Revista Fii ECOlogic! nr. 5

Revista proiectului regional

5 . r N

Proiect finanĹŁat de AdministraĹŁia Fondului pentru Mediu

ECHIPA DE PROIECT * GLAD VARGA - manager de proiect * PAUL ALBU - asistent manager * prof. dr. MARIUS ŢIU - consilier ştiinţific, director de proiect * prof. ANCUŢA BREBAN - responsabil comunicare * Tomck@t - responsabil tehnic CONTACT: Tel: 0257/212116 Mobil: 0749840835 Fax: 0257/212285 e-mail: tiu_marius@yahoo.co.uk Asociatia Educatio e-mail: asociatiaedu@gmail.com

ORGANIZATORI:

COLABORATORI:

2

COLEGIUL NAŢIONAL „ELENA GHIBA BIRTA” PROF. COORDONATOR MARIUS ŢIU

EFECTUL DE SERĂ Definiție Termenul de„efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenția contribuția unor anumite gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața terestră. În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost responsabil de încălzirea suficientă a acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor așa cum le cunoaștem noi azi.

Experţii în domeniul climatic sunt de părere că o creştere a nivelului „gazelor cu efect de seră”, creştere provocată de activităţile umane, accentuează în mod artificial efectul de seră, ducând la creşterea temperaturilor globale şi dereglând clima.

Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în 1824.

Cauze - gaze cu efect de seră Natural, atmosfera actuală are în componenţa sa azot (78%), oxigen (21%) şi alte gaze doar 1%. Structura ei se modifică însă sensibil prin elemente responsabile de producerea efectului de seră: vapori de apă (70% din efect), dioxid de carbon (9%), metan (9%), ozon (7%) etc.

- Ciclul carbonului: după vaporii de apă, dioxidul de carbon (CO2) este principalul gaz de seră. Carbonul este stocat sub pământ, departe de biosferă, în combustibili fosili, însă ciclul organic al carbonului descrie transferul carbonului între mări, ecosistemul terestru şi atmosferă. Fără influenţa umană, transferul între aceste rezervoare de carbon este menţinut în mare în echilibru – de exemplu, plantele absorb carbonul în timp ce se dezvoltă, dar îl elimină atunci când mor. Însă când oamenii taie arbori sau ard combustibili fosili (petrol, cărbuni, gaze) pentru producerea energiei şi în transporturi, eliminând în atmosferă cantităţi suplimentare de carbon şi accentuând astfel efectul de seră. Aceasta constituie o problemă mai ales atunci când se extrag şi se ard combustibili fosili, deoarece astfel se adaugă carbon la ciclul „organic” al carbonului, care altfel ar rămâne 3

depozitat adânc sub pământ. O parte din acest carbon ajunge în atmosferă, alta în arbori, plante şi sol, pe pământ, şi o altă parte în mări şi oceane. O parte mai mare ajunge în atmosferă deoarece se taie păduri şi se construiesc oraşe, drumuri şi uzine, reducându-se astfel capacitatea biosferei de a absorbi carbonul.

- Metanul este eliberat de pe plantaţiile de orez (în ciclul de vegetare) şi locurile de depozitare a gunoaielor (prin descompunerea elementelor organice), precum şi produse rezultate din arderi a diferiţi compuşi chimici industriali (acid azotos, carbon fluorhidric, carbon perftoric, sulf hexaflorid). Nu sunt de ignorat emisiile din agricultură, în special din creşterea bovinelor.

Consecinţe Principala urmare este Încălzirea Globală, care aduce numeroase modificări în natură. Datorită gazelor de seră pe care pe care le-am emis deja în atmosferă, suntem predispuşi la o încălzire cu 1,2 sau 1,3°C a temperaturii în următoarele decenii, chiar dacă am opri toate emisiile de gaze cu efect de seră imediat. Scopul politicii climaterice ar fi acela de a împiedica creşterea temperaturii medii globale cu mai mult de 2°C peste nivelul perioadei pre-industriale. La peste 2°C, impactul asupra ecosistemelor naturale şi a sistemului climatic creşte in mod dramatic: • ameninţă multe milioane de oameni cu riscul apariţiei foametei, malariei; milioane de oameni sunt ameninţaţi de inundaţii, furtuni puternice şi lipsa apei potabile.

• ar duce la producerea unor valuri de căldură extremă; cele mai afectate sunt ţările sărace şi cele în curs de dezvoltare, mai ales cele din America de Sud, Africa sud-sahariană şi Asia. Zonele afectate de secetă s-au dublat în ultimii 35 de ani.

• provoacă topirea gheţarilor şi a calotei glaciare, ceea ce ar duce la creşterea pericolului inundaţiilor în unele zone sau la lipsa apei atât de necesare vieţii în alte zone.

Aproximativ 30% din gheţarii Europei au dispărut deja. În Oceanul Pacific, Oceanul Indian şi Marea Caraibelor multe insule ar putea dispărea, iar în Europa sezonul de iarnă ar deveni mai scurt şi mai scump pentru practicanţii de sporturi de iarnă.

• duce la creşterea nivelului apelor mărilor, ameninţând numeroase populaţii de pe întreaga planetă şi mai ales din zonele joase ale ţărilor în curs de dezvoltare, cum ar fi Bangladesh, sudul Chinei, ca să nu mai vorbim de „ţările de jos” (Belgia, Olanda, NV Germaniei) şi SE Angliei. NASA a efectuat recent cu ajutorul sateliţilor prima măsurătoare exactă a ritmului de topire a gheţarilor de pe Terra. Rezultatele studiului arată că 150 de miliarde de tone de gheaţă dispar anual, crescând cu 4 milimetri nivelul oceanului planetar.

• ameninţă marile ecosisteme, de la cele polare şi antarctice, până la cele tropicale.

• până în anul 2200 aproximativ două treimi din permafrostul de pe Terra se va topi, aducând la suprafaţa circa 190 miliarde de tone de dioxid de carbon şi metan aproximativ jumătate din totalitatea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la combustibilii fosili de la începutul revoluţiei industriale şi până în prezent.

• duce la dispariţia unor păduri şi specii, ceea ce va afecta viaţa întregii planete (1 milion de specii ar putea dispărea din cauza schimbărilor climatice), costurile economice resimţindu-se mai acut în țările sărace sau în curs de dezvoltare.

4

• in urmatorii ani vom avea de infruntat tot mai frecvent inundatii, furtuni violente, secete si tornade.

Soluţii Există soluţii la problema schimbărilor climatice: - energiile regenerabile (hidro, eoliană, solară etc.)

- eficienţa energetică (producţie mai mare cu consum mai redus) - reducerea utilizării combustibililor fosili (petrol, cărbuni, gaz) - reducerea traficului auto şi utilizarea maşinilor cu consum redus sau electrice - fabrici cu filtre de diminuare a emisiilor de gaze Natura ne pune la dispoziţie o varietate de alternative pentru producerea energiei. Singura problemă este cum să transformăm lumina solară, vântul, biomasa, energia geotermală sau puterea apei în electricitate sau căldură într-un mod ecologic şi cu costuri cât mai mici, astfel reducând emisiile de CO2 şi efectul de seră şi ajutând la protejarea climei şi mediului înconjurător.

Este de aşteptat ca agricultura şi silvicultura să continue să aducă o importantă contribuţie la combaterea efectelor produse de schimbările climatice, prin: - Realizarea împăduririlor în vederea absorbţiei şi a retenţiei gazelor cu efect de seră; rolul pădurilor în reducerea CO2 si purificarea aerului este bine cunoscut.

- Schimbările survenite în utilizarea terenului (incluzând împădurirea terenului agricol sau neagricol) afecteaza în mod direct balanţa carbonului – în special prin înfiinţarea pădurilor tinere, cu viteză mai mare de creştere, care absorb cantităţi mai mari de CO2 în comparaţie cu pădurile îmbatrânite; - Utilizarea biomasei ca sursă de energie regenerabila.

Concluzii Anii ´90 au fost probabil cea mai caldă perioadă din istoria omenirii, 1998 fiind cel mai fierbinte an.

Concentraţiile de CO2 înregistrate în prezent în atmosferă sunt cele mai mari din ultimii 150.000 ani. În lume sunt emise anual 22,52 miliarde tone de dioxid de carbon. Pentru 64% din aceste emisii se fac responsabile 10 state; principala ţară ca emisie de dioxid de carbon esta SUA, urmată de China, Rusia, Japonia, India, Germania, Marea Britanie, Canada, Italia, Franța.

Niciodată până acum umanitatea nu s-a confruntat cu o asemenea imensă criză de mediu. Dacă nu luăm urgent măsuri pentru a opri încălzirea globală, schimbările ar putea fi ireversibile şi pagubele inestimabile.

5

LICEUL PEDAGOGIC “DIMITRIE ŢICHINDEAL” Prof. coordonatori FLORENTINA BĂLĂCEL, FLORINA PÂRV

“Tsunamiurile rămân periculoase chiar și dupa ce au traversat un ocean intreg, gonind cu viteza unui avion”

National Geographic, revista nr. 106, februarie 2012

La data de 11 martie 2011 a avut loc un cutremur de 9.0 grade pe scara Richter la ora 14:46 in Japonia in largul coastei de nord-est. Cutremurul a fost precedat de un tsunami care a măturat cu viteză tot ce a prins în cale. Marea majoritate a tsunamiurilor sunt provocate de

cutremure

submarine

de-a lungul faliilor numite zone de subducție. De-a lungul acestor două zone de contact, două dintre plăcile tectonice

ale

Pământului

se ciocnesc, placa cea mai densă se scufundă sub cea continentală. Acolo unde cele două se blocheaza, se acumuleaza tensiunea.

Când cele doua placi se elibereaza brusc, printr-un cutremur, fundul marii se poate bomba, ridicând marea si creând astfel un tsunami. Înainte ca primul val să apară, de multe ori apa se retrage de la țărm, “secând” astfel porturile si scoțând la iveala fundul mării.

La fel s-a intamplat și in Fukushima Daiichi. În afară de inundarea și distrugerea zonelor expuse, tsunamiul care a lovit Fukushima a afectat si centrala nucleară din zona. Reactoarele 4, 5 si 6 ale centralei nucleare de la Fukushima 6

fusesera inchise înainte de cutremur pentru intreținere. Celelalte reactoare nucleare ale centralei nucleare au fost închise în mod automat după cutremur, iar căldura reziduală de la baghetele din uraniu îmbogățit era răcită cu putere de la generatoarele de urgență. Apoi, tsunami-ul a dezactivat generatoarele de urgență, prevazute să răceasca reactoarele. Acest lucru insemna că la centrala nucleara de la Fukushima, barele de combustibil nuclear, uraniu îmbogățit , nu au mai putut fi acoperite cu apă. Astfel a avut loc o explozie și un incendiu, degajându-se în atmosferă aburi radioactivi.

Drept urmare populația locală din perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care nu era încă evacuată datorita tsunamiului si cutremurului) a fost avizată să rămână în locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator) radioactivității crescute.

Problemele sunt departe de a se fi sfârșit pentru Țara Soarelui Răsare.

Pe lângă pagubele dezastruoase cauzate de cutremur și mai apoi de tsunami, accidentul nuclear a încheiat seria evenimentelor tragice care au supus la chinuri grele locuitorii zonei. Cu toții știm urmările celorlalte accidente nucleare care s-au petrecut până in prezent, precum: Cernobîl sau Hiroșima. Accidentul nuclear de la centrala nucleară niponă Fukushima este mult mai grav decât cel de la Cernobîl din 1986 (Ucraina), deoarece a durat deja mai mult timp şi implică mai multe reactoare.

Regiunea din jurul centralei nucleare nipone de la Fukushima ar putea rămâne

nelocuită

timp

de 10-20 de ani, datorita radioactivității

crescute

care poate afecta locuitorii.

Orașul Namie este unul dintre cele 5 orașe, două municipii si două sate 7

aflate total sau parțial pe o rază de 20 km de central nucleară, suprafață pe care guvernul a interzis accesul. Ca toate orașele din zona de excludere nuclear este ca și inexistent. Dintre cei 21.000 de locuitori, 7.500 s-au imprastiat prin Japonia.

Alți 13.500 trăiesc in adăposturi temporare. Poate aspectul cel mai sfâșietor este că la prima vedere, totul părea in regulă. Pajiștile verzi-albăstrui erau abundente, râurile Takase si Ukedo scânteiau în soare, asta până la cumplitul tsunami care a distrus totul sub valurile sale imense.

Unii locuitori au decis să se intoarcă înapoi la casele lor pentru a îngriji animalele iradiate. Cu măști și costume protectoare albe,unii localnici sunt adusi rareori cu autobuzul pentru a recupera bunuri de valoare și a-și inspecta casele părasite. În momentul evacuării, o batrână a lăsat acolo tăblițele memoriale budiste, spunând cu lacrimi in ochi: „Doar ele ne mai apără casa”. Impactul sufletesc a celor care și-au pierdut practic o parte din viață, din agoniseala lor de până atunci, este imens.

Printre efectele care pot fi observate deja amintim: contaminarea apei, solului si a faunei. Practic, toata suprafața expusă este periculoasă.

Nu toate efectele negative ale radiațiilor se văd acum, dar peste câțiva ani vor fi mai mult decât vizibile in rândul locuitorilor care au fost expuși. Bolile si cancerul de diferite tipuri reprezintă urmări în rândul celor care au fost expuși direct, dar aceste efecte vor fi prezente și peste generații, manifestându-se prin malformații, boli congenitale si alte deficiențe în rândul nou-născutilor.

Să nu uităm de toate resursele naturale care au fost expuse la radiații și au fost contaminate.

Concluzionând, evenimentele tragice petrecute in zona Fukushima Daiichi se număra printre cele mai grave care au avut impact negativ asupra mediului inconjurător si asupra oamenilor, dar viața nu se termină aici. Locuitorii o iau de la capăt în altă zonă, cu noi speranțe în suflet și cu gândul că viața merge înainte, orice s-ar întâmpla.

8

ŞCOALA GENERALĂ „IOSIF MOLDOVAN” Prof. coordonator MIHAELA CIORBA

POLUAREA RADIOACTIVĂ Radioactivitatea poate fi definită ca proprietatea unor elemente de a se transforma, prin dezintegrare, în alte elemente, după emiterea unor radiaţii. Există o radioactivitate naturală, de origine cosmică (emisă de diverse corpuri cereşti, mai ales de Soare) şi terestră, emisă de rocile terestre, precum şi o radioactivitate artificială, provocată de activitatea umană.

Poluarea radioactivă poate fi definită ca o creştere a radiaţiilor, ca urmare a utilizării de către om a substanţelor radioactive. Radiaţiile emise de substanţele radioactive sunt de trei tipuri: - radiaţii gamma, constituite din unde electromagnetice de mare frecvenţă, foarte penetrante; - radiaţii beta, compuse din electroni a căror viteză de deplasare este apropiată de a luminii şi pot pătrunde în ţesuturile vii, până la mai mulţi centimetri;

9

- radiaţii alfa încărcate pozitiv, care sunt nuclei de heliu, foarte puţin penetranţi pentru ţesuturile vii.

Surse de poluare radioactivă. Sursele artificiale de poluare radioactivă sunt de două categorii: controlate şi necontrolate.

Cele controlate se referă la: acceleratorii de particule în scopul cercetărilor, generatoarele de raze X, aparate şi instalaţii de uz casnic (radioterapeutică, aparate de televiziune), surse legate de reacţii nucleare (centrlele nucleare: :Cernobâl,Fukushima,Cernavodă), radioizotopi utilizaţi în diverse laboratoare.

Sursele necontrolate se referă la: căderi radioactive rezultate din experienţele nucleare, deşeuri radioactive rezultate din activităţile economice şi din cercetare.

Efectele poluării radioactive. Din punctul de vedere al modului de acţiune al radiaţiilor, poluarea poate fi de două categorii: 1- Poluare radioactivă directă, atunci când omul inhalează aerul poluat.

Acest tip este provocat fie datorită accidentelor de la reactorii nucleari sau uzinele atomo-electrice, fie printr-un război atomic. Se cunosc, până în prezent, aproximativ 170 de accidente nucleare serioase, dintre care cel de la Cernobâl este mai cunoscut şi mai apropiat de noi. Un real pericol îl constituie centrala atomo-electrică de la Koslodui, Bulgaria.

2- Poluare radioactivă indirectă – începe prin căderile radioactive din atmosferă şi depunerea lor pe sol, pe culturile agricole etc. Aceste depuneri se concentrează în lungul lanţurilor trofice, după următorul traseu: aer - sol, culturi, ierburi şi ape-animale-om.

Omul, ultima verigă a lanţului trofic, preia aceste elemente poluate ce pătrund în tubul digestiv după absorbţia alimentelor animale şi vegetale poluate radioactiv.

Efectele radioactivităţii asupra omului. S-a constatat că populaţia este 10

supusă unei radiaţii naturale de 100-150 mremi (mremul fiind unitatea de radiaţii care produce aceleaşi efecte biologice ca şi un roentgen de radiaţii X). Efectele fiziologice ale radiaţiei se manifestă prin diverse tulburări: ameţeli, dereglări intestinale ce pot merge până la decese. Efectele directe se manifestă prin arsuri diverse. De asemenea, radiaţiile se comportă ca agenţi cancerigeni sau mutageni.

Mai întâi rezultă o alterare a cromozomilor, apoi o modificare a codului genetic.

Radiaţiile ionizante şi biosfera. Prin contaminarea radioactivă a mediului are loc pătrunderea substanţelor radioactive în organismele vegetale, animale şi umane, producându-se un fenomen de iradiere internă, datorită prezenţei unor izotopi radioactivi. Radiaţiile afectează materialul biologic în mod variat, însă efectul cel mai critic este cel la nivelul informaţiei genetice, adică la nivelul ADN. Efectele genetice ale radiaţiilor. Sunt dependente de doză, debitul dozei, tipul radiaţiei, viteza diviziunii celulare, numărul cromozomilor, reversibilitatea leziunilor cromozomale.

La nivel celular, efectele radiaţiilor sunt foarte variate, ele determinând încetinirea sau blocarea diviziunii celulare, pierderea definitivă a capacităţii de diviziune şi chiar moartea celulelor. Sub influenţa radiaţiilor ionizante se produc diferite tipuri de restructurări cromozomiale, inversii, translocaţii, duplicaţii. În mod natural, o parte din leziunile ADN-ului sunt „reparate” cu ajutorul unui echipament enzimatic complex din celula vie. Este vorba despre aşa-numitul “proces reparator al ADN-ului”. O altă parte a leziunilor provoacă modificări în structura şi numărul cromozomilor din celulă, precum şi a genelor, astfel că celula vie suferă mutaţii sau, în cazul unor doze mari de iradiere, efectul acestora poate fi letal.

Leziunile la nivelul ADN-ului, provocate de radiaţiile ionizante, au ca efect transformarea protooncogenelor în oncogene, fapt ce determină apariţia de cancere. Inducţia de cancere este primul efect somatic tardiv al radiaţiilor.

De asemenea, la femeile însărcinate, radiaţiile ionizante determină, mai ales în primele luni de sarcină, pot duce la efecte teratogene.

Important este faptul că nu există doze-limită sub care radiaţiile sunt total inofensive. Există numai doze de risc redus.

11

ŞCOALA GENERALĂ NR. 12 („REGINA MARIA”) Prof. coordonator ANAMARIA ŞTEFU

TRAGEDIE ÎN GOLFUL MEXIC Golful Mexic este un golf al Oceanului Atlantic, cuprins între Statele Unite ale Americii, Mexic si Arhipelagul Antilelor, fiind una dintre cele mai calde zone oceanice din lume, recunoscută pentru frumusetea plajelor sale dar si pentru diversitatea de specii de animale, multe dintre acestea fiind pe cale de disparitie.

Acest paradis in care traiesc foci cu blana, delfini, lamartini, broaste testoase de mare, randunici de mare, cocori albi americani, fluierari, pelicani, pesti, crabi a fost tulburat in 20 aprilie 2010 cand, platforma petrolieră Deepwater Horizon detinuta de compania British Petroleum a explodat in lungul coastei statului Louisiana. Înainte ca aceasta să se scufunde, focul a ars timp de 36 de ore, iar hidrocarburile au continuat să fie deversate în apele Golfului Mexic timp de 87 de zile înainte ca zona de forare să fie sigilată. O estimare vorbeste despre circa o mie de barili de petrol care s-au revarsat din put in fiecare zi, raspandinduse in larg Motivul exploziei a fost o valvă de presiune care trebuia să menţină controlul presiunii în instalaţii.

Explozia platformei petroliere Deepwater Horizon si ulterioara deversare de petrol in Golful Mexicului este unanim considerata drept cel mai grav dezastru ambiental provocat de om din istorie. “Mareea neagra” a amenint sa inghita intregul Golf, intreaga coasta meridionala si sud-orientala a Statelor Unite si a 12

Mississippi. Potrivit celor mai “negre” previziuni, aceasta catastrofa va continua sa ucida timp de multe generatii, transformand cel mai probabil intregul Golf Mexic intr-o zona moarta. Animalele, viata omului, pana si industriile, toate risca potential daune permanente si distrugerea.

CRONOLOGIA UNUI DEZASTRU La o adancime de 1.500 m in Golful Mexic, la circa 80 km de Venice (Louisiana), explodeaza putul de petrol care perfora platforma Deepwater Horizon, aflata in proprietatea companiei Transocean si inchiriata colosului petrolier British Petroleum . Mor 11 muncitori si alti 17 sunt raniti.

Doua zile mai tarziu de la explozie platforma s-a scufundat, constatanduse ulterior 3 fisuri in putul de extractie prin care s-au scurs milioane de litri de petrol. In ciuda eforturilor autoritatilor dar si a responsabililor pentru accident, pata de petrol se raspandeste pe o suprafata foarte mare si astfel este foarte greu de colectat. Pata isi modifica permanent suprafata ca urmare a valurilor si vantului si a fost fotografiata din spatiu de NASA in 11 mai 2010. A fost fotografiat si fumul degajat de incendiul care a cuprins platforma petroliera. Pete de petrol ajung pe coastele insulelor Chandeleur, in rezerva naturala Breton.

Se decreteaza stare de urgenta, iar compania BP incearca diverse solutii pentru stoparea deversarii. British Petroleum utilizeaza roboti subacvatici controlati de la distanta pentru a incerca sa repare stricaciunea, dar tentativa esueaza. British Petroleum inserareaza a un tub flexibil cu lungimea de o mila in conducta deteriorata, astfel incat o nava-cisterna sa poata aspira petrolul.

Functioneaza, dar reuseste sa stranga mai mult de 2.000 barili/zi. In fiecare zi Deepwater Horizon “scuipa “in ocean tot mai multi barili de petrol.

In cadrul unei operatiunii numita “cut an cup” sunt aspirate circa o mie din cele 19.000 de barili care ies din put in fiecare zi. Dezastrul a costat pana in acel moment compania petroliera 1 miliard de dolari. Se declanseaza mai multe operatiuni pentru a bloca putul cu petrol. BP a folosit un procedeu numit “static kill”, prin care a astupat scurgerea de petrol cu 2300 de barili de namol. A fost realizata si incendierea controlata a petrolului de la suprafata apei pentru a stopa inaintarea in larg a petei petroliere.

Echivalentul a 5 milioane de barili- aproximativ 800 milioane de litri de petrol au fost deversati in golf in urma exploziei de pe platforma Deepwater Horizon (Louisiana) in aprilie 2010, inainte ca scurgerile din sonda de titei sa fie stopate la inceputul lui august. Reparatiile finale a sondei au fost amanate pana in septembrie.

13

CONSECINTE ECOLOGICE Experţii spun însă că mărimea petei de petrol din Golf, precum şi substanţele folosite să înlăture petrolul din apă, schimbă toată situaţia, aceasta devenind cu mult mai rea decât Exxon.Valdez.( poluare istorica generata de cea mai mare companie petroliera din lume, care s-a produs in 1989 prin deversarea a 40 mii tone de petrol in Oc. Arctic si care afecteaza inca mediul inconjurator.)

Poluarea din Golful Mexic este cel mai mare dezastru ecologic din istoria SUA. Flora si fauna au fost puternic afectate iar industria turistica a fost complet paralizata in urma accidentului. Potrivit International Bird Rescue Research Center, au murit cel puţin 783 de păsări, 353 de ţestoase şi 41 de mamifere .

Efecte devastatoare au avut si incendiile controlate . Pe langa fumul imprastiat in atmosfera, sute de vietuitoare imobilizate in petrol au fost arse de vii. Grupurile de protectia animalelor au dat in judecata BP pentru ca arde de vii testoase pe cale de disparitie “Specii de testoase pe cale de disparitie, precum Kemp’s ridley, una dintre cele mai rare de pe Pamant, sunt prinse in petele de petrol si nu pot scapa atunci cand acestea sunt incendiate”, a explicat grupul pentru protectia animalelor.

Anumite substanţe folosite pentru inlaturatea petrolului, au făcut ca acesta să se despartă în particule minuscule şi să se scufunde, iar peştii cred că sunt de mâncare. Aceast fenomen va duce la probleme pe termen lung, întrucât toxinele se vor mişca în lanţul nutritive Aproape 2 ani au trecut de la teribilul accident din Golful Mexic. Deversarea de petrol a omorat oameni, animale, a schimbat condiţiile de trai din această zonă şi a ridicat un mare semnal de alarmă în legătură cu posibilele catastrofe care pot apărea în timpul luptelor pentru cucerirea aurului negru.

14

LICEUL TEORETIC “ADAM MÜLLER GUTTENBRUNN” Prof. coordonator MARIANA ŞERBAN

Aurul negru – trecut, prezent şi viitor Petrolul, supranumit „aurul negru”, este una dintre resursele cunoscute şi utilizate încă din antichitate, pe plan local, şi a cărui exploatare a înregistrat o creştere uimitoare. Dacă în trecut petrolul se utiliza (de acum cca 6000 de ani) la: conservarea mumiilor (de către egipteni), impregnarea lemnului din care construiau bărcile (fenicienii) – la scară mult mai mică, în prezent transporturile şi industria utilizeaza cea mai mare cantitate de petrol. Studiile arată că pe lângă industria energetică şi a

energiei

electrice,

petrochimia reprezintă o ramură cu dinamica cea mai accentuată din cadrul industriei chimice şi care utilizează importantă

o

proporţie (7%,

din

totalul de 23% utilizat în industrie) din producţia mondială de petrol şi gaze naturale. În viitor se apreciază că rezervele de petrol ale planetei ar urma să fie epuizate complet în aproximativ 31 de ani, în jurul anului 2041.

Analizând statisticile se poate observa că printre ţările mari producătoare de petrol se numără: Arabia Saudită, SUA, Rusia, Iran, Mexic, Venezuela, iar consumul cel mai mare se înregistrează în: SUA, China, Japonia, Rusia, India. Tot din statistici se poate observa că şi în România producţia de petrol a atins apogeul în anii 1980-1985, când industria era foarte diversificată, după care producţia de petrol din România a început să scadă, corelat şi cu scăderea rezervelor. De asemenea se 15

poate constata că necesarul de petrol la nivel mondial creşte, pe când producţia de petrol, şi implicit rezervele cunoscute, scad.

Petrochimia a devenit de peste 300 de ori mai dezvolatată decât cea din 1940, cu o gamă de sortimente de peste 3000 de produse (mase plastice, răşini sintetice, fire şi fibre sintetice, cauciuc sintetic, pet-uri etc). În urmă cu câteva decenii, nu existau metode de reciclare a pet-urilor, astfel că acestea erau aruncate la întâmplare, făra ca oamenii să se gândescă serios la faptul că acestea pot fi reciclate, iar din materialele care rezultă se pot confecţiona alte obiecte (tricouri, covoare). În ziua de azi, deşi s-au inventat şi utilizat metode de reciclare a peturilor, iar aceste metode se pot utiliza în fiecare ţară dezvoltată, în multe alte ţări oamenii continuă să arunce deşeurile fără a le separa în prealabil. Însă, chiar dacă pet-urile sunt selectate, nu sunt şi reciclate. Spre exemplu în ţara noastră, legea română nu prevede obligativitatea reciclării deşeurilor. În România cantitatea de deşeuri, din plastic, rezultată într-un an este de 331.000 tone. Se estimează că într-un singur oraş, de exemplu de dimensiunea Aradului, se aruncă lunar 50 tone de pet-uri.

Pe viitor, vom avea de ales dacă vom dori să trăim înconjuraţi de deşeuri, de pet-uri, sau vom dori să reciclăm, economisind astfel rezervele de petrol care se împuţinează de la an la an. O tonă de plastic reciclat înseamnă o economie de 1,8 tone de petrol. În România există foarte puţine firme de reciclare a maselor plastice. Totuşi există câteva exemple de urmat, cum este fabrica Greentech din Buzău, care produce în fiecare an 50 000 de tone de fibre de pet.

Cum se transformă pet-urile în alte produse??!

16

Şi de ce trebuie să

reciclăm??!! PET-urile ajung mai întâi într-un bazin unde sunt spălate cu apă caldă şi cu detergent. După ce sunt uscate complet merg într-un sector unde dopul, eticheta din hârtie şi adezivul cu care aceasta era lipită sunt îndepărtate.

Deşeurile ajung apoi pe linia de mărunţire, unde vechile sticle se transformă în granule sau în fulgi de culoare maro, verde, albastru sau transparent. Într-o etapă finală, produsul mărunţit este separat pe culori într-o instalaţie prevăzută cu un dispozitiv optic de corecţie a culorii, după care sunt transformate în fibre de polyester din care se pot realiza covoare, mochete, material pentru tricouri, încălţăminte, pulovere şi jachete, genţi, umplutura pentru haine de iarnă sau saci de dormit şi chiar jucării. În plus, industria automobilistică este un mare utilizator al produselor realizate din polyester. Marfa este vândută, apoi, în toată Europa.

O singură şi foarte mare problemă au fabricile de reciclare din România: materia primă. Pet-urile zac în toată ţara, poluează şi-şi vor schimba compoziţia chimică abia peste 700 de ani. Cu toate acestea, ele înseamnă bani, resurse. Doar 22% din deşeurile de ambalaje de tip PET generate ajung la reciclare. Paradoxal este că deşi se aruncă o cantitate uriaşă de pet-uri, afaceriştii sunt nevoiţi să importe din Germania. În 2008, societatea buzoiană a reuşit să recicleze numai 25.000 de tone de sticle din plastic, din cele 110.000 de tone rezultate din consumul de produse ambalate, pe tot anul. Dacă s-ar baza pe colectarea selectivă aproape inexistentă în România, firma ar trebui să oprească utilajele. Pet-urile româneşti sunt mai murdare pentru că provin de la groapa de gunoi. În Germania, de exemplu, le selectează înainte de a ajunge la groapa de gunoi.

Toate aceste informaţii ne determină să fim mai conştienţi în privinţa peturilor rezultate din consumul casnic. Încercăm să nu mai aruncăm la întâmplare aceste flacoane, fapt pentru care şcoala noastră, alături de alte şcoli din municipiu, participă la proiectul EduPET, în cadrul căruia desfăşurăm activităţi de colectare şi compactare a pet-urilor. În final, putem să spunem doar atât: „Viitorul e în mâinile tale”!

17

COLEGIUL TEHNIC DE CONSTRUCŢII ŞI PROTECŢIA MEDIULUI Prof. coordonator LUCICA MICĂLĂCIAN

Top 10 cele mai mari dezastre ecologice Revista Time a alcătuit un top al celor mai mari catastrofe ecologice: 1. Cernobîl - tragedia nucleară Explozia reactorului 4 de la Centrala Nucleară de la Cernobîl, din Ucraina, din 26 aprilie 1986, este poate, cel mai mare dezastru produs de om. În urma exploziei a fost aruncată în atmosfera terestră o cantitate de material radioactiv care o depăşeşte, cumulat, pe cea de la Hiroshima şi Nagasaki.

Statisticile arată că au murit, ca urmare a radiaţiilor peste 60.000 de oameni, iar mai mult de două milioane au avut şi mai au de suferit. Reactorul nr. 4 a fost sigilat într-un sarcofag enorm, care a început însă să se fisureze. Centrala a fost complet închisă în 2000, dar peste 4.000 de oameni încă mai lucrează la ea, pentru întreţinere.

2. Bhopal, India - oameni gazaţi cu cianuri Pe 2 decembrie 1984, la miezul nopţii, un accident la uzina de pesticide Union Carbide din Bhopal, India, a dus la eliminarea în aer a 45 de tone de izocianat de metil otrăvitor. Mii de oameni au murit în câteva ore. Alte mii au murit în următoarele luni, fiind înregistrate 15.000 de victime. În total, jumătate de milion de oameni au fost afectaţi într-un fel sau altul. Cei care au supravieţuit au orbit, au avut probleme la organe şi alte boli îngrozitoare. Un număr mare, şocant, de copii s-au născut cu malformaţii. În 1989, Union Carbide a plătit 500 de milioane de dolari victimelor, o sumă insuficientă pentru consecinţele dezastrului. Bhopal este cea mai mare catastrofă industrială care a avut loc vreodată.

3. Incedierile de petrol din Kuweit În momentul în care a înţeles că a pierdut razboiul şi că trebuie să se retragă din Kuwait, Saddam Hussein a decis ca nimeni altcineva să nu profite de ceea ce el nu poate avea. În consecinţă, în timpul retragerii după invazia din Kuwait, a incendiat toate câmpurile petroliere, din micul stat arab. S-a întâmplat în 1991.

Peste 600 de sonde au fost incendiate şi au ars încontinuu mai bine de şase luni.

18

Toata zona Golfului Persic a fost acoperită de un gaz toxic, funingine şi cenuşă.

4. Canalul Love În 1978, Canalul Love, situat lângă Cascada Niagara, în nordul statului New York, avea câteva sute de case liniştite şi o şcoală. Se întâmpla ca acestea să stea deasupra a 21.000 de tone de deşeuri toxice industriale care fuseseră îngropate în anii ‘40 şi ‘50 de o companie locală. Pe parcursul anilor, deşeurile au început să iasă la suprafaţă în curţile oamenilor şi în pivniţe. În 1978, Canalul Love a devenit un oraş-fantomă după ce toţi locuitorii au fost evacuaţi din cauza dezastrului ecologic.

5. Exxon Valdez În noaptea din 24 martie 1989, vasul petrolier Exxon Valdez s-a scufundat în reciful Bligh, aflat în apele imaculate ale strâmtorii Prince William din Alaska.

40 de milioane de litri de petrol s-au scurs în ocean şi s-au întins peste 800 de km.

Sute de mii de păsări, peşti, foci, vidre şi alte animale au murit, în ciuda mobilizării a peste 11.000 de oameni şi 1.000 de bărci. Exxon Valdez este considerat cel mai mare dezastru ecologic produs de oameni, în SUA. 6. Centrala nucleară Tokaimura Pe 30 septembrie 1999, cel mai grav accident nuclear al Japoniei a avut loc într-o centrală din nordestul Tokyo. Trei lucrători ai centralei din Tokaimura au amestecat greşit o soluţie de uraniu. O flacără albastră a pornit dezastrul. Doi muncitori au murit şi sute de oameni au fost expuşi radiaţiilor.

7. Marea Aral - marea secata de oameni Marea Aral era un lac cu apă sărată, al treilea ca mărime în lume. Supranumită şi Marea Albastră ca urme a culorii şi limpezimii apei, marea avea o suprafaţă de 60 de mii de kilometri pătraţi. Marea era alimentată de râurile Amudaria şi 19

Sirdaria, fiind centrul unui ecosistem complet, cu faună şi floră specifică. Apele mării au început să scadă după 1960, după ce râurile care alimentau bazinul au fost deviate spre Asia Centrală, în canalele de irigaţii. În 1970, marea scazuse cu doi metri, iar in ‘83 cu 10 metri. Tot atunci fauna mării a murit, ca urmare a salinităţii foarte ridicate, care a crescut pe masură ce apa mării scădea. Azi marea a secat în proporţie de 90%, iar în urmă a ramas un deşert sărat.

8. Norul de dioxină de la Seveso Pe 10 iulie 1976, o explozie la o uzină chimică din nordul Italiei a împrăştiat un nor gros de dioxină care s-a aşezat pe oraşul Seveso. Time povesteşte cum un fermier a văzut coada pisicii căzând, iar după două zile rămăsese doar scheletul din ea. După patru zile au început să se îmbolnăvească oamenii, mai ales de o boală oribilă de piele. Oraşul a fost evacuat. Acum este însă din nou locuit, iar un parc imens stă pe două tancuri gigantice pline de rămăşiţele animalelor măcelărite, fabricii şi solului contaminat atunci.

9. Boala Minamata -boala “pisicii dansatoare” Mii de oameni s-au îmbolnăvit şi au decedat începând cu anul 1956 în Golful Minamata din Japonia. Apărută iniţial la pisici care aveau convulsii şi se aruncau deseori în mare, boala “pisicii dansatoare” a trecut ulterior la om. Cauza îmbolnăvirii era deversarea de către compania producătoare de plastic Chisso a unor deşeuri care conţineau o mare cantitate de mercur în apă. Mercurul a contaminat peştii, iar localnicii s-au îmbolnăvit după aceea.

10. Three Mile Island Pe 28 martie 1979, reactorul nuclear de la centrala Three Mile Island din apropiere de Harrisburg, SUA, s-a topit parţial. Acesta a fost cel mai mare accident nuclear al Americii, însă fără urmări grave. Nimeni nu a murit, iar centrala încă funcţionează. Nu a mai fost de atunci construită nicio centrală nucleară în SUA. 20

GRUP ĹžCOLAR FORESTIER Prof. coordonator CAMELIA CRAIVAN

ENERGETICA SURSELOR REGENERABILE Criza prelungita a petrolului, preturile record ale acestuia cuplate cu avertizarile din ce in ce mai alarmante privind incalzirea globala, fenomen datorat arderii combustibililor fosili, pune in evidenta cu pregnanta interesul pentru sursele regenerabile de energie, care sunt reinnoite dupa un interval de timp mai lung sau mai scurt sub influenta energiei solare, a gravitatiei terestre si activitatii radioactive.

Sursele regenerabile generatoare de energie sunt: hidroenergetica, energetica solara, energetica eoliana si bioconversia energiei.

1. HIDROENERGETICA Hidroenergetica cuprinde ansamblul procedeelor tehnice aplicate la utilizarea resurselor hidroenergetice si la constructia si exploatarea instalatiilor de transmitere, transformare si utilizare a energiei hidraulice.

Pentru a cunoaste energia hidraulica existenta si amenajabila, intr-un bazin hidrografic, in vederea construirii de centrale hidroelectrice, trebuie facuta inventarierea tuturor felurilor de energie hidraulica: - energia teoretica de precipitatii Ep: este suma produselor dintre greutatile volumelor de apa rezultate din precipitatiile care cad pe suprafata bazinului hidrografic intr-un an si caderile din punctul in care precipitatia atinge suprafata bazinului si un nivel de referinta oarecare, se exprima in GWh/an - energia teoretica de scurgere Esc: este suma produselor dintre greutatile volumelor de apa scurse pe suprafata bazinului hidrografic intr-o anumita perioada de timp, se exprima in GWh/an - energia teoretica liniara El: este suma produselor dintre greutatile volumelor medii de apa scurse efectiv in albia raului si caderea dintre punctul in care debitul respectiv a ajuns in albie si punctul pana la care se efectueaza calculul. Energia liniara se calculeaza de-a lungul intregii albii - energia tehnic amenajabila Eta: este partea de energie teoretica liniara care se foloseste tinand seama de gradul de utilizare incompleta a unor tronsoane ale raului, de randamentul amenajarilor si de faptul ca o parte din debite nu pot fi utilizate - energia hidraulica economic amenajabila: reprezinta o parte din energia tehnic amenajabila, pentru care se poate recomanda construirea de centrale hidroelectrice, la o anumita treapta de dezvoltare tehnico-economica si in conditii avantajoase fata de alte surse.

Uzina hidroelectrica este ansamblul amenajarilor, constructiilor si instalatiilor de pe 21

un anumit sector hidraulic, care asigura transformarea energiei potentiale si cinetice a apei in energie mecanica si apoi in energie electrica.

Caracteristicile hidroelectrice principale sunt: debitul instalat, volumul util de acumulare, energia medie anuala, puterea disponibila si puterea instalata.

Centralele hidroelectrice se clasifica dupa diferite criterii. Astfel, dupa sursa de energie hidraulica utilizata se deosebesc: uzine hidraulice care folosesc apele curgatoare si care uneori pot constitui si rezervoare naturale (Bicaz) sau uzine hidroelectrice fluviale (Portile de Fier), uzine folosind apa marilor si ale oceanelor cu flux si reflux.

Dupa tipul uzinei, se disting: centralele uzinelor hidroelectrice fluviale, de baraj si de derivatie.

2. ENERGETICA SOLARA Radiatia solara este radiatia electromagnetica emisa de soare. Distributia energiei in spectrul solar este asemanatoare cu cea a spectrului unui corp negru cu temperatura de 6500 K, iar intensitatea ei maxima corespunde radiatiei cu lungimea de unda de 0,47 Îźm. Ea scade catre lungimile de unda mici si mai lent spre cele mari.

Folosirea directa a energiei solare poate fi realizata prin trei sisteme tehnice: - colectori termici solari de joasa temperatura - colectori termici solari de inalta temperatura - celule fotovoltaice.

Colectorii termici solari de joasa temperatura Colectorii termici solari de joasa temperatura sunt reprezentati de asa-numitele panouri solare, care au forma plata si functioneaza ca un corp negru. Panourile solare de joasa temperatura, folosite in zonele rezidentiale se aseaza pe acoperisul cladirilor.

Colectorii termici solari de inalta temperatura sunt masini care constau dintr-un sistem de oglinzi parabolice ce transmit prin reflexie lumina primita de la soare, intr-un receptor, de unde caldura este transmisa unui sistem de stocaj cuplat cu o turbina de vapori care, in final, este cuplat cu un generator electric.

O celula voltaica clasica este alcatuita din doua tipuri de siliciu sub forma de placa.

Panourile fotovoltaice, alaturi de panourile de colectori termici de joasa temperatura reprezinta tehnologia de producere a energiei electrice, cea mai familiara in UE sau in America de Nord.

Descentralizarea energetica inseamna instalarea de panouri solare pretutindeni unde este posibil, in special pe acoperisul caselor a sute de mii, chiar a milioanelor de microcentrale solare care produc si vand electricitate pe plan local sau chiar sunt incluse in sistemul energetic national. Cu toata aceasta raspandire spectaculoasa a panourilor fotovoltaice, productia de energie electrica fotovoltaica nu depaseste la scara mondiala 0,015%.

3. ENERGETICA EOLIANA Energetica eoliana are ca obiect transformarea energiei cinetice a vantului in energie mecanica si mai departe a energiei mecanice in energie electrica.

Elicea este organul rotativ, format din doua sau mai multe pale solidare cu un butuc, care serveste la transmiterea de energie de la mediul fluid in care se roteste la butuc. Palele elicei sunt dispuse simetric fata de axa arborelui cu sectiunile transversale in forma de profil de aripa. Profilul palelor scade continuu spre extremitatea acestora.

Avantajul energiei eoliene: poate aproviziona cu energie locurile izolate si economiseste energia obtinuta pe baza de combustibili fosili poluanti. Este o energie curata.

Productiade energie eoliana pe plan mondial este neglijabila in raport cu energia produsa prin folosirea combustibililor fosili.

4. BIOCONVERSIA Bioconversia sau conversia bio-chimica este transformarea in caldura a biomasei de purtatori energetici solizi, lichizi sau gazosi.

22

Materialul primar folosit in acest scop poate fi: biomasa naturala terestra sau marina, deseurile organice rezultate din alimente neconsumate, din produsi forestieri, resturi animale sau reziduuri ca frunze si iarba sau paie uscate.

Se cunosc diverse procedee de transformare a acestor materiale primare atat in materiale energetice, cat si direct in energie termica. Cele mai importante asemenea procedee sunt: - compactarea produsilor voluminosi de paie, rumegus de lemn, turba sub forma de pastile, brichete sau bulgari, pentru a fi utilizati drept combustibili - extractia – procesul de extractie a uleiului prin presare, extractie cu abur cu acizi, solventi din plante - incinerarea – este procesul de ardere in special a lemnului pentru a obtine direct energie termica - gazificarea – in contrast cu incinerarea, este procesul de ardere incompleta a combustibilului vegetal, proces in care se produce in principal oxid de carbon si hidrogen, care sunt gaze inalt energetice - lichefierea – biomasa poate fi direct lichefiata folosind catalizatori alcalini si presiuni inalte din care s obtine CO la temperaturi de 200 – 400 grade Celsius.

- recuperarea biogazului – este un proces biochimic care consta in conversia biomasei prin fermentatie anaeroba cu ajutorul microbacteriilor. Gazul recuperat este de obicei metanul - productia de etanol – in acest proces se folosesc solutii care contin zahar sau glucoza obtinute din plante printr-un proces de fermentatie anaeroba efectuata cu ajutorul microorganismelor.

In Europa productia de deseuri continua sa creasca in ciuda incercarilor de reutilizare si reciclare a acestora. Tratamentul si depozitarea deseurilor au un rol negativ asupra mediului. Pentru a reduce acest impact trebuie sa se ia in considerare faptul ca o mare parte a masei de deseuri este biodegradabila si astfel poate fi considerata biomasa.

5. FOLOSIREA IN VIITOR A ENERGIEI REGENERABILE Pentru a estima folosirea in viitor a surselor de energie regenerabila trebuie sa se faca distinctie intre patru categorii potentiale: - potentialul teoretic reprezinta furnizarea fizica a sursei de energie regenerabile - potentialul tehnic este derivat din potentialul teoretic tinand seama de eficienta sistemului tehnologic de captare utilizat - potentialul economic este bazat pe calculul economic al sistemului de energie regenerabila, comparat cu costul sistemelor cu care este in competitie - potentialul asteptat considera viteza cu care un sistem intra pe piata.

Orice sursa de energie trebuie sa ofere energie suficienta pentru un timp suficient de lung din punct de vedere istoric, intr-o cantitate indestulatoare, in orice moment al timpului estimat.

Se poate trage concluzia ca toate sursele de energie regenerabila nu pot fi considerate decat surse ajutatoare, neputand sa inlocuiasca sursele energetice bazate pe combustibili fosili, in special petrol, gaz natural si carbune, pentru satisfacerea necesitatilor globale de energie.

23