Pescaretul Mic Iunie 2015 by Ioan Suciu

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi pe 29 iunie, după o perioadă de post, care variază ca durată, în funcţie de data Sfintelor Paşti. Sfântul Apostol Petru – fiul lui Iona şi fratele Apostolului Andrei – s-a născut în Betsaida Galileei. Numele său iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatră). După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni. Mărturiseşte în numele apostolior dumnezeirea lui Hristos, dar se şi leapădă de Hristos când El este prins spre a fi răstignit. După Înălţarea Domnului, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor şi aleg ca apostol pe Matia în locul lui Iuda. În ziua Cincizecimii, după predica Sfântului Apostol Petru, se botează trei mii de persoane.

Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon şi, în ultima parte a vieţii, la Roma. Sfântul Petru a murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67, pe 29 iunie. Sfântul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Sfântul Pavel a fost elevul învăţatului Gamaliel. Pavel locuia în Tars şi lupta împotriva creştinilor. Sfântul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Ştefan. Pe calea Damascului i se arată Hristos într-o lumină orbitoare şi îl mustră: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?”. Se converteşte şi primeşte botezul de la Anania, episcopul Damascului. Sfântul Apostol Pavel a pornit în trei mari călătorii misionare şi a scris 14 epistole care se găsesc în Sfânta

Scriptură. A fost decapitat din porunca împăratului Nero, în anul 67. Pentru că Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost în temniţă pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiţi de libertate şi din cauza faptului că cei ajunşi în penitenciare sunt persoane care au greşit faţă de Dumnezeu, precum au greşit şi ei: Petru S-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creştini.

Raimond-Ovidiu Rusu, primarul comunei Becicherecu Mic, urează un sincer La mulţi ani! tuturor locuitorilor care poartă numele de Petru, Pavel sau omonimele acestora.

Comuna Becicherecu Mic: 3.123 de locuitori; Cod Poştal 307040

Foaie de informaţie, opinie, societate, cultură şi sport, editată de Primăria şi Consiliul Local Becicherecu Mic

Anul V * Nr. 6 (48) * iu nie 2015 * 8 pagini * se distr ibuie gr atuit

Ziua drapelului naţional al României

Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Naţional prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Conform legii, această zi este marcată prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific, consacrate istoriei patriei, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.

În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii”. Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu,

galben şi albastru) şi un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc. O informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason, Jean Alexandre Vaillant (chemat şi stabilit în Muntenia în 1830, profesor şi director al „Colegiului Sf. Sava” din Bucureşti 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt. Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul patru al secolului XIX drept simbol naţional cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa. În timpul revoluţiei de la 1848, tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo-democratice (1848-1849), 14/26 iunie, când a vut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional. - continuare în pagina 4 -

A ns am b lu l „ S v e t i N i k o l a” , p e s c e n a F e s t iv a l u l u i „ H o r a ” d e la D u d e ş ti i N o i

Duminică, 28 iunie, la Dudeştii Noi s-a desfăşurat cea de-a doua ediţie a Festivalului-concurs euroregional „Hora”, rezervat grupurilor mixte de dansatori, dansuri de fete şi dansuri bărbăteşti. Comuna Becicherecu Mic a fost reprezentată în concurs de componenţii Ansamblului „Sveti Nikola”, coordonat de Marco Brancov şi Nada Nicolin. Aceştia au evoluat alături de Ansamblul „Dudeşteana”, Grupul de dansatori „Doina” al românilor din Uzdin, Serbia, Ansamblul „Armenişana” din Armeniş, judeţul Caraş-Severin, Ansamblul „Arădeana” din Arad, Ansamblul „Junii Biledului” din Biled, Ansamblul „Checeana” din Checea, Ansamblul de fete „Flori de iasomie” din Şag, Ansamblul „Muguri de tezaur” din Periam, Ansamblul „Pesăceana” din Pesac, Ansamblul Căminului Cultural din Pişchia, Ansamblul de sorocari din Alioş, Ansamblul Căminului Cultural din Sâmpetru Mare, Ansamblul „Moşniţana” din Moşniţa Nouă, Ansamblul de dansuri al Muzeului din Caransebeş şi Ansamblul de dansuri al Casei de Cultură a Municipiului Caransebeş. (A.B.)

Scumpătatea darurilor

Cândva, pe o margine de lume, într-un sat îndepărtat, trăia un suflet de artist, talentat şi înţelept. Maestrul adora copiii şi îi plăcea să-i răsfeţe cu încântătoare daruri: lucruşoare mici, născute dintr-o mare pasiune, foarte frumoase, dar… fragile! Oricât de mult se străduiau bieţii prichindei să fie grijulii cu noile jucării, fermecătoarele daruri se spărgeau zgomotos, transformându-se în cioburi. Micuţii, disperaţi, plângeau cu amărăciune. Iar peste ceva timp,

pildă creştină

bătrânul înţelept le oferea alte daruri minunate: ameţitor de frumoase, dar… şi mai fragile! Într-o zi părinţii copiilor, copleşiţi de drama micuţilor, au bătut la uşa bătrânului: - Maestre, eşti atât de înţelept! Ştim că le doreşti copiilor noştri numai bine! Dar de ce le faci astfel de cadouri? Sunt încântătoare, dar atât de fragile! Bătrânul înţelept le răspunse zâmbind: - Vor trece doar câţiva ani şi cineva le va oferi… inima sa. Din bucuria de a primi aceste lucruri mici – frumoase, dar fragile, şi tristeţea de a le pierde într-o clipă, vor învăţa să fie măcar un pic mai grijulii cu acel dar de nepreţuit.

Cizmarul fericit şi nefericirea bogăţiei

A fost odată un cizmar sărac care era mereu vesel. Părea aşa de fericit, încât de dimineaţă până seara cânta de bucurie. Mereu se adunau mulţi copii la fereastra casei sale şi-l ascultau cu atenţie. Uneori se adunau şi păsărelele ca să-l asculte. Lângă el locuia un bogat. Acesta nu dormea toată noaptea, căci mereu îşi număra galbenii. Abia dimineaţa se ducea la culcare. Ziua însă nu putea să doarmă pentru că-l auzea pe cizmar cântând şi invidia îl nimicea, deoarece nu-şi putea închipui cum un sărăntoc poate fi vesel. Într-o zi îi veni o idee, un gând viclean îi şopti la ureche cum să-l facă pe cizmar să nu mai cânte. Îl invită la el şi, spre marea sa surprindere, îi dărui săracului o pungă cu galbeni. Când cizmarul ajunse acasă, deschise punga. Niciodată nu văzuse atâţia galbeni. Începu să-i numere cu grijă, iar copiii priveau cu atenţie la el. Erau aşa de mulţi,

poveşti cu tâlc

încât cizmarului îi era frică acum să-i nu-i fure cineva. De aceea, noaptea îi lua cu sine în pat. Dar şi acolo se gândea la ei şi nu putea să adoarmă. Atunci duse punga cu galbeni în pod, dar nu era sigur nici de acest loc. Dis-de-dimineaţă se sculă şi luă galbenii şi-i duse în coteţul cu găini. Dar nici cu acest loc nu era prea mulţumit şi, după un anumit timp, săpă o groapă şi îngropă punga cu galbeni în pământ. Ştiindu-se bogat, nu mai dormea, nu mai muncea şi nici nu mai cânta, ci era tot timpul cu gândul la comoara sa. Din această cauză era neliniştit, palid şi frământat de gânduri. Nici păsărelele şi nici copiii nu mai veneau să-l viziteze. Aşadar, cizmarul ajunsese tare nefericit. Ce să facă? Într-una din zile, cizmarul luă punga cu galbeni şi-i duse înapoi bogatului. „Ia, te rog, galbenii înapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au îmbolnăvit şi nici prietenii mei nu mai vor să ştie nimic despre mine. Vreau să fiu din nou un cizmar sărac, cum am fost odinioară”. De atunci fericirea intră din nou în casa cizmarului.

N a şt e rea S fâ n t u l u i Io an Bo t ez ăt orul

Ioan este fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei. Sa născut în cetatea Orini. Numele Ioan (ebr. Iohanan/Iehohanan) înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”. Este numit şi Înaintemergătorul, pentru că a anunţat şi a pregătit venirea Mântuitorului. Preotul Zaharia şi soţia lui Elisabeta, deşi erau oameni drepţi înaintea lui Dumnezeu, nu au putut până la bătrâneţe să aibă copii. La poporul evreu acesta era considerat un mare blestem ce se abătea asupra familiei din partea lui Dumnezeu. Uneori nici jertfele nu le erau primite la templul celor ce nu aveau copii. În vremea împăratului Irod, în timpul săptămânii când era de rând la templu, Zaharia a intrat să tămâieze. Pe când tot poporul era afară şi se ruga, i s-a arătat îngerul Domnului stând de-a dreapta altarului tămâierii. Este anunţat că i-au fost ascultate rugăciunile şi că Dumnezeu le va da un copil, căruia trebuie să-i pună numele Ioan. Pentru că a fost neîncrezător în vestea adusă de Arhanghelul Gavriil, Zaharia a rămas mut până în ziua când s-au împlinit acestea. Când a venit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. În a opta zi, când trebuia tăiat împrejur, s-au strâns vecinii şi rudele şi voiau să-l numească pe prunc Zaharia – ca pe tată. Pentru că era soţie de

proroc şi avea şi ea darul prorociei, Elisabeta spune că se va chema Ioan. Pentru că cei strânşi obiectau şi îi cereau părerea, Zaharia a scris pe o tăbliţă: „Ioan este numele lui” (Luca 1;63), iar în clipa următoare a putut din nou să vorbească. Fiind martorii atâtor minuni (stearpa a născut la bătrâneţe şi mutul a început să vorbească) cei strânşi au început să se întrebe: „Ce va fi oare acest copil?” (Luca 1;66). Când a crescut, Ioan a plecat să trăiască în deşert, unde se hrănea cu miere sălbatică şi lăcuste şi se îmbrăca cu haină din păr de cămilă. Unii cercetători spun că ar fi trăit în comunitatea esenienilor. Acesta este mărturisit de Hristos mai mare decât toţi cei născuţi din femei, şi mai mult de proroc, care a săltat în pântecele maicii sale, şi a propovăduit oamenilor venirea Mântuitorului nostru, şi a mers mai înainte la iad, ca să binevestească învierea. Acesta a fost fecior al lui Zaharia, arhiereul, şi al Elisabetei, cea stearpă, fiind născut din făgăduinţă. Acesta a dezlegat tăcerea tatălui sau, când s-a născut, şi a umplut toată lumea de bucurie. Drept aceea şi îngerii astăzi se bucură cu oamenii, şi toată lumea este plină de bucurie şi de veselie. Şi se face soborul lui în sfânta sa casă de rugăciune, ce este în Forachia.

Din înţelepciunea ortodoxă

Hristos a venit mijlocitor pentru tine, pentru a te chema pe tine cel pierdut şi rănit ca să-ţi întoarcă chipul cel neprihănit al lui Adam. (Sf. Macarie al Egiptului)

Pentru oaia cea pierdută bunătatea Ta fu aplecată spre lăcaşul morţilor, şi Tu ai tras-o pe ea din hotarele morţii chinuitoare, care n-a îndrăznit să se opună Ţie. (Sf. Grigore de Nyssa)

Scopul venirii lui Hristos a fost acela ca încă Ziua ÎnvieriiDomnului nostru Iisus Hristos – de aici să-i dea sufletului omenesc viaţa Duhu- este temelia lumii, începutul împăcării, încetarea, distrugerea morţii, înfrângerea diavolului Său. (Sf. Macarie cel Mare) lui. (Sf. Ioan Gură de Aur)

Învierea lui Hristos s-a făcut viaţă şi vindecare de patimi pentru cei ce cred în El, ca ei să Frumuseţea Ta, Stăpâne Hristoase, este de netâlcuit, măreţia negrăită, slava – mai presus vieţuiască în Domnul şi să aducă rodul adede minte şi de cuvânt. Fiinţa Ta, bunătatea şi vărului. (Avva Isaia) blândeţea întrece înţelegerea pământenilor. (Cuviosul Simeon Noul Teolog) În această zi Preamăritul Hristos a fost chemat din morţi, la care se alipise. În această zi El a Tu, Hristoase, – Împărăţie Cerească, Tu – învins acul morţii, a zdrobit temniţele iadului Pământ al celor blânzi, Tu – Rai plin de întunecat, a dăruit liberate sufletelor. În această verdeaţă, Tu – Cămară Dumnezeiască, Tu – zi, ieşind din mormânt, El li s-a arătat oame- Taină negrăită, Tu – Masă pentru toţi, Tu – nilor, pentru care s-a născut şi a murit şi s-a Pâinea vieţii, Tu – Băutură nouă, Tu – Potir cu sculat din morţi, pentru ca noi, renăscuţi şi apă şi Apa vieţii, Tu pentru fiecare sfânt – eliberaţi de moarte, să fim răpiţi cu Domnul Făclie nestinsă, Tu – şi Haină, şi Cunună şi ÎmBiruitorul. În această zi marele şi luminosul cin părţitor al cununilor, Tu – Încântare şi Împăîngeresc s-a umplut de bucurie, cântând cântare care, Tu – Desfătare şi Slavă, Tu – Veselie şi de triumf. (Sf. Grigorie Teologul) Bucurie. (Cuv. Simeon Noul Teolog)

A te nţie : De l a 1 i ul i e s e mă r e s c a m e n z i l e d e c i r cu l aţ i e!

De la 1 iulie 2015, amenzile de circulaţie se vor mări, cuantumul acestora fiind stabilit de la 210 de lei şi ajungând la maximul de 2.100 de lei, în funcţie de gravitatea contravenţiilor comise de conducătorii auto. Reamintim faptul că amenzile contravenţionale se stabilesc în puncteamendă. Un punct-amendă reprezintă 10% din salariul minim brut pe economie. Ţinând cont de faptul că salariul minim pe economie a crescut la data de 1 ianuarie 2015 şi va creşte şi la data de 1 iulie 2015, şi punctul-amendă va fi majorat în consecinţă. De la data de 1 iulie 2015, punctul de amendă va creşte de la 97,5 lei la 105 lei.

Conform art. 98 din Codul Rutier, sunt delimitate şi clasele de sancţiuni, împreună cu punctele-amendă instituite: a) clasa I: 2 sau 3 puncte-amendă; b) clasa a II-a: 4 sau 5 puncte-amendă; c) clasa a III-a: de la 6 la 8 puncte-amendă; d) clasa a IV-a: de la 9 la 20 puncte-amendă; e) clasa a V-a: de la 21 la 100 puncte-amendă.

Aşadar, de la 1 iulie, amenzile pentru contravenţiile auto vor fi clasate şi delimitate după cum urmează:

a) clasa I: de la 210 la 315 lei; b) clasa a II-a: de la 420 la 525 de lei; c) clasa a III-a: de la 630 la 840 de lei: d) clasa a IV-a: de la 945 la 2.100 de lei; e) clasa a V-a: de la 2.205 la 10.500 de lei (numai pentru contravenţiile săvârşite de persoane juridice). Astfel, de la 1 iulie, folosirea telefonului mobil la volan sau lipsa centurii de siguranţă vor fi pedepsite, ca şi până acum, cu două puncte de penalizare. Amenda, însă, va creşte, fiind de 210 sau 315 de lei. Aceeaşi sancţiune este valabilă şi pentru: • oprirea în loc nepermis; • depăşirea vitezei legale cu 10-20 km/h; • oprire neregulamentară. Cu 3 puncte de penalizare şi amenzi de 420 sau 525 de lei sunt sancţionate, printre altele, următoarele fapte: staţionarea neregulamentară; depăşirea vitezei legale cu 20-30 km/h; pătrunderea într-o intersecţie atunci când circulaţia în interiorul acesteia este blocată. Sancţiunea este şi mai mare pentru cei care refuză să ofere poliţistului actele la control, depăşesc viteza legală cu 30-40 km/h sau circula fără lumini ori fără semnalizare corespunzătoare. Şoferii aflaţi într-o asemenea situaţie vor fi amendaţi cu o sumă cuprinsă între 630 şi 840 de lei, dar şi cu 4 puncte de penalizare. Alte contravenţii sancţionate des de poliţişti vor costa, de la 1 iulie, astfel: întoarcere pe „linia continuă” – amendă cuprinsă între 945 şi 2.100 de lei, la care se adaugă 6 puncte de penalizare; trecerea pe culoarea roşie a semaforului – permis reţinut pentru 60 de zile şi amendă cuprinsă între 630 şi 840 de lei; neacordarea de prioritate pietonilor sau autovehiculelor – permis reţinut pentru 30 de zile şi amendă din clasa a II-a de sancţiuni (420 sau 525 de lei). Vă dorim DRUM BUN şi lipsit de evenimente rutiere! Agent şef adjunct de Poliţie, Alin CÎRNARIU

Din agenda Consiliului Local Becicherecu Mic

Hotărârea nr. 104 din 15 iunie 2015 privind aprobarea modificării titularului contractului de închiriere pentru suprafeţelecudestinaţiedepajiştinr.3357din28.05.2015prinînlocuireadoamnei Gînţăgan Rodica Victoria cu PFA Gînţăgan Călin; Hotărârea nr. 105 din 15 iunie 2015 privind constatarea apartenenţei cotei de 34/75 din terenului intravilan în suprafaţă de 1.521 mp, înscris în CF 401012, nr.cad. 493 – 494 Becicherecu Mic, la domeniul privat al comunei Becicherecu Mic, în administrarea Consiliului Local Becicherecu Mic; Hotărârea nr. 106 din 15 iunie 2015 privind mandatarea domnului Rusu Raimond Ovidiu, primar al comunei BecicherecuMic,săaprobeînAdunareaGeneralădindatade08.07.2015,revocareadomnuluiDanAurelDiaconudinfuncţiademembrualConsiliuluiDirector al ADI Apă – CanalTimiş şi să aleagă,după cum crede de cuviinţă,înlocuitorul acestuia în cadrul Consiliului Director ADI Apă – Canal; Hotărârea nr. 107 din 15 iunie 2015 privindaprobarearestituiriiplăţiinedatorateîncuantumde1.800leicătredomnul Stanciu Mihai; Hotărârea nr. 108 din 15 iunie 2015 privindaprobareamodificăriiP.U.Z.situatînzonadeN-EalocalităţiiBecicherecu Mic, conţinând imobilele identificate prin nr. cadastral Cc 559/1/1 – Cc 559//1/110; Hotărârea nr. 109 din 15 iunie 2015 privind avizarea modificării limitelor imobilului identificat prin nr. Top. 3743/3483/48 - 3743/3483/49/1/1/2/1/26, teren situat în intravilanul localității Becicherecu Mic, având destinația „teren arabil”, în suprafață de 908 mp, înscris în CF. nr. 402458 - Becicherecu Mic, cu proprietar JOLDES IULIAN și JOLDES ELENA,bun comun,cota 1/1; Hotărârea nr. 110 din 15 iunie 2015 privind aprobarea modificării destinației imobilului situat în intravilanul localității Becicherecu Mic identificat prin nr. cad. 3743/3483/48 3743/3483/49/1/1/2/1/66,înscrisînCarteaFunciarănr. 402508,avândcaproprietar Comuna Becicherecu Mic - domeniul privat și proprietar asupra construcțiilorPOPATEODORșisoțiaPOPAMARIA,dinteren„zonăverde”în teren„construcții pentru locuințe”; Hotărârea nr. 111 din 15 iunie 2015 privind aprobarea vânzării terenului intravilan înscris în CF nr. 403713, nr.cad. 403713,însuprafaţăde200mp,cătreCentrulMedicalBuzatuSRL,pentrupreţul de 11.233 leiTVA inclus; Hotărârea nr. 112 din 30 iunie 2015 privindaprobareaplăţiisumeide1.500lei,delacap.65.02.20–învăţământ,pentru decontarea cheltuielilor de navetă, a cadrelor didactice de la Şcoala Gimnazială„DimitrieŢichindeal”,pentru luna mai anul 2015; Hotărârea nr. 113 din 30 iunie 2015 privind aprobarea compensării sumei de 1.800 lei pe care comuna Becicherecu Mic şi domnul Stanciu Mihai o datorează reciproc; Hotărârea nr. 114 din 30 iunie 2015 privind aprobarea vânzării terenului intravilan înscris în CF nr. 402508, nr.cad. 3743/3483/48-3743/3483/49/1/1/2/66, în suprafaţă de 883 mp, către domnul PopaTeodor,pentru preţul de 24.450 leiTVA inclus; Hotărârea nr. 115 din 30 iunie 2015 privind aprobarea concesionării terenului intravilan înscris în CF nr. 400806, nr.cad. 400806, în suprafaţă de 500 mp, către domnul Suhane Nistor, pe o perioadă de 3 ani,pentru preţul de 260/an leiTVA inclus; Hotărârea nr. 116 din 30 iunie 2015 privind aprobarea vânzării prin negociere directă a imobilului înscris CF. nr. 403704,nr.cad.403704,cusuprafaţade2.140mp,lapreţuldepornirede45.654 leiTVA inclus;

Ziua drapelului naţional al României - continuare din pagina 1 -

Revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca „Frăţia”: „Dreptate – Frăţie” şi dându-i denumire de „stindard al libertăţii”. O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale”, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că „stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind”. În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, „zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat „flamura cea mare tricoloră a naţiunii române”, a întregii naţiuni române.

C a d o u r i d e 1 i u n i e p e n t r u c o pi i i d i n B ec i ch er e cu M i c

Prichindeii de la Grădiniţa cu Program Normal şi elevii Şcolii Gimnaziale „Dimitrie Ţichindeal” au avut parte de o surpriză plăcută, cu ocazia zilei de 1 iunie. De ziua lor, Raimond Ovidiu Rusu, primarul comunei, le-a pregătit fiecăruia câte un cadou, care s-a alăturat urării de „La mulţi ani!” adresată tuturor copiilor din Becicherecu Mic. (A.B.)

Potrivit unei alte ipoteze, tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâşia roşie să fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene. Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca tricolorul – roşu, galben şi albastru – să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia.

P e l e r i n a j l a P r i s l op

În această lună, cu sprijinul domnului Raimond Ovidiu Rusu, primarul comunei, un grup de 160 de enoriaşi din Becicherecu Mic s-a deplasat, cu trei autocare, în pelerinaj la Mănăstirea Prislop. Credincioşii din comuna noastră s-au recules la mormântul părintelui Arsenie Boca şi au vizitat mănăstirea. Mănăstirea Prislop este situată într-una din regiunile cele mai pitoreşti din ţara noastră. De la Haţeg – spre miazăzi – se deschide minunata depresiune a Haţegului sau „Ţara Haţegului”, leagănul poporului român, care se întinde pâna la poalele Munţilor Retezat. Aşezată într-o poiană, la altitudinea de 640 de metri, Mănăstirea Prislop este înconjurată de dealuri care coboară în pante domoale până aproape de monument. În acest spaţiu încărcat de istorie al poporului nostru, Sfântul Nicodim, reorganizatorul şi îndrumatorul monahismului ro-

ANGAJARE

Companie specializată în servicii de curăţenie, cu sediul în comuna Becicherecu Mic, judeţul Timiş, angajează muncitori calificaţi şi necalificaţi. Constituie un avantaj:

- apartenenţa la unul din grupurile dezavantajate: persoană de etnie romă, femeie în căutarea unui loc de muncă, tânăr peste 18 ani care părăseşte sistemul social de protecţie a copilului şi familie cu peste doi copii - domiciliul în localitatea Becicherecu Mic Detalii la nr. de tel. 0786-389.261 sau 0786-389.268

mânesc din a doua jumătate a veacului al XIV-lea, a ctitorit Mănăstirea Prislop, la 13 kilometri de Haţeg, după ce zidise Mănăstirile Vodiţa, Topolniţa, Visina şi Tismana, precum şi Vratna şi Mănăstiriţa din Serbia. Sfântul Nicodim a copiat, la Prislop, Tetraevangheliarul slavon pe pergament împodobit cu frontispicii şi miniaturi, care se păstrează la Muzeul de Artă şi Istorie Naţională din Bucureşti. Protosinghelul Arsenie Boca este al treilea ctitor al mănăstirii, care, în afară de rolul covârşitor pe care l-a avut prin înzestrarea harică a duhovniciei, a conceput şi a îndrumat toate lucrările de construcţie şi înfrumuseţare a Mănăstirii Prislop, între anii 1948-1988, unele dintre acestea fiind chiar înfăptuite personal. În perioada 1960-1988 a pictat biserica din satul Drăgănescu de lângă Bucureşti, icoanele de pe catapeteasma bisericii din Prislop şi a realizat aşezământul monahal din oraşul Sinaia, astăzi metohul Mănăstirii Prislop. S-a săvârşit din viaţa la 28 noiembrie 1989 şi este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Prislop. (A.B.)

F i n al d e a n ş c ol a r l a Ş c o al a G i m na z i a l ă „ D i m i tr i e Ţ i c h i n de al ”

Odată cu sfârşitul de an şcolar se încheie o nouă etapă din viaţa de elev. Pentru noi, profesorii, această etapă nu a însemnat doar ceva vechime în plus, ci şi o nouă acumulare de experienţe, de emoţii şi împliniri trăite alături de elevii noştri, cărora le-am condus o vreme paşii de-a lungul drumului pe care cu înţelepciune îl numim educaţie. În anul şcolar care tocmai s-a încheiat am avut parte, alături de elevii noştri, de multe momente de bucurie, concretizate prin rezultatele frumoase obţinute de ei la diferitele concursuri şcolare, unde au reprezentat cu cinste şcoala noastră. De asemenea, ne mândrim cu rezultatele bune obţinute de absolvenţii clasei a VIII-a la examenul de Evaluare Naţională, unde procentul de promovabilitate a fost de 88,23%. Să nu uităm că nu putem avea rezultate bune la examene şi concursuri şcolare, dacă nu am avea dascăli deosebiţi, aplecaţi spre învăţarea şi educarea elevilor noştri şi, de asemenea, dacă nu am avea o comunitate care să pună pe primul loc educaţia. Mulţumim pe această cale domnului primar Raimond

El ev a B ia nc a Co r o ia n, c a r e a înc h ei at a nul c u m e d i a 1 0 , ş i A b s o l v e n ţ i i c l a s e i a V I I I - a , p r o m o ţ i a 2 0 1 5 d ir i g in ta , p r o f . L u m i n iţ a Co j oc a r u Ovidiu Rusu pentru tot sprijinul acordat activităţilor desfăşurate cu elevii noştri. Domnul primar a fost receptiv la toate propunerile venite din partea şcolii noastre, ba mai mult, venind cu idei proprii ce vizau îmbogăţirea paletei de activităţi cu elevii noştri. Mulţumim şi domnului viceprimar Adrian-Silviu

Gherasim pentru întregul sprijin administrativ acordat şcolii noastre, mai ales în derularea proiectului de realizare a noii şcoli. Mulţumim, de asemenea, Consiliului Local Becicherecu Mic şi Poliţiei din localitate, pentru că au răspuns prezent ori de câte ori le-am cerut-o. Director, prof. Delia CIAN

La iniţiativa domnului primar Raimond Ovidiu Rusu şi cu finanţarea asigurată de domnia sa şi de Primăria Becicherecu Mic, elevii clasei a VIII-a, promoţia 2015, au încheiat formarea lor educaţională teoretică şi practică în şcoala noastră printr-o frumoasă excursie de trei zile cu un traseu lung şi cu multe obiective istorice, geografice, biologice şi culturale în program. În ultima zi de curs pentru clasa a VIII-a, vineri 12 iunie 2015, clopoţelul nu a sunat pentru intrarea la ore, ci pentru îmbarcarea în autocarul modern şi elegant care ne aştepta în faţa şcolii mari. Toţi elevii care au avut acordul părinţilor şi au respectat condiţiile impuse de regulamentul excursiei au răspuns prezent la strigarea „catalogului”. Aşa am pornit, elevi şi dascăli, spre locuri minunate din ţara noastă. După ce am lăsat în urmă mai multe oraşe, am început să urcăm spre piscurile înalte ale munţilor. Primul popas în Munţii Făgăraş, judeţul Sibiu, la Bâlea Cascadă. Un mic colţ de rai înconjurat de brazii impunători, de crestele înalte ale munţilor, cu o panoramă minunată pe fundalul căreia se desfăşura ca un firicel argintiu cascada Bâlea. O căsuţă mişcătoare, atârnată de un fir precum un fluture, se îndrepta spre singura clădire din acel loc. Era telecabina! Am urcat şi noi în ea, unii cu mari emoţii şi cu inima cât un puricel, spre a ajunge sus, sus unde caprele negre sunt singurele stăpâne. Căldarea glaciară Bâlea, situată la altitudinea de 2.034 de metri, adăposteşte pe o întindere de 4,6 hectare emblematicul lac, care dă şi numele locului – Bâlea Lac. Pe văile care unesc culmile muntoase, printre stânci, zăpada şi gheaţa străluceau în razele timide ale soarelui. Pete pale de roz ne zâmbeau pe alocuri – Bujorul Românesc – plantă rară, ocrotită prin lege, se avânta curajoasă pe culmile stâncoase. Tot aici, poarta de trecere din Ardeal în Ţara Românească, tunelul săpat în munte poartă pe fruntea lui tăbliţa indicatoare: judeţul Argeş. La coborâre, serpentinele Transfăgărăşanului ne-au salutau prietenoase. Îmbarcarea şi la drum! Braşov – oraş vechi, oraş nou – ni s-a deschis în toată splendoarea lui de sub poalele Tâmpei. Turnul Alb, Turnul Negru şi alte simboluri ale meşteşugurilor practicate din cele mai vechi timpuri, Poarta Şchei, Biserica Neagră au fost cu toate trecute în revistă înainte de a continua drumul spre Predeal. O zi plină de imagini şi informaţii s-a încheiat la Hotelul Piatra Craiului din staţiunea Pârâul Rece. Cina, o ocheadă spre peisajul de vis şi odihnă. O nouă zi, un nou popas: Sinaia. Vizita la Castelul Peleş şi Pelişor ne-au umplut ziua cu frumuseţea,

eleganţa şi pagina de istorie pe care le-a oferit. O pizza sub ropotul de ploaie şi bobiţele de gheaţă a încheiat plimbarea. Înapoi la hotel şi ne pregătim pentru cina festivă. Distracţie, concursuri, glume şi voie bună. Surprizele nu s-au terminat. Tortul de absolvire ne aminteşte că drumul împreună este la final. Fiecare absolvent se regăseşte lângă „romanul” – Enigma viitorului – alături de diploma de absolvire şi poza de grup a promoţiei 2015. Târziu, când orele mici ale nopţii se îngânau cu dimineaţa celei de-a treia zi, spiritele obosite s-au retras, visând la enigmele pe care le vor avea de rezolvat. Ultima zi! Soarele cocoţat deasupra crestelor muntoase ne zâmbeşte parcă prea vesel. Suntem obosiţi şi somnoroşi. După o scurtă înviorare ridicăm ancora şi pornim spre alte ţinte. Bran - Castelul Bran, poartă strategică în pasul RucărBran, ne aminteşte de Vlad Ţepeş, temutul domnitor care poartă istoria ţării dincolo de graniţele ei. Grupuri de elevi, de turişti şi multă agitaţie în soarele torid. Ziua parcă a devenit prea scurtă şi ne grăbim spre Sibiu. Pe drum, în dreapta, Cetatea Râşnovului ne salută tristă că nu i-am înveselit încăperile vechi, dar nu mai este timp. O salutăm şi noi, şi mergem mai departe. Sibiul – în plin Festival Internaţional de Teatru – la orele după amiezii este încă liniştit. Intrăm la Muzeul de Ştiinţele Naturii unde diorame cât peretele ne oferă o pagină de biologie – ecosisteme din toate zonele cu specii de animale pe care le vedem doar în poze. Le admirăm, ne pozăm cu ele şi apoi ne retragem spre a servi masa. Soarele se pregătea de apus şi străzile Sibiului au prins viaţă. Încercăm un tur prin Piaţa Sfatului, dar este prea aglomerat şi ne întoarcem la autocar. Ultimul popas s-a încheiat. Acum cu toate forţele ne îndreptăm spre casă. Timişoara ne întâmpină cu fulgere şi furtună. Telefoanele zbârnâie şi părinţii cu umbrele, maşini şi tot tacâmul ne aşteaptă nerăbdători. Am sosit acasă. Zilele de distracţie şi cultură s-au încheiat. Acum cu burtica pe carte, că ne aşteaptă Evaluarea Naţională. Nu pot încheia fără a mulţumi pentru tot ceea ce ne-a fost oferit, pentru libertatea de a alege traseul, durata, obiectivele şi programul excursiei fără nici o restricţie. Mulţumesc în numele meu, al colegilor mei, al elevilor mei şi dacă părinţii nu au făcut-o personal şi în numele lor. MULŢUMIM, DOMNULE PRIMAR!!!! Organizator, profesor diriginte: Luminiţa COJOCARU

Po p a s p r i n ţ ar a m e a

O fem eie d e toa tă is prav a

Când am auzit că la Becicherecu Mic este o fermă în care se cultivă mure şi goji am primit ştirea cu oarecare neîncredere. Ştiam că aici, de sute de ani, este patria grâului, a porumbului sau a florii soarelui, că se mai pun legume şi că au fost ani în care s-a cultivat cânepă şi tutun. Şi dacă despre culturi de mure am mai auzit, atunci cultivarea de goji pare ruptă din altă lume. Şi mai surprins am fost atunci când mi s-a spus că de aceste culturi se ocupă cu multă ambiţie şi, mai ales, multă muncă o femeie. Astfel, am cunoscut-o pe Nicoleta Niţă, o femeie şi jumătate aş putea spune. Când ne îndreptam spre casa ei, la o intersecţie, ne-am dat nas în nas cu o femeie pe un ATV care ne-a ajuns de cum am oprit în poarta casei în care locuieşte familia Niţă. „Eu sunt Nicoleta Niţă, ne-a spus femeia simplu, coborând de pe ATV. E al şaselea drum pe care-l fac la fermă, deşi este duminică. Primul drum l-am făcut pe la ora şase, murele sunt în rod şi au început să vină graurii. Apoi mai trebuie să culegem murele şi să le depozităm... Trebuie să udăm ori dimineaţa, ori seara şi, uite-aşa, mai cu casa, cu copiii, se duce ziulica cât ai clipi”. Era duminica seara, dar a mai făcut şi cu noi un drum până la fermă să vedem minunea cu ochii noştri. Şi chiar a fost o minune. Atât amar de mure la un loc nu am văzut în viaţa mea. „Murele le-am cultivat în urmă cu câţiva ani, ne spune Nicoleta. Socrii aveau aici o jumătate de hectar de teren pe care cultivau, cum se cultivă pe la noi, grâu, porumb floarea-soarelui, cereale care astăzi nu-ţi mai aduc aproape nici un profit dacă nu foloseşti cerealele pentru creşterea animalelor. Mama soacră mi-a spus că mai demult, aici, chiar pe acest pământ sau obţinut recolte record de tutun. Pe de altă parte soţul este comandant de navă maritimă şi este mai mult plecat... Trebuie să fac şi eu ceva, sunt tânără şi pe lângă grija copiilor m-am gândit să încerc cu această cultură de mure. Am început prin a pune mure pe jumătate de hectar, apoi am mai cumpărat o jumătate de hectar alipită de a noastră pe care am înfiinţat, de curând, o cultură de goji. Murele sunt peste 2.200 de fire, iar goji aproximativ 1.800 de plante. Nu e prea uşor, sunt două culturi care necesită cunoştinţe aparte, iar eu am învăţat, cum s-ar spune, din mers. Din greşelile pe care le-am făcut şi nu

le-am mai repetat în anul următor”. Din vorbă în vorbă, mai aflăm că înfiinţarea celor două culturi au trecut ca şi cheltuială de 12.000 de euro şi vor mai trebui ani buni până la amortizarea investiţiei, că sunt necazuri când cu seceta, când cu dăunătorii, când cu hoţii de grauri care vin şi mănâncă murele, când cu hoţii care rup gardul şi fură pompa pentru udat cultura. Una peste alta, nu este prea uşor şi când te gândeşti că toate acestea la face o femeie, nu poţi să nu constaţi că Nicoleta Niţă este o femeie de toată isprava. „Cu murele a mers mai greu la început, ne spune tânăra fermieră, pentru că în primul an ne-a lovit seceta şi ni s-au uscat câteva sute de tufe, în anul următor, ne-au atacat graurii, abia anul trecut a fost oarecum mai bine, reuşind să recoltăm peste 3,5 de tone de mure. Cultura de goji se va pune pe picioare doar peste câţiva ani şi intenţionăm să o facem cultură bio”. Dar toată averea Nicoletei nu o reprezintă casa şi ferma, ci Radu şi Margareta, cei doi copii, despre care atunci când începe să vorbească o face cu atâta dragoste şi înflăcărare încât uită de toate. Astfel, aflăm că nu că este ambiţioasă doar în muncă dar vrea, în aceeaşi măsură, şi copiii să-i fie harnici şi ambiţioşi. Astfel, aflăm că atât Radu, cât şi Margareta sunt doi buni jucători de şah, obţinând mai multe diplome şi medalii la diferite concursuri la care, deşi au o vârstă fragedă, au participat. În poarta casei ne întâmpină mama soacră, doamna Alexandra Niţă, încadrată de cei doi nepoţi zâmbitori şi plini de viaţă. Doamna Niţă are trei copii: Zizi, pensionară, Tamara, educatoare, şi pe Constantin, care, bănăţean de la câmpie, a ţinut morţiş să se facă marinar, şi... s-a făcut. „Toţi copiii mei au terminat şcoala, ne spune cu multă mândrie doamna Niţă, dar am un of la inimă, pe care nu mi-l poate vindeca nimeni... Nici unul dintre copiii mei nu s-a făcut doctor. Vezi, de un doctor ai întotdeauna nevoie, mai ales acum, la bătrâneţe”. Muncile din familia Niţă sunt riguros împărţite. Mama soacră are grijă de copii şi de gospodărie, în timp ce Nicolata se ocupă mai mult de fermă. Radu şi Margareta trebuie să înveţe şi se bucură acum din plin că a venit vacanţa. Petru Vasile TOMOIAGĂ

S i n g u ră t at e a te ap a să c a o h ai nă g re a

De Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Viorel Ceregan, probabil cel mai vârstnic locuitor al comunei Becicherecu Mic, a împlinit frumoasa vârstă de 94 de ani. Tatăl său, Todor, şi mama, Zorca, becicherecheni cu rădăcini de sute de ani, au hotărât la 29 iunie 1921, ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, mare praznic creştin să-şi boteze Viorel fiul născut atunci, din motive doar de ei ştiute. Viorel Ceregan a mai avut o soră, Emilia, care, aşa ca mulţi dintre membrii familiei Ceregan, a trecut în lumea celor drepţi. Bunicii şi părinţii lui s-au ocupat cu agricultura, de cultivarea pământului şi creşterea animalelor. Viorel Ceregan şi-a petrecut copilăria în satul natal, iar clasele primare le-a făcut tot în Becicherecu Mic. Încă de tânăr şi-a ajutat familia la muncile agricole şi i-a plăcut munca din câmp, dar şi creştera animalelor. Aşa a dus-o până în anul 1942 când, ca tot leatul lui, a fost încorporat la armată, el fiind înregimentat la Corpul 7 Armată. Cătană, a luptat o vreme şi pe frontul din Ungaria, fiind telegrafist, apoi, la sfârşitul marelui război, s-a întors din nou acasă, lângă ai lui. Tot în Becicherec avea să o cunoască pe Ileana, care i-a devenit soţie şi cu care avea să aibă doi fii: pe Dorin şi pe Vasa Ceregan, fii care, prin voinţa Domnului, aveau să plece de tineri din această lume, lăsându-l pe Viorel Ceregan singur la anii bătrâneţii. Prin 1950, împreună cu soţia Ileana, au reconstruit casa bătrânească. După câte îşi aminteşte, casa era una dintre cele mai vechi în Becicherecu Mic: „Mai întâi, ne spune omul, satul era mai în deal, către Satchinez.

Stră-străbunicii mei au făcut una dintre primele case aici în vale, casa familiei mele. Acestei case, din pământ, i-am schimbat acoperişul de stuf cu unul de ţiglă şi i-am adăugat un grajd nou, clădit din cărămidă adusă de la fabrica din Biled. Şi când am cumpărat cărămida am avut de suferit. Am plătit 4.000 de bucăţi de cărămidă, la patronul de la Fabrica de Cărămidă de la Biled. Am dus banii cu câteva zile înainte. Chiar atunci s-a făcut naţionalizarea, iar când m-am dus să ridic cărămizile, patronul mi-a spus că nu mai îmi poate da nici cărămida, deoarece este a statului român, dar nici banii... A trebuit să plătim din nou cărămida...”. Având mai tot timpul nevoie de bani şi mergând tot mai greu cu agricultura, Viorel Ceregan şi-a căutat o slujbă la oraş şi, până la urmă, a fost angajat la Ansamblul Sârb de Stat din Timişoara, ca sunetist. După ce s-a desfiinţat ansamblul, s-a angajat la Teatrul de Păpuşi Tmişoara, loc de muncă de la care a ieşit la pensie. Familia Ceregan a deţinut şi o vilă în Timişoara, undeva în apropiere de Cantina Guban, casă pe care, atunci când Viorel Ceregan s-a reîntors la casa părintească din Becicherecu Mic, a vândut-o. Era încă în serviciu la oraş când i s-au stins părinţii şi, timp de şapte ani, a tot venit din oraş zi de zi, împreună cu copiii să aibă grijă de casă, dar mai ales de grădina de aproape 3.000 de metri patraţi. Aici au pus mii de pomi fructiferi pe care i-au altoit după care i-au vândut la piaţă. Pe lângă pomi au pus şi mii de fire de trandafiri, dar şi mii de flori, pe care le valorificau în

pieţele din oraş. „Cu pomii şi cu florile, ne mai spune bătrânul Ceregan, a făcut foarte mulţi bani familia noastră... Am învârtit foarte mulţi bani, dar degeaba... M-a părăsit atât soţia, apoi s-au îmbolnăvit şi au murit şi copiii, rămânând singur pe lume... Băiatul cel mare a fost electrician, iar cel mic un priceput bijutier. Odată cu stingerea lor s-a dus şi norocul familiei noastre... Am vândut casa de la oraş, şi maşinile, tot... Au mai rămas casele şi grădina, dar mai avem şi 14 hectare de pământ pe care le-am dat în arendă la familia Buzatu. Om de omenie, domnu’ Buzatu, cât a fost primar ne-a făcut drum, iar acum îmi aduce banii pe arendă acasă. Eu nu iau cereale, nu am ce să fac cu ele. Îmi sunt tare grele bătrâneţele. Nu mai pot să lucrez grădina, iar dacă tocmesc oameni cu ziua nu sunt de nădejde... Nu mai sunt oamenii de altădată care îşi respectau cuvântul. Astăzi sunt din cei care zic: «Dăi cu negru peste verde, că stăpânul nu te vede!» Şi, eu nici nu mai pot să-i văd, că sunt bătrân. Acum majoritatea vor să te înşele şi te mint. Îţi iau banii şi nu mai vor să muncească. Am nişte nepoţi, dar sunt la oraş, vin aici doar din când în când. Am noroc că mai pot să umblu în cârjă şi la două-trei zile merg la magazinul care este aici, aproape de casa mea, şi-mi iau pâine şi ce-mi mai trebuie... Nopţile mi le petrec în faţa televizorului, dar încet-încet mă lasă şi vederea. Cel mai mult mă apasă singurătatea şi dacă este cântecul «Bătrâneţe, haine grele» pot spune că singurătatea este şi ea ca o haină grea, din ce în ce mai grea”. Petru Vasile TOMOIAGĂ

Mica publicitate

Vând betonieră - rezervor combustibil 1.500 litri - orgă electronică 6 octave, bicicletă, scaune faţă auto, pălincă 50 de grade. Tel: 0727-357.445. Vindem cartuşe pentru imprimantă, oferim şi servicii de umplere a cartuşelor laser. Tel: 0720-552.445. Vând porc 100-110 kg, cu 7 lei/kg în viu sau 10 lei/kg în carcasă. Ofer gratuit gunoi de grajd. Tel: 0786-757.497. De vânzare, redresor (încărcător) baterie tractor, 60 Amp, la 150 Amp. Telefon: 0256-378.623. Ofer gratuit gunoi de grajd, de la vaci. Tel: 0786-757.497, Strada Lalelelor nr. 28. Vând platformă, 1.200 RON, căruţă, 800 RON, ţigă veche, 80 de bani bucata. Tel: 0741-450.169. Vând instalaţie de baie (cazan, lemne, vană, chiuvetă, wc), Renault Megane Diesel (300 euro), remorcă pentru autoturism, înscrisă în circulaţie. Telefon 0727-357.445. Vând porc 100-110 kilograme, cu posibilitate de sacrificare. Tel: 0786-757.497. Vând urgent Honda Sport (două uşi, an 2009, consum 5 litri, verificare pe doi ani, stare perfectă. Preţ: 1.200 euro. Tel: 0773-847.302. Vând canapea extensibilă şi două fotolii în stare foarte bună. Preţ: 600 lei. Informaţii la telefon: 0721-494.502. Caut femeie pentru îngrijire copil în vârstă de

un an şi şase luni. Informaţii la telefon: 0726110.660. Vând 500 mp teren intravilan în Becicherecu Mic. Telefon: 0749-854.259. Constructor nou în Becicherecu Mic, execut case la roşu sau la cheie, renovări, reparaţii, acoperişuri, consolidări, termoizolaţii, decorative, pavaje, toată gama de finisaje interioare, la preţuri rezonabile. Ofer seriozitate şi calitate lucrărilor. Tel: 0742-293.026. Vând 800 mp teren intravilan pentru construcţie casă, toate utilităţile asigurate. Becicherecu Mic, str. Cireşului nr. 1, tel: 0256-378.578. Vând vacă cu viţel. Informaţii la tel: 0256-378.826. Vând chioşc din lemn, fost spaţiu comercial, suprafaţă de 35 mp. Becicherecu Mic, str. Calea Dudeştilor nr. 3, tel: 0744-905.204. Sunt singură, cu un copil şi caut gazdă, urgent. Vă rog să mă ajutaţi. Sunt angajată la Rus-Savitar. Tel: 0751-562.656. Vând lapte de capră, telefon 0722-251.272. Vând teren 5.000 mp. Preţ negociabil. Tel: 0744-911.935. Vând tăieţei de casă, la 5 lei punga. Transport tăieţei la domiciliu. Tel: 0787-881.023. Vând motor electric la 220 V, 3 KV, 2.800 de ture. Tel: 0721-382.395; 0256-378.623.

Pentru o mai bună Orar de funcţionare al colaborare, vă Primăriei Becicherecu Mic

stăm la dispoziţie:

Luni: 8-16

Program cu publicul: 8-14 Marţi: 8-17

Program cu publicul: 8-12 Miercuri: 8-16

15-17

Program cu publicul: 8-14 Joi: 8-17

Program cu publicul: 8-12 Vineri: 8-14

15-17

Program cu publicul: 8-12

Adresa: str. Calea Banatului nr. 9 Telefon: 0256-378.501

Execut lucrări de topografie şi cadastru:

PUZ-uri, intabulări, dezmembrări, alipiri, apartamentări, ridicări opografice etc.

Persoană fizică autorizată categoria B, ing.Valentina Gherasim Nr.tel.:0749432605

Sergiu Hornar, execut servicii: - repar calculatoare (inclusiv la domiciliu) - montez camere de supraveghere - tai şi crap lemne - lucrări cu tractor mic: frezat, arat - tai iarbă Telefon: 0762-287.667

Închiriez spaţiu comercial, dotat, utilat, magazin alimentar. Suprafaţă: 35 metri patraţi, central, Calea Dudeştilor nr. 3. Preţ 650 lei. Informaţii la telefon: 0746-899.837. Şi-au unit destinele

Olimpiu-Ilie Curescu cu Ioana Olguţa Tomescu AlexandruEugen Perneş cu Ramona Paşca

Casă de piatră!

În ultima vreme a plecat dintre noi

Huhurez Elisabeta (61 de ani)

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Persoană Fizică Autorizată Becicherecu Mic, str. Gării nr. 4 Tel: 0726-235.361. E-mai: marcus.costel@yahoo.com ING. CONSTANTIN MĂRCUŞ vă poate asigura următoarele servicii: - consultanţă şi întocmirea documentaţiei pentru obţinerea autorizaţiei de construire;- proiectare construcţii civile; - proiectare instalaţii electrice, sanitare, termice şi solare;

PRIMAR

Luni: 11-16 Marţi: 11-17 Miercuri: 11-16 Joi: 11-17 Vineri: 11-14

VICEPRIMAR

Luni: 8-11 Marţi: 8-11 Miercuri: 8-11 Joi: 8-11 Vineri: 8-11

SECRETAR

Luni: 8-14 Marţi: 8-12 15-17 Miercuri: 8-14 Joi: 8-12 15-17 Vineri: 8-12

TALON PENTRU AUTOCITIRE CONTOR APĂ iunie-iulie Numele şi prenumele:........................................................

Adresa:...............................................................................

Telefon:...............................................................................

Semnătura

Citire contor (metri cubi apă)..............................................

Pentru a veni în ajutorul cetăţenilor comunei, prin intermediul ziarului local, administraţia publică locală pune la dispoziţia locuitorilor din Becicherecu Mic acest talon pentru autocitirea consumului bilunar de apă (o dată la două luni). Tot ce trebuie să faceţi, după completarea datelor personale, este să treceţi la rubrica “citire contor” toate cifrele înscrise pe ceasul de apă care vă aparţine. Taloanele completate se vor depune O SINGURĂ DATĂ pentru cele două luni înscrise în talon, în cutia poştală specială, amplasată la sediul Primăriei comunei Becicherecu Mic.

Talon pentru anunţ gratuit

Textul anunţului:.......................................................................................................... .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... ....................................................................................................................................

Ziarul “Pescăreţul Mic” vine în sprijinul persoanelor fizice din comuna Becicherecu Mic, printr-o rubrică de mică publicitate. Pentru ca anunţul dumneavoastră să apară în ziar nu trebuie decât să completaţi acest talon şi să-l depuneţi în cutia poştală special amplasată la sediul Primăriei comunei Becicherecu Mic.

Numele şi prenumele:........................................................

Adresa:...............................................................................

Telefon:...............................................................................

Colegiul de redacţie Fondator: Raimond Ovidiu RUSU Redactor-şef: Petru Vasile TOMOIAGĂ Redactor-şef adjunct: Anton BORBELY

Semnătura

Redactori: Sfetlana CHISĂR, Marinela BOBEŞ, Lazăr POMORIŞAŢ Publicaţie editată de Primăria şi Consiliul Local Becicherecu Mic ISSN 2360-2724

Pisica „şef de gară” a devenit zeiţă

Tama, o pisică ce a devenit o veritabilă vedetă mondială în urmă cu opt ani, după ce a fost numită „şef de gară” într-o localitate feroviară din vestul Japoniei, a primit postum statutul de zeiţă, după ceremonia ei funerară, la care au asistat câteva mii de persoane. Tama, care a avut parte de funeralii spectaculoase, a devenit „şef de gară” în urmă cu opt ani, întrucât a contribuit decisiv la redresarea financiară a unei companii feroviare nipone, prin faptul că prezenţa ei în acea gară atrăgea numeroşi turişti, informează bbc.com. Jacheta şi cascheta ei, create pe comandă, au devenit devenit de-a lungul anilor o prezenţă constantă în staţia Kishi din vestul Japoniei. Tama a murit la vârsta de 16 ani, din cauza unei insuficienţe cardiace. Zeci de reprezentanţi ai unor companii nipone şi mai multe mii de fani au participat la funeraliile pisicii Tama, realizate potrivit canoanelor religiei şintoiste, în timpul cărora celebra pisică a primit statutul de zeiţă.

Religia şintoistă, practicată de numeroşi japonezi, glorifică o varietate de zei, inclusiv animale. În timpul ceremoniei, oficialii niponi au mulţumit pisicii Tama pentru faptul că a salvat de la faliment o companie feroviară, prin atragerea unui număr mare de turişti din lumea întreagă. Mitsunobu Kojima, directorul companiei feroviare Wakayama Electric Railway, a oferit felinei decedate şi un titlu special postum – „şef de gară permanent onorific”. Oficialul nipon a spus că Tama a contribuit cu aproximativ 1,1 miliarde de yeni (8,9 milioane de dolari) la economia locală. În afara gării, buchete de flori, conserve de ton şi numeroase alte daruri au fost aduse de miile de fani ai pisicii Tama care au asistat la ceremonia funerară. Yoshinobu Nisaka, guvernatorul provinciei Wakayama, a spus că folosirea unor feline ca „şefi de gară” reprezintă o practică importantă şi a lăudat faptul că această idee a fost menţinută de-a lungul anilor în Japonia.

Dispare… Marele Zid Chinezesc

Marele Zid Chinezesc, în porţiunea sa cea mai faimoasă construită sub împăraţii din dinastia Ming, a dispărut pe 30% din lungimea sa. Aproximativ 2.000 de kilometri din Marele Zid au dispărut şi aproape 1.200 de kilometri sunt în stare proastă, a declarat administraţia de stat însărcinată cu patrimoniul, care a făcut studiul pe un segment lung de 9.000 de kilometri din cei circa 21.000 de kilometri cât totalizează această construcţie.

Dezlegând integrama, veţi descoperi numele unui celebru actor american

Bancuri

- Ce îi sperie pe bărbaţi la prima întâlnire? - Nota de plată...! •••

Un bătrân se plimba prin parc şi pe o bancă vede un copilaş care plângea de mama focului. Ca să-l îmbuneze, bătrânul îl întreabă de ce plânge. - De-aia plâng, că nu pot să fac şi eu ce fac băieţii cei mari. Când a auzit asta, moşul s-a aşezat lângă copil şi-au început să plângă amândoi. •••

La extemporal: - Sper, Bulă, că de data asta nu te mai prind copiind la lucrare! - Şi eu sper, mormăi Bulă. •••

La un post telefonic public: - Domnule, de o jumătate de oră ţineţi receptorul în mână şi nu spuneţi nimic, lăsaţi-mă, vă rog, şi pe mine să dau un telefon! - Nu mă deranjaţi, vă rog, pentru că eu discut cu soţia mea. •••

Un tânăr se adresează tatălui prietenei sale, care era un pasionat al obiceiurilor orientale: - Domnule, am venit să vă cer mâna fiicei dumneavoastră! - Tinere, ca să pot să-ţi dau un răspuns, trebuie să mă consult mai întâi cu Marele Dragon, aşa cum fac toţi oamenii din Orient! - Să ştiţi că nu este nevoie, noi am primit deja acceptul soţiei dumneavoastră... •••

Un reprezentant al Mitsubishi Motors vine în România să testeze eventualitatea deschiderii unei fabrici de piese de schimb. Pe coclauri, prin Moldova, i se sparge un colier şi-i fierbe apa de la motor. - E un service prin apropiere? - Nea Costel tractoristu’ se mai pricepe... Se uită nea Costel tractoristu’, ia o sârmă din gard, înlocuieşte colieru... Dă-i cheie... Merge. Ajuns la Bucureşti, japonezul raportează: piaţă saturată, piese de Mitsubishi pe toate gardurile... •••

- E dezgustător să vii acasă la ora asta. Este trecut de ora trei şi eu n-am închis un ochi toată noaptea!, se vaită soţia, privind dezaprobator la soţul care tocmai intrase. - Şi crezi că eu am dormit? •••

- Iubitule, zi-mi ceva să mă simt cu adevărat femeie! - Nu ştii să parchezi maşina!

Maxime, proverbe, aforisme, vorbe de duh…

Rubrică îngrijită de Lazăr Pomorişaţ

♣ Răbdarea e baza succesului. (China) ♣ După cum unirea înseamnă putere, dezbinarea înseamnă înfrângere. (Grecia Antică) ♣ Este o mare artă să rămâi înţelept printre proşti. (Olanda) ♣ Fericirea nu constă în bogăţie ci în înţelepciune. (India) ♣ E greu să nu iubeşti, e greu să şi iubeşti; dar cel mai greu este să iubeşti în zadar. ♣ Un lucru măcar înveţi învăţând: ce sus e adevărul. (N. Iorga) ♣ Capul fără judecată e ca trupul fără viaţă. (Persia) ♣ Vrei să cunoşti cine e nebunul? Iată acela e, care se laudă cu nebunia sa. (D. Ţichindeal)

♣ Constipaţia morală poate fi semnalată şi în cazul celor cu scaun la cap. (G. Mrachici) ♣ Miniştrii condamnaţi sunt patrioţi. Tot ce au furat au păstrat în ţară. ♣ Cel mai bun ochi al muzicii este urechea. ♣ Mai scumpă e mintea decât banii, că omul cuminte face bani, iar cel fără minte pierde şi pe cei ce-i are. ♣ Nerăbdarea este o mare piedică în calea succesului. (Napoleon) ♣ Bărbaţii se căsătoresc fiindcă sunt obosiţi, femeile fiindcă sunt curioase. Şi unii şi alţii sunt dezamăgiţi. ♣ Omul educat îţi dă mai multă bătaie de cap decât cel needucat.