Pescaretul Mic Octombrie 2013 by Ioan Suciu

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir

urcând ca pe o scară, din putere în putere. Ajungând la vârsta cea mai desăvârşită, părinţii lui s-au dus din vremelnica viaţă, lăsând pe tânărul Dimitrie moştenitor nu numai al multor averi, ci şi al bunului lor nume. - continuare în pagina 2 -

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284- 311) şi era fiul voievodului cetăţii Tesalonicului, botezat în taină de părintii săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creştinilor. Şi îl învăţau părinţii în cămara cea ascunsă a palatului lor toate tainele sfintei credinţe, luminându-i cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum şi milostenia cea către săraci, săvârşind faceri de bine, celor aflaţi în nevoinţă. Şi aşa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Tânărul creştea cu anii şi cu înţelepciunea,

Raimond Ovidiu Rusu, primarul comunei Becicherecu Mic, urează, şi pe această cale, La Mulţi Ani! tuturor celor care poartă numele de Dumitru, Dumitra şi omonimele acestora.

Comuna Becicherecu Mic: 2.853 de locuitori; Cod Poştal 307040

Foaie de informaţie, opinie, societate, cultură şi sport, editată de Primăria şi Consiliul Local Becicherecu Mic

Anu l I II* Nr. 11 (29) * octo mbrie 2013 * 8 pagini * se distribu ie grat uit

Ziua Mondială a Educaţiei, sărbătorită la Şcoala Gimnazială „Dimitrie Ţichindeal”

În anul 1994, în data de 5 octombrie, UNESCO a sărbătorit prima Zi Mondială a Educatorilor. În întreaga lume, această zi este sărbătorită în peste 200 de ţări şi este consacrată personalului didactic, celor care fac educaţia – educatori, învăţători, profesori. Denumirea ei esteWorld Teachers’ Day, în engleză, şi Journée Mondiale des Enseignants, în franceză. În România, această zi se numeşte Ziua Mondială a Educaţiei. Educaţia nu cuprinde doar educatorii – cadre didactice, ea reprezintă implicarea unui segment mult mai larg: elevi, părinţi, societate. Pornind de la opinia lui Galileo Galilei: „Nu poţi să înveţi ceva pe cineva. Poţi doar să-l ajuţi să găsească răspunsul în el însuşi”,am dedicat această zi exprimării gândurilor şi sentimentelor elevilor faţă de ce înseamnă educator şi educat, creativităţii, îndemânării, concursului şi zâmbetelor. Au participat elevii claselor V- VIII, care au realizat şi prezentat compuneri, proiecte cu imagini din activitatea lor şi a profesorilor lor, prezentări Power-Point. Jocurile de îndemânare, viteză, coordonare şi comunicare au întărit spiritul de competiţie, de echipă şi de colaborare. Astfel, fiecare a găsit în el însuşi răspunsul la ceea ce înseamnă educaţie. Prof. Luminiţa COJOARU, coordonator de proiecte şi programe educative

1 noiembrie – ziua pomenirii morţilor

Sărbătoare catolică la început, pomenirea morţilor în ziua de 1 noiembrie a fost acceptată, în timp, şi de creştinii ortodocşi. Cu atât mai mult, acest obicei de a primeni şi curăţa mormintele rudelor decedate, de a le aduce flori şi coroniţe, de a le aprinde lumânări, s-a perpetuat în Banat, cu cât această zonă este, de secole, una multietnică, multiconfesională şi multiculturală. Tradiţiile din această zi ale etnicilor germani şi maghiari, de pildă, au fost însuşite şi de români sau de sârbi, care au făcut din 1 noiembrie o zi specială, dedicată celor dragi, plecaţi dintre noi în lumea cea fără de durere.

Încă dinainte de data de 1 noiembrie, se obişnuieşte ca oamenii să meargă la cimitire, pentru a face curăţenie în jurul mormintelor, pentru a înlătura iarba care a crescut pe ele, în aşteptarea zilei în care vor veni să aprindă candele şi să pună coroniţe pe crucile răposaţilor. Cu siguranţă, şi în acest an, cei care au oameni dragi trecuţi în eternitate se vor îndrepta spre cimitire, pentru a le curăţa mormintele şi a le pregăti pentru ziua de 1 noiembrie. Este o îndatorire de suflet, pe care bănăţenii o onorează, an de an, în spiritul respectului şi al aducerii aminte faţă de rudele răposate. A. BORBELY

„ Z i u a R e c o l t e i ” l a g r ăd i n i ţ ă

Grădiniţa cu Program Prelungit Becicherecu Mic a fost gazda schimbului de experienţă din cadrul Cercului pedagogic al educatoarelor din zona Timişoara-Nord, activitate la care au participat peste 30 de educatoare. La sosirea în grădiniţă, musafirii au fost primiţi cu pâine şi sare, de către doamnele educatoare Lucia Boier şi Alina Coroamă, care au aşteptat oaspeţii îmbrăcate în costume populare. În cadrul acestui eveniment, doamna educatoare Silvia Marinela Ghibu a susţinut activitatea integrată „Ziua Recoltei”, la grupa mijlocie – „Fluturaşii”. Copiii, îmbrăcaţi în frumoase costume populare şi într-un minunat decor de toamnă rodnică, au confecţionat arici din

cartofi şi scobitori, „Rodul Toamnei”, din boabe de porumb, seminţe de floarea soarelui şi boabe de fasole (ordonate în recipiente de sticlă) şi au pus compot de struguri. Cei prezenţi au avut parte şi de o surpriză: Zâna Toamnă, în persoana doamnei educatoare Vasilica Ecaterina Neaga. Copiii au prezentat şi un scurt moment artistic, cu cântece şi poezii de toamnă, precum şi un dans popular. Pentru a le răsplăti munca, la sfârşitul activităţii, copiii au gustat din roadele toamnei, pâine cu zacuscă, prăjitură cu mere şi suc de pere. Directoarea Şcolii Gimnaziale „Dimitrie Ţichindeal” Becicherecu Mic, doamna Delia Cian, şi doamna educatoare Silvia Marinela Ghibu doresc să mulţumească întregului colectiv de educatoare, personalului nedidactic de la grădiniţă, părinţilor şi, în mod deosebit, domnului Raimond Ovidiu Rusu, primarul comunei, domnului viceprimar Adrian Gherasim şi Consiliului Local Becicherecu Mic, pentru contribuţia adusă la reuşita acestei activităţi. (V.T.)

Ca lend ar cr eşti n-o r t odox Sfânta Cuvioasă Parascheva

cr pi eş ld ti ă n ă

Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat, din Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune că, pe când avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o determină să-şi dăruiască hainele sale săracilor. După o vreme, se retrage în pustie. Urmând sfaturile unor vieţuitori aleşi, se îndreaptă spre ţinutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va rămâne cinci ani. De aici, a plecat spre Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile sfinte. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului. Din puţinele ştiri privitoare la viaţa ei, aflăm că, într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părinteşti. Sfântul Varlaam scrie în Cazania sa: „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. Din Constantinopol, s-a îndreptat spre Epivat, fără să spună cuiva cine este şi de unde vine. Aici, împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi-a dat sufletul. A fost îngropată ca o străină. Potrivit tradiţiei, se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au aruncat la ţărm, iar un sihastru, care trăia acolo, i-a rugat pe nişte creştini să-l îngroape după rânduiala creştinească. Săpând deci o groapă, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit şi plin de mireasmă. Cu toate acestea, au pus alături de ea şi trupul corăbierului. Dar, în noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, şezând pe un scaun luminat şi înconjurată de îngeri, iar unul dintre aceştia îl mustra pentru că nu a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis, şi care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva, i-a poruncit să ia degrabă trupul ei şi să-l aşeze undeva la loc de cinste. Credincioşii au înţeles că este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat din mormânt trupul Cuvioasei şi l-au aşezat în biserica Sfinţii Apostoli din Kallicrateia. Îndată, au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaşte. Domnitorul Vasile Lupu, ctitorind la Iaşi biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” şi amintindu-şi de Ioan Asan, care la vremea sa a strămutat moaştele Prea Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Târnovo, de Alexandru cel Bun, care a adus moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea Albă, la Suceava, a făcut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol ca moaştele Sfintei Parascheva să fie strămutate la Iaşi. Domnitorul moldovean a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice şi, astfel, patriarhul Partenie I şi membrii Sinodului au hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei. Acestea au fost aduse la Iaşi în anul 1641, iar din 1887 ele se află la Catedrala Mitropolitană din oraş.

Poarta Raiului

Demult, a trăit un prinţ tare-tare bogat, care era, însă, şi foarte zgârcit. Nu ar fi dat niciodată nimic. Doar că, într-o noapte, a visat că murise şi ajunsese la poarta raiului. Acolo, Sfântul Petru i-a spus: - Vino cu mine să îţi arăt unde vei sta de acum încolo. Şi au mers ei ce-au mers prin grădinile acelea minunate, până când, la un moment dat, au ajuns lângă un palat mare şi frumos. - Ah, a strigat tânărul prinţ, aici voi sta? - Nu, în nici un caz. - Dar, cine va sta aici? - Aici va locui, după ce va muri, grădinarul tău. - Cum se poate, el care nu are nimic, care e sărac lipit pământului, cum să merite el aşa ceva? - E, nu are grădinarul tău avere pe pământ, fiindcă tot ce câştigă împarte mereu cu cei mai sărmani decât el. Pe pământ nu strânge nimic, fiindcă dăruieşte, dar aici, uite câte a strâns! Tot ce vezi aici este rodul bunătăţii lui. - Bine, şi atunci eu unde o să stau?, a mai întrebat nemulţumit prinţul. - Uite acolo, în cocioaba aceea! - Cum, în şandramaua aia?! Păi acolo sunt doar nişte scânduri prăpădite care stau gata-gata să cadă... Cum să locuiesc în mizeria aia? E drept aşa ceva? - Sigur că este drept, i-a răspuns Sfântul Petru! Ia gândeşte-te, ce ai dăruit tu? Nimic! Ce ai fi vrut să apară aici!? Dacă ai fi fost bun şi darnic cum este grădinarul tău, atunci ai fi avut şi tu asemenea palate, poate chiar mai mult, dar aşa... Tot ce vezi acolo este rodul zgârceniei tale... În clipa aceea, tânărul prinţ s-a trezit speriat din visul său. Din acea zi, s-a schimbat. Nu a mai adunat comori pe pământ, ci în cer. Nu a mai strâns bogăţii peste bogăţii, fiindcă la ce i-ar fi folosit mai târziu? Cu tot ce a avut, i-a ajutat pe cei sărmani şi, în acest fel, a strâns o avere mult mai de preţ: recunoştinţa celor ajutaţi de el şi binele făcut. Aceasta era averea pe care nimeni nu ar fi putut să i-o fure! Înţelept ar fi ca şi noi, toţi, să procedăm ca prinţul din poveste, pentru că adevărată este vorba care spune că: „Nu rămânem decât cu ceea ce dăruim”.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir - continuare din pagina 1 -

Deci, Maximian împăratul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia şi, cunoscându-i înţelepciunea, l-a făcut voievod în locul tatălui său. Şi a fost primit Sfântul cu mare cinste de cetăţeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind pe faţă dreaptă credinţă şi aducând pe mulţi la Hristos. Deci, nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că voievodul Dimitrie este creştin şi s-a mâniat foarte. Drept aceea, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor, şi a venit împăratul şi la Tesalonic. Dimitrie fiind întrebat de sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creştin şi a defăimat închinarea păgânească. Îndată, împăratul a poruncit să-l închidă în temniţă, până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale. Şi se bucura împăratul, mai ales văzând pe un luptător vestit, Lie, vandal de neam, înalt, puternic şi înfricoşător la chip, că se luptă cu cei viteji şi-i ucidă, aruncându-i în suliţe. Deci, era acolo un tânăr creştin, anume Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acesta, văzând pe Lie ucigând fără cruţare pe oameni, mai cu seamă pe creştini, s-a aprins de râvnă. Vrând să se lupte cu Lie, a alergat la Sfântul, în temniţă, cerând de la dânsul rugăciuni şi binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaş de oameni. Însemnându-l cu semnul crucii pe frunte, Sfântul i-a zis: „Du-te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!”. Intrând în luptă cu Lie, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”. Şi îndată, trântindu-l jos pe Lie, l-a omorât. S-a întristat împăratul de moartea lui Lie. Aflând însă că Sfântul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a trimis ostaşi, poruncindu-le să-l străpungă cu suliţele pe Sfântul, în temniţă, ca fiind pricina morţii lui Lie. Aceasta făcându-se îndată, marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. S-au făcut la moaştele lui multe minuni şi prea slăvite tămăduiri. Tot atunci, din porunca împăratului, s-a tăiat şi capul Sfântului Nestor.

Din înţelepciunea ortodoxă

Fiinţa tuturor virtuţilor este însuşi Iisus Hristos. (Sf. Maxim Mărturisitorul)

Pe calea vituţii, pe măsură ce vei păşi, în aceeaşi măsură ţi se va părea calea mai uşoară. (Sf. Ioan Hrisostom)

În sufletele smerite se odihneşte Domnul, căci nimic nu dezrădăcinează aşa de mult buruienile rele din suflet, ca fericita smerenie. (Sf. Teodor Studitul) Iată una dintre cele mai scurte căi care duce la primirea iertării păcatelor: să nu osândim. (Sf. Ioan Scărarul)

E mai uşor a se păzi cineva să nu cadă decât, după ce a căzut, să se ridice. (Sf. Ioan Hrisostom)

Am rămas omul unei singure cărţi, şi anume a Cărţii Cărţilor: Sfânta Scriptură. (Sf. Ciprian) Virtutea se naşte prin înstrăinare de bunăvoie a sufletului de trup. (Sf. Maxim Mărturisitorul)

Dacă te rogi lui Dumnezeu pentru ceva şi El întârzie să te asculte, nu te scârbi pentru aceasta. Tu nu eşti mai înţelept decât El. (Sf. Isaac Sirul) Fiinţa tuturor virtuţilor este însuşi Iisus Hristos. (Sf. Maxim Mărturisitorul)

Pe calea vituţii, pe măsură ce vei păşi, în aceeaşi măsură ţi se va părea calea mai uşoară. (Sf. Ioan Hrisostom)

În sufletele smerite se odihneşte Domnul, căci nimic nu dezrădăcinează aşa de mult buruienile rele din suflet, ca fericita smerenie. (Sf. Teodor Studitul)

O filă din cartea neagră a deportărilor

Zilele de 18 şi 19 iunie 1951 au fost cumplite pentru locuitorii a trei judeţe din România. În timpul sărbătorii de Rusalii, 12.791 de familii, cuprinzând 40.230 de persoane, au fost urcate silit în 2.656 de vagoane de tren şi 6.211 autocamioane, pentru a

Nici speranţa familiei Nenadov din comuna noastră nu a fost înfrântă. Uros Nenadov s-a născut la 16 iunie 1947 în Becicherecu Mic, într-o familie de etnie sârbă, cu stagii de sute de ani de baştină pe aceste meleaguri, atât bunicii, cât şi străbunicii, precum şi ceilalţi din neam fiind oameni de-ai locului din cele mai vechi timpuri. De când se ştiu s-au ocupat cu agricultura: cultivarea pământului şi creşterea animalelor. Nu se poate spune că au fost foarte bogaţi, familia Nenadov dispunând doar de 10 hectare de pământ, de pe care, cultivându-l, îşi asigurau cele necesare traiului de zi cu zi. Tăvălugul istoriei nu i-a iertat nici pe ei. „Pe noi, îşi aminteşte Uros de poveştile de mai târziu ale părinţilor şi bunicilor lui, ne-au ridicat pentru că eram sârbi, dar la fel de bine au fost deportaţi şi nemţi, basarabeni, lipoveni şi români. Eram singurul copil în familia noastră, iar când a sosit vremea deportării, cumplitul 18 iunie 1951, aveam doar patru ani şi am fost ridicat împreună cu părinţii şi bunicii… Mai precis bunicul şi o mătuşă, pentru că bunica a reuşit să fugă şi să se ascundă, fiind ultima speranţă că va rămâne cineva acasă şi va avea grijă de gospodărie şi, pentru că era în plină vară, de recoltele de pe câmp. Dar nu a fost să fie aşa. Oameni „buni” din sat au pârât-o la mai marii zilei şi, spre toamnă, bătrâna avea să se alăture familiei noastre deportată în Bărăgan. Din păcate, ea a avut şi mai puţin noroc decât noi pentru că, în 1953, anul în care a murit Stalin, a murit şi ea în Bărăgan, fără a-şi mai vedea vreodată meleagurile în care s-a născut şi a trăit. Un alt paradox al deportării mai este şi acela că, deşi au fost deportaţi împreună cu părinţii mei, bunicii n-au putut demonstra niciodată prin acte că au fost deportaţi, cu atât mai mult cu cât, am spus, bunica şi-a aflat mormântul acolo… Bunicii mei nu au avut niciodată ştampila D.O. – domiciliu obligatoriu pe buletin, care să le ateste deportarea. Nu îmi amintesc aproape nimic din acele timpuri. Primele imagini pe care le am sunt de când am devenit elev, în clasa a I-a, pentru că eu acolo am început şcoala. Clasa a II-a însă am făcut-o la Becicherecu Mic, pentru că părinţii s-au reîntors din deportare. Au fost printre primele familii care au ajuns în Becicherec din Bărăgan. Din poveştile părinţilor şi bunicilor ştiu despre durerea de a-ţi lăsa toată averea de izbelişte şi a pleca spre o adresă necunoscută cu toată familia, cu căţel şi purcel, atât cât ai putut încărca în câteva ore într-o căruţă. Mai ştiu de câmpurile nesfârşite ale Bărăganului, de ţăruşii care au ţinut locuri de casă, de bordeiele săpate în pământ şi de casele sărăcăcioase ridicate din chirpici şi pământ bătut, în pragul iernii. Anii deportării i-am trăit în comuna Petroiu, lângă Borcea, un afluent al Dunării. Părinţii şi bunicii au trecut săptămânal peste apă când plecau şi se întorceau de la muncă de prin fermele apropiate. Câte necazuri au tras şi despre durerea şi nefericirea lor nu pot să vă spun prea

fi duse în câmpia stearpă a Bărăganului. Aceste succinte coordonate demască una dintre cele mai cumplite pribegii a satului românesc, când peste 40.000 de suflete au fost condamnate la inexistenţă sau la viaţa de iad a Bărăganului. Foamea, frigul

multe. Eram prea mic atunci să înţeleg întreaga grozăvie, în toată amploarea ei. Abia mai târziu aveam să mă dumiresc de cele întâmplate. Ce pot să vă spun este faptul că familia mea a fost una puternică şi hotărâtă, a trecut peste toate opreliştile şi a supravieţuit. Până la urmă, de voie, de nevoie, şi-au înjghebat o formă de viaţă şi în pustiurile Bărăganului. Îmi mai povesteau părinţii că, la început, până au încropit bordeiul, pe mine, la vreme rea, mă ţineu în dulapul cu haine. Apoi şi-au făcut un bordei, sperând că şederea lor acolo se va termina în curând. Dar, când au văzut, spre toamnă, că nu era nici o speranţă de plecare, au construit casa. Se adunau mai multe familii la un loc şi puneau mână de la mână până construiau o casă. Aşa au ridicat tot satul şi tot aşa au construit şi şcoala, primăria, poliţia şi magazinul din sat. În prima perioadă din Bărăgan, tata a fost nevoit să-şi vândă calul, pentru a cumpăra grâu să avem de-ale gurii. Dar pentru că nu avea acte pentru grâul pe care-l cumpărase de la un om al locului, i-au confiscate grâul… Deci, dăduse calul pe nimic. Cum s-au descurcat în aceste situaţii limită, doar sufletul lor a ştiut. Tot o poveste cu un cal mi-o amintesc de la întoarcerea noastră din Bărăgan. Aveam deja opt ani atunci… Eram în drum spre casă. În gara Ciulniţa ne-am oprit pentru o perioadă mai lungă. Şeful de gară l-a rugat pe tata să-i dea calul să meargă pentru puţin timp într-o comună vecină… Tocmai în acel timp, garnitura de tren a primit undă verde să plece, iar omul nu mai venea cu calul. Au fost nevoiţi să întârzie plecarea trenului pentru a ne recupera calul…”. Aceasta este, în câteva cuvinte, odiseea familiei Nenadov, bănăţeni de sute de ani, luată de acasă şi obligată să trăiască cinci ani în câmpurile Bărăganului, printre mărăcini, fără apă şi fără nimic. Uros Nenadov a trăit acolo cinci ani din copilăria lui, fără să ştie că era „duşman al poporului”. Astăzi, după mai bine de şaizeci de ani, îşi aduce aminte despre deportare fără urmă de patimă, cu un zâmbet amar pe buze, dar cu o luciditate înspăimântătoare. A trăit drama familiei lui. Lucruri pe care nu le poţi uita niciodată. În Bărăgan au murit oameni, printre care şi bunica lui. Şi, asta nu se poate uita, pentru că Bărăganul, păstrând bineînţeles proporţiile, a fost

şi, mai ales, teama, teroarea au însoţit aceste familii în cei peste cinci ani de deportare. Ani de mizerie şi suferinţă, ani de trudă nesfârşită, în care speranţa că se vor întoarce la casele lor nu a murit niciodată…

Siberia noastră. Iar deportarea, înstrăinarea forţată şi ruperea legăturilor sfinte cu rudeniile şi pământul natal sunt nedreptăţi şi umilinţe care nu se pot uita niciodată. O listă a păcatelor, care transformă un om obişnuit într-un „element“, un „duşman al poporului”, e greu de întocmit. Ce s-a întâmplat atunci nu se poate explica în cuvinte, iar singurele mărturii rămân cifrele, cele care supravieţuiesc mai mult decât amintirile. Au fost 258 de localităţi din apropierea frontierei cu „imperialismul“, 12.791 de familii, 40.230 de persoane ce au căzut pradă celei mai dureroase zile a vieţii lor şi au fost trimise să trăiască acolo unde nu se poate trăi. În câmpul gol, în deşertul Bărăganului. În puterea nopţii, în a doua zi de Rusalii, peste 10.000 de militari conduşi de generalii Mihail Burcă şi Eremia Popescu au bătut la uşile celor trecuţi pe „liste” şi au ordonat îmbarcarea. S-au grăbit oamenii să-şi strângă cele câteva lucruri câştigate şi muncite într-o viaţă dar, „ce să iei şi ce să laşi, de ce-o fi nevoie acolo, şi, mai ales, unde e «acolo»?”, se întrebau toţi. Convoaiele durerii erau formate din căruţe

de după garduri. După o săptămână în care au împărţit aceleaşi vagoane întunecate cu animalele, oamenii au găsit primele repere ale noii vieţi: un număr primit în gară, la coborâre, şi un ţăruş înfipt în pământ. Acesta era Bărăganul, locul unde nimic, nici măcar sărăcia, nu avea hotar. Deportaţii au fost lăsaţi în Câmpia Bărăganului sub cerul liber, cu interdicţia de a se deplasa mai departe de 15 kilometri. Evadarea de aici era aproape imposibilă, iar adaptarea a fost dureroasă şi nu s-a încheiat niciodată. Satul nou era un adevărat lagăr de muncă. Activitatea lui era condusă de un comitet provizoriu alcătuit din activişti de partid, care informau zilnic despre situaţia satului. Se trimiteau rapoarte statistice informative privind potenţialul forţei de muncă, pe vârste, sex, apt, inapt, profesii etc., tabele şi locuri de muncă. Fermele de stat din apropiere solicitau zilieri pentru culturile de bumbac, orez şi grădinărit. Munca deportaţilor era dirijată şi controlată. Au fost cazuri când, pentru a-şi salva bolnavul, familia şi rudele vindeau bunuri din casă sau trimiteau la lucru copii minori. Să ai ce pune pe masă în Bărăgan a rămas grija de fiecare zi a celor deportaţi. Cel mai important lucru era supravieţuirea. Sufocată de nedreptăţi şi necazuri, fiecare familie şi-a purtat totuşi crucea cu demnitate. În acei ani grei, Dumnezeu era singura şi marea speranţă. Nimeni şi nimic nu poate plăti suferinţele şi nici averile pierdute. Victimele deportării, ca şi tragedia Bărăganului, au rămas o amintire tristă. După ce de la patru ani la opt ani Uros Nenadov a fost „vindecat” în Bărăgan de „duşmănia împotriva poporului”, s-a întors la Becicherecu Mic. Şi-a terminat şcoala, iar apoi, între 1961 şi 2003, timp de 42 de ani, a făcut naveta zilnic la UMT, unde a lucrat ca sculermatriţer. Între timp s-a căsătorit cu Sofia şi au doi copii, Miroslav şi Georgevca, şi trei nepoţi. Despre deportare şi despre Bărăgan se pot spune astăzi, la peste jumătate de

încărcate alan-dala, iar printre mobile se găseau păsări şi purcei, copii sau bătrâni, care priveau speriaţi când la soldaţi, când la oamenii care ţipau la marginea satului ca după mort, când la oamenii la fel de speriaţi care se uitau

veac distanţă, multe. Dar cei răpuşi acolo, întreaga durere şi grozăvie a momentului se ascund într-un geamăt prelung, pe care tăcerea îl acoperă din ce în ce mai mult. Petru Vasile TOMOIAGĂ

Din agenda Consiliului „Civilizaţie, Siguranţă, Spirit European” I.P.J. Timiş „Civilidumneavoastră Local Becicherecu Mic Campania zaţie, Siguranţă, Spirit Euro- Evitaţi să păstraţi în casă sume Hotărârea nr. 144 din 26 septembrie 2013 privind aprobarea Regulamentului local privind stabilirea condiţiilor de acces ale furnizorilor reţelelor de comunicaţii electronice pe domeniul public şi privat al comunei Becicherecu Mic,

Hotărârea nr. 145 din 26 septembrie 2013 privind aprobareaasocieriicomuneiBecicherecuMic,prinConsiliul Local,cu judeţulTimiş şi localităţile membre în cadrul Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Apă – Canal Timiş, persoană juridicădedreptprivat,înfiinţatăconformart.11şiurmătoareledin Legea nr.215/2001,republicată,înscrisă în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor la grefa Judecătoriei Timişoara sub nr.65/24.06.2008; seaprobăîntotalitateActulConstitutivalAsociaţieideDezvoltare Intercomunitară Apă – CanalTimiş Hotărârea nr. 146 din 26 septembrie 2013 privind acceptarea ofertei de donaţie nr.586 din 06.09.2013,având caobiectterenulintravilanextinsînscrisînCFnr.cad.403457,însuprafaţă de 191 mp; bunul imobil urmează să intre în proprietatea comuneiBecicherecuMic,domeniulprivat,înadministrareaConsiliuluiLocalBecicherecuMic,ladatasemnăriicontractuluidedonaţie Hotărârea nr. 147 din 26 septembrie 2013 privind aprobarea vânzării terenului intravilan înscris în CF nr.403145,nr.top.911–912,însuprafaţăde1439mp,cătredomnul Cristea Grigore Lucian,la preţul de 27.700 lei Hotărârea nr. 148 din 26 septembrie 2013 privind retragereadreptuluidefolosinţăgratuităadomnuluiBlaga Lucian asupra terenului identificat prin CF nr. 400813, nr. top. 400813,poziţia 30 Hotărârea nr. 149 din 26 septembrie 2013 privind modificarea articolului 1 din Hotărârea Consiliului Local Becicherecu Mic nr.117 din 26.08.2013, după cum urmează: ”Se acordă dreptul de folosinţă gratuită domnului Dărăban Adrian – Cristian asupra terenului identificat prin CF nr.400813, nr.top.400813 Becicherecu Mic,poziţia 30” Hotărârea nr. 150 din 26 septembrie 2013 privind rectificarea bugetului local al comunei Becicherecu Mic cu suma de 50 de mii lei pe trimestrul IV anul 2013 Hotărârea nr. 151 din 26 septembrie 2013 privindaprobareacesiuniidecătreCOMUNABECICHERECU MICaunuinumărde100părţisociale,pecareacestaledeţineîncadrul SC ECO 6 SATCHINEZ SRL Hotărârea nr. 152 din 7 octombrie 2013 privind imputarea plăţii sumei de 77.571,52 lei domnului dr. ing. Constantin Buzatu, primarul comunei Becicherecu Mic la data semnăriiactuluiderezoluţiunealcontractuluidevânzare–cumpărare autentificat sub nr.1420 din 09.05.2008, cu titlu de prejudiciu cauzat comunei Becicherecu Mic ca fiind diferenţa dintre valoarea încasată în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1420 din 09.05.2008 şi valoarea efectiv restituită către SC CLASIC AGRO SRL în baza actului de rezoluţiune autentificat sub nr. 371 din 29.03.2011 şi din accesoriile produse de către debitul principal Hotărârea nr. 153 din 7 octombrie 2013 privindaprobareainvestiriisumeide7.000leipentruachiziţionarea uniformelor şcolare ale elevilor Şcolii Gimnaziale “Dimitrie Ţichindeal”BecicherecuMic,subformauneivestepecareesteimprimată stema comunei Becicherecu Mic Hotărârea nr. 154 din 7 octombrie 2013 privind aprobarea acordării sumei de 3.300 lei/lună Şcolii Gimnaziale“DimitrieŢichindeal”Becicherecu Mic,în vedere desfăşurării programului“After School”pentru anul şcolar 2013 – 2014 Hotărârea nr. 155 din 7 octombrie 2013 privind privind alocarea unei sume pentru ajutor social minorilor Necker Andra şi Necker Lucian Eduard

pean”, în scopul prevenirii infracţiunilor de furt şi tâlhărie are ca obiectiv principal informarea cetăţenilor cu privire la modalităţile de protejare a propriei persoane, a locuinţelor, a autoturismelor şi a produselor din societăţile comerciale. Cu această ocazie, recomandăm cetăţenilor din comuna Becicherecu Mic un set de reguli minime, pentru a evita să devină victime ale unor infracţiuni: - la plecarea de la domiciliu, asiguraţi uşa de acces şi ferestrele, iar dacă absenţa este îndelungată, rugaţi o persoană de încredere să procedeze astfel încât să nu fie simţită lipsa

mari de bani şi să faceţi cunoscute altor persoane valorile pe care le deţineţi - Asiguraţi cu sisteme corespunzătoare de închidere uşile şi ferestrele locuinţei şi anexele gospodăreşti - Încuiaţi autoturismul chiar şi dacă veţi lipsi pentru scurt timp, iar pe timp de noapte parcaţi în curtea locuinţei sau în locuri

iluminate - Dotaţi societatea comercială cu sisteme antiefracţie şi de supraveghere video performante. Agent principal Alin CÎRNARIU, Şeful Postului de Poliţie Becicherecu Mic

Rubrica juridică Stimaţi cetăţeni,

În acest articol voi încerca să vă vorbesc despre autorităţile publice locale şi despre modul în care acestea funcţionează. Când vorbim despre primar sau despre Consiliul Local, vorbim implicit despre autorităţi publice locale alese pentru un mandat fix de 4 ani. Reglementarea modului de funcţionare a autorităţilor publice locale a fost făcută în anul 2001, prin Legea nr. 215, care în cuprinsul ei ne vorbeşte despre modul de funcţionare a Consiliului Local şi îndatoririle şi atribuţiile primarului. Foarte pe scurt, administraţia publică locală este gândită pe doi piloni între care trebuie să existe un echilibru constant. Astfel, Consiliul Local este un organ decizional care se întruneşte lunar pentru a discuta problemele majore ale localităţii. Dintre atribuţiile Consiliului Local amintim următoarele: a). Atribuţii privind dezvoltarea socio-economică a localităţii; b). Atribuţii privind colaborarea şi cooperarea intercomunitară; c). Atribuţii privind amenajarea domeniului public; d). Atribuţii privind organizarea serviciilor publice, ş.a.m.d.; Ceea ce trebuie punctat este faptul că prin atribuţiile legale ale Consiliului Local, acesta are îndatorirea faţă de cetăţeni de a trasa politicile de dezvoltare ale localităţii şi are un rol foarte important în evoluţia localităţii. Toate proiectele majore ale localităţii trebuie aprobate şi discutate de către Consiliul Local. În ceea ce îl priveşte pe primar, legea îi conferă acestuia statutul de organ executiv, acesta fiind responsabil direct de punerea în executare a legii şi a actelor administrative. Cu alte cuvinte, primarul este obligat din punct de vedere legal să pună în executare ceea ce Consiliul Local hotărăşte, însă în egală măsură poate contesta hotărârile pe care le consideră nelegale la prefectul judeţului. Dintre atribuţiile primarului amintim următoarele:

a). Este reprezentantul statului în localitate; b). Este ofiţer de stare civilă; c). Este ordonator principal de credite; d). Este conducătorul aparatului de specialitate format din funcţionarii publici, ş.a.m.d; Primarul comunei este, de regulă, iniţiatorul proiectelor de hotărâri şi are dreptul, prin lege, să convoace Consiliul Local ori de câte ori este necesar. Acesta este obligat să se consulte cu Consiliul Local în ceea ce priveşte politica de dezvoltare a localităţii şi legea îi permite să participe la toate şedinţele de Consiliu Local. Din postura de conducător al aparatului de specialitate, acesta are în subordine personal contractual şi funcţionari publici (mai simplu, angajaţii primăriei) care pun în executare dispoziţiile emise de către acesta. Printre autorităţile publice locale se mai numără şi viceprimarul localităţii, care este înlocuitorul de drept al primarului şi care este ales dintre consilierii locali. În ceea ce vă priveşte pe dumneavoastră, este foarte important să faceţi diferenţa între cererile pe care le adresaţi primarului şi cererile pe care le adresaţi Consiliului Local. De pildă, dacă aveţi o cerere privind înscrierea la o licitaţie publică ori reconstituirea unui drept de proprietate sau o iniţiativă cetăţenească sau cereri privind scutirile de taxe, acestea trebuie adresate Consiliului Local. În cazul în care aveţi cereri de cununie, sesizări şi plângeri la adresa personalului din primărie, cereri privind consultarea arhivei, etc., acestea le veţi adresa primarului. În fine, toate cererile şi sesizările privind funcţionarea serviciilor locale (defecţiuni ale conductelor de apă, cereri pentru materialele de construcţie, curăţarea şi întreţinerea spaţiului public, etc) pot fi adresate viceprimarului. Închei acest articol cu precizarea că în numerele următoare voi vorbi despre actele emise de către aceste autorităţi locale. Alin-Marian HÎLDAN, secretarul comunei Becicherecu Mic

Taxele şi impozitele locale nu se m ăresc în anul 20 14!

Duminică, 29 septembrie, la Căminul Cultural, a avut loc o nouă dezbatere publică. Din păcate, poate şi din cauza ploii care a căzut în acea zi, alături de mine şi consilierii locali, au participat aproximativ o sută de persoane, care au dat dovadă de spirit civic. Temele dezbătute în cadrul adunării au vizat taxele şi impozitele locale pe anul 2014, situaţia alimentării cu apă a comunei noastre, asocierea cu ADI – Apă-Canal

La capitolul taxe şi impozite locale, la sugestia mea de a le mări gradual în fiecare an cu aproximativ 3-4 procente, cei prezenţi, deşi au fost de acord cu ideea în sine, s-au plâns că anul acesta a fost unul foarte greu, cu atât mai mult cu cât taxele şi impozitele au fost mărite cu 16%. Ştim cu toţii că această mărire a fost impusă prin Hotărâre de Guvern tuturor primăriilor care nu şi-au mărit taxele şi impozitele gradual, cu mai mulţi ani în urmă. Tocmai pentru a nu ajunge din nou într-o situaţie similară, am venit cu propunerea de a le majora câte puţin, în fiecare an. Această minimă majorare anuală ne fereşte, pe de-o parte, să mai ajungem în situaţia din acest an, iar pe de altă parte, putem ţine pasul cu inflaţia anuală.

La sugestia celor prezenţi, dar vorbind şi cu alţi locuitori ai comunei noastre, am decis că, în anul 2014, taxele şi impozitele locale nu se vor mări! În ceea ce priveşte situaţia încă delicată a alimentării cu apă a comunei noastre, am ajuns la concluzia că încă sunt mari nemulţumiri în acest sens, dar, în acelaşi timp, majoritatea cetăţenilor nici nu doreşte scumpirea metrului cub de apă, prin aducerea preţului acestuia la preţul real de exploatare, care se ridică, în prezent, la aproximativ 4 lei. În aceste condiţii, am adresat următoarea întrebare: De ce atât de mulţi cetăţeni ai comunei cumpără apă la PET de 2 litri la preţul de 3 lei/sticlă, iar la Primărie li se pare scump să plătească 1.000 de litri de apă, echivalentul unui metru cub, cu preţul de 3 lei? Oare nu putem să înţelegem cu toţii că tocmai diferenţa aceea de 1 leu, de la preţul de 2 lei pentru

Timiş, în vederea realizării proiectului de canalizare şi apă, proiecte în vederea pietruirii şi asfaltării străzilor şi pietruirea drumurilor agricole de exploatare de pe raza comunei Becicherecu Mic, precum şi alte probleme de interes local. A participat la adunarea populară, în calitate de invitat, deputatul Niculae Mircovici, locuitor al comunei noastre.

metrul cub, pe care îl plătim în prezent, la 3 lei pentru metrul cub pe care ar trebui să îi plătim (şi acesta încă subvenţionat de Primărie, cu un 1leu/mc), ne-ar ajuta foarte mult? Banii strânşi cu fiecare leu pentru fiecare metru cub, cu care Primăria subvenţionează metrul cub de apă, ar putea folosiţi foarte bine la întreţinerea reţelei de apă potabilă şi, astfel, am fi feriţi de problemele cu care ne-am confruntat în această vară. Vreau să vă reamintesc că, scriptic, în ultimii opt ani, Primăria Becicherecu Mic a cheltuit suma de 2.400.000 de lei (24 de miliarde de lei vechi) pentru întreaga reţea de apă, staţia de filtrare şi pompare, precum şi pentru cele cinci foraje. Astăzi, un foraj este închis de peste şase luni, iar două foraje sunt pe punctul de a fi închise, dacă situaţia actuală nu se schimbă. Aici mă refer la faptul că, deşi un metru cub de apă costă 2 lei, în foarte multe gospodării din localitate, apa potabilă de la robinet este folosită în alte scopuri decât pentru băut şi uz casnic. Şi aici mă refer la udatul în grădină, adăpatul animalelor în regim de microfermă sau, chiar mai mult, udat gazonul şi aşa mai departe. Am ajuns la concluzia că Primăria îşi face un mare deserviciu ţinând preţul la 2 lei / metrul cub, pentru că, în ritmul acesta, cetăţenii care au un consum foarte mare de apă nu îşi vor fora niciodată puţuri sau fântâni proprii, fiind mult mai ieftin să folosească reţeaua publică de apă. În acest fel, după cum am mai spus, riscăm să mai pierdem încă două foraje, iar criza de apă se va accentua. Trebuie să repet că, în condiţiile funcţionării a cinci puţuri, prin consumul exagerat de apă, mai ales în perioada primăvară-vară-toamnă, am avut probleme cu alimentarea constantă cu apă şi aici vorbim de presiune, dar şi de calitatea precară a apei. În condiţiile în care continuăm să suprasolicităm forajele existente, acestea vor scoate mai multe impurităţi, mai ales mangan, făcând apa nepotabilă şi dându-i culoare şi miros neplăcute. În final, dacă vom continua în acest ritm, vom fi nevoiţi să închidem, pe rând, forajele.

În aceste condiţii, m-am gândit la următoarele soluţii: - săparea unui nou foraj, în apropierea celui închis, deoarece avem acolo întreaga instalaţie necesară pentru pomparea apei - forarea celui de-al şaselea puţ, în zona noului PUZ (unde s-au acordat locuri de casă pentru tineri), cu staţie de pompare şi filtrare proprii. La această staţie nouă de pompare şi filtrare vom face o aducţiune de la forajul de lângă fântâna arteziană din apropierea Casei Parohiale Ortodoxe Române, pentru a mări şi îmbunătăţii alimentarea cu apă în Capătul Românesc, Capătul Sârbesc şi Chertiz - ca o ultimă măsură, din păcate nepopulară, dar cât se poate de necesară, după cele expuse mai sus, ar fi majorarea preţului apei potabile din comuna noastră la 3 lei / metrul cub Astfel, sunt convins că va fi redus drastic consumul de apă, în special de către cei care consumă apă în cantităţi foarte mari, iar banii proveniţi din nesubvenţionarea totală a apei ar putea fi orientaţi în scopul îmbunătăţirii şi întreţinerii reţelei de apă. Deşi, repet, acum este o măsură nepopulară, ea ne va ajuta pe termen mediu şi lung să fim scutiţi de multe alte neplăceri în ceea ce priveşte alimentarea cu apă a comunei. În ceea ce priveşte reţeaua de canalizare a comunei noastre, le-am spus oamenilor prezenţi la adunare că ni s-a ivit o situaţie favorabilă, prin afilierea noastră la Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Apă-Canal Timiş, care a obţinut o finanţare nerambursabilă de la Uniunea Europeană de aproximativ 180 de milioane de euro şi care ne-a propus ca peste 3 milioane de euro din această sumă nerambursabilă să fie investită în reţeaua de apă şi canalizare a comunei Becicherecu Mic, prin o staţie de epurare, întreaga reţea stradală de canalizare, precum şi prin finalizarea lucrărilor la sistemul de alimentare cu apă al localităţii. Condiţia esenţială a ADI Apă-Canal Timiş este asocierea în această structură şi predarea serviciilor de apă şi canalizare către asociaţie. Am prezentat apoi participanţilor la adunarea populară situaţia bugetului local anual şi am specificat că acesta nu ne permite investiţii majore pentru îmbunătăţirea infrastructurii. De aceea, singura modalitate de a pietrui şi asfalta cât mai multe străzi, precum şi de a pietrui drumurilor agricole de exploatare este aceea de a face cât mai multe proiecte pentru a atrage fonduri europene nerambursabile. În încheiere, locuitorii din Becicherecu Mic care au venit la Căminul Cultural mi-au adresat o serie de întrebări, la care le-am răspuns, lămurind sesizările acestora.

Raimond Ovidiu RUSU

P el er i n a j l a Mă n ă s ti r ea M a r ia R a d na

Ziua de 8 septembrie, având Praznicul Naşterii Maicii Domnului – Sfânta Maria Mică, a fost una specială pentru o sută dintre locuitorii comunei noastre. Aceasta deoarece, în acea zi sfântă, ei au participat la un pelerinaj la Mănăstirea Maria Radna, de la Lipova. Îmbarcaţi în două autocare, enoriaşii, tineri, adulţi şi vârstnici, au plecat încă de dimineaţă spre mănăstire. În jurul prânzului, alături de alţi pelerini veniţi aici, au asistat la slujba religioasă ţinută în limba română, după care, pe drumul de întoarcere, s-au oprit şi la

Cetatea Şoimoş, pentru o scurtă vizită. Un aport deosebit în materializarea acestui pelerinaj l-au avut Raimond Ovidiu Rusu, primarul localităţii, şi Consiliul Local Becicherecu Mic, care au asigurat transportul enoriaşilor şi le-au oferit acestora sucuri şi apă pentru drum. Din partea Consiliului Local Becicherecu Mic au fost prezenţi consilierii Gheorghe Muşat şi Dumitru Prohap, care, de altfel, au şi organizat pelerinajul la Mănăstirea Maria Radna. Anton BORBELY

Maxime, proverbe, aforisme, vorbe de duh… adunate de Lazăr Pomorişaţ

♣ Râurile mici sunt transparente pentru că nu sunt adânci. (Voltaire) ♣ Mediocritatea refuză întotdeauna să admire şi uneori chiar să aprobe. ♣ Ai noştri, ca brazii-au defrişat toate pădurile. (G. Mrakici) ♣ Cu cât vei vorbi mai mult de altul, cu atât vei ajunge mai repede şi mai sigur robul lui. (N. Iorga) ♣ Cine caută cele uşoare va fi mai împovărat de urmările lor. (N. Iorga) ♣ Indulgenţa părintilor îi face pe copii micinoşi. (Roma antică) ♣ Nimeni nu iubeşte pe cel ce nu poate iubi pe nimeni. (Democrit) ♣ În faţa uşii deschise, şi cel cinstit păcătuieşte. (Italia) ♣ Să nu te aştepti la bine, dacă tu faci rău. ♣ Cine va avea bani de împrumutat, să nu-i împrumute pe toţi, să mai lase şi pentru avocaţi.

♣ Cine-şi lasă slobodă limba pentru bârfeală, de răzbunare nu scapă. (Persia) ♣ Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseşte. SFATURI: Încearcă să devii un om de valoare, decât să devii un om de succes.

“MUZICA ESTE ADEVĂRATA LIMBĂ UNIVERSALĂ” (Germană: Musik ist die Wehre allgemeine Menschensprache) Maximă a scriitorului german Karl Iulius Weber, din lucrarea sa Democritos (cartea VI cap.8) Este folosită spre a sublinia caracterul internaţional al muzicii, singurul grai fără cuvinte pe care-l înţeleg toţi.

Ş om er u l şi i n t er n et u l

ri i t c s e l v tâ Şomerul se prezintă la Microsoft, pen- doua zi se scoală mai devreme şi cumpără căpşuni de o p cu tru a ocupa un post de curăţitor de wc-uri. 4 ori. Directorul de deLa puţin timp îşi cumpără partament îl cheamă la un interviu. La final spune: - Sunteţi angajat, vă rog să-mi daţi adresa de e-mail, ca să vă trimitem contractul de muncă. Şomerul, cu jenă în glas, recunoaşte că nu are nici calculator acasă şi, prin urmare, nici adresă de e-mail. Tipul îi răspunde: - Dacă n-ai adresă de e-mail, atunci virtual dumneata nu exişti. Dacă nu exişti, nu poţi lucra la noi. Omul pleacă amărât. Cu ultimii 10 dolari cumpără 1 kg de căpşuni şi merge să vândă cu porţia din uşă în uşă. În 2 ore recuperează investiţia, are un profit de 40 de dolari şi repetă figura de încă 3 ori în acea zi. Îşi dă seama că afacerea nici nu este aşa de rea, a

La supermarket, o doamnă ajunge la casă iar când să scoată portofelul, o telecomandă îi scapă din poşetă. Casieriţa: - Iertaţi-mă, doamnă, dar întotdeauna purtaţi telecomanda cu dumneavoastră? - Ah, nu, doar când soţul meu refuză să mă-nsoţească la cumpărături. ***

Doi poliţişti mergeau pe stradă. Unul din ei vede pe jos o cartelă telefonică. Celălalt: - Ia-o mă, că poţi să vorbeşti în sfârşit cu maică-ta. Hai, bă nu fi băbălău! Ia-o de acolo, că poti să dai un telefon şi vorbesti cu ea. Dacă nu, dă-mi-o mie… Poliţistul se conformează, o ridică, o apropie de ureche şi apoi spune: - Alo, mamă!? ***

Ştrulă îl întreabă pe Bulă: - Bulă ce ai face tu dacă ai câştiga un milion de euro la loto 6/49? - Pai… întâi aş plăti la toţi cei cărora le datorez… - Bine, bine, dar restul? - Restul… să mai aştepte!

un scuter, apoi o camionetă, în final îşi face o firmă serioasă. Peste 5 ani deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA. Începe să fie preocupat de viitor şi vrea să încheie o asigurare cu rentă viageră. Găseşte oferte atractive, discută cu agentul de asigurări, care în finalul discuţiei îi cere adresa de e-mail. - Din păcate eu nu am

adresă de e-mail! - E incredibil!, se miră agentul. Aţi construit un asemenea imperiu în 5 ani şi nu aveţi adresă de e-mail... Acum, închipuiţi-vă ce-ar fi fost dacă aveaţi!... La care omul spune franc: - Aş curăţa WC-urile la MICROSOFT! Şeful spune un banc. Toţi râd, cu excepţia unuia. - Tu de ce nu râzi? - N-are rost. Eu mâine îmi dau demisia! ***

În sat, la discotecă: - Domnişoara, dansezi? - Nu. - Atunci, hai să ne ajuţi să împingem un tractor. ***

- Care este diferenţa dintre o femeie şi o greşeală? - Când găseşti greşeala, problemele dispar. Când găseşti o femeie, problemele încep să apară!

Un bărbat, la o librărie: - Aş dori o carte care să trateze despre superioritatea bărbatului faţă de femeie. Vânzătoarea: - Utopie şi SF, la etajul doi.

*** Doi prieteni se întâlnesc: - Ce mai faci? - Destul de bine, doar un pic supărat. M-am certat ieri cu nevastă-mea. - De ce? - Nu ne înţelegem unde să petrecem concediul. Eu vreau în Thailanda, iar ea vrea să vină cu mine.

Vine iarna Vine iarna, bat-o vina, Că mi-o ruginit grăgina. Prăstă holgie, bacie vântul, Fuge vremia ca şî gândul.

Cânii stau ascunşi în paie, Vremea-i rea şî nu s-ogoaie. Ciorili s-or strâns pră casă Şî reuma nu mă lasă. Cucuruzu-i în cotarcă, Grâul tăt l-am măcinat, Mulţumită, baba mea Faşie pită şî colac.

Mâţa toarşie sub şpoiert Şî visează şoricei, Eu mai duc nişcie tulei Păntru vacă, păntru miei.

Să sloboagie fulgi dân nori, Mă gângiesc la sărbători, Tai un porc şî un curcan Păntru goştii şi-o să-i am.

Lemnie am adus dăstule, Ca să fi e cald în casă, Sara, mai trag un trabuc Şî dă lumie nişi nu-mi pasă. Vinu-i tras în damijană, Şî răchia pusă binie, Căci-o sticlă eu mai beau, Baba strâgă iar la minie. Vin veşinii la givan, C-am făcut răchia bună, Dacă nu-i zogon acasă, Ea să gată într-o lună.

Dascălu îi om cu carcie Şî la vin faşie socoata, Dacă beau cum îl împarcie, Pân’ la vară nu-l dau gata.

Popa o aflat povasta Şî o zâs iucie prezent Şică, să-i mai treacă greaţa, Bea răchia, ca medicament. Petru IONICĂ

Mica publicitate

Vând restaurant amenajat, cu teren 2.500 mp (Zodiac), preţ negociabil. Telefon: 0744660.022 ***

Vând urgent cărucior pentru copii, plus pătuţ, preţ 50 RON. Telefoane: 0722-572.448; 0256-378.902 ***

Vând urgent piscină cu cadru metalic, plus accesorii, nefolosită, furtun, 100 euro. Vând orgă cu 6 octave, preţ 100 euro.Telefoane: 0727-357.445; 0256-378.902 ***

Angela Custaru, domiciliată în comuna Checea, caut în Beci-

cherecu Mic familie care să mă întreţină, în schimbul casei. Doresc să mi se asigure un spaţiu separat şi cele necesare traiului. Telefon: 0256-235.297. ***

Vând sobă teracotă portabilă, model deosebit, puţin folosită. Informaţii la telefon 0724-961.503. ***

Salonul modern de coafură-frizerie „Marianne” vă aşteaptă luni, miercuri şi joi, între orele 9-15, vineri şi sâmbătă, între orele 8-13. Pensionarii beneficiază de 20% reducere la toate serviciile. Pentru programări, sunaţi la nr. tel. 0727-109.694.

Cofetăria “Dalis” Plăcintă cu mere şi frişcă

Ingrediente pentru aluat: 250 gr făină,1 linguriţă praf de copt, 100 gr zahăr, 1/2 linguriţă ghimbir ras,125 gr unt. Din aceste ingrediente se face un aluat sfărâmicios, amestecând rapid. Două treimi din aluatul sfărâmicios se aşează într-o tavă cu diametrul de 24 cm, unsă cu puţin unt; se aşează bine pe fundul tăvii şi pe margine. Umplutură şi ornat: 1 lămâie, 800 gr mere, 110 gr zahăr brun, 100 gr zahăr pudră. Se rade coaja de lămâie, merele se decojesc şi se taie

felii, se înăbuşă puţin într-o oală feliile de mere cu zahărul brun, coaja de lămâie şi puţină apă. Feliile de mere se repartizează pe blat şi se acoperă cu restul de aluat, pe care îl punem sub formă de fulgi. Se coace prăjitura la

cuptor 35 min la 175 grade C, până se rumeneşte; se scoate şi se lasă la răcit. Se amestecă zahărul pudra cu sucul din 1/2 de lămâie. Se aşează cu linguriţa peste fulgii de aluat. Frişca: 400 ml frişcă, 50 gr zahăr, un plic zahăr vanilat, 1-2 vârfuri de cuţit scorţişoară măcinată. Frişca se bate cu zahărul, zahărul vanilat şi scorţişoara şi se şpriţează rozete pe prăjitură, iar restul se serveşte separat. Poftă bună!

Execut lucrări de topog rafie şi cadastr u: PUZ-uri, intabulări, dezmembrări, alipiri, apar tamentări, ridicări topog rafice,etc. Persoană fizică autorizată categoria B, ing.Valentina Gherasim Nr.tel.:0749432605

TALON PENTRU AUTOCITIRE CONTOR APĂ noiembrie-decembrie Numele şi prenumele:........................................................

Adresa:...............................................................................

Telefon:...............................................................................

Semnătura

Citire contor (metri cubi apă)..............................................

Pentru a veni în ajutorul cetăţenilor comunei, prin intermediul ziarului local, administraţia publică locală pune la dispoziţia locuitorilor din Becicherecu Mic acest talon pentru autocitirea consumului bilunar de apă (o dată la două luni). Tot ce trebuie să faceţi, după completarea datelor personale, este să treceţi la rubrica “citire contor” toate cifrele înscrise pe ceasul de apă care vă aparţine. Taloanele completate se vor depune O SINGURĂ DATĂ pentru cele două luni înscrise în talon, în cutia poştală specială, amplasată la sediul Primăriei comunei Becicherecu Mic.

Şi-au unit destinele

Călin Marinel Gantagan cu Rodica Victoria Ploesa Octavian Ovidiu Zorilă cu Veronica Loredana Manciu

Valentin George Muntean cu Cristina Maria Iager

Casă de piatră!

Starea civilă În ultima vreme au plecat dintre noi Iacob Marin (78 de ani)

Dumitru Gheorghe (64 de ani)

Crăciunescu Gheorghe (68 de ani)

Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Întâlnire BeNatur la Cacak (Serbia)

În cadrul proiectului BeNatur, implementat de către Consiliul Judeţean Timiş, alături de 14 instituţii partenere din Ungaria, Italia, Austria, Serbia, Grecia şi România, având-o drept manager de proiect pe arh. şef Loredana Pălălău, se va desfăşura o nouă întâlnire a partenerilor proiectului, de data aceasta în Serbia, la Cacak. Din partea Consiliului Judeţean Timiş vor participa doamnele Violeta Cioban şi Valeria Pavel, alături de prof. dr. Ionel Samfira, de la USAMVB Timişoara. În prima zi, prof. dr. Ionel Samfira va face prezentări ale situaţiei actuale şi ale realizărilor de până acum ale proiectului BeNatur, precum şi ale reţelei şi habitatelor Natura 2000 din vestul României, a situaţiei

acestora, a ameninţărilor la care sunt supuse şi a dezvoltării viitoare, cu referire la Aria Protejată Lacul Surduc. De asemenea, profesorul timişorean va prezenta şi o serie de metode actuale de conservare a acestor habitate. Se va mai discuta despre habitatele de apă dulce şi despre păduri, dar şi despre Aria Protejată Ovcar-Kablar Gorge, din Serbia. Ziua a doua va cuprinde o vizită în ariile protejate din jurul oraşului Cacak şi un studiu de caz asupra habitatelor de apă stătătoare. În cea de-a treia zi a întâlnirii se va vorbi despre paşii următori ai proiectului BeNatur, dar şi despre viitoarea întâlnire a partenerilor, care se va desfăşura la Bruxelles. Vasile TOMOIAGĂ

Eşe c c u G ia r mat a, eg al c u P a ndu r ii I I şi vi ct or ie c u A FC M Reş iţa

După un start excelent de campionat, echipa noastră, Mama Mia Becicherecu Mic, a suferit două înfrângeri la rând. După jocul bun, dar rezultatul inechitabil de la Hunedoara, unde am pierdut cu 0-1, băieţii noştri au revenit acasă pentru jocul cu conjudeţeana din Giarmata, o echipă solidă, jucători valoroşi şi cu un obiectiv concret: promovarea în Liga a II-a. De altfel, şi echipa noastră vizează unul dintre locurile fruntaşe ale clasamentului, aşa că partida dintre Mama Mia şi Milenium a avut toate atributele unui derby. S-a văzut acest lucru şi în tribuna stadionului din Becicherec, acolo unde au luat loc printre spectatori primarii celor două comune, Mircea Bunescu şi Raimond Ovidiu Rusu, dar şi o serie de oameni de fotbal, printre care i-am remarcat pe fostul internaţional Ioan Timofte, pe Călin Rosemblum sau pe Ghiţă Chimiuc. Singurul lucru care nu s-a înscris în „peisajul” fotbalistic a fost vântul, care a dat de furcă nu doar jucătorilor, ci şi spectatorilor. Cu toate acestea, partida a avut toate atributele unui meci cu miză: s-a jucat cu încrâncenare, însă nu dur, s-a ratat, s-a marcat. După ce s-a aflat de câteva ori în poziţii favorabile de gol în debutul jocului, Mama Mia s-a văzut condusă la capătul primelor 30 de minute ale reprizei întâi. Michel Rosemblum a făcut o cursă de 30 de metri, lansat de Leucă, a centrat în careu, mingea reluată cu capul de unul dintre fotbaliştii oaspeţi a fost respinsă de Culda, vizitatorii au trimis apoi în bară pentru ca, în fine, Jichici să împingă mingea în plasa porţii noastre, deschizând scorul. A urmat un forcing al nostru, însă portarul celor din Giarmata, Victor Gârlea, a avut o intervenţie excelentă la şutul lui Damian, din minutul 36. Egalarea a venit, firesc, până la urmă, la capătul unui corner executat de Zurbagiu. Mingea centrată de mijlocaşul nostru a fost prelungită de Telescu până la Hodiş, care a reluat imparabil cu capul. Era minutul 42 şi se părea că scorul pauzei va fi egal, 1-1. Nu s-a întâmplat aşa pentru că la ultima fază a reprizei, un corner, oaspeţii au înscris un gol ciudat, prin Oneţ, cu largul concurs al apărării noastre. În partea a doua, elevii lui Sorin Bălu şi Narcis Petre au căutat egalarea, au fost aproape în câteva rânduri de a o restabili, însă oaspeţii s-au apărat cu exactitate şi au reuşit să păstreze rezultatul stabilit la pauză. Mama Mia: Culda – Miheţ, Telescu – cpt., Marius Toma, Călin Toma – Zurbagiu, Radu, Luţă, Damian – Hodiş, Mancaş. Au mai jucat Molcuţ, Centea, Negruţ. Millenium: Gârlea – Mihălceanu, Oneţ, Jichici, Gârba – Leucă – cpt., Naidin – Rosenblum, Călin, Dancia – Gideon. Au mai jucat Dârvaru, Mihuţa, Boldea. Arbitri: Gabriel Vidican – Călin Puyder, Dragu Pascu (toţi din Oradea). Observatori FRF: Dorel Cura, Dan

Hodiş reia imparabil în poartă şi marchează singurul gol al echipei noastre

Un primar îngândurat, Virgil Bunescu, şi unul fericit, Raimond Ovidiu Rusu. Mamma Mia a egalat!

Tribuna arenei din Becicherecu Mic a fost plină la derby-ul cu Giarmata

În plan îndepărtat, două foste vedete de la Poli: Ioan Timofte şi Călin Rosemblum

Gabriel (arbitri). De la meciul cu Giarmata, echipa noastră a mai disputat două partide, reuşind tot atâtea rezultate pozitive. Mai întâi, Mama Mia a terminat la egalitate, 0-0, pe terenul echipei secunde a formaţiei Pandurii TârguJiu, care ne reprezintă în ediţia din acest an a Europa League. Apoi, la Becicherecu Mic a venit, în etapa a X-a a campionatului, formaţia AFCM Reşiţa.

Talon pentru anunţ gratuit

Textul anunţului:.......................................................................................................... .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... ....................................................................................................................................

Ziarul “Pescăreţul Mic” vine în sprijinul persoanelor fizice din comuna Becicherecu Mic, printr-o rubrică de mică publicitate. Pentru ca anunţul dumneavoastră să apară în ziar nu trebuie decât să completaţi acest talon şi să-l depuneţi în cutia poştală special amplasată la sediul Primăriei comunei Becicherecu Mic.

Numele şi prenumele:........................................................

Adresa:...............................................................................

Telefon:...............................................................................

Colegiul de redacţie Fondator: Raimond Ovidiu RUSU Redactor-şef: Petru Vasile TOMOIAGĂ Redactor-şef adjunct: Anton BORBELY

Semnătura

Redactori: Adina ONEŢIU, Sfetlana CHISĂR, Marinela BOBEŞ, Lazăr POMORIŞAŢ Publicaţie editată de Primăria şi Consiliul Local Becicherecu Mic

A fost un galop de sănătate pentru echipa noastră, care a reuşit scorul campionatului: 6-0. Au marcat Hodiş (de două ori), Radu (de două ori), Centea şi Telescu. Să menţionăm că golul căpitanului formaţiei noastre a fost înscris de la jumătatea terenului! În urma acestor rezultate, Mama Mia Becicherecu Mic ocupă poziţia a patra în clasament, cu 15 puncte. Anton BORBELY

Orar de funcţionare Pentru o mai bună colaborare, vă al Primăriei Becicherecu Mic stăm la dispoziţie: Luni: 8-16 Program cu publicul: 8-14 Marţi: 8-17 Program cu publicul: 8-12 15-17 Miercuri: 8-16 Program cu publicul: 8-14 Joi: 8-17 Program cu publicul: 8-12 15-17 Vineri: 8-14 Program cu publicul: 8-12 Adresa: str. Calea Banatului nr. 9 Telefon: 0256-378.501

PRIMAR

Luni: 11-16 Marţi: 11-17 Miercuri: 11-16 Joi: 11-17 Vineri: 11-14

VICEPRIMAR

Luni: 8-11 Marţi: 8-11 Miercuri: 8-11 Joi: 8-11 Vineri: 8-11

SECRETAR

Luni: 8-14 Marţi: 8-12 15-17 Miercuri: 8-14 Joi: 8-12 15-17 Vineri: 8-12