plimbarete cu buget redus
numărul 1, iunie 2012
City Pass pentru fiecare City Break
Cele mai frumoase plaje din Europa
Dieta mediteraneană: Grecia i citit cel ma col arti
Barcelona aproape GRATIS Mirela, Sandi și Silvia: 3 femei care și-au luat lumea-n cap
SUMAR Palatele din Istanbul sau adevărul despre Răpirea din Serai
Economiseşte cu City Pass
Cum să călătoreşti mai mult şi mai ieftin
Fă-ţi bagajul pentru City Break
Cum să găsești cele mai ieftine bilete de avion
La Curtea Regală bei din vinurile Casei Regale
Ghid de bună degustare în Grecia
SUMAR Sentiero degli Dei – hiking pe Coasta Amalfi
Creta la extrem Sentiero degli Dei – hiking pe Coasta Amalfi
Gulpiyuri plaja făr’ de mare
Cum să vizitezi Barcelona aproape gratis Fiordo di Furore
Interviu Mirela
Interviu Sandina
Interviu Silvia
EDITORIAL
Acum un an lansam cu surle şi trâmbiţe dar şi cu multe emoţii un blog de călătorii pe care îl voiam altfel. Începutul a fost timid dar în scurt timp tot mai mulţi ochi şi-au îndreptat atenţia către fetele care călătoresc fără să cheltuiască o avere. Într-un an ne-ai ajutat să creştem într-atât încât în aprilie am urcat pe podium la RoBlogFest 2012 şi aşa am câştigat titlul de cel mai tare şi cool blog de travel din România. Mulţumim! Fără să-ţi dai seama ne-ai obligat astfel să scriem mai mult, mai bine şi să îţi povestim cu drag din toate locurile în care mergem. Şi anul ăsta am călătorit aşa cum ştim noi mai bine, aproape gratis, am făcut Turul României cu rucsacul în spate şi am muncit aproape în fiecare zi pentru ca TravelGirls.ro să se facă mare. Nu tragem linie şi nu privim mai mult înapoi pentru că avem planuri mari pentru al doilea an de TravelGirls.ro. Mai întâi îţi facem cadou o revistă online gratuită, pe care să o poţi citi oricând doreşti, chiar şi de pe telefonul mobil. Al doilea număr apare pe 1 decembrie! Am pus în primul număr cele mai populare articole şi sfaturile cele mai utile pe care ţi le-am dat în primele 12 luni. În plus, am stat de vorbă cu trei femei senzaţionale care te vor convinge că vara asta nu-i rost de stat în casă.
O vară minunată îţi dorim! Cu drag,
Tr����G��l�.r�
TRAVEL GIRLS Bucură-te de viață!
Lucrezi 8 ore pe zi, pe puțin. De fapt, de cele mai multe ori, te prinde întunericul la serviciu iar în weekend nu știi cum să rezolvi problemele administrative: cumpărături, curățenie, gătit și poate mai prinzi puțin timp să te odihnești sau să vezi un film. Serile ți le petreci la televizor sau pe Internet și doar din când în când găsești timp să ieși cu prietenii. Visezi la ziua în care vei avea deajuns de mulți bani încât să poți merge în toate locurile alea frumoase fotografiate și promovate pe Internet sau de agențiile de turism. Visezi la momentul în care grijile vor dispărea și vei putea să te bucuri de viață. Aceasta este povestea celor mai mulți dintre noi și a fost și a mea până nu de mult. Am descoperit însă că momentul acela mult visat e din ce în ce mai departe și că tot efortul depus zi de zi nu îmi aduce decât poate satisfacția unui job mai bun, mai bine plătit dar cu mai mult timp petrecut între pereți, la birou. Viața nu e despre asta. Viața e despre momentele frumoase petrecute în locurile la care visăm, alături de cei dragi sau de capul nostru. Viața e despre amintirile cu care rămânem, e despre mirosurile întipărite în memorie, e despre sunetul mării, al păsărilor sau al unui oraș cochet și zâmbitor. Nu mai aștepta momentul acela din vis. Vacanțele frumoase sunt mai aproape decât îți imaginezi și e mai simplu și mai ieftin să ajungi acolo decât credeai. Renunță la prejudecăți și nu lăsa micile griji să-ți stea în calea visului tău de a vedea lumea. Gândește-te bine pentru ce muncești și care-ți vor fi amintirile peste câțiva ani. "Mă voi plimba mai târziu, când voi avea o carieră de succes și destul de mulți bani" nu trebuie să mai existe în vocabularul tău. "Mai târziu" se va transforma tot timpul în "Și mai târziu" și vei ajunge peste ani să realizezi că... e prea târziu. Bucură-te de viață acum, profită de orice ocazie ca să ieși dintre pereți, să îți deschizi mintea și să lași drumurile să te aducă acolo unde ai visat dintotdeauna. Profită de fiecare weekend ca să-ți descoperi țara sau mergi prin vecini pentru câte un citybreak. Nu irosi zilele de concediu pentru a plăti facturi ci bucură-te de fiecare șansă de a evada în escapada mult visată. Nu mai aștepta, bucură-te de viață acum.
CITY BREAK
ISTANBUL
Palatele din sau adevărul despre Răpirea din serai
O vizită în fosta capitală a Imperiului Otoman este incompletă dacă nu te plimbi, într-una dintre zile, în grădinile fabuloase alea Palatelor Topkapi ori Dolmabahce, dacă nu guşti din istoria Turciei de astăzi acasă la sultan ori de nu te opreşti, minute în şir în faţa sutelor de podoabe care imbracă locurile acestea desprinse parcă din cele 1001 de poveşti.
TRAVEL GIRLS Intrarea în palat se face pe poarta de lânga fântâna lui Ahmet al III-lea, construcţie emblematică pentru perioada numită Era Lalelelor. De cum păşeşti pe aleile primei grădini, laşi în urmă agitaţia şi zumzetul turiştilor curioşi care îşi îndreaptă grăbit paşii către Agia Sofia ori către Moscheea Albastră.
Palatul Topkapi se află în inima Sultanahmetului, partea veche a oraşului, langă capodoperele Agia Sofia şi Moscheea Albastră, pe malul Mării Marmara. Palatul acesta a fost construit în timpul lui Ahmet al III-lea, pe la 1467 şi a fost sursă de inspiraţie pentru Mozart atunci când a compus opera “Răpirea din Serai”. De altfel, in limba turcă, saray înseamnă palat. În anul în care Mozart compune “Răpirea din Serai”, sultanul avea reşedinţa la Topkapi aşa că este lesne de înţeles de ce Constanţa şi camerista sa, Blonda fug din Topkapi. De altfel, la miezul nopţii, îndrăgostiţii fug cu o barcă ce îi aşteaptă la mal – la malul Bosforului, desigur, căci palatul este pe malul strâmtorii.
În partea dreaptă se deschide o panoramă spre Bosforul care întâlneşte Marea Marmara, o privelişte demnă de pretenţiile sultanului. De altfel, acesta este doar un preambul pentru ce urmează – săli fastuoase, arme de legendă, pietre preţioase, aur şi veşminte croite pentru ceremoniile de la palat, toate găzduite de încăperi păzite cu străşnicie de o armată întreagă. Nu-ţi uita camera foto pentru că aici fotografiatul este permis (spre deosebire de Dolmabahce).
www.travelgirls.ro
CITY BREAK
Muzeul deţine cele mai importante relicve – mâna dreaptă şi o parte din craniul lui Ioan Botezătorul, barba şi dinţii profetului Mahomed, toiagul lui Moise dar şi sabia lui Ștefan cel Mare ori a lui Mahomed şi multe bijuterii şi daruri primite de la alte popoare. Tot aici ai ocazia să vizitezi bucătăriile sultanului, locul unde cei mai pricepuţi bucătari au creat sute de feluri de mâncare şi unde a luat naştere baclavaua. Astăzi, pe străzile din Istanbul, patiseriile se întrec în a ademeni pofticioşii cu diverse sortimente de baclava, toate la fel de bune.
Era Lalelelor sau cei aproape 30 de ani în care a domnit sultanul Ahmed al III-lea e cunoscută în istorie ca fiind o perioadă în care petrecerile se ţineau lanţ, fără războaie; cu alte cuvinte, e momentul în care Imperiul Otoman infloreşte din punct de vedere cultural. Câteva sute de ani mai târziu însă, palatul Topkapi nu mai corespunde cerinţelor sultanului aşa că acesta porunceşte să fie construit un alt palat, tot pe malul Bosforului, însă mai luxos şi în tendinţele vremii. Aşadar, pe la mijlocul secolui al XIX-lea, pe locul unui port al Bosforului, se ridică Palatul Dolmabahce – cel mai mare palat al Turciei, care devine centrul administrativ principal al Imperiului Otoman între 1853 şi 1933. Construcţia sa a costat la vremea aceea cinci milioane de livre otomane, echivalentul a 35 de tone de aur, dintre care 14 tone au fost utlizate sub formă de foiţă de aur pentru decorarea plafoanelor palatului. Deşi e decorat după modelul occidental, cu elemente din stilurile baroc, rococo şi neoclasic, păstrează tradiţia otomană mai ales în ceea ce priveşte funcţionalitatea. Aici vei găsi şi cel mai mare candelabru din cristal de Bohemia din lume, aflat în mijlocul salonului de ceremonii. De altfel, Dolmabahce are cea mai mare colecţie de lustre din cristal de Bohemia si de Baccarat din lume dar şi un covor vechi de 150 de ani, din piele de urs – cadou din partea ţarului Rusiei.
SFATURI Cum să călătoreşti mai mult şi mai ieftin
Aud foate des întrebările “cum reuşeşti să te plimbi atât de mult?”, “nu e foarte scump să călătoreşti aşa des?”, “cum ai atât de mult timp pentru plecările tale?” sau “de unde ai aflat de locul ăla?”. Astfel de probleme stau de cele mai multe ori în calea dorinţei tale de a călători, de a descoperi lumea, de a te bucura de viaţă. Totul e de fapt foarte simplu. Există o singură condiţie: trebuie să vrei. Dacă vrei să călătoreşti, fă-o
Ţi-ar plăcea să călătoreşti. Ştii pe cineva care se plimbă mult, citeşti bloguri de călătorie, te uiţi cu jind la emisiunile de travel şi vrei şi tu. Dar te gândeşti că e scump, ia mult timp şi nici n-ai cu cine. Iar fotografiile alea frumoase par atât de îndepărtate şi cel mai probabil sunt editate. Ei bine, dacă vrei să îţi îndeplineşti visul de a descoperi lumea, trebuie să depăşeşti bariera asta psihologică. Trebuie să renunţi la “nu se poate”, “e complicat”, “n-am să pot face asta niciodată” şi să faci tot ce-ţi stă în putinţă pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti. Viaţa e scurtă şi plictisitoare între locul de muncă şi acasă. Vrei să călătoreşti? Fă-o!
Cunoaşte-ţi ţara
Pentru plimbări de 1-2 zile în weekend, fă o tură în oraşul vecin, la munte sau în rezervaţia din apropiere pe care n-ai văzut-o din copilărie. Avem o ţară superbă pentru care nu ne ajunge toată viaţa s-o explorăm aşa că uită de preţurile mari pentru că poţi lua trenul sau îţi poţi umple maşina de prieteni şi te poţi caza la localnici pentru preţuri foarte mici. Sau te poţi întoarce seara înapoi acasă. Românii sunt călători. Fii unul dintre ei. Descoperă-ţi ţara.
Orice idee e o posibilă călătorie
Vrei să călătoreşti în jurul lumii? Trebuie să începi de undeva. Poate că n-ai să ajungi din prima în Cancun sau în Cuba dar poţi începe cu locurile din jurul tău. Îţi cunoşti oraşul în care locuieşti? Profită de orice după-amiază liberă sau de weekend, imagineză-ţi că eşti pentru prima dată acolo şi fă un tur al obiectivelor turistice din zonă. Ai văzut o fotografie care ţi-a atras atenţia pe Facebook sau o listă cu locuri în care ai vrea să ajungi? Nu sta pe gânduri, alege un loc şi plănuieşte o călătorie spre acel loc.
Scapă de prejudecăţi
Te gândeşti că bulgarii sunt hoţi, în Suedia e frig, francezii nu vorbesc engleză iar de români te-ai săturat. În Anglia plouă, pe Coasta Amalfi e scump, spaniolii sunt leneşi iar în Republica Moldova nu e practic nimic de văzut. Acestea sunt mituri, idei preconcepute, generalizări care sub nicio forma nu definesc o ţară sau o naţiune. Dacă depăşeşti aceste idei, vei descoperi că fiecare ţară e extrem de interesantă, iar diferenţele culturale sunt sarea şi piperul unei experienţe culturale dintr-o călătorie.
TRAVEL GIRLS Planuri mari = bugete mici
Ai vrea să călătoreşti dar nu îţi permiţi. Te gândeşti: cazările costă sute de lei, biletele de avion sunt sute de euro iar activităţile, vizitele şi mâncarea necesită o avere. Îţi spun un secret: nu e chiar aşa. Există variante de călătorie pentru toate buzunarele şi depinde numai de tine să te adaptezi. Există companii aeriene low-cost iar dacă îţi rezervi biletele din timp, poţi plăti chiar 150 de lei pe un bilet dus-întors. La BlueAir poţi plăti cu Cardul Avantaj în 3 rate fără nicio dobândă. Ia-ţi din timp biletele de tren, autocar, cazări, bilete de intrare la muzee şi vei beneficia de reduceri de până la 50%. Tot ce contează este să-ţi faci dinainte un plan bun şi să-ţi calculezi bine costurile de călătorie şi crede-mă că poţi ajunge chiar şi în cele mai luxoase locuri din lume chiar dacă ai un salariu mediu şi stai cu chirie.
Avionul nu este singura metodă de a ajunge în străinătate
Nici pe departe. Există mult iubitul tren şi companiile de autocare. Dacă vrei să ajungi aici aproape în Budapesta, nu există companii aeriene low-cost aşa că un tren internaţional e soluţia perfectă pentru o noapte bună de somn după care să ajungi fresh în capitala gulaşului. Iar dacă ai mai mult timp la dispoziţie, poti face un tur mai lung cu trenul şi poţi coborî unde ai chef, de câte ori vrei. Sunteţi o gaşcă şi aveţi maşini? Cu atât mai bine! Dacă faceţi cu schimbul la volan şi împărţiţi costurile de combustibil, ieşiţi şi mai ieftin. Până în Istanbul sunt maximum 12 ore de drum iar dacă găseşti o ofertă bună la o agenţie de turism şi un umăr pe care să adormi pe drum, poţi spune că ai făcut o afacere foarte bună.
Locurile pe care vrei să le vezi sunt în afara camerelor de hotel
Nu-ţi cheltui bugetul deja mic pe cazare. Nu călătoreşti pentru a sta în camera de hotel aşa că super-condiţiile şi confortul nu te ajută cu nimic. Ai nevoie de un loc curat în care să dormi, de un duş şi de un preţ cât mai mic. Încearcă să vezi cum e să stai la hostel sau închiriază un apartament cu mai multe persoane. Poţi chiar să te cazezi fără să plăteşti niciun ban dacă te înscrii pe couchsurfing.org. Ai nevoie de intimitatea şi confortul unui hotel? Nu trebuie să stai neapărat în centru iar cele 4* sunt mult prea scumpe faţă de miile de stele care se văd de pe terasa unei pensiuni dintr-un cartier mai mărginaş. Reţine: nu călătoreşti ca să te cazezi.
Ieşi din traseele turistice şi transformă-te în localnic
Ca să intri cu adevărat în atmosfera locului şi ca să descoperi lucruri la care nici n-ai visat, ieşi puţin din centrul turistic al unui loc. Mergi în pieţele în care localnicii îşi fac cumpărăturile, întră în vorbă cu locuitorii, mergi la evenimente locale. Ai rude sau prieteni în străinătate? Fă-le o vizită şi ia parte la viaţa lor de zi cu zi, vezi ţara prin ochii lor, testează-le reţetele şi vinul, intră în rol, întreabă-i de unde se vede cel mai bine apusul soarelui. E mai ieftin decât dacă eşti un turist ca la carte şi câştigi o experienţă de nepreţuit.
www.travelgirls.ro
CITY PASS ECONOMISESTE CU
CITY PASS
New York Pass îţi oferă intrarea liberă în multe muzee şi atracții ale Manhattanului: Empire Stade Building, Statuia Libertăţii, Muzeul Madame Tussaud, Muzeul Guggenheim, MoMa, Muzeul Intrepid, în total cele mai cunoscute 55 de atracţii ale New York-ului. Cardul îţi oferă şi reduceri importante pentru diverse activităţi şi, ca bonus, un ghid de 176 de pagini cu hărţile oraşului.
New York Pass 1 zi: 80 $ 2 zile : 125 $ 3 zile : 155 $ 7 zile : 170 $
London Pass 1 zi 43 / 51 £ 2 zile: 58 / 74 £ 3 zile: 71 / 94 £ 6 zile: 94 / 144 £
London Pass, New York Pass, Barcelona Card, Amsterdam Card, Roma Pass, Copenhague City Card, Prague Card – cardurile de care ai nevoie pentru vizita oraşelor sunt numeroase şi permit turiștilor să facă economii substanţiale. Desigur, dacă nu stai decât o zi, aceste city pass nu sunt rentabile însă dacă vrei sa profiţi la maximum de şederea ta, un asemenea card îţi va permite să câştigi timp şi bani. Am făcut o listă cu 10 dintre cele mai populare carduri turistice pe care să le foloseşti în vacanţă.
Cu London Pass ai acces liber la cele mai mari atracţii ale capitalei britanice – Turnul Londrei, Abaţia Westminster, Tower Bridge şi chiar o croazieră pe Tamisa, pentru a descoperi edificiile reprezentative ale oraşului. Cardul vine la pachet cu un ghid de 120 de pagini, ce conţine hărți detaliate a ceea ce urmează să vizitezi. Sunt propuse 4 tipuri de London Pass, cu sau fără transportul în comun cu metroul, autobuzul ori trenul.
TRAVEL GIRLS Barcelona Card: pentru a te bucura în voie
de excursia în Barcelona, fără să cheltui prea mult, Barcelona Card este o soluţie excelentă pentru că îţi oferă intrare liberă la cele mai cunoscute 18 atracţii ale oraşului ori reduceri la Casa Batllo, Palau de la Musica Catalana ori Poble Espanyol. Pe toată durata validităţii cardului, ai acces liber la transportul în comun (metrou şi autobuz). Ai de ales între 4 tipuri de carduri pentru care vei primi şi un ghid al oraşului, cu o mulţime de hărţi detaliate
Barcelona Card 2 zile : 27,50 € 3 zile : 33,50 € 4 zile : 38 € 6 zile : 45 €
Amsterdam Card va fi paşaportul tău pentru a vizita unul dintre cele mai fermecătoare oraşe ale Europei. I Amsterdam Card permite intrarea gratuită la Muzeele Van Gogh, Rijks ori Stedelijk, la Rembrandthuis ori la Hermitage. Dacă tot eşti aici, mergi la Muzeul Lalelelor, în Grădina Botanică, la Muzeul Genţilor şi Poşetelor sau la Holland Casino Amsterdam – peste tot ai accesul liber cu I Amsterdam Card. Vei putea folosi toate mijloacele de transport în comun cu acest card, care îţi oferă şi reduceri în magazinele, restaurantele din Amsterdam dar şi la unele atracţii turistice. În plus, te vei bucura de o croazieră gratuită pe canalele oraşului ori de un tur al Ajax Arena.
I Amsterdam Card 48 ore : 49 € 72 ore : 59 €
Las Vegas Power Pass nu-ţi garantează un câştig fabulos într-unul dintre casionourile oraşului
însă te duce gratuit la Galeria de artă Bellagio, Muzeul de istorie naturală a Las Vegasului, la Grădina Zoologică, Muzeul Erotic ori la Observatorul Stratosferei. Poţi să dai şi o tură cu Manhattan Express – un roller-coaster ce te va răsuci, învârti şi plimba de jur împrejurul centrului. 4 Las Vegas Power Pass sunt diponibile şi vei primi şi un ghid cu orarele tuturor atracţiilor şi hărţi detaliate
Las Vegas Power Pass Pass 1 zi: 53,50 € Pass 2 zile : 68,60 € Pass 3 zile : 89,20 € Pass 5 zile : 113,20 €
www.travelgirls.ro
CITY PASS Copenhagen Card
Deşi Copenhaga este un oraş destul de scump, cardul te va ajuta să economiseşti pentru că vei avea acces gratuit la 65 de muzee şi atracţii ale capitalei daneze. Mai mult decât atât, vei putea închiria biciclete la preţuri reduse ori să foloseşti gratuit metroul, autobuzul şi trenul pe toată durata validităţii cardului.
Stockholm Card
Ca mai toate oraşele scandinave, Stockholm este destul de costisitor însă cu Stockholm Card vei reuşi să vizitezi tot ce doreşti, cu bani puţini. Numărul atracţiilor gratuite oferite de Stockholm Card este impresionant astfel că, la sfârşitul vizitei te vei felicita pentru achiziţie. Astfel, cu acest card intri la 75 de muzee şi atracţii turistice, faci o croazieră, utilizezi ferry de la Nybroplan la Djugarden şi chiar închiriezi gratuit o bicicletă cu care să străbaţi oraşul de dimineaţă până seara. În afară de utilizarea nelimitată a transportului public din capitală – autobuze, metrou şi trenul care duce la periferie – cardul îţi dă dreptul la reduceri pentru excursii în autobuzele turistice ori cu vaporul.
Copenhagen Card 24 ore: 31 € 72 ore: 61 €
Stockholm Card 24 h : 48 € 48 h : 62 € 72 h : 73 € 120h : 101 €
Cu Dublin Pass ai acces gratuit la cele mai vizitate 27 obiective ale capitalei Irlandei printre care Catedrala Saint Patrick, Castelul Dublin, celebra Guinness Storehouse, Galeria Naţională a Irlandei ori Distileria Old Jameson. Cumpărând cardul, ai transportul asigurat între aeroport şi centrul oraşului şi, în plus, reduceri în magazine şi restaurante.
Lisboa Card este cel mai uşor şi convenabil
mod de a cunoaşte Lisabona de unul singur, fără ghid. E un card cu care ai aces liber şi nelimitat la călătoriile cu autobuzele, tramvaiele şi funicularele din oraş precum şi cu trenurile de pe liniile Sete-Rios – Sintra-Oriente şi Cais do Sodré – Cascais dar şi intrare gratuită la 26 de muzee, clădiri istorice şi alte obiective turistice.
Dublin Pass 2 zile : 55 € 3 zile : 65 € 6 zile : 95 €
În funcție de termenul de valabilitate, ai de ales între 3 Lisboa Card – de 24, 48 și 72 de ore.
TRAVEL GIRLS Prague Card
Dacă mergi într-un city break la Praga, ia-ţi Prague Card şi te vei bucura de tot ce are oraşul de oferit, cu bani puţini. Oferta culturală din Praga este bogată – muzee, străzi încărcate de istorie… Cardul îţi dă acces gratuit la Turnul Vechii Primării, castelul, Labirintul oglinzilor Petřín, Muzeele şi Galeriile Naţionale. În plus, beneficiezi de o serie de discounturi interesante pentru excursii, tururi cu ghid şi audioghid. Ca mai toate city pass-urile, odată cu achiziţionarea Prague Card primeşti un ghid turistic complet, de 150 de pagini, tradus în şase limbi.
Prague Card 2 zile : 34 € 3 zile : 42 € 4 zile : 52 €
www.travelgirls.ro
CITY BREAK FĂ-ŢI BAGAJUL PENTRU
CITY-BREAK
City-break-urile sunt la mare căutare atunci când te gândeşti la o ieşire de scurtă durată, eventual în extra-sezon. În concediu ori în vacanţă preferăm un alt fel de evadare. Companiile low-cost din România au pe lista destinaţiilor o mulţime de oraşe care îşi aşteaptă cuminţi rândul să fie vizitate, CFR are o ofertă interesantă pentru capitatele din estul şi centrul Europei iar agenţiile de turism ţin şi ele pasul cu ofertele de week-end şi transport cu autocarul. Înainte de a pleca la drum însă, hai să ne facem bagajul aşa cum trebuie!
TRAVEL GIRLS Bagajul din avion Dacă ai ales un zbor low-cost, cel mai probabil nu ai bagaj de cală şi nici nu ai nevoie de aşa ceva. Undei mai pui că preţul pe care trebuie să-l plăteşti pentru un astfel de serviciu este descurajant raportat la preţul biletelor de avion. În bagajul de mână ai dreptul, de regulă, la un rucsac ori o geantă/troller de 7 – 10 kg (depinde de companie) şi dimensiunile de 55 x 40 x 20 cm şi un laptop cu aceleaşi dimensiuni. Dacă vrei, poţi lua cu tine şi o carte de citit şi dacă nu ştii ce să alegi, o idee ar fi o carte de călătorii, de ce nu? Avantajul net al faptului că ai doar bagaj de mână este acela că nu rişti sub nicio formă să-ţi fie pierdute lucrurile pentru că le ai tot timpul lângă tine. Bagajul din tren şi din maşină Dacă mergi cu trenul ori cu maşina într-o mini-vacanţă de 2-3 zile într-un oraş, sigur că tentaţia e să pui cât mai multe lucruri în bagaj. Multe dintre ele inutile. Chiar dacă nu ţi se impune nicio limită de greutate ori dimensiuni atunci când călătorim cu altceva decât cu avionul, am putea profita de ocazie şi să tratăm astfel de deplasări ca un exerciţiu pentru atunci când vom zbura cu bagaj de mână.
Ştii cum sunt fetele: pun în bagaj şi o geacă impermeabilă (poate plouă) şi o căciulă (poate e frig) şi costumul de baie (cine ştie pe unde ajungi şi ai nevoie de el). Ei bine, renunţă să mai faci asta. Mai întâi verifică pe un site de încredere cum va fi vremea în următoarele 2-3 zile în oraşul în care urmează să mergi. Dacă se anunţă 30°C şi niciun nor pe cer, nu are rost să iei umbrela ori geaca impermeabilă pentru că nu fac decât să ocupe loc inutil în bagajul tău de mână. Un truc ar fi să cumperi un sac vidat care va înjumătăţi spaţiul ocupat de hainele tale astfel că nu va trebui să iei un rucsac sau o geantă uriaşă. În plus, dacă rulezi hainele în loc să le împătureşti, nu doar că mai salvezi ceva spaţiu dar ajungi şi cu ele impecabile la destinaţie pentru că nu se şifonează. Sau poţi să faci ca în clipul de pe theCityBreak.ro Trebuie să ştii că există restricţii legate de lichide, asta în cazul în care te gândeşti deja să iei cu tine tot dulapul de produse de îngrijire. Ai voie să iei cu tine recipiente de maximum 100 ml şi toate trebuie să încapă într-o pungă resigilabilă, din plastic transparent, cu dimensiunile 20 cm x 20 cm (4 sau 5 astfel de recipiente). Dacă te cazezi la hotel, nu ai nevoie de gel de duş, de exemplu, pentru că vei găsi aşa ceva în cameră. Oricum, chiar şi cu aceste restricţii, vei avea la tine suficient şampon, balsam, gel de duş sau chiar parfum.
Cum să ai un bagaj cât mai mic Mi s-a întâmplat şi mie de multe ori să car după mine 5 perechi de pantaloni lungi şi tot atâtea fuste şi rochii pentru un week-end şi să nu fi purtat decât o singură pereche dar mi-am învăţat lecţia când am cărat în spate jumătate de zi rucsacul greu, pe jumătate plin cu lucruri care nu îmi erau indispensabile.
Nu uita că într-un city-break mergi foarte mult pe jos aşa că ai nevoie de o pereche de încălţări comode. Mai bine uiţi de pantofii cu tocuri de 10 cm şi te orientezi către sandale de călător (dacă mergi vara), bocanci sau, în orice caz, pantofi cu talpă joasă în care să te simţi confortabil.
www.travelgirls.ro
CITY BREAK Poţi să iei cu tine şi o geantă de laptop în care să pui şi ghidul turistic pe care l-ai meşterit acasă astfel încât odată ieşită din aeroport ori din gară să ştii încotro s-o apuci şi să nu pierzi niciun minut. Tot în ceea ce priveşte logistica, sigur vei avea nevoie să încarci camera foto, telefonul sau chiar laptopul. Nu toate ţările folosesc însă acelaşi tip de priză ca noi aşa că, după caz, ia cu tine şi un adaptor. Şi pentru că în mare parte atunci când mergi într-o metropolă vizitezi muzee, biserici şi tot soiul de monumente unde plăteşti sau nu bilet, ai grijă să iei cu tine paşaportul (dacă este cazul, carnetul de student sau cardurile de reduceri – de exemplu Euro 26). E posibil ca fără documentele astea să ratezi ceva gratuităţi sau reduceri importante.
Acum că știi cum să îți faci bagajul mai eficient pentru un city-break, tot ce trebuie să faci este să stabilești care e următorul oraș în care să mergi.
SFATURI CUM SĂ GĂSEȘTI CELE MAI IEFTINE
BILETE DE AVION
Tu de unde îți iei biletele de avion? sau Cum ai ai făcut să le iei așa de ieftin? sunt cele mai frecvente întrebări pe care le aud/citesc de când am lansat TravelGirls.ro. Cei mai mulți își imaginează că suntem înscrise pe vreun site secret care vinde bilete la prețuri bune sau că pur și simplu știm noi zilele sau orele când apar reducerile-bombă. De fapt, goana după bilete de avion nu reprezintă vreun ritual secret pe care doar cei însemnați îl știu. De fapt, cumpărarea biletelor de avion necesită doar puțină atenție și planificare din timp. Hai să-ți dau însă câteva ponturi care să-ți fie de folos în căutarea celor mai ieftine bilete de avion.
Early booking marele secret al călătorilor
Cumpărarea din timp a biletelor de avion este cel mai mare secret al călătorilor. Lucrurile sunt atât de simple. Indiferent de companie, destinație sau escale, planificarea călătoriei cu câteva luni (bune) înainte îți poate asigura cel mai bun preț. Nici companiile low-cost nu sunt deloc ieftine și nici pe departe nu mai merita să cumperi biletele de la ele cu o săptămână înainte să pleci pentru că, pentru același preț, poți merge în condiții mult mai bune cu o companie de linie. Reține deci: plănuiește din timp și economisește banii pentru încă o călătorie!
TRAVEL GIRLS Stai la pândă
Ai deja idee despre locul în care vrei să mergi și începi să cauți biletele. Timpul nu e o problemă pentru tine pentru că mai sunt vreo șase luni până la călătoria mult așteptată. Ce faci? Ei bine, stai la pândă. Și când spun asta mă refer la pândă serioasă. E indicat și recomandat să urmărești zilnic promoțiile pentru bilete de avion ca să prinzi momentul cel mai bun. Cum stai la pândă? Păi sunt câteva variante:
Agențiile de turism
Nu ignora agențiile de turism când vine vorba de bilete de avion. Marile agenții cumpără câte un număr considerabil de locuri într-o aeronavă sau chiar întregul avion, la prețuri foarte bune, și își permit să ofere clienților săi oferte de neratat. Prin urmare, ai toate motivele să incluzi și aceste companii în lista ta de pândă.
Fii cu ochii pe site-urile companiilor aeriene
Dacă ai deja în minte destinația în care îți dorești să ajungi, interesează-te care sunt companiile aeriene care zboară din orașul tău sau dintr-un oraș apropiat spre locul respectiv. Bineînțeles că nu poți ajunge oriunde în lume cu un singur zbor dar fă puțin reseach și vezi care sunt liniile aeriene care te interesează. După ce ai lista, fii cu ochii pe site-urile lor pentru că nici nu știi când apare vreo promoție valabilă doar o zi sau, cine știe, poate doar câteva ore. Ca să fii sigură că nu-ți scapă nimic, înscrie-te pentru newsletter și dă-le câte un Like pe Facebook. Cele mai multe companii anunță din timp reducerile pe email printr-un newsletter sau au oferte foarte bune doar pe canalele de socializare.
Site-urile de rezervări online
Site-uri precum paravion.ro, tripsta.ro sau vola.ro funcționează asemenea unor agenții de turism și au acces la prețuri mai mici pentru biletele de avion cumpărate de la companii. Prin urmare, deși aceste site-uri sunt revânzători, există foarte multe șanse să găsești acolo biletele mai ieftine decât direct de la companiile aeriene. Cum să nu scapi cele mai bune oferte? Se aplică aceeași regulă: abonează-te la newsletter, dă-le un Like pe Facebook și fă-le câte o vizită pe site.
www.travelgirls.ro
SFATURI
Cardul de credit – secretul rușinos al călătorilor Să știi că unele chiar sunt avantajoase. Da, așa zic toți datornicii dar unele chiar sunt avantajoase, insist. Noi folosim cardul Avantaj pentru unele bilete de avion cumpărate de la companiile și agențiile partenere care oferă în jur de 3 rate fără niciun fel de dobândă. Mai sunt și alte tipuri de carduri de credit cu beneficii considerabile. Ideea e că mie mi s-a întâmplat de multe ori să găsesc o ofertă de neratat pentru bilete de avion și să nu am banii în momentul respectiv și să am nevoie de o linie de credit pe loc. Ia, deci, în considerare și soluția aceasta. Când le găsești, cumpără-le
Piața biletelor de avion e ca la bursă pentru că prețurile se schimbă de la o zi la alta, ba chiar de la oră la oră. După vreun an de stat cu ochii pe oferte, începi să le înțelegi cumva ritmul și să poți aprecia când e momentul bun să cumperi. Planifică-ți bugetul, fă o comparație între prețuri și cumpără atunci când prinzi o ofertă bună. Principiul “mai aștept până mâine, poate mai scade prețul” nu prea funcționează așa că nu mai sta pe gânduri.
GRECIA GHID DE BUNĂ DEGUSTARE ÎN
GRECIA
Musaca, ouzo ori salată cu brânză feta sunt clișeele bucătăriei grecești. Ce-ar fi însă dacă ai încerca și alte bunătăți tradiționale, la o tavernă departe de aglomerările turistice? Localnicii sunt bucuroși să te ajute să le descoperi țara dincolo de ce stă scris negru pe alb în ghidurile turistice.
TRAVEL GIRLS De fiecare dată când mă gândeam la Grecia, îmi veneau în minte doar Mediterana și coastele stâncoase, plajele cu nisip fin, Creta și Santorini – toate văzute în mii de fotografii ori despre care citisem prin cărți. Înainte de a ajunge prima dată pe pământ elen nu mă gândisem aproape deloc la ce am să mănânc pe timpul șederii. Mai încercasem eu ceva preparate cu influențe grecești, prin nordul Dobrogei, dar nu știam mare lucru în afară de musaca și celebra salată grecească. Din seria “ce să nu mănânci într-o țară străină“, am dat și eu cu bâta-n baltă și, la o tavernă pe plajă, cu muzică tradițională în surdină, mi-am comandat o pizza. A fost însă singurul fel de mâncare străin de peisaj pe care l-am îngurgitat în cele 8 zile petrecute într-un sătuc de pescari din Kassandra, Halkidiki. Au urmat apoi multe prânzuri și cine savuroase, cu preparate care mai de care mai arătoase și, cel mai important, de-ale locului.
Unde să mănânci în Grecia
Am mai spus că îmi place să mănânc și încerc mâncărurile tradiționale peste tot pe unde merg fără să strâmb din nas când vine vorba de locul în care este vândută. În Grecia am mâncat în restaurante pescărești – cu specific mediteranean, la taverne pe plajă, fast-food-uri, de la vânzători ambulanți ori mâncare gătită pentru călugări. De fiecare dată aproape că m-am lins pe degete dar, mai ales, mi-a plăcut la nebunie bucuria de pe fețele grecilor atunci când se strâng cu toții în jurul mesei. Ai grijă atunci când comanzi o porție de cartofi prăjiți. Peștele și fructele de mare sunt la mare căutare și fac parte din meniul zilnic al restaurantelor așa că așteaptă-te să primești cartofi prăjiți cu gust de pește. Cel mai bine e să alegi alte garnituri și îți recomand orezul cu legume.
Mi-aș putea petrece toate vacanțele deacum încolo în Grecia, fără să stau prea mult pe gânduri. Asta dintr-un singur motiv: o masă luată într-o tavernă pe malul mării, unde proprietarul nu îți pune pe tavă doar mâncarea delicioasă ci toată viața lui, e o experiență pe care aș repeta-o la nesfârșit.
www.travelgirls.ro
GRECIA Ce să mănânci în Grecia
Oricât de clișeic ar suna, degeaba ai fost în Grecia dacă nu ai mâncat o porție zdravănă de musaca. E un fel de mâncare constisent așa că cel mai bine e să o mănânci la prânz. Să nu fii uimită de faptul că grecii și, în special, cretanii nu comandă niciodată așa ceva la restaurant. Pentru ei musacaua se gătește acasă și se mănâncă în familie. Așa facem și noi cu sărmăluțele, nu? Același regim îl are și pastiziou - un fel de lazagna locală, care în loc de foi are macaroane, după care turiștii se dau în vânt.
Bunătăți sub 5 euro
Cel mai ieftin fel de mâncare e celebra salată grecească, pe care o găsești, de regulă la prețuri între 3,5 și 5 euro. Bucăți generoase de castraveți, roșii exact ca acelea pe care le găsești vara în grădina bunicii, măsline de la mama lor, cel mai bun ulei de măsline, o bucată de brânza feta și un praf de condimente mediteraneene și gata aperitivul. Da, grecii mănânca salata asta la aperitiv așa că mai bine nu-ți comanzi un bol doar pentru tine pentru că cel mai probabil nu vei mai putea mânca altceva. Un alt aperitiv delicios, care își face loc din ce în ce mai mult și pe mesele de sărbători ale românilor, e tzatziki (în jur de 3 euro/porție) sau salata de vinete. Cele mai cunoscute și consumate feluri de mâncare sub 5 euro sunt însă souvlaki și gyros în pita și sunt absolut delicioase. De cele mai multe ori, un amestec de carne de vită, cu roșii, castraveți și sos tzatziki, învelit într-o pită pufoasă nu costă mai mult de 3 euro și poate fi soluția unui prânz savuros, tradițional și foarte ieftin.
Fructele de mare sunt la mare căutare și de către localnici dar mai ales de către turiști. În peninsulă se găsesc mai mult calmari, scoici și creveți pane în timp ce în Creta specialitatea e caracatița la grătar. În portul din Heraklion sunt o mulțime de restaurante pescărești – psatortvena – care încep să își primească oaspeții înainte de apusul soarelui, când pescarii se întorc de pe mare. Sunt o mulțime de vietăți marine pe care bucătarii le pregătesc în fața ta și, dacă nu știi ce să comanzi, trage cu ochiul în farfurille grecilor care se adună seara la terase. Adesea bucătarii recomandă gavros, adică peștișori prăjiți acompaniați cum altfel, de cartofi prăjiți. Trebuie să-i încerci! Într-o seară mi-au atras atenția soutzoukakia, adică un soi de mititei care numai mici nu erau, pe care i-am primit cu orez, cartofi prăjiți dar și un sos cu ardei. Dacă vrei să ştii ce bunătăţi poţi încerca în Salonic, aruncă o privire pe articolul de pe theCityBreak.ro.
TRAVEL GIRLS Ce să bei în Grecia
Sigur ai auzit de ouzo până acum și da, e una dintre băuturile alcoolice tradiționale din Grecia. Un fost pescar, proprietar al unei taverne din sătucul în care am stat, mi-a spus un pont despre ouzo. Se spune că un grec poate oricând să-ți demonstreze dacă iubitul te-a înșelat și asta doar turnând ouzo în pahar: dacă rămâne limpede, atunci îți este fidel iar de capătă o culoare alb-lăptoasă înseamnă că nu ești singura din viața lui. E un truc care se bazează pe faptul că în contact cu apa, ouzo își schimbă culoarea.
Dacă nu ești fan al băuturilor spirtoase, berea locală Mythos se găsește peste tot și e cel mai consumat brand, mai ales pentru că este cel mai ieftin. La prânz sau pe plajă un frappe si o bucată de bougatsa me crema (foietaj cu cremă de vanilie) sau loukoumathes (gogoșele prăjite în miere de albine, pe care le-am întâlnit și în Turcia) e tot ce ai nevoie să-ți dorești să nu mai pleci din Grecia.
www.travelgirls.ro
DEGUSTARE DE VINURI La Curtea Regală bei din
VINURILE Casei Regale
Unde e Dunărea Veche? Pentru a cutreiera locurile ascunse de-a lungul Braţului Măcin sau Dunărea Veche, aşa cum mai este numit, fie treci Dunărea cu bacul pe la Smârdan, Brăila şi mergi spre Măcin fie de la Hârșova urmezi drumul spre Ostrov, Cerna, Greci și Măcin. Dunărea Veche e brațul care desparte Brăila de Tulcea și de Constanța şi lasă de o parte şi de alta o mulţime de locuri minunante. Până nu de mult se cam pusese praful peste pământurile nord dobrogene. De câţiva ani însă – vreo 2-3 – zona Munţilor Măcinului a început să capete strălucire. După ce ajungi aici te întrebi unde ai fost atâţia ani de nu ai ştiut de locurile astea. Şi să nu-ţi imaginezi că doar Dunărea şi munţii cei bătrâni te întâmpină.
Ştii deja că Dunărea se desparte în 3 braţe la intrarea în Deltă. Ştii poate şi că în Dobrogea sunt renumitele podgorii Murfatlar ori Sarica Niculiţel ori că de 1 mai trenul opreşte obligatoriu pe litoral. Şi poate că ai mai auzit câte ceva despre cetăţile antice ori de Enisala genoveză şi, desigur, de borşul de peşte. În linii mari asta se ştie despre Dobrogea. Dar de Curtea Regală de pe Dunărea Veche ai auzit?
TRAVEL GIRLS Curtea Regală – vinuri de soi pentru Casa Regală a României Un vin bun merge cu o brânză veche, vorba reclamei. Despre cât de important e să potriveşti locurile pe care le vizitezi cu mâncarea şi băutura tradiţională am mai vorbit. Dacă ai ajuns în Turcia şi nu ai încercat un lachmaciun cu ayran (poţi să te lipseşti, măcar o dată, de bere ori de limonadă) ori de te-ai dus până la ocean şi nu ai poftit la o caracatiţă friptă, degeaba. E parte a călătoriei să intri într-o crâşmă de cartier şi să comanzi ce mănâncă şi localnicii în loc să intri în restaurante cu meniu internaţional.
Aşa că dacă ai ajuns la Măcin e musai să bei vin. Vin de soi, demn de Casa Regală a României. Așa am făcut și noi, când am fost invitate să cunoaștem toate dedesubturile unei activități despre care nu se știu prea multe în România. La Crama Dobrogeană și în Pivnița lui Terente din Măcin orice drumeț devine oaspete de seamă și gustă din vinurile furnizorului oficial al Casei Regale. Te asigur că e o experiență unică, într-un loc de poveste și nici nu rămâi cu buzunarele goale.
Dacă e ceva cu care să se laude dobrogenii, atunci e vorba despre podgorii nesfârşite întinse pe dealurile calcaroase. Peisajul dobrogean, dacă vii cu maşina, e cam acelaşi: pe o parte sunt ba stânci golaşe, înfierbântate de soare ba mlaştini cu stufăriş şi sute de lebede albe iar de cealaltă parte a şoselei sunt vii. Vii din care toamna dobrogenii fac o ambrozie de-ți vine să te lingi pe mustăți.
www.travelgirls.ro
DEGUSTARE DE VINURI Cât costă o degustare de vinuri? Dacă te gândești că e nevoie să-ți golești cardul pentru a învăța puțin din meșteșugul ăsta al degustării de vinuri ori să asculți povești cu tâlc de la oamenii locului, te înșeli.
Când poți merge la o degustare de vinuri Oricând. E suficient să trimiți un mail înainte ori să dai un telefon pentru a te asigura că sunt locuri libere.
Ai de ales între 4 tipuri de degustare ce costă între 5 și 30 de euro ba chiar mai puțin cu 20% dacă mergi într-un grup mai mare de 30 de persoane – la Crama Dobrogeană și între 4 și 15 euro în Pivnița lui Terente.
Noi am fost la sfârșitul lui martie dar de la mijlocul lui aprilie până toamna târziu e cel mai bine. Asta pentru că te poți bucura din plin de împrejurimi: zbor cu parapanta, Triunghiul Mănăstirilor, plimbare cu șalupa pe Dunărea Veche ori trasee în Munții Măcinului.
De banii ăștia nu îți bagi nasul doar în patru ori șapte soiuri de vinuri alese (în funcție de tipul degustării alese) dar guști și din mâncărurile tradiționale dobrogene. De exemplu, în aprilie și mai scrumbia la grătar e cireașa de pe tort iar vara înghețata de casă de la desert încheie perfect experiența asta culinară.
Îți vând un pont: mult premiatul vin Aligote e preferatul Regelui Mihai. Totul se întâmplă într-o cramă cu parfum de epocă sau în Pivnița lui Terente – un loc din care nu-ți mai vine să pleci. Se spun povești despre vin, înveți cum să alegi vinul și când trebuie să-l bei. Unde mai pui că afli și cum poți folosi licoarea asta râvnită de toți pentru a-ți păstra tinerețea și frumusețea.
De la mijlocul lui mai și până la începutul lui iunie, câmpurile dobrogene se umplu de maci iar vara, timp de câteva zile, malul Dunării devine tabără pentru o caravană de rulote nemțești și o mulțime de francezi vin și revin la Crama Dobrogeană.
TRAVEL GIRLS De ce să vii la Curtea Regală Nu știu să existe prea multe locuri în țară unde o degustare de vinuri să fie un promotor al turismului din zonă. E clar că dacă vii la Măcin să urci pe munte, să mergi la Lacul Iacobdeal ori să călărești la Padoc nu poți să pleci până nu ai gustat din vinurile zonei.
Enoturismul e abia la început în România dar ce se întâmplă în Dobrogea de Nord demonstrează că se poate și că se poate face turism ca la carte și în altă parte decât pe Valea Prahovei. Șoselele sunt ca-n palmă, cozile de pe DN1 sunt o himeră, delta e la doi pași, muntele la o aruncătură de băț, oamenii sunt primitori iar vinurile sunt excelente. Dovadă stau zecile de premii obținute la concursuri – nu degeaba furnizorul oficial al Casei Regale a României se găsește aici. Și pentru ca experiența asta să fie și mai complexă și să-ți pară și mai rău atunci când va trebui să pleci spre casă, am aflat că ni se pregătesc ceva surprize. Dacă nu ai făcut niciodată o saună lipovenească ori ai vrea să încerci terapii cu vin sau cu struguri, în viitor vom merge cu mic cu mare la Măcin pentru toate astea.
www.travelgirls.ro
AVENTURA Sentiero degli Dei – hiking pe
COASTA AMALFI
Întotdeauna am crezut că muntele nu cunoaște granițe și că atunci când ești acolo sus, nu mai contează în ce țară ești, ce limbă vorbești și cum ai ajuns pe creastă. Experiența de pe Sentiero degli Dei, în Italia, mi-a schimbat însă opinia pentru că traseul acela, pe urmele zeilor, deasupra Coastei Amalfi este într-adevăr special. Acolo sus ești atât de aproape de cer, de stâncă și de mare în același timp încât înțelegi pe loc de ce i se spune așa: Drumul Zeilor.
TRAVEL GIRLS Cum ajungi pe Sentiero degli Dei În primul rând trebuie să ajungi în Italia, în Napoli. Din Napoli ia autobuzul sau Circumvesuviana până în Sorrento de unde poți lua un autobuz până în Praiano. Dar despre transportul pe Coasta Amalfi am mai vorbit. Mergi pe mâna mea și intră în traseu din Praiano, și nu din Positano. Am să-ți spun mai târziu de ce. În Praiano, din dreptul bisericii, n-ai cum să ratezi indicatoarele ce-ți arată pe unde să mergi ca să intri în traseul mult așteptat. Urmează-le cu atenție și ele te vor purta pe străduțe și alei înguste printre case, până la baza munților Lattari când te vei cufunda în umbra pădurii și vei vrea să nu mai ieși de acolo. Nu lenevi prea mult, ai în față un traseu foarte frumos.
Greu la deal
Fii cu ochii pe marcaj și pregătește-te de surprize. Prima parte de urcuș, deși e destul de abruptă, este amenajată cu scări și balustradă de lemn. De asemenea, copacii încă te păzesc de soare și-ți fac drumul mai ușor. Din când în când ai să vezi câte o mică grotă cu statuia Fecioarei Maria și flori aduse de localnici. Astfel de grote nu sunt specifice doar acestui traseu ci poți să le vezi de-a lungul întregii coaste. La capătul urcușului, după ce treci printre terase cu livezi de lămâi, vii și măslini, ajungi la mănăstirea San Domenico. Aceasta a fost construită aici, pe stâncă, în secolul 14, dar timpul a fost blând cu ea. E drept că și oamenii au ajutat mult la condiția construcției. Acum, mănăstirea San Domenico este un loc de rugăciune pentru localnici și un bun popas pentru călători.
www.travelgirls.ro
AVENTURA După mănăstire, traseul devine mult mai ușor. Urcușul e mai lent sau chiar inexistent, singura problemă fiind soarele, dacă mergi în miezul verii. Ca și mine, probabil că te vei întâlni și cu alți călători pe traseu. Cei mai mulți vin din sens invers, începând traseul din Positano sau Nocelle, făcând o mare greșeală. Dar, așa cum îți ziceam și mai devreme, ai să vezi mai târziu de ce. Deși pe parcursul traseului ai parte de diverse atracții ce te ademenesc să mai faci câte o pauză și câteva fotografii, vedeta excursiei este cu siguranță peisajul. Cărarea ce merge “pe urmele zeilor” îți dă impresia că pășești deasupra mării.
Pe bucata asta de traseu, eu am uitat de căldură și de faptul că mai aveam foarte puțină apă în sticlă. Peisajul e pur și simplu amețitor și, mergând pe aici, nu-ți dorești decât să mai poți rămâne pentru câteva zile. Singurul lucru care te poate face să-ți dorești să cobori de la înălțimea asta este baia răcoritoare pe care urmează s-o faci în mare. Îți poți alege plaja încă de aici, de sus, pentru că ai vedere asupra întregii coaste.
Greu la vale
Pentru a coborî în Positano, fii cu ochii după indicatorul ce-ți arată drumul prin Nocelle – un sătuc frumos, cocoțat pe stâncă. Cărarea trece printr-o pădure răcoroasă, numai bine venită după cele câteva ore de mers prin soare. Când ajungi în Nocelle, oprește-te la fântână pentru un refill și pregătește-te de coborât. Te așteaptă nu mai puțin de 1700 de trepte până jos așa că bucură-te că ai început traseul din Praiano și nu de aici, așa cum fac majoritatea vizitatorilor din zonă. 1700 de trepte sună mai bine când e vorba de coborât și nu de urcat, nu-i așa?
TRAVEL GIRLS Sentiero degli dei – un traseu pe care nu-l vei uita prea curând Sunt sigură că vei ieși din traseul ăsta cu dureri de picioare și probabil că te vei întreba de multe ori, în timp ce urci sau cobori “Mai e mult?” dar sunt la fel de sigură că vei ajunge la aceeași concluzie ca și mine: merită efortul. E un traseu de dificultate scăzută și fără pasaje periculoase, dar îți va pune rezistența la încercare. Și încheieturile. Dar am soluția potrivită pentru tine: chiar la ieșirea din traseu, la capătul scărilor, sub șoseaua ce șerpuiește de-a lungul coastei, este plaja Arienzo. E o mică oază de liniște acolo unde poți face o baie în apa rece, poți mânca scoici bune și apoi poți lenevi pe plajă, uitându-te în sus la crestele de pe care tocmai ai coborât. Da, ai făcut un traseul de-a lungul crestelor munților Lattari și te poți mândri cu asta.
www.travelgirls.ro
AVENTURA
CRETA la extrem
O vacanţă în Creta te duce imediat cu gândul la plajele cu nisip roz, la morile de vânt – albe ca spuma mării ori la o baie în valurile Egeei într-o zi călduroasă de vară. Te-ai gândit vreodată că aici găseşti printre cele mai spectaculoase chei din Europa? Sau că munţii de peste 2400 metri altitudine îţi oferă privelişti de vis odată cuceriţi? Dacă vrei o aventură în ţinutul zeilor, să escaladezi culmile coloşilor de piatră ori să practici sporturi extreme, mergi în Creta!
TRAVEL GIRLS La Porţile de Fier ale Cretei – Cheile Samariei
În vestul insulei, prin Munții Albi, râul Tarraios a săpat în stâncă 18 km de chei sălbatice, de o frumusețe rară – cel mai lung defileu din Europa. Pe un traseu care durează cel puțin 5 ore și care nu este recomandat începătorilor vei admira un peisaj cu parfum mediteranean: pe stâncile golaşe cresc, din loc în loc, chiparoși, smochini și leandri. Cheile Samariei sunt deschise turiștilor din mai până în octombrie, cand nivelul râului este scăzut.
Echipează-te cu bocanci ori sandale pentru teren accidentat și nu uita să iei apă și ceva de mâncare.
Jogging la apus, pe faleza din Heraklion
Atunci când mergi la mare, te gândești că cel mai bun mod de a-ți începe ziua este să alergi o jumătate de oră pe malul mării, pe plajă. Ce-ai spune dacă ai împrumuta unul dintre obiceiurile localnicilor din Heraklion – capitala insulei? Pentru cretani, cea mai importantă parte a zilei este momentul cinei: se întâlnesc cu prietenii, cu familia, mănâncă ceva ușor – de obicei fructe de mare ori pește, beau un pahar de vin și se relaxează. Înainte de lasatul serii însă, aleargă. Pe faleza din Heraklion, seară de seară, tineri sau bătrâni, cu toții aleargă pe un drum care iese 2281 de metri în mare, străjuit de Rocca al Mare – fort venețian ce datează din 1523. După câteva ture de faleză, îți vei primi recompensa: urcă-te pe ziduri, trage aer în piept şi admiră spectacolul – apune soarele. În nordul cheilor, la 1200 de metri deasupra nivelului mării, o scară de lemn coboară abrupt spre albia râului, trecând prin pădurile de pini. După 8 km de mers când prin apă când făcându-ți loc printre bolovanii de pe mal, se află satul Samaria – abandonat în 1962, când cheile au fost incluse într-un parc național. Cel mai îngust punct al Cheilor Samariei poartă numele de Porțile de Fier; aici pereții stâncilor par că se ating iar razele soarelui pătrund doar câteva ore pe zi. La capătul cheilor, aproape de mare, printre leandri și măslini, vei descoperi un sat aproape uitat de lume – Agia Roumeli.
Mountain bike
Pe insulă vei găsi numeroase centre care organizează tururi cu mountain bikes pe drumuri prăfuite, cărări puțin umblate ce duc spre sate tradiționale cretane și zone muntoase ori de coastă. Tururile se organizează în fiecare zi și sunt structurate în funție de experiență – de la începători până la avansați și durează de dimineață până seara. Se merge în jur de 50 km pe zi și, în funcție de traseul ales vei trece prin culturi de măslini și portocali, prin sate pierdute în munți, vei vizita capele și mănăstiri vechi ori
www.travelgirls.ro
AVENTURA copaci bătrâni – aproape 1000 de ani. Dacă vrei să vezi toate acestea însă, la care se adaugă aventura de care ai parte, o zi nu va fi suficent. Poți să faci un tur complet al insulei, doar pe bicicleta, centrele speciale oferind sejururi de 7 zile, în preț find incluse transferurile de la și către aeroport, cazare, masă și echipament (bicicletă și cască de protecție).
Cretan adventures organizează tururi în munți, de la o zi la 2 săptămâni.
Trekking și Hiking
Drumețille sunt un mod excelent de a dscoperi cu adevărat insula. Așa cum am mai spus, Creta nu înseamnă doar resorturi, baruri pe plajă ori locuri însorite cu plaje spectaculoase. Creta este o insulă muntoasă, în vest aflându-se Lefka Ori sau Munții Albi cu o altitudine de 2453 de metri, în centru Masivul Idi (Psiloritis) ce atinge 2456 de metri iar în est găsim Masivul Ditki – 2148 de metri. Întreaga insulă este întretăiată de trasee, majoritatea nemaifiind astăzi utilizate decât de ciobani. E posibil așadar să mergi toată ziua fără să întâlnești pe cineva și totuși să descoperi sate unde să poți mânca și să te odihnești confortabil pentru o nouă zi de aventură. Traseele durează între 2 și 5 ore la dus așa că va trebui să ai la tine cel puțin 3 litri de apă, ochelari de soare, bocanci și chiar bețe de trekking. Deși poți face și individual astfel de drumeții, dacă nu ești foarte sigură de traseu (marcajele nu sunt întotdeauna prezente) este indicat să apelezi la un centru specializat care organizează în fiecare zi călătorii în munți. Nu-ți face griji: sunt gândite în așa fel încât dacă ești începătoare ori ai rău de înălțime să nu mergi pe marginea prăpastiei.
Cu toții la surf
Pentru sporturile pe apă, în special windsurf trebuie să mergi în Amoudara, la doar câțiva km nord de Heraklion. De-a lungul a 7 km se întind plaje cu nisip fin, recompensate cu Blue Flag, pentru curățenia și facilitățile pe care le oferă. Stațiunea se află în golful Heraklionului ceea ce face ca vântul să fie prielnic sporturilor pe apă. Cel mai popular este windsfurful, o serie de centre oferind echipamentul necesar practicării acestor sporturi dar și cursuri de inițiere cu instructori specializați. În estul plajei se află un club de surf care organizează anual competiții de profil. În afară de surf și de windsurf mai poți încerca jet ski safari, plimbări cu canoe, hidrobiciclete, parașute ori water ski.
Atât de pe mare cât și de pe plajă, ai priveliște spre Stadionul Olimpic Cretan construit cu ocazia Jocurilor Olimpice din Grecia, în 2004.
PLAJA
GULPIYURI plaja făr’ de mare
Deși destul de puțin călcată de către turiști și mai mult de către localnici, coasta nordică a Golfului Biscaya sau Marea Cantabrică din Asturia are plaje imaculate printre stâncile abrupte, săpate de valurile violente și reci. Multe dintre plaje sunt dificil de găsit așa că dacă ajungi în zonă, cere indicații unui localnic. De data asta, în turul meu prin cea mai frumoasă provincie a Spaniei, Asturia, eu am avut cei mai buni ghizi pe care îl poate avea un călător, doi localnici. Ba la un moment dat, am avut chiar trei. Nimic nu se compară cu informațiile oferite de un localnic. Ghidurile turistice nu te pot introduce în atmosfera locului și nu știu toate obiceiurile, rețetele și secretele zonei. Dacă ai posibilitatea asta, dacă mergi la cineva în vizită sau călătoreşti prin couchsurfing.com, profită de ocazie.
Știi cum sunt jocurile acelea pe calculator cu care poți construi și organiza teritorii întregi după voia clickului tău? Ei, când am ajuns lângă plaja Gulpiyuri, am avut impresia că cineva a pus-o acolo cu mouse-ul. E un spectacol al naturii sau poate, cine știe, opera vreunui căutător de comori. Dar ce contează? Un lucru e sigur: așa ceva n-am mai văzut niciodată.
Cum ajungi la plaja Gulpiyuri Cu mașina. Cum vii dinspre Oviedo spre Llanes pe autostrada A-8, folosește ieșirea pentru Naves, apoi abordează primul localnic care-ți iese în cale. Chiar dacă spaniolii nu prea vorbesc engleză, e suficient să le spui numele plajei, iar ei vor fi foarte încântați să te ajute. Castellano, dialectul care se vorbește în zona aceasta, este spaniola cunoscută nouă și auzită în telenovele așa că probabil vei înțelege indicațiile. Derecha înseamnă dreapta, izquierda este stânga, hacia adelante înseamnă să mergi tot înainte, iar detras e indiciul că trebuie să te întorci. Dacă nu reții cuvintele astea, nu-ți face griji, “semnaleza” funcționează întotdeauna. Dacă ai intrat pe un drum de pământ, într-o zonă deluroasă, cu vegetație bogată iar marea nu se vede, nu te panica. Asta că nu înseamnă că te-ai rătăcit. Aici intervine surpriza.
TRAVEL GIRLS Plajă fără mare?
Da. E incredibil sentimentul. Aici marea se simte, nu se vede. Auzi valurile, simți mirosul sărat și nu înțelegi de unde. Nu-i strop de mare în jur, doar dealurile vii. Nu te grăbi pentru că riști să cazi în ea. Ea, plaja Gulpiyuri. Da, în mijlocul verdeții, pământul dispare ca prin minune și, mare cât o scoică de vreo 40 de metri, vezi plaja Gulpiyuri. Pentru mine a fost o imagine pe care nu o puteam “procesa” pentru că nu mă așteptam la așa ceva și, cum nici nu mai văzusem vreodată ceva asemănător, mi-a venit greu să înțeleg. Cum e posibil ca în mijlocul câmpului să fie o plajă precum o prăpastie, fără mare dar cu apă sărată, valuri, stânci și tot tacâmul? Plaja asta arată ca o arenă, un amfiteatru în care marea duce o bătălie cu ţărmul. Poți să-ți imaginezi tot felul de explicații și legende. Dacă înaintezi însă, începi să înțelegi. La câțiva metri de plaja Gulpiyuri, dealul se termină brusc. Doar stâncile abrupte îl mai țin să nu se afunde și el în mare. Sau golf, ocean, cum vrei să-i spui. E vorba de Oceanul Atlanc și al său Golf Biscaya sau Marea Cantabrică ce a săpat până sub stâncă și a format peșteri subterane adânci de zeci de metri și găuri ca niște șeminee. Mai mult de atât, săpăturile valurilor au ajuns până departe, sub mal, iar cu timpul, peștera subterană s-a prăbușit și a format ceea ce numim acum plaja Gulpiyuri.
Numele, de origine necunoscută, se pare că înseamnă “apă care circulă”. Și pe bună dreptate. Valurile se lovesc cu putere de malul stâncos, intră în subteran până la 100 de metri, circulă prin peșterile calcaroase și ies zgomotos pe plajă, pufnind ca o balenă. Ciudat, nu? Așa că dacă te gândești, ca și mine, că plaja asta arată ca o piscină cu valuri artificiale, nu e nimic deplasat. Chiar așa pare. La flux, apa crește iar groapa asta se umple ca o piscină naturală de culoare turcoaz. La reflux, când apa se retrage, plaja iese la suprafață, în toată splendoarea ei. E ideală pentru copii pentru că suprafața e mică și-i poți avea tot timpul sub ochi, fără grija că se pot duce în larg, iar apa e mică și liniștită. Localnicii se înghesuie aici cu mic cu mare în weekend, dar în timpul săptămânii ai ocazia să găsești locul ăsta pustiu și să îi înțelegi cu adevărat farmecul. Indiferent de numărul de oameni care ajung aici însă, plaja și împrejurimile sunt foarte curate și îngrijite. Gulpiyuri este declarată monument natural protejat din decembrie 2001 și este marcată ca atare.
www.travelgirls.ro
PLAJA Eu am ajuns aici la începutul lui octombrie, când temperatura nu mai ține cu cei cărora le place să se bălăcească așa că nu era nimeni pe plajă. Doar doi călăreți care se plimbau pe dealuri și ne-au arătat cărarea pe care să mergem. În partea asta nordică a coastei, temperatura apei e mai scăzută decât în sud, abia ajunge la 20 de grade în august. Dacă faci un tur al Asturiei, plaja Gulpiyuri merită să fie în traseul tău. Fie că oprești pentru o oră cât să dai un ocol zonei sau îți rezervi o zi întreagă ca să lenevești aici la soare, în liniște, plaja asta nu trebuie ratată. E un accident frumos al naturii într-o zonă care te surprinde la orice pas. Fotografiile nu-i fac dreptate. Trebuie să fii acolo.
Cazare în apropierea plajei Gulpiyuri
În apropiere se află micul oraș Llanes, la doar 12 km. Deși nu se numără printre cele mai elegante sau reprezentative orașe ale Asturiei, Llanes are plaje minunate în apropiere și mici hoteluri și pensiuni din care ai de unde alege. Vezi aici câteva oferte de cazare în Llanes. Există chiar și un hostel în Llanes, dacă ai un buget mai mic sau pur și simplu îți place să stai la hostel.
PLAJA
FIORDO DI FURORE De ce este faimos Fiordul Furore
Fiordul Furore și plaja sa de câțiva metri sunt cunoscute în toată lumea datorită campionatului de sărituri de la înălțime. Dacă în mod normal, sportivii sar în bazine olimpice de la 10 metri, aici doar cei mai buni din întreaga lume se încumetă să se înscrie. Podul ce trece peste fiord are 27,5 metri iar săriturile de aici sunt o adevărată dovadă de curaj. În fiecare an, în luna august, Marmeeting atrage aici atât sportivi, turiști cât și cele mai cunoscute televiziuni.
Cum se ajunge la Fiordul Furore
Coasta Amalfi este mărginită de un singur drum așa că dacă vii din Sorrento, ia autobuzul direct până în Furore. Pregătește-te de coborâre imediat după Praiano. Dacă vii din sensul opus, din Salerno, ia autobuzul până în Amalfi, apoi ia altul spre Sorrento și coboară imediat după Conca dei Marini. Mai multe detalii despre transportul pe Coasta Amalfi și prețurile biletelor de autobuz găsești în prima parte a poveștilor. Când ajungi pe celebrul pod care veghează deasupra fiordului, fă o pauză. Priveliștea de acolo este de neratat și probabil că nu vei mai sta curând deasupra unei astfel de plaje. Accesul spre fiord se face pe scările din stânga podului, scări săpate în stâncă ce coboară șerpuit până în buza plajei.
Când plănuiam să merg pe Coasta Amalfitană a Italiei, am aflat despre un loc special. O plajă mai puțin obișnuită, în inima stâncilor, unde soarele abia intră. Câțiva oameni abia au loc să intre în același timp în apă. Aveam să aflu că locul ăsta este un fiord în Furore și din prima am știut că vreau să-l văd și poate chiar să stau câteva ore acolo. Nu numai că am reușit să ajung la Fiordo di Furore, așa cum îi spun italienii, dar l-am găsit la sfârșitul zilei pustiu, asemenea unei lagune, și am reușit să înot singură în el.
TRAVEL GIRLS Fiordul Furore – plaja ta privată
Dacă în miezul zilei soarele reușește să pătrundă între stâncile fiordului și atrage câteva persoane aici, dimineața și seara nu e nimeni. Poate doar un paznic sau doi care au grijă de bărcile și micile construcții în stâncă. Deși am trecut zilnic peste podul de deasupra fiordului, doar seara am reușit să închiriez fiordul doar pentru mine și prietenii mei. Sentimentul e incredibil. Asemenea plajei Gulpiyuri din Asturia, și aici te simți exact ca într-o piscină naturală.
Cum te echipezi
Îți recomand să folosești niște încălțări speciale sau simple sandale ca să nu te rănești în pietriș. De altfel, nicăieri pe Coasta Amalfi n-ai să găsești nisip, așa că nu prea vei avea ocazia să umbli desculță. Eu am folosit sandalele mele Trimm care sunt rezistente la apă și cu care am mers kilometri întregi fără nicio problemă. De asemenea, aici e locul potrivit să încerci să te scufunzi. Ia-ți o pereche de ochelari pentru scufundări și bagă capul sub apa transparentă precum cristalul. Peștișorii colorați abia te așteaptă!
Dacă ai vreme, fă o mică plimbare și pe lângă construcțiile din stâncă. Eu recunosc, am stat doar în fiord și am vrut să mă bucur de propria mea lagună albastră.
www.travelgirls.ro
SPA Cascadele îngheţate de la
PAMUKKALE
Pamukkale se află în regiunea Aegian, de-a lungul văii râului Menderes iar pentru ajunge aici trebuie să străbați sate uitate parcă de lume și câmpuri pe care se cultivă bumbac. De altfel, supranumele muntelui acoperit de calcar și de ape fierbinți – Castelul de bumbac – este dat nu doar de aspectul său ci și de îndeletnicirile localnicilor. Apa caldă, bogată în minerale este renumită de peste 2000 de ani pentru puterile tămăduitoare. Când în 129 î.d.H. Imperiul Roman cucerește Hierapolis – orașul antic ce se află la doi pași de muntele calcaros, împărații Nero și Adrian sunt impresionați de izvoarele termale pe care le găsesc aici și declară orașul “stațiune balneară”. Renumele băilor termale se răspândește repede în tot imperiul astfel că bogații vin în număr mare în Hierapolis pentru a căuta vindecarea unor boli. Însă nu de puține ori aceștia și-au găsit sfârșitul aici. Pe dealurile din jur, se întinde o necropolă cu peste 1200 de morminte, din diferite epoci.
O vizită în Turcia, din Kusadasi până în Antalya nu e completă fără o excursie de o zi la Pamukkale – Castelul de Bumbac. Prima dată când vezi în depărtare Pamukkale, nu poți să nu exclami: zăpadă! Apoi, după o clipă, te gândești că e imposibil ca la altitudini atât de mici, în mijlocul lui cuptor, să mai fie zăpadă pe munte. Pammukale e “o uriașă cascadă înghețată ca și cum apa ar fi încremenit pe loc sau s-ar fi pietrificat brusc în curgerea ei”, așa cum spunea Richard Chandler, în 1765.
TRAVEL GIRLS Terasele de calcar de la Pamukkale sunt considerate de către turci “a 8-a minune a lumii”. Locul acesta este minunat – e încărcat de istorie, mai toți regii Antichității trecând pe aici, apele au proprietăți curative, în zare se văd Munții Taurus iar spectacolul teraselor imaculate te lasă fără cuvinte. Atât Castelul de bumbac cât și Hierapolis se află în Patrimoniul UNESCO, fiind așadar arie protejată. Pentru a face o baie în izvoarele termale trebuie să-ți lași încălțările pe margine – astfel calcarul nu-și pierde puritatea. Dacă mergi vara, contrar așteptărilor, apa caldă va mai domoli parcă arșița iar tu vei putea admira fără griji panorama. Ia cu tine o sticlă mare de apă. În timpul verii temperaturile trec frecvent de 45°C. După ce te-ai bălăcit în cascadele imaculate, cu apă caldă, când soarele amiezii e prea puternic, mergi câteva sute de metri mai încolo, într-un alt loc fascinant : piscina Cleopatrei. Într-o oază de verdeață, răcoroasă, înconjurată de leandri sângerii și palmieri se află o piscină naturală, cu apă termală, pe fundul căreia se găsesc coloane din vechiul Hierapolis.
Nu-ți uita costumul de baie, crema cu protecție solară, pălăria și ochelarii de soare. Legenda spune că însăși Cleopatra venea aici pentru ca, stând în această apă, să își păstreze pielea tânără. De fapt, piscina cu apă termală, a cărei temperatură este constană – 37° C – a fost numită “Piscina Cleopatrei” de către Marc Antoniu în onoarea reginei care s-a îmbăiat o dată aici și a poruncit mai apoi ca aceste ape să-i fie aduse tocmai la Roma. Oamenii locului afirmă cu tărie că o femeie care înoată cel puțin o dată în piscina antică va întineri cu zece ani căci apele acestea sunt la fel de benefice pentru ten precum băile în lapte pe care Cleopatra obișnuia să le facă. Apele care izvorăsc de aici au într-adevăr puteri tămăduitoare pentru că s-a dovedit că vindecă hipertensiunea arterială, bolile de inimă, de ochi, de piele și reumatismul. Pentru a intra în piscină trebuie să plătești o taxă – aproximativ 25 YTL – iar din cauza coloanelor căzute în apă în urma unui cutremur puterminc în anul 70 d.Hr. nu vei putea înota. Însă după ce ai vizitat orașul antic – Templului lui Apollo, amfiteatrul, baia publică ori sarcofagele și terasele, sigur vei dori să te relaxezi în apa caldă așa cum făcea, în trecut regina Egiptului Antic.
BARCELONA Cum să vizitezi
i citit cel ma col arti
BARCELONA aproape gratis
Am văzut Barcelona pentru câteva zile la începutul lui octombrie şi, deşi bugetul a fost redus, am reuşit să descopăr oraşul lui Gaudi cu tot ce are de oferit: artă, arhitectură, mâncare bună, peisaje superbe şi o atmosferă de neuitat. Îţi voi arăta cum să ajungi acolo cu cel mai mic preţ, unde să stai, cum şi când să vizitezi muzeele fără să plăteşti, care sunt cele mai interesante locuri şi totuşi să ai o experienţă de neuitat.
TRAVEL GIRLS Cu ce m-am deplasat în Barcelona
Cum am zburat ieftin în Barcelona
Am cumpărat biletele de la Blue Air cu 3 luni înainte cu vreo 150 lei şi am zburat pe ruta Băneasa – Barcelona. Din aeroportul El Prat care nu e foarte departe de oraş (sunt aproximativ 12 km) am luat trenul Renfe după ce am cumpărat din staţie un bilet până în staţia centrală Sants, cel mai important nod atât pentru trenurile cât şi pentru metrourile din Barcelona. Aici a fost primul impact cu Barcelona: un aer cald şi proaspăt de vară la începutul lui octombrie! Cu ochii în toate direcţiile şi cu zâmbetul pe buze, am luat-o la picior spre locul în care aveam să mă cazez.
Unde am stat în Barcelona
Am găsit imediat hostelul OneSants şi mare mi-a fost mirararea când, odată întrată înauntru, dau peste o recepţioneră simpatică ce se cocoaţă pe birou şi, după ce face check-in-ul, scoate o hartă şi începe să povestească şi să deseneze cel mai bun traseu turistic al Barcelonei. Acestea avea să fie hostelul cu cei mai drăguţi angajaţi întâlniţi vreodată. Oamenii ăştia păreau că chiar se distrează aici şi chiar îşi fac jobul cu drag. Indiferent de momentul zilei sau de tură, recepţionerii se purtau ca nişte prieteni gata să ajute oricând, ba mai mult, gată oricând de distracţie! Pe acoperiş au o terasă cu şezlonguri şi perne pe jos, numai bune pentru sfârşitul unei zile pline. Imediat cum am revenit acasă, le-am făcut un review bun pe site. Alte hosteluri găseşti aici, iar dacă preferi să stai mai confortabil găseşti aici hoteluri.
Ca de obicei, în general m-am deplasat pe jos, cu un ochi în hartă şi cu unul la oraşul ce mi se întindea sub picioare. Pentru distanţele mai lungi, am folosit metroul care acoperă foarte bine Barcelona din punct de vedere al staţiilor. Găseşti aici o hartă bună a staţiilor dar nu trebuie să îţi faci griji căci staţiile sunt bine semnalizate şi nu vei avea probleme. Ai grijă la buzunare şi genţi însă. Ca şi aspect, trenurile şi staţiile sunt foarte asemănătoare cu cele din Bucureşti. Piaţa Catalunya este unul dintre staţiile importante ale metroului în Barcelona aşa că pregăteşte-te s-o vezi de câteva ori în excursia ta. E perfect dacă ieşi acolo pentru că este cel mai bun acces spre Rambla şi, implicit, port.
Ce am văzut în Barcelona
Am primit o hartă gratuită de la hostel şi aveam două ghiduri: cel de la National Geographic şi cel de la Rao şi am pornit la drum să văd Barcelona fără să cheltui prea mult. De data asta n-am folosit un tur gratuit pentru aveam mai mult timp la dispoziţie şi voiam ca descoperirea să facă parte din experienţă. Totuşi, dacă vrei să faci un astfel de tur, ţi-i pot recomanda pe cei de la TravelBar sau pe cei de la RunnerBeanTours. Nu uita că aceste tururi sunt gratuite dar dacă ţi-a plăcut, ar fi bine să-i laşi un bacşiş ghidului. Eu am luat-o la picior şi am început cu Parcul Guell, grădina proiectată de Gaudi şi inclusă în patrimoniul UNESCO, loc în care intri fără să plăteşti un bilet şi în care găseşti o operă atât de reprezentativă pentru Barcelona cât şi pentru geniul său, Gaudi. Nu rata crucea din punctul cel mai înalt al parcului (un loc perfect de belvedere asupra Barcelonei), coloanele, parcul suspendat şi salamandra colorată.
www.travelgirls.ro
BARCELONA În parc există şi Muzeul Gaudi, clădire în care artistul a trăit o perioadă din viaţa sa şi în care până şi mobila este proiectată de el.
Ieşind din parc şi mergând la vale, spre mare, nu ai cum să ratezi Sagrada Famiglia, probabil cea mai cunoscută operă a lui Gaudi şi simbolul Barcelonei. Celebra biserică este înca încă în construcţie dar îţi recomand să-i dai două ture de jur împrejur şi vei observa perioadele în care s-a construit fiecare parte şi influenţele care au marcat-o. Eu nu am intrat şi înăuntru pentru că se făceau lucrări de renovare dar dacă tu vrei s-o faci, găseşti preţurile aici. Continuând tot în jos, spre mare, la 10 minute de mers pe Carrer de la Marina, vezi pe partea stângă Bullring sau Plaza de Toros Monumental, locul unde se ţineau spectacole de coridă până de curând când acestea au fost interzise. Clădirea e cu adevărat impresionantă şi cu atât mai mult în timpul serii. Mai jos, pe dreapta, e un stadion unde poţi prinde un meci de fotbal sau cluburile de juniori la antrenament. Eu m-am oprit pentru câteva minute şi am ochit câţiva puşti care cu siguranţă vor ajunge la FC Barcelona. Deja mirosul de peşte şi sunetul mării îţi dau de înţeles că ai ajuns în portul olimpic şi că te poţi opri aici la masa de seară căci aici este locul unde găseşti cele mai bune feluri de peşte, fructe de mare, paella iar sangria este la ea acasă. Totul cu 15 euro de persoană. După masă, fă o plimbare de-a lungul falezei. Aici defilează atât turişti cât şi localnici dar şi cei care-şi fac tura de jogging înainte de culcare. Poţi merge şi pe plajă şi să stai pe nisip sau poţi alege băncile de sub palmieri. Oricum ai face, ziua asta se încheie cum nu se putea mai bine.
Eu am început a doua zi cu Casa Batllo şi cu faimoasa Pedrera. Biletele sunt scumpuţe iar dacă adaugi şi ghidul audio, deja depăşeşti bugetul. Dar dacă cumva îţi rămân bani, aceste două clădiri trebuie să fie primele pe lista ta. Cum te îndrepţi spre celebra pietonală Rambla, vei trece mai întâi prin Piaţa Catalunya, o piaţă imensă care este considerată centrul oraşului şi locul unde vechiul (cartierul gotic, Raval, Ciutat Vella) se întâlneşte cu noul (Eixample). Tot aici se întâlnesc principalele bulevarde şi marile artere ale metroului iar tu nu o veri rata datorită fântânilor arteziene imense. Ia loc pe o bancă sau pe treptele scărilor pentru câteva minute şi observă oamenii şi simte atmosfera barceloneză. Nu uita să arunci câteva firimituri porumbeilor. Cum intri pe Rambla, pe partea dreaptă ai Boqueria, o piaţă ce se află aici încă din 1200. Trebuie să intri căci privitul nu te costă nimic. Mai mult de atât, vânzătorii te îndeamnă să guşti din bunătăţile lor. După ce am dat o tură printre culoarele înghesuite cu tarabe şi pofticioşi, am ieşit iarăşi în Rambla, m-am strecurat prin aglomeraţie şi am ieşit fix sub coloana lui Columb care nu arată, aşa cum ar trebui, Americile dar poţi urca până sus să vezi lumea prin ochii lui. Dacă ai un Barcelona Card de care mai vorbeam şi aici, atunci urci gratuit. De la 60 metri înălţime, de sub nasul lui Columb, cobori sub nivelul mării la Acvariu. Biletul e cam scump şi dacă ţii la bugetul tău, poţi sări peste acest obiectiv. De reţinut că dacă îţi cumperi biletul online, ai o reducere de 2 euro. Şi dacă totuşi banii nu sunt o problemă pentru tine, poţi înota cu rechinii pentru 300 euro. Mai multe detalii aici. Eu îţi recomand să sari totuşi peste acvariu şi să mergi la Muzeul Cataluniei pentru o călătorie virtuală prin istoria acestei regiuni. Este chiar pe faleză, iar în prima duminică a fiecărei luni, pe 11 şi 24 septembrie şi pe 23 aprilie intrarea este liberă. În rest, biletele sunt destul de accesibile şi există tot felul de reduceri. Preţuri şi mai multe detalii, aici. Când te întorci spre Cartierul Gotic, intră şi în muzeul lui Picasso. Dacă nu ştiai, pictorul şi-a
TRAVEL GIRLS petrecut viaţa între Paris şi Barcelona iar aici găseşti mare parte din lucrările sale de început. Deci nu vei vedea aici cubismul sau irealismul lui Picasso ci partea mai puţin cunoscută a operelor sale: clasicismul. Intrarea este liberă în fiecare duminică după ora 15. De asemenea, poţi intra fără să plăteşti în prima duminică a fiecărei luni, pe 12 februarie, 18 mai şi 24 septembrie. După ce îl descoperi pe Picasso, încă mai poţi intra în bisericile gotice din zonă şi poţi chiar asista la slujbe. Dimensiunile clădirilor şi acustica slujbelor te ţintuiesc într-un scaun pentru câteva momente. Nu rata Catedrala Sfintei Eulalia (La Seu), o clădire gotică imensă construită în secolul XIV ce poate fi vizitată gratis timp de vreo două ore dimineaţa şi vreo două ore seara (vezi ce scrie pe uşă pentru că în funcţie de sezon şi de sărbători, programul se mai schimbă.). De asemenea, intră şi în Santa Maria del Pi în timpul unei slujbe, acustica e incredibilă şi nu te costă nimic să zăboveşti câteva minute pe un scaun. Biserica are şi un turn imens de 54 metri înălţime, cu şase clopote, iar cel mai mare dintre ele, denumite Antonia, are aproape 2 tone. Fă o oprire şi în Plaza Real (Piaţa Regală) de lângă Rambla. Are formă de pătrat iar pe laturile sale sunt cele mai renumite restaurante şi cluburi din Barcelona. Felinarele sunt desenate de însuşi Antoni Gaudi. Chiar dacă pare o zonă extrem de scumpă, în una din zile am luat masa aici. Cu 15 Euro am mâncat peşte, o salată, desert, o cafea şi o bere. Zâmbetul chelnerului – priceless! Îţi recomand să-ţi rezervi o zi întreagă pentu Montjuic pentru că ai multe de facut. Muzeul Naţional de Artă sau Palau Nacional are bilete valabile pentru două zile dar intrarea este liberă, ca şi în celelalte locuri, în prima duminică a fiecărei luni, pe 18 mai, 11 şi 24 septembrie. Poţi cumpăra biletul cu reducere la pachet cu cel pentru Poble Espanyol, un adevărat sat înconjurat de ziduri de protecţie, cu străduţe întortocheate şi chiar o mică mănăstire. Există câte o zonă dedicată fiecărei regiuni arhitecturale a Spaniei dar nu e un simplu muzeu în aer liber; aici sunt cafenele, restaurante, ateliere de artizanat şi magazine, chiar şi unul dintre cele două cuptoare tradiţionale de sticlă care mai funcţionează în Spania şi care arde tot timpul.
Tot pe Montjuic vezi şi Stadionul Olimpic care a găzduit de-a lungul timpului mare finale sportive şi concerte ale marilor vedete. Stadionul se vizitează fără a plăti bilet. Lângă el este Palau Sant Jordi, arena acoperită în care se ţin diverse competiţii sportive. În faţa arenei este un loc minunat de belvedere ce are în centru turnul de telecomunicaţii construit de Santiago Calatrava în 1992 pentru Telefonica. Urcând în continuare, ajungi la Castelul Montjuic care oferă poate cea mai frumoasă perspectivă asupra Barcelonei şi asupra portului. Ajungi aici fie cu funicularul şi telefericul, fie pe jos. Eu am ales varianta mai ieftină şi nu am regretat o secundă pentru că urcuşul e uşor şi o adevărată în încântare pentru simţuri. Intrarea este liberă iar dacă închizi ochii, îţi poţi imagina că de tine depinde siguranţa oraşului căci acesta este vechiul punct de veghe asupra Barcelonei şi asupra portului. Revino cu picioarele pe pământ. Şi nu e loc mai bun în care să faci asta decât Parcul Ciutadella. Este imens, are vreo 280 000 metri pătraţi şi cuprinde o grădină zoologică, Parlamentul Cataluniei, un lac, Muzeul de Zoologie şi cel de Geologie, o fântână imensă (Cascada) şi chiar un mamut. Eu am petrecut aici o după amiază minunată, ceea ce-ţi recomand şi tie. Iar când ieşi de aici, prin spatele fântânii, dai într-o pietonală ce te conduce până sub Arcul de Triumf.
BARCELONA Ce am mâncat în Barcelona
Mai bine zis “Ce n-am mâncat?”. Barcelona mi-a oferit cele mai delicioase feluri de peşte, fructe de mare, paella, sangria, cava pe care le-am gustat până acum. Peste tot pe unde am fost, indiferent de locaţie sau de felul de mâncare, am plătit cam 15 euro de persoană pentru o masă copioasă. Porţiile sunt mari şi am preferat să cumpăram câte 2-3 feluri şi să le împărţim. Bineînţeles că am mâncat şi pizza şi sandwichuri în fugă, pe stradă dar astea sunt la fel peste tot. La hostel am primit 2 cupoane pentru 2 mese gratuite la unul din barurile din centru. Mie nu mi-a plăcut masa de acolo şi nu am revenit a doua oară dar pub-ul era foarte primitor, de genul celor sportive, iar cei de acolo organizau tururi gratuite ale oraşului. Orice ai face, nu rata experienţa culinară atunci când ajungi în Barcelona! Tabloul nu ar fi complet.
Ce mi-a plăcut cel mai mult în Barcelona
Când îmi amintesc de Barcelona, simt mirosul sărat şi îmi apar în memorie clădirile parcă scoase dintr-o lume subacvatică. Nu voi uita niciodată amprenta lui Gaudi asupra oraşului, portul, gustul mâncărurilor şi oamenii foarte drăguţi de la hostel. Toate astea definesc Barcelona pentru mine dar sunt multe de trăit, gustat şi simţit în oraşul acesta. Deşi nu e printre cele mai ieftine oraşe din Europa, Barcelona poate fi vizitată fără sa te coste o avere. Cu un plan bine făcut, la sfârşitul unui city-break în inima Cataluniei, vei putea spune ferm că ai reuşit să experimentezi ceea ce înseamna cu adevărat Barcelona. Iar acest sentiment nu costă nimic.
SANATATE Pe timpul verii, indiferent dacă ne pregătim de plajă sau dacă ieşim din casă la o plimbare prin parc sau mergem într-o excursie la munte, este foarte important să folosim un produs cosmetic cu factor de protecţie solară, adecvat fototipului nostru (piele-păr-ochi). Produsele cosmetice fotoprotectoare asigură: prevenirea arsurilor solare, reducerea modificărilor histologice la nivelul pielii, prevenirea fotoîmbătrânirii, evitarea cancerelor de piele. Eficienţa produselor fotoprotectoare se exprimă prin Factorul de Protecţie Solară SPF, care se referă la cantitatea de radiaţie absorbită de piele. SPF este un indicator specific fiecărei persoane şi depinde de: fototip, sursa de lumină (spectru, intensitate, momentul din zi al expunerii), cantitatea de produs aplicată şi frecvenţa reaplicării, reactivitatea pielii şi cantitatea de produs de protecţie absorbit, tipul de activitate desfăşurată (băi de soare, înot). Înainte de expunerea la soare, ar trebui să ţinem cont de câteva sfaturi, şi anume: să alegem protecţia adecvată în funcţie de fototipul (piele-par-ochi) pe care îl avem, sa nu ne expunem la soare prea mult în primele 2-3 zile de plajă, ci să creştem treptat timpul de expunere, să nu ne expunem între orele 11 şi 15, când razele soarelui sunt foarte nocive, să aplicăm întotdeauna produsul de protecţie solară cu 15-20 minute înainte de expunerea la soare şi să reaplicăm loţiunile de protecţie solară frecvent şi din abudenţă (mai ales dupa baie, dacă am transpirat sau ne-am şters cu prosopul). Totodată, sunt mulţi oameni care nu folosesc protecţie solară atunci când stau sub umbrelă sau când cerul este acoperit parţial de nori, crezând că nu este nevoie. De asemenea, nu este recomandat să utilizăm parfum sau apă de toaletă pe bază de alcool, deoarece parfumul poate provoca hiperpigmentări sau chiar iritaţii. Nu uitaţi să verificaţi termenul de utilizare al produsului de protecţie solară după deschiderea recipientului, în care filtrele îşi păstreaza caracteristicile protectoare, care este înscris pe ambalaj la fiecare produs în parte, sub simbolul PAO. Gama Gerovital Sun are o formulă inovatoare, cu complex BIO protector, bogat în rodie, fără parabeni şi fără oxibenzonă, fiind în deplină concordanţă cu recomandările Europene de protecţie a sănătăţii pielii împotriva efectelor negative ale razelor UVA\UVB. În plus, produsele Gerovital Sun conţin filtre solare de generaţie foarte avansată, care nu sunt periculoase pentru sănătate. Gama completă Gerovital Sun include 14 produse: Uleiul bronzant pentru plajă SPF 6, Uleiul bronzant protector, Uleiul Bronzant Regenerant SPF 10, Emulsia de plajă cu SPF 10, Emulsia de plajă cu SPF 15, Loţiunea de plajă cu SPF 20, Emulsie Plajă SPF 30, Emulsie Protectoare SPF 30 pentru copii, Crema Bebe SPF 50, Crema Ultraprotectoare SPF 50, Crema anti-îmbătrânire SPF 50, Loţiunea calmare arsuri solare, Laptele reparator după plajă, Emulsia autobronzantă.
INTERVIU
MIRELA
« Sri Lanka m-a făcut mai tolerantă »
TravelGirls: Ce ai căutat tocmai Sri Lanka? Mirela: Vara trecută m-am dus ca voluntar să plantez copaci în Parcul Izvor. Acolo am cunoscut câţiva oameni faini din AIESEC şi mi-au spus câte ceva despre programul de OUTGOING pe care îl au. M-am înscris imediat în program şi la scurt timp am primit un răspuns pozitiv: urma să plec în Sri Lanka, să predau limba engleză. TravelGirls: Ai plecat singură, într-o ţară despre care nu ştiai mai nimic. Cum au fost primele zile? Mirela: (râde) Am aterizat pe aeroportul din Colombo. Imaginează-ţi că pista e undeva în mijlocul naturii. Şi e foarte cald. Şi umed. A fost un şoc. M-a așteptat la aeroport reprezentantul AIESC Sri Lanka și apoi am plecat cu el să-mi arate casa mea din Colombo. Acolo am avut al doilea șoc. Locul ăla arăta groaznic. Imaginează-ți un morman de vase nespălate deasupra căruia roiau muștele. Nu mai văzusem niciodată așa ceva și m-am îngrozit.
Am aflat total întâmplător povestea Mirelei iar fotografiile după care am suspinat minute în şir m-au convins că trebuie să aflu mai multe despre ea. Despre fata care a locuit şi a muncit două luni pe o insulă exotică ce e considerată de cei mai mulţi Paradisul: Sri Lanka. Ne-am întâlnit într-o după-amiază caldă cu gândul că într-o oră reuşim să întoarcem pe toate feţele experienţa ei. Am stat mai bine de două ceasuri pentru că aveam o mulţime de întrebări iar poveştile ei se succedau cu repeziciune. Şi zâmbea.
TRAVEL GIRLS TravelGirls: Și ce ai făcut ? Ai rămas acolo ? Mirela: Am rămas acolo în noaptea aia pentru că nu aveam unde să mă duc. După ore bune de zbor, avioane schimbate și oboseală acumulată, tot ce îmi doream era un duș fierbinte și un pat curat în care să dorm. Am pășit cu stângul în Sri Lanka. A doua zi mi-am găsit o altă chirie: o mansardă într-o casă mare, unde am locuit cu încă trei fete de naționalități, culturi și religii complet diferite. TravelGirls: Că tot veni vorba despre cultură și religie diferite. Cum a fost experiența Sri Lanka din punctul acesta de vedere ? Mirela: Sri Lanka e atât de colorată și de pestriță! E un mix formidabil de hinduși, budiști, islamici și creștini. Așa că atunci când faci cunoștință cu cineva, prima întrebare vine firesc: “ce religie ești?” Dar fiecare religie o respectă pe cealaltă așa că nu există probleme în sensul ăsta. În Colombo, unde am stat eu, aproape fiecare district are identitate proprie și imediat ce ai intrat într-ul alt cartier parcă ai fi într-un alt oraș. Mi-au rămas în minte statuile lui Buddha care sunt peste tot, la orice colț de stradă. TravelGirls: Dar mâncarea lor cum e ? Mirela: Ah,mâncarea! (râde) Mănâncă foarte mult orez în combinație cu tot felul de sosuri, extrem de picante. Și felurile de mâncare bazate pe orez au prețuri derizorii. Atât de mici încât eu îmi permiteam să comand zi de zi mâncare de la restaurant. Nu m-am adaptat însă obiceiului de a mânca sosurile alea cu mâna, așa cum fac ei. Am încercat, nu mi-a ieșit și am rămas fidelă tacâmurilor. Și-apoi toate fructele cu nume imposibil de pronunțat erau gustoase și la fel de ieftine. Țin minte că, la un moment dat, m-a întrebat unul dintre prietenii de acolo ce îmi place cel mai mult să mănânc și i-am răspuns foarte încântată că papaya. Dac-ai ști ce față a făcut! (râde) TravelGirls: Munceai 6 zile pe săptămână, aproape toată ziua. În restul timpului ce făceai? Mirela: Îmi luam prietenele de apartament și umblam hai-hui. Uneori se dovedea că nu e o idee foarte bună ca două sau trei fete să meargă singure prin Colombo. Ți-am zis cât de diferite sunt cartierele din Colombo. Ei bine, într-una din zile, am mers pe malul Oceanului și, după ce am trecut de zona hotelurilor luxoase, la doar câțiva pași am nimerit într-un soi de ghetto sri lankez: cocioabe, câini și oameni dubioși care nu ne dădeau pace. Apoi am fost mai atentă unde merg la plajă. TravelGirls: Dar în afara capitalei unde ai mers? Mirela: Am vrut să văd vestitul Orfelinatul de Elefanți Pinnewala așa că m-am urcat în primul autobuz și am plecat la drum. Dar ce drum! Autobuzul vechi, tapetat cu zeități hinduse a făcut vreo 4 ore pe drum deși nu sunt decât vreo 80km din Colombo. După toată nebunia asta, elefanții salvați de către voluntarii de la orfelinat mi-au înseninat ziua. A fost unul dintre momentele speciale de care am avut parte pe insulă. TravelGirls: Și totuși tu ai avut șansa, de care ai profitat din plin, să vezi țara asta cu alți ochi. I-ai văzut și fața ascunsă de turiști. Cum e adevărata Sri Lanka? Mirela: E diferită de tot ce am văzut eu până acum. Diferența între cei foarte bogați și cei săraci, care nu au după ce bea apă, e izbitoare. Plajele private ale hotelurilor sunt în vecinătatea unor cartiere unde sărăcia e lucie. Cu toate astea oamenii sunt binevoitori și nu am avut niciodată probleme prea mari. Pentru că au fost colonie britanică, cei bătrâni vorbesc cu toții engleza. E ciudat să mergi la piață și să te tocmești cu o mamaie în engleză.
INTERVIU TravelGirls: Cu ce te-ai deplasat pe acolo? Mirela: Trebuie să recunosc că am trișat puțin. Am făcut uz de tuk-tuk. Era foarte ieftin și așa împușcam doi iepuri dintr-un foc: ajungeam repede unde voiam și scăpam privirile insistente ale trecătorilor. Pentru că un alb care hoinărește pe străzile din Colombo e atât de exotic pentru ei încât rămân cu gura cascată. TravelGirls: O asemenea experiență sigur lasă amprente. Cum te-a schimbat pe tine ? Mirela: Eu am plecat în Sri Lanka cu inima și cu minte deschise. Nu mă așteptam să găsesc un paradis turistic pentru că lucrasem într-o agenție de turism și știu să fac diferența dintre un pliant frumos colorat și realitate. Abia așteptam să ajung acolo și să descopăr insula așa cum e ea: cu bune și rele. Cred că am învățat totuși să fiu ceva mai tolerantă față de cei care nu împărtășesc aceleași convingeri cu ale mele. TravelGirls: Ți-ar plăcea să mai pleci printr-un asemenea program? Mirela: Deja mă gândesc să aplic din nou. Dar parcă nu m-aș mai încumeta să plec atât de departe. Mi-ar plăcea să merg într-un loc unde diferențele culturale să nu fie atât de mari. Să nu mă mai mir la fiecare pas, în orice moment al zilei, de fiecare lucru care mi se întâmplă, așa cum am pățit în Sri Lanka (râde).
INTERVIU
SANDINA
www.8luni.ro
“M-am logodit la 4000 m altitudine, pe o insulă în mijlocul Lacului Titikaka”
TravelGirls: Când ai început să te gândeşti la călătoria asta ? Sandina: Un sâmbure de idee era de mult în mintea noastră mai ales că avem amintiri foarte dragi din verile în care călătoream prin Romania şi făceam trasee pe munte. Ori când plecam la mare şi ne îngrămădeam 5-6 oameni într-un Tico. La un moment dat a trebuit să aleg unde să-mi petrec concediul şi am preferat o vacanţă activă, departe de Europa. Aşa am ajuns pentru prima oară în Peru, în 2007. Au fost trei săptămâni extrem de interesante, care mi-au trezit dorinţa pentru mai mult. Apoi a devenit din ce în ce mai greu să aleg o singură destinaţie pentru că o lună de concediu pe an înseamnă exrem de puţin atunci când te uiţi pe hartă şi îţi doreşti să vezi atât de multe. Iar iniţial vorbisem cu o gaşcă de prieteni despre un concediu în Patagonia.
Am auzit de multe ori vorba să-ţi iei lumea-n cap. Nu cunoscusem însă până acum pe cineva care să fi făcut asta ca la carte. Adică să laşi în urmă o casă, o masă, să demisionezi şi să pleci la drum pentru o perioadă lungă de timp. Până într-o zi, când am găsit, total întâmplător, un blog plin de poveşti latinoamericane. Poveştile strânse de Sandina şi de Ştefan în cele 8 luni de cutreierat America de Sud.
TravelGirls: Şi de la un concediu ai ajuns la 8 luni de cutreierat America de Sud ? Sandina: În 2009, când criza financiară a lovit și România îmi era teamă că economiile mele îşi vor pierde valoarea. M-am întrebat atunci ce-aş vrea să fac cu acele economii şi aşa a apărut răspunsul visător : un an în jurul lumii. Am făcut un mic excerciţiu matematic care m-a surprins: 2 oameni, 6 luni X 1000 euro de persoană pe lună + bilete de avion 1500 euro de persoană = 15 000 de euro. O sumă care nu era imposibil de strâns şi un vis care stătea să se împlinească.
TRAVEL GIRLS TravelGirls : Cât a durat până când calculele de pe hârtie să se materializeze ? Sandina: După revelaţia aceea cred că au urmat cel puţin 2-3 luni în care am discutat, ne-am hotărât şi ne-am răzgândit de zeci de ori. Nu ne anunţasem încă familiile iar grija banilor şi a job-urilor pierdute au fost constant un subiect de discuţie. În plus, noi nu suntem aventurieri. Cel puţin nu în sensul în care să nu ne pese de riscuri. Vrem să învăţăm, vrem să vedem locuri noi dar nu cu orice risc. Şi asta a făcut ca decizia să fie şi mai dificilă. TravelGirls: Iar în iunie 2009 ai luat biletele de avion pentru Rio, nu ? Sandina: Brazilia nu era în plan dar am găsit un bilet Bucuresti-Rio atât de ieftin încât bătea orice ofertă către Buenos Aires sau Santiago. TravelGirls : Cu ce plan ai plecat de acasă ? Sandina : Ne doream să fie o călătorie pe îndelete. La început planificam să trecem prin toate ţările Americii de Sud în 8 luni. Dar când am numărat câte ţări sunt pe continent, ne-am dat seama că avem mai puţin de o lună pentru fiecare din ele. Iar în America de Sud ţările sunt imense şi o lună era puţin pentru stilul în care voiam noi să ne mişcăm. Aşa că am micşorat traseul şi am ales Argentina, Chile, Peru şi Bolivia. Iar la final am adăugat şi Brazilia. Dacă stau să mă gândesc sunt cam 10 locuri în care am stat câte o săptămână, adică suficient timp cât să spun că am facut mai mult decât «să bifez». TravelGirls : Nu ai fost totuşi tentată « să alergi » după recorduri ? Să vezi cât mai multe într-un timp cât mai scurt ? Sandina : Cred că la nivel de gândire nu eram pe fugă. În realitate însă, în cele mai multe locuri am stat doar o noapte. Eram influentaţi şi de faptul că mergeam cu o maşină lentă şi atunci opririle erau mai dese, uneori şi în locuri mai puţin interesante.
INTERVIU
TravelGirls : Despre Suchi e vorba, nu ? Volkswagenul pe care l-aţi cumpărat de acolo şi cu care aţi mers 4 luni. Care e povestea masinii ? Sandina : Am crezut de la început că maşina ne va da o libertate mai mare de mişcare şi că putem opri unde vrem. Totodată ne gândeam şi la un motorhome (cel mai ieftin motorhome posibil), pentru că familia Pouzet (www.poraquiporalla.com) ne inspirase foarte mult. Aşa că am vrut să vedem dacă acest stil de călătorie ni se potriveşte. Suchi a fost de mare nădejde (exceptând câteva săptămâni în Altiplano când se strica zilnic) şi nu regret că am cumparat-o. Câteva din locurile pe care le-am văzut nu ar fi ajuns pe lista noastră daca nu eram cu broscuţa. Singurul regret e că tot procesul de cumpărare-vânzare ne-a ţinut pe loc în Santiago vreo 10 săptămâni. Am profitat însă de timp şi am sărbătorit anul nou, am cunoscut mulţi oameni cu care am legat prietenii, am avut altfel de experienţe. Până la urmă nu a fost rău deloc. TravelGirls : Şi înainte de Suchi ? Cum te-ai deplasat de colo-colo? Sandina : În cele patru luni fără Suchi am călătorit cu autocare de noapte și a fost excelent. America de Sud este imensă! Distanțele între localități sunt impresionante iar dacă vorbim de obiective turistice, atunci poți ajunge foarte ușor la distanțe de 1000km. Autocarele arată din ce în ce mai bine și cu 60-70 $ de persoană poti călători 12-14 ore în condiții foarte bune. De departe semi-cama (un fotoliu care se rabatează cam 80%) a fost cel mai bun raport calitate-preț pentru că reușeam să dormim suficient de bine. Am luat de câteva ori și avionul, mai ales când am prins oferte foarte bune și ne grăbeam. Am zburat pe distanțe de peste 500km și am plătit cât pentru un bilet de autobuz. Dar astea sunt oferte last-minute și dacă poți trebuie să profiți de ele. TravelGirls : Vorbeam mai devreme despre recoduri. Presupun că, inevitabil, ai văzut sau ai ajuns şi în locuri din categoria « cel mai … » Sandina : Nu m-am gândit până acum la asta dar da, am fost în astfel de locuri. S-ar putea să mai greşesc la unele dintre ele dar cred ca am văzut aşa: cea mai mare cascadă din lume ca suprafaţă (Iguazu, Brazilia şi Argentina), cel mai mare baraj din lume ca energie generată într-un an (Itaipu, tot în Iguazu, deşi cred că acum se bate pentru acest titlu cu un baraj din China), cel mai mare gheţar din America de Sud (Perito Moreno, Argentina), cea mai mare colonie de pinguini din America de Sud (Punta Tombo, Argentina) şi cel mai mare salar din lume (Uyuni, Bolivia).
TRAVEL GIRLS TravelGirls : Spuneai că Bolivia şi Peru au fost cele mai ieftine ţări din cele cinci pe care le-ai cutreierat în lung şi-n lat. Ce poţi face totuşi cu 10 dolari acolo ? Sandina : Dacă nu te miști prea mult dintr-un loc în altul, în Peru sau Bolivia sunt suficienți 10 dolari pe zi. De exemplu, un pat într- cameră de hostel costă 5$. Cu încă 5$ mănânci două mese pe zi și bei și o bere. Dacă vrei să cumperi un bilet de autocar ori să faci o excursie atunci trebuie să scoți mai mulți bani din buzunar. Eu am găsit și în Bolivia și în Peru camere de hostel la 10$ (cameră dublă, cu baie comună dar în locuri drăguțe, curate și sigure). În Chile cu aceeași bani plăteam locul pentru campat. În Argentina sau Bolivia mâncam un pranz pentru două persoane. TravelGirls : Te-ai împăcat bine cu mâncarea tradiţională ? Sandina : Ah, complicat subiect! Eu am un stomac mai sensibil și am avut grijă să nu mănânc chiar orice. E dificil să te abții pentru că mâncarea este foarte gustoasă. Îl invidiam foarte mult pe Ștefan când încerca tot felul de ciudățenii de la tarabele de pe stradă. Însă mâncarea este foarte bună, de la legume și fructe până la cea gătită. Brazilia, Argentina și Chile sunt în competiție pentru cel mai bun grătar din carne de vită. Am scris mult despre asta pe 8luni.ro; carnea de vită este foarte fragedă, gustoasă și foarte ieftină. În Peru și Bolivia, unde lumea e mai săracă, bucătăria este mult mai variată și mai gustoasă. Oamenii au fost mai inventivi si au iesit chestii spectaculoase. Mi-a ramas în minte un fel de șnițel din legume sau nelipsitul orez cu cartofi prăjiți. În zona mai umedă din bazinul amazonian, adică în Bolivia și Brazilia, fructele fructele sunt extrem de bune și de ieftine. Mi-au lipsit lactatele, nu am găsit deloc iaurt simplu (cu toate că erau zeci de sortimente de iaurt cu fructe). Dar acolo, la mii de kilometri distanță de casă, am reușit să gătim ciorbă (acrită cu roșii și lămâie în loc de borș). TravelGirls : Unde stăteați noaptea ? Sandina : Cel mai des am stat în hosteluri sau în campinguri, când am dormit în mașină. În Santiago am închiriat o cameră într-o casă unde stăteau alți străini (studenți sau imigranți). În Peru, pe insula Amantani, am stat la localnici dar era parte dintr-un aranjament turistic și a fost altceva. E ca pe la noi la țară si pentru că am stat două nopți, am avut mai mult timp să vorbim cu gazda. În Chile am stat într-un camping condus de o familie care ne-a devenit prietenă și care ne-a ajutat apoi să trecem granița către Peru, după ce am avut niște încurcături cu actele. În general, informațiile de la localnici ne-au ajutat foarte mult. Oamenilor le plac turiștii, călătorii, pentru că sunt conștienți că ajută economia țării așa că încearcă să ajute cum pot.
INTERVIU TravelGirls : Ai interacţionat atât de mult cu localnicii pe cât ți-ai fi dorit? Sandina : Prea puțin față de așteptările noastre. Noi ne imaginam că vor fi mai multe ocazii, că vom sta mai des acasă la localnici. Pentru asta însă trebuie să stai mai mult în același loc și să ai puțin noroc. Am rămas însă cu mulți prieteni din călătorie, majoritatea fiind străini pe care i-am cunoscut pe drum. În casa din Santiago l-am cunoscut pe Enrique care a fost pentru noi un personaj cheie. Ne-a vorbit despre Chile ca un localnic, nu ca un agent de turism. Ne-a citit ziare locale și ne-a explicat jargonul spaniol pe care îl intalnesti doar în Chile, ne-a dus la spectacole despre care nu aflam din ziare sau din Lonely Planet. TravelGirls : Cred că e imposibil să alegi dar care ți-e cea mai dragă amintire din tot periplul ăsta ? Sandina : Alegerea este surprinzător de simplă pentru că amintirea nu se leagă de un loc ci de un eveniment. Eram cam pe la mijlocul călătoriei, pe insula Amantani din Peru, când eu și Ștef ne-am logodit. În vârful unei insule din mijlocul lacului Titikaka, la peste 4000m altitudine. Eram doar noi doi și m-am întrebat atunci dacă voi mai revedea acel loc. Cine știe... TravelGirls : Acum, la aproape doi ani de când ai tras linie, îți mai zboară gândul la America de Sud ? Sandina: America de Sud uneori pare din altă poveste. De parcă s-ar fi întâmplat acum o sută de ani sau în altă viată. Încă avem albume foto pe care vrem să le facem, gânduri de pus pe hârtie dar sunt atât de multe încât nici nu mai știu de unde să încep. Sigur vom avea ce povesti nepoților. TravelGirls : Te-au schimbat în vreun fel experiențele din cele 8 luni ? Sandina : Nu mi-am propus schimbări radicale poate și pentru că nu eram nemulțumită de viața mea înainte de a pleca. Dar am văzut și experimentat lucruri noi și acum îmi este mai ușor să mă adaptez și probabil sunt și mai curioasă. Pentru că știu ce interesant este să înveți, să descoperi. TravelGirls : Care e regula de aur într-o călătorie atât de lungă ? Sandina : E bine să îți permiți să ai și zile normale și să nu fii dezamagit dacă o zi va fi simplă. E o prostie să crezi că vei trăi la maximum în fiecare zi, că vei fi mereu uimită, mereu fascinată. TravelGirls : Ce ai sfătui pe cineva care se teme să călătorească în modul în care ai făcut-o tu ? Sandina : Eu cred în echilibru și în bunul simț. Cred că e bine să planifici dar trebuie să lași loc și de improvizație la fața locului. Iar legat de siguranță, e bine să ai grijă de tine și de lucrurile tale dar să nu renunți la o călătorie doar din cauza fricii. Dacă, de exemplu, încerci să arăți ca un localnic în loc de un turist plin de bani, dacă asculți ce îți spun cei care au călătorit pe acolo, să asculți localnicii, sunt șanse mari să vezi locuri minunate fără să ai probleme. E bine să fii optimist, încrezător și să ai un dram de curaj. Unii o numesc nebunie. Daca simți că ție ți se potrivește, mergi înainte!
INTERVIU
www.silvique.ro
SILVIA
« Trăiesc un vis care nu se mai termină »
TravelGirls: De câtă vreme urci pe munte şi cum a început toată nebunia asta extremă? Silvia: Am început să merg pe munte în al treilea an de facultate. Îmi doream foarte mult să merg la munte, deși nu prea știam ce presupune acest lucru. Știu doar că exista o chemare nebună în mintea mea care mă striga, mă striga, mă striga. Fiind la Facultatea de Automatică și Calculatoare, Google devenise cel mai bun prieten al meu atunci când aveam nevoie sa caut ceva. Așa că am căutat un grup de oameni la fel ca mine: singuri și dorinici să mearga pe munte. Ce a urmat am povestit pe larg pe blog, pe 25 martie 2006 (http://www.silvique.ro/2006/03/20060325-bucegi-iarna.html) TravelGirls: Te-a schimbat în vreun fel sportul ăsta? Silvia: În 2006 am început să merg pe munte așa .. din când în când, atunci când aveam bănuți, când nu eram în sesiune și când nea Nae organiza câte o tură de inițiere. Atunci am descoperit muntele și o mulțime de oameni extraordinari cu care puteam să împărtășesc noua mea pasiune.
Silvique, așa cum își spune pe blogul personal, m-a ținut de multe ori cu sufletul la gură cu poveștile din munți și de pe stânci. La fiecare postare mă bucur ca un copil care tocmai a primit o vată de zahăr și aproape că nu clipesc până nu citesc finalul istorisirii. E fascinant să o vezi cum se cațără pe stânci cu atâta bucurie. Pare atât de ușor! Așa o fi?
TRAVEL GIRLS În 2008, când am terminat facultatea, mi-am făcut primul abonament la o sala de escaladă din București, m-am angajat (și deci aveam banuți) și am început să merg pe munte în fiecare weekend. Tot în 2008 am avut primul meu concediu în Alpi. De atunci trăiesc un vis care nu se mai termină! Primii trei ani încă ma speria gândul că într-o zi mă voi trezi din vis ... TravelGirls: Așadar e mai mult decât un sport? Silvia : E un stil de viață. Eu fac alpinism, bicicletă, alergare montană, escaladă indoor sau outdoor, schi pârtie, schi offpist, schi tură, drumeție. În timpul săptămânii merg la sală unde fac speening, aerobic, înot sau ies la alergat în parc ori mă dau cu bicicleta pe lângă București. Fac cel puțin o oră de sport zi de zi. TravelGirls: Anul trecut ai avut un accident. Nu îți e frică atunci când eşti doar tu şi stânca ? Silvia: Atunci când sunt pe munte nu se pune problema de singuratate sau de frică de singuratate. « Doar tu și stânca » deja implică și o coardă legată de mine și știu mereu că la capătul ei e cineva în care pot avea încredere. Accidentul de anul trecut nu a lasat niciun fel de urme din punct de vedere psihic. Când mă gândesc la momentele alea, am aceeași senzație pe care aș avea-o dacă m-aș gândi la un accident soldat cu o mică luxație la mână (nu la picior, pentru că la picior e tragic !) Bine că a trecut ! Cred că a fost doar un accident stupid, care s-ar fi putut întâmpla chiar și traversând strada și care nu are nicio legatură cu muntele în sine. Ba, mai mult de atât, am avut ocazia să văd că am lângă mine oameni care chiar mă iubesc și care nu au ezitat nicio secundă să mă susțină din toate punctele de vedere : psihic și finainciar. Atunci am învățat cât de puternică este puterea unei vorbe bune!
INTERVIU
TravelGirls: Ei ce cred despre modul acesta atât de activ de a vedea lumea? Silvia: Aproape toți prietenii mei împărtășesc stilul acesta de viață și de călătorit. Nici nu prea am timp să am prieteni care să nu fie la fel de activi ca mine. Cu prietenii cei mai apropiați mă văd weekend de weekend la munte. Însă încă mai țin legătura cu cea mai bună prietenă a mea din liceu, Mirela, cu care mă mai văd din când în când la o cafea. Nu judecă niciodată stilul meu de viață dar îmi repetă de fiecare dată că: « Eu nu te inteleg, nu aș putea. Dar important e să fii tu fericită cu viața ta. » Iubitul pe care îl aveam la început nu m-a înțeles și a încercat să mă schimbe așa că am preferat să rămân singură. Apoi am avut norocul să îl cunosc pe Cătălin, actualul meu prieten, care este la fel ca mine. TravelGirls: Mama ta cu ochii pe tine? Silvia: Familia, mai ales mama mea, mă susține în tot ceea ce fac. Pentru că tot am vorbit despre accident, anul trecut mama se gândea cu groază că aș putea să nu imi revin complet și că nu voi mai putea merge pe munte. Ea știe că muntele este fericirea mea. Așa că pentru ea era foarte important să îmi recapăt sănătatea și să fiu în continuare aptă pentru mers pe munte. De fapt, blogul îl scriu în română tocmai pentru că vreau ca mama mea să îl poată citi. TravelGirls: Weekendurile ţi le petreci ba făcând escaladă, ba cucerind un vârf ba biciclind prin locuri mai puţin umblate. Dar în « concediul cel mare » ce faci ? Silvia: În concediul cel mare merg în Franța, Chamonix și fac alpinism. Adică mă duc la poalele Alpilor, unde nu pot ajunge în weekend.
TRAVEL GIRLS TravelGirls: Dar în vacanţe mai chill mergi ? La mare ori în city break-uri? Silvia: Nu merg în vacanțe. Mă odihnesc destul 8 ore pe zi, la locul de muncă, într-un scaun ergonomic foarte fain. La mare merg cel mult un weekend pe an și atunci încerc să ajung în Bulgaria să fac deep whater solo. Iar în city break doar când am fost trimisă cu munca ori când am ajuns în Franța și am prins vreme urâtă. TravelGirls: Dintre toate experienţele pe care le-ai avut, care ţi-a plăcut cel mai mult ? Ce loc ţi-a rămas în minte ? Silvia: An de an mă întorc în Chamonix, de cel puțin două ori pe an. E superb: orășelul, oamenii, muntele, tot! TravelGirls: Cum îți alegi tu destinațiile? Cum planifici o ieşire ? Silvia: În primul rând mă uit la vreme. Apoi funcție de aceasta alegem locul și activitatea. Dar și de chef. De exemplu, într-un weekend aveam chef să mă cațăr în Bicaz dar cum pereții erau uzi fleașcă pentru că plouase iar în vestul țării se anunțase ploaie cod galben de ploi, am mers în Măcin unde m-am cățărat pe la carieră. Drumeție pură nu mai fac decât în situații extreme. Am făcut în perioada de recuperare după accident pentru că nu puteam face altceva. Așadar ne hotărâm tot timpul vineri după masă, când prognoza meteo este cea mai de actualitate. TravelGirls: Ce iei tu în bagaj atunci când pleci la drum ? Silvia: Fiecare activitate presupune alt echipament. Nu există o rețetă general valabilă. Funcție de perioadă, de cum se anunță vremea, de ce activitate vreau să fac, de locul de cazare (în mașină, lângă mașină, camping sau pe munte), de modul de transport (mașina personală, mașina unui prieten, avion, transport în comun). Sunt o mulțime de criterii după care îmi aleg echipamentul care e diferit, firește, de la caz la caz. TravelGirls: Care e locul unde visezi pentru care ți-ai face acum bagajele? Silvia: Visez să mă mut cu totul (casă, serviciu, viață) la poalele Alpilor. Așa m-aș putea bucura de Alpi în fiecare weekend, poate chiar și în timpul săptămânii, după orele de muncă. Nu știu dacă se va întâmpla și dacă da, nu știu când. Mi-ar plăcea să vizitez America și ceva cățărare în stil american pe fisuri, poate Scoția și ceva alpinism scoțian și să mă întorc în Elveția, în zona Eiger. Sunt doar câteva idei.
www.travelgirls.ro