostol Andrei din apropierea localității Ion Corvin, din județul Constanța, care ar fi fost locuită ,,în preajma anilor 50”31. Vechimea ei, aşa cum spune Silvia Păun în cartea ,,Absida Altarului”, este atestată ,,de croiala eliptică a absidei şi orientarea de tradiţie arhaică ce cuprinde aproape tot unghiul solstiţial”.32 Forma naosului de 10 x 8m cu o nişă în aracadă, iar altarului de 3,6 x 6m în aceeaşi manieră, arcuită, par inspirate din forma

Fig. 43 Planul Peșterii-schit a Sf. Andrei, Constața, România, dupăN Silvia Păun.

templelor romane circulare. Planul de tip circular reprezintă totodată şi tiparul primelor biserici creştine, cum ar fi: Bazilica San Stefano Rotondo sau Capela romanică din Geoagiu, el având un caracter transcendent foarte strâns legat pe verticală cu divinitatea.

Un alt exemplu în care spaţiu subteran oferă individului

canal de comunicare cu divinitatea este şi Chilia lui Daniil 0

Fig. 44 Planul Bisericii rupestre A din Peștera Liliecilor, Râmnicul Vâlcea, România, după Silvia Păun.

Sihastru, formată dintr-o cameră rectangulară de 2,41 x 2,25m şi o cameră absidată de 1.89 x 2.25m.33

Dacă în secolul al II-lea d.Hr. creştinii se rugau în locuinţe

individuale, din secolul al III-lea încep să se adune în spaţii

Emil Lupu, op. cit., p. 22. Silvia Păun, op. cit., p. 96. 32 Idem, p. 98. 33 Idem, p. 102. 30

Spațiu Sacru Subteran

publice. Un echivalent al catacombelor romane pe teritoriul ţării noastre este Peştera de la Limanu, (jud. Constanţa). Aceasta datează din secolul al III-lea, în urma materialelor arheologice descoperite. Se presupune că una dintre funcţiunile peşterii era de adăpost şi pentru apărarea cetăţenilor din Callatis din epoca a.

romană34. Cu timpul ea a devenit adăpost pentru primii creştini prigoniţi.

Odată cu reinstalarea dominaţiei bizantine în Dobrogea,

după anul 971, au apărut ,,o suită de complexe rupestre săpate în stâncă, situate toate în sudul Dobrogei istorice. Refugiile

b. Fig. 45 Biserica Santo Stefano Rotondo din Roma, Italia, sec. al V-lea, a. plan, b. axonometrie.

la Aliman, Cernavodă, ansamblurile de la Dumbrăveni, KanakiolSilistra, Suha-Reka, din zona Calicrei şi a Varnei au fost folosite

Fig. 46 Planul chiliei rupestre a lui Daniel ,,Sihastrul”, Putna, Suceava, România, după Silvia Păun.

montane, peşterile de la Casian, Cheia, Izvor, Limanu, cariera de

Fig. 47 Vedere dinspre sud-vest a chiliei rupestre a lui Daniel ,,Sihastrul”, Putna, Suceava, România.

Silvia Păun, op. cit., p. 102

Spiridon Cătălin-Vasile

Fig. 48 Planul labirintic al Peșterii Limanul, Constanța, România.

în aceeaşi perioadă cu aşezămintele de la Murfatlar-Basarab“35.

Ele au reprezentat voiţa unei comuniţăţi de-a consolida

credinţa creştină. Se presupune că aceste comunităţi călugăreşti din Dobrogea ar fi fost sub suprevegherea ,,forurilor religioase de la Constantinopol”36, ceea ce demonstrează stabilitatea economică, politică şi militară din Dobrogea pentru o perioadă

de timp, în faţa invaziilor pecenege sau cumane.

Ansamblul de la Basarabi-Murfatlar se crede că ar fi fost

construit şi activat în timpul activităţii de ridicare a valului de 0

piatră ce străbate Dobrogea de la Cernavodă la Constanţa37, spaţiul subteran adăpostind constructorii valurilor. Săpat într-un

Fig. 49 Planul bisericuței B1, complexul Basarabi-Murfatlar, Constanța, România, după Silvia Păun.

masiv de cretă cuprinde şase biserici (E3, E5,B1-B5), camere mortuare (C1, C2), galerii (G1-G5) dar şi un mic cimitir. Complexul este dispus pe trei terase. Există mai multe propuneri

Oana Damian, Andra Samson, Mihai Vasile, Complexul rupestru de la Murfatlar-Basarabi la jumătate de secol de la descoperire, În: Materiale şi cercetări arheologice, Serie Nouă V, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2009, p. 120. 36 Costel Chiriac, Un monument inedit: complexul rupestru de la Dumbrăveni (jud.Constanţa). În: Pontica XXI-XXII, Muzeul de Istorie Naţiuonală şi Arheologică Constanţanţa, Ed. I. P. Filaret, Bucureşti, (1988-1989), p.264. 37 Idem, p. 266. 35

Spațiu Sacru Subteran

despre localizarea în timp a ansamblului, variind între secolele

IX-XI.

Schiturile rupestre săpate de călugări ,,anhoreţii“ au devenit

în foarte multe cazuri factori de dezvoltare a unei cenobii. Grota putea căpăta importanţă sporită prin mărirea ei, sau putea deveni anexă a noii biserici.

Fig. 50 Planul bisericuței B2, complexul Basarabi-Murfatlar, Constanța, România, după Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”.

Conform drepturilor feudale româneşti, orice personă ce

îşi defrişa terenul putea deveni stăpân peste respectiva locaţie, astfel în apropierea bisericilor rupestre pot apărea biserici de lemn, cel mai important material pentru a trece la o arhitectură cenobitică. Mai mult, pustnicii schiturilor, în lipsa unei obligaţii sociale şi stăpâni peste terenurile defrişate au putut întemeia

fără probleme o viaţă de obşte. Nu se cunoaşte o dată exactă a apariţei anahoretismului în spaţiul românesc, însă poate fi încadrată între secolul al III-lea şi secolul al XIV-lea, perioadă în care doi proieminenţi ai vieţii anahoretice din Athos apar consemnaţi într-un document ca întorcându-se în ţara de baştină38. 5m

Activitatea intensă din cadrul unei vieţi anahoretice poate

Fig. 51 Planul bisericuței B4, complexul Basarabi-Murfatlar, Constanța, România, după Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”.

Fig. 52 Vedere interioară spre altarul bisericuței B4, complexul Basarabi-Murfatlar, Constanța, România. 38

Emil Lupu, op. cit., p. 21.

Spiridon Cătălin-Vasile

Fig. 53 Vedere a sectorului E văzut de D. Mironescu, complexul Basarabi-Murfatlar, Constanța, România.

avea efecte asupra unui areal extins. De exemplu, din preajma secolului XVI-lea, se înfiinţează Episcopia Buzăului, datorită numărului mare de schituri şi biserici din zona Carpaţilor de Curbură.

În zona Aluniş, Nucu, Găvanele, sunt peste 30 de sihăstrii.

Emilia Lupu în cartea Mousaios IV, prezintă cele mai importante: Aluniş ,, A”, Agatonul Nou, ,,Peştera lui Dionisie Tocătorul”, Fundătura, ,,Piatra Îngăurită” şi ,,Peştera lui Iosif”. Ea constată două tipologii ale ansamblurilor prezentate.

Prima grupă cuprinde: ,,Peştera lui Dionisie” ,,Tocătorul”,

,,Fundătura”, ,, Piatra Îngăurită” şi ,,Peştera lui Iosif”. Acestea sunt mai vechi, datorită poziţionării arealor spre nord (regula poziţionării altarelor stabilindu-se după secolul al V-lea, în urma Fig. 54 Inscriptii străvechi,

Schitul rupestru Agatonul Nou, sat Nucu, com. Bozoiorul, Buzău, România. 39

Sinoadelor Ecumenice, însă până în secolul al IX-lea mai existau excepţii39). În secolul al XVI-lea sunt transformate în metocuri ale Schitului Sfântului Gheorghe .

Idem, p. 24.

Spațiu Sacru Subteran

A doua grupă, Aluniş ,, A”, Agatonul Nou, se presupune că

ar fi făcut parte din prima grupă, ca apoi să fi suferit modificări. Apar inciziile unor cruci de tip ,,Malta”, dar şi simboluri care cuprind alfabetul chirilic, specifice secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea . 0

Fig. 55 Planul bisericii ,,A”, complexul rupestru Aluniș, com. Colți, Buzău, România, după Silvia Păun.

Datarea Mănăstirii Corbii de Piatră ,,a Jgheabului “ este

incertă. Se consideră că ar fi putut apărea în urma săpăturilor realizate de călugării stabiliţi în aceste locuri. O altă teorie este aceea că a fost ctitorită de Basarab I, Neagoe Voievod, Radu Voievod etc.40

Din documentele istorice se confirmă că în 1517 Neagoe

Basarab este cosiderat ctitor al mănăstirii Corbii de Piatră. Interesant este faptul că domnitorii români au utilizat bisericile rupestre ca loc de rugăciune. Ei au înţeles că sărăcia materialelor de construcţie, lipsa ornamentelor excesive, simplitatea formei oferă trăiri autentice puternice. Biserica se deosebeşte de alte biserici rupestre prin existenţa picturii în stil bizantin autentic.

Fig. 56 Intrare în Peștera lui Iosif, sat Nucu, com. Bozoiorul,

Buzău, România.

Ecaterina Cincheza-Buculei, Prezntarea monumentului Corbii de Piatră, Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, Universitatea Națională de Arte, p. 12. 40

Spiridon Cătălin-Vasile

Naosul dreptunghiular 7,60 x 6,10 m, continuat de cele două altare cu dimensiuni asemănătoare, aproximativ de 2,5m, cuprind elemnte constuctive de tip bizantin asemănătoare cu vestigiile rupestre din Cappadocia sau Valea Lomului.41

Un alt aspect important este existenţa celor două altare în

acelaşi lăcaş de cult. Într-un articol al Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, scris de Ecaterina Cincheza-Buculei se prezintă câteva analogii legate de existenţa celor două altare.

Una dintre teorii se bazează pe faptul că biserica avea hramul

a doi sfinţi, rezultând două altare. În acest caz este comparată cu biserica Sf. Procopie de la Fasano sau biserici din sudul Greciei. si din Insula Marea Egee. O teorie inspirată din tradiţia bisericii orientale, după cruciadele din 1205, în teritoriul grec aflat sub dominaţia occidentală şi veneţiană, cu o populaţie mixtă din punct de vedere religios ortodoxă şi romano-catolică, s-au realizat 5m

Fig. 57 Planul bisericii mănăstirii rupestre, Jgheabul, com. Corbii de Piatră, Argeș, România, după Ecaterina Cincheza-Buculei.

edificii cu două altare, separate pentru fiecare confesiune.

O altă explicaţie poate fi dată luând exemplu planul bazilicii

cu două abside de la Pitzunda, Georgia sau Backovo sau Boiana, din a doua jumătate a secolului VI-lea. Nava principală şi o absidă a altarului serveau pentru desfăşurarea Liturgiei, iar cealaltă absidă ca baptisteriu. Faptul că biserica de la Corbii de Piatră era ortodoxă, se presupune că, altarele aveau funcţie liturgică şi funerară.

Fig. 58 Secțiune longitudinală a mănăstirii rupestre, Jgheabul, com. Corbii de Piatră, Argeș, România, după Ecaterina Cincheza-Buculei. 41

Ca antiteză a poziţiei spaţiilor rupestre faţă de cetate, de

sat, o reprezintă biserica de tip bordei. Aceasta se năştea în centrul comunităţii locale. Cu toate că ea este semiîngropată și se realizează nu doar prin scobirea materialului, ci şi prin juxtapunere de diferite materiale, în special lemn, ea are elemnte

Ibidem.

Spațiu Sacru Subteran

Fig. 59 Vedere spre altarul bisericii mănăstirii rupestre, Jgheabul, com. Corbii de Piatră, Argeș, România.

comune cu bisericile rupestre. Se naşte din lipsa de materiale sau în urma factorilor polico-militari (a fost interzis construirea de lăcaşuri de cult înalte sub ocupaţia Imperiului Otoman). Au fost construite în sudul României cu precădere în Câmpia Dunării, în special cea a Olteniei, şi au fost utilizate până în secolul trecut. Avea un plan simplu de tip bazilical cu absida uşor rotunjită sau chiar dreptunghiulară. Gârliciul, intrarea, se realizează atât de pe latura vestică, axial cu altarul cât şi din lateral. Erau acoperite cu paie sau pământ pe structură de lemn, aşezată în două pante şi care ,,ţinea totodată locul acelor bolţi semicilindrice ale bisericilor de lemn. Tot din lemn erau făcuţi Fig. 60 Perspectiva exterioară a bisericii mănăstirii rupestre, Jgheabul, com. Corbii de Piatră, Argeș, România.

toţi pereţii, ca şi pardoseala”42

Se poate observa că spaţiul subteran a fost încreştinat în

diferite situaţii. El devine sălaş al unui individ, al unui rege, al unui grup sau a unei comunităţi. El străpunge terenul, muntele, datorită condiţiilor vitrege ale istoriei. Fiecare biserică rupestră are în spate o poveste și s-a născut dintr-un sacrificiu uman. Simplitatea lor a devenit model pentru arhitectura contemporană.

Andrei Pănoiu, apud Ioan Godea, Arhitectura subterană, Ed. de Vest, Timişoara, 2010, p. 97.

Spiridon Cătălin-Vasile

Fig. 61 Spațiul de acces în Capela Bruder Klaus Field, Peter Zumthor, Wachendorf, Germania, 2007.

Spațiu Sacru Subteran

Sacru ca resursă 5.1 Grota în arhitectura contemporană

Spaţiul cavernei poate fi abordat nu doar din perspectiva

spaţiului scufundat în pămănt, ci şi prin prisma efectelor pe care le poate să le transmită (soliditate, izolare, meditaţie, fluiditateminereul este înt-o continuă transformare, întuericul etc.) Aceste efecte, în arhitectura modernă, nu oferă doar o atmosferă ambientală, ci şi de a pune în valoare esenţa materialului, a pământului. Arhitectul devine sculptor atunci când trebuie să creeze un spaţiu în subteran. El ciopleşte în stâncă, pentru a crea un spaţiu pe care îl doreşte, adaptat fiinţei umane.

Le Corbusier, inspirat de potenţialul spaţiului subteran, a

propus un proiect avangardist, pentru acea perioadă. Acesta a fost proiectat în 1948 şi cuprindea în subteran bazilica SainteBaume, un muzeu dedicat Mariei Magdalena, două hoteluri ce erau conectate la galerii şi luminate prin puţuri de lumină1. Proiectul nu a fost realizat, dar a devenit sursă de inspiraţie pentru Notre Dame du Haut din Ronchamp. Construită din pereţi curbi, cu goluri mici în care întunericul devine fundal pentru jocul de lumină, capela se naşte dintr-un mimetism al peşterii. Cu toate acestea, ea se naşte nu prin scobire, ci prin juxtapunere, forma ei fluidă integrându-se în natură: ,,În 1911 am observat ceva asemănător într-o grotă romană din Tivoli- nu este o grotă aici la Ronchamp ci vârful unui deal” 2.

Un astfel de proiect, născut parcă din caverna preistorică,

Radu Drăgan, Augustin Ioan, Fiinţa şi spaţiul-pentru o hermeneutica a spatiului sacru, Ed. ALL, București, 1992, p. 22. 2 D. Pauly, apud Radu Drăgan, Augustin Ioan, op. cit., p. 27. 1

Spiridon Cătălin-Vasile

Fig. 62 Studiu pentru amplasarea în subteran a bazilicii SainteBaume, secțiune prin Muntele Muntele Sainte-Baume, Le Corbusier, Iunie 1948.

este propunerea pentru catedrala neamului a arhitectului român Radu Teacă. Volumul se naşte dintr-un plan perfect, un cerc, amintind parcă de primele biserici creştine, născute din templele romane. Forma zveltă a volumului, ,,fără a afecta starea de linişte”3, specifică bisericilor ortodoxe romăneşti, redă forma muntelui, a dealului, şi care cuprinde în interior grota, spaţiul interior. Lumina, filtrată de golurile mici, amplifică dinamica pereţilor de sticlă pictaţi. Spaţiul interior nu se deduce din faţade, aşa cum grota devine ascunsă în interiorul muntelui. Un alt lăcaş circular este biserica Temppeliaukion din Finlanda, devenită simbol al oraşului. Se naşte în subteran, dintr-o formă neregulată a planului sculptat în piatră şi se termină în cer, reprezentat de o cupolă imensă.

Maestrul umbrei, Tadao Ando, prin arhitectura sa, reprezintă

o sinteză a tradiţionalismului japonez. Aşa cum grota este secretă, spaţiul interior, creat de arhitectul japonez, devine o fortăreaţă a privatului, imun în faţa vieţii urbane aglomerate. Minimalismul Fig. 63 Interiorul spațiului de meditație, UNESCO, Tadao Ando, Paris, Franța,1995. 3

lui Ando este rezultatul excuderii oricărui detaliu, în care betonul devine material sacru, aşa cum piatra este pentru cavernă. În interior spaţiul de meditaţie creat de Ando pentru UNESCO

Radu Teacă, Spațiu fără timp. Arhitectura ortodoxă contemporană, Igloo, București, 2013, p. 30.

Spațiu Sacru Subteran

ca simbol al toleranţei religioase, parcă scufundat prin tavaul circular, crează o ,,axă mundi”. Din acelaşi motiv sculptorul Eduardo Chillida propune o sculptură în interiorul muntelui Tindaya, pe insula Fuerteventura, ca şi simbol al toleranţei dintre oameni.

În aceeaşi manieră, Peter Zumthor utilizează efectele

cavernei, în care pereţii nu au ferestre, iar lumina zenitală crează canalul de comunicare între cer şi pământ, pentru a implica Fig. 64 Propunere volumetrică pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, Radu Teacă.

toate simţurile umane. Arhitectul îşi pune o serie de întrebări legate de modelul de a înţelege diferenţa pe care o are o clădire construită din piatră sau o clădire construită în piatră, şi ce efecte senzoriale crează asupra fiinţei umane4. Drept rezultat, Capela Bruder Klaus Field devine o relaţie sintetizată dintre arhitectura umană şi cea creată de natură. Din exterior, volumul perfect rectangular, nu dezvăluie nimic din spaţiul interior. Odată pătruns

Fig. 65 Oculus capelei Bruder Klaus Field, Peter Zumthor, Wachendorf, Germania, 2007.

https://arhitecturez.wordpress.com/tag/peter-zumthor/, vizitat la 4.aprile 2017.

Spiridon Cătălin-Vasile

în inima caplelei, eşti transpus în gândirea omului primitiv care îşi dedica toată atenţia înţelegerii divinităţii.

Atenţia noastră în spaţiul cavernei este focusată spre

interior şi nu spre exterior. Ideea că subteranul păstrează trecutul prin artefacte etc., a fost transpusă în arhitectură prin spaţii expoziţionale. Muzeul de artă din Silkeborg, Danemarca, proiectat de Jorn Utzon aminteşte de peşterile din Tatung, vestul Peking-ului5. Interiorul clădirii are fluiditate prin formele organice. Spaţiile memoriale au uţilizat liniştea, întunericul subteanului. Memorialul Word Trade Center creat de Daniel Libeskind, foloseşte golul ca amprentă a turnurilor dispărute. Memorialul martirilor de la Sighet, realizat de Radu Mihăilescu, simbol al torturii şi suferinţei, se naşte tot în subteran printr-o capela semisferică. Ea devine simbol al altarului, de sacrificiu pentru libertatea umană.

Simţurile unui om sunt limitate în spaţiul cavernei,

întunericul dezorientându-ne. Atât arhitecţii moderni, cât şi artiştii au intuit puterea cavernei nu doar de a defini un spaţiu fizic în subteran, dar şi în subconștientul şi imaginaţia noastră. De aceea, parcurgând un spaţiu subteran fizic, putem compara între ceea ce există şi ceea ce este în imaginaţia noastră. Însă acesta nu se va termina pentru că este infinit. Simplitatea cavernei, definită de arhitecţi ca şi minimalism, a devenit o caracteristică a lumii contemporane. Omul modern nu mai locuieşte în cavernă, însă, încă, îl mai caută pe Dumnezeu cu ajutorul cavernei, deoarece ea trezeşte sentimente unice de frică, mister, curiozitate etc., de care Fig. 66 Muntele Tindaya, Eduardo Chillida, Fuerteventur, Spania, 1996.

omul are nevoie pentru a intra pe acelaşi canal de comunicare cu lumea divină.

Dorin Adam, Arhitectura subterană, percepţie psihologică-formă, materie, înveliş, Teză de doctorat, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu”, 2011, p. 98.

Spațiu Sacru Subteran

5.2 Bisericile rupestre din Şinca Veche

Cercetarea ansamblului rupestru de la Şinca Veche vine din

dorinţa de a mă convinge dacă aceasta are elemente comune cu alte vestigii subterane sacre din ţară. Mai mult, încerc să descopăr dacă Bisericilea rupestre de la Şinca Veche poat fi considerate mai mult decât o gaură într-o stâncă şi dacă poat deveni un centru spiritual pentru comunitate şi un model de urmat pentru o nouă arhitectură sacră. Ansamblu face parte din lista monumentelor istorice de talie naţională: LMI 2004, poziția 855, cod LMI 2004: BV-II-m-A-11826.

Bisericile rupestre de la Şinca Veche apar în apropierea

centrului ţării, mai exact în Țara Făgărașului, la 45 de km de Brașov și 25 km de Făgăraș. Sunt aşezate la poalele Muntelui Ţaga, în apropierea satului Şinca Veche, considerat unul dintre cele mai vechi aşezări din Ţara Făgăraşului, atestat documentar în anul 1476. Până în a doua jumătate a secolul al XV-lea, Şinca s-a aflat în posesia domnitorilor munteni, iar după anul 1462 a trecut sub administraţia ungurească, fapt pentru care românilor ortodocşi li se îngrădește credinţa. Cu toate acestea, Ţara Făgăraşului a avut un număr mare de lăcaşuri de cult ortodoxe, în comparaţie cu alte teritorii româneşti.

Nu li se cunoaşte atestarea documentară exactă, însă

începând cu secolul al XIII-lea apar o serie de documente în care sunt amintite şi bisericile rupestre de la ŞincaVeche. După I. Puşcariu Neagoe Vodă (1512-1521) ar fi cumpărat moşie lângă satul Şinca, pentru a construi o biserică6, dar informaţia Gheorghe Faraon apud Maria Bagiu Marino, Minuni, Istorisiri, Legende, Adevarul lui Dumnezeu, despre locul sacru din Dealul Plesu de la Şinca Veche, Ed. Fundaţia Ortodox-Culturală „Maica Sfantă Bucuria Neaşteptată”, Braşov, 2014, p. 418.

Spiridon Cătălin-Vasile

Satul Șinca Veche

Casa Fundației „Maica Sfântă- Bucuria Neaşteptată” (a ars în noiembrie 2016)

Bisericile rupestre

Amplasament propus pentru proiectul de diplomă

Schitul „Sfântul Nectarie“

Fig. 67 Pespectivă aeriană a bisericilor rupestre din Șinca Veche, foto: Radu Pescaru.

nu este certă. În 1748 este atestată existenţa celor două biserici pe lângă cea din sat, apoi, în 1758 apar pe raza satului cinci mănăstiri, mănăstirile rupestre fiind denumite ,,Mănăstirile de pe Creţu”, numele fiind preluat de la apa care se află în apropiere. Un aspect important, care este și vizibil, îl reprezintă numărul Fig. 68 Vedere exterioară a bisericilor rupestre din Șinca Veche, după realizarea șarpantei de lemn.

mare de lăcaşuri de cult în jurul comunităţii din Şinca. Am putea admite că mănăstirile de pe Creţu au fost vatră pentru celelalte lăcaşe de cult.

Spațiu Sacru Subteran

În 1789, pastorul reformat din Făgăraş îi scria lui Josif 54

Benkő: ,,Mai sus de Şinca există o Monastire-tăiată în întregime în piatră de carieră şi, deci nu are acoperiş- ferestrele sunt tăiate lateral, atât de înguste încât călugării, când slujesc se plimbă cu cărţile după razele soarelui”7, informaţii ce reprezintă clar forma ansamblului rupestru. Mai mult, în urma unor cercetări arheologice, s-a descoperit ceramică din secolele XVII-XVIII.

Mănăstirile din piatră din Şinca erau un centru cultural

ortodox puternic pe lângă cel de la Sâmbăta de Sus, influent în Ţara Făgăraşului în secolul al XVIII-lea, prin care prinţul Brâncoveanu împrăştia în tot Ardealul cărţi bisericeşti.

Fig. 69 Vedere exterioară a bisericilor rupestre din Șinca Veche înainte de a fi acoperite.

Fig. 70 Vedere interioară a bisericilor rupestre din Șinca Veche după realizarea șarpantei de lemn, 2008.

a. chiliile b. pronaosul bisericii 2 c. biserica 1 7

Ibidem.

Spiridon Cătălin-Vasile

Legendă a. probaosul bisericii 1 b. naosul bisericii 1 c. altarul bisericii 1 d. pronaosul bisericii 2 e. naosul bisericii 2 f. altarul bisericii 2 g. chilie h. chilie

h. b. g.

Fig. 71 Planul bisericilor rezultat în urma cercetări lor arheologice din anul 2005, după Florea Costea. N

În Cumidava XXVII apare un citat al episcopului unit Grigore Maior, care certifică influenţa pe care o aveau mănăstirile de piatră în zonă: ,,nedărâmarea şi restaurarea mănăstirii schismatice din Şinca scandalizează întreaga Ţara Oltului”8. 5m

Ansamblul rupestru este alcătuit din cele două biserici numite

simbolic biserica 1, biserica 2 şi două încăperi cu funcţie de locuit. Arheologul Florea Costea în urma săpăturilor arheologice efectuate în 2005, a stabilit planul original al ansamblului, date pe care le-am preluat în prezentarea ansamblului rupestru. Săpate într-o gresie nisipoasă, foarte uşor de măcinat, au fost lărgite în urma săpăturilor de daltă.

Biserica 1 presupune că ar fi fost construită prima dată şi

apoi biserica 2. Argumentele au la bază faptul că biserica 2 nu s-ar Fig. 72 Vedere interioară spre pronaosul bisericii rupestre 2 din Șinca Veche.

fi putut construi şi funcţiona dacă nu exista biserica 1. Biserica 1 este alcătuită din naos şi altar, având o navă dreptunghiulară și

Ştefan Meteş, apud Dragne Aurel, Vestigii ale trecutului mănăstiresc în Ţara Făgăraşului, În: CVMIDAVA XXVIII, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov Ed. C2 design, Braşov, 2005, p. 42.

Spațiu Sacru Subteran

o absidă semicirculară. Naosul are o lungime 4,60m şi lățimea de 4m la intrare și de 4,20m la baza tâmplei, iar înălțimea medie de 3m datorită formei neregulate a podelei. Pereţii despărţitori, cât şi peretele din exterior au avut o grosime mai mare de 1m 0

pentru a susţine greutatea masei de piatră. Accesul în naos se

realiza printr-o uşă de 1,20m. Naosul era delimitat de altar

Fig. 73 Planul bisericilor rupestre din Șinca Veche în 1996, după Florea Costea.

printr-o catapeteasmă din piatră care era alcătuită dintr-o ușă împărătească şi două uşi laterale, diaconeşti. Spaţiul era luminat prin ferestrele din peretele sudic al navei şi aveau dimensiuni mici, aşa cum sunt specificate în documentele istorice. Tavanul naosului are formă semicilindrică iar cea a altarului de calotă asimetrică. Absida altarului are o lugime de 3,20-3,25m şi o înălţime de 2,55m în centrul calotei.9 Datorită

Fig. 74 Secțiune longitudinală prin pronaosul bisericilor rupestre 1 și 2 din Șinca Veche după restaurare și realizarea șarpantei de lemn, după Șerban Sturdza.

resturilor de lemn carbonizat, Florea Costea presupune că în centrul absidei se găsea masa altarului.

În faţa biserici 1 s-a decoperit o altă încăpere cu dimensiunile

aproximative de 4,25m x3,20m, forma ei nefiind foarte clară datorită prăbuşirii unuia dintre pereți. Aceasta avea funcţiune de locuit, preparare a hranei călugărilor sau ca un arhondaric.

Biserica 2 se presupune că ar fi fost construită datorită

prăbuşirii peretelui sudic al bisericii 1. Naosul acesteia are formă dreptunghiulară neregulată cu lungimea de 4,20m iar lăţimea aproximativ de 3,35m. Peretele ce desparte pronaosul de naos are deasupra intrării o feresatră, lanternou prin care lumina 0

Fig. 75 Secțiune longitudinală prin biserica rupestră 2 din Șinca Veche, 2008, după Silvia Păun.

pătrunde spre naos şi altar. În peretele ce desparte cele două biserici există un gol cu rol de a pătrunde lumina în biserica 2. Intrarea în naos se realizează printr-o uşă de lemn de 1m lăţime.

Florea Costea, Bisericile rupestre din complexul monahal de la Şinca Veche (jud.Braşov), În: CVMIDAVA XXVIII, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, Ed. C2 design, Braşov, 2005, p. 55.

Spiridon Cătălin-Vasile

Fig. 76 Vedere interioară spre altarul bisericii rupestre 2 din Șinca Veche.

Naosul era separat de absida altarului ,,printr-o tâmplă cu perete gros de 60cm. Trecerea se făcea prin două uşi puţin mai late de 60cm, despărţite de un stâlp”10. Podeaua altarului mai înaltă decât cea a naosului cu 22cm pe 58cm. În centrul absidei încă se mai păstrează urme ale mesei altarului. În partea estică a absidei altarului se găseşte o nişă cu adâncimea de 40cm şi o înălţime de 60cm, presupus loc pentru icoane. Acum în interiorul ei este scrijelită steaua lui David. Absida altarului are o lungime de 2,75m x2,60m x2,80m şi o înălţime de 2,90m. Fig. 77 Altarul bisericii rupestre 2 din Șinca Veche. 10 11

Pronaosul conectează cele două biserici şi încăperile anexe,

formând un coridor lung de aproximativ 13m numit şi ,,pritvorul femeilor”11. Tot acesta realizează legătura dintre exterior şi

Idem, p. 57. Idem, p.59.

Spațiu Sacru Subteran

spaţiile interioare ale ansamblului. Datorită prăbuşirii versantului, lungimea actuală a pronaosului este de 4,50m. Intrarea în el dinspre sud se face printr-o boltă în arc. Tavanul pronaosului are formă semicilidrică. În capătul nordic al pronaosului, axial cu biserica a doua, se găseşte turnul clopotniţă. Distanţa dintre parter şi vărful turnului este de 10,50m. Forma lui fiind ca a unui con neregulat, la vârf are un diametru de aproximativ 1,30m iar la bază de 2,90m. Pe peretele vestic al naosului apare o nişă care, se presupune că ar fi adăpostit icoana Maicii Domnului şi care, conform tradiţiei ortodoxe, se află amplasat pe boltă pronaosului.

Spaţiul din faţa bisericii 2 era spaţiu de locuit şi era amenajat

cu vatră şi horn. Are formă apropiată a unui pătrat cu latura de Fig. 78 Simboluri ce se regăsesc în altarul bisericii rupestre 2 din Șinca Veche

3,50 m. Intrarea se realizează dinspre pronaos. Încăperea primea lumină dinspre camera alăturată acesteia printr-o fereastră sau din turnul clopotniţă. Interiorul boltit are o înălţime maximă de 2,50m .

Pe lângă datarea bisericilor din ,,părerile şi propunerile

istoricilor“ care s-au ocupat de cercetare şi a experienţei personale, o altă metodă de analiză o reprezintă ,,analogiile stilistice şi constructive posibile“ dintre mănăstirile de la Şinca și alte ansambluri rupestre.

Din punct de vedere constructiv, bisericile rupestre de la

Şinca Veche se aseamănă cu cele de la Basarabi, jud Constanţa, din punct de vedere al componenţei planimetrice (pronaos, naos şi altar), volumetric (prin folosirea bolţii semicilidrice în naos Fig. 79 Semnul crucii scrjelit pe peretele vestic al ansamblului rupestru de la Șinca Veche.

şi altar cu forma de semicalotă) dar şi funcţional prin adosarea spaţiului liturgic a unor anexe gospodăreşti. De asemenea se găsesc elemente comune şi cu cele de la Ansamblul rupestru de

Spiridon Cătălin-Vasile

Fig. 80 Planul bisericii din Viștea de Jos, Brașov, România, după E. Greceanu, sec XV, după Florea Costea.

la Aluniş ( jud. Buzău, sec. al XVIII-lea), Nucu (jud.Buzău, sec. al XIII-XVI-lea), Corbii de Piatră (jud.Argeş, sec. al XV-lea).

Florea Costea dă exemplu biserica de la Voievodenii Mari,

din Ţatra Făgăraşului, realizată în 1500, care prezintă semănări planimetrice cu biserica din Șinca Veche. Forma catapetesmei, împărţită în două de un stălp, reprezintă o altă similitudine a ,,absidei altarului nedecroşat”12

Scrijeliturile de pe pereţii interiori ai altarului din biserică,

în opinia lui Florea Costea, au apărut în urma vandalizării ansamblului rupestru. Chipul masculin asemănător cu cel al Mântuitorului, apare în aceeaşi manieră ca cele ale sfinţilor de la Basarab. Mai mult reprezentarea din profil nu este specific iconografiei bisericeşti, ceea ce i-ar da o vechime mai indepărtată. Steaua lui David, emblemă a iudaismului, conţine doi peşte, simbol paleocreştin ca cele din Tomis sau pe Gemele din Transilvania13. Fig. 81 Structura șarpantei de lemn a Ansamblului rupestru de la Șinca Veche. 12 13

Reabilitarea Ansamblului rupestru de la Şinca Veche a

început în anul 2005, sub coordonarea arh. Şerban Sturza. Datorită pesajului natural s-a propus un proiect care să se

Idem, p. 63. Ştefan Meteş, apud Dragne Aurel, op. cit., p. 42.

Spațiu Sacru Subteran

integreze în specificul locului, discret şi din materiale naturale. S-au înlăturat sedimentele şi vegetaţia de pe pereții stâncoși ai peşterii. Copacii au fost înlăturaţi pe o rază de 30-50m în vecinătatea grotei, pentru a elimana rădăcinile ce pătrunse adânc în pereți. Pentru protejarea grotei, cât şi pentru refacerea peretelui sudic al bisericii s-a propus ,,completarea zonei prăbuşite cu Fig. 82 Ansamblul rupestru de la Șinca Veche înainte de a fi restaurat, 2005.

o structură de lemn peste care se va pune o îmbrăcăminte vegetală”14. Învelitoare va avea aspectul unui acoperiş verde care va permire ventilarea spaţiului interiror.

Din păcate restaurarea nu s-a finalizat, spaţiu fiind într-o

continuă stare de degradare. În prezent, acesta a devenit un centru turistic şi spiritual pentru comunitate, propunându-se construirea, în apropierea ei, a unei mănăstiri.

Fig. 83 Imagine din timpul slujbei de Înviere în preajma Ansamblului rupestru de la Șinca Veche.

Maria Bagiu Marino, op. cit., p. 328.

Spiridon Cătălin-Vasile

5.3 Grota din Şinca Veche, resursă de inovaţie al spaţiului sacru

Așezământul monahal existent ,,Bucuria Neașteptată” a fost

creat în 2006. Nu după mult timp a fost ridicată prima clădire Schitul Sf. Nectarie care cuprinde câteva chilii, bucătărie, trapeză şi loc de rugăciune și slujire. A doua construcție importantă a fost Casa Fundației „Maica Sfântă- Bucuria Neaşteptată” (aceasta avea în componența câteva chilii, un atelier de pictură, o capelă și sediul fundației). Casa Fundației a ars în totatalitate în ziua de 26 noiembrie 2016. Prima constrtrucție are demisol și parter, iar cea de a doua a avut demisol, parter și mansardă, ambele aveau structură de lemn. În apropierea grotei rupestre se găsesc bordeie, care sunt realizate din fibră de sticlă, iar ca funcțiune, loc de expunere a obiectelor vechi, dar şi spații comerciale cu obiecte religioase.

Plecând de la nevoia construirii unei mănăstiri mai ample, și

datorită faptului că una dintre clădiri a ars, nevoii unor funcțiuni culturale adresate localnicilor, călugărilor, turiștilor, a învierii tradițiilor meșteșugărești, dar cel mai important, punerea în valoare a grotei, propun un centru cultural care să înglobeze principalele funcțuni: o mănăstire, ateliere meșteșugărești dar și un muzeu.

Fig. 84 Schitul Sf. Nectarie, Șerban Sturdza, Ansamblul rupestru Șinca Veche, 2006.

Spațiu Sacru Subteran

Volumetria propusă este semiîngropată, preluând ideea de

spațiu subteran, dar și din motive economice și arhitecturale. Biserica mănăstirii este amplasată pe aceeaşi direcţie cu grota rupestră realizând o aşa numită ,,axă a credinţei”. În jurul bisericii sunt amplaste celelalte volume şi curţi interioare pentru a marca centrul, canalul de comunicare dintre cer şi pământ. Biserica este realizată dintr-o navă dreptunghiulară și o absidă semicirculară, formă întâlnită în majoritatea spaţiilor rupestre, şi în special la cele de la Şinca Veche.

Spiridon Cătălin-Vasile

Fig. 85 Planul de situație al mănăstirii propuse din apropiere de bisericile rupestre din Șinca Veche.

Fig. 87 Evoluția bisericilor rupestre și al conceptului noii mănăstitri.

Fig. 86 Vedere spre accesul principal al mănăstirii dinspre bisericile rupestre din Șinca Veche

Întreg ansamblu este compus din trei volume care cuprind curți interioare. Acestea, unite, formează un spațiu central, spațiu sacru. Realizarea conceptului prin îmbinarea mai multor volume oferă flexibiliate și reduce volumul dimensional care se deschide pe direcția sud-vest, pentru a căpăta lumină și căldură. Volumetria are, ca şi dominantă, linia orizontului, integrându-se armonios în formele terenului. Cu toate acestea, turnul de la intrare, devine elementul de legătură dintre cer şi pământ.

Curțiile interioare propuse crează un joc volumetric și

îmbunătățesc forma din punct de vedere tehnic și funcţional. Faptul că primesc lumină în majoritatea spațiilor interioare de pe două direcții, ventilație naturală optimă, reducerea circulației, crearea unei atmosfere intime, transformă cădirea într-una sustenabilă, ecologică. Pentru a o reduce vizual, ca şi dimensiune, o parte din funcţiuni cu carcater tehnic au fost amplasate în

Fig. 88 Fațadă vest.

Spațiu Sacru Subteran

24 trepte 16.6/30 24 trepte 16.6/30 36 trepte 16.6/30

23 trepte 17.3/30

24 trepte 16.6/30

23 trepte 17.3/30

24 trepte 16.6/30

36 trepte 16.6/30

Fig. 89 Plan parter.

Fig. 90 Plan etaj 1.

subteran. Clădirea propusă foloseşte ca structură cadre din beton armat, cu pereți din pământ armat (rammed earth). Acestea se armonizează cu mediu şi întărește conceptul arhitectural.

Funcțiunile asigură nu numai nevoile unei mănăstiri

ortodoxe, ci crează premizele unei economii sustenabile, care să poate să producă efecte benefice și în mediul exterior. Atelierele meșteșugărești pot deveni spaţii în care, pe lângă faptul că se produce, se şi învaţă. Localnicii pot învăţa de la călugări, şi invers.

Se produc relaţii și noi locuri de muncă. Turiștii

interacţionează cu lumea satului, cu istoria, cu tradiția acestor locuri. Sălile de curs, biblioteca pot deveni spații utilizate nu doar de călugări, dar și de comunitatea locală (în sat nu există spaţii de recreere, bibliotecă etc.). Şcoala din sat, dar şi căminul

Fig. 91 Fațadă est.

Spiridon Cătălin-Vasile

cultural, duc lipsă de spații adecvate desfășurării de activități de creaţie, organizate anual pentru copii.

Muzeul ar putea pune în valoarea istoria localității (fiind

printre primele cinci sate înfiinţate în Ţara Făgăraşului), a Ţării Făgărașuluii, a grotei, a spațiului cavern modelat de om. Esta îngropat în pământ, continuând forma grotei, dar și atmosfera locului. Conceptul propus are, ca și fundament, un marketing puternic. Acesta s-a născut dintr-o necesitate a locului, care încercă să ofere un răspuns economic printr-o idee volumetrică Fig. 92 Vedere a mănăstirii, propuse dinspre vârful dealului.

simplă, ecologică, care să se integrează în natrură.

Ca fucțiune, el răspunde nevoilor istorice (grota), sociale

și economice (comunitatea), și devine o atracție turistică, adaptându-se nevoii de cultură. Răspunsul conceptului oferă prosperitate, bazându-se pe valorile tradiției, mediului și credinței locului.

Fig. 93 Secțiune longitudinală prin biserică și accesul principal al mănăstirii propuse. Spațiu Sacru Subteran

Concluzie

Spaţiul subteran, în mitologie, are o simbolistică deosebită.

Transpus prin peşteră, el reprezintă atât spaţiul în care zeii se nasc, cât și prima locuinţă a omului primitiv. El a căpătat o serie de semnificaţii, plecând de la spaţiul morţii şi continuând cu spaţiul renaşterii şi al vieţii. Spaţiul sacru reprezintă o proiecţie a lumii zeilor în lumea reală. Golul rezultat, din excavarea subteranului, este perceput ca şi un spaţiu negativ, ca un vid lipsit de conţinut. În comparaţie cu spaţiul suprateran, care se foloseşte de efecte superficiale, subteranul utilizează liniştea, întunericul, umbra, materiale reci şi dure, care au influenţe puternice asupra psihicului uman. Faptul că simţurile umane sunt incapabile să preia informaţiile în locurile întunecoase, subteranul devine un spaţiu imaginativ.

Arhitectura subterană a dat naştere multor spaţii sacre.

Aceasta dispune mereu de un centru care ordonează spaţiul, pus în valoare, atât de direcţia orizontală, cât şi de cea verticală. Forma absidală, utilizată la primele sanctuare, se naşte din forma circulară, imitând forma şi mișcarea universului în jurul unui centru. Formele arcuite ale cavernei au fost percepute ca un spaţiu oferit de divinitate primilor oameni. Odată cu venirea Mântuitorului pe pământ, absida altarului a căpătat noi semnificaţii, reprezentând spaţiul comuniunii și al iubirii. În subteran, absida a devenit element indispensabil definirii spaţiului sacru.

Poziţionarea sanctuarului sacru a avut ca scop înălţarea

privirii credinciosului spre cer. Structura internă a bisericii este astfel oganizată, încât să dea o direcţie ascensională omului spre

Spiridon Cătălin-Vasile

altar. Subteranul creează efectul ridicării privirii cu ajutorul topografiei, a muntelui. El devine elementul suprem şi divin, ce propagă trăirile interioare spre divinitate.

Pe de altă parte, subteranul poate crea şi un traseu descendent.

asemănător celui creat de Tadao Ando în Church of the Light, în care coboară în infern ca şi Iisus.

Înaintarea în pronaos, naos şi altar, reprezintă planul

terestru, prin care omul trece pentru a se înăţa spe cer. Cele două direcţii creează o cruce. Bisericile rupestre, de pe teritoriul Romăniei, au reprezentat bolta cerească, prin arcuirea tavanului, pentru a arăta direcţia ascensională.

Subteranul a fost, în primele trei secole d.Hr. şi spaţiul al

încercărilor primelor biserici creştine (exemplu: Catacombele din Roma). Simplitatea formelor bisericilor rupestre, cât şi sărăcia materialui, piatra, au devenit o virtute, ce pledează spre trăiri autentice. Acest tip de spaţiu s-a perpetuat de-a lungul istoriei, devenind un loc de salvare a credinţei, dar şi de redare a Paradisului. Întegrat într-o perfectă comuniune cu natura, spaţiul subteran reprezintă puterea de a se reduce la aceeaşi materie, din care a fost creat întregul univers. El se naște din aceeaşi substanţă a locului, preluând forţa de expresie a naturii.

Reinterpretarea spaţiului sacru subteran şi aducerea lui în

scena omului modern ar putea însemna o reîntoarcere a tradiţiei, a credinţei bazate pe fundamentele de sacrificiu, care au dus la apariţia creştinismului. În esenţă, dacă, la un spaţiul sacru suprateran, forma este importantă în atingerea ,,cerului”, în spaţiul subteran aceasta este importantă prin conţinut, prin vidul asemuit cu sufletul uman, spre atingerea nemuririi.

Spațiu Sacru Subteran

Spiridon CÄ&#x192;tÄ&#x192;lin-Vasile

Bibliografie 1. Adam, Dorin, Arhitectura subterană, percepţie psihologică-formă, materie, înveliş, Teză de doctorat, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu”, 2011. 2. Bădescu, Ilie; Cucu-Oancea, Ozana; Şişeştean, Gheorghe, Tratat de sociologie rurală,Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2011. 3. Biciuşcă, Florin, Spaţiu sacru-Note de curs, Bucureşti, Ed. Universitară, 2006. 4. „Ion Mincu”, Bucureşti, 2006. 5. Bachelard, Gaston, Poetica spaţiului, Ed. Paralela 45, Bucureşti, 2003. 6. Branişte Ene, Liturgica generală II. Noţiuni de artă bisericească, arhitectură şi pictură creştină, ediţia a III-a, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2002. 7. Burke, Edmund, A Philosophical Enquiry into the Origin of our Ideas of the Sublime and Beautiful, Oxford University Press, 2008. 8. Buzdugan, Raluca, Iluminatul în Arhitectură: poetica şi Matricea E. Teză de doctorat. Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu, 2008. 9. Constantinescu, Grigore, Biserica rupestră Corbii de Piatră, Piteşti, Ed. MCMXCII 10. Drăgan, Radu; Ioan, Augustin, Fiinţa şi spaţiul-pentru o hermeneutica a spatiului sacru, Ed. ALL, București, 1992. 11. Dușoiu, Elena-Codina, Dinamica spațiului sacru creștin. Influența funcțiunii, Ed. Universitară„Ion Mincu”, București, 2009. 12. Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, Ed. Humanitas, București, 1992. 13. Eliade, Mircea, Ocultism, Vrăjitorie şi Mode Culturale, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997. 14. Eliade, Mircea, Imagini și simboluri, București, Ed. Humanitas, București, 1994. 15. Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2000. 16. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Ed. Humanitas, București, 2013. 17. Freud, Sigmund, Psihopatologia vieţii cotidiene, Ed. Trei, Bucureşti, 2011. 18. Godea Ioan, Arhitectura subterană, Ed. de Vest, Timişoara, 2010. 19. Ioan, Augustin, Arhitectura sacră contemporană, Ed. Noi Media Print, Bucureşti, 2003.

Spațiu Sacru Subteran

20. Ioan, Augustin. Întoarcerea în spațiul sacru, Ed. Paideia, București, 2004. 21. Ioan, Augustin; Biciuşcă, Florin; Neacu, Alexandru, Cuvinte de folos pentru cei ce fac biserici, Ed. Universitară „Ion Mincu”, Bucureşti, 2007. 22. Ioan, Augustin. Retrofuturism:spaţiu sacru astăzi, Ed. Paideia, Bucureşti, 2010. 23. Ioan, Augustin. Arhitectura memoriei, Igloo, Bucureşti. 24. Kilde, Halgren Jeanne, Sacred Power, Sacred Space, An Introduction to Christian Architecture and Worship, Oxford University Press, Inc., New York, 2008. 25. Marino, Bagiu Maria, Minuni, Istorisiri, Legende, Adevarul lui Dumnezeu, despre locul sacru din Dealul Plesu de la Şinca Veche, Ed. Fundaţia Ortodox-Culturală „Maica Sfantă Bucuria Neaşteptată”, Braşov, 2014. 26. Meijenfeldt, Ernst von, Below Ground Level, Creating New Spaces for Contemporary Architecture, Basel, Berlin,Boston, Birkhäuser, 2002. 27. Otto, Rudolf, Sacrul. Despre elementul iraţional din ideea divinului şi despre relaţia lui cu raţionalul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002. 28. Patrulius, Radu R., Locuinţa în timp şi spaţiu, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1975. 29. Păun, Silvia, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000. 30. Teacă, Radu, Spațiu fără timp. Arhitectura ortodoxă contemporană, Igloo, București, 2013. 31. Simonds, Ormsbee John; Starke, Barry , Landscape Architecture, Ed. McGraw-Hill, New York, 2006. 32. Stăniloaie, Dumitru, Spiritualitate şi Comuniune în Liturghia Ortodoxă, Ed. Institutului Biblic şi Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Ediţia a ll-a, Bucureşti, 2004. 33. Zevi, Bruno, Cum să înţelegem arhitectura, Ed. Tehnica, București, 1969. Articole 1. Buculei, Cincheza Ecaterina, Prezntarea monumentului Corbii de Piatră, Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, Universitatea Națională de Arte, p.12-56 2. Chiriac, Costel, Un monument inedit: complexul rupestru de la Dumbrăveni (jud. Constanţa). În: Pontica XXI-XXII, Muzeul de Istorie Naţiuonală şi Arheologică Constanţanţa, Ed. I. P. Filaret, Bucureşti, (1988-1989), p. 249-269. Spiridon Cătălin-Vasile

3. Costea, Florea, Bisericile rupestre din complexul monahal de la Şinca Veche (jud.Braşov), În: CVMIDAVA XXVIII, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, Ed. C2 design, Braşov, 2005, p. 47-92. 4. Damian, Oana; Samson, Andra; Vasile, Mihai, Complexul rupestru de la MurfatlarBasarabi la jumătate de secol de la descoperire, În: Materiale şi cercetări arheologice, Serie Nouă V, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2009, p. 117-158. 5. Dragne Aurel, Vestigii ale trec utului mănăstiresc în Ţara Făgăraşului, În: CVMIDAVA XXVIII, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov Ed. C2 design, Braşov, 2005, p. 35-46. 6. Iliu, Liana, De la locul fizic la locul teologic. Despre optima conformare a spaţiului de cult creştin. În: Argument (6/2014), Ed.Universitară „Ion Mincu”, Bucureşti, p. 81-103. 7. Lupu, Emil, Observaţii asupra vestigilor rupestre din zona Carpaţilor de Curbură, În: Mousaios IV, Muzeul Judeţean Buzău, Redacţia Muzeul judeţean Buzău, 1994, p. 17-35.

Articole online 1. Mihăescu, Florin, Simbolul, imagine a lumii, vizitat la 4 aprilie 2017, la URL: http://ianus. inoe.ro/Florin%20Mihaescu.htm#M. 2. Câmpiile Elizee, vizitat la 15 martie 2017, la URL: https://ro.wikipedia.org/wiki/ C%C3%A2mpiile_Elizee. 3. Facerea, 3-4, vizitat la 1 aprilie 2017 , la URL: http://www.bibliaortodoxa.ro/vechiultestament/25/Facerea.

Alte surse 1. Academia Română, Institutul de Lingvistică ,, Iorgu Iordan”, Dicţionar explicativ al limbii române, ediţia a II-a, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 1998. 2. Biblia sau Sfânta Scriptură, Biserica Ortodoxă Română, Ed. Institutului Biblic și de Misiune, București .

Spațiu Sacru Subteran

Surse ilustrații Fig. 1 https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/736x/9a/e3/24/9ae3246d5a08a4423c478d2331d7.jpg Fig. 2 https://s-media-cache-ak0.pinim com/736x/42/41/02/424102c42a31e402acf6560bf92d.jpg Fig. 3 https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/fb/Jan_van_Eyck_-_DiptychGA07587.jpg Fig. 4 https://media.licdn.com/mpr/mpr/AAEAAQAAAAAAAAJVAAAAJDc4MThhNjQwLTk1ZGEtNDZmOC05OGIyLWQwZTA0YzRhMGQ2Nw.jpg Fig. 5 https://www.google.ro/search?q=budism+infern&safe=active&rlz=1C1AUC_enRO729RO729&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjZ7ZWqg8HTAhWEbxQKHSwbDuoQ_AUICCgB&biw=1536&bih=740#imgdii=p1ktCzFxBGC-QM:&imgrc=rh7w5rox1_EyOM: Fig. 6 http://turismistoric.ro/wp-content/uploads/2013/11/catacombe3.jpg Fig. 7 http://www.travelontop.ro/wp-content/uploads/2014/02/Cisterna-1.jpg Fig. 8 http://lh4.ggpht.com/-zGBasSP_GIE/UXDzi6G08vI/AAAAAAAAne4/R-LUXk5EVYY/mirdiamond-mine-7%25255B6%25255D.jpg?imgmax=800 Fig. 9 http://www.archdaily.com/597598/light-matters-le-corbusier-and-the-trinity-of-light/54da5556e58ececb5300000e-upward-view-into-sco Fig. 10 http://images.adsttc.com/media/images/53a2/6459/c07a/8079/c500/0231/large_jpg/N7701015_ JPEG_3_3DM.jpg?1403151440 Fig. 11 https://ro.pinterest.com/pin/48484133459166714/ Fig. 12 http://www.scoopnest.com/user/Oniropolis/661482640231546880 Fi. 13 https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/564x/71/e6/53/71e653646f9a2a162e1ac7e612472fd.jpg Fig. 14 https://cuteananca.wordpress.com/2009/05/28/suprarealismul-uman-salvador-dali/ Fig. 15 Păun, Silvia, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p. 17. Fig. 16 Păun, Silvia, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p.17. Fig. 17 https://d8ys5mrbqhmjx.cloudfront.net/malta/companies/hal-saflienihypogeum/large/hal-saflieni-hypogeum-24191.jpg Fig. 18 Păun, Silvia, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p. 35. Fig. 19 Păun, Silvia, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p. 35. Fig. 20 http://www.webpages.uidaho.edu/~rfrey/images/220/Ritual/AA-Ayers-Rock-Hare-wallabie.jpg

Spiridon Cătălin-Vasile

Fig. 21 .https://issuu.com/igloomedia/docs/sp_timp-low Fig. 22 http://viningsgallery.com/_images/featured-artists/anne-packard/lg/sand-sea-&-sky.jpg Fig. 23 https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/736x/65/a4/3a/65a43ad36234783cb5d44031a8f35da8.jpg Fig. 24 https://media-cdn.tripadvisor.com/media/photo-s/01/51/5a/1e/bet-giyorgis-church-of.jpg Fig. 25 Godea Ioan, Arhitectura subterană, Ed. de Vest, Timişoara, 2010, p. 96. Fig. 26 http://linia1.ro/wp-content/uploads/2015/03/biserica-bordei-stoicanesti.jpg Fig. 27 https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e5/1818_Schinkel_Felsentor_anagoria.JPG Fig. 28 http://1.bp.blogspot.com/_RutRl3ACgj0/TJuPP6QclJI/AAAAAAAAE7I/0rHhn8kBLNo/s1600/ Sfinxul+Veghetor+din+Cetateni.jpg Fig. 31 http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/haghia-sophia-(1).jpg Fig. 32 https://cursarhitectura.files.wordpress.com/2014/08/c2-plan-sf-sofia.jpg Fig. 33 https://cursarhitectura.files.wordpress.com/2014/08/c2-sectiune-sf-sofia.jpg Fig. 34. Păun, Silvia, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p. 92. Fig. 35 http://radioiasi.ro/wpcontent/uploads/sites/6/2017/02/16559367_1855154724696631_7255764 73_n-1.jpg-1.jpg Fig. 36 http://manastireasighisoara.ro/wp-content/gallery/fotografii/copy-of-interior-biserica-naos.jpg Fig. 37 Păun, Silvia, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p. 98. Fig. 38 https://turism.bzi.ro/public/upload/photos/2/Manastirea_Cetatuia_-_Negru_Voda.jpg Fig. 39 http://www.ghidulmanastirilor.ro/wp-content/uploads/2016/07/manastirea-cetatuia-negru-voda.jpg Fig. 40 https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/736x/0f/93/e3/0f93e3e0e33df834cc8556da9c7212ba.jpg Fig. 41 https://en.wikipedia.org/wiki/Stained_glass#/media/File:Chartres_-_cath%C3%A9drale_-_rosace_nord.jpg Fig. 42 http://www.animatedweb.it/imagestore/images/deserti/etiopia_levi_bet_abba_libanos_lalibela1.jpg Fig. 43 Păun, Silvia, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p. 97. Fig. 44 Păun, Silvia, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p. 106. Fig. 45 https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/736x/00/9e/29/009e29e0cc80e6fe107eb3b8f8d0e8ed.jpg Fig. 46 Păun, Silvia, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p. 87. Fig. 47 https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/04/Chilia_lui_Daniil_Sihastrul_-_Intrare.JPG/1200px-Chilia_lui_Daniil_Sihastrul_-_Intrare.JPG

Spațiu Sacru Subteran

Fig. 48 http://cyd.ro/wp-content/uploads/2015/04/pestera-limanu.jpg Fig. 49 Păun, Silvia, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p. 101. Fig. 50 Damian, Oana; Samson, Andra; Vasile, Mihai, Complexul rupestru de la Murfatlar-Basarabi la jumătate de secol de la descoperire, În: Materiale şi cercetări arheologice, Serie Nouă V, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2009, p 138. Fig. 51 Damian, Oana; Samson, Andra; Vasile, Mihai, Complexul rupestru de la Murfatlar-Basarabi la jumătate de secol de la descoperire, În: Materiale şi cercetări arheologice, Serie Nouă V, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2009, p 138. Fig. 52 http://uichendist.ro/wp-content/uploads/2009/11/B4-vazuta-din-altar-poza-de-Lojze-Kalinsek2007-300x199.jpg Fig. 53 Damian, Oana; Samson, Andra; Vasile, Mihai, Complexul rupestru de la Murfatlar-Basarabi la jumătate de secol de la descoperire, În: Materiale şi cercetări arheologice, Serie Nouă V, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2009, p 149. Fig. 54 https://sites.google.com/site/romanianatura30/car/ivanetu/nucu-si-alunis-biserici-rupestre/agatonul-nou Fig. 55 Păun, Silvia, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p. 104. Fig. 56 http://4.bp.blogspot.com/_RutRl3ACgj0/TL-f7I270zI/AAAAAAAAFNY/LmL0OMFe5Nc/ s1600/pestera_lui_iosif.jpg Fig. 57 Buculei, Cincheza Ecaterina, Prezntarea monumentului Corbii de Piatră. Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, Universitatea Națională de Arte, p. 13. Fig. 58 Buculei, Cincheza Ecaterina, Prezntarea monumentului Corbii de Piatră. Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, Universitatea Națională de Arte, p. 13. Fig. 59 https://www.google.ro/search?q=vedere+interioar%C4%83+corbii+de+piatr%C4%83&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwi5xt2hzb3TAhVCWxQKHZJEAfkQ_AUIBigB&biw=1536&bih=788#imgrc=IBSXcqumBhgb2M:&spf=217 Fig. 60 http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/1175/117493_manastirea-corbii-piatra.jpg Fig. 61 http://images.adsttc.com/media/images/55e8/9fcf/e258/46ec/5000/00d2/medium_jpg/ludwig_ bruderklauschapel_no-07.jpg?1441308597 Fig. 62 http://www.fondationlecorbusier.fr/corbuweb/morpheus.aspx?sysId=13&IrisOb-

Spiridon Cătălin-Vasile

jectId=5615&sysLanguage=en-en&itemPos=17&itemSort=en-en_sort_string1%20&itemCount=215&sysParentName=&sysParentId=65 Fig. 62 https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/564x/f2/9c/36/f29c3626432893fd07b3c7a8164d89c8. jpg Fig. 64 https://issuu.com/igloomedia/docs/sp_timp-low Fig. 65 http://images.adsttc.com/media/images/55e8/9fee/e258/46ec/5000/00d3/medium_jpg/ludwig_ bruderklauschapel_no-06.jpg?1441308628 Fig. 66 https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/564x/f0/df/bc/f0dfbc9af7e9d79c43b94b9a76010e14.jpg http://radioiasi.ro/wpcontent/uploads/sites/6/2017/02/16559367_1855154724696631_725576473_n-1. jpg-1.jpg Fig. 71 Costea, Florea, Bisericile rupestre din complexul monahal de la Şinca Veche (jud.Braşov), În: CVMIDAVA XXVIII, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, Ed. C2 design, Braşov, 2005, p. 75. Fig. 73 Costea, Florea, Bisericile rupestre din complexul monahal de la Şinca Veche (jud.Braşov), În: CVMIDAVA XXVIII, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, Ed. C2 design, Braşov, 2005, p. 76. Fig. 74 http://www.arhiforum.ro/proiecte/schitul-rupestru-de-la-sinca-veche Fig. 75 Păun, Silvia, Absida Altarului, Ed. Per omnes Artes, Bucureşti, 2000, p. 115. Fig. 78 Costea, Florea, Bisericile rupestre din complexul monahal de la Şinca Veche (jud.Braşov), În: CVMIDAVA XXVIII, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, Ed. C2 design, Braşov, 2005, p. 97. Fig. 80 Costea, Florea, Bisericile rupestre din complexul monahal de la Şinca Veche (jud.Braşov), În: CVMIDAVA XXVIII, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, Ed. C2 design, Braşov, 2005, p. 90.

Spațiu Sacru Subteran