Sunete Noiembrie 2011 by Sunete Live

GRATUIT

NOIEMBRIE 2011

www.sunetelive.ro

Coldplay Mylo Xyloto Britanicii ne-au adus cadoul de Crăciun un pic mai devreme Concurs Sunete: Câștigă 10 albume Mylo Xyloto pag. 30 Sunete recomandă cele mai tari concerte ale lunii noiembrie: Tom Jones, Elvis Costello, Amorphis, Hammerfall, Cadenza Vagabundos, Havasi Symphonic Red Concert Show

Cuprins Noiembrie 2011 Știri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 06 Sunete știe tot ��p. 07 Fotografia lunii U2 360 Tour ��p. 08 Sunete la Hard Rock Cafe ��p. 10

Revistă lunară de muzică Se distribuie gratuit

p. 26 Cover Story Coldplay

Proiecte experimentale Subcarpați �� p. 12 Interviu Luna Amară ��p. 14

Concurs Coldplay ��p. 30 Trupe Noi ��p. 32 Despre Parov Stelar ��p. 34 Parov Stelar este un bucătar priceput într-ale fuziunii și îi place teribil ceea ce face.

Senior Editor: Raluca Neagu raluca.neagu@rocketmail.com Redactor Şef: Andra Atodiresei andra@zilesinopti.ro Redactori: George Durbălău, Costel Cristea (rage.ro), Valentin Mitu, Roxana Rafila, Roxana Niculae Colaboratori: Berti Barbera (bertibarbera.com), Hefe (bringtenoise.ro), Valentin Moraru (musictronic.ro), Mihail Vakulovski (tiuk.reea.net) Publicitate: Miruna Toma miruna.toma@cinematique.ro

Trupe pierdute Nirvana ��p. 16 Recenzii ��p. 37 Despre Elvis Costello �� p. 44

Despre Tom Jones �� p. 20

Muzică și Modă Moda Depeche ��p. 22

NOIEMBRIE 2011

Ce se-aude acolo? Sitarul ��p. 46 Sunete RECOMANDĂ ��p. 48 Concerte LIVE ROCK ��p. 50 Concerte LIVE ELECTRO �p. 52 Concerte LIVE JAZZ ��p. 54 Havasi, cel mai rapid pianist al lumii, se va afla toamna aceasta pentru prima dată la București. Concerte Cluburi ��p. 55 Cluburi București ��p. 56 Concerte LIVE . . . . . . . . . . p. 58 Luna Amară a lansat „Pietre în Alb”. Acum a plecat în turneu Concerte în Europa �� p. 60 Interviu Celelalte Cuvinte ��p. 62 Coma ��p. 66

Coordonator Distribuţie Radu Petrescu distributie@sunetelive.ro Director General: Marian Gîlea marian.gilea@zilesinopti.ro Dacă vreţi sa ne semnalaţi un eveniment, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: evenimente@sunetelive.ro Dacă aveţi o locaţie şi vreţi să distribuiţi revista Sunete, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: distributie@sunetelive.ro Conţinutul aparţine în întregime revistei Sunete. Reproducerea parţială sau integrală a conţinutului este ilegală fără acordul prealabil al revistei Sunete. Tipărit la MEGApress Bucureşti

ŞTIRI

Colaborare între Burial și Massive Attack

n luna octombrie a acestui an, Inhale Gold și Vinyl Factory au lansat o ediție limitată, două track-uri 12” semnate Massive Attack și Burial. Release-ul prezintă două piese: un remix Burial pentru piesa Paradise Circus, single extras de pe albumul Heligoland al celor de la Massive Attack, apărut în 2010, iar cel de-al doilea titlu este Four Walls, o piesă nou nouță. Acest material a fost realizat în doar 1000 de exemplare, cu un design grafic realizat de Robert 3D Del Naja. Vinilul poate fi comandat de pe site-ul Massive Attack.

Direcția 5 lansează un nou album Direcția 5 va lansa un nou album în aceasta lună, intitulat Beautiful Jazz Duets. Discul va conține 12 piese, iar fiecare titlu de pe disc va avea o colaborare inedită cu cele mai frumoase voci feminine ale muzicii românești. Paula Seling, Loredana, Alexandra Ungureanu, Andra sau Andreea Banica se vor număra printre colaboratoarele acestui material. El Camino, noul material The Black Keys Luna decembrie a acestui an va aduce un nou album semnat The Black Keys, intitulat El Camino. Discul conține 11 piese, printre care şi primul single, intitulat Lonley Boy, care a fost lansat pe 26 octombrie. El Camino figurează produs de The Black Keys, dar în colaborare cu Danger Mouse, iar strategia de promovare a fost începută prin intermediul unui spot publicitar care îl are în rolul principal pe Bob Odenkirk, actorul din Breaking Bad și Mr. Show. Data exactă de lansare este 6 decembrie. Pink Martini vine cu un nou material, alături de Saori Yuki: 1969 Pe 1 noiembrie 2011, Pink Martini a lansat un nou material, alături de Saori Yuki, intitulat 1969. Considerată ca fiind una dintre cele mai bune voci ale Japoniei, Saori Yuki și-a lansat albumul de debut în țara natală în 1969 și a continuat cu lansarea a peste 30 de albume în cei 42 de ani de carieră. Yuki a descoperit Pink Martini după ce trupa a realizat un cover al piesei Taya Tan și a inclus acest titlu pe albumul Hey Eugene! din 2007. În onoarea lansării albumului de debut, Saori Yuki a pornit un parteneriat cu Pink Martini și cu producătorul Thomas M. Lauredale pentru a aduce un tribut muzicii lansate în 1969. Alături de artiști japonezi, dar și de artiști internaționali, albumul surprinde momente muzicale magice.

NOIEMBRIE 2011

Radiohead pregătesc un nou album

ntr-un interviu recent acordat unei publicații internaționale, head-ul trupei Radiohead, Thom Yorke, a declarat că trupa se va întoarce în studio în decembrie și ianuarie pentru a produce un nou material discografic. “Putem să punem lucrurile la punct foarte rapid în acest moment”, declară Yorke, care a adăugat și faptul că trupa a finalizat deja o variantă a piesei “Come to Your Senses”. “Ar fi foarte plăcut să terminăm piesele când vom pleca în turneu anul viitor. Nu știu cum le vom lansa, dar va fi interesant să le lăsăm să vină de la sine, să ne bucurăm de ele, nu să le disecăm prea mult”, a mai adăugat vocalistul. În același timp, Yorke aproape a finalizat albumul cu un alt proiect în care este implicat, numit Atoms for Peace, însă nu este decisă o dată de lansare. Artistul dorește să termine albumul până la sfârșitul anului în curs.

SUNETE ŞTIE TOT ÎNTREBAREA LUNII Q: Trupe mari precum The Beatles sau Nirvana au atras atenția publicului și prin versurile foarte expresive. Cât de multă simbolistică este, de fapt, în versurile muzicii acestora și cât este doar o poezie care sună bine, pusă pe note muzicale? A: Versurile în muzică au atras după sine generații întregi de interpreţi. Versurile în muzică de cele mai multe ori sunt lipsite de o simbolistică pronunțată, fiind scrise de oameni care au un talent înnăscut în a pune gândurile pe hârtie, fără să îndemne oamenii, prin intermediul muzicii, la revoluții sau la acțiuni imprevizibile. Kurt Cobain declara, la un anumit moment, faptul că nu înțelege de ce oamenii fac asocieri pe care nu ar trebui să le facă. “Smells like teen spirit” nu era cântecul unei generații și nici nu ținea să nască revoluții, ci la vremea aceea Cobain folosea un parfum numit Teen Spirit, iar în momentul în care a compus piesa avea acel miros impregnat.

Q: Cum se face că doar unii artiști români ajung să aibă succes internațional? A: Chiar dacă investești o sumă de bani generoasă în calitățile unui artist, totul ține și de modul acestuia de prezentare, pasiunea și dedicația pe care o are. Deși majoritatea își doresc să ajungă vedete internaționale și să concerteze în cadrul celor mai mari festivaluri, aceasta este o muncă istovitoare. Alergătura dintr-un oraș în altul, oboseala pre și post concert, cât și gândul că, poate, de data asta nu o să fie bine, cere unui artist o tărie de caracter fantastică. Șansa, un manager bun, o casă de discuri influentă sunt printre atuurile unui artist care vrea să cucerească piața internațională. Totuși, muzica este pe primul plan. Muzica trebuie să fie suficient de comercială încât să atragă o zonă mai largă de public, însă în același timp calitativă, pentru a nu alunga tipul de om pretențios în ce privește sound-ul și ceea ce exprimă o piesă.

Q: The Chemical Borthers nu sunt frați. De unde vine numele trupei? A: Numele trupei The Chemical Brothers vine, culmea, de la o altă trupă: The Dust Brothers. Gradul de rudenie nu a fost niciodată reprezentativ pentru producătorii de muzică electronică. Cei doi britanici The Chemical Brothers, când și-au început cariera, au vrut să aducă un omagiu trupei The Dust Brothers, pe care o admirau foarte mult. The Dust Brothers, doi americani pasionați de muzică electronică și unii dintre pionierii muzicii de dans, cei care au compus coloana sonoră a filmului Fight Club, nu s-au simțit omagiați, ci copiați, iar un mare proces a început împotriva britanicilor. Astfel, după ce The Dust Brothers britanici au pierdut procesul împotriva The Dust Brothers americani, cei doi au hotărât să își

schimbe numele în The Chemical Brothers și așa au rămas în istoria muzicii electronice. The Chemical Brothers este una dintre cele mai inovatoare trupe de muzică electronică din lume, parte a unei case de discuri majore. Q: Cât de greu este să organizezi un concert? De ce trupe ca U2 sau artiști ca Robbie Williams nu cântă la noi cu aceeași frecvență ca în țările de afară? A: Pentru a realiza un concert de amploarea U2, Robbie Williams sau AC/DC ai nevoie de o putere financiară și logistică imensă. Fără sponsorizare, un eveniment de acest tip nu poate fi organizat, pentru că, fără discuții, costurile unui astfel de concert este exorbitant de mare. În ce privește partea artistului, acesta vine, întotdeauna, cu pretenții de sunet, pretenții de promovare și, mai ales, managementul studiază atent piața în care acesta urmează să concerteze. Dacă pentru un organizator de evenimente, după ce evenimentul s-a încheiat, rămâne renumele unei forțe organizatorice importante, pentru artist, vine latura comercială, în care analizează dacă prezența sau nu în cadrul acestui concert i-a răspândit renumele, a mulțumit fanii și i-a determinat pe aceștia să îi fie și mai apropiați. U2 sau Robbie Williams se află de ani de zile pe lista celor mai doriți artiști pe scena concertelor din România.

CONTACT: Dacă ai o întrebare despre trupa ta preferată, iar răspunsul nu-l găseşti pe google, atunci întreabă-ne pe noi! Aşteptăm întrebările tale la adresa: contact@sunetelive.ro

NOIEMBRIE 2011

FOTOGRAFIA LUNII

U2 360 Tour

urneul U2 360 a început la data de 30 iunie 2009 în Barcelona şi s-a încheiat la data de 30 iulie 2011 în Moncton, Canada. În total au fost 106 concerte în Europa, America de Nord, America de Sud, Africa şi Oceania. U2 a câştigat premiul Billboard Touring Awards pentru turneul cu cele mai mari încasări: 736 milioane de dolari. Totodată, U2 a mai bătut un record mondial: U2 360 a fost turneul cu cele mai multe bilete vândute în istorie: 7,2 milioane de bilete. Turneul U2 360 a fost realizat pentru promovarea celui de al 12lea album de studio al trupei, No Line To The Horizon, lansat la 27 februarie 2009. Punctul de atracţie al turneului a fost scena, poreclită The Claw (gheara), în formă de navetă spaţială cu 4 picioare, amplasată pe mijlocul stadionului. Turneul U2 360 a fost sponsorizat de BlackBerry.

: www.u2.com Pagina oficială România: b Pagina fan clu ia.com www.u2Român pe oane fani sunt Peste 10,7 mili book a trupei, ce fa de a gin pa .com/u2 www.facebook

NOIEMBRIE 2011

Gheara U2 (The Claw) a strâns 7,2 milioane de spectatori în întreaga lume, aducându-le celor de la U2 venituri record de 736 milioane dolari.

Foto: Universal Music

NOIEMBRIE 2011

sunete la hard rock cafe

Vintage show cu Nico Sâmbătă, 5 noiembrie, ora 22.30, Hard Rock Cafe Pop, jazz sau R&B, Nico poate cânta în orice registru și o va demonstra încă o dată într-un concert 100% live, programat sâmbătă, 5 noiembrie, de la ora 22.30, la Hard Rock Cafe din București. Într-un show „vintage” de două ore, Nico va cânta atât piesele care au urcat-o în seria celor mai bune voci din România, precum și coveruri internaționale din repertoriul Pink, Katy Perry sau Tina Turner. Fie încheie soul a la Duffy, fie un jazz în stil Amy Winehouse, cântecele de pe cel mai recent album lansat de Nico, „Love Mail”, compuse în culorile retro ale anilor ’60, spun tot atâtea povești, păstrând mult soare și amintirea valurilor de astăvară. Cum în anii ’60 muzica nu se făcea pe computer, artista va fi însoțită pe scenă de trupa ei, iar sunetele sintetice vor fi auzite doar pe ici și colo, cât să susțină ritmul optzecist al unor piese ca „Disco Maniacs” sau „Ieri”. Nico, o artistă care și-a propus să fie mereu alta, va schimba romantismul delicat din „Filme” cu forța Tinei Turner în „Simply the Best”, pentru a paria în cele din urmă pe stilul rock experimental cu care a reușit să smulgă aplauze cântând în versiune proprie un hit AC/DC cum ar fi „Shoot To Thrill”. Biletele sunt disponibile la prețul de 25 lei la Hard Rock Cafe .

NOIEMBRIE 2011

Rock cu VH2

Vunk

Sâmbătă, 12 noiembrie, ora 22.30, Hard Rock Cafe.

Sâmbătă, 19 noiembrie, ora 22.30, Hard Rock Cafe

Gabriel Cotabiță și VH2 vă invită la Hard Rock Cafe, pentru un concert „cu un strop de culoare”, programat sâmbătă, 12 noiembrie, de la ora 22.30. Un super-grup, spune Cotabiță, înseamnă șapte muzicieni cu experiență, care știu că, după zeci de ani de căutări și repetiții, orice fel de rock sună bine: country-rock, rock alternativ, rock ballad sau classic pop rock. Gabriel Cotabiță urcă pe scenă alături de prietenii săi de-o viață, Mihai Pocorschi și Vladimir Pocorschi - chitară, Cătălin Popescu - clape, Răzvan „Lapi” Lupu - tobe, Eugen „Soe” Sonia – bass și Cătălin „Țeavă” Cățoiu – percuție. Încântați de faptul că Roxette a ajuns să cânte în închiderea concertului lor de la București, așa cum le place să glumească, băieții de la VH2 au lansat cu mai mult curaj cele zece piese nou-nouțe de pe albumul „2-VH2”, din care vom auzi câte ceva în concertul de la Hard Rock, inclusiv hitul „Stele în palma ta”, care tot urcă în topurile din România. Alături de succese de ieri, ca „Fiecare zi fără tine”, „Mai stai”, „Nu-mi mai pasă” sau „Trece vremea”, o serie pe măsură pentru o trupă care debuta cu un album „Greatest Hits” și care ar fi continuat cu un „Best Of”, dacă nu s-ar fi temut că manierismul le va știrbi ceva din celebritate. Biletele la concert costă 30 de lei.

„Artificii pe tavan” în seara în care Cornel Ilie și Vunk „Dau alarma” la Hard Rock Cafe din București. Un concert „Ca pe vremuri”, programat sâmbătă, 19 noiembrie, de la ora 22.30. După ce anul 2011 le-a adus titlul de cea mai bună trupă pop-rock din România, o ploaie de premii pentru albumul „Ca pe vremuri”, plus un trofeu special pentru campania „Vreau o țară ca afară”, băieții de la Vunk și-au propus să facă din proaspăt lansata „Pleacă” hitul sfârșitului de an. Cântată cu pofta și nonșalanța care i-au transformat pe cei de la Vunk în idolii unei generații, piesa „Pleacă” va răsuna la Hard Rock, alături de seria hiturilor mai vechi, ca „Noi o scoatem la capăt”, „Lângă inima mea vine inima ta”, excelenta „1000” sau faimoasa „Prăjitură cu jeleu”. Liberi să cânte ce vor, ironici, extravaganți, necenzurați, băieților de la Vunk nu le este greu să demonstreze de fiecare dată că sunt încă „Regii șoselelor” în muzica pop-rock din România. Biletele pentru concert costă 25 de lei și se găsesc la Hard Rock Cafe .

B.M.B. – Bon Jovi Tribute Band Sâmbătă, 26 noiembrie, ora 22.30, Hard Rock Cafe

„It’s My Life”, „Always” sau „Bed of Roses” cântate impecabil, rafale solo la fel de spectaculoase ca şi cele executate de însuși Richie Sambora și ceva din aerul de sex-simbol al lui Jon Bon Jovi, trupa italiană B.M.B. aduce un tribut regilor rock-ului american într-un show „heavy-riffs-and-tonsof-drums” care va avea loc pe 26 noiembrie, de la ora 22.30, la Hard Rock Cafe. Asemănarea perfectă cu starurile din New Jersey le-a adus italienilor B.M.B un statut special în comunitățile fanilor Bon Jovi. „Sunt atât de buni încât uneori uiți că nu ești în fața originalului”, au admis și cei mai fanatici dintre admiratorii veritabilului Bon Jovi, în zeci de mesaje de adeziune scrise pe forumurile dedicate. După ce au fost primiți cu aplauze în cluburile din Italia, italienii B.M.B aduc la București un show energic în cel mai clasic stil rock american. Biletele sunt disponibile la Hard Rock Cafe la prețul de 40 de lei.

Hammerfall

Miercuri, 30 noiembrie, Hard Rock Cafe Pe 30 noiembrie, scena Hard Rock Cafe va fi luată cu asalt de una dintre cele mai importante trupe de heavy metal din Suedia. Formată în 1993 la Göteborg de către chitaristul Oscar Dronjak, trupa avea în componența inițială membrii In Flames și Dark Tranquility (Jesper Strömblad), alături de Anders Johansson, Stefan Elmgren și Magnus Rosén. Albumele care le-au definit statutul de pionieri ai heavy metal-ului modern au fost Glory To The Brave (1997) și Legacy Of Kings (1998). Au urmat Crimson Thunder (2002), One Crimson Night (2003) – și albumul cu numărul 5 - Chapter V: Unbent, Unbowed, Unbroken (2005), cel care a adus trupei recunoașterea internațională și primul turneu în SUA. După Threshold (2007) Stefan și Magnus au ales să părăseas-

că trupa, în locul lor fiind cooptați Pontus Norgren (exthe Poodles) și Fredrik Larsson (ex-Evergrey), iar în 2009 a fost înregistrat primul album în noua formulă – No sacrifice, No Victory. Toamna lui 2010 a reprezentat un moment important în evoluția trupei: a fost creat și înregistrat (în propriul studio) noul album, Infected. Lansat în luna mai anul acesta și promovat în cadrul turneului european, Infected confirmă: legenda a renăscut! Biletele, în valoare de 65 lei, se pot achiziționa pe www. myticket.ro și www.ticketfan. ro, www.biletoo.ro, precum și în rețelele Diverta, Flanco și la Hard Rock Cafe. În ziua concertului, prețul biletelor va fi de 75 lei.

NOIEMBRIE 2011

EXPERIMENTAL

realizat de Costel CRISTEA

SUBCARPAȚI

Specific românesc pe sunete universale

n spate sălășluiește un izvor de cultură orală imens, valori pe care contemporaneitatea consumeristă și din ce în ce mai superficială ni le ascunde privirii curioase și parcă văduvită de identitate națională. În față ne stă datoria de a nu uita cine suntem, de unde venim, cum sună acest suflet românesc ancestral. Iar de această datorie sacră a generației noastre și a celor care urmează nouă se achită cu mare spirit proiectul numit SUBCARPAȚI. Despre crez artistic, scop în sine, identitate și noutate. Să se-audă pe deal, să se-audă în văi!

NOIEMBRIE 2011

Subcarpați reprezintă plăsmuirea fericită a lui Bean, actualul emcee al trupei Șuie Paparude. El fiind ideea și energia coagulantă, a reușit să adune în acest credo muzical o sumedenie de artiști valoroși din undergroundul românesc, pentru a crea tocmai ce lipsea atât de mult ascultătorilor: valorificarea folclorului românesc cu stil, bun gust și autenticitate. Așadar, i se alătură nume ca Michi, Dribbler, DJ Undoo, Gojira, Silent Strike ori Matze, pentru a-i numi doar pe câțiva dintre ei. Mie unul îmi lipsea acest proiect și din nevoia de a regăsi ceva plăcut și original în muzica românească, dar și pentru a termina discuțiile interminabile pe care le port de ani de zile despre cum nu știm să aducem un sound specific pe scena internațională. Referindu-mă strict la underground, creațiile care au apelat la folclor sunt atât de puține încât mă simțeam destul de rușinat când ascultam ce făceau străinii cu muzica românească. Tot curentul balkanic mustea de acorduri d-ale noastre, doar că producătorii erau alții. Acum da! Pot trimite în sfârșit material audio fresh cu amprenta „made pe la noi” oricărui străin. Așa cum DJ Krush și-a construit arta pe istoria muzicii japoneze, nu vedeam de ce artiștii underground români nu regăsesc valoarea folclorului românesc ori nu au curajul să-l preia, modifice și să-i dea nota de actualitate la care să rezoneze de la puștan la moșneag. Dar acum avem și sper să țină!

Folclorul nu este doar cultură, ci și datorie! Subcarpați se manifestă cât se poate de gratuit pe internet, fapt de apreciat, pentru că subliniază întrucâtva caracterul predominant spiritual al proiectului, neîntinat de comerț. Subcarpați se

manifestă și live, unde DJ Limun face atât de bine scratchuri, iar Bean versifică cu tărie crezurile arhaice pe beat-uri produse de diverși artiști care au simțit că pot genera ceva nou din ceva vechi. Și, fiind un proiect deschis, live-urile înseamnă mereu colaborări, fie la microfon, fie la tobe și bas. L-am văzut pe Gnom sau Dragonu și cu siguranță voi vedea mereu altceva, că doar inspirație creatoare este cu plenitudine. Nu este vorba de naționalism, cât este vorba de datorie. Obligația artistului de a cânta spiritul strămoşilor săi. De a pune o nouă cărămidă în construcția milenară a neamului ăsta atât de încercat și parcă atât de pierdut în aste vremuri. Zamfir, Porumbescu, Pann, Eminescu, îți pot înșira destule somități care și-au regăsit cu plăcere originea, rădăcinile, reușind să eleveze la noi dimensiuni ceea ce intuiția și geniul țăranului român făceau de sute de ani.

Fenomenul Subcarpați Am la îndemână un instrument de cercetare foarte accesibil pentru a-mi da seama dacă muzica Subcarpați atinge pe cineva în țara asta: sunt DJ. Și imediat după apariția albumului „Culese din cartier”, am băgat în playlist câteva piese care se potriveau cu filosofia mea despre muzică. De la Brașov la Sibiu, de la Miercurea Ciuc la Cluj, de fiecare dată când am

mixat Subcarpați publicul a reacționat cu multă bucurie și pozitivitate. Spre exemplu, chiar de curând, am fost invitat să fac un set de vreo șase ore în Cluj, în La Gazette. Spre dimineață, cum se întâmplă de ceva timp încoace dacă apare ocazia, am început să mixez chestii cu influențe etno, predominant piese românești. Exact la piesa Subcarpați, „Pe deal, în văi”, au apărut doi băieți cu steagul României (părea tirat chiar atunci de undeva) și mi l-au pus pe pupitru. A fost unul dintre cele mai mișto momente de când activez ca DJ. Și tot atunci am realizat câtă nevoie avem toți, acasă, în baruri ori la petreceri, să rezonăm cu ceva care știm sigur că e doar al nostru, că doar noi, românii, putem înțelege complexitatea dimensiunilor în care ne aruncă folclorul. Nu că extrateritorialii n-ar putea, doar că puterea muzicii noastre, alături de instrumente, stă și în Cuvânt! Altă povestire la fel de adevărată vine în urma unei discuții pe care am purtat-o cu un prieten francez, trubadur. Cică amorezii ăștia au dat o lege a culturii, pe la începutul anilor 90, care presupune difuzarea în mass-media (radio, tv) a unui procent de 80 la sută producții autohtone. Deci multă, multă muzică franțuzească și mult film. Și nu părea deloc trist că ratează experiența americană, mcdonaldizarea societății sau salatizarea muzicală sub care ne chircim pe meleagurile

„Zamfir, Porumbescu, Pann, Eminescu, îți pot înșira destule somități care și-au regăsit cu plăcere originea”

noastre. Din contră, ca muzician, era de-a dreptul fericit că în așa fel îi este mult mai lesne să-și facă auzită muzica peste tot în Franța. Nu găsesc potrivită o concluzie la istorioara asta...

Bucuria de a descoperi Pentru cei care știu deja Subcarpați, n-am făcut decât să vă confirm, poate, că bucuria pe care ați resimțit-o (și sunt sigur că nu greșesc) ascultând „Culese din cartier” este împărtășită de mulți alții. Însă nu suficient de mulți pentru a schimba cu adevărat vizibil ceva în societatea noastră fadă, însă orice pas făcut și susținut prin persevernță în direcția asta trebuie să fie un semn că generația noastră respiră, cântă, dansează românește. Încă!

Înainte să dai play, trebuie să știi că albumul nu e despre teritorialism și nici despre protocronism, cu toate că sunt folosite elemente folclorice tradiționale românești. Albumul este despre un tânăr român care a găsit un izvor de energie pozitivă în această muzică, un izvor de energie ce ne poate da un țel comun, respectiv o conștiință comună. Și suntem în momentul și în țara în care este nevoie disperată de un punct comun între oameni. Și niciun politician, niciun erou național (fals sau adevărat), niciun om de istorie nu o să poată să spună mai bine decât muzica asta ce e România.”

NOIEMBRIE 2011

INTERVIU

realizat de HEFE

LUNA AMARĂ Un nou album Luna Amară. Care ar fi prima caracterizare care îţi vine în minte referitoare la acest album? Un album agresiv şi melancolic totodată… Unde l-aţi înregistrat şi cine a făcut producţia lui? “Pietre În Alb” este înregistrat la Luna Recording Studio, este mixat de producătorul britanic Adam Whittaker şi este masterizat de Tom Waltz la Waltz Audio Studio, în Boston, USA. Înregistrările s-au făcut între ianuarie şi aprilie 2011. Tom Waltz este, printre altele, deţinătorul unui Grammy pentru producţie de album… V-aţi gândit vreodată să îi daţi drumul pe gratis pe net? Având în vedere că probabil a doua zi de după lansare lumea îl va putea lua pe gratis şi de acolo… Nu, nu ne-am gândit la asta. Noi suntem, în continuare, adepţii

NOIEMBRIE 2011

materialului scos pe CD, cu booklet şi tot tacâmul. Asta deoarece considerăm că un mp3 pe un hard e o amintire prea măruntă şi lipsită de însemnătate. De asemenea, credem în coexistenţa artelor şi puterea lor de a se completa reciproc. Am lucrat, pentru acest album, cu Costin Chioreanu (www.twilight13media. com) şi credem că viziunea lui grafică nu face altceva decât să întregească percepţia asupra muzicii de pe „Pietre În Alb”. Cum îl veţi promova? Aveţi de gând să ieşiţi şi în Europa cu el? Turneul românesc a început pe 13 octombrie şi va conţine 15 date. Vom puncta toate oraşele mai mari ale ţării, însă nu excludem posibilitatea de a extinde acest turneu, dacă există interes pentru asta. Detalii găsiţi pe www.luna-amara.ro. Plănuim şi ne dorim foarte mult un turneu european pentru primăvara lui 2012, în Ungaria, Austria, Germania, Franţa, Anglia şi Scoţia.

Pe când un videoclip şi la ce piesă v-aţi gândit? În cel mai scurt timp posibil şi piesa va fi, cel mai probabil, chiar „Pietre În Alb”… Care este piesa cea mai edificatoare pentru a descrie acest nou album Luna Amară? Hmm… greu de spus… nu cred că există o singură piesă. Ne-am dori foarte mult ca lumea să perceapă albumul ca pe un întreg şi să-l şi asculte ca atare. Luna Amară a oferit, mereu, multiple stări şi sentimente celor care au avut răbdare să ne asculte. Fără o ascultare completă, nu cred că cineva va putea înţelege exact ce vrem să transmitem cu acest album… Cât de important este internetul pentru ca un artist să-şi promoveze muzica? Este evident că internetul a început să ocupe un loc tot mai important între metodele

PIESĂ Cu PIESĂ 1. În Gol. Piesa deschide albumul cu un riff agresiv, însoţită de versuri pe măsură, versuri acide, despre ipocrizie şi prostie. O bucată energică de la cap la coadă, care nu îţi lasă timp să respiri. 2. Bathtub Glory. A doua

piesă continuă în acelaşi registru muzical, cu riff-uri violente. Este una din piesele “vechi”, pe care Luna Amară o cântă de mai mult de un an…

3. Versus. O piesă epică, Pagina oficială : www.luna-am ara.ro Peste 6.900 fa ni sunt pe pagin a de facebook a tru pei: www.facebook .com/pages/ Luna-AmaraOFFICIAL

de promovare a muzicii unei formaţii. Nu putem decât să ne conformăm acestei realităţi şi să încercăm să îi facem faţă. Cu atât mai mult cu cât a devenit cea mai simplă metodă, după concertele live, de a ţine strâns contactul cu cei care ne ascultă… Este primul album cu un nou chitarist. Cum v-aţi simţit cu el în studio şi ce a adus el nou acestui material? Mihnea-Andrei este un chitarist expansiv, foarte talentat şi cu un orizont muzical foarte larg. Este în Luna Amară din 2009 şi s-a integrat foarte bine. A adus cu el influenţe de stoner rock, un suflu de nerăbdare, dorinţa de experiment şi nebunia unui muzician ceva mai tânăr decât noi, restul… Piesa ta preferata de pe acest album este... „Oameni noi”.

destul de lungă, cu versuri vorbind despre pierderea inocenţei şi nevoia de regăsire interioară. Una din puţinele piese cu o prezenţă consistentă a trompetei. De altfel, pe acest album trompeta apare destul de rar…

4. Când totul a murit tăcut. Acest track e oarecum

atipic în contextul albumului, cu o orientare mai curând înspre heavy rock. Însă e o piesă energică, cu un refren memorabil şi un solo de chitară old school excelent.

5. În tine tu. Moment de

hardcore balansat, în care Mihnea versifică asiduu despre sinele pierdut în amănuntele cotidianului. Ruperi de ritm intense şi refren pe măsură.

6. În lumină. Una dintre piesele care dezminte, încă o dată, mitul conform căruia Nick e vocalul melancolic şi Mihnea vocalul agresiv. Melodia curge obsesiv, linia de voce punctează pe alocuri şi răbufneşte în refrene psihedelice.

7. Doar gândul. O piesă

veche, compusă prin 20062007, de un lirism deosebit, secondat de ritmuri precise – o combinaţie cu care Luna Amară nu a dat greş niciodată…

8. Pietre În Alb. Piesa-titlu e un fel de reverie care zboară spre tine, doar pentru a se întoarce şi a se contorsiona în sine pe refrene dureroase şi lucide. Despre moarte şi alte certitudini… 9. Are we happy now?. O piesă simplă şi la obiect, muzical vorbind. Textual… are you?... 10. Glow. O altă piesă veche, în haine noi. Un refren “greu” de tot, în contrapunct cu strofe pline de melodicitate. 11. Monkey retail.

O bucată de alternative metal clasică, să zicem. Aceeaşi alternanţă de strofe melodioase şi refrene în forţă, ruptă de măsuri compuse şi riff-uri agresive.

12. Oameni noi. Un text cu semnificaţii sociale evidente, lucid şi cinic. O piesă în trei părţi, o piesă care creşte şi creşte, până erupe într-un riff obseda(n)t şi un solo de tobe dement. 13. Suntem la fel.

Piesa care închide albumul este destul de atipică pentru orice a făcut Luna Amară până acum. Pianul este o surpriză, şi la fel şi apariţia unui cor pe refrenul de final. Nerecomandată persoanelor cu psihicul slab.

NOIEMBRIE 2011

TRUPE PIERDUTE

realizat de George Durbălau

Au trecut deja 20 de ani?

NEVERMIND! În 1991 o trupă din Seattle lansa un disc pe care nu paria nimeni în mod deosebit. După două decade lucrurile stau un pic altfel.

Pagina oficială : www.nirvana. com Peste 13,2 mili oane fani sunt pe pagina de face book a trupei, www.facebook .com/nirvana

NOIEMBRIE 2011

Edițiile aniversare Nevermind, septembrie 2011: Universal Music - 2 ediții de lux, cu 4 CD-uri și un DVD. Super-ediția de lux “Nevermind” remasterizat, însoțit de B-side-uri live și din studio (versiunea oficială a albumului, în forma nemixată, demo-uri înregistrate la Un CD cu sesiuni din sala studiourile Smart ale producătorului Butch Vig. de repetiții, incluzând piese precum „Smells Like Teen Spirit”, “Come As You “Devonshire Mixes” - sound-ul albumului “NevAre” și “On A Plain”. ermind” așa cum a fost el produs și mixat de Butch Vig. Versiune ce diferă de cea finală, lansată de producătorul Înregistrări live Andy Wallace. Concertul susținut de de la BBC trupă în 1991 la Paramount Theatre O carte cu 90 de pagini din Seatle. de fotografii rare

djectivul „clasic” pentru un album pe care trei băieți pasionați de punk îl puneau la cale în debutul anilor nouăzeci ar fi părut o glumiță simpatică spusă între două repetiții. De altfel nimeni, în afară de prietenii mai apropiați, să le spunem primii fani, nu prevedea ce avea să urmeze – nici managementul sau casa de discuri! De cele mai multe ori se întâmplă așa și asta pentru că în cele mai dese cazuri trupele mari parcă apar din neant. Și de asemenea probabil că este esențial ca și membrii trupelor în discuție să nu aibă conștiința artei lor în totalitate! Muzica este un fenomen artistic ce pare să nu se învechească atât de repede ca operele ce aparțin altor arte – și asta că poate și datorită naturii ei profund interioare și mereu lipită de momente și experiențe cu adevărat intime. Faceți o pauză din lecturarea acestui text și amintiți-vă măcar un moment în care v-ați minunat de Nirvana - sound-ul ei atât de melodic-agresiv și totuși cu un melanj atât de convingător de mesaj, tristețe și atitudine de tip „I don’t give a fuck”… Albumul pe care îl celebrăm în acest număr a intrat pe o piață în care rock-ul greu cu adevărat (așa cum îl numea Novoselic!), adică

punk-ul, nu prea era decât o scenă underground cu fani dedicați (dar puțini). Iar Faith No More sau Jane’s Addiction, trupe promovate de marea industrie se numeau promovatoare ale „rockului alternativ”. Ceea ce însemna cumva că rock-ul intrase într-o zonă ușor melancolică, motiv pentru care primul contact al urechilor noastre cu tobele lui Grohl pe „Smells like teen spirit” a semnalat o revoluție, un Big Bang sonor ce a tot continuat pe parcursul întregului album și a carierei trupei.

dezvoltarea economică a „celei mai importante economii din lume”. Teama, șomajul, preocupările privind implicarea politică a Americii în Orientul mijlociu și nu numai au amplificat sentimentul de angoasă socială în rândul celor care vedeau un viitor incert sau nu-l vedeau deloc. După care a venit operațiunea „Furtuna în deșert”, care a scandalizat acea parte din americani care încă gândeau! Astfel că, mai ales într-un oraș care încă nu dovedise mare lucru în materie de muzică, trebuia să

„Smells like teen spirit” a semnalat o revoluție, un Big Bang sonor” Dar să luăm un pix și să derulăm un pic caseta audio a timpului, ca să înțelegem contextul cât mai clar. În Seattle (și nu numai) se accentua de câțiva ani o frustrare ce avea ca rădăcini mai multe evenimente recente ce schimbaseră modul de viață și de gândire al tineretului. Perioada Reagan încă își făcea simțit efectul, ulterior piețele financiare au avut un crash ce a avut repercursiuni importante în modul de a privi

cânți, să te exprimi, să dai afară acea energie nefastă ce se acumula treptat. Pur și simplu nimeni nu urmărea ca făcând muzică să realizeze un album, să aibă un contract cu un label mare, să facă turnee și bani! Și a apărut Nirvana. Butch Vig, primul producător al trupei, povestește că prima oară când i-a întâlnit pe băieți „păreau să nu se mai fi spălat de câteva zile, erau destul de high și nu părea că

NOIEMBRIE 2011

TRUPE PIERDUTE făcut din Nirvana un fenomen, și din debutul lor discografic un nou gen. Grunge-ul era „the new shit”, toată lumea îl avea pe buze, toți erau și voiau să fie grunge.

ceva concret se putea face cu ei”! Așteptările erau cu adevărat minore, „voiam doar să facem un album punk și să ne distrăm de minune”, mai declară artistul/producător. Astfel, în 24 septembrie, 1991, s-a născut primul disc Nirvana, „Nevermind”. Apariția albumului a marcat linia ce despărțea două ere în muzică. Și mai mult de atât, lansa un nou gen muzical – grunge. Era timpul unei noi generații, unei noi estetici în rock, iar apariția „Smells like teen spirit” a declanșat o revoluție. Cu atât mai marcant era momentul cu cât, în topul „Billboard 200”, Nirvana a ajuns pe prima poziție, declasând artiști „grei” precum U2 și, mai ales, Michael Jackson! Vechea gardă făcea loc unui nou și nu atât de pop sound. Vestea atingerii primului loc în Billboard i-a surprins pe toți, însă pentru cei care urmau să dea contur și consistență genului grunge acest fapt era un adevărat miracol. Susan Silver, impresar al unor trupe precum Soundgarden sau Alice in Chains, povestea că era în autocarul de turneu cu Soundgarden când a primit vestea și toată lumea a izbucnit într-o bucurie mirată, greu de imaginat. Toți se întrebau: „Pe bune? Serios? Se poate întâmpla așa ceva cu genul ăsta de muzică?”. Nimeni

NOIEMBRIE 2011

nu se aștepta ca acest nou gen de punk să intre în rezonanță cu marele public. Butch Vig compara perioada aceea cu o nouă Beatlesmanie, declarând că nu mai văzuse așa un fenomen până atunci.

„Kurt Cobain era comparat cu John Lennon” Mulți consideră că frontmanul trupei, recte Kurt Cobain, avea probabil cea mai mare influență în toată această isterie, un critic pentru The New Yorker comparându-l cu John Lennon. Și dacă nu ați analizat până acum cu atenție ce este acel factor ce face vocea lui Cobain așa de specială, ei bine, același critic/fan explică faptul că artistul avea acea calitate unică în voce, ce făcea ca să se audă concomitent o parte melodică și una distorsionată, surpriza fiind aceea că nu deranja, ci din contră, era o abordare sonoră unică. Și de atunci nici nu știu ca cineva să o fi făcut mai bine! Energia crudă, vitalitatea, forța, agresivitatea, melodicitatea și un solist intenționat anti-charismatic au

Membrii trupei, ca și casa lor de discuri – Warner Bros (prin micul label Sub Pop) – nu se așteptau la explozia ce a urmat. Krist Novoselic, basistul trupei, declara recent că inițial Warner nu a vrut să riște cu o trupă indie, care aparent nu venea cu ceva vandabil, astfel că a scos pe piață doar 40.000 de unități. Ceea ce oricum depășea cu mult așteptările oricărei trupe necunoscute și fără foarte multe pretenții. Dar, ulterior, „Smells like teen spirit” a atras atenția MTVului, care a introdus-o în heavy rotation, mai apoi radiourile au început să o difuzeze și dintrodată cererea a depășit oferta. Oamenii mergeau la magazinele de muzică să ceară albumul și li se răspundea că s-a epuizat. Asta a adăugat și mai multă agitație ce a ajutat la extinderea fenomenului. Ulterior au mai fost printate încă câteva milioane de discuri, la ora actuală albumul ajungând la cifra de vânzări de 30 de milioane de copii vândute! Cu siguranță povestea unui album seminal și contextul în care a fost creat și lansat nu spune totul despre o trupă, chiar dacă în cazul de față vorbim doar de două albume. Din păcate, când spui Nirvana spui Kurt Cobain. Iar când spui Cobain, o altă poveste cu final tragic apare imediat în mintea oricărui ascultător de muzică. Astfel că – pot spune cu un cinism de care aș putea fi acuzat – apariția trupei pe piață cu un album unic a însemnat și începutul sfârșitului pentru Kurt Cobain. Cu alte cuvinte, vă propun să ne bucurăm de această aniversare sărbătorind cu un moment de reculegere pentru artistul fără de care acest disc nu ar fi existat și fără de care istoria muzicii ar fi fost cu siguranță mult mai săracă.

Tom Jones

Entertainer

re 71 de ani şi afişele de prin oraş îl arată ca pe un bătrân şarmant, deplin conştient şi de vârsta, dar şi de şarmul pe care l-a transformat în caracteristică a carierei sale. Începută odată cu primul boom al boy-bandurilor şi cu Beatleşii, în primii ani ai deceniului 6, a supravieţuit atât psihedeliilor anilor ’70, cât şi discourilor din anii ‘80 şi invaziilor electroniste ale ultimelor două decenii.

Secretul lui Tom Jones este simplu: muzicianul galez a ştiut dintodeaună să fie un bun entertainer. Pe parcursul celor aproape cinci decenii de carieră a trecut de la erotismul flamboayant, acompaniat de costumaţii de scenă suficient de dubioase încât să devină memorabile, la smokinguri sobre şi de la muzica beat la pop, country şi şansonete de club. Totul a început în 1962, când tânărul galez de 22 de ani Thomas John Woodward, solist a

NOIEMBRIE 2011

trupei The Senators, şi-a ales un pseudonim: Tommy Scott. Doi ani mai târziu, după un număr de cântări solo prin cluburile britanice, Tommy Scott devenea Tom Jones şi în 1965 avea primul number one prin topurile muzicale englezeşti: It’s Not Unusual. Succesul nu s-a lăsat deloc aşteptat, pop-ul uşurel şi lipsit de pretenţii, plin de sentimentalisme de opertă, ajutat din plin de vocea baritonală a lui Jones, era exact ce trebuia melomanilor de ocazie spre finalul anilor ’60. Drumul spre faimă a trecut prin cinema (Jones are piese pe coloanele sonore două filme de succes, What’s new Pussycat şi Thunderball) şi prin strălucitorul Las Vegas, atât de potrivit cu personalitatea şi cu look-ul de scenă al galezului. Vegas-ul marchează şi una dintre amiciţiile de durată din viaţa lui Jones: prietenia muzicală cu marele Elvis Presley, un alt monstru

sacru capabil să capitalizeze la maximum entertainment-ul “de cazinou. Debutul anilor ’70 îl găseşte pe artist după scurte incursiuni prin muzica Crooner şi genul country, ca vedetă media a Americii: emisiunea de divertisment This Is Tom Jones se bucură de un mare succes pe ambele maluri ale Atlanticului. Show-urile live devin mai importante decât retragerea în studio, deoarece formula inspirată din crooner-ii celebri ai Americii (Frank Sinatra şi Rat Pack-ul care făceau furori cu muzica lor pop deosebit de sentimentală, acompaniată de orchestră, în care prezenţa scenică a solistului era ingredientul principal) se potriveşte perfect lui Jones. Acesta se vede nu de puţine ori asaltat de desuurile zburătoare ale fanelor. La urma urmei, popularitatea lui Tom Jones este bazată pe erostismul constant, nu tot timpul discret, uneori in-

nes

Concert: Tom Jo mbrie Data: joi, 17 noie

latului

Locaţia: sala pa

„Când cânți, melodiile nu au cum să nu te atingă. Atunci când rostești acele versuri, ele trebuie să însemne ceva. Nu e ca și cum aș cânta un cântec cu care nu am nimic de-a face, deoarece aceste cântece îi pun pe oameni pe gânduri.” surmontabil de melodramatic, dar încă deosebit de eficient, devenit de-a lungul timpului sinonim cu Tom Jones. Începută cu lansarea famozissimei Dellilah, decada şaptezecistă confirmă talentele de entertainer şi capacitatea de a “da uluitor de bine pe sticlă” a artistului, care printre hituri (She’s a Lady, Till, The Young New Mexican Puppeteer, Say You’ll Stay Until Tomorrow), spectacole în Las Vegas şi showuri TV, are timp pentru o serie de infidelităţi notorii, care. paradoxal, nu vor pune capăt mariajului cu Melinda – acesta rezistând din 1957 şi până azi. Jones, celebrat tocmai pentru lascivitate şi erotism, face faţă primelor probleme serioase de carieră tocmai în deceniul opt, decadă a obsesiilor pentru trupuri tunate la sala de fitness şi erotism mascat, difuzat la scară mare în întreaga cultură americană. Paradoxal doar în aparenţă, pentru că

Pagina oficială : www.tomjones .com Peste 160.000 fani sunt pe pa gina de facebook a artistului, www.facebook .com/pages/ Tom-Jones

nu senzualitatea spectacolelor şi a pieselor i se reproşează, ci caracterul devenit vetust al albumelor sale. Înnoirea va veni abia în 1986, odată cu cooptarea propriului fiu Mark în postura de manager şi renunţarea la crooner şi la country. Schimbarea nu va duce la albume de muzică disco, ci la un accent mai mare pus pe abilităţile vocale impresionante ale cântăreţului. A Boy from Nowhere, piesă concepută pentru music-hall-ul Matador, ajunge pe prima poziţie a topurilor în 1987 şi ilustrează cel mai bine un talent vocal admirabil.

(Are You Gonna Go My Way), dar şi de la Iggy Pop (Lust for Life) la Talking Heads (Burning Down the House). Acesta ia în compas două decenii de muzică şi îi conferă nu doar vocea, ci şi acel touch jazzy, orchestral şi melo atât de specific lui Tom Jones.

Ultima decadă a mileniului doi curge lin pentru Jones, care reia turneele prin cluburi şi cazinouri, scrie albume puternic infuzate cu dance (The Lead and How to Swing It) şi are un recital de succes la Glastonbury. În 1999 îşi lansează Reload, album de cover-uri şi colaborări, pornind de la Portishead (All Mine) şi până la Lenny Kravitz

Reload este începutul unor colaborări cu artişti tineri din care vor rezulta şi Mr. Jones (2002, colaborare cu Wyclef Jean) şi Tom Jones and Jools Holland (2004) şi 24 Hours (2008, împreună cu Future Cut şi Nellee Hooper). raise&Blame, al doilea album de după intrarea în rândul cavalerilor Imperiului Britanic (Tom Jones primeşte titlul de Sir în 2006), îl arată pe artist capabil de o profundă şi sinceră declaraţie de dragoste la adresa fundamentelor muzicii americane, de la rock la blues şi de la folk la AM pop. Valentin Mitu

NOIEMBRIE 2011

muzică și modă

realizat de Valentin Moraru

Moda Depeche De la roz stupid la negru solid

: Pagina oficială ode.com www.depechem România: b clu n fa Pagina ode.ro em ch www.depe ne fani sunt pe Peste 4,5 milioa ok a trupei, bo ce e pagina de fa m/depechemod .co www.facebook

n cei peste 30 de ani de activitate, trupa britanică Depeche Mode a reușit câteva lucruri care o diferențiază de alte formații de succes. Depășirea pragului de 100 de milioane de albume vândute nu este unul dintre acestea. Nici măcar milioanele de oameni care au văzut concertele trupei nu reprezintă un bun criteriu de departajare. Ceea ce face din Depeche Mode o formație cu adevărat specială este faptul că a reușit să-și creeze propriul drum în muzică, printr-un stil greu de asociat unui curent muzical și practic imposibil de definit altfel decât prin numele trupei. Mai mult, Depeche Mode a reușit să lanseze și o modă la nivel global, fapt cu care nu se pot lăuda prea mulți artiști sau trupe.

NOIEMBRIE 2011

Formația-cult și-a început activitatea în Basildon, un orășel obscur situat în estul Londrei, unde nu există mai nimic deosebit în afara unei fabrici de tractoare. Acolo, trei tineri entuziaști (Vince Clarke, Martin Gore și Andrew Fletcher) l-au cooptat pe “simpaticul” David Gahan și au format împreună “Compositions of Sound”. La sugestia noului venit - absolvent al unui colegiu de artă – trupa și-a schimbat numele, “împrumutând” sintagma “Dépêche Mode” de pe coperta unei reviste franțuzești de modă. Cam așa s-a născut formația pe care o cunoaștem azi. Nu același lucru putem spune despre asocierea dintre ideea de modă și trupă, deoarece la începuturi cei patru englezi aveau un mod cel puțin nefericit de a reflecta

“moda”. În mod cert, asocierea dintre modă și Depeche Mode nu s-a născut tot atunci, ci a venit după o lungă perioadă “experimentală”. În primele lor videoclipuri, putem observa ținute de o naivitate pură. Din dorința de a se lansa și de a lansa cu adevărat o “modă”, englezii au mizat pe costumații extravagante, care nu îi reprezentau deloc și nu făceau decât să le creeze o imagine deformată. Nu întâmplător, au fost catalogați drept “gay”, etichetă de care s-au zbătut să scape și reușesc abia acum, la “bătrânețe”… Ce-i drept, până la “maturizarea stilistică” în materie de îmbrăcăminte, cei patru britanici au trecut prin faze care implică tot felul de costume și accesorii, iar dacă începuturile

„Mods” vs. „rockers”

uțină lume știe că celebra rivalitate de la începutul anilor ’90 dintre fanii Depeche Mode și rockeri are un corespondent în timp, chiar în Marea Britanie. Şi mai puțină lume știe că tema conflictului era imaginea personală, aspectul “trendy”, într-un cuvânt moda. Astfel, dacă la noi “depeșarii” se băteau în mod mai mult sau mai puțin organizat cu rockerii, pe care îi tundeau de câte ori aveau ocazia, la fel s-a întâmplat și în anii ’60 în Marea Britanie.

Mods-and-Rockers

au fost pline de ridicol, prezentul este unul cât se poate de elegant și sofisticat.

“Călătorie” prin moda Depeche

În anii ‘80, Depeche Mode purtau costume prostești de piele, cu șepcuțe penibile, ghete și pantofi de tot râsul. Printre accesorii se numărau ochelarii, iar parte integrantă din imagine era părul vopsit (neapărat în culori diferite – blond, roșcat, șaten, brunet). Când nu se aflau pe scenă, schimbau pielea pe tergal și afișau niște trenciuri à la Britannia, până în pământ și pălării de octogenari. Indiferent de context, solistul Dave Gahan purta cămăși albe sau roz, eventual cu papion și pantaloni bufanți băgați în cizme...

Acolo, tineretul era de asemenea împărțit în două: pe de-o parte erau “rockers”, cei care purtau jachete de piele, aveau părul lung, călăreau motociclete și ascultau rock’n roll. Apoi erau “mods” (ce coincidență, nu?), care purtau haine curate, aveau un aspect general îngrijt, se plimbau cu scutere Vespa și ascultau de la ska la R&B la punk. Ura dintre cele două tabere a escaladat natural până în punctul în care s-a ajuns la conflicte de stradă, ținute însă sub control și apoi treptat eliminate de către autorități. Ce s-a ales din “rockers” și “mods”? Ei bine, primii s-au scindat și au dat naștere “ramurii” hippie, iar ceilalți s-au “supărat” complet pe viață și s-au apucat de punk în toate formele sale. De aici s-au născut o varietate de stiluri, atât muzicale, cât și vestimentare,

iar acesta este și mediul din care provin cei de la Depeche Mode. Ascultători fideli de The Who, dar și David Bowie, au preluat (mai mult sau mai puțin conștient) de la “mods” un mod de manifestare 100% punk, însă contrabalansat de un aspect personal atent construit. Aici vorbim de haine care nu se încadrează unui stil anume (dovadă jachetele de piele de la “echipa adversă”), însă au darul de a forma o imagine aparte, ușor de reținut și de identificat. Întorcându-ne în România anilor ’90, nu putem să nu ne amintim de hainele care făceau diferența între tinerii acelor ani. Atitudinea, stilul vestimentar, amprenta socială reprezentau totul atunci, iar tinerii - a căror deschidere pentru cultura occidentală era maximă - s-au orientat rapid către “ceva” care să îi scoată în evidență. Acel “ceva” s-a nimerit să fie Depeche Mode și chiar dacă majoritatea nu înțelegeau niciun cuvânt din versuri, au fost magnetizați de ideea apartenenței la un grup “la modă” la propriu și la figurat. Combinația dintre muzică și “moda” Depeche a reprezentat cheia succesului masiv de care s-a bucurat trupa britanică în România, dar și în celelalte țări din lagărul comunist. “Moda Depeche” a prins chiar și în …Iran, chiar după revoluția islamică.

Moda Depeche în Iran

NOIEMBRIE 2011

muzică și modă Totul a căpătat nuanțe întunecate, iar de atunci fanii trupei au devenit ceea ce se numește astăzi “Black Swarm” (trad. – “roiul negru”).

Începuturi roz pentru Depeche Mode

La jumătatea anilor ’80, cei patru (într-o componență revizuită), au schimbat modul de prezentare. Trei dintre cei patru membri ai trupei mizează pe simplitatea prêt-à-porter și pun accent pe încălțăminte și accesorii pentru a face diferența. Cel de-al patrulea, în speță Martin Gore, șochează prin costumații ciudate, venite parcă din altă lume. …Ei bine, chiar așa și era, întrucât Gore locuia la Berlin, avea o nouă prietenă, germană, alături de care frecventa locuri și medii care aveau să-i influențeze decisiv stilul vestimentar.

Ce înseamnă să n-ai simţul ridicolului

Această combinație a dat naștere unui adevărat curent, la care britanicii au renunțat treptat și care se regăsește în prezent doar în subcultura goth. La sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90 moda Depeche punea accentul pe simplitate și se diferenția de mainstream printr-un look agresiv, dar îngrijit. În epoca galben-verde-roz fosforescent,

NOIEMBRIE 2011

Depeche Mode impunea blugii albi, tricourile negre, curelele cu ținte și – indiferent de anotimp – ghetele sau bocancii. Totul căpăta sens cu o frizură îngrijită și una-două brățări de piele sau argint.

J.Lindeberg

Anii ’80 - ’90

În 1992, noul negru a fost (deloc întâmplător) …chiar negru. Schimbările din viața solistului Dave Gahan au determinat o nouă atitudine a trupei și de aici – modificări pe toată linia. În plan muzical, Depeche Mode aborda un stil mai apropiat de rock prin albumul “Songs of Faith and Devotion” (apărut în 1993), iar în planul stilului vestimentar aspectul îngrijit a devenit istorie.

1993 sumbru

O nouă “revoluție” a modei Depeche s-a înregistrat după ce Gahan și-a depășit problemele personale. În 1998, el a revenit în prim-plan în haine de catifea, cămăși “de firmă” și bijuterii unicat. În prezent, Dave este imaginea casei suedeze J.Lindeberg, cea care în trecut a creat inclusiv o jachetă de piele inspirată de tatuajul de pe spatele său. Recent, artistul a pozat pentru o ediție specială a New York Times, dedicată modei, sub genericul “Godfathers of Glam”. Gahan s-a aflat într-o companie selectă, alături de Iggy Pop, Lou Reed, Nick Cave, Brian Ferry, Michael Stipe și alții. În pictorial, Gahan poartă o ținută în care predomină marca Roberto Cavalli. Solistul Depeche Mode și-a mai dovedit pasiunea pentru modă debutând chiar și ca “jurnalist”, printr-un interviu realizat de curând cu Frida Gianinni, creatoare de modă pentru casa Gucci.

Cover Story

realizat de George Durbălău

Ladies and Gentlemen

„Coldplay number five”! Britanicii ne-au adus cadoul de Crăciun un pic mai devreme – Mylo Xyloto

u știu alții cum sunt, dar mie îmi place Coldplay. Știu, este foarte probabil să urmeze un text mega-subiectiv, dar nu aș vrea să exagerați... Treaba este că marele val, atunci când iubești o trupă, are loc atunci când o descoperi – revelația, noul, sound-ul, feelingul! Acum, bineînțeles, contează și când îi descoperi, adică una e să-i descoperi pe Pink Floyd acum și alta este să le fi fost contemporan și să le fi și cunoscut muzica de pe atunci. Cam așa este și cu Coldplay în cazul meu – i-am descoperit după ce auzisem fără încetare despre ei, undeva prin 2003, când Sunete scotea primele gângureli! Eram cu ochii pe presa engleză ca pe butelie și unde întorceai pagina găseai câte un Coldplay fact, asta după ce apăreau în neștire pe coperta ca the next big thing, cea mai mare trupă din lume și alte asemenea titluri bombastice de presă. Eu fiind mai de modă veche, nu mi-am încordat prea mult interesul în direcția lor, pasând cumva textele despre ei către alți colegi. Dulce ignoranță! Auzisem „Yellow” și cam atât, aaa, ba nu, și „Clocks”, of course. Astfel i-am ignorat cu bună știință mai mult timp,

NOIEMBRIE 2011

până când am primit albumul cu numărul doi, „A Rush Of Blood To The Head”, pe casetă audio (!) și ulterior am zburat peste ocean, în țara soarelui-apune, și mai exact în Florida. În ținutul portocalelor am avut revelația unui album dark și luminos în egală măsură, însă cuprins întotdeauna de un feel melancolic. Nu a durat mai mult de o ascultare ca să realizez că multe lucruri minunate în viață le pierzi ignorându-le intenționat! Albumul mi-a dat măsura măreției unei trupe încă foarte tinere, unei noi generații care tânjește după sensibilitate și profunzime la fel ca și cele de dinaintea ei, însă cu rapsozii ei ce înțeleg toate angoasele sau poate că pe ale lor reușesc să le transforme în ceva universal valabil și comunicabil. Dar să nu ne pierdem în filozofii. Trupa mi s-a revelat la al doilea efort discografic, așa că aveam de recuperat – EP-urile de dinaintea lansării primului LP și, bineînțeles, „Parachutes”! Un album ce sună cel mai fidel declarațiilor inițiale ale trupei, adică a Radiohead... „Parachutes” nu rulează foarte des în player-ul meu, trebuie să recunosc, și asta pentru că ritmul baladesc și îmbibat cu romantism și tristețe bine dozate ici și colo nu este neapărat ritmul meu zilnic. Ceea ce nu înseamnă că discul nu este valoros din punct de vedere muzical, ba chiar dimpotrivă, pot spune cu toată convingerea că „Parachutes”

este o realizare teribilă pentru un prim album, așa cum în anii ’80 se obișnuia ca primul album să fie și cel mai bun! În cazul Coldplay este discutabil, însă calitatea materialului pe primul album le-a adus premiul Mercury pe anul 2000, pentru cel mai bun album și a vândut câteva milioane bune. Se năștea nu o stea, ci o mică galaxie! „A Rush of Blood To The Head” a diversificat foarte mult gama sonoră, aducându-i pe cei patru membri ai trupei într-un contact mult mai apropiat cu sevele creative ce s-au declanșat, sau mai degrabă s-au întărâtat cu ocazia primului disc. O colecție impresionantă de potențiale single-uri, de mici nestemate ce au intrat direct, fără bilet, în sala de concerte din sufletul fiecăruia, respirând un aer atât de romantic-naiv și în egală măsură de cald-profund, încât aproape că e imposibil să le reziști. Evident, pe acest album apare și probabil cea mai recognoscibilă piesă Coldplay (dacă nu a fost devansată de „Speed of Sound”!) și-anume atemporala „Clocks”. A urmat al treilea album, „X&Y”, un album muncit, analizat și răsanalizat până a fost dat la masterizare. Coldplay devenise o trupă uriașă, vânzările depășiseră orice așteptări și premonițiile presei britanice cu referire la măreția trupei deja deveniseră o realitate. Iar această realitate le-a impus să realizeze un album în care atenția era centrată

Pagina oficială : www.coldplay .com Pagina fan clu b România: www.coldplay .ro Peste 15 milioa ne fani sunt pe pagina de face book a trupei, www.facebook .com/coldpla y Guy Berryman – chitară bass, Jonny Buckland – chitară electrică, chitară acustică, Will Champion – tobe, percuție, backing vocal, Chris Martin – voce, chitară, clape

mai degrabă pe public și nu neapărat pe propriile emanații sufletești. Sau cel puțin trupa declara că nu s-a simțit foarte comod atunci când au realizat că succesul cumva îi forțează să producă ceva care să se ridice la înălțimea așteptărilor. Ceea ce ei consideră că nu au reușit în mod excepțional. Lucru cu care umilul tastator al acestor rânduri își permite să nu fie de acord. Discul trei este echilibrat, continuă linia atât de caldă și lacrimogenă (în sensul bun, repet!) a precedentelor albume, însă poate cu un sunet mai „pop”, dacă pot spune așa, melodia însă nu înșeală, ci poate ritmul, poate faptul că „Speed of Sound” a devenit așa o prezență nesfârșită pe TV și radio și soundul Apple încât parcă nu mai era trupa aia ce îți povestea intim ceva

personal. Coldplay devenea deja U2! Ăsta a fost feelingul meu. Ceea ce nu este neapărat rău, dar poate că un singur U2 ajunge, nu credeți? „Viva La Vida or Death and All His Friends” a însemnat o întoarcere către sine, cu atenția către ce voiau băieții să transmită la începuturi, poate un pic mai îndrăzneț, mai inovativ. Aici își face apariția și una din primele piese ever pe care Chris povestește că le-a compus din vremuri imemoriale, însă pe care nu a inclus-o pe albumele precedente din două motive – nu avea încă un refren mulțumitor și i se părea un pic riscantă. Am numit aici „Violet Hill”, al cărei videoclip probabil v-a rămas și vouă în memorie (ca și mie) cu Martin lovind pe ritm, camera de filmat cu un ciocan!!! Dar, evidemont, piesa care

dă titlul albumului, remarcabila și înălțătoarea „Viva La Vida” s-a lipit de cortex într-un mod aparte, ea luând cumva locul lui „Clocks” pentru ascultătorii la primul contact cu muzica britanicilor. De asemenea, piesa este un excelent imn pentru marile stadioane (a se urmări live-uri cu Coldplay, musai!). Și ajungem la exclusivitatea noastră – happy, happy, joy, joy! Stau cu urechile-mi virgine ciulite, cu emoția aceea de neînlocuit a unei audiții în premieră. Națională. „Mylo Xyloto” este numele celui de-al cincilea efort discografic Coldplay. Un album muncit, răsucit și răsgândit pe parcursul a trei ani – perioada scursă de la „Viva La Vida...” – deși inițial anul

NOIEMBRIE 2011

Cover Story

„Per total, impresia lăsată este aceea a unui album tipic Coldplay” trecut în decembrie discul era plănuit să intre pe piață ca un final grandios de decadă. Din păcate, această mișcare nu le-a ieșit, lucrul la album nefiind finalizat la acel moment. Astfel că data lansării s-a amânat pe sfârșitul acestui an, motiv pentru care stăm acum călare pe piese, încercând să ne dăm seama, atât cât ne pot permite câteva audiții, dacă și unde merge mai departe Coldplay. După câteva ascultări pe repeat, albumul parcă începe încet-încet să se reveleze, însă, trebuie să recunosc – deși nu am avut suficient timp petrecut în compania lui – nu se lasă greu prins! Cu toate că, inițial, trupa a anunțat un album mai golaș ca sunet, mai stripped down, ceea ce au livrat este departe de această idee, chiar dacă putem remarca că „Us Against the World”, „U.F.O.”, „Up In Flames” și cele trei interludii instrumentale (ca să le numim așa) de până în 50 de secunde, ar intra la categoria aceasta. În rest, pe „Mylo Xyloto” găsim un Coldplay ce aduce pe tapetul sonor o rețetă destul de recognoscibilă și, după cum remarca și recenzorul The Telegraph, discul prezintă „o muzică pop cu inima ei mare în locurile potrivite”. Coldplay și-a propus să exploreze și în acest album, menținându-l la pupitru pe Brian Eno, „enoxificând” (după formula lui Martin) sound-ul pe toată întinderea celor 40 de minute ale discului. Dacă a reușit, fiecare va trage concluziile proprii, însă în momentul de față susbsemnatul considera că în ansamblu albumul aduce niște noutăți ce pot surprinde în

NOIEMBRIE 2011

diverse moduri (vezi colaborarea cu Rihana, par example!). Per total, impresia lăsată este aceea a unui album tipic Coldplay, cu cârligele, melodia și momentele înălțătoare cu care ne-a obișnuit până acum. Un album fresh fără doar și poate, dar nu atât de inovator pe cât mă așteptam, trebuie să recunosc... Titlul este o enigmă în sine și se pare că nu are o origine exactă, mai degrabă trupeții alegându-l aleatoriu, după propriile declarații: „La acest moment pare un pic ridicol și accept chestia asta. Ceva legat de titlul ăsta (citit `Mailo Zaileto`) este foarte fresh. Titlul nu are nici o altă semnificație, cred că suntem o trupă cu o istorie bogată acum și este plăcut să vii cu ceva ce nu are niciun fel de istorie”. Cu toate astea există tot felul de speculații dintre cele mai alambicate, pe care le-au găsit fanii, pornind tot de la o declarație a artiștilor, legată de sursa de inspirație pentru acest album: „[albumul] este inspirat de mișcarea White Rose (anti nazistă) și vechea școală de graffiti newyorkeză.” O altă sursă de inspirație menționată de Martin este serialul HBO „The Wire”. Noua colecție de piese Coldplay este bazată pe o poveste cu happy-end, în care două personaje, Mylo și Xyloto, ce trăiesc într-un mediu urban opresiv și distopic, se întâlnesc prin intermediul unei găști numite „The Lost Boys” și se îndrăgostesc. Supra-tema discului este libertatea de expresie în momente istorice dificile, într-o societate deraiată de la scopurile ei mai înalte, capacitatea de a surpasa mediul ostil prin creație artistică. Și, aceste lucruri frumoase fiind spuse, să punem mâna pe un microscop și să trecem rapid track-urile pe lamela urechilor noastre „fine”!

„Mylo Xyloto”

1. Mylo Xyloto - prima piesă, care dă și titlul albumului, este o bucată atmosferică, de 42 de secunde, în care mâna lui Eno se simte mai ceva ca briza de iarnă în luna noiembrie. Un debut de fairytale, de poveste romantică și un mood-setter pentru sound-ul întregului disc. 2. Hurts Like Heaven –

prima piesă, din câte cunosc, în care Coldplay intră în zone mai dance. Albumul debutează cu un ritm aproape breakbeat, într-un contrast puternic cu love-story-ul din intro. Piesa vorbește despre lupta cu marele Om. „Don`t let them take control” ,repetă Martin pe un fundal de tobe retezate și chitara lui Buckland ce amintește nu o dată de Edge pe acest album, cu efecte diferite, de la reverb și ecou a la „Where the Streets Have No Name” la sunetul abraziv din „Get On Your Boots”.

3. Paradise - Al doilea single de pe album, al cărui videoclip a fost lansat pe 19 septembrie, este și primul imn grandios, melodios și plin de vibrație. Este cu siguranță o piesă gândită pentru marile stadioane, cu o percuție adâncă și cu coruri ce cad în cascadă, numai bune de intonat de către zecile de mii de fani la un concert. O piesă ce amintește fără doar și poate de „Viva la Vida”. 4. Charlie Brown – un alt

moment Coldplay standard, cu un ritm de inimă bătând, chitară

Piesă cu piesă rece și povestea cu „Lost Boys” și îndrăgostirea de care povesteam mai sus. Probabil al treilea sau al patrulea single de pe disc, un „Fix You”, pe aceeași rețetă, catchy, înălțător și emoționant. ”We`ll be glowing in the dark”, cîntă Martin la finalul piesei, dominat de un piam melancolic.

5. Us Against the World

– o baladă menită să liniștească spiritele după cele două piese spațioase, o dimineață calmă după o noapte agitată. „So whatever you do, don`t let go”, imploră Chris Martin, pe un fundal de chitară rece la care se adaugă, la fel de uplifting, pianul aceluiași vocal. O declarație de dragoste. Încă una.

6. M.M.I.X – un interludiu din categoria Enigma (sau din nou Eno!). O modă nouă la Coldplay. Sunete ambientale, cu rolul de a face trecerea către ritmuri diferite din album. Mai ales că membrii trupei au declarat că au piese de diferite facturi, ceea ce a făcut necesară o trecere între anumite părți ale albumului.

7. Every Teardrop Is a Waterfall – primul single

de pe disc, o chitară jucăușă cu influențe irlandeze, pe refren o voce largă ca un acoperiș al întregii piese („Waaaaaaterfall”!) și o percuție care termină apoteotic, a la New Year `s Day, via U2. Morala piesei – „Heaven is inside”.

8. Major Minus – un sound mai dark, pentru prima oara pe album. Deși se poate crede că exagerez cu comparațiile U2, aici putem spune că este o combinație de „God Put A Smile Upon My Face” și „Hold Me, Thrill

Me, Kiss Me, Kill Me”. Efectele de chitară și chiar falsseto-rile lui Martin argumentează perfect comparația. O piesă în forță, cu basul mai proeminent și cu diversele efecte de chitară (cel puțin patru) folosite de Buckland, care parcă și-a propus să scoată chitara de la naftalină pe acest disc. Și bine a făcut.

9. U.F.O. – o nouă baladă în

combinația chitară rece, Vocea lui Martin și viori moi, pufoase pe fundal. „Still got such a long way to go”, îngână solistul. Selindulgent, ar spune englezii!

10. Princess of China (fet. Rihana) – o clapă

atipică, trancy, o introduce pe Rihana, și Martin aproape cântând rap. Percuția grea, adâncă, plină de testosteron. Ca de club. Rihana interpretează curat, fără multe floricele, fără emfază. Și clapa începe din nou, distorsionată parcă, conturând probabil cea mai electro atmosferă din discografia Coldplay. Duet melodios, dar nu știu cum, pare mai degrabă o piesă de-a Rihanei și nicidecum Coldplay. Probabil al treilea single de pe disc. Combinație atipică, care se va aplica diferit gusturilor diverse ce citesc aceste rânduri. Eu sunt neutru.

11. Up In Flames – o nouă piesă simplă, fără orchestrații sofisticate, probabil pe principiul „less is more”. O percuție electronică, simplă și atmosferică, ce amintește de Portishead. Martin cântă refrenul din nou în falsetto-ul deja cunoscut, viori (sau efect de clapă), iar pe final apare subtil, timid, și chitara cu câteva acorduri. Plus un pic de pian ici-colo.

12. A Hopefull Transmission – ultimul interludiu, un

pasaj cu percuție de tamburine și o bătaie de inimă ce ne aruncă brusc în vârtejul ultimei piese de pe varianta digitală.

13. Don’t`Let It Break Your Heart – stadioanele vor

sări în sus, Martin se va tăvăli pe scenă, și piesa susținută de o percuție convulsivă (cinelele lui Champion se rup în două) va suna puternic în difuzoare. Vor curge din nou fluturi colorați și albumul, ăăă, mă scuzați, concertul se va termina pe același ritm de inimă bătând, lăsându-ne cu pulsul în gât și cu melodia în vene.

14. Up With The Birds –

deoarece am ascultat varianta digitală a albumului, această piesă va fi disponibilă pe albumul lansat pe suport fizic. Nu vă pot spune nimic despre ea. Însă, un pic de suspans așa pe final nu strică, nu? Poate ne trimiteți voi păreri și recenzii despre ea, când achiziționați sau câștigați albumul la concursul nostru. Deal?

În concluzie, un nou album Coldplay, probabil în top 5 cele mai mari trupe din lume (cel puțin după vânzări), album despre care presa de specialitate în frunte cu mine (!) spune că este un efort decent, cu amprenta trupei bine ștanțată, dar fără prea multă noutate. După cum comenta un critic, „Mylo Xyloto probabil nu va atrage prea mulți noi fani, dar va livra celor deja familiari cu muzica Coldplay un album care cu siguranță nu dezamăgește”. Dixit!

NOIEMBRIE 2011

TRUPE NOI

text de HEFE

Flesh Rodeo Un sound modern

ste o trupă de alternative metal din Bucureşti. Formaţia activează încă din 2008, în diverse formule, dar şi-a definitivat line-up-ul de abia în 2011, an în care a început şi apariţiile live. Până în prezent, Flesh Rodeo au susţinut 10 concerte, împărţind scena cu nume cunoscute precum Alternativ Quartet, Luna Amară, Astero sau Up To Eleven. În ceea ce priveşte orientarea muzicală, Flesh Rodeo poate fi încadrată, în mare, în sfera alternative metal, integrând în compoziţii şi unele elemente experimentale. Influenţele sunt diverse, unele uşor sesizabile (Korn, Tool), altele mai ascunse, dar la fel de importante (Porcupine Tree, Primus, Luna Amară, Alice In Chains, Fantomas), iar rezultatul este un sound modern, care se înscrie în noul val de trupe româneşti, orientate către o muzică tehnică, cerebrală, condus de Luna Amară, White Walls sau Alternativ Quartet.

Perfect Zero For Infinity

O combinație de punk rock, post hardcore şi metalcore

-a format în primăvara anului 2010 în București, având în componenţă pe Sorin Bădulescu (E.M.I.L.), Vlad Staricu (Pistol cu Capse), Andrei Petrescu (Pistol cu Capse), Costin Dănăilă (Chester) şi Octavian Mihai. Stilul abordat este unul nou pentru România, fiind o combinație de punk rock, post hardcore şi metalcore.

În viitorul apropiat, formaţia îşi propune o activitate concertistică intensă şi lansarea online a unui scurt demo de 2-3 piese. Pentru a fi la curent cu activitatea trupei accesaţi:

Au înregistrat un demo care conține patru piese, iar la sfârșitul anului 2011 vor începe înregistrarea albumului de debut. Au cântat în deschidere cu americanii de la h20 și își propun să depășească granițele țării, urmează filmarea unui videoclip la piesa serenity is not the s in suicide. Pentru prima oară membrii mai multor trupe populare din underground formează acest grup cu intenția de a face cunoscut un stil foarte popular în afară, dar mai puțin cunoscut aici, încercând să adune în același loc un public orientat către partea mai dură a muzicii, cât și un public orientat către partea mai soft a punk rockului..

www.facebook.com/fleshrodeo.

www.myspace.com/perfectzeroforinfinity

NOIEMBRIE 2011

Știați că ? ŞTIAŢI CĂ Tatăl lui William Shakespeare a fost degustător de bere sau „conner”? Acesta testa berea turnând o parte pe o bancă, după care se așeza pe aceasta în timp ce termina restul berii. Dacă în bere era zahăr, sau dacă berea nu era pură, pantalonii din piele pe care îi purta se lipeau de bancă după jumătate de oră.

ŞTIAŢI CĂ „Halba”, măsura comună în vânzarea berii în perioadele anterioare, își trage numele din nemțescul “haber liter” adică jumătate de litru?

ŞTIAŢI CĂ Celebrul „țap” își trage numele de la renumitul berar german Bock (țap pe nemțește) comercializat pentru prima dată în București la berăria „Căpitanul”, lângă statuia lui Gh. Lazar?

ŞTIAŢI CĂ Faimoasa “lună de miere” își are rădăcinile în obiceiul sumerienilor de a da tinerilor căsătoriți bere îndulcită cu miere cât să le ajungă o lună?

ŞTIAŢI CĂ Berea nu îngrașă? Cu un conţinut caloric mult mai mic decât al altor băuturi alcoolice - 43 kcal la 100 ml în cazul celei cu alcool şi doar 17 kcal la 100 ml în cazul celei fără alcool -, berea este acuzată pe nedrept de creşterea în greutate a organismului. O posibilă creștere în greutate poate să apară în consecință doar ca urmare a unei diete dezorganizate, în care abundă alimentele hipercalorice.

NOIEMBRIE 2011

Parov Stelar, laboratorul de fuziune electro Austriacul Marcus Füreder este „inventatorul” electro-swing-ului

ite-așa, când te apucă cheful de dansat, și te arde rău de tot, este momentul în care trebuie să bagi un disc Parov Stelar în player (sau pe player!) și îi dai volum. Restul trebii îl face artistul austriac. Am auzit prima oară Parov Stelar de la un prieten, ale cărui gusturi în materie de muzică sunt departe de genul practicat de Parov Stelar, și cu atât mai mult am fost incitat sa ascult și să rețin. Evident (pentru mine!) era vorba de „Chambermaid Swing”, o bucățică de swing atât de viclean și intoxicant că de la primele acorduri intri direct pe pas de dans. Deci, avem câteva ingrediente esențiale care se amestecă pentru a obține ceea ce acum se numește fuziune electro-swing. Se ia o porție sănătoasă de saxofon, se adaugă pe lângă și alte trompete, se tăvălește totul prin praful anilor `20, `30, şi chiar în anii `40, pentru a prinde aroma specifică subgenului jazz, swing. Totul se aplică pe un blat de ritmuri infecțioase, modelate pe o arhitectură electronică energică și indecentă. La final se adaugă o voce feminină languroasă, sexy, pe

NOIEMBRIE 2011

alocuri melancolică și se dă la cuptorul încins la temperatura studioului. Se poate turna și un pic de acid jazz pentru culoare, după care ornați după preferință cu beat-uri variate, de la breakbeat la hip-hop și de la R`n`B la dance. Așteptați să se îmbine bine ingredientele și serviți live sau la difuzoarele din dotare. Parov Stelar este un bucătar priceput într-ale fuziunii și îi place teribil ceea ce face. Deși nu sunt mulți artiști care să vină din zona asta, Marcus Füreder este austriac și nici măcar nu ai spune că valsul îi curge prin vene! Dar până una alta să trecem în revistă câteva date din biografia artistului. Marcus Füreder are 37 de ani și s-a născut în Linz, al treilea oraș ca mărime din Austria. Drumul artistic a început în anii nouăzeci, când artistul a activat ca DJ prin tot felul de nightcluburi. După ce a cutreierat sute de incinte, austriacul s-a decis să intre în business-ul producției muzicale, anul 2000 fiind prima încercare în această direcție. A urmat o perioadă în care a intrat în zona

Marcus Fureder Înainte de a se apuca de muzică, Marcus Fureder a fost pictor profesionist și designer. Singura trupă de băieți – boyband – pe care o ascultă Marcus este... Beatles!, iar piesa favorită este „Yesterday”

: Pagina oficială lar.com www.parovste gina fani sunt pe pa Peste 230.000 i, pe tru a ok de facebo lar .com/paravste www.facebook unui house moderat, un fel de afterhours, cuminte, dar cu diferite hook-uri ce au făcut ca muzica lui să fie bine primită. În această perioadă a activat în cadrul label-ului Bushido Recordings, unde era și partener. A existat pentru o scurtă perioadă de timp și un alias, un alter ego artistic sub care a activat, și anume Plasma, de care nu am dat nici cu Google-ul! Dacă veți da pe U2b căutare numele artistului veți găsi ceva ce sună a acei ani. După patru ani petrecuți sub umbrela Bushido Recordings, Marcus și-a schimbat numele în Parov Stelar și la scurt timp și-a creat propriul label, Etage Noir Recordings. Cu această ocazie a și lansat primul EP ca Parov Stelar – „KissKiss” – un track plin de senzualitate, laid-back și, evident, swingy-swingy! Nu a trecut mult timp și artistul a lansat primul album – „Rough Cuts”, ce i-a deschis ușa Europei și Asiei în egală măsură. Fuziunea proapspătă a swingului cu muzica electronică la propulsat destul de repede pe artist, bunul lui simț estetic, al proporției și al ritmului i-a adus aprecierea unanimă atât a

Parov Stelar este mai emoționat înaintea show-urilor de club decât înaintea celor din festivaluri. Moartea lui Michael Jackson l-a șocat. „O parte din adolescența mea a murit atunci”, declara artistul. publicului, cât și a colegilor de breaslă. Astfel, artistul și-a găsit nișa și s-a instalat bine, căci au urmat încă trei albume pe același „subiect”: „Seven and Storm”, „Shine” și „Coco”, acesta din urmă un dublu disc. Multe single-uri și apariții în peste 800 de compilații gen „Buddha Bar” sau „Hotel Costes” au conturat o personalitate artistică și o imagine ce a generat din ce în ce mai multă atenție, actul solo de DJ nemaifiind de ajuns. Motiv pentru care Parov Stelar s-a transformat într-un foarte apreciat și de succes act live, cu un band ce include tot ceea ce trebuie pentru o apariție de scenă – saxofon, trompetă, voce și backing vocals, tobe și programare din partea lui Marcus. Parov este o prezență constantă pe plaiurile noastre, fie în formulă de Band sau Dj Set (în multe cazuri la DJ Set adăugându-se și Max the Sax), astfel că nu cred că vorbesc unui public cititor neinformat. Dacă nu i-ați văzut live, mergeți de-i vedeți, că „se merită”, vorba unui fost coleg! de George DURBĂLĂU

NOIEMBRIE 2011

Cuprins recenzii Recenzii

Jazz & Blues

Electro

Mara Carlyle Floreat

Hiromi Uehara Voice

AFRICA HiTech 93 Million Miles

Pat Metheny What is It All About

Beatconductor Balearic Beauties

p. 38-39

p. 40-41

p. 42-43

Chinese Man Racing With The Sun Gil Scott-Heron Im New Here

Bjork Biophilia Eldar Djangirov Three Stories Ulrich Drechsler Concinnity Avishai Cohen Seven Seas

Shlohmo Bad Vibes

Bill Frisell & Vinicius Cantuaria Lagrimas Mexicanas Helge Lien Natsukashii

Câștigă unul din cele 10 albume Coldplay - Mylo Xyloto

DJ VADIM presents THE ELECTRIC Life Is Moving Robot Koch & John Robinson Robot Robinson Frivolous Meteorology

Wagon Christ Toomorrow

Intră pe pagina noastră de facebook: www.facebook.com/sunetelive

NOIEMBRIE 2011

RECENZII

realizate de George Durbălău

Bjork Sunt artiști care s-au născut să cânte. Au talent. Sunt artiști care s-au născut să cânte și să compună. Au talent și ceva de spus. Și mai sunt artiștii care s-au născut să dea o nouă dimensiune muzicii. Au o nouă lume de creat. În această ultimă categorie se află și Bjork. Întotdeauna am fost uimit cum dintr-o țară atât de mică a venit un artist atât de mare..? Bjork și-a creat cu siguranță un univers unde, odată intrat, ai părăsit planeta și te îndrepți către necunoscut cu fiecare album, ghidat doar de sunetele nepământene emanate de creierul venusienei islandice. Niciodată nu pot nici măcar să intuiesc vag încotro se îndreaptă artistic cu următorul album, iar cel de față nu face excepție. Ba mai mult, „Biophilia” este un album așteptat de mulți fani de vreo ...10 ani! Un disc ferm, bine conturat și cu un mesaj foarte pregnant. Artista se apleacă asupra ideii de Artă versus Știință sau, mai bine zis, se folosește de lumea științei

Mara Carlyle Floreat Ancient & Modern Rec

Mara Carlyle este la al doilea muncit și foarte așteptat album. O artistă care se încadrează în categoria fetelor deștepte și talentate din noul (Mirah, Norah Jones sau Katie Melua) val care cam iau fața sexului tare cu dezinvoltura, creativitatea și curajul artistic dovedite nu cu o singură ocazie. Artista de față, după „The Lovely” din 2005 și după câteva șicane cu fosta casă de discuri (care au durat trei ani), reușește să iasă pe piață cu al doilea disc.

NOIEMBRIE 2011

Biophilia Nonesuch Rec

pentru a o transforma în artă. Arta este inspirată de lumea naturală, so, dacă natura este sursa de inspirație pentru artă, atunci artista încearcă să facă o licență artistică, transpunând lumea naturală văzută științific, însă prin intermediul muzicii, adică al unei arte. Transfigurare. Viața nu poate fi doar cifre. Viața este miracol, puterea de a te minuna și a fi minunat. Mai mult, unul dintre cele mai bune albume ale decadei din discografia artistei a fost creat într-o mare măsură pe un... iPad! Și nu cred că este un „stunt” de publicitate la Apple, ci mai degrabă un statement subtil (sau nu!). Nu pot să nu fiu de acord cu susținătorii înfocați că într-adevăr este un disc mult-așteptat și vă invit să vă delectați agale, cu atenție și deschidere către un album ce va rula ceva timp în playlist-ul meu. Nu v-am spus nimic de piese. Și ce poți să spui? Bjork este unul dintre artiștii pe care nu-i poți realmente recenza. Doar asculta. Ceea ce vă recomand să faceți cât mai repede. Puneți mâna și căutați-l. Și ce disc! „Floreat” (din latină, „să înflorească!”) le are pe toate. „King” este o baladă aproape acapella, dramatică, o declarație de o tristețe stranie, minimală în orchestrație și maximală în efect. Orchestrații delicate, ca o broderie diafană, cu text inspirat găsim pe „Nuzzle”, ritmuri ce duc până la hip-hop și cu voce cristalină pe „Pearl” sau chiar ritmuri mai dance-săltărețe a la Lily Allen (lucru rar) pe „Weird Girl”. Pe disc se mai perindă ecouri de funk și soul, dar totul într-o umbră a genului, totul dezbrăcat până la esențe. Artista preferata a lui Bjork a așteptat 6 ani pentru a lansa

acest disc, însă nu degeaba. Fiecare piesă este o mică bijuterie numai bună de ascultat în stări melancolice, de profunzime emoțională. Mai ales că nu există publicație de specialitate care să nu o fi recenzat foarte elogios. Căutați-l.

Shlohmo Bad Vibes Friends of Friends Rec

Shlohmo, sau pe numele lui dat de părinți – Henry Laufer – este un tânăr american, de numai 22 de ani din Los Angeles. Shlohmo se ocupă cu muzica electronică de vreo trei ani și este unul dintre acei fragezi artiști care au învățat să facă muzică la școlile potrivite. Am numit aici pe artiști de statura unor Boards of Canada, Dj Shadow sau Amon Tobin. Și cum vă dați seama că primul LP al lui Laufer nu putea să sune decât ca o inspirată odă formatorilor, ca să le spunem așa. Astfel că aici avem de-a face cu un artist lo-fi, ce reciclează și rearanjează fiecare sunet, îl îndoaie, îl segmentează și îl reordonează pentru a lua înfățișări dintre cele mai dubioase, stranii, inedite și, în ultimă instanță, frumoase. Genul este eletric glitch, dar pe undeva la colțul unor fragmente de piesă se prelinge o aroma de dubstep ce poate exicita abia perceptibil suprafața netedă a timpanului nostru urban până în măduva scăriței!!! „Bad Vibes” respiră un aer rarefiat, original și plin de originalitate, chiar dacă în aceeași arie găsim și alți artiști, cum ar fi Flying Lotus (recenzați mai an, aici). Numai că Shlohmo are și ceva suflet, ce reiese ca un abur subțire printre sunetele uneori agitate, alteori înghesuite de cele mai multe ori distorsionate. Căci asta este viața la oraș. Un artist ce mi-a colorat după-amiaza cu lumea lui. Am închis geamul, am lăsat orașul afară. Am pătruns în urbanul misterios al lui Shlohmo. Piese care mi-au atras atenția: „Big Feelings”, „Places”, „Sink”.

albumul lunii

ada milea the island

De vorbă cu Ada Milea despre „The Island”

ntr-o seară caldă și liniștită de octombrie, am avut bucuria să stau la o scurtă discuție cu Ada Milea, cu care voiam să schimb câteva impresii legate de cea mai recentă apariție discografică – „The Island” – în colaborare cu renumitul și talentatul artist român, Alexander Bălănescu. Ada Milea: Totul a început acum vreo șase ani, când eram pe peron în Gara de Nord. Mă pregăteam să urc în tren pentru un drum mai lung, probabil Bistrița sau Tg. Mureș, nu mai știu exact. Oricum, eram cu biletul în mână și sună telefonul. Spre marea mea surpriză, era domnul Bălănescu, care îmi spunea că e în București pentru câteva zile și că ar vrea să ne întâlnim! La care eu i-am răspuns – „În zece minute e bine?” Și a fost foarte bine, a fost o decizie înțeleaptă. GD : Te așteptai să îți facă o propunere de colaborare? Ada Milea: Nu neapărat, însă doar și o întîlnire cu un astfel de om merită! Ceea ce a urmat a fost că dorea să discutăm un posibil proiect și ce m-a speriat pe mine era că voia să îl facem în limba engleză, iar eu cu engleza mea..! Dânsul a zis că vrea un proiect pentru acolo [Anglia] și am început să propunem proiecte. Ne-am oprit la o propunere de-a mea, este vorba de povestea lui Robinson Crusoe, după Gellu Naum. GD : Tu erai deja la al doilea Gellu Naum... Ada Milea: Da, dar era complet din altă zonă decât Apollodor, care e o carte de copii, în versuri. Să faci

text cantabil, în versuri, după o piesă de teatru cu atâtea personaje și țăcăneala din „Insula” a fost îngrozitor de greu! GD: Cum a fost lucrul la text? Ada Milea: Am făcut mutilări treptate ale textului. Mie îmi place de obicei să merg în paralel cu o carte, în varianta asta de „Insula” am mers în paralel cu „Vineri sau limburile Pacificului” a lui Michel Tournier. Nu neapărat să mă iau după o carte, cât să trăiesc atmosfera interioară a cărții, ca să... mi se întâmple ceva! M-a ajutat o prietenă cu engleza pentru a-i face o propunere nerușinoasă domnului Bălănescu. Și după aceea am lucrat împreună piesele. A urmat muzica și tot așa... GD: Cât a durat până la lansarea spectacolului? Ada Milea: A fost destul de ciudat, că era pe vremea când încă îți trebuia viză pentru Marea Britanie, și... nu am primit viza! Din păcate, probabil cel care se ocupa de manageriat nu a luat în serios treaba asta cu vizele și... s-a întâmplat! GD: Cum a fost primit spectacolul în Anglia? Ada Milea: Ce este interesant, textul ăsta al lui Naum mi-a părut că are un umor foarte englezesc. Mi se pare că a prins foarte bine acolo. La concertul de la Londra, luminile erau în așa fel puse încât nu vedeam decât două doamne cu gura pungă, priviri d-alea englezești, ascuțite... Tot concertul nu au schițat niciun gest, sala reacționa, dar ele nimic. Mă călcau un pic pe creieraș, dar am continuat, pentru ca la finalul spectacolului să

vină la mine, cu aceeași atitudine englezească să îmi spună – „It was a wonderful performance. I enjoyed it!”.

iscuția a mai durat câteva minute însă, spațiul fiind limitat, m-am gândit să vă povestesc și un pic despre album. Mai întâi de toate, trebuie să recunosc că așteptam de ceva vreme acest disc, după filmulețele de pe youtube, din reprezentațiile live. Într-un final, o casă de discuri din Olanda a lansat discul pe piață și anul acesta, A&A România l-a luat spre distribuție. O mică bijuterie sonoră, „The Island” este pe album în formula Ada Milea și Bălănescu Quartet, ceea ce face ca celelalte instrumente cu corzi să adauge un plus de orchestrație și de deliciu muzical. În piesa lui Naum, Robinson este naufragiat și este singur pe o insulă plină de personaje. Absurdul creează dramă, comic și în interpretarea celor doi artiști culorile se aprind, se intercalează și lansează pasteluri sonore. Prezența Adei Milea este la fel de tonică și creativă (ceea ce căuta Bălănescu într-o colaborare românească), iar Alexander Bălănescu vine cu noutatea de a interpreta text într-un duet dublu – text cu Ada, muzică de la vioară la chitară. „The Island” trece prin genuri muzicale diferite în funcție de starea sufletească a textului, făcându-ne să ne alăturăm în caruselul de senzații și idei ce ne iau pe sus din difuzoare. Concluzionând, discul este fără doar și poate o raritate pentru plaiurile noastre (și nu numai, spectacolul a devenit repede internațional), greu clasificabil și inedit chiar și prin alăturarea unor artiști pe care nu-i vedeam împreună vreodată. Fiecare dovedește în parte originalitatea și valoarea artistică cu care i-am investit de-a lungul anilor. Iar ei, ca artiști, au mers mai departe. Pentru multe angoase și frustrări urbane, vă recomand acest medicament sonor. Căutați-l și solicitați-l. George Durbălău

NOIEMBRIE 2011

recenzii jazz & blues

realizate de Berti Barbera PAT METHENY What is It All About

HIROMI UEHARA Voice

Hiromi Uehara s-a remarcat deja ca un fenomen muzical, altfel nu se explică prezenţa pianistei japoneze alături de greii jazz-ului mondial. După câteva albume reuşite, până şi cei mai titraţi şi intransigenţi muzicieni îi remarcă valoarea şi o văd printre numele mari din viitor. Iato încercând din nou drumuri noi, cu oameni noi, de această dată în magica formulă de trio, alături de basistul Anthony Jackson, care are mai mulţi ani de experienţă muzicală decât are Hiromi în acte, şi de bateristul Simon Philips, unul dintre cei mai înregistraţi instrumentişti ai tuturor timpurilor. «Voice» păstrează calităţile albumelor anterioare şi adaugă un plus de prestanţă. Melodicitatea pronunţată, orientarea către groove şi energia implicată în pian sunt completate de contrapunctele intuitive ale secţiei ritmice şi de deschiderea stilistică. Compozitoarea Hiromi Uehara abia îşi deschide aripile, iar pianista arată pe acest album o atracţie, o întoarcere la sunetul pianului clasic, cu pasiunea artistului care pe fiecare album dă impresia că abia a început să spună ce are de spus.

NOIEMBRIE 2011

Anul 2011 confirmă o dublă jubilaţie legată de Pat Metheny, o amprentă clară, cu prestanţă şi imposibil de şters din istoria Jazz-ului contemporan. Alături de albumele în care Metheny apare alături de muzicienii pe care i-a considerat cei mai potriviţi în exprimarea ideilor lui muzicale, există câteva momente care pot fi încadrate la categoria solo, chiar dacă nu e vorba de un om şi o chitară. «One quiet Night» ne prezintă un artist, un acordaj, fără suprapuneri, în timp ce «Orchestrion» ne reprezintă un om mânuind o instalaţie halucinantă. Anul 2011 ni-l aduce Pe Pat Metheny la Bucureşti în formula de trio, iar în acelaşi an consemnăm apariţia albumului «What’s it all about», unde artistul se află din nou singur în studio, înconjurat de mai multe modele de chitară, printre care impresionanta construcţie cu 42 de corzi şi chitara bariton. Repertoriul este selectat exclusiv din compoziţiile care de-a lungul anilor l-au atras şi inspirat pe artist, aşa-zisele hit-uri care au influenţat întreaga generaţie a anilor ’60. Suprafaţa calmă a muzicii şi claritatea incredibilă a interpretării, a sound-ului de chitară, ascunde în interior o lucrare cu greutate, o abordare unică a muzicii comerciale, căreia îi păstrează accesibilitatea şi îi revelează substraturile. Capacitatea lui Pat Metheny de a gândi outside the box pare pe cât de naturală, pe atât de greu de epuizat. «What’s it all about” este pătruns de energia care-l face pe Metheny un foarte mare artist.

AVISHAI COHEN Seven Seas

Fenomenalul Avishai Cohen, contrabasistul numit geniu de către Chick Corea, are o discografie în creştere către cel

mai ridicat nivel artistic. Albumul pe care l-a lansat în 2011 ne duce în acea zonă rarefiată a artei muzicale, unde numai cei pregătiţi ajung, artişti şi public deopotrivă. Acest nou Opus semnat de Avishai Cohen emite vibraţia unei lucrări făcute inteligent, cu multă personalitate, adăugând încă o coardă acestui sistem atât de bine organizat: vocea. Nu e prima dată când Avishai cântă, dar vocea lui pe acest album ne arată cât de uniform se dezvoltă acest artist. Albumul «Seven Seas» are un ton cosmopolit, cu inflexiuni estice şi duce abordarea artistică într-o zonă foarte spaţioasă şi bogată, cu suite de inspirație istorică şi cântece de leagăn, orchestrate plin, atrăgându-ne într-o experienţă muzicală fabuloasă, în care balansul dintre smerenie şi măreţie se extinde de la un capăt la celălalt. O muzică uşor de transpus vizual, care îţi încearcă limita dintre nostalgie şi bucurie cu o aleasă eleganţă. O fuziune care ne duce aproape de realitatea unei odisei, care te ţine conectat într-o permanentă fascinaţie.

ULRICH DRECHSLER Concinnity

Ulrich Drechsler este saxofonistul austriac care ne-a încântat la Gărâna în 2009 şi care şi-a calibrat anciile pentru jazz, funk, muzică de cameră sau toate laolaltă, la un nivel muzical admirabil. Concinnity, albumul lansat de Ulrich Drechsler în 2011, reprezintă echilibrul armonic dintre eleganţă şi inspiraţie, dintre emoţie şi intensitate, într-o inedită formulă instrumentală de clarinet bas, violoncel şi percuţie. Sonorităţile scandinave, orientale şi de club generează o energie pură şi o deplină plăcere a audiţiei, cu melodică bogată, peisaje vaste şi pulsaţie irezistibilă. Una dintre cele mai plăcute surprize ale anului 2011.

ELDAR DJANGIROV Three Stories

E dificil să-l descrii pe Eldar Djangirov fără să-l asculţi. Iar după ce îl asculţi e inutil să-l mai descrii în cuvinte. A luat tot ce-i mai bun de la Art Tatum, Oscar Peterson sau alţii ca ei şi şi-a pus amprenta tehnicii incredibile şi a rafinamentului pe orice cântă, indiferent dacă e standard de jazz, compoziţie proprie sau piesă luata din catalogul clasic. Albumul pe care l-a lansat în 2011 se numeşte «Three Stories» şi este primul album pian solo înregistrat de muzician sub numele întreg, la început fiind cunoscut doar sub numele de Eldar. Discul este foarte unitar şi matur, chiar dacă repretoriul îi cuprinde pe Bach, Scriabin, Monk sau Gershwin la un loc. Un tânăr fenomen a ajuns din Kirgistan în America şi a adus cu el muzica rusească, demonstrând în acelaşi timp adaptabilitatea la un limbaj nou şi complex, iar în pofida vârstei, nu există vreun moment în care să simţi că ceva nu se potriveşte. Viteza nu denaturează expresia melodică, iar pasajele care înlocuiesc o orchestră simfonică sună la fel de clar şi pregnant ca riffurile de ragtime sau temele celebre. Eldar e un personaj rarissim în zilele noastre.

BILL FRISELL & VINICIUS CANTUARIA Lagrimas Mexicanas

«Lagrimas Mexicanas» reprezintă un eveniment inedit imortalizat pe CD chiar în 2011, care marchează colaborarea în premieră a doi artişti extraordinari, atât de diferiţi prin amprentă, dar atât de unitari când vine vorba de pasiune. Unirea dintre chitaristul Bill Frisell şi cantautorul brazilian Vinicius Cantuaria este condensată pe albumul «Lagrimas Mexicanas». Muzica celor doi are rădăcini distincte, însă foarte interesantă este complementarita-

tea dintre stilurile lor. Poate înainte de acest album nu i-aş fi văzut împreună pe scenă decât într-un jam session. Prin combinaţia de emoţii, ritmuri şi armonii, aducând împreună sunete clasice şi experimentale, gravitând în jurul fineţurilor de provenienţă latino-americană, Bill Frisell şi Vinicius Cantuaria au găsit foarte uşor un spaţiu comun în care să coexiste în armonie. «Lagrimas Mexicanas» reprezintă colecţia de piese pe care Cantuaria le-a scris inspirat de viaţa hispanicilor din New York, folosind teme tradiţionale şi influenţe diverse, colorate de chitara lui Frisell, care la rândul său aduce nuanţe de country, jazz şi blues. Albumul este bine impregnat cu linii unduitoare de chitară, sunete sintetice ambientale şi efecte de fuziune, care diversifică stările şi coloristica fiecărei piese în parte. E multă muzică pe acest album, descoperim multe trimiteri la rădăcini, dar şi idei muzicale inedite, care ne scot din amorţeala previzibilului. Meditativ şi citadin în acelaşi timp, «Lagrimas Mexicanas» poate deveni în scurt timp un album clasic.

HELGE LIEN Natsukashii

Pianistul norvegian Helge Lien, deja premiat şi ovaţionat de întreaga comunitate muzicală europeană, a înregistrat, alături de Frode Berg la contrabas şi de Knut Aelfjaer la baterie, un album care se numeşte «Natsukashii». O nouă colecţie de piese excelent scrise şi calibrate, abundente în frumuseţe melodică, etalate într-un mediu spaţios, puternic încărcat emoţional. O sublimă stăpânire a pauzei şi a balansului, cu maturitatea unui grup care are câţiva ani de convieţuire în spate. Momentele de introspecţie sunt permanent dinamizate, stările variază subtil, controlate de o perfectă articulare instrumentală. Natsukashii se prezintă ca o lucrare fără cusur, care te atrage încă de la prima audiţie.

NOIEMBRIE 2011

RECENZII ELECTRO

realizate de Costel Cristea Gil Scott -Heron Im New Here XL Recordings 2010

Da, știu că este puțin cam vechi, dar nu am habar în ce măsură a trecut observat de audiofilii din România, deoarece jur că n-am auzit decât un prieten vorbind despre acest album. Nici nu se pune problema de văzut sau citit pe undeva despre acest release, știm cu toții cum se învârte presa muzicală de pe la noi. Albumul îl prezintă pe Scott-Heron într-o introspecție emoționantă din care se naște povestea vieții lui, pe 15 piese, una și una, cum se zice. LP-ul este produs de proprietarul labelului XL, Richard Russell, conferindu-i un sound pătrunzător, perfect adecvat timbrului vocal inconfundabil al unui artist devenit deja legendă. Merită ascultat de oricine înțelege cât de cât engleza, fiind una din acele rare creații de hotar, poezie și muzică într-un concubinaj fantastic. Și când ai ocazia să fii martor la povestea unui om atât de important pentru cultura globală, spusă într-un mediu muzical surprinzător de actual, nu văd de ce această experiență poate fi ignorată. Chiar ideea care stă la baza albumului, inocența nou-născutului și experiența de viață a vârstnicului, neobosita uimire în fața spectacolului vieții, poate deveni subiect pentru dezbateri între teoreticienii existențialiști. Mă simt și eu la fel de nou în această lume, învăț încă să iubesc, să îmbătrânesc, să țin prietenii aproape, să dau piept cu greutățile, dar port puțină invidie pentru harul de povestitor pe care ni-l etalează Scott-Heron pe ceea ce criticii consideră deja un MARE album al unui MARE artist. Vă rămâne o singură opțiune pentru care insist: search, download, listen! Și dacă vreți o bucățică valoroasă de istorie: BUY!

ALBUMUL LUNII

Et quae AFRICA HiTech 93 Million Miles Warp Records 2011

Prezenți live și în România anul acesta la București, duo-ul electronic avangardist este, pentru mine, una din revelațiile de top 5 pe 2011. Albumul 93 Million Miles propune un sunet foarte minimalist și numai bun pentru cele mai tari filme SF: glitch, uk garage, dub, 2step, doar că aceste genuri sunt trecute prin filtrul hi-tech și totul sună a ceva aparte, pe care nu-l mai întâlnești nicăieri. Out In The Streets este reinterpretarea hit-ului semnat Damian Marley, la un bpm apropiat de 140. A doua piesă, în ordinea preferințelor mele, este una foarte pozitivă, cu un ritm la fel de alert ca mai tot ce întâlnim aici: Light The Way. Pentru labelul Warp, Africa HiTech reprezintă cu siguranță unul din numele care definesc cel mai

NOIEMBRIE 2011

bine filosofia consacrată deja de Aphex Twin, aceea de muzică non mainstream, un manifest audio (și video) împotriva simplității muzicii contemporane. Aflați la primul LP, nu pot decât să-mi doresc viață artistică lungă pentru Mark Pritchard și Steve White, așteptând cu interes colosal următoarele releasuri, pentru că la băieții ăștia se ascunde inovația în muzica electronică, un sentiment care mă încearcă din ce în ce mai rar, pare-mi-se.

Wagon Christ Toomorrow Ninja Tune 2011

Îmi amintesc ce puternic îmi tremurau tălpile când ascultam Luke Vibert sau Kerrier District (adică unul din zecile sale alias-uri) și nu pot să nu observ cum îmi vibrează timpanele și pe cea mai

proaspătă născocire a lui, e drept că sub numele Wagon Christ: Toomorrow. E atât de proaspăt ce ascult chiar în timp ce scriu rândurile astea încât, dacă ar avea etichetă de valabilitate, ar scrie la data fabricației cu minus în față. Jur! Ritmuri din zona funk, dar procesate și aduse în lumea electronicului, cultura hip-hop așa cum o percepe el. Asta auzi pe unele piese. Pe altele te minunezi cum Dumnezeu reușește omul Vibert să întregească sunetele de sună în „halul” ăsta. Îmi plac multe, aproape toate, la fel. Totuși mă regăsesc, repetând audiția, în amalgamul de sample-uri de pe Manalyze This! sau Respectrum, și asta doar pentru că inima-mi bate hip și hop, n-am ce-i face. Recomandat rapperilor cu orizonturi de ascultare lărgite, dar și celor care consideră Ninja Tune printre cele mai tari labeluri din istoria muzicii.

Robot Koch & John Robinson Robot Robinson Project: Mooncircle 2011

Robot Koch reprezintă cam ce are glitchul contemporan mai bun. Pe John Robinson l-am recunoscut ușor ca fiind una din vocile înfiorătoare de pe Scienz Of Life, o trupă hiper underground de hip-hop din state. Ce putea să rezulte din colaborarea asta? O treabă foarte șmecheră care se întinde, din păcate, doar pe opt piese. Jumătate din instrumentale sunt ceva mai cuminți decât multe din creațiile lui Koch, de o manieră destul de hip-hop, dar suficient de artificială pentru a urla: deliciu glitchy electronish! Unde să te trimit pentru ceva similar? Poate chiar cu ani în urmă la Scienz of Life sau la Bassnectar (perioada pre-dubstep). Atmosferă spațială și versificație genială, cam la asta pot reduce caracterizarea acestui album. Deși, cu sinceritate, îmi plac toate piesele, dacă mă pui să-ți selectez una singură, merg pe The Planet Is My Canvas.

Beatconductor

Balearic Beauties Spicy 2011

Timpul este o dimensiune relativă, nu-i așa? A doua întrebare. Cui îi mai place disco? Cu siguranță multor co-planetari, din moment ce re-editurile și valul nu-disco au măturat topurile de vânzări pe mai toate site-urile de profil. Beatconductor, născut Ture Sjöberg, propune aducerea la zi a unor piese pe care ”înaintașii noștri” le-ar recunoaște cu lejeritate. Important de precizat un detaliu: Beatconductor nu este totuna cu Beat Konducta, aliasul lui Madlib, celebrul producător american. Și că vorbim de pseudonime, suedezul mai poate fi găsit și

sub Jazzconductor sau Discoconductor. Venit dintr-un mediu care, în ultimii ani, a readus în atenția tuturor muzica disco, Beatconductor își pune amprenta pe hituri ca I Cant Go For That (Daryl Hall & John Oates). Și pentru restul de cinci piese de pe acest EP v-aș lăsa singuri să descoperiți cine sunt protagoniștii inițiali. Recomandat nostalgicilor și pasionaților de beaturi aerisite, care urcă la maximum 115 bpm. Preferata mea de aici: Peace Officer (vezi și originalul lui Jimmy Cliff), mai mult din cauza evenimentelor mondene care pun față în față sistemul rece și aparent (dacă nu evident) opresiv cu tineri dornici de mai bine. Pace, domnule polițist!

Frivolous Meteorology Cadenza 2011

Născut în Vancouver, Daniel Gardner aka Frivolous nu a fost recunoscut ca un geniu școlar. Ba chiar s-a trezit „diagnosticat” cu deficiențe de atenție și învățare până când, la școală, s-a introdus un curs nou: Electronic Music Composition (ce idee mișto! Alo, Ministerul Educației din România? Sunt eu, plictisitul programei școlare! Răspunde!!!). Și iaca unde sălășluia geniul: în universul muzicii electronice. Influențat de house-ul detroit și techno, Frivolous s-a făcut destul de vremelnic remarcat pe scena electro. Albumul „Meteorology” îmi sună a ceva sensibil, cu iz lounge, foarte melodios. Am auzit genul ăsta de muzică pe melodia Wash My Hands de la Kormac, pe care am mixat-o foarte des în ultimul an și ceva. Dar să fim înțeleși! E vorba de house. D-ăla foarte bun. Ori vocal, ori mai jazzy, ori de warm-up, ori de after. Oricum ar fi, n-am nicio frică să dau play la prognoza asta meteo. Va fi cu siguranță cer senin!

DJ VADIM presents THE ELECTRIC Life Is Moving O.G.S. 2011

Vadim Peare, deja consacrat pentru amprenta distinctă pe care a pus-o pe fața mereu schimbătoare a hip-hopului mondial, revine cu o altă idee electrizantă la propriu și la figurat. De când cu mutarea la New York, parcă și soundul s-a schimbat și, din fericire, a făcut-o în bine. Drept dovadă avem ultimul album, Life Is Moving, o generoasă ofertă de piese, 16 la număr. Și că tot vorbeam de mutarea la New York, cunoscătorii vor observa imediat influența pe care această metropolă o are asupra rusului. Mă refer aici în special la soundul south hip-hop, care l-a făcut și pe DJ Shadow să scoată un album pe aceeași notă (nu tocmai reușit, din contră, genul de album pe care aș vrea să-l uit cât mai repede). Dar asta e doar o mică parte din istoria acestui LP. Restul e tot hip-hop, vesel, electrificat și alert, parcă încercând o aventură cu mainstreamul, care sper să rămână de-o noapte. Nu că-mi displace, dar când mă gândesc la Vadim, aștept ritmuri grele, complicate și, știm noi, teroriste! Totuși găsești ușor piese pentru playerul de zi cu zi, cum ar fi Beautiful, cu Yarah Bravo, piesă care se bucură și de un întreg EP, de unde am reușit să spicuiesc vreo două remixuri bune de tot. Ca fapt divers, fanii de la noi l-au văzut pe Vadim la București și Cluj, pe 27 și respectiv 28 octombrie 2011.

NOIEMBRIE 2011

Elvis Costello E ste simplist, dar în egală măsură just să îl încadrezi pe polimorful şi eclecticul muzician Elvis Costello ca fiind unul dintre artiştii esenţiali ai new wave-ului. Are puţine în comun cu cei mai cunoscuţi dintre new wave-işti (Adam Ant sau Blondie sau Talking Heads) şi toată fibra de contestare cinică, toate influenţele puternice venite din punk, toate aluziile folk şi toate puşeele puternice de rockabilly sau R&B îl singularizează. Oricum le-ai încadra muzical, piesele lui Costello sunt, după cum le-a definit (criticul muzical britanic) Simon Reynolds, „un amestec de cântece de dragoste şi dorinţă, dotate cu colţi ascuţiţi şi ceva urme de amărăciune, capabile de realism social şi versuri observaţionale, capabile să răsucească şi să denatureze cuvintele pentru a atinge un lirism profund.” Cele 33 de albume care punctează cariera de 34 de ani a artistului britanic sunt un compendiu de influenţe şi sensibilităţi. De la debuturile puternic influenţate de folk la puseurile de (post) punk ulterioare şi de la rock’n’roll-ul american la soul şi la pop-ul luxuriant, Elvis Costello a trecut şi prin country şi prin muzici clasice. Nu s-a oprit şi nu s-a lăsat influenţat prea puternic sau pentru prea multă vreme de un gen anume. Şi-a creat propriul stil şi un sound foarte propriu filtrând toate influenţele şi infuzându-le cu umor caustic, atât de potrivit tonurilor sale vocale corozive. Încă din 1978, în Rolling Stone se scria despre prestaţia scenică a lui Costello: „(pe scenă) comunică simultan aroganţa unui artist care ştie că va fi the next big thing şi spaima impostorului, care e convins că va fi împuşcat înainte să apuce să treacă la a treia piesă.” Trecerea anilor nu l-a schimbat: Elvis Costello a devenit un artist respectat şi aproape venerabil, capabil şi responsabil pentru nişa sa în egală măsură muzicală şi intelectuală, dar a răms un individ cu aspect nerdish care se joacă impasibil cu contrastul dintre mâna impasibilă, look-ul geeky-mortuar-sobru (haine negre, ochelarii dreptunghiulari) şi causticitatea plus umorul negru, care se degajă din versurile alambicate, împănate obsesiv de referinţe pop-culturale.

stello

Concert: Elvis Co ie Data: 3 noiembr

latului

Locaţia: sala pa

NOIEMBRIE 2011

Cele mai bine cotate albume

Armed Forces (1979)

: Pagina oficială tello.com www.elviscos gina fani sunt pe pa Peste 280.000 lui, tu tis ar a ok de facebo tello .com/elviscos www.facebook

Producător

lvis Costello şi-a lăsat amprenta asupra muzicii din deceniul opt şi în caliatate de producător. După ce-a lucrat cu trupa punk The Specials la debutul lor omonim (The Specials, 1979, care s-a bucurat de aprecieri pozitive ale criticilor de specialitate), muzicianul a colaborat cu trupa new wave Squeeze şi albumul rezultat, East Side Story (1981), s-a îndreptat către psihedelie şi rockabilly. Din colaborarea cu The Pogues a rezultat Rum, Sodomy & The Lash (1985), un amestec plin de furie şi vervă de folk irlandez, de inspiraţie celtică şi punk, contestatar şi protestatar foarte actual în epocă. Valentin Mitu

Punch the Clock (1983)

Este al treilea album al Ar putea fi unul dintre (pe atunci junelui) cantalbumele acelea esenţiautor. Titlul iniţial, ale pentru sensibilităţiEmotional Fascism, era le şi modul de operare mai controversat, dar muzical-emoţionale a rezuma mai bine ideea deceniului opt. La bază centrală din ameseste un pop strălucitor tecul de pop amplu, dus înspre balade senparanoia, reverburi, sibilioase, accesorizate raggae şi college rock: cu sintetizatoare din dificultatea relaţiilor new-wave şi aluzii la personale, văzute mevacanţe şi iluzii exotice. taforic ca manevre ale Probabil cel mai bun unor forţe armate nu şi inspirat album al tot timpul dotate cu artistului. scopuri nobile. Umorul negru „Cu ceva ani în urmă piesele mele al lui Costello erau motivate de răzbunare şi nu se ascunde în vină, singurele sentimente pe spatele piselor care le înţelegeam; acum mă jucăuşe, iar interesează mai mult să observ Oliver’s Army ravagiile pe care le provoacă amestecă arabii iluziile în oameni...” din Londra, Zidul Berlinului, Palestina, China şi Hong Kong-ul într-o piesă deloc favorabilă militarismului epocii Elvis Costello despre muzica sa Thatcher.

NOIEMBRIE 2011

Ce se-aude acolo?

documentar de Berti Barbera

Drumul de la maestrul făurar până la urechea noastră trece prin foarte multe etape care uneori derutează ascultătorii, creând confuzii legate de sunetul produs de un instrument, provenienţa acestuia sau alţi termeni care definesc vastul limbaj muzical. Să lămurim împreună ce se aude acolo, cum arată, cum sună şi ce cuvinte ne ajută să înţelegem mai bine ceea ce ascultăm.

SITARUL

u siguranţă ştiţi cum sună, dar poate nu ştiţi cum arată şi de unde vine. Beatles («Norwegian Wood») sau The Kinks («See my friends”) l-au folosit, Ravi Shankar l-a făcut celebru în toată lumea, majoritatea compilaţiilor legate de India îl au ca element dominant. Alături de tabla, este cel mai cunoscut instrument indian. Sună diferit de instrumentele vestice temperate, dar sunetul devine inconfundabil şi pregnant odată ce se decupează din ansamblul în care a fost folosit. Sunetul lui evocă sute de ani de gânduri, simţiri şi meditaţii provenite din cultura sub-continentală, una dintre cele mai puternice şi mai influente din toată istoria. Evoluţia lui începe cam de când se termină Imperiul Moghul, pe la 1700, ca o combinaţie între sitarul persan şi un instrument

NOIEMBRIE 2011

indian mai vechi numit veena, folosind corpul de tampura pentru rezonanţă. Există mai multe semne de întrebare în dreptul perioadei apariţiei acestui instrument. A existat un Amir Khusru în secolul 13, misticul sufi, un reper moral, o personalitate importantă în cultura indiană, un tip genial care a contribuit esenţial la dezvoltarea muzicii clasice din nordul Indiei. Despre el se spune că a inventat sitarul şi tabla. El merită un studiu separat, chiar dacă legenda nu e întotdeauna echivalentă cu adevărul istoric. A mai existat un Amir Khusru în secolul 18, căruia i se atribuie descoperirea sitarului. Totuşi, sitarul nu a existat în forma actuală până în perioada când Marele Imperiu dădea semne de şubrezeală. Aşa cum religia Hindu nu are un întemeietor, nu cred că sitarul poate fi atribuit

unui singur nume, nici măcar unui singur instrument, iar originea lui ne duce în timpurile vedice. Cuvântul «sitar» e de provenienţă persană. Vechile texte religioase îl menţionează ca instrument divin al zeiţei artelor, Saraswati, cea care a dat ştiinţa notelor muzicale. De multe ori, Saraswati ţine în braţe o veena, care subliniază importanţa muzicii în spiritualitate. Există o serie de instrumente, din zone diferite, care intră în aceeaşi categorie. Totuşi, când spunem sitar, ne referim la forma finală a acestuia, dezvoltată din plin în India de Nord. Părea chiar o modă, la un moment dat, să pui sitar acolo unde vrei să fie exotic. Masit Khan, nepotul lui Amir Khusru, a fost deasemeni un muzician care a influenţat dezvoltarea sitarului. El a şi compus multe «raga» folosite şi în zilele noastre. Amrit Sen şi Rahim Sen sunt trecuţi printre inovatori, pentru modificările aduse coardelor, acordajului şi tehnicii interpretării. Mult dincolo de sound-ul pe care noi îl putem considera «special», există o profundă conotaţie spirituală legată de acest instrument. Revenind la Saraswati, personificarea cunoaşterii şi a esteticii, o vedem înfăţişată cu patru braţe, în două ţine veena, în altul ţine un lotus ca simbol al modestiei şi moralităţii, iar în al patrulea

ţine o carte, care îndeamnă la cunoaştere. Venerând-o, adeptul îşi deschide calea către devenirea spirituală prin artă, un mediu puternic şi evocator. Învăţătura vedică recunoaşte expresia spiritualităţii în diverse forme de manifestare umană şi o încurajează prin referiri la practicarea muzicii. Acest aspect e aproape total neglijat în formele de religie vestică, iar acest fapt se simte mai ales în zona noastră, unde ţi se interzice să foloseşti instrumente în biserică. Dar mai are rost să enumerăm diferenţele abisale dintre noi şi ...ei ? Sama Veda prezintă învăţătura vedică sub o formă muzicală. În zilele noastre, veena este prezentă în toate zonele din India, cu un plus de popularitate în zona de sud. În nord, sitarul a înlocuit aproape total veena. Noi îl ştim datorită unor maeştri precum Ravi Shankar sau Vilayat Khan, care au contribuit şi ei la un aspect şi un sunet nou al instrumentului. Sitarul a evoluat, ajungând un arhetip al elevaţiei artistice. Nu prea poţi agăţa fete cu el în parc, în schimb poţi schimba total cromatica unui întreg ansamblu muzical, la fel cum prezenţa lui poate fi admirată în săli de concerte şi mai puţin în subsoluri pline cu fum. Sitarul e un simbol mai mult decât o invenţie a cuiva. Folosirea lui se bazează pe teorie şi personalitate, dar mai ales pe principii, la fel ca în viaţa spirituală. În tradiţia culturală indiană, experienţele muzicale reprezintă trepte către «realizare», care au trecut sub diferite forme în lumea nouă. Alegerile în viaţă le facem în funcţie de cum suntem plasaţi între devenire şi decădere. De aceea sitarul poate fi o cale către lumină sau un simplu bibelou.

Sitarul ca instrument

E atât de greu de descris în cuvinte, încât mă voi rezuma la a vă spune că are între 21 şi 23 de corzi, din care şase sau şapte sunt dispuse pe grif, celelalte fiind folosite pentru

Ravi Shankar sau Vilayat Khan Cei ce ne-au făcut cunoștință cu sitarul Numele lor este întotdeauna menţionat când vine vorba de influenţa muzicii indiene asupra celei occidentale. Şi pot să adaug că influenţa este majoră,

Ravi Shankar

«drone» sau acompaniament melodic. Armonia e un element diferit tratat în muzica indiană, melodia şi ritmul fiind părţile ei esenţiale. Cutia de rezonanţă, numită kaddu, la fel ca majoritatea părţilor componente, sunt făcute din lemn de tek, de esenţă foarte rezistentă, iar acordajul e notat după notele indiene, adică Sa, Re, Ga, Ma, Pa, Dha, Ni, adică Re, Mi, Fa diez, Sol, La, Si, Do diez. Trebuie să te naşti şi să creşti acolo pentru a te deprinde cu aceste notaţii, altfel, pentru occidentali mai ales, asimilarea limbajului poate fi făcut doar academic, de suprafaţă, fără posibilitatea de a te implica în profunzimea spirituală. Chiar şi aşa, auzim sitarul foarte des, datorită sunetului său unic.

cel puţin la nivel ritmico melodic, aproape în aceeaşi măsură ca influenţa africană. Iar atracţia a fost puternică încă din anii ’60, când George Harrison, cunoscându-l pe liderul spiritual Maharishi, s-a

Vilayat Khan

întors acasă cu un sitar. Dacă-l vezi cum arată, ţi-l doreşti imediat, dacă-l atingi, devine frustrant, la fel ca toate instrumentele indiene, foarte greu de articulat, cel puţin pentru un muzician format în rigidul sistem temperat.

NOIEMBRIE 2011

Sunete recomandă Celebra revistă Rolling Stone Magazine l-a inclus în topul celor mai importanţi artişti ai tuturor timpurilor 100 Greatest Artists of All Time.

Elvis Costello

Tom Jones

Joi, 3 noiembrie 2011 Sala Palatului Bilete: între 70 și 350 lei

Joi, 17 noiembrie 2011 Sala Palatului Bilete: între 150 și 852 lei

oi, 3 noiembrie 2011, Elvis Costello va susține un concert în premieră în România, la Sala Palatului din București.

Elvis Costello şi-a început cariera muzicală în anul 1977, cu albumul “My Aim Is True” şi a fost considerat ca fiind cel mai bun compozitor după Bob Dylan, precum şi unul dintre cei mai importanţi muzicieni după Beatles. A fost numit o „enciclopedie pop”, capabil să „reinventeze trecutul în propria sa viziune”. Acesta combină în cariera sa diferite stiluri de muzică - pop, rock, soul, jazz cu o voce unică şi o percepţie muzicală aparte, începând cu new wave şi reggae. Costello a semnat compoziţii memorabile în istoria muzicală pop, unul dintre albumele sale de referinţă

NOIEMBRIE 2011

fiind “Imperial Bedroom” (1982), care a fost înregistrat cu trupa “The Attractions”. În 2007, Costello a avut un turneu împreună cu Bob Dylan, turneu care s-a încheiat cu un concert grandios în New York. Concertul Elvis Costello de la Bucureşti face parte dintr-un turneu pe care artistul îl va ţine în Europa şi care va trece prin Atena, Viena, Istanbul, Praga, Berlin, Amsterdam, Oslo, Stockholm, Bruxelles etc. Faimosul cântăreț britanic este cunoscut în România pentru piese precum “She”, “I Want You” sau pentru coloana sonoră a serialului “House MD” (sezonul 2, remake-ul “Beautiful”).

oi, pe 17 noiembrie, artistul galez Tom Jones va susține un concert la Sala Palatului din București. Concertul va începe la ora 20:00. Biletele variază între 150 și 852 lei. Tom Jones revine în România în cadrul unui eveniment organizat la Sala Palatului de D&D Entertainment pe data de 17 noiembrie 2011. Concertul de la București face parte din turneul de promovare a celui mai recent material. Tom Jones a lansat primul său album, Along Came Jones în 1965, în timp ce Praise & Blame, cel mai recent material lansat a apărut în vara lui 2010, ceea ce înseamnă că vorbim despre o carieră de aproape 5 decenii.

Jane Birkin Duminică, 13 noiembrie 2011 Sala Palatului Bilete: între 80 și 250 lei

ane Birkin vine în premieră în România, într-un concert dedicat lui Serge Gainsbourg, pe 13 noiembrie.

O adevarată legendă a muzicii și a cinematografiei, Jane Birkin va concerta în premiera în România pe 13 noiembrie, la Sala Palatului din București, în cadrul unui spectacol extraordinar, ce va include cele mai cunoscute piese din repertoriul lui Serge Gainsbourg. Compozitor, solist, actor și regizor, Serge Gainsbourg este considerat la acest moment unul dintre cei mai influenți muzicieni ai lumii, cariera sa însumând peste 30 de albume, mai mult de 20 de single-uri de succes și coloane sonore pentru peste 40 de filme. Biletele sunt disponibile la mai multe categorii de prețuri – 80, 130, 170, 210 sau 250 lei, în funcție de distanța față de scenă.

Creatorul acestui spectacol este dansatorul și coregraful Michael Flatley.

Lord of the Dance Sala Palatului - Vineri, 5 noiembrie 2011, Bilete: 100 – 500 lei

e data de 5 noiembrie 2011, irlandezii de la Lord Of The Dance vor urca pe scena Sălii Palatului de două ori. La cererea publicului, se vor organiza două reprezentații în loc de una. Inițial, fusese anunțată o singură reprezentație la ora 20.00, însă, la cererea publicului, va mai fi programată încă una, de la ora 16.00. Prima oprire va fi pe 5 noiembrie 2011 la București, pe scena Sălii Palatului. Creatorul acestui spectacol este dansatorul și coregraful Michael

Flatley. Acesta deține și titlul de „cel mai rapid dansator de step”, având performanţa de 35 de pași de step pe secundă. A primit din partea Guiness Book premiul pentru „Cele mai rapide picioare din lume”, urmând ca mai târziu să i se acorde și titlul pentru „Cel mai bine plătit dansator”. Geniu de necontestat, a cucerit mapamondul cu magia dansului său, pe care o împărtășește prin show-urile create și produse de el: Riverdance, Lord Of The Dance, Feet Of Flames și Celtic Tiger!

„Irlandezii de la Lord of the Dance ne vizitează din nou, de data aceasta în cadrul unui turneu național.” NOIEMBRIE 2011

Concerte live rock

U.D.O Amon Amarth + As I Lay Dying Sâmbătă, 19 noiembrie 2011 Arenele Romane, București Bilete: 87 lei Formația suedeză AMON AMARTH este în prezent una dintre cele mai importante trupe de death metal melodic din lume, având la activ 9 albume discografice. “The Pursuit of Vikings”, “Twilight of the Thunder God” sau “Guardians of Asgaard” sunt piese de rezistență pentru orice club de rock/metal și cu siguranță nu lipsesc din playlist-ul oricărui amator de sonorități metal.

AS I LAY DYING, formație americană de metalcore ce își are sediul în San Diego (California), a fost înființată în 2000 de către Tim Lambesis - voce, însă o formulă completă prinde contur în anul 2001. După semnarea unui contract avantajos cu Metal Blade America, formația lansează primul album “Beneath the Encasing of Ashes” în 2001, câștigând foarte repede simpatia publicului și a presei de specialitate. Rezultatele nu întârzie să apară și “An Ocean Between Us”, material lansat în 2007, ajunge pe locul 8 în Billboard 200 și locul 1 pe Top Rock chart.

Joi, 17 noiembrie 2011 Silver Church, București Bilete: 75 lei

.D.O., formația germană condusă de Udo Dirkschneider (fosta voce a formației Accept) va susține primul concert la București , joi, 17 noiembrie 2011. Concertul face parte din turneul de promovare al celui mai recent album discografic intitulat „Rev Raptor”, lansat de către AFM Rec, în data de 20 mai 2011. Evenimentul va avea loc în data de 17 noiembrie la The Silver Club din București, iar prețul unui bilet este de 75 lei.

Amorphis Miercuri, 9 noiembrie 2011 Silver Church București Bilete: 75 lei

rupa finlandeză Amorphis revine în România în luna noiembrie pentru a-şi prezenta live cel mai nou material al trupei, The Beginning Of Times, lansat pe 27 mai 2011. România se numără printre țările incluse în prima parte a turneului “The Beginning Of Times”, care a debutat în iunie anul curent și să se încheie în 2012. Pentru fanii din țara noastră, Amorphis susține două concerte: la Sibiu în Oldies Pub pe 8 noiembrie 2011 și la București în Silver Church Club pe 9 noiembrie 2011. În deschiderea concertelor Amorphis, atmosfera va fi întreținută de două trupe, ce au fost special invitate de Amorphis pentru a crește tensiunea momentului principal al evenimentului. Accesul se va face de la ora 19:00, iar concertul va începe de la ora 20:00.

NOIEMBRIE 2011

Ice Death

Pasărea Colibri

Hammer Fall

Marți, 22 noiembrie 2011 Silver Church, București Bilete: 85 lei

Vineri, 25 noiembrie 2011 Sala Palatului, București Bilete: între 50 – 200 lei

Miercuri, 30 noiembrie 2011 Hard Rock Café, București Bilete: 65 lei

ced Earth va ajunge pentru prima oară în România într-un concert din cadrul turneului european care va avea loc în toamna acestui an. Evenimentul va avea loc la The Silver Church Club din București în data de 22 noiembrie 2011. ICED EARTH, formație reprezentativă pentru scena metal americană, a fost înființată în 1985, în Tampa Florida, creierul acesteia fiind chitaristul și compozitorul Jon Schaffer. Stilul formației se află la intersecția sonorităților thrash metal, power metal, progressive metal și speed metal.

rupa Pasărea Colibri va susține un concert aniversar la Sala Palatului, pe data de 25 noiembrie 2011. Trupa va sărbători astfel 19 ani de la momentul în care Mircea Baniciu și Mircea Vintilă au cântat prima oara împreună în cadrul unui spectacol care era prezentat de Florian Pittiș. Printre cele mai cunoscute melodii interpretate de Pasărea Colibri se numără Eșarfă în dar, Miruna, Vara la țară, Lăptăria lui Enache, Mielul, Mugur de fluier, Andrii Popa sau Vinovații fără vină.

e 30 noiembrie, începând cu ora 21.00, scena Hard Rock Cafe va fi luată cu asalt de una dintre cele mai importante trupe de heavy metal din Suedia. Formația este înfiinţată în 1993, la Göteborg, de către chitaristul Oscar Dronjak, trupa avea în componența inițială membrii In Flames și Dark Tranquility (Jesper Strömblad), alături de Anders Johansson, Stefan Elmgren și Magnus Rosén.

Ovidiu Lipan Țăndărică and The Balkanic Explosion Duminică, 27 noiembrie 2011 Bilete: între 45 – 170 lei

hoenix Entertainment îl aduce pe scenă pe maestrul Ovidiu Lipan Țăndărică într-un concert nemaiîntâlnit în România. Astfel, pe 27 noiembrie la Sala Palatului va avea loc evenimentul „Ovidiu Lipan Țăndărică and The Balkanic Explosion.” „Ovidiu Lipan Țăndărică and The Balkanic Explosion” va fi experimentul cultural al anului. Publicul va fi purtat pe tărâmuri necunoscute cu ajutorul sunetelor unor instrumente deosebite și intrigante: percuții africane, sud-americane, oud și kanun. Pentru maestrul Ovidiu Lipan acest concert reprezintă „una din marile încercări de a crea un iluminism cultural și de a apropia și a uni sufletele oamenilor.” Pe scenă vor urca invitați din toată lumea și nume mari din industria muzicală românească: fanfara 10 prăjini, Grupul Balkano, Stelu Enache, Delia Matache, percutioniști și instrumentiști din Columbia, Egipt, Rwanda.

NOIEMBRIE 2011

Concerte LIVE ELECTRO

Cadenza Vagabundos

Sander van Doorn

Sâmbătă, 19 noiembrie, Sala Polivalentă

Arenele Romane, 04 Noiembrie 2011 Bilete: 45 lei avans, 60 lei în seara evenimentului

ander Van Doorn revine în România la începutul lunii noiembrie, pe 4, mai exact, la Arenele Romane, într-un cort încălzit. Evenimentul face parte din turneul de promovare a noului său album, intitulat “Eleve 11”, lansat pe 19 septembrie anul acesta la propria casă de discuri, Doorn Records. Discul cuprinde 11 piese, printre care și “Love is Darkness” și “Koko”. “Eleve 11” conține colaborări cu artiști precum Laidback Luke, Sidney Samson sau Nadia Ali. Sander van Doorn este cunoscut și pentru rezidența în cadrul evenimentului Sensation White, iar de-a lungul carierei a fost premiat cu o mulțime de titluri, printre care și Best Breakthrough DJ în cadrul Miami Winter Music Conference. Artistul olandez ocupă locul 12 în clasamentul Top 100 DJ Mag, cel mai popular și singurul clasament reprezentativ pentru muzica electronică mondială. Sander Van Doorn este considerat de iubitorii muzicii trance drept un geniu în muzică, în special pentru calitățile sale tehnice, iar prestațiile sale live demonstrează acest lucru cu fiecare eveniment. Petrecerea care îl va avea ca invitat pe Sander Van Doorn în București va avea loc pe 4 noiembrie, la Arenele Romane, într-un cort încălzit, iar alături de acesta vor mixa românii Snatt & Vix și Jetro.

NOIEMBRIE 2011

Jamie Woon

Sâmbătă 19 noiembrie, Atelierul de Producție

amie Woon este unul dintre cei mai promițători muzicieni britanici ai momentului. Artistul, inclus pe lista BBC Sound of 2011, va susține un concert în premieră în România. Se poate spune că Woon are muzica în sânge. Mama sa a făcut, de-a lungul timpului, backing vocals pentru Blur, Bjork, Michael Jackson sau Kylie Minogue. Astfel, talentul muzical al tânărului Jamie a fost dezvoltat încă din copilărie. Single-ul său “Night Air”, lansat în 2010, a intrat în atenția caselor de discuri. Anul acesta, Jamie a lansat albumul “Mirrorwriting”, care a urcat vertiginos în topurile europene. Jamie îşi descrie muzica drept “R&B cu un groove ritmat ca fundal pentru un vocal puternic.” Detalii legate de prețul biletelor, modalitatea de procurare, line-up complet sau program rămân a fi stabilite în curând, pentru a fi la curent verificați pagina de facebook a evenimentului.

he Mission readuce în România conceptul Cadenza Vagabundos, numele care a făcut furori pe scena muzicii electronice internaționale. Cadenza Vagabundos revin pentru a treia oară în România, sâmbătă, 19 noiembrie 2011, la Sala Polivalentă. The Mission readuce în România conceptul Cadenza Vagabundos, numele care a făcut furori pe scena muzicii electronice internaționale. Headliner-ul eventului va fi Luciano, unul dintre cele mai mari staruri ale muzicii electronice din lume. Dragostea sa pentru muzică a fost cea care l-a făcut celebru. Artistul și-a urmat pasiunea pentru muzică, iar asta l-a condus pe culmile succesului. Proiectul Cadenza a devenit cunoscut pe întreaga planetă, muzica creativului grup condus de Luciano a făcut înconjurul lumii doar în câţiva ani. Vara aceasta “vagabonzii muzicieni” au mixat la Ibiza într-unul dintre cele mai importante cluburi ale insulei de la Marea Mediterană. Artiștii casei de discuri și agenții de booking Cadenza s-au reunit sub conceptul Vagabundos, inițial pe plaja Ushuaia din Ibiza, iar ulterior s-au mutat la Pacha, unul dintre cele mai cunoscute și iubite cluburi din lume. Acompaniați de decorațiuni specifice unor “vagabonzi muzicieni de profesie”, artiștii au făcut înconjurul lumii și, pe 19 noiembrie, vor poposi din nou la Sala Polivalentă. Conduși de faimosul DJ și producător de origine chileană Luciano, pe scenă vor mai urca Mirko Loko, Maayan Nidam și Digitaline live.

texte de Roxana Rafila Marc Houle și Troy Pierce

Kristal Glam Club, 19 noiembrie

arc Houle și Troy Pierce vor fi prezenți din nou în România, pe 19 noiembrie, la Kristal Glam Club. Cei doi artiști nu sunt străini de scena muzicii electronice din România, prezența lor în spatele pupitrului românesc a fost notată de multe ori, chiar și anul trecut, însă atunci line-up-ul a fost format din Magda și Marc Houle. Petrecerea din toamna anului trecut a fost parte a turneului de promovare a noilor albume „From The Fallen Page” și „Drift”. Troy Piece a mixat în România în cadrul celei mai recente ediții a festivalului Sunwaves, din luna august a acestui an, dar chiar și după o perioadă scurtă de timp, suntem convinși că artistul va reuși să adune din nou o mulțime de oameni în cadrul evenimentului. Marc Houle face parte din familia M_Nus și este membru al Run Stop Restore, alături de Magda și Troy Pierce. După lansarea materialului intitulat „Bay Of Figs”, Marc Houle a demonstrat că este pe drumul cel bun și și-a format deja o personalitate puternică în rândul artiștilor care abordează stilul minimal techno. Troy Pierce a lansat EP-uri la M_Nus și a devenit unul din artiștii de bază ai respectivei case de discuri. S-a născut în Indiana și a crescut în New York, însă chiar de la o vârstă fragedă s-a mutat în Berlin, acolo unde și-a putut exprima crezul artistic pe cale muzicală. Este unul dintre artiștii care abordează un sound foarte minimalist în muzica electronică techno. Marc Houle și Troy Pierce vor mixa în noul club Kristal Glam Club, care și-a schimbat locația, însă mai multe detalii despre această locație și prețul biletelor vor fi anunțate în curând.

Kyle Hall

The Bubble 1 Year Anniversary

Vineri, 25 noiembrie 2011, Bucureşti , TBA Line up: Kyle Hall, Axel Boman, Eddie C, Surround Around Sound, Inner & Moto

nouă premieră se întâmplă în toamna acestui an, respectiv venirea puștiului minune direct de la Detroit: Kyle Hall. Tânărul DJ și producător mixează pe 25 noiembrie în București, în cadrul unui party The Bubble.

Pentru cei care au lipsit total de pe scena muzicii electronice a ultimilor trei ani, Kyle Hall poate că nu reprezintă un nume care să spună prea multe. Însă releaseurile sale de la FXHE al lui Omar S, propriul Wild Oats, Hyperdub sau Third Ear Recordings al lui Guy McGreery spun destule. Aclamat ca un viitor star al Detroitului și o tânără speranță, Kyle Hall a explodat relativ repede și sigur pe scena techno/house din toată lumea. Kyle Hall are doar 18 ani (la 11 ani a învățat să mixeze de la Raybone Jones, iar câțiva ani mai târziu Rick Wilhite aka Three Chairs îl introduce în lumea deep house-ului). Ulterior, Kyle se împrietenește cu Omar S, din partea căruia se bucură de toată atenția (Într-un mix recent, Omar S a inclus în mare parte doar producții de-ale lui Kyle).

Silent Strike

Sâmbătă, 12 noiembrie, Clubul Ţăranului Român

ilent Strike înseamnă Ioan Titu, un băiat născut la Bacău. Prima oară când s-a făcut remarcat pe o înregistrare a fost în 2003, când a apărut pe compilatia „Sabotaj”. În 2004, apărea deja cu 2 piese pe o altă compilație lansată „La Strada Records”, compilaţia se chema „Bucharest Chills and Thrills”. Coperta din fotografie reprezintă albumul de debut semnat Silent Strike. 11 piese + ceva plumb în carcasă, cât să nu mai ai nevoie de alte discuri în plimbările tale cu căștile pe urechi. La acest disc de debut s-a lucrat din 2005, chiar dacă aici apar și piese mai vechi. Anul 2005 a fost de fapt unul foarte bun pentru Silent Strike, el a cântat la Arenele Romane din București, în deschidere la Faithless și tot în 2005 a participat alături de alți invitați într-un concert Vama Veche.

NOIEMBRIE 2011

Concerte live jazz

The Manhattan Transfer

Havasi Symphonic Red Concert Show

Vineri, 11 noiembrie 2011 Sala Palatului, București Bilete: între 85 și 205 lei

Marți, 15 noiembrie Sala Palatului , București Bilete: între 100 – 300 lei

he Manhattan Transfer, nume reprezentativ al muzicii jazz și totodată una dintre cele mai longevive trupe din lume, se va afla anul acesta pentru prima dată la București, într-un spectacol extraordinar la Sala Palatului. Programat inițial pe 6 noiembrie, concertul trupei The Manhattan Transfer a fost reprogramat pentru data de 11 noiembrie ca urmare a unor modificări de ultim moment apărute în programul turneului. Schimbarea datei nu va afecta valabilitatea biletelor achiziționate deja, acestea rămânând valide pentru seara de 11 noiembrie.

Elevation

Anouar Brahem Trio

Duminică, 13 noiembrie 2011 Sala Arcub, București Bilete: între 35 lei

Sâmbătă, 19 noiembrie 2011 Sala Radio, București Bilete: între 50 și 125 lei

rupa de jazz ELEVATION, din New York, în care cântă Lucian Ban, va susţine, în data de 13 noiembrie, începând cu ora 20.00, un concert extraordinar la sala ArCuB. A Soundtrack for Andy Worhol’s Screen Tests, ArCuB Jazz Moments - Tuba Project & Sam Newsome, The Tuba Project - Blueblack au fost concerte sprijinite de ArCuB. Lucian Ban va cânta de această dată cu trupa de jazz formată chiar de acesta, Elevation.

NOIEMBRIE 2011

avasi, cel mai rapid pianist al lumii, se va afla toamna aceasta pentru prima dată la București, în cadrul unui spectacol grandios Symphonic Red Concert Show! Show-ul reprezintă o producție monumentală ce reunește pe aceeași scenă peste 100 de artiști din întreaga lume. Publicul va fi purtat într-o aventură impresionantă, o creație muzicală fără precedent a virtuosului Havasi. Organizat de Amphitrion, Symphonic Red Concert Show va avea loc pe 15 noiembrie, la Sala Palatului din București.

el mai apreciat proiect discografic al lui Anouar Brahem - “Le voyage de Sahar” - în formula de trio, cu pianistul francez Francois Couturier și acordeonistul Jean-Louis Matinier - va putea fi ascultat live pentru prima oară în România în data de 19 noiembrie, la Sala Radio din București. Evenimentul va fi deschis de un trio din elita tinerilor muzicieni români: Estera Mitrofa la pian, Octavian Moldovean la flaut și Andrei Ionita la violoncel. Aceștia vor interpreta o compoziție creată special pentru acest eveniment.

Concerte CLUBURI Club A Blănari 14, Sector 3 Tel.: 0213161667 www.cluba.ro

The Silver Church Calea Plevnei 61 0733106064 www.tscarena.ro 03/11

n fiecare marți de la ora 19:00, în perioada 1 noiembrie 2011 - 1 mai 2012, are loc la Club A evenimentul - „Trofeul Club A” Avanpost Rock.

Lansare Vama – „Copilul care aleargă către mare”

Conform tradiției, de peste 40 de ani, Club A asista si încuraja muzicienii în evoluțiile lor.

Ora 22:00, preț bilet 85 lei 17/11

În 2011, clubul își oferă scena unui concurs de căutare și premiere a grupurilor ce vizează noutatea şi originalitatea proiectelor muzicale. Pot participa formații indiferent de stilul muzical abordat sau de notorietate. Trofeul cel mare (miza concursului) va fi decernarea Trofeului Club A Avanpost Rock.

Ora 22:00, preț bilet 30 lei sau 60 lei în zona VIP 09/11

Concert Amorphis Concert U.D.O.

Juriu: Adrian Eftimie, Mahony, Radu Niculescu (Nights.ro), Andrei Covatariu (Cyclic), DJ Khrystyan (Protech Project) Premii: Locul 1 - Voucher în valoare de 400 euro, Locul 2 - Voucher în valoare de 200 euro, Locul 3 - Vocuher în valoare de 100 euro. Vouchere

Atelierul de Producţie Splaiul Unirii 160 0726967600 www.atelieruldeproductie.ro

Ora 19:30, pret bilet: 85 lei până la data de 21 noiembrie 2011 sau 90 lei pentru biletele achiziţionate în ziua concertului.

Ora 23:00, preț bilet: 10 lei până la ora 00:00, 15 lei după 19/11

Concert Ice Death

04/11

Hipdiebattery (LIVE), Coughy (LIVE), Boru, Alexandru Jijian

Jamie Woon

Ora 23:00, preț bilet: TBA

The Gang Calea Floreasca 111 - 113 0733975277 www.thegang.ro

Mai multe detalii găsiți pe siteul clubului www.cluba.ro

Concert Șuie Paparude

04/11

Kristal Glam Club Bvd. Regina Elisabeta 34, Sector 1 0722795184 www.clubkristal.ro

11/11

Marc Houle, Troy Pierce

Concert Vița de vie Barocco Bar Domnița Anastasia 10 0755028028 www.baroccobar.ro În fiecare joi, începând cu ora 23:00 - rediscover music night cu Ilău & Other Guests.

16/11 Concert Șuie Paparude

Bucharest DJ Contest

Ora 19:30, preț bilet: 75 lei pentru biletele achiziționate până la data de 16 noiembrie 2011 şi 87 lei în ziua evenimentelor. Numărul biletelor este limitat la 600. 22/11

Vor fi oferite premii în bani, echipamente muzicale, ore de studio pentru imprimarea unui album, plus multe altele.

09/11 Concert Partizan

sau chiar piese noi, însă cu puternice influențe ale anilor menționați. 05/11

Rediscover music este un concept de party care va avea loc în fiecare joi la Barocco Bar, de la miezul nopții și invită unii dintre cei mai cunoscuți și apreciați DJ din România să vină cu un program muzical special, compus exclusiv din muzica anilor ’70 și ’80, evident, de dans. Astfel, seara disco nu vine doar ca tematică, în teorie, ci se concretizează auditiv în cele mai iubite piese ale ailor ’70 - ’80, la care se adaugă rarități, descoperiri recente

19/11

Ora 23:00, preț bilet: TBA

Studio Martin Bvd. Iancu de Hunedoara 61 0733627846 www.studiomartin.ro 05/11

Understand Night: Mihigh, Praslea, Kozo, Dan Andrei 12/11

Art Department, Maceo Plex, Aeromaschine 11/11

1 year anniversary – Underground Romanian Sound: MAIN ROOM: Răzvan Dinescu, Deysa Djane, Noquit, Arry - visuals by Alex Pascu ROOM 2: Oliviu, Robbie Jay, Cristian Ciausu, Alex Flower, visuals by Hipnoptic

NOIEMBRIE 2011

Cluburi Fabrica + B52 = LOVE Clubul B52 s-a mutat în aceeași curte cu Fabrica

ine cunoscutul Club Fabrica și-a unit forțele cu la fel de cunoscutul B52 printr-o pasarelă. Nu, acea pasarelă nu traversează tot orașul, pentru că B52 și-a schimbat locația din Popa Tatu pe 11 iunie 50, în clădirea de lângă clubului Fabrica. Clubul Fabrica din București este recunoscut pentru ambivalenţa de care a dat dovadă, cel puțin în ultimii ani. Dacă, la început, clubul se prezenta ca un loc underground, mare, în care aveau loc evenimente de muzică electronică din cele mai diversificate, cu timpul, Fabrica a devenit un loc de petrecut timpul și fără seri de club. Clubul vine cu un bar complet utilat, care poate susține 800 de persoane, scena, sistem audio dedicat și concertelor live, lumini, proiectoare, climatizare și evident, nelipsita zonă VIP. Situați pe strada 11 iunie nr. 50, foarte aproape de Piața Unirii, Fabrica îmbină cele mai interesante elemente pentru tineri: sporturi urbane, muzică bună sau mâncare aleasă. B52 a luat naștere în Vama Veche în anul 2003, iar în București s-a deschis pe 25

noiembrie 2004. Acesta se poate lăuda cu o gamă impresionantă de evenimente, care au traversat mai multe stiluri muzicale, precum rock, punk, indie, electro-jazz, funk sau hip-hop. Din toamna anului 2011, B52 și-a mutat reședința pe str. 11 iunie nr. 50, în clădirea de lângă Clubul Fabrica, cele două cluburi comunicând astfel printr-o pasarelă. În ce privește programul, B52 promite că acesta va fi alcătuit în timpul săptămânii din activități de board games, video games, muzică live, petreceri electro-funk, iar în weekend petrecerile de club vor fi elementul cheie. Astfel, această fuziune nu transformă Fabrică și B52 într-un singur club, ci fiecare loc își păstrează propria identitate, însă publicul are acum acces la cele două lumi în același timp, sub același acoperiș, în aceeași seară. O adevărată inovație în ce privește viața de noapte din București. B52 - Adresa: Strada 11 Iunie nr. 50 Rezervări: 0213.116.586 / 0753.315.563 www.clubb52.ro Fabrica - Adresa: Strada 11 Iunie nr. 50 Rezervări: +40 21 335 0323 www.fabrica-club.ro

NOIEMBRIE 2011

Club True

Singurul club de muzică live exclusiv din Centrul Vechi București

lub True și-a deschis porțile pentru public pe 29 octombrie 2010. De atunci, acesta a devenit un simbol al muzicii live în Centrul Vechi din București. Încă de la deschidere, clubul a vrut să atragă atenția cu seri de muzică 100% live şi astfel şi-a câștigat titlul de singurul club exclusiv de muzică live din Centrul Vechi. Înarmați fie cu seri de karaoke, fie cu concerte live cu trupe cunoscute sau cu trupe de cover-uri, clubul True a adunat o mulțime de oameni care au mai călcat pragul și a doua oară. Clubul True este locul în care odată intrat, realizezi că ești parte dintr-o mare petrecere cu oameni de calitate, iar fundalul sonor este unul cu totul și cu totul special, oferit de artiști precum Doru Isaroiu & True Band sau Emanuel Mirea Band și a lor interpretare live a celor mai iubite hituri din lume. Adresa: Splaiul Independenței, colt cu Selari. Rezervări: 0727 488 087 | Press Contact: 0725 672 398 www.trueclub.ro facebook.com/true.clubb

În turneu prin ţară Celelalte Cuvinte Turneu aniversar 30 ani

Lord of the Dance Turneu național

PROGRAMUL

COMPLET 4 noiembrie Oradea Club Blue Monday

elelalte Cuvinte pornește într-un turneu național care se extinde pe 12 orașe cu ocazia aniversării a 30 de ani de existență a trupei. Turneul debutează la Oradea, pe 4 noiembrie, și se va încheia în București, pe 8 decembrie, la Sala Palatului. Celelalte Cuvinte a debutat în decembrie 1981, iar activitatea lor continuă și astăzi. Deși, în general, Celelalte Cuvinte este considerată o trupă de heavy metal, de-a lungul vremii au fost abordate și genuri precum doom metal în albumul Armaghedon.

NOIEMBRIE 2011

5 noiembrie Cluj Napoca Irish Music Pub 9 noiembrie Sibiu Vintage Club 10 noiembrie Timișoara Setup 11 noiembrie Reșița Rock Cafe 18 noiembrie Constanța

Heaven’s Hell

19 noiembrie Galați Zodiar 25 noiembrie Buzău Cafeneaua Artiștilor 26 noiembrie Iași Club Hand 2 decembrie Brașov Centrul Cultural Reduta 3 decembrie Târgoviște La Scriitori

Michel Flatney și trupa sa de dans vor fermeca din nou publicul din România cu artificiile care îmbină dansul, muzică și efectele speciale. Publicul din București va avea ocazia să îi vadă la Sala Palatului, pe 5 noiembrie 2011, care reprezintă, de altfel, și debutul acestui turneu. Iași este cel de-al doilea oraș în care trupa va susține spectacol, pe 6 noiembrie. Brașovul îi va găzdui pe 8 noiembrie la Patinoarul Olimpic, iar în Sibiu vor ajunge a doua zi, pe 9 noiembrie, la Sala Sporturilor. Turneul se va încheia cu Târgu Mureș, pe 10 noiembrie, la Sala Polivalentă. Biletele variază între 50 lei și 300 lei. Lord of the Dance vor vizita din nou România, în cadrul unui turneu național care va cuprinde cinci orașe: București, Iași, Brașov, Sibiu și Târgu Mureș.

Amorphis

Turneu de promovare a „The Beginnings of Time”

PROGRAMUL

COMPLET 4 noiembrie Bacău Subway Romtelecom

Luna Amară

Turneu lansare album “Pietre în Alb”

una Amară a pornit într-un turneu național pe 13 octombrie cu ocazia lansării unui nou album de studio, intitulat „Pietre în alb”. Acest turneu vine după cel organizat anul trecut, când trupa a împlinit 10 ani de activitate. Noul album Luna Amară a fost înregistrat în “Luna Recording Studio”, propriul lor studio de înregistrări, iar mixajul discului a fost realizat de Adam Whittaker, un producător britanic cu care a colaborat și trupa Grimus. Turneul a început în Sibiu și se va încheia pe 26 noiembrie la Arad, în clubul Flex.

5 noiembrie Iași Bar Hand 11 noiembrie Pitești Hush 12 noiembrie Craiova CafA© Teatru Play 18 noiembrie Galați Zodiar 19 noiembrie Constanța Biblioteq (+ White Walls) 25 noiembrie Deva Fischer’s Pub 26 noiembrie Arad Flex

Trupa finlandeză Amorphis va veni în România în luna noiembrie pentru două concerte: București și Sibiu. Concertele fac parte din turneul de promovare internațional al noului disc a „The Beginning of Times”. Formația finlandeză Amorphis a fost înființată de Jan Rechberger, Tomi Koivusaari și Esa Holopainen în 1990. Dacă la început stilul abordat de trupă se încadra în death metal, aceasta a evoluat, treptat, spre alte genuri muzicale, puțin mai digerabile pentru cei care nu erau fani dedicați death metal. Finlandezii sunt recunoscuți în special pentru modalitatea în care integrează poemul național în versurile pieselor produse. În deschiderea celor două concerte va fi trupa norvegiană Leprous.

PROGRAMUL COMPLET 8 noiembrie Sibiu Oldies Pub

9 noiembrie București Siver Church

NOIEMBRIE 2011

Concerte în Europa

Coldplay

Arctic Monkeys

Coldplay au lansat un nou album, numit Mylo Xyloto și cu această ocazie au plecat într-un turneu de promovare a noului material. Aceștia se vor afla și în Europa, în UK, pe 17 noiembrie în Manchester, la M.E.N. Arena.

Rihanna

rctic Monkeys au anunțat detaliile celui mai recent turneu în UK încă din luna iunie a anului curent. Acest turneu a început în luna octombrie și se întinde până la începutul lunii noiembrie. Debutul a avut loc la Capital FM Arena în Nottingham, vineri, 28 octombrie și cuprinde 9 date în UK, inclusiv un show în 02 Arena. Călătoria prin UK a trupei se încheie pe 9 noiembrie, în Liverpool, la Echo Arena. Iată datele exacte: 01/11 - Cardiff- Motorpoint Arena S 02/11 – Manchester - MEN Arena S 04/ 11 – Birmingham - LG Arena S 05/11 – Newcastle, UK – Metro Radio Arena S 06/11 – Aberdeen, UK – AECC S 08/11 - Glasgow - SECC Hall 4 S 09/11 - Liverpool - Echo Arena

e 16 noiembrie 2010, Rihanna a lansat discul Loud, iar pentru a promova materialul aceasta a plecat într-un turneu mondial. Acest turneu, intitulat Loud, este încă în desfășurare, chiar dacă artista a anunțat că va lansa în curând un nou album de studio. Există și un prim single al acestui nou disc, realizat alături de Calvin Harris, intitulat We Found Love. Iată unde poate fi văzută Rihanna Live în Europa, în luna noiembrie 2011:

01/11 - Stockholm, Suedia – Globe Arena S 01/11 Stockholm, Suedia – Globe Arena S 04/11 - Hannover, Germania – TUI Arena S 05/11 – Leipzig, Germania Red Bull Arena (fosta Leipzig Arena) S 07/11 – Zurich, Suedia - Hallenstadion Zurich S 08/11 – Cologne, Germania – Lanxess Arena S 09/11 – Arnhem, Olanda – Gelredome S 11/11 – Antwerp, Belgia - Sportpaleis Antwerpen S 13/11 – London, UK – O2 Arena S 14/11 – London, UK – O2 Arena S 15/11 – London, UK – O2 Arena S 18/11 – Birmingham, UK – LG Arena (NEC Arena) S 19/11 – Sheffield, UK – Motorpoint Arena S 21/11 – Manchester, UK – MEN Arena S 22/11 Nottingham, UK - Capital FM Arena (fosta Trent FM Arena) S 23/11 - Glasgow, UK – SECC S 24/11 - Hannover, Germania – TUI Arena S 25/11 - Dublin, Irlanda – The O2 S 27/11 - Newcastle, UK - Metro Radio Arena S 28/11 - Manchester, UK - MEN Arena S 29/11 - Birmingham, UK - National Indoor Arena (NIA)

NOIEMBRIE 2011

Red Hot Chilli Pepers

’m With You este cel mai recent album de studio al trupei Red Hot Chilli Pepers. Discul a fost lansat la Warner Music, pe 26 august 2011. De atunci, trupa este plecată într-un turneu mondial, care a cuprins cele mai importante orașe ale lumii.

04/11 - The O2 -Dublin, Irlanda S 06/11 - Ulster Hall Belfast, Irlanda de Nord S 07/11 - O2 Arena – Londra, UK S 09/11 - O2 Arena – Londra, UK S 10/11 - O2 Arena – Londra, UK S 12/10 - SECC - Glasgow, UK S 14/10 – M.E.N. Arena - Manchester, UK S 15/10 - M.E.N. Arena - Manchester, UK S 17/10 - Motorpoint Arena Sheffield, South Yorkshire, UK S 19/10 - Birmingham LG Arena - Birmingham, UK S 20/10 - Birmingham LG Arena - Birmingham, UK

Elton John

Kasabian

eși majoritatea artiștilor internaționali concertează exclusiv în turnee sau în cadrul unor evenimente cu adevărat importante, Elton John poate fi văzut în cadrul unui show live chiar și dacă nu se află în turneu de promovare. Pentru luna noiembrie, artistul are programate cinci evenimente, toate alături de band-ul său. Iată lista completă. 03/11 – Riga, Letonia S 04/11 – Vilnius, Lituania S 07/11 – St. Petersburg, Rusia S 08/11 – Kiev, Ucraina S 11/11 – Ljubljana, Slovenia

anii Kasabian îi pot vedea pe aceștia în concert în întreaga Europă. Fie că vorbim despre Franța, Germania sau Anglia, aceștia vor concerta în luna noiembrie, începând cu 14 noiembrie și până pe 30 noiembrie. Iată datele:

14/11 – Huxleys, Berlin, Germania S 15/11 – E-Werk, Koln, Germania S 16/11 – Gr. Freiheit, Hamburg, Germania S 19/11 - Theaterfabrik, Munchen, Germania S 20/11 – Alcatraz, Milan, Italia S 22/11 – Zenith, Paris, Franta S 25/11 – Odyssey Arena, Belfast, Irlanda S 26/11 – The 02, Dublin, Irlanda S 28/11 – Brighton Center, Brighton, UK S 30/11 – Motorpoint Arena, Cardiff, UK

Smashing Pumpkings George Michael

eorge Michael se află într-un turneu unic și impresionant în Europa. Intitulat Symphonica Tour, acesta a debutat la sfârșitul lunii august 2011 și care continuă până în decembrie 2011. În luna noiembrie acesta are programate 10 concerte: Dublin, Londra, Praga, Munich sau Frankfurt sunt doar câteva orașe în care Geroge Michael își va prezenta turneul Symphonica: The Orchestral Tour. Iată lista completă a concertelor: 01/11 – 02 Arena – Dublin S 06/11 – Royal Opera House – Londra S 09/11 – Arena - Oberhausen S 14/11 - O2 Arena – Praga S 17/11 – Olympiahalle – Munich S 19/11 – Festhalle – Frankfurt S 21/11 – Stadthalle – Viena S 23/11 – Zenith – Strasbourg S 26/11 - Motorpoint Arena – Cardiff S 30/11 - Echo Arena – Liverpool

urneul Smashing Pumpkings, început în urmă cu câteva luni, The Other Side of Kaleidyscope, se extinde până pe 8 decembrie 2011. Fanii îi pot vedea live în toată Europa, începând cu Belgia și terminând cu Amsterdam. Datele exacte: 02/11 – Stockholm, Annexet S 04/11 – Oslo, Spectrum S 05/11 – Copenhagen, The Grey Hall S 07/11 – Brussels, Forrest National S 08/11 – Amsterdam, HMH S 09/11 – Paris, Zenith S 13/11 – Glasgow, 02 Academy S 14/11 – Newcastle – 02 Academy S 15/11 – London, Brixton S 16/11 – London, Brixton S 18/11 – Sheffield, 02 Academy S 19/11 – Birmingham, 02 Academy S 23/11 – Berlin, Tempodrom S 24/11 – Cologne, Paladium S 25/11 – Offenbach, Stadhalle S 27/11 – Munich, Zenith S 28/11 – Milan, Forum S 29/11 – Padova, PalaFabris

NOIEMBRIE 2011

INTERVIU

realizat de Mihail Vakulovski

CELELALTE CUVINTE 30 de ani

„Celelalte Cuvinte, o trupă de 30 de ani.”

interviu cu Călin Pop, vocalist CELELALTE CUVINTE

„Nu am fost dispuşi la compromisuri: niciodată, pentru nimic” Salutare, CELELALTE CUVINTE. Sărbătoriţi cei 30 de ani de activitate printr-un concert extraordinar la Sala Palatului – felicitări şi mulţumiri pentru tot! Cum au trecut aceşti ani? -Salut! Mulţumim şi noi pentru susţinere! Aceşti ani au trecut atît de repede încît nici nu ne-am dat seama de ei. I-am trăit atît de intens, încît avem senzaţia că primul concert a fost ieri... Vă mai amintiţi cum erau acele prime concerte şi ce scopuri/ţeluri aveaţi atunci? La ce speraţi? Cît de frumos – sau CUM – se vedea viitorul din faţă? În acele vremuri… nu ne gîndeam la vreun viitor, ci doar să iasă bine concertele de debut pe care le susţineam. Evident că ne doream un viitor ca acela pe care l-am

NOIEMBRIE 2011

avut noi mai apoi, dar atunci nu speram la el. Eu cînd v-am descoperit am fost uimit, apoi, cînd v-am văzut în concert, am înţeles că am avut dreptate, iar concertele următoare m-au convins că sunteţi o formaţie care ne poate face cinste în absolut orice festival din lume (de altfel, la Artmania aţi cîntat doar lîngă super formaţii internaţionale şi multă lume a zis că voi aţi fost trupa serii!). Care e relaţia voastră cu fanii? Cum îi atrageţi, cum îi cuceriţi – „doar” cu calitatea muzicii, aşa cum s-a întîmplat în cazul meu, sau aveţi şi alte metode? Nu aş putea spune că există vreo reţetă. E simplu, dacă stai să te gândeşti – sinceritatea şi căldura

sufletească în exprimarea actului artistic s-ar putea să reprezinte această atracţie. Reacţia pozitivă şi emoţională a publicului duce la o atracţie reciprocă. Ar mai fi stabilitatea. De-a lungul timpului nu am fost dispuşi la compromisuri: niciodată, pentru nimic. Vă mai amintiţi cum aţi ales denumirea trupei? Ce alte variante aţi avut? Pe vremea liceului se numea ,,Sonic”. Variante ulterioare în discuţie au fost: ,,Celelalte Rugi” sau ,,Celelalte Porunci”, însă s-a renunţat la ele din cauza timpurilor ,,ateiste” din acele vremuri. Ce surprize pregătiţi pentru concertul aniversar? Ei... surprizele sunt surprize... ele reprezintă nespusele cuvinte...

Pagina oficială : www.celelalte -cuvinte.ro Peste 3.000 fa ni sunt pe pagin a de facebook a tru pei, www.facebook .com /celelaltecuvin te

În afara acestui concert de la Sala Palatului veţi susţine şi un turneu aniversar prin toată ţara. Veţi avea un playlist nou sau veţi cînta cam aceleaşi piese ca şi la Bucureşti? Turneul aniversar va avea loc înaintea concertului de pe 8 decembrie, de la Sala Palatului. Plecăm în turneu pe 4 noiembrie, cînd vom avea un concert acasă, la Oradea. În total, ajungem în 12 oraşe: Oradea, Cluj, Sibiu, Timişoara, Reşiţa, Constanţa, Galaţi, Buzău, Iaşi, Braşov, Târgovişte şi, la final, spectacolul de la Bucureşti. Sunt oraşe în care am fost primiţi mereu cu căldură de către fani şi de unde avem amintiri frumoase – Braşov, Timişoara, Iaşi... dar sunt şi oraşe pe care le descoperim pentru prima dată – cum este Galaţiul sau Târgovişte. Playlist-urile vor diferi între ele.

Unde vă place mai mult să cîntaţi – pe scenele marilor festivaluri sau în cluburi? Preferăm scenele unde ne putem desfăşura doar noi, indiferent dacă este vorba de un club sau de o sală mai mare, precum Sala Palatului. În general, ne plac locurile unde putem să spunem în mod complet ceea ce avem de spus în plan muzical. Tocmai din acest motiv concertele noastre nu sunt scurte, ci durează. Cînd aveţi trupe în deschidere cum le alegeţi? De obicei, datorită repertoriului mare pe care-l avem şi a problemelor tehnice suplimentare care ar apărea, nu luăm trupe în deschidere. Dar dacă, totuşi, suntem nevoiţi, le ascultăm pe cele propuse şi încercăm să vedem dacă sunt oarecum din ,,acelaşi film” cu noi.

Pe lîngă sărbătorirea prin concerte va mai fi ceva – un nou material, vreo piesă nouă, album?... - Asta face parte din „surprizele concertului aniversar de pe 8 decembrie”, despre care mă întrebai. Da, vom scoate un album audio şi un dvd live (primul dvd de acest gen al trupei) cu spectacolul aniversar din Bucureşti. În afară de muzică ce hobby-uri mai aveţi? Ce vă place să faceţi în timpul liber? Din păcate, nu prea avem timp liber. Dar, dacă ar fi, mi-ar plăcea să pot exersa mai mult la chitară… Mulţumim, succes, ne vedem la concerte! Şi noi mulțumim şi vă aşteptăm cu drag!

NOIEMBRIE 2011

ULTIMUL CUVÂNT

Ce e nou cu Coma? Bună întrebare; păi s-au cam întâmplat lucruri în ultima vreme. Cred că cel mai important este că ne-am separat de chitaristul cu care am fost timp de 10 ani. Noua chitară COMA este de acum Sheriffu’ (Răzvan Năstase), ex. trupa DeathDrive (aplauze, vă rog). Am renunţat la toate piesele făcute în ultimii 5 ani, piese care iniţial ar fi apărut în toamna asta într-un album. Deci, acum suntem într-un hei-rup total. Am reînvăţat împreună cu Seriffu toate piesele pentru concerte şi ne-am ocupat şi de noile piese care au apărut între timp. Ce să zic, tragem tare să facem/terminăm cât mai repede posibil un nou album. Deocamdată am pus la cale filmarea unui videoclip pentru o nouă piesă, care se numeşte „Semn”, şi sperăm noi să fie on-line pe www.facebook.com/ comaband şi pe www.youtube. com/user/comaofficial în jurul datei de 25 noiembrie 2011. Cum sună noile piese? Cum să fie... un buchet perfect COMA. Ca şi producţie o să sune mai bine decât tot ce am scos până acum şi ca muzicalitate cred că o să fie nişte piese foarte frumoase. Asta îţi pot spune prin prisma a 8 piese aproape gata... deci mai e de lucru până la un material complet ca să ne facem şi noi o părere clară, dar în principiu este COMA, cu piese mai lente, piese mai rock, alternanţă de ritmuri agresive cu părţi foarte melodioase... o să fie bine, bine. Avem pe ici, pe colo şi ceva chitări acustice de care ne-am îndrăgostit

NOIEMBRIE 2011

realizat de HEFE

Dan Costea COMA

odată cu lansarea materialului Coma Light din 2008, pian, viori şi alte sunete din adâncuri de peşteri, comandate special de la butoanele maestrului Hefe. Următoarele concerte? În Bucureşti în clubul Elephant pe 20 octombrie, Iaşi 12 noiembrie, pe urmă, pe 25 noiembrie suntem din nou în Bucureşti în Fire Club, iar în februarie 2012 facem un Coma Light, în Club A. Şi cam atât ştim până acum de concerte.

Foto: Eduard Breaban, static.infomusic.ro

Sunteţi de acord cu lansarea gratis pe internet a unui eventual album? Păi, ca să vorbesc în numele meu, zic că da. Suntem în anii în care lumea nu mai dă banii pe CD-uri. Se ia albumul de pe net, se ascultă şi apoi dacă îţi place super, super mult te gândeşti dacă să-l cumperi şi să-l pui la colecţie sau nu, cam aşa cred că funcţionează. E foarte bine că există internetul, că măcar ai unde să lansezi un album de rock, dacă nu stăteam cu el acasă şi ne rugam de casele de discuri să-l împartă la oameni... Aşa acum cu netul ajunge mult mai repede şi mai uşor peste tot în lume. So.. BIG UP for the internet!

„Ca şi producţie o să sune mai bine decât tot ce am scos până acum...”

Ce urmează pentru Coma? Pentru COMA urmează un material nou în cel mai scurt timp posibil, un prim videoclip la piesa „Semn” în noiembrie şi un al 2-lea la foarte scurt timp după. Urmează concerte prin frumoasele oraşe din ţara noastra şi mai departe suntem curioşi şi noi ce o să se mai întâmple...

GRATUIT

Numărul 6

TOATE PREMIERELE ÎNTR-UN SINGUR LOC

NOIEMBRIE 2011

SUPLIMENT ZILE ŞI NOPŢI