Educație financiara pentru copii (Modul începători) by Ovidiu Diaconu

Ovidiu Diaconu (coordonator)

Vlad Mihanţa

Ana-Maria Popa

Sunt isteţ, ştiu să folosesc banii!

Curs de educaţie financiară pentru copii Nivel: Începător

Curs de educație financiară pentru copii ”Sunt isteț, știu să folosesc banii!”, Nivel: Începător

Lecțiile ce urmează a fii predate au scopul de a-i introduce pe copii în fascinanta lume a banilor. Vor învăța care sunt banii pe care îi folosim cu toții, cum arată fiecare, ce înseamnă să cumperi și să vinzi și multe altele. Toate aceastea le sunt prezentate într-o formă accesibilă și atractivă prin jocuri și povești pentru ca fiecare din ei să înțeleagă și să învețe cu drag ce înseamnă banii și cum să-i folosească isteț. Totodată, manualul de față încurajează părinții să ia parte activ în educația financiară a copilului completând astfel formarea acestuia ca persoană responsabilă în ceea ce privește utilizarea banilor.

Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestui document nu poate fi divulgată unei terţe părţi, nu poate fi tradusă, copiată sau duplicată, integral sau parţial, sau prin orice mijloace electronice, mecanice, fotocopiere, înregistrare sau în alt mod fără permisiunea prealabilă scrisă a autorilor. Coordonator: Ovidiu Diaconu Autori: Ana-Maria Popa, Vlad Mihanța Tehnoredactare și copertă: Irina Macoviciuc Ilustrație copertă: Diana Mihanța Contact: office@sunt-istet.ro Publicat în România Ediția I, 2013

Prefață Societatea secolului XXI este o societate distinctă în raport cu cele anterioare, ea fiind caracterizată prin cercetare și dezvoltare, complexă și perpetuă. Indiferent de natura acestor cercetări, ea ne include involuntar în rezultatele ei. Ca atare, noi trebuie să fim pregătiți pentru a face față cerințelor acesteia, iar unul dintre instrumentele care ne poate ajuta în acest scop este educația. Educația își are rădăcinile în trei factori care ajută copilul să se dezvolte, să se educe, să îl formeze ca om, care mai târziu se va identifica cu societatea contemporană. Cei trei factori sunt: familia, școala și biserica. În acest context, noi vom constitui cel de-al doilea pilon educațional, și anume școala. Acest lucru îl vom realiza prin predarea materiei ce poartă numele de ”Sunt isteț, știu să folosesc banii!” Plecând de la această premisă, îndrăznim să ne asumăm responsabilitățile și să prezentăm în continuare necesitatea de a studia această materie încă de la o vârstă fragedă. Întrucât nevoile primordiale de a mânca, de a ne îmbrăca, de a ne odihni, ne solicită financiar permanent, trebuie să ne educăm în acest scop cât mai repede posibil. Tocmai din acest motiv, există un anumit tip de educație, și anume educația financiară, menită să ne îndrume în acest sens. Proiectul are o natură complexă, ca atare cuprinde atât noțiuni referitoare la schimburile de mărfuri din antichitate, cât și noțiuni referitoare la apariția primelor forme de bani, prezentarea banilor actuali, utilizarea eficientă a acestora, calcule matematice, ba chiar imbolduri oferite copiilor de a câștiga proprii bani. Totodată, este imperios necesar de menționat faptul că toate aceste noțiuni sunt însoțite de conversații euristice (conversații ce se bazează pe o succesiune de întrebări puse de profesor și alternate de o succesiune de răspunsuri primite din partea elevilor), discuții, dezbateri, brainstorming (determină elevii să găsească cea mai adecvată idee în funcție de context) dar și asumare de roluri. În încheiere, dorim să vă mulțumim pentru încrederea investită în acest proiect, dar și să vă reamintim că predarea acestei materii la o vârstă cât mai fragedă, are rolul de a transmite copiilor un grad mai mare de responsabilitate în ceea ce privește utilizarea banilor.

Cuprins

Istoria Banilor ............................ 7

Să recunoaştem banii ............... 19

Operaţiuni cu bani ................... 35

Să cumpărăm şi să vindem ........ 53

Bonus ....................................... 63

Dicționar .................................. 70

Istoria Banilor

Schimbul

Banii-marfÄ&#x192;

Monedele Č&#x2122;i bancnotele

De unde vin banii? Cu siguranță ai văzut și ai folosit bani. I-ai văzut la părinții tăi, i-ai folosit la magazin, i-ai găsit pe stradă sau poate chiar ai câțiva în buzunare. Însă, te-ai întrebat vreodată de unde au apărut? Te-ai întrebat vreodată cine i-a făcut sau cine i-a inventat? Te-ai întrebat de când au oamenii bani? Acum ai șansa să afli răspunsurile la aceste întrebări începând cu o scurtă călătorie în istoria banilor.

Schimbul

Știai că? Primele monede din lume au fost făcute în Turcia. Pe faţa acestora era chipul unui leu. Bancnotele au apărut pentru prima oară în China.

Istoria banilor este o istorie lungă care a început cu mii de ani în urmă. Aceștia nu au existat dintotdeauna. Dar poate te întrebi, cum făceau rost oamenii de obiectele de care aveau nevoie? Și în acele vremuri oamenii aveau nevoie de hrană, îmbrăcăminte și adăpost. Pentru că nu aveau bani, aceștia făceau rost de obiectele necesare prin schimb. Ce înțelegi tu prin schimb? Gândește-te, poate și tu ai schimbat bomboana ta cu ciocolata altuia. Exact același lucru făceau și strămoșii tăi. Schimbau struguri pe coșuri împletite, pâine pe ouă, lemne de foc pe mirodenii sau pește pe grâu.

Banii-marfă Cu trecerea timpului oamenii s-au decis să folosească anumite obiecte drept bani. Aceștia se numeau bani-marfă. Multă vreme, în anumite locuri, orzul era folosit în loc de bani. Însă, orzul nu a putut fi folosit mult timp. Acesta se putea strica și putea fi mâncat de gândaci. Mai mult decât atât, imaginează-ți cum ar fi să mergi cu un coș plin de orz la cumpărături? Nu ar fi deloc ușor! În timp, omul a înlocuit orzul cu scoici sau roci. În unele zone banii pe care aceștia îi foloseau erau rocile albastre. Dar de ce foloseau pietre albastre și nu unele obișnuite? Pentru că ele, la fel ca și scoicile, erau rare și prețioase.

Monedele şi bancnotele Lumea a evoluat și împreună cu ea au evoluat și banii. Oamenii au început să folosească alte materiale pentru a-și face bani. Acum apar primele monede din lume. Acestea erau făcute din metale prețioase precum aurul și argintul. Ele erau de mai multe feluri.

Ține minte! Cu mii de ani în urmă nu existau bani. Pe acele vremuri oamenii făceau rost de ce aveau nevoie prin schimb. Cu trecerea timpului oamenii s-au decis să folosească anumite obiecte drept bani, cum ar fi: orz, grâu, pietre rare, etc. Aceştia se numeau bani-marfă. Banii pe care îi folosim acum sunt monedele şi bancnotele.

Cum crezi că dădeau valoare monedelor? Pe atunci nu se scria un număr pe ele ca să se arate cât valorează fiecare. Li se dădea valoare prin greutatea și materialul folosit! De exemplu, monedele de aur erau mai prețioase decât cele de argint, iar cele mai mari erau mai prețioase decât cele mai mici.

Fii isteț!

Ai început o călătorie frumoasă în lumea banilor. Fii isteţ şi învaţă din istoria lor. Aminteşte-ţi că în trecut trişorii decupau marginile monedelor. Descoperă singur, uitându-te la monedele pe care le ai acasă, de ce astăzi nu se mai fură marginile acestora.

Monedele erau mai bune decât pietrele și scoicile deoarece metalele din care se făceau erau rare; erau mai rezistente; se puteau căra mai ușor decât un coș plin cu scoici; li se putea da formă și erau mai frumoase. La apariția primelor monede din aur și argint, trișorii decupau bucățele din marginile acestora, le topeau, iar apoi vindeau aurul sau argintul din care erau făcute ca să se îmbogățească. Cu toate că monedele erau o invenție inteligentă, obiectele scumpe se plăteau greu. Prețul fiind mare, monedele erau greu de numărat și greu de păzit. Dar o altă invenție avea să rezolve aceste probleme. Astfel au apărut bancnotele. Ele erau mult mai ușor de folosit decât monedele. Bancnotelor li se spunea “bani zburători” deoarece erau mai ușoare decât monedele. Banii au reușit să colinde lumea întreagă, iar fiecare regiune și-a creeat propriile monede și bancnote.

Împreună cu părinții Zelie, cântãreaţa Cu câțiva ani în urmă, Mademoiselle Zelie, o cântăreață la Opera Națională din Paris, a dat un concert în Insulele Galapagos din America de Sud. Fiind o cântăreață renumită în întreaga lume datorită talentului ei, cu toții așteptau cu nerăbdare să o asculte. Entuziasmați de venirea lui Zelie, locuitorii Insulelor Galapagos s-au străduit să-i facă o primire pe măsură. Aceștia au pregătit o scenă pe plajă, decorând totul cu flori și fructe. Concertul avea să aibă loc la apus când, atât cei mari cât și cei mici, erau liberi să o asculte pe Mademoiselle. Zelie a ținut un concert minunat. Toți au dansat, au cântat și s-au bucurat cu cei dragi. A doua zi cântăreața și-a primit recompensa. În curtea casei în care stătea au fost aduse: 47 de găini, 3 porci, 23 de curcani, 5000 de nuci de cocos și atât de multe banane, căpșuni și piersici încât nimeni nu s-a străduit vreodată să le numere. Toate acestea ar fi fost o avere dacă le-ar fi putut vinde la Paris, dar cum nu le putea duce până acolo, Mademoiselle Zelie a mâncat câte fructe a dorit, iar restul le-a dăruit copiilor. La plecarea ei, localnicii i-au cântat, i-au oferit haine tradiționale, dar și mâncare din cea mai bună, pentru drum. Cu siguranță Zelie va mai cânta pentru acești oameni...

Amun Cu mii și mii de ani în urmă, undeva departe, în această lume, trăia un băiat care se numea Amun. Țara în care locuia era numită Lidia. Peste această țară soarele nu înceta să răsară. Oriunde priveai zăreai numai nisipul auriu și cerul albastru. Fiecare zi pentru Amun era o zi de vară. Deseori băiatul călătorea de-a lungul deșertului în căutarea unor alte râuri. Lui Amun îi plăcea să privească râurile, să se scalde și nu numai!... el era pasionat de pietrele rare pe care acestea le ascundeau! Uneori băiatul căuta de la răsărit până la apus pietre frumoase în râurile ce traversau țara. Într-o zi Amun a văzut-o pe mama lui supărată. Încercând să afle ce s-a întâmplat, el zărește pe jos 2 saci cu grâu stricați. Băiatul și-a dat seama că mama lui nu mai putea să cumpere nimic cu acel grâu, pentru că în acea vreme oamenii foloseau grâul pentru cumpărături. Întristat, acesta se îndreptă spre malul râului de la marginea orașului. Se gândea cum poate să își ajute mama. După câteva ore, privind la valurile mici ale apei, băiatul văzu aceleași pietre colorate stând pe fundul apei. Lui Amun îi veni o idee: “Dacă curăț puțin aceste pietre ele vor ajunge să strălucească nemaipomenit și sigur va dori cineva să le cumpere.” Zis și făcut! Băiatul a lucrat toată noaptea, astfel că până dimineața a curățat și lustruit pietrele. Foarte târziu băiatul a adormit de oboseală, acolo pe malul râului cu pietrele lângă el. Dimineață fu trezit de o lucire ciudată care îi deranja ochii. Se trezise brusc și se uita cu uimire la munca lui din noaptea trecută. În soarele dimineții pietricelele lui luceau atât de frumos încât și-a spus: “Ce frumos și ce colorat lucesc pietricelele mele! Mă voi duce cu ele chiar la împărat. Cu siguranță îi vor plăcea!”. Curajos, Amun s-a dus la împărat și i-a explicat de ce îi face acest cadou. Împăratul nu a fost atât de încântat de cadoul băiatului. Nu vedea nimic deosebit la pietrele lui. Dar Amun le-a dus în lumina soarelui. Pietricelele își arătau acum adevărata lor frumusețe, stropind un curcubeu de lumină pe tavanul și pe podeaua încăperii.

Împăratul și curtenii lui au fost așa de încântați de cadou încât i-au dăruit o mulțime de daruri lui Amun: grâu pentru cumpărături, hrană, animale și îmbrăcăminte. Ajuns acasă, mama lui îl aștepta foarte supărată. Fusese îngrijorată toată noaptea pentru băiețelul care lipsise de acasă atât de mult timp, iar acum, văzându-l cu toate aceste lucruri, creadea că le-a furat și s-a speriat îngrozitor. Băiatul i-a povestit toată întâmplarea și i-a oferit mamei sale o pietricică din cele ce le-a lustruit în noaptea trecută. A păstrat cea mai frumoasă pietricică, de culoare albastră, tocmai ca să i-o dea cadou mamei sale. Văzând că băiatul este sincer, mămica lui, cu ochii înlăcrimați de fericire, l-a luat în brațe și l-a sărutat. Mama lui Amun i-a pus un lănțișor acelei pietricele. A purtat acest cadou toată viața. Amun a reușit să o facă fericită pe mama lui. Mai mult decât atât Amun i-a dat împăratului o idee grozavă cu acel cadou. Ca atare, câteva luni mai târziu băiatul a fost chemat la curtea împăratului. Cei doi au vorbit despre cadou: - Băiete, știi ce pietre mi-ai dăruit? întrebă împăratul. - Da, cele mai frumoase pietre care le-am găsit în râuri. - Nu! spuse împăratul hotărât, apoi continuă: Acestea nu sunt pietre, sunt metale prețioase! Amun, înfricoșat, privea la pământul de sub picioarele lui. Era atât de emoționat încât nu se putea uita în ochii împăratului. Dintr-o dată auzi: - ... este extraordinar! Voi înlocui orzul cu aceste metale prețioase. Voi pune bărbații să strângă aceste metale din râuri. Iar tu, vei da formă acestor...Hmmm... acestor MONEDE! Da, așa se vor chema. Aceștia vor fi noii bani. Băiatul asculta uimit ce îi poruncea împăratul. Avea să lucreze pentru el! Avea să facă bani pentru întreaga țară! Acum, mama lui nu mai avea nicio grijă. Ce bucurie! Micul Amun avea să devină marele Amun – inventatorul de monede! Ce poveşti captivante! Roagă-ţi părinţii să-ţi spună mai multe despre istoria banilor. Apoi spune-le şi tu lucrurile interesante despre bani pe care le-ai aflat la oră.

Jocuri Jocul 1

MarcheazÄ&#x192; care imagini se potrivesc perioadei dinaintea apariĹŁiei banilor.

Jocul 2

Priveşte la oamenii de pe Glob. Vei vedea că unii au anumite lucruri, însă îşi doresc alte lucruri. Ajută-i să găsească oamenii poriviţi petru a face trocul.

Jocul 3

Cum ţi-ar plăcea să arate monedele şi bancnotele? Desenează o monedă şi o bancnotă aşa cum vrei tu. Creează proprii tăi bani!

Jocul 4

Kiroukou vrea să-şi cumpere o găină, dar şi-a pierdut pietricelele preţioase. Ajută-l să le găsească pe toate!

Să recunoaștem banii

Primii bani românești

Care sunt monedele românești

Care sunt bancnotele românești

Primii bani româneşti

Știai că? Există mai puţin de 30 de ţări în lume care folosesc bancnote din plastic, iar România este una din ele.

Cu mii de ani în urmă fiecare regiune și-a creeat proprii bani. În ziua de astăzi, fiecare țară are propriile monede și bancnote. Și România își are proprii bani. Ei se numesc lei. Numele este luat de la talerii olandezi, folosiți chiar înainte să fie creeați primii bani românești. Pe aceștia era desenat un leu.

Primii bani românești au fost creeați acum 140 de ani. Cu siguranță nu ai văzut acei lei vechi, dar oare ai văzut toți leii care se folosesc astăzi? Trebuie să știi că acum se folosesc 4 feluri de monede și 7 feluri de bancnote.

Ține minte! Banii româneşti se numesc LEI. Cunoaştem cum se numesc banii după numărul scris pe ei.

Fiecare monedă și bancnotă este diferită de toate celelalte. Ele diferă între ele prin culoare, formă, material și valoare. Poți vedea acest lucru în continuare.

Moneda de 1 ban Descriere: Moneda de 1 ban este cea mai mică monedă românească, atât ca mărime, cât și ca valoare. Materialul din care este făcută este oțelul. Ea are o culoare galbenă, iar marginea monedei este netedă.

Moneda de 5 bani Descriere: Moneda de 5 bani, ca toate celelalte monede are o formă de cerc, însă diferă de celelalte prin mărime și culoare. Ea este mai mare și mai grea decât moneda de 1 ban, dar mai ușoară și mai mică decât moneda de 10 bani. Are o culoare roșie, iar materialul din care este făcută este tot oțelul. Spre deosebire de moneda de 1 ban, moneda de 5 bani are pe margini zimți.

Față

Spate

Față

Spate

Moneda de 10 bani Descriere: Moneda de 10 bani este a treia monedă românească. Ea este mai mare și mai grea decât moneda de 5 bani și 1 ban. Materialul din care este făcută este oțelul. Culoarea ei este albă (argintie). La fel ca în cazul monedei de 5 bani, și moneda de 10 bani are pe margini zimți.

Moneda de 50 bani Descriere: Iată și ultima monedă românească. Ea are valoarea de 50 de bani. Este cea mai mare, dar și cea mai grea dintre monede. Materialul din care este făcută diferă de celelalte monede, acesta fiind alama. Culoarea ei este galben-deschis. Un alt lucru ce o face să fie mai diferită de celelalte monede este că e singura care are margini scrise.

Față

Spate

Față

Spate

Bancnota de 1 leu Descriere: Bancnota de 1 leu este cea mai mică bancnotă românească dintre cele șapte. Forma ei este de dreptunghi. Culoarea bancnotei este verde. Materialul din care este făcută este plasticul.

Față

Spate

Bancnota de 5 lei Descriere: Această bancnotă are valoarea formată tot dintr-o singură cifră, cifra 5. Este mai mare decât bancnota de 1 leu. Culoarea acesteia este mov. Desigur, forma este tot ca cea a unui dreptunghi, iar materialul din care este făcută este tot plasticul.

Față

Spate

Bancnota de 10 lei Descriere: Valoarea acestei bancnote este formată din două cifre: 1 și 0. Ca atare ea are valoarea de 10 lei. Culoarea acesteia este roșie. Materialul din care este făcută este plasticul. Ea este mai mare decât bancnotele descrise până acum, atât ca mărime, cât și ca valoare.

Față

Spate

Bancnota de 50 lei Descriere: Bancnota de 50 lei are culoarea galbenă. După cum poți vedea bancnotele sunt din ce în ce mai mari după mărime, deci și după valoare. Ea este făcută din plastic.

Față

Spate

Bancnota de 100 lei Descriere: Bancnota de 100 lei începe șirul celor mai mari bancote românești. Ea are valoarea formată din trei cifre: 1, 0, și 0. Culoarea bancnotei este mov, iar forma este tot ca cea a unui dreptunghi. Materialul folosit pentru a fi făcută este plasticul.

Față

Spate

Bancnota de 200 lei Descriere: Bancnota de 200 lei este penultima bancnotă românească dintre cele șapte. Valoarea ei este formată tot din trei cifre: 2, 0 și 0. Culoarea acesteia este portocalie, iar forma este asemănătoare cu a celorlalte bancnote, doar mărimea fiind mai mare.

Față

Spate

Bancnota de 500 lei Descriere: Ultima dintre cele șapte bancnote românești este bancnota de 500 lei. Ea este cea mai mare atât ca valoare cât și ca mărime. Valoarea este formată din trei cifre: 5, 0 și 0. Culoarea bancnotei este gri. Materialul din care este făcută este plasticul, iar forma este cea a unui dreptunghi.

Față

Spate

După cum ai putut observa, monedele diferă de bancnote. Acestea sunt făcute din metale, precum alama și oțelul. Ele sunt mai mici atât ca valoare, cât și ca mărime decât bancnotele. Forma acestora este ca cea a unui cerc. Mai mult decât atât, banii de metal au forme care pot fi simțite atunci când îi ținem în mână, ca de exemplu scrisul, cifrele, dar și acele dungi de pe marginea lor. Monedele care sunt folosite în ziua de azi sunt următoarele: 1 ban, 5 bani, 10 bani și 50 bani.

Fii isteț!

Ai văzut toţi banii româneşti. Foloseşte-te de ce ai învăţat. Încearcă să îi recunoşti în orice ocazie. Descoperă ce alte lucruri mai pot fi găsite pe monedele şi bancnotele româneşti. După ce ai examinat banii nu uita să te speli pe mâini! Banii sunt unele dintre cele mai murdare obiecte pe care le folosim.

La rândul lor, bancnotele au alt aspect decât cel al monedelor, luând forma unui dreptunghi. Acestea sunt făcute din plastic. Ele sunt puțin mai groase decât o foaie normală și au culori diferite, cum ar fi: mov, verde, portocaliu, gri, galben, etc. Bancnotele au o valoare mai mare decât cea a monedelor. Poate că îți plac mai mult bancnotele tocmai pentru că sunt desenate foarte frumos. Nici chiar cel mai talentat artist nu ar reuși să facă altele la fel. Chipurile aflate pe fața bancnotelor sunt ale unor români talentați și cunoscuți prin creațiile lor. Numele lor poate fi găsit sub imaginea fiecăruia. Pe spatele bancnotelor se află alte obiecte și monumente celebre. Să vedem care sunt bancnotele folosite în România: 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei și 500 lei. Cât de frumoși sunt banii noștri! Încearcă să îi înveți ajutându-te de culoarea, imaginile și materialul din care sunt făcuți.

Împreună cu părinții Mihai şi Aurel Cu zeci de ani în urmă, aproape de hotarele acestei țări s-au născut doi băieți. Ei se numeau Mihai și Aurel. Amândoi au copilărit la țară, însă departe unul de altul. Mihai locuia într-un capăt al țării, iar Aurel în celălalt. Băieții nu se cunoșteau. Defapt, niciodată nu aveau să se întâlnească. Cu toate acestea, era ceva care îi lega pe cei doi băieți: talentul. Mihai iubea să stea în natură, să se plimbe prin codru, să comunice cu vecinii lui. Ca orice copil el făcea și năzbâtii. Desigur, cel mai puțin iubea școala, tocmai de aceea a repetat clasa a II-a. Cu toate acestea, copilul Mihai își găsea timp și plăcere pentru pasiunea lui. Deseori părinții îl căutau ziua întreagă, însă băiatul nu ajungea acasă până seara. El își petrecea zile întregi hoinărind și vorbind cu natura. Lui Mihai îi plăcea enorm să compună poezii. Cel mai mult el scria despre vânt, despre ape și copaci, despre întreaga natură. Cât de frumoase erau acestea... atât de frumoase, încât au ajuns să fie foarte cunoscute în toată lumea. Tu îl cunoști pe acest Mihai?! Dar poeziile lui?! La fel ca și Mihai, Aurel iubea să privească cerul înalt și să urmărească păsările cum zboară lin deasupra lui. Ca orice alt copil visa să zboare. Dar, spre deosebire de ceilalți el chiar a zburat. Pe vremea aceea, când Aurel era mic copil, nu vedeai nici un avion pe cer. Singurele lucruri care zburau pe atunci erau păsările și frunzele copacilor, toamna. Băiatul era atât de pasionat de zbor, încât a făcut o mulțime de încercări pentru a afla cum poate să zboare. Întrebarea care îl frământa pe copil era: “Cum poate cineva să ridice un lucru greu în aer?”. Astfel, lui Aurel i-a venit o idee: a prins un bondar, l-a legat cu ață, iar de celălalt capăt al aței a legat ceară topită.

Bondarul nu a reușit să ridice de unul singur această bucată de ceară. Ca atare, Aurel a mai prins încă 3 bondari. După ce i-a legat și pe aceștia cu ață, el a rămas uimit cum mai mulți bondari au reușit să ridice bucățica de ceară. Băiatul era foarte isteț și fiindcă își dorea atât de mult să zboare a continuat să se gândească la tot felul de moduri prin care să poată face acest lucru. Știa că pentru a inventa un aparat zburător, trebuia să citească foarte multe despre zbor. După ce a citit multe cărți și a învățat tot ce a putut despre zbor, el s-a pus la treabă și a început să lucreze la invenția lui. I-a trebuit mult timp să o construiască, dar a meritat. Odată terminată, Aurel a testat-o. A urcat în el, a pornit elicea și...și-a luat zborul! A zburat o oră întreagă deasupra satului său. Când l-au văzut vecinii au început să strige și să sară în sus de bucurie. Toți își doreau să zboare cu “invenția lui Aurel”. Băiatul de altădată, acum își spunea: “Ce invenție grozavă! Am să o numesc ”Primul Aurel” și voi zbura cu ea dincolo de marginile acestei țări, unde vântul mă va purta!”. Acesta a ajuns cunoscut în toată lumea, datorită invenției sale. Tu îl cunoști pe Aurel?! Dar invenția sa? Mihai este cunoscut în toată lumea ca “Mihai Eminescu”. El a scris o mulțime de poezii. Una dintre cele mai frumoase poezii este “Luceafărul”. A scris atât de multe despre această stea minunată, încât la sfârșitul poeziei, Mihai și-a dat seama că a scris 99 de strofe. Cât de mult iubea Mihai să scrie despre natură... Aurel este cunoscut în toată lumea ca “Aurel Vlaicu”. Acesta a iubit foarte mult zborul. A citit atât de multe despre el și a făcut atâtea încercări pentru a inventa o mașină zburătoare, încât atunci când a crescut a reușit să zboare la fel ca păsările, în înaltul cerului. Această “mașină zburătoare” este avionul, iar cu el, Aurel a reușit să călătorească în lumea întreagă, pentru ca oamenii să vadă frumoasa lui invenție. Chipurile acestor mari oameni ai României se găsesc şi pe bancnotele româneşti despre care tocmai ai învăţat. Dar ştii pe cine mai găseşti pe aceste bancnote? Caută acasă, împreună cu părinţii şi vezi ce români vei mai găsi pe banii româneşti. Roagă-i pe părinţii tăi să-ţi povestească despre ei.

Jocuri

Jocul 1

Recunoaşte următoarele monede şi bancnote. Încearcă să scrii valoarea, forma şi culoarea potrivită pentru fiecare ban.

Culoare:

Valoare:

Forma:

Culoare:

Valoare:

Forma:

Culoare:

Valoare:

Forma:

Oare ai toate felurile de bani? Încercuieşte bancnotele şi monedele pe care nu le ai.

Jocul 2

Banii mei

Jocul 3

Banii de care mai am nevoie

Numerotează banii în ordinea valorii lor.

Jocul 4

Colorează banii în mod corect.

OperaČ&#x203A;iuni cu bani

RecunoaČ&#x2122;terea banilor

Calcularea banilor

Schimbarea banilor

Cum să folosim banii Data trecută ai învățat cum să recunoști banii. În această lecție vei afla cum poți să-i folosești.

Știai că?

Cu siguranță ai primit bani până acum, poate ai făcut și mici cumpărături. Dar cum știi dacă ai plătit suma corectă? Sau de unde știi că ai primit bine restul? Toate acestea le vei înțelege mai ușor dacă: 1. Recunoști banii și valoarea lor; 2. Știi să calculezi; 3. Înțelegi schimbarea banilor.

O bancnotă românească a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai mică din lume, având mărimea unui timbru.

1. Recunoaşterea banilor Mergi la magazin să-ți cumperi dulciurile tale preferate. Bomboanele costă 50 de bani. Ca să le cumperi îi vei plăti vânzătorului o monedă de 50 de bani. Simplu, nu-i așa? Dar vrei să-ți iei și o ciocolată care costă 3 lei. Cu siguranță știi că nu există o bancnotă de 3 lei. Cum o vei cumpăra? Vei plăti 3 bancnote de 1 leu! După cum vezi trebuie să știi valoarea banilor.

2. Calcularea banilor Ca să înțelegi mai bine operațiile cu bani vom lua un exemplu: ai 5 bani și mergi la magazin să-ți cumperi 2 bomboane. O bomboană costă 1 ban.

Cât vor costa cele 2 bomboane?

Prețul unei bomboane

Prețul bomboanelor

Ține minte! Vei ştii cum să foloseşti banii doar dacă: - îi recunoşti; - ştii să calculezi; - ştii să-i schimbi.

Cât rest trebuie să primești de la vânzător?

Banii mei

Prețul bomboanelor

Restul

După cum ai putut observa, deocamdată, operațiile de care ai nevoie pentru calcularea banilor sunt: adunarea și scăderea.

3. Schimbarea banilor Toată lumea schimbă bani. Dar ce înseamnă acest lucru? Înseamnă să schimbi niște monede sau bancnote în alt fel de monede și bancnote. De exemplu: ai o bancnotă de 10 lei. O poți schimba în două bancnote de 5 lei sau în 10 bancnote de 1 leu.

Trebuie să fii atent doar la următorul lucru: suma pe care o dai la schimbat trebuie să fie exact aceeași cu cea primită. Dai 10 lei și primești tot 10 lei dar în altfel de bancnote. Așadar, la schimbarea banilor nu se pierde și nu se câștigă nimic. Urmărește mai jos cum se schimbă banii. Vei observa că monedele/bancnotele sunt schimbate în bani mai mici.

Fii isteț! Reuşeşte să calculezi repede banii. Asta te va ajuta toată viaţa. Perfecţionează-te încercând să schimbi o sumă de bani la magazinul de unde îţi cumperi dulciuri.

Împreună cu părinții Un citeţ pentru un regat A fost odată ca niciodată, într-un ținut uitat de timp un mic regat. Peste acesta domnea un bătrân împărat. El locuia într-un castel, împreună cu fiica sa. Fata era cunoscută prin frumusețea ei nemărginită și prin bunătatea sa, de către toți locuitorii acestui regat. În acest loc toată lumea era fericită. Oamenii își puteau lucra pământul liniștiți, se bucurau împreună cu familiile lor de recoltele pământului și se bucurau de sărbătorile ținutului. Atunci când avea loc o sărbătoare, se adunau cu toții, aducând cu ei cele mai bune recolte și cea mai bună mâncare. Bărbații și femeile dansau, râdeau, povesteau de dragul întregului ținut. Acest lucru s-a întâmplat și la “Sărbătoarea recoltelor”. S-au adunat toți oamenii din regat, însă de această dată au venit și cei de la curtea împăratului, împreună cu acesta și cu fiica lui, Isolda. Desigur împăratul avea un plan isteț în mintea lui. Văzând câți băieți și câte fete s-au adunat la această sărbătoare, s-a gândit să îi ia pe cei mai buni ca să lucreze la curtea sa. Însă pentru a afla care este mai iscusit dintre băieți, și mai iscusită dintre fete, i-a verificat, trecându-i prin câteva probe puse la cale chiar de el. Făcând semn să oprească muzica, bătrânul împărat le spuse: - Dragii mei săteni, mă bucur atât de mult să văd fericirea pe chipurile voastre. - “Trăiască împăratul!” strigară oamenii încântați. - Vă spun, sunt aici nu numai ca să mă bucur cu voi, ci și ca să vă încerc. Toți, fete și băieți, apropiați-vă de mine cu curaj.

Oamenii au rămas uimiți. Tinerii tăceau și făceau ce le spunea împăratul. Acesta continuă: - Începând cu această seară, unul dintre voi va lucra pentru mine, la castel. Însă pentru a ajunge la curte, trebuie să treceți câteva probe. Astfel voi știi care este cel mai bun dintre voi. Cei mai fricoși, sau mai puțin pregătiți au plecat de lângă împărat. Erau tot mai puțini tineri dornici să lucreze pentru el. Deși erau mai puțini, cei care au rămas, erau printre cei mai buni. Împăratul a pregătit pentru tineri tot felul de probe, care le puteau trece doar dacă știau să numere, să adune sau să scadă. Într-un cuvânt, băieții și fetele nu aveau nevoie de forță, ci de o minte iscusită. Ei au fost nevoiți: să numere bătrânii satului cel mai repede; să adune toți sacii cu fructe; să împartă mâncarea la toți sătenii adunați să petreacă, și așa mai departe. Până la sfârșitul acestor probe, a mai rămas doar un singur băiat. Acesta se numea Marc. Toți îl știau ca “cititorul ținutului”. Pentru a fi sigur că face o alegere bună, împăratul i-a pus o întrebare în fața tuturor oamenilor: - Ce ai face pentru ca acest ținut să fie mai frumos, mai bogat? Băiatul, fiind sigur pe ceea ce urma să spună, îi răspunde hotărât împăratului: - Văd că locuitorii acestui regat au pământ să lucreze și sunt mulțumiți și fericiți cu ce fac! Împărate, tu îți conduci ținutul cu înțelepciune și supușii tăi sunt fericiți. Ce mai pot face eu? Ce le mai pot oferi? Este un lucru ce îl pot face pentru ei. L-am observat demult și de ani de zile mă pregătesc pentru aceasta. Foarte puțini dintre copiii noștri știu să citească și să socotească. Îi voi învăța aceste lucruri. Cred că așa ținutul nostru ar deveni mai frumos și mai bogat decât toate ținuturile din lumea aceasta! Împăratul a fost atât de încântat de spusele lui Marc, că l-a strâns în brațe, ca pe propriul său copil. Apoi, cu vocea tremurândă, bătrânul împărat se adresă tuturor oamenilor:

- Priviți acest băiat! Pentru că a citit în timpul liber, pentru că știe să calculeze, pentru că și-a ajutat părinții la munca grea și pentru că iubește acest ținut, îl voi răsplăti! De mâine va lucra la curtea castelului! El se va ocupa de educația copiilor voștri, oameni buni! Să ne bucurăm pentru Marc – cititorul! Petrecerea nu a încetat, decât în următoarea dimineață. În zorii zilei Marc a plecat la curtea împăratului, împreună cu acesta și cu Isolda. El s-a ținut de cuvânt și s-a ocupat de copii: le spunea povești, îi îndemna să citească, să învețe să calculeze și să își ajute părinții. Era iubit de toată lumea, chiar și de fiica împăratului cu care mai târziu s-a căsătorit. Oamenii au fost chemați la curtea împăratului pentru a sărbători nunta acestora. Cu toții, mari și mici au venit încărcați de bunătăți și voie bună... Și muzica, dansul, și bunăvoia au continuat să fie în acest ținut uitat de timp.

Ce fericit trebuie să fi fost Marc! Încearcă şi tu să înveţi să citeşti, să numeri, să calculezi la fel de repede cum a făcut şi micul nostru erou. Nu te opri numai la atât. Foloseşte isteţ banii pe care îi ai. Numără-i, calculează-i, recunoaşte-i. Lecţiile următoare te vor ajuta şi mai mult să înţelegi ce să faci cu banii.

Jocuri

Jocul 1

Ai văzut cum se schimbă banii. Încearcă şi tu să schimbi următoarele monede şi bancnote. Scrie valorile în spaţiile lipsă.

Jocul 2

Ghiceşte valoarea monedelor. Află care este suma corectă.

Jocul 3

Pune semnul potrivit:

> sau < sau =

Jocul 4

Unde ai mai mulţi bani? Calculează, iar apoi completează în spaţiile lipsă cu “mai mult” sau “mai puţin”.

Să cumpărăm și să vindem

La ce folosesc banii?

Ce înseamnă ”să cumperi”?

Șoriceii vânzători

La ce folosesc banii?

Știai că? Cea mai mare bancnotă care a existat vreodată a fost de mărimea unei coli A4.

Te-ai gândit vreodată la ce se folosesc banii? De ce toată lumea are nevoie de ei? Răspunsul este că banii se folosesc pentru diferite motive. Dar poate cei mai mulți bani se folosesc pentru cumpărături. Cu siguranță ai primit și tu bani. Gândește-te ce ai făcut cu ei? Cel mai probabil ai cumpărat ce ți-ai dorit. Însă un lucru care poate nu l-ai făcut până acum cu banii este să vinzi. Iată încă un motiv pentru care se folosesc banii: pentru a vinde. Hai acum să vedem ce înseamnă să cumperi și să vinzi.

A cumpăra înseamnă a da o sumă de bani în

schimbul unui produs.

A vinde înseamnă a da un produs în schimbul

unei sume de bani.

Să luăm un exemplu. Ai 5 lei și ți-e poftă de înghețată și caramele. Ce vei face? Vei merge la cel mai apropiat magazin și îi vei cere vânzătorului dulciurile dorite. Apoi îi vei plăti 3 lei acestuia. Știi ce ai făcut cu banii? Ai cumpărat. Ce trebuie să primești de la vânzător? Dulciurile pe care le-ai plătit și restul. Știi cât rest vei primi? Ai avut 5 lei, ai plătit 3 lei, deci restul va fi de 2 lei. Ai aflat ce ai făcut tu cu banii. Dar ce a făcut vânzătorul? El a vândut. Ți-a oferit dulciurile și totodată a primit de la tine bani, 3 lei.

Toată lumea cumpără. De ce? Pentru că avem nevoie să cumpărăm! Ca să trăim ne trebuie hrană, adăpost, îmbrăcăminte etc. Tu cumperi aceste lucruri? Din banii tăi? Cel mai probabil că nu. Dar atunci cine le cumpără pentru tine? Părinții tăi. Din această cauză trebuie să fi mulțumitor față de ei. Un lucru important pe care nu îl știi este că în timp ce toată lumea cumpără, nu toată lumea vinde. De ce?

Fii isteț! Cumpără doar ce ai nevoie, nu fă risipă! Încearcă ceva şi mai isteţ. Sigur ai un lucru de care nu mai ai nevoie. Încearcă să-l vinzi! Nu uita, fă acest lucru doar cu acordul părinţilor!

Ține minte! A cumpăra înseamnă a da o sumă de bani în schimbul unui produs. A vinde înseamnă a da un produs în schimbul unei sume de bani. Toată lumea cumpără, nu toată lumea vinde. Nu poţi cumpăra mai mult decât poţi plăti.

Pentru că nu tuturor le place. Sau poate că nu toți au nevoie să vândă. Cu toate acestea, vânzarea este o metodă bună pentru tine de a câștiga bani. Încearcă! Pentru a putea cumpăra îți trebuie bani. Dar ca să ai bani trebuie să-i câștigi. Ei se pot câștiga în multe feluri, chiar și prin vânzare. Încearcă acest lucru și nu uita: când cumperi banii pleacă, când vinzi banii vin.

Împreună cu părinții Şoriceii vânzători A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti... Departe de lumea oamenilor, era un tărâm întins în care locuiau șoriceii. Aceștia erau foarte harnici și uniți. Munceau împreună de dimineața până seara: tații-șoricei ronțăiau în pietre pentru a face noi case în care să stea cu familia; mamele-șoricele făceau rost de hrană pentru familiile lor, aveau grijă de copii, spălau hainele, găteau, făceau curățenie și multe altele. Copiii-șoricei, în schimb, se jucau toată ziua, în afară de orele de dimineață în care trebuiau să meargă la școală. Într-o zi, dis-de-dimineață, Ronți este trezit de mama-șoricel ca să meargă la școală. Somnoros, șoricelul se trezește, merge la baie, se schimbă, mănâncă micul dejun, iar apoi își ia pachețelul-brânzică și pleacă spre școală. Ajuns în clasă, el își salută colegii și se așează la locul lui. Până la venirea profesorului, Ronți vorbește cu colegul lui de bancă, Friț. Ronți n-a terminat să îi spună lui Friț ce a făcut ieri, că profesorul Brânzolescu a și intrat. Acesta pune catalogul pe masă și face prezența. După ce termină, închide catalogul și îi întreabă pe elevii-șoricei: - Ce vă place vouă cel mai mult? Auzind șoriceii această întrebare, fiecare se grăbi să îi răspundă. - Mie îmi place brânza! - Mie îmi plac jucăriile și leagănul din fața casei.

- Eu ador dulciurile. Profesorul a așteptat ca aceștia să termine, iar apoi i-a întrebat: - Atât? Nu mai are nimeni nimic de spus? - Ba da! se auzi timid din prima bancă, iar Ronți continuă: Mie îmi place să citesc revista “Lumea șoriceilor”. Și mi-ar plăcea ca și alții să o citească. - Foarte bine Ronți! Dar ai făcut ceva pentru a le oferi și celorlalți ocazia să le citească? - Păi, nu am încercat asta până acum, răspunse șoricelul puțin întristat. - Atunci ar trebui! îl încurajă profesorul. Îi poți ajuta pe șoricei să citească această revistă și poți și tu să câștigi. Gândește-te! și domnul Brânzolescu și-a continuat lecția. Toată ziua s-a gândit Ronți l-a ce i-a spus profesorul. Se întreba cum poate să ajute pe alții să citească aceste reviste, și în același timp să câștige și el ceva. Șoricelul își cumpăra din alocația de la școală, revista “Lumea șoriceilor”. Ea apărea o dată pe săptămână, deci într-o lună își cumpăra 4 reviste. Pentru că o revistă costa 2 lei, el cheltuia din alocație doar 8 lei pe lună. Astfel Ronți a reușit să strângă în ultimii 2 ani o adevărată colecție de reviste. Ronți s-a hotărât să meargă la cel mai bun prieten al său, Friț și să se sfătuiască cu el. Vorbind amândoi despre ce l-a îndemnat profesorul, în cele din urmă șoriceilor le-a venit o idee. Pentru că Ronți a citit toate revistele, el nu mai avea să le folosească. Astfel, s-au decis să pună toate revistele în camera lui Ronți și să le aranjeze frumos pentru ca alți mici șoricei să poată să le citească, iar Friț avea să îl ajute. Dar cum aveau ei să câștige bani din acest lucru? Ei au făcut din camera lui Ronți un fel de bibliotecă de reviste. Așadar, micii șoricei veneau acolo, stăteau cât vroiau și plăteau 50 de bănuți ca să citească din reviste, adică ei închiriau revistele. Friț și Ronți nu au mai stat pe gânduri. Au dat de știre tuturor șoriceilor că vor închiria revistele.

În mai puțin de o lună ei au reușit să facă așa de mulți bani încât au reușit să-și cumpere două biciclete și să le rămână alți bani ca să mai cumpere noi reviste. Așadar mica lor bibliotecă devenea tot mai mare și cei doi câștigau din ce în ce mai mult. Într-o zi de școală, profesorul Brânzolescu, intră în clasă, face prezența, iar pe urmă îi întreabă pe elevii-șoricei: - Ați câștigat vreodată banii voștrii? În clasă s-a făcut liniște. Singurii care puteau răspunde erau Ronți și Friț. Cât de încântat era profesorul de cei doi afaceriști-șoricei!

Fii şi tu ca cei doi şoricei. Pentru început încearcă să îţi ajuţi părinţii mergând cu ei la cumpărături. Roagă-i să te lase să cumperi şi tu. Ei vor avea grijă ca să ceri ce trebuie, să plăteşti îndeajuns şi să primeşti restul bine.

Jocuri Jocul 1

Ajută-l pe Andrei să cumpere de mâncare pentru familia lui. Încercuieşte ce trebuie să cumpere băiatul. Apoi calculează şi vezi câţi bani a cheltuit.

6 lei

15 lei

12,5 lei

12 lei

3 lei

58 lei

25,5 lei

44 lei

Jocul 2

21,5 lei

1 leu

80 lei

Încercuieşte cât trebuie să plăteşti pentru fiecare produs în parte.

32,5 lei

1000 lei

Jocul 3

Jocul 4

Descoperă cuvintele de mai jos:

Ghiceşte !

Șoricelul brânză vrea Iar pisica vrea să-i dea, Bucuros, el se servește Dar pisica îl oprește: „- Știi ce este de făcut, Ca să poți mânca mai mult?” Șoricelul nu-nțelege Ce răspuns tu ai alege?

Bonus

Ce interesantă poate fii lumea banilor! Câte lucruri noi ai putut descoperi! Mai știi cum arăta prima monedă din lume? Sau îți amintești cum făceau oamenii rost de ce aveau nevoie atunci când nu existau bani? Dar cum și de ce s-au inventat banii? Să ne reamintim! Cu mii de ani în urmă, când banii nu existau, oamenii făceau rost de ce aveau nevoie prin (1) .............. Mai târziu au fost folosite ca bani, obiecte rare, precum scoicile și (2) ................ ................... În cele din urmă, oamenii au inventat (3)..................... și bancnotele. Monedele erau făcute din (4) ..... și argint. Ele au apărut prima dată în (5)................., iar bancnotele în (6)................... Astfel au apărut banii adevărați. Banii au ajuns și în țara noastră. Ei se numesc (7) ... Denumirea provine de la (8)............. olandezi. La fel ca în toate țările și în România există monede și bancnote. Avem (9)... monede și 7 bancnote. Monedele sunt următoarele: 1 ban, (10)........, 10 bani,(11) ........... Bancnotele în ordine crescătoare sunt: (12)..........., 5 lei, (13)..........., 50 lei, 100 lei, (14).................... și (15)................. Ele diferă între ele prin valoare, (16) ....................., (17) ...................... și materialul din care sunt făcute. Cel mai puțin valoros leu românesc este moneda de (18) .......... În schimb, cel mai valoros leu românesc este bancnota de (19) ............. Astfel poți recunoaște banii. Însă ca să-i folosești trebuie să știi să (20) .......................... și să (21) ....................... banii. Acum că știi atât de multe despre bani poți să cumperi și să (22) ......... Îți mai amintești ce înseamnă să cumperi? Înseamnă să dai o sumă de (23) ...... în schimbul unui produs. Dar să vinzi? Înseamnă să dai un (24) ......................... în schimbul unei sume de bani. Cu toții trebuie să cumpărăm. De ce? Pentru că avem nevoie de îmbrăcăminte, (25) ....................... și (26) ................. Cine îți cumpără ție toate acestea? (27) .......................! Nu uita să fii mulțumitor față de ei! Iată câte ai învăţat! Fii sigur că acum ştii mult mai multe lucruri despre bani decât alţi copii de vârsta ta. Încearcă să înveţi în continuare şi spune-le şi prietenilor tăi cât de fascinantă e lumea banilor.

Jocuri Jocul 1

Ghiceşte !

Mai demult bani nu erau O metodă foloseau: Dădeau grâu pe-o găină mare Despre ce e vorba oare?

Nu este al junglei rege Însă prin a noastră țară trece. În tranzacții-l folosim El ne-ajută să plătim.

Andrei merge la cumpărături, Vrea să pape murături Ia cu el două monede de 50 de bani, Dar le oferă la orfani. În drum găsește 15 lei În total, câți bani a avut Andrei?

Jocul 2

Descoperă ce se întâmplă atunci când:

Dai bani:

După ce cumperi primești:

Dai produse în schimbul banilor:

Dicționar

Afacerist: om care se ocupă cu afaceri; care negociază; Argint: metal prețios din care se făceau monedele; Aur: metal prețios din care se făceau monedele;

B Bancnotă: ban din hârtie. Înainte de fabricarea lor din hârtie, se folosea pielea animalelor, frumos decorată; Bancnotă plasticată: ban din plastic. Înaintea bancnotelor plasticate, existau doar bancnote din hârtie; Banii-marfă: sunt acele obiecte, care cu mii de ani în urmă erau folosite ca bani. Exemplu: orzul, scoicile, pietrele rare etc.; Banii-zburători: denumirea bancnotelor;

C Calcula: a socoti; a cunoaște operațiile de adunare, scădere, înmulțire, împărțire; Cartea Recordurilor: în această carte sunt trecute obiecte, fenomene, unice în lume; Cumpăra: înseamnă a da o sumă de bani în schimbul unui produs;

D Deșert: zonă foarte călduroasă, bogată în nisip;

I Inventator: creator;

Î Împărat: rege;

L Leul: ban românesc; monedă națională;

M Mademoiselle: denumire în franceză, care înseamnă “domnișoară”; Monedă: ban din metal. Cu mii de ani în urmă, monedele se făceau din metale prețioase cum ar fii: aurul, argintul sau bronzul; Monedă națională: moneda care se folosește într-o anumită țară; Monopoly: joc de grup, în care se cumpără și se vinde;

O Operații (cu bani): se referă la calcularea banilor, la operațiile matematice pe care le folosim pentru a utiliza banii; Operații (matematice): se folosesc în matematică și sunt de patru feluri: adunarea, scăderea, înmulțirea, împărțirea;

P Plăti: a da o sumă de bani în schimbul unui produs; Predominant: în mare parte;

R Recunoaștere (a banilor): înseamnă a învăța cum arată banii, dar și valoarea lor; Responsabil: răspunzător de un lucru/o sarcină; Rest: suma de bani care trebuie primită de la vânzător, atunci când nu se cumpără de toți banii;

S Schimb (de mărfuri): este schimbul de produse pe care oamenii îl făceau pentru a obține lucrurile de care aveau nevoie; Schimba (bani): se referă la schimbarea unei sume de bani, în bani mai mici decât suma dată; Sumă (de bani): este totalul adunării valorilor unor bani;

T Taler olandez: monedă olandeză, folosită în Țara Românească. Imaginea ce se găsește pe această monedă (un leu), a dat numele banilor românești;

V Valoare (a banilor): suma scrisă pe monedă/bancnotă; Vinde: înseamna a da un produs în schimbul unei sume de bani.

Bibliografie

CĂRȚI 1) Alvin Hall, Show Me The Money, Dorling Kindersley, USA, 2008. 2) Karen Cooper, The Everything Kids’ Money Book, Sember, J.D., USA, 2010; 3) Paul Samuelson & Wiliam Nordhaus, Economics, McGraw-Hill, USA, 2006;

SITE-URI WEB 1) http://themint.org/ 2) http://www.bnro.ro/ 3) http://www.federalreserveeducation.org/ 4) http://www.richkidsmartkid.com/