Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinţi creştini. A trăit în vremea împăratului Diocleţian (sec. al IV-lea). Datorită vitejiei şi victoriilor sale, ajunge conducător de armată. În anul 303, împăratul Diocleţian va începe lupta împotriva creştinilor. Au fost dărâmate lăcaşuri de cult, interzise adunările creştinilor, arse cărţile sfinte, iar cei ce refuzau să aducă jertfă zeilor erau ucişi. În faţa acestei situaţii, Sfântul Gheorghe nu se fereşte să-şi mărturisească credinţa în Hristos, motiv pentru care va fi întemniţat. Va fi supus la diverse chinuri: loviri cu suliţa, tras pe roată, îngropat în var, lespezi de piatră puse pe piept etc, dar nici o tortură nu l-a făcut să renunţe la credinţa sa. Cei prezenţi la aceste suferinţe, uimiţi de faptul că Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat şi că a înviat un mort, au
renunţat la credinţa păgână şi au primit credinţa în Hristos. Minunea învierii celui decedat a convins-o şi pe împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, să îmbrăţişeze creştinismul. Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jerfi zeilor, dar aceste încercări au fost zadarnice. Pentru că nu a lepădat credinţa în Hristos, Sfântul Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304, rămânând de atunci zi de prăznuire. Iconografia păstrează imaginea Sfântului Gheorghe călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur. Este vorba despre o legendă pioasă, în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizată de un balaur. Această imagine a sfântului a rămas în amintirea oamenilor ca model de curaj în lupta cu
diavolul. Mai este reprezentat într-o mantie roşie, culoare tradiţională pentru un martir, dar şi ca războinic pedestru sau ca tribun militar în veşminte patriciene, cu o diademă metalică pe cap, cu o platoşă sub mantie, ţinând o cruce în mâna dreaptă şi o sabie în mâna stângă. Reprezentarea Sfântului Gheorghe doborând balaurul este prezentă şi pe Steagul Moldovei, aflat la Mănăstirea Zografu din Muntele Athos. Pe acest steag se află şi rugăciunea Sfântului Ştefan cel Mare către Sfântul Gheorghe.
Raimond Ovidiu Rusu, primarul comunei Becicherecu Mic, urează, pe această cale, un sincer La mulţi ani! tuturor celor care poartă numele de Gheorghe, Gheorghiţa sau omonimele acestora.
Comuna Becicherecu Mic: 3.123 de locuitori; Cod Poştal 307040
Foaie de informaţie, opinie, societate, cultură şi sport, editată de Primăria şi Consiliul Local Becicherecu Mic
Anul V * Nr. 4 (46) * apr ili e 2015 * 8 pagini * se distri bu ie gra tuit
Se m ni f ic a ţ iil e z ile i d e 1 m a i – Z iu a Mu nc i i
În anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă. Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 mai. În anul 1872, circa o sută de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la opt ore. Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite şi Canadei (precursoarea Federaţiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor, a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, şi după 1 mai 1886”, sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia. La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au mers 90.000 de demonstranţi, din care aproximativ 40.000 se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35.000 de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de opt ore, fără reducerea salariului. Ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Pia a Haymarket din Chicago. Numărul greviştilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstraţii, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaţilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliţia a intervenit, patru
protestatari au fost împuşcaţi mortal şi mulţi alţii au fost răniţi. În seara aceleiaşi zile, a fost organizată o nouă demonstraţie în Piaţa Haymarket. Din mulţime, o bombă a fost aruncată spre coloana de poliţişti. Au fost răniţi 66 de poliţişti, dintre care şapte au decedat ulterior. Poliţia a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câţiva mortal. În urma acestor evenimente, opt lideri anarhişti, care aparţineau unei mişcări muncitoreşti promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecaţi. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franţa şi Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, şapte dintre aceştia au fost condamnaţi la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viaţă) şi unul la 15 ani închisoare. Şapte ani mai târziu, o nouă investigaţie i-a găsit nevinovaţi pe cei opt. În anul 1888, la întrunirea Federaţiei Americane a Muncii, s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susţinerea, prin manifestaţii şi greve, a zilei de muncă de opt ore. Dar, în anul 1889, social-democraţii afiliaţi la aşa-numita Internaţională a II-a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internaţională a muncitorilor. La 1 mai 1890 au avut loc demonstraţii în SUA, în majoritatea ţărilor europene, în Chile, Peru şi Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaţionala a II-a a chemat toţi sindicaliştii şi socialiştii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de opt ore, cererile de clasă ale proletariatului şi pentru pace universală”. La scurt timp, Federaţia Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă greviştilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate şi al căror protest fusese înăbuşit prin trimiterea de trupe.
Cupa „1 Mai” la table
Vineri, 1 mai, începând cu ora 13, la Căminul Cultural din Becicherecu Mic, se va desfăşura o nouă ediţie a Cupei „1 Mai” la table. Sunt aşteptaţi pasionaţii acestui sport, femei şi bărbaţi, indiferent de vârstă. Se vor juca cinci linii, în sistem eliminatoriu, până la desemnarea câştigătorului. Premiul I este 200 de lei; premiul II este 100 de lei; premiul III este 50 de lei. Valoarea premiilor este suportată de domnul Raimond Ovidiu Rusu, primarul comunei. Înscrierile se fac la domnul viceprimar Adrian-Silviu Gherasim, telefon: 0726-676.584, sau la Căminul Cultural chiar şi în ziua concursului, până la începerea competiţiei, în limita locurilor disponibile.
„Meciul anului” la fotbal
Vineri, 1 mai, pe Stadionul Fortuna Mama Mia Becicherecu Mic, începând cu ora 11, se va desfăşura un atractiv şi interesant meci între echipa feminină de fotbal a Fortunei Mama Mia Becicherecu Mic şi echipa old-boys Fortuna Mama Mia Becicherecu Mic. Dacă primul meci dintre cele două echipe s-a încheiat la egalitate, 2-2, în toamna anului trecut, de această dată fetele sunt hotărâte să câştige şi să dovedească faptul că fotbalul nu este un sport numai al bărbaţilor. Vă aşteptăm la meci!
2
Fratele neînsemnat
Într-o familie rămăseseră doar şapte fraţi la casă. Şase din cei şapte fraţi merseră la muncă, iar cel de-al şaptelea se îngrijea de gospodărie. Când cei şase fraţi se întorceau obosiţi de la muncă, găseau casa aranjată, mâncarea gata pusă pe masă şi totul era pus la locul său. Aceştia erau bucuroşi şi-l apreciau pe fratele lor. Unul din cei şase voia însă să fie mai deştept decât ceilalţi şi-i puse celui de-al şaptelea frate numele de
pildă creştină
„Leneşul”. El voia ca şi acesta să meargă la treabă cu ei şi să-şi câştige astfel pâinea cea de toate zilele. Acest nume, din păcate, a avut priză la ceilalţi fraţi ai săi. Deci l-au silit să-i însoţească la treabă. Astfel aceşti fraţi trăiră o experienţă surprinzătoare. Când se întorceau obosiţi de la treabă, nimeni nu-i întâmpina cu un zâmbet; nicio mână binevoitoare nu se îngrijea de cele ale casei; nicio masă nu era cu bucate aşternută. Acum observară cât de rău procedară luând această misiune de la fratele lor. Simţindu-se cu musca pe căciulă, recunoscură fapta lor rea şi hotărâră ca încă din ziua următoare cel de-al şaptelea frate să-şi reia fosta misiune în primire. Fericirea pierdută a celor şapte fraţi se reîntoarse cu binecuvântările sale. Astfel şi-au reluat traiul lor în linişte, pace şi înţelegere.
Biscuiţii şi femeia
O tânără stătea şi aştepta avionul în sala de aşteptare a unui aeroport mare. Pentru că trebuia să aştepte mult timp şi-a cumpărat o carte şi un pachet de biscuiţi. Ca să treacă timpul mai uşor, s-a aşezat în sala de aşteptare VIP şi a început să citească. Lângă ea, pe scaunul alăturat, erau biscuiţii şi pe următorul scaun era un domn care citea ziarul. Când a început pachetul şi implicit primul biscuit, domnul de alături a luat şi el unul. Ea s-a simţit indignatã, dar n-a zis nimic şi a continuat să citească. În interiorul ei îşi spunea: „Uite ce fel de persoană e acest bărbat! Dacă aş avea numai puţin curaj, i-aş face morală”. Şi aşa de fiecare dată, când ea lua un biscuit, lua şi el unul. Acest lucru o înfuria, dar nu dorea să fie cauza unei scene. Când a mai rămas în pachet ultimul bis-
poveşti cu tâlc
cuit, ea gândea: „Ah, acum vreau să văd ce îmi zice când se vor termina toţi!”. Bărbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt în două şi i-a dat jumătate. „Ah! Asta e culmea!” gândi ea şi îşi luă lucrurile, cartea şi geanta şi se îndreptă spre ieşirea sălii de aşteptare. După ce se aşeză în scaun, în avion, se simţi un pic mai liniştită, închise cartea şi deschise geanta pentru a pune acolo jumătatea de biscuit rămasă când… surpriză, deschizând geanta vede că pachetul de biscuiţi era întreg, neatins, în geantă! Se ruşină de modul în care s-a comportat şi abia atunci înţelese că pachetul de biscuiţi pe care îl mâncase nu era al ei, ci al domnului de alături. Domn care împărţise cu ea chiar şi ultima bucăţică, fără a se simţi indignat, nervos sau superior… în timp ce ea se comportase urât şi îşi simţise orgoliul atins. Şi nici măcar nu avea posibilitatea să se explice… sau să-şi cearã scuze.
Comunitatea sârbă din Becicherecu Mic a celebrat Învierea Domnului
Ca în fiecare an, comunitatea sârbă din Becicherecu Mic a sărbătorit Învierea Domnului Iisus Hristos în Biserica Ortodoxă din localitate. Slujba Învierii a fost oficiată de părintele paroh Milan Miocovici, iar la ea au luat parte şi foarte mulţi copii din comunitate. După tradiţie, la finalul slujbei, au fost sfinţite pasca şi ouăle roşii. Apoi, fiecare dintre cei prezenţi a ciocnit câte un ou, iar enoriaşii şi-au adresat unul altuia creştinescul „Hristos a înviat!”. (A. BORBELY)
Izvorul Tămăduirii
În fiecare an, în prima vineri după Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Potrivit tradiţiei, Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va găsi. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon va face ascultare şi, astfel, va găsi un izvor din care îi va da orbului să bea. Îi va spăla faţa cu această apă, iar orbul va începe să vadă. După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel
izvor o biserică. Mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Ca semn de mulţumire, a construit o biserică şi mai mare. De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli şi a tămăduit diferite răni şi suferinţe.
Din înţelepciunea ortodoxă
Să ne păzim sufletul pentru Domnul, aşa, ca Blândeţea vine dintr-un suflet mărinimos şi şi când l-am fi căpătat drept garanţie. dintr-o cugetare sănătoasă. (Sf. Ioan Hrisostom) (Sf. Antonie cel Mare) Înfrânarea, stăpânirea de sine, este totuna Cugetul bun se păstrează prin rugăciune, iar cu puterea. Numai cine are putere poate stărugăciunea curată, prin cugetul bun. pâni. (Sf. Barnaba) (Sf. Marcu Ascetul) Se ştie că ascultarea este cea dintâi dintre Cine dă frâu liber patimilor, dă frâu liber şi toate virtuţile de început, căci înlătură cu inimii. (Sf. Isaac Sirul) adevărat mândria şi ne aduce smerita cugetare. (Sf. Diadoh) Cine se smereşte înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, poate păstra harul ce l-a primit. Cercetează-te în fiecare zi, ca să-ţi cunoşti (Sf. Antonie cel Mare) inima şi să vezi ce patimi se află în ea înaintea lui Dumnezeu şi leapădă-le din inima ta, Viaţa aceasta nu ni s-a dat spre odihnă, ci ca să nu vină osânda asupra ta. (Cuviosul Isaia Pustnicul) spre osteneală. (Sf. Ambrozie)
Î n at e nţ ia c r es c ăt or il or d e ani m ale
Pentru prevenirea comiterii unor fapte de natura penală, la care sunt predispuşi crescătorii de animale din comuna Becicherecu Mic, se impune aducerea la cunoştinţa acestora a conţinutului infracţiunilor de TULBURARE DE POSESIE şi DISTRUGERE, aşa cum sunt prevăzute în Noul Cod Penal.
ART. 256 Tulburarea de posesie
(1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
ART. 253 Distrugerea
(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. De asemenea, trebuie respectate şi prevederile OUG 34/2013, unde sunt prevăzute următoarele contravenţii:
OUG 34/2013 – Art. 14
(1) Constituie contravenţii următoarele fapte: a) păşunatul neautorizat sau introducerea animalelor pe pajişti în afara perioadei de păşunat; b) introducerea pe pajişti a unor specii de animale, altele decât cele stabilite prin contract; c) neîndeplinirea de către deţinătorii sau utilizatorii de pajişti a obligaţiilor prevăzute în contract; d) circulaţia pe pajişti cu orice alte mijloace de transport, inclusiv cu atelaje, decât cele folosite pentru activităţi
agricole de cel care utilizează pajiştea; e) nerespectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu aşa cum se prevede la art. 1 alin. (2); f) arderea vegetaţiei pajiştilor permanente; g) concesionarea/închirierea pajiştilor aflate în domeniul public sau privat al comunelor, oraşelor, respectiv al municipiilor unor persoane care nu sunt îndreptăţite potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) şi (2); h) amplasarea pe pajişte a altor obiective de investiţii decât cele prevăzute la art. 5 alin. (3); i) scoaterea din circuitul agricol a terenurilor având categoria de folosinţă pajişte fără aprobările legale în vigoare; (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei pentru persoana fizică, respectiv cu amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei pentru persoana juridică, faptele prevăzute la lit. f); b) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei pentru persoana fizică, respectiv cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei pentru persoana juridică, faptele prevăzute la lit. a), d) şi e); c) cu amendă de la 250 lei la 500 lei pentru persoana fizică, respectiv cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei pentru persoana juridică, faptele prevăzute la lit. b) şi c); d) cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei, faptele prevăzute la lit. g) şi h); e) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, fapta prevazută la lit. i) (3) Contravenţia prevăzută la alin. (1) lit. i) se sancţionează şi cu sancţiunea complementară constând în desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială pe cheltuiala contravenientului. Agent principal Alin CÎRNARIU, şeful Postului de Poliţie Becicherecu Mic
3
Din agenda Consiliului Local Becicherecu Mic
Hotărârea nr. 71 din 29 aprilie 2015 privindaprobareaplăţiisumeide1.650lei,delacap.65.02.20–învăţământ, pentru decontarea cheltuielilor de navetă a cadrelor didactice de la Şcoala Gimnazială„DimitrieŢichindeal”,pentru luna martie anul 2015; Hotărârea nr. 72 din 29 aprilie 2015 privindaprobarearadieriidreptuluideipotecăalcomuneiBecicherecuMic, în valoare de 105.583 lei, asupra terenului înscris în CF nr.403602, nr.cad.403602,cu suprafaţa de 9.246 mp,în urma achitării preţului; Hotărârea nr. 73 din 29 aprilie 2015 privind aprobarea închirierii suprafeţei de 739 mp din terenul intravilan înscris în CF nr.vechi 785, nr.cad. 985 – 986/a/2/6 Becicherecu Mic, cu suprafaţatotalăde989mp,cătresoţiiMaruşcaFloreşiMaruşcaLenuţa,pe o durată nedeterminată; Hotărârea nr. 74 din 29 aprilie 2015 privindaprobareaînchirieriisuprafeţeide439mpdinterenulintravilanînscris în CF nr.vechi 326 Becicherecu Mic, cu suprafaţa totală de 1439 mp, către domnul Lupu Ionel,pe o durată nedeterminată; Hotărârea nr. 75 din 29 aprilie 2015 privind aprobarea închirierii suprafeţei de 1.408 mp din terenul intravilan înscris în CF 403221, nr.cad. 212 – 213 Becicherecu Mic, cu suprafaţa totalăde1.658mp,cătredomnulŢermureGavrilă,peoduratănedeterminată; Hotărârea nr. 76 din 29 aprilie 2015 privind aprobarea închirierii suprafeţei de 1.189 mp din terenul intravilan înscris în CF 402612, nr.cad. 227 Becicherecu Mic, cu suprafaţa totală de 1.439 mp, către soţii Filimon Ioan şi Filimon Mina, pe o durată nedeterminată; Hotărârea nr. 77 din 29 aprilie 2015 privind aprobarea prelungirii contractului de închiriere nr. 3053 din 21.09.2006, încheiat între comuna Becicherecu Mic şi domnul Crişan FlorinTănase,pe o durată de 5 ani; Hotărârea nr. 78 din 29 aprilie 2015 privind aprobarea prelungirii contractului de închiriere nr. 2.905 din 14.09.2006, încheiat între comuna Becicherecu Mic şi domnul Coricovac Dumitru,pe o durată de 5 ani; Hotărârea nr. 79 din 29 aprilie 2015 privind aprobarea rectificării bugetului local cu suma de 260.000 de lei; Hotărârea nr. 80 din 29 aprilie 2015 privindaprobareacesionăriiintegraleacelor50depărţisociale,încuantum de 500 lei, deţinute de comuna Becicherecu Mic în cadrul SC BM DN Torontal Becicherecu Mic,către comuna Dudeştii Noi; Hotărârea nr. 81 din 29 aprilie 2015 privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii a aparatului de specialitate al primarului comunei Becicherecu Mic pe anul 2015; Hotărârea nr. 82 din 29 aprilie 2015 privind aprobarea prelungirii contractului de închiriere nr. 3.776 din 13.07.2009, încheiat între comuna Becicherecu Mic şi domnul Ciocan Grigore,pe o durată de 5 ani; Hotărârea nr. 83 din 29 aprilie 2015 privind aprobarea modificării titularului contractului de închiriere pentru suprafeţele cu destinaţie de locuinţă nr.3.465 din 28.07.2010 prin înlocuirea doamnei Mundruc ErikaTundi cu doamna Szucs Ilonka; Hotărârea nr. 84 din 29 aprilie 2015 privindaprobareaintabulăriiterenuluiidentificatprin„LOT1”,avânddestinaţia„teren pentru zone verzi şi parcuri”în suprafaţă de 661 mp,cu diminuare din parcela cu nr.top. 3743/3483/48 – 3743/3483/49/1/1/2/67, înscrisă în CF nr.402410 Becicherecu Mic,în domeniul privat al comunei Becicherecu Mic,în administrarea Consiliului Local Becicherecu Mic; Hotărârea nr. 85 din 29 aprilie 2015 privindaprobareaintabulăriiterenuluiidentificatprin„LOT1”,avânddestinaţia „teren arabil intravilan” în suprafaţă de 342 mp, cu diminuare din parcela cu nr.top. 3743/3483/48 – 3743/3483/49/1/1/2/67, înscrisă în CF nr.402410 Becicherecu Mic, în domeniul privat al comunei Becicherecu Mic,în administrarea Consiliului Local Becicherecu Mic; Hotărârea nr. 86 din 29 aprilie 2015 privind aprobarea prelungirii contractului de prestări-servicii nr. 984 din 17.02.2014 pe o perioadă de 12 luni;
4
Simpozionul Naţional „Dimitrie Ţichindeal – trecut, prezent şi viitor” Ediţia din acest an a Simpozionului Naţional „Dimitrie Ţinchideal – trecut, prezent şi viitor” a avut ca temă „Dialogul intercultural prin tradiţii şi obiceiuri”. Pentru a marca aşa cum se cuvine acest moment, elevii Şcolii Gimnaziale „Dimitrie Ţichindeal” au pregătit câteva momente care i-au bucurat pe cei prezenţi şi i-au purtat, pentru câteva moment, în lumea minunată a obiceiurilor. Cei care au deschis Simpozionul au fost elevii clasei a IV-a, îndrumaţi de doamna învăţătoare Alina Vladu, care au prezentat parade Eco-Art „Trei flori”. Elevii clasei a VI-a au prezentat obiceiul „La semănat”, coordonaţi de doamna profesoară Cătălina Vărzaru. Doamna profesoară Eugenia Schwab şi elevii clasei a V-a au prezentat cântecul „Româncuţa” şi sceneta „Nică”, după care cei prezenţi au fost purtaţi pe valurile muzicii în acorduri de pian de către Denis Marincău, fost elev al şcolii din Becicherecu Mic, acum elev la Liceul de Arte „Ion Vidu”, şi care a ţinut să fie prezent alături de foştii săi colegi cu acest prilej. Un obicei de primăvară specific zonei Mehedinţiului, numit „Însurăţitul”, a fost prezentat de elevii clasei a VII-a, îndrumaţi de doamna profesor Sonia Szabo. Periplul prin lumea obiceiurilor a continuat cu dansul „Paparudelor”, prezentat de elevii clasei a VIII-a, sub îndrumarea doamnei profesoare Luminiţa Cojocaru. A urmat un nou moment instrumental susţinut la pian, de data aceasta de către Luis Simion, elev în clasa a VI-a la Şcoala Gimnazială „Dimitrie Ţichindeal”. Momentul artistic s-a încheiat cu un dans modern, prezentat de elevele clasei a VI-a, coordonate de doamna director prof. Delia Cian. (A.B.)
S ă p tă m â n a „ Ş c o a l a a l tf e l ”, bo ga tă î n a c ti v i t ă ţ i l a Ş c o a l a G i m n a z i a l ă „ Di m i t r ie Ţ i c h i n de a l ” Săptămâna 6-10 aprilie a fost dedicată, la fel ca în anii anteriori, activităţilor extraşcolare, reunite sub genericul „Şcoala altfel”. Jocurile, concursurile, atelierele sau excursiile au venit să îmbogăţească bagajul de cunoştinţe al elevilor şi să consolideze ceea ce au învăţat până acum la cursuri. Şi la Şcoala Gimnazială „Dimitrie Ţichindeal” din Becicherecu Mic s-au
Activităţile ciclului gimnazial
În prima zi din săptămâna „Şcoala altfel”, elevii din clasele V-VIII, sub genericul „Pe aripi de gând – creează, visează, iubeşte”, au făcut o vizită la Biblioteca comunală şi au participat la un atelier care le-a stimulat imaginaţia şi creativitatea. Tot despre dezvoltarea culturii elevilor a fost vorba şi în cadrul activităţii „Descoperă, cunoaşte, cinsteşte”, în cadrul căreia au vizionat filme şi prezentări PPT având ca tematică geografia şi istoria naţională şi universală. Ultima parte a zilei a fost dedicată matematicii, fizicii şi chimiei, însă prezentate prin jocuri şi experimente. Marţi, 7 aprilie, a fost începută cu activitatea „Ziua dialogului intercultural”, în care s-a vorbit despre tradiţiile şi obiceiurile pascale din Banat. Au urmat apoi concursuri şi jocuri sportive şi de societate. Pentru a se pregăti pentru viitor, elevii au făcut apoi vizite la obiective economice şi şcolare din Dudeştii Noi şi Timişoara. Miercuri, elevii şi-au format deprinderile de responsabilitate socială şi şi-au dezvoltat spirital civic, făcând voluntariat şi contribuind la „Coşul iepuraşului” pentru bătrânii satului, persoanele bolnave şi copiii cu probleme sociale. Apoi, alături de reprezentanţii Postului de Poliţie din Becicherecu Mic, elevii au învăţat cum să circule corect singuri şi în grup. Mai târziu, au plantat răsaduri de flori şi au amenajat sala în care urma să se desfăşoare Simpozionul „Dimitrie Ţichindeal – trecut, prezent şi viitor”. În finalul zilei, elevii
organizat, cu această ocazie, o serie de activităţi atractive, la care elevii, dar şi dascălii lor, au participat cu plăcere. De la cei mai mici, până la cei mai mari, şcolarii s-au implicat cu efervescenţă în ducerea la bun sfârşit a activităţilor, fie că ele au avut caracter sportiv, şcolar, gospodăresc sau religios.
au fost protagoniştii unui atelier de lucru în cadrul căruia au încodeiat ouă de Paşti şi au confecţionat felicitări. Ziua de joi a fost dedicată Simpozionului „Dimitrie
Ţichindeal – trecut, prezent şi viitor”, iar vineri, după participarea la slujba religioasă şi împărtăşire, copiii au vizionat prezentări PPT şi au vizitat o fermă de animale din Dudeştii Noi.
5
„ T o a t ă a ve r e a m e a e s t e r e sp e c t u l f a ţ ă de mi n e ş i f a ţ ă d e oa me n i ” Cu Lazăr Pomorişaţ, despre muzică şi viaţă
- Deci, v-aţi născut în comuna Becicherecu Mic? - Cu aproape 79 de ani în urmă, mai precis la 18 septembrie, voi împlini 79 de ani... M-am născut în anul 1936, în Becicherecu Mic. Părinţii s-au ocupat cu agricultura, tata – Lazăr – fiind mecanic agricol (meserie din care a şi ieşit la pensie), iar mama – Olga – agricultoare şi casnică. Am un frate mai mic, Jivco, şi a fost maistru tâmplar. - Primele cursuri? - Cursurile primare, I-IV, le-am făcut la Becicherecu Mic, în limba sârbă, cu un învăţător din Iugoslavia – Milan Trepulici, iar apoi am urmat trei clase cu predare în limba română, tot la Becicherecu Mic. Apoi, la Timişoara, am urmat Şcoala Pedagogică de patru ani, cu limba de predare în limba sârbă. Aici am urmat cursuri de vioară şi acordeon, precum şi pentru instrumente cu coarde, sârbeşti: braci şi contrabas. - Primul loc de muncă? - Primul meu loc de muncă a fost la şcoala din Cenei. După absolvire, am fost dascăl la Cenei, unde am predat cursuri la ciclul I şi muzică la ciclul II. Dar nu a durat prea mult... În anul 1955 am fost recrutat. Am făcut armata la Galaţi, până în 1958, la artilerie-transmisiuni. Am fost şef de orchestră la Galaţi şi aici am avut şi un schimb de experienţă cu unitatea militară rusă staţionată acolo. - După cătănie ce a urmat? - În anul 1959 m-am angajat la Şcoala Generală ŞagTimişeni, unde am predat din nou la clasa I şi muzica la ciclul gimnazial. Aici am organizat şi două orchestre, una de muzică uşoară şi una de muzică populară. După rezultatele pe care le-am avut la Şag, am fost recrutat ca instructor metodist la Casa Raională din Timişoara. Asta se întâmpla în anul 1961. În timpul în care am activat ca instructor metodist, am urmat şi cursurile Şcolii Populare de Artă din Arad, secţia coregrafie (între 1959 şi 1961). Dar sunt absolvent şi al Şcoalii Populare de Artă din Timişoara, ale cărei cursuri le-am urmat între anii 1982 şi 1984. Am urmat cursul de ansamblu instrumental, instrumente populare. Dar, în anul 1962, am urmat şi un curs de perfecţionare pentru metodiştii muzicieni, la Bucureşti. La Institutul de Folclor din Bucureşti am urmat, timp de trei ani, cursul de culegător de folclor, la clasa Emiliei Comişel. Când făceam practică, la Cluj-Napoca, îl aveam pe profesorul Tudor Jarda, care era profesor la Conservatorul clujean. Îmi amintesc cu drag cum, cu profesoara Emilia Comişel, am stat o lună în judeţul Bistriţa Năsăud, unde am cules folclor autentic.
Lazăr Pomorişaţ se apropie de frumoasa vârstă de 80 de ani şi este, am putea spune, un f iu al satului în adevăratul sens al cuvântului. Întreaga viaţă s-a străduit ca, în primul rând, să rămână om, să trăiască în demnitate şi armonie, nealergând niciodată după câştiguri şi onoruri pământeşti, preţuind mai cu seamă bogăţia sufletească, în pof ida averilor trecătoare. Prin noroc, meserie şi conjunctura vieţii, ar f i putut deveni un om foarte bogat, din punct de vedere material vorbesc, dar el a preferat ca în onestitate şi demnitate să adauge sufletului său şi familiei comori nepreţuite, care dăinuie în timp şi de care nu se poate atinge nimeni: educaţia, cultura şi cunoaşterea lumii înconjurătoare, apropierea de frumos şi de minunile create de om. An de an, în loc să chivernisească banii cu avariţie, a făcut concedii, excursii cu familia şi a vizitat întreaga Europă şi marile muzee ale ei. De la Budapesta, la Varşovia, de la Paris, la Petersburg, cel care şi-a dedicat întreaga viaţă muzicii şi-a adăugat an de an noi comori sufleteşti pe care nimeni nu i le mai poate lua. Dar Lazăr Pomorişaţ nu a fost doar ceea ce am putea numi un „excursionist”, ci şi un exigent critic a ceea ce a văzut şi, în primul rând, un cartograf care, cu minuţiozitate de or fevăr, şi-a notat tot: unde a fost, data în care a vizitat, ce l-a impresionat mai mult... Din notiţele lui Lazăr Pomorişaţ astăzi s-ar putea scrie mai multe volume de călătorii şi memorialistică, şi nu doar... Muzicianul mai are manuscrise din care lesne s-ar putea întocmi un volum cu versuri de muzică sârbească veche, documente strânse cu trudă, din care s-ar naşte un volum cu stemele şi emblemele f iecărui regiuni şi f iecărui judeţ din România, cele 463 de cugetări ale lui Dimitrie Ţichindeal, care ar putea f i o nouă carte, dezlegări şi soluţii în şah, o altă pasiune a lui Lazăr Pomorişaţ, despre care se poate spune, fără rezerve, că este o enciclopedie în miniatură. Dacă mai adăugăm că este şi un bun instrumentist, la acordeon şi armonică atingând virtuozitatea, dacă mai amintim că este şi un portretist înnăscut, adunând în timp la colecţia pe care o are sute de portrete emblematice din istorie, cultură, muzică, celebrităţi etc şi faptul că la 89 de ani, săptămână de săptămână, în mod gratuit, dezinteresat de partea materială ca întotdeauna, Lazăr Pomorişaţ se ocupă de micii şahişti ai comunei, dar şi pe lângă Biserica Ortodoxă Sârbă din Becicherecu Mic predă limba sârbă, am mai adăuga ceva la portretul unui locuitor get-beget al comunei Becicherecu Mic... Dar Lazăr Pomorişaţ este şi un destoinic colaborator al ziarului local „Pescăreţul Mic”, lună de lună susţinând cu exigenţă o rubrică de proverbe şi maxime, primite cu mare interes de către cititorii publicaţiei. Plin de vitalitate şi dornic de comunicare, cu o memorie demnă de invidiat şi o precizie a datelor ce frizează exactitatea, l-am găsit şi în această primăvară pe Lazăr Pomorişaţ la căsuţa lui îngrijită şi cochetă din Becicherec...
- Momente mai importante din viaţă? - În anul 1975 mi-am depus lucrarea de definitivat, intitulată „Contribuţia la monografia corurilor şi formaţiilor instrumentale sârbeşti din Timişoara”. Are următoarele capitole: I: Timişoara – oraş cu vechi tradiţii muzicale; II: Mişcarea corală: Reuniunea de Cântare Sârbă din cartierul Fabric; Societatea Corală Sârbă „Zara” din cartierul Mehala; Societatea Sârbească „Sloga” din cartierul Mehala; Uniunea Corurilor Sârbeşti din România; III: Apariţia şi activitatea orchestrelor de tamburaşi; IV: Activitatea artistică din anii socialismului. Apoi, în anul 1968, la reîmpărţirea teritorial-administrativă, de la Casa Raională Timiş am trecut la Casa de Cultură a Municipiului Timişoara, ca metodist pe probleme de muzică până în anul 1996, când am ieşit la pensie. - La ce organizaţii sunteţi membru? - Sunt membru al Asociaţiei Oamenilor de Artă din Instituţiile Teatrale şi Muzicale din România, secţia instrumentală. Sunt, de asemenea, membru al Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România şi membru al Societăţii Muzicale Bucureşti. Primul atestat ca liber profesionist în muzică Clasa I îl am din anul 1971. În 1975 am obţinut al doilea atestat, ca instrumentist acordeonist, grad profesional I. În 1981 am obţinut atestatul de solist instrumentist, la acordeon. - Vă mai amintiţi câte ceva din timpul când eraţi la raion? - Raionul Timişoara avea 62 de unităţi administrative. Se făcea mult teren. Directorii de cămine culturale erau plătiţi, iar cadrele didactice aveau obligaţia de a presta două ore de activitate culturală. Se putea lucra foarte bine. În fiecare comună erau cel puţin una sau două formaţii. Pentru că eram de etnie sârbâ, m-au obligat să mă ocup de formaţiile sârbeşti. În anul 1964 am înfiinţat ansamblul folcloric reprezentativ, cu 28 de instrumentişti, 24 de dansatori şi şase solişti vocali, care s-a numit Ansamblul Sârbesc al Raionului Timişoara. Aveam instrumentişti din Sânmartinu Sârbesc, Diniaş, Parţa, Rudna, Ivanda, Beregsău Mic şi Timişoara. Începând cu anul 1968, Taraful Raionului Timişoara a trecut la municipiu şi, în acelaşi an, s-a înfiinţat Ansamblul Timişul al Casei de Cultură a Municipiului Timişoara, care activează şi în prezent. Am fost dirijor şi am avut multiple înregistrări la Radioul şi Televiziunea Naţională. Am scos şi un disc, în anul 1979, la Electrecord Bucureşti. Am mai cântat şi pe alte 11 discuri, alături de instrumentişti ca Mircea Ardelean, la ţambal, Tică Stângaciu sau Pavel
Roşu. În afară de aceste discuri, am mai contribuit şi la editarea a zeci de casete şi Compact Disc-uri. - Aţi fost şi în străinătate? - Cu Ansamblul Timişul am concertat în Bulgaria, Ungaria, Iugoslavia, Elveţia, Franţa, Grecia, Irak, Siria, Turcia, URSS, Olanda, Danemarca, Austria, Italia, RFG, RDG şi altele. Numai în Franţa am fost de peste 20 de ori. - Cu câte orchestre aţi cântat? - Să le enumăr: prima orchestră în care am cântat a fost Orchestra Populară din Becicherecu Mic, între anii 1946-1947. Am avut un concert la Timişoara, în Sala „Roxi”, unde am luat locul I. Eram cel mai tânăr membru din orechestră, aveam 11 ani. Eram 15 instrumentişti; la Timişoara am cântat la Orchestra de tamburaşi a Şcolii Pedagogice; la Galaţi, între anii 1955-1958, am cântat în Orchestra Garnizoanei; la Şag-Timişeni, între 1959 şi 1961, am cântat în orchestrele de muzică populară şi muzică uşoară; în 1962 am cântat în cvartetul lui Laza Knejevic; în 1964 am cântat în Orchestra Sârbească a Raionului Timişoara; din 1968 am activat la Ansambul „Timişul”, ca instrumentist şi dirijor; între 1969 şi 1975 am cântat la Filarmonică, în cvintetul Ober Kreiner. Am înregistrat 30 de piese şi am avut filmări la Televiziunea Română. Sper să nu fi uitat vreuna. Am mai activat în „Banater Rieder Quintett”, în Ansamblul „Zora”, Ansambul „Sloga”, Ansamblul „Mladost” (cu care am luat medalia de aur la un concurs pentru Diaspora, la Stuttgart), Orchestra de Tamburaşi din Cenad, la cea din Sânnicolau Mare – „Bicherii lui Bata”. - Cum v-a prezentat presa în timp? - Articole în ziarele vremii s-au tot publicat despre mine ca muzician şi dirijor. Unele dintre ele le mai am, altele s-au pierdut... Dar am apărut şi în cărţi: în anul 1982 am apărut în volumul „Timpurile recunoştinţei”, scris în limba sârbă, în care am fost pomenit, precum şi în „Lexiconul muzicienilor din Banat”, la pagina 392. - Aţi fi putut fi un om bogat... - Cu siguranţă. Dar nu m-a interesat asta niciodată. Am avut întotdeauna şi am şi astăzi tot ceea ce-mi trebuie pentru o viaţă normală şi decentă. Toată averea mea este respectul faţă de mine şi faţă de oameni. Nu dormi în două paturi şi nici nu mănânci cu două linguri deodată. Nu am fumat, nu am consumat alcool. Am muncit mereu şi am fost ordonat. Am dus o viaţă ordonată şi întotdeauna am fost mulţumit alături de ai mei. A consemnat, Petru Vasile TOMOIAGĂ
6
Rusalii 1951 - 64 de ani de la deportarea în Bărăgan! Deportările în Bărăgan au fost o acţiune de amploare de „dislocare” întreprinsă în anii 1950 de regimul comunist din România, cu scopul de a reloca forţat în Câmpia Bărăganului populaţia care locuia pe o rază de aproximativ 25 kilometri de graniţa cu Iugoslavia, din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi, în urma conflictului izbucnit între Stalin şi liderul comunist de la Belgrad, Iosip Broz Tito. Spaţiul de 25 de kilometri de-a lungul frontierei iugoslave se întindea între satele Beba Veche (judeţul
Timiş) şi Gruia (judeţul Mehedinţi), acoperind un număr de 203 localităţi. Au fost deportate şi persoane de pe insula Ada Kaleh. În 1956 deportaţii s-au întors la locurile lor natale. Pentru că se apropie Rusaliile, iar comuna Becicherecu Mic a cunoscut şi ea ororile acelei perioade, zeci de locuitori de aici fiind duşi forţat în Bărăgan, este o datorie să rememorăm acele evenimente, pentru că altfel, dacă le-am uita, ar însemna să ne uităm istoria.
Premise
Cronologia evenimentelor
deportare din istoria contemporană a României, după deportările din ianuarie 1945 când peste 70.000 de persoane, în special etnici germani, au fost deportate în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de prima deportare, de această dată s-a ales ca destinaţie stepa Bărăganului, o zonă subdezvoltată şi foarte puţin populată. Din acest punct de vedere, operaţiunea coincidea cu o acţiune de colonizare a regiunii. Planurile urmăreau, după cum s-a descoperit ulterior într-un document redactat în 1956 la Timişoara, „igienizarea Banatului”, în primul rând, curăţarea etnică a germanilor, sârbilor, aromânilor. În al doilea rând se urmărea îndepărtarea mai multor categorii sociale considerate periculoase de comunişti. Au fost vizaţi marii fermieri, marii proprietari de pământ, industriaşi, hangii sau deţinători de restaurante, refugiaţi basarabeni (2.998 de familii, adică 8.477 de persoane) sau macedoneni, foşti membri în forţele armate germane, cetăţeni străini, rude ale refugiaţilor, simpatizanţi ai lui Tito, persoane care colaboraseră în război cu inamicul, cadre militare, oficialităţi demise, rude ale contra-revoluţionarilor şi toţi care i-au sprijinit, activişti politici şi pentru drepturile cetăţeneşti, foşti oameni de afaceri cu legături în Occident, lideri ai grupării etnicilor germani.
În noaptea de 17-18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mişcare cea mai amplă acţiune de deportare din istoria contemporană a României, după deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, întreprinsă în ianuarie 1945. Un număr de 12.791 de familii, respectiv 40.320 de persoane, din 258 de localităţi situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, în actualele judeţe Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi, au fost ridicate din căminele lor şi deportate în Bărăgan. Au fost duşi români, germani, sârbi, bulgari, refugiaţi din Basarabia şi Nordul Bucovinei, aromâni. Oamenii, inclusiv femei gravide, bătrâni, bolnavi, copii mici, au fost îmbarcaţi în vagoane de vite şi duşi în Câmpia Bărăganului. După un drum cu trenul, care a durat două săptămâni, au fost debarcaţi în Bărăgan, pe câmpul liber, departe de orice altă aşezare omenească, şi li s-a ordonat să-şi ridice case. Terenul fusese parcelat cu plugul şi fiecare parcelă avea un ţăruş cu placă cu număr de casă. Astfel, în vara şi toamna anului 1951, în regiunile Ialomiţa şi Galaţi, au luat fiinţă 18 localităţi noi (prevăzute în anexa H.C.M. nr. 337/1954), care erau, în ordine alfabetică: Brateş, Bumbăcari, Dâlga, Dropia, Ezerul, Fundata, Lăteşti, Măzăreni, Movila Gâldăului, Olaru, Pelican, Răchitoasa, Rubla, Salcâmi, Schei, Valea Viilor, Viişoara şi Zagna (în raioanele Călăraşi, Brăila, Călmăţui, Galaţi, Slobozia, Lehliu şi Feteşti). Conform studiului „Deportaţii în Bărăgan 19511956”, au fost vizate un total de 40.320 de persoane, clasificate de regimul comunist astfel: 19.034 chiaburi şi cârciumari; 8.447 basarabeni; 3.557 macedoneni; 2.344 persoane care colaboraseră cu armata germană în timpul războiului; 1.330 cetăţeni străini; 1.218 persoane cu rude care fugiseră în străinătate; 1.054 titoişti; 731 duşmani ai regimului socialist; 590 persoane care trăiau în afara zonei de frontieră; 367 persoane care ajutaseră rezistenţa anticomunistă; 341 criminali deţinuţi; 257 germani; 162 foşti moşieri şi industriaşi. Un HCM din 7 decembrie 1955 a dispus eliberarea şi întoarcerea deportaţilor. Se presupune că acest lucru s-ar fi datorat primirii României în ONU, România, mai bine zis „Republica Populară Română”, fiind astfel obligată să respecte, cel puţin formal, drepturile
În contextul încordării relaţiilor dintre România şi Iugoslavia, exclusă în 1948 din Comintern, graniţa dintre cele două ţări a devenit o zonă sensibilă pentru guvernul comunist de la Bucureşti. Etniile prezente aici, în special în Banat, erau considerate drept „elemente cu un factor ridicat de risc”. Urmând modelul sovietic, a fost emis H.C.M. nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, modificat prin H.C.M. nr. 344 din 15 martie 1951, care reglementa parţial problema stabilirii domiciliului obligatoriu pentru unele categorii de persoane, autorizându-se în acest sens Ministerul Afacerilor Interne. În document se prevedea că: „Ministerul de Interne va putea, pe cale de decizie, să dispună mutarea din centrele aglomerate a oricăror persoane care nu-şi justifică prezenţa în acele centre, precum şi mutarea din orice localitate a celor care, prin manifestările faţă de poporul muncitor, dăunează construirii socialismului în Republica Populară Română. Celor în cauză li se va putea stabili domiciliul obligator în orice localitate”. Această Hotărâre a Consiliului de Miniştri a creat cadrul prielnic desfăşurării acţiunilor de deportare plănuite anterior. Aceasta urma să fie a doua mare
omului. Cei mai mulţi deportaţi s-au întors în Banat în cursul anului 1956. În perioada 1951-1956, cât a durat domiciliul forţat în Bărăgan, au murit peste 1.700 de oameni, dintre care 174 de copii. În 1956, după eliberarea deportaţilor, aceste comune au devenit „domicilii obligatorii” pentru deţinuţii politici „recalcitranţi”, care îşi executaseră anii de condamnare şi erau trimişi aici pentru „supliment de pedeapsă”. Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 237 din 12 februarie 1957, dată în completarea H.C.M. nr. 337/1954, preciza că Ministerul Afacerilor Interne poate stabili domiciliu obligatoriu şi celor care prin fapte sau manifestări încearcă să primejduiască regimul de democraţie populară. În 1964, după graţierea generală, casele au fost demolate, pământul a fost arat şi, astfel, urmele fărădelegilor au fost şterse. După ce ani la rând nu s-a mai vorbit oficial despre aceste fărădelegi, abia în 1972 Nicolae Ceauşescu a criticat deportările în Bărăgan, calificându-le drept „măsuri greşite” care au adus daune „politicii naţionale” a partidului.
Asociaţia Foştilor Deportaţi în Bărăgan
În 1990, la Timişoara a fost înfiinţată Asociaţia Foştilor Deportaţi în Bărăgan. Asociaţia Foştilor Deportaţi în Bărăgan, din Timişoara, împreună cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, din Turnu Severin, şi-au asumat printre altele şi rolul de administrare a memoriei deportării prin editare de cărţi, arhivare de
documente, instalarea de monumente şi organizarea periodică de simpozioane şi comemorări. În anul 1996, la comemorarea a 45 de ani de la deportare, Asociaţia Foştilor Deportaţi în Bărăgan a ridicat Monumentul Deportării, amplasat în Parcul Justiţiei din Timişoara. O altă acţiune întreprinsă de Asociaţia Foştilor Deportaţi în Bărăgan a fost să construiască, în incinta Muzeului Satului Bănăţean din Timişoara, o replică fidelă a unei case de pământ bătut, acoperită cu paie, aşa cum au fost obligaţi deportaţii să-şi construiască în plin câmp. Casa este compusă din două încăperi – cameră de locuit şi bucătărie – mobilate cu puţine lucruri, asemeni cu acelea pe care oamenii dislocaţi peste noapte au reuşit să le ia cu ei. A. BORBELY
Mica publicitate
Caut dădacă pentru copil. Condiţii program şi salariu avantajoase. Tel: 0760.310.677 sau 0723.356.715. Vând betonieră - rezervor combustibil 1.500 litri - orgă electronică 6 octave, bicicletă, scaune faţă auto, pălincă 50 de grade. Tel: 0727-357.445. Vindem cartuşe pentru imprimantă, oferim şi servicii de umplere a cartuşelor laser. Tel: 0720-552.445. Vând porc 100-110 kg, cu 7 lei/kg în viu sau 10 lei/kg în carcasă. Ofer gratuit gunoi de grajd. Tel: 0786-757.497. De vânzare, redresor (încărcător) baterie tractor, 60 Amp, la 150 Amp. Telefon: 0256-378.623. Ofer gratuit gunoi de grajd, de la vaci. Tel: 0786-757.497, Strada Lalelelor nr. 28. Vând platformă, 1.200 RON, căruţă, 800 RON, ţigă veche, 80 de bani bucata. Tel: 0741-450.169. Vând instalaţie de baie (cazan, lemne, vană, chiuvetă, wc), Renault Megane Diesel (300 euro), remorcă pentru autoturism, înscrisă în circulaţie. Telefon 0727-357.445. Vând porc 100-110 kilograme, cu posibilitate de sacrificare. Tel: 0786-757.497. Vând urgent Honda Sport (două uşi, an 2009, consum 5 litri, verificare pe doi ani, stare perfectă. Preţ: 1.200 euro. Tel: 0773-847.302. Vând canapea extensibilă şi două fotolii în
stare foarte bună. Preţ: 600 lei. Informaţii la telefon: 0721-494.502. Caut femeie pentru îngrijire copil în vârstă de un an şi şase luni. Informaţii la telefon: 0726110.660. Vând 500 mp teren intravilan în Becicherecu Mic. Telefon: 0749-854.259. Constructor nou în Becicherecu Mic, execut case la roşu sau la cheie, renovări, reparaţii, acoperişuri, consolidări, termoizolaţii, decorative, pavaje, toată gama de finisaje interioare, la preţuri rezonabile. Ofer seriozitate şi calitate lucrărilor. Tel: 0742-293.026. Vând 800 mp teren intravilan pentru construcţie casă, toate utilităţile asigurate. Becicherecu Mic, str. Cireşului nr. 1, tel: 0256-378.578. Vând vacă cu viţel. Informaţii la tel: 0256-378.826. Caut îngrijitoare pe timp de noapte în Becicherecu Mic, pentru o bătrână de 80 de ani. Informaţii la tel: 0744-202.333. Vând chioşc din lemn, fost spaţiu comercial, suprafaţă de 35 mp. Becicherecu Mic, str. Calea Dudeştilor nr. 3, tel: 0744-905.204. Sunt singură, cu un copil, sunt disperată şi caut gazdă, urgent. Vă rog să mă ajutaţi. Am mari probleme. Sunt angajată la Rus-Savitar. Tel: 0751-562.656. Vând lapte de capră, telefon 0722-251.272.
7
Pentru o mai bună Orar de funcţionare al colaborare, vă Primăriei Becicherecu Mic
stăm la dispoziţie:
Luni: 8-16
Program cu publicul: 8-14 Marţi: 8-17
Program cu publicul: 8-12 Miercuri: 8-16
15-17
Program cu publicul: 8-14 Joi: 8-17
Program cu publicul: 8-12 Vineri: 8-14
15-17
Program cu publicul: 8-12
Adresa: str. Calea Banatului nr. 9 Telefon: 0256-378.501
Execut lucrări de topografie şi cadastru:
PUZ-uri, intabulări, dezmembrări, alipiri, apartamentări, ridicări opografice etc.
Persoană fizică autorizată categoria B, ing.Valentina Gherasim Nr.tel.:0749432605
Sergiu Hornar, execut servicii: - repar calculatoare (inclusiv la domiciliu) - montez camere de supraveghere - tai şi crap lemne - lucrări cu tractor mic: frezat, arat - tai iarbă Telefon: 0762-287.667
Închiriez spaţiu comercial, dotat, utilat, magazin alimentar. Suprafaţă: 35 metri patraţi, central, Calea Dudeştilor nr. 3. Preţ 650 lei. Informaţii la telefon: 0746-899.837. Şi-au unit destinele
Sorin Gîţan cu Claudia Viciriuc Casă de piatră!
În ultima vreme au plecat dintre noi
Cherteş Gheorghe (62 de ani) Ţubec Ioan (82 de ani) Dumnezeu să-i
odihnească în pace!
PRIMAR
Luni: 11-16 Marţi: 11-17 Miercuri: 11-16 Joi: 11-17 Vineri: 11-14
VICEPRIMAR
Luni: 8-11 Marţi: 8-11 Miercuri: 8-11 Joi: 8-11 Vineri: 8-11
SECRETAR
Luni: 8-14 Marţi: 8-12 15-17 Miercuri: 8-14 Joi: 8-12 15-17 Vineri: 8-12
TALON PENTRU AUTOCITIRE CONTOR APĂ februarie-martie Numele şi prenumele:........................................................
Adresa:...............................................................................
Telefon:...............................................................................
Semnătura
Citire contor (metri cubi apă)..............................................
Pentru a veni în ajutorul cetăţenilor comunei, prin intermediul ziarului local, administraţia publică locală pune la dispoziţia locuitorilor din Becicherecu Mic acest talon pentru autocitirea consumului bilunar de apă (o dată la două luni). Tot ce trebuie să faceţi, după completarea datelor personale, este să treceţi la rubrica “citire contor” toate cifrele înscrise pe ceasul de apă care vă aparţine. Taloanele completate se vor depune O SINGURĂ DATĂ pentru cele două luni înscrise în talon, în cutia poştală specială, amplasată la sediul Primăriei comunei Becicherecu Mic.
Talon pentru anunţ gratuit
Textul anunţului:.......................................................................................................... .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... ....................................................................................................................................
Ziarul “Pescăreţul Mic” vine în sprijinul persoanelor fizice din comuna Becicherecu Mic, printr-o rubrică de mică publicitate. Pentru ca anunţul dumneavoastră să apară în ziar nu trebuie decât să completaţi acest talon şi să-l depuneţi în cutia poştală special amplasată la sediul Primăriei comunei Becicherecu Mic.
Numele şi prenumele:........................................................
Adresa:...............................................................................
Telefon:...............................................................................
Colegiul de redacţie Fondator: Raimond Ovidiu RUSU Redactor-şef: Petru Vasile TOMOIAGĂ Redactor-şef adjunct: Anton BORBELY
Semnătura
Redactori: Sfetlana CHISĂR, Marinela BOBEŞ, Lazăr POMORIŞAŢ Publicaţie editată de Primăria şi Consiliul Local Becicherecu Mic ISSN 2360-2724
8 Revenire cu victorie pentru Sorin Bălu pe banca tehnică a For tunei Mama Mia Doar egal în derby-ul de clasament cu Naţional Sebiş, scor 0-0
Sorin Bălu, antrenorul cu care Fortuna Mama Mia reuşea, în urmă cu două sezoane, să revină pe cea de-a treia scenă fotbalistică a ţării şi cu care echipa noastră a fost la un pas de promovare în Liga a II-a în sezonul trecut, a revenit „acasă”. După câteva etape petrecute la secund-diviozionara FC Caransebeş, Sorin Bălu s-a despărţit de gugulani, iar acum s-a întors pe „banca suferinţelor” echipei noastre. Iar redebutul la Fortuna Mama Mia a fost cât se poate de fericit, pentru că echipa noastră a reuşit să câştige în deplasare după aproape şase luni de la ultimul succes extern. De data aceasta, băieţii noştri s-au întors victorioşi din judeţul Gorj, unde au învins echipa secundă a prim-divizionarei Pandurii Târgu Jiu. Unicul gol al meciului a fost înscris de Hecsko, aflat la al patrulea gol în ultimele trei partide! După două victorii acasă, 3-1 cu CS FC Hunedoara şi 5-0 cu ACS Viitorul Municipal Craiova, meciuri în care Hecsko înscria de două ori respectiv o dată, Fortuna Mama Mia şi-a adjudecat alte trei puncte prin acelaşi Hecsko, care a fructificat cu capul, ca şi runda trecută, o centrare venită în acest caz de la Radu, executant al unui corner: 0-1 în minutul 67. Deşi în componenţă cu Shamsin, Brata şi Piţian, veniţi de la lotul prim-divizionarei, Pandurii II n-a reuşit marcheze în poarta vizitatorilor timişeni, având cea mai mare oportunitate abia la ultima fază a jocului, cu
o lovitură de cap alături. Până atunci însă, după un prim sfert de oră aparţinând amfitrionilor, Fortuna Mama Mia a răsturnat apoi raportul de forţe din teren, preluând iniţiativa spre mijlocul primei părţi şi creându-şi alte ocazii clare, dintre care cele în care Hecsko s-a regăsit în două rânduri faţă în faţă cu portarul gorjenilor, oportunitatea avută de Negruţ şi bara lui Balaure dintr-o lovitură liberă, din zonă laterală, la colţul lung, în minutul 82, au fost cele mai notabile. Fortuna Mama Mia a reuşit, astfel, ceea ce nu izbutea în precedentele deplasări, când remiza la Arad respectiv ceda la Ineu şi Lugoj, iar acum aşteaptă ultimele etape ale campionatului, incluzând disputa de acasă cu fruntaşa seriei, echipa arădeană UTA Bătrâna Doamnă. „Victorie fără dubii! Vreau să spun că sunt foarte mulţumit de băieţi şi pentru atitudinea lor, care a generat o victorie pe deplin meritată, şi a lor în totalitate. Am mers pe continuitate”, a remarcat noul antrenor principal Sorin Bălu, revenit astfel la cârma alb-roşilor. Fortuna Mama Mia s-a impus din nou în Gorj în alcătuirea Culda – Ştefanovici, Telescu (cpt.), Marius Toma, Todorov – Radu, Luţă, Hecsko (Nagy), Negruţ (Costea) – Balaure (Sturza), Hodiş (Centea). Pe bancă a rămas portarul Filip, în vreme ce Steop a
absentat din motive personale iar Tăbăcaru a fost uşor accidentat. Todorov a părăsit terenul cu o contractură musculară, oaspeţii încheind jocul în inferioritate numerică, în ultimele trei minute, accidentarea sa survenind după efectuarea tuturor înlocuirilor. Referindu-se la reîntoarcerea sa la cârma echipei noastre, Sorin Bălu a declarat: „Mă bucur că am revenit acasă şi băieţii mi-au dăruit o victorie”, a completat Sorin Bălu, la redebutul său.
Previziuni neîmplinite
Din păcate, previziunile antrenorului Sorin Bălu, privind victoria în partida cu Naţional Sebiş, nu s-au împlinit, chiar dacă, la final, raportul ocaziilor de gol a fost net în favoarea Fortunei Mama Mia. E drept, pe final, oaspeţii puteau da lovitura, chiar la ultimele faze ale jocului. S-a încheiat nedecis, scor 0-0, rezultat care păstrează echipa noastră pe locul trei al clasamentului, cu 39 de puncte, două mai puţine decât Naţional Sebiş şi patru în spatele liderului, UTA Bătrâna Doamnă, echipă care va juca la Becicherecu Mic, în ultima etapă a returului. Până atunci, staff-ul tehnic al echipei noastre a anunţat obiectivul pentru acest sezon, şi anume clasarea pe locul secund al seriei noastre. Anton BORBELY
Cupa „Iepuraşul” şi-a desemnat câştigătorii Minifotbal
Cupa „Iepuraşul” la minifotbal, ediţia a VIII-a, s-a desfăşurat anul acesta în a doua zi de Paşti. La capătul unor meciuri încinse şi spectaculoase, pe primul loc al competiţiei s-a situat Tapiţeria Rus-Savitar, urmată de C.B. Team şi Capătul Românesc. Golgheter al Cupei a fost Adrian-Silviu Gherasim, iar cel mai bun portar - Valeri Aslău.
Pescuit
Cupa „Iepuraşul” la pescuit sportiv, ediţia a III-a, s-a desfăşurat şi ea tot în a doua zi de Paşti. Cea mai mare captură i-a aparţinut lui Valeri Aslău - un crap de trei kilograme -, locul I i-a revenit lui Dumitru Tudor, locul II i-a revenit lui Alois Simon, iar locul III i-a revenit lui Viorel Petrovici. Veteranul competiţiei a fost Dumitru Bughiu. La ambele competiţii, premiile au fost oferite de Primăria şi Consiliul Local Becicherecu Mic.
Maxime, proverbe, aforisme, vorbe de duh…
Rubrică îngrijită de Lazăr Pomorişaţ
♣ Limba este şi mama şi fiica unei culturi naţionale. ♣ Ignorând limba unui popor, îi ignori, în fond, cultura. ♣ Niciun norod nici au fost nici vor fi mărit fără învăţătură şi fără fapte bune. (Dimitrie Ţichindeal) ♣ Fără ironie lumea ar fi ca o pădure fără păsări; ironia e voioşia reflecţiei şi bucuria înţelepciunii. ♣ Pe timpul nostru, diriginţii erau cei care strigau catalogul. Acum o fac creatorii de modă. (G. Mrachici) ♣ Pâinea în patria ta e mai bună decât prăjiturile în ţară străină. (Voltaire) ♣ Cine iartă are dreptate, mânia greşeşte. (Franţa) ♣ În viaţă trebuie să contăm pe realităţi, nu pe dorinţe. (Liviu Rebreanu) ♣ Nu natura o face pe femeie frumoasă, ci dragostea. (Franţa) ♣ Bunătatea nu înseamnă fericire.
♣ Omul bogat, ce se mândreşte între săraci, este tocmai ca măgarul ce se crede între oi. (Cilibi Moise) ♣ Pierzi în viaţă ani şi la moarte cerşeşti o clipă. (N.Iorga) ♣ Nu spune ce nu merită să fie spus. (Persia) SFATURI: Cât poţi, caută să fii măcar o clipă tu însuţi.
„A CINCEA ROATĂ LA CAR” – (Germ. Das fünfte Rad am Wagen) – Este menţionată pentru prima oară de poetul german Bernhard Freidank în cartea sa „Bescheidenheit” („Modestie” 1229) cuprinzând învăţăminte. „A cincea roată” circulă intens de câteva secole, prin mai toate graiurile. Expresia semnifică un lucru de prisos, ca şi roata în cauză.