Buletin DCDI nr.8 by Universitatea Babes Bolyai

Universitatea BabeČ&#x2122;-Bolyai Cluj-Napoca

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare Nr. 8, August 2008

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

Paleontologia în dezbatere Controversa Evoluţionism-Creaţionism EDITORIAL - Prof. Dr. Ioan Bucur, director Departament CDI Publicaţiile pe marginea controverselor legate de creaţionism şi evoluţionism au deja o oarecare vechime în lumea occidentală şi mai ales în Statele Unite, unde falanga creaţionistă pare să aibă o forţă deosebită, pătrunzătoare inclusiv în domeniul politicului şi de aici în cel administrativ. Astfel, în unele state din SUA (e.g. Kansas) s-a pus sub semnul întrebării predarea evoluţuionismului în şcolile publice, aceasta fiind lăsată la latitudinea consiliilor şcolare locale. Si aceasta, culmea, în ţara care a dat cei mai mari teoreticieni ai evoluţionismului, după Darwin. Teoria evoluţiei lumii vii a devenit un cadru conceptual unanim acceptat în lumea cercetătorilor din domeniul biologiei şi paleontologiei. Lansată de Darwin, în 1859, teoria s-a dezvoltat (a evoluat) prin acumularea de noi cunoştinţe, prin aprofundarea unor aspecte, prin clarificarea unor mecanisme, îndeosebi prin lămurirea unor procese care ţin de biologia moleculară şi genetică. De la începuturi însă, teoria evoluţiei a avut o replică puternică din partea fanaticilor religioşi, replică al cărei fundament se regăseşte, cel mai probabil, în teamă. Este inutil să pătrundem în detaliile acestei controverse. Vom reda însă mai jos, gândurile unui cunoscut micropaleontolog american, Jere H. Lipps, publicate în “Paleontologia Electronica”. Ele exprimă câte ceva din ceea ce reprezintă astăzi controversa creaţionism/evoluţionism, într-un moment în care şi la noi în ţară sunt exprimate opinii conform cărora evoluţionismul ar trebui îndepărtat din programa şcolară.

Creaţionism versus Evoluție: De la Rău la Mai Rău! (Jere H. Lipps) Material publicat în Paleontologia Electronica, 2/2(1999). “Pe când mă gândeam, ezitând, să contribui cu un alt eseu la controversa asupra creaţionismului, am constatat că editorialul meu anterior1 a dat naştere unor comentarii interesante. Acestea mergeau de la “de ce ne spui lucrurile acestea din moment ce le ştim deja “ până la acord şi substanţializarea diferitelor puncte. Si mai interesante sunt unele evenimente care s-au petrecut în Statele Unite din primăvara lui 1999 încoace. Aceste evenimente ar trebui să-i determine pe toţi paleontologii să se îngrijoreze deoarece ele sunt semnul unui efort internaţional de a distruge ştiinţa evoluţionistă şi prin aceasta, bineînţeles, un pas înapoi pentru educăţia ştiinţifică. Nici o ţară nu are nevoie de aşa ceva! Paleontologii şi alţi oameni de ştiinţă trebuie să vorbească deschis împotriva acestei mişcări pentru a proteja ştiinţa în general şi ştiinţa lor în particular. Nu ne mai putem limita la a răspunde creaţionişilor, trebuie să fim proactivi şi să ne adresăm deschis publicului general. Cam o treime din umanitate a aderat la creştinism. Toţi aceşti oameni citesc Biblia într-o măsură sau alta şi toţi cred în ea într-o măsură mai mică sau mai mare. Cele mai multe religii creştine acceptă evoluţia şi metodele ştiinţifice. Dar mulţi creştini fundamentalişti propovăduiesc că Biblia este cuvântul Domnului care nu trebuie părăsit şi nici măcar analizat. Aceşti fundamentalişti 1 Palaeontologia electronica, 2/1 (1999)

Nr. 8 August 2008

caracterizează adesea evoluţia ca rădăcina tuturor relelor şi văd evoluţia ca un atac la credinţele lor fundamentale. Sentimentul lor în acest sens este atât de puternic încât luptă continuu pentru ca evoluţia să fie condamnată în tribunale şi eliminată din şcoli în Statele Unite şi, din ce în ce mai mult, în restul lumii. În timpul care a trecut de la publicarea ultimului număr al acestei reviste (Palaeontologia Electronica, n.n.) Consiliul Educaţiei statului Kansas a declarat că nu este necesar ca evoluţia să fie învăţată în şcolile publice din Kansas, un filantop a dăruit mai multe milioane de dolari unei organizaţii creaţioniste din Seattle, candidaţii la preşedenţia Statelor Unite au declarat că evoluţia este incredibilă, şi noi toţi continuăm să fim inundaţi cu literatură şi dezbateri creaţioniste. Mişcările creaţioniste cresc de asemenea în dimensiuni şi influenţă în multe alte ţări (e.g., Australia, Corea, Turcia, Marea Britanie, Rusia). Datorită acestor evenimente, şi altora, este clar acum că aceasta a devenit o problemă internaţională privind ştiinţa versus non-ştiinţã. Situaţia din Kansas este cel mai serios atac creaţionist asupra educaţiei ştiinţifice din America din ultimii ani. Deşi nu interzice predarea evoluţionismului pe faţă, lasă ca această decizie să poată fi luată de consiliile şcolare locale. Acest mod de a gândi nu poate fi tolerat în nici o ţară modernă civilizată, din mai multe motive: 1. civilizaţia modernă există datorită consensului ştiinţific; 2. o înţelegere adevărată a faptelor şi metodelor ştiinţifice este o cerinţă a vieţii moderne; şi 3. libertatea alegerii religioase neagă orice“drept”al creaţioniştilor de a impune ideile lor altora. Mai mult, cu donaţii mari de bani şi cu influenţa unor politicieni semnificativi, creaţioniştii au o voce mult mai puternică decât ar reclama-o numărul lor. Creaţioniştii se străduiesc să ne convingă că, spre exemplu, Cartea Genezei este literal istorie. Ei argumentează, printre altele, că evoluţia a fost infirmată, că oamenii de ştiinţă înșişi nu cred în evoluţie, că datele radiometrice de stabilire a vârstelor

nu sunt valabile, că lipsa verigilor de legătură demonstrează falsitatea evoluţiei şi că alcătuirea încâlcită şi complexă a organismelor (acum la nivel molecular) demonstrează că acolo a fost mâna creatorului. Desigur, acesta este un nonsens, dar implicaţiile argumentelor creaţioniste merg mult mai departe de teoria evoluţionistă. Evoluţia nu este o excepţie de la metodele generale ale ştiintei. Dacă creaţioniştii distrug evoluţia, ei vor fi distrus ştiinţa. Principiile care construiesc televiziunea, computerele şi furnizează o înţelegere pentru atâtea alte lucruri importante din viaţa noastră sunt aceleaşi pricipii care sunt folosite în biologia evoluţionistă. Biologia evoluţionistă utilizează tot ceea ce este mai bun în ştiinţele istorice şi experimentale, şi dacă evoluţia nu este credibilă, nici o altă ştiinţă nu este! Intr-adevăr dezastrul din Kansas a dat deja naştere unor afirmaţii cum că alte “teorii” ştiinţifice – cum ar fi teoria gravitaţiei – sunt tot atât de ivalide ca şi evoluţia. Intr-o anumită măsură, adevărata problemă are de a face cu comunicarea. Oamenii de ştiinţă tind să explice conceptele în detaliu şi să publice explicaţiile lor într-un jargon, relativ inaccesibil, al specialităţii lor, pe când creaţioniştii vorbesc într-o manieră generală, familiară şi simplistă. Argumentele lor câştigă, în multe cazuri, pentru că ei îşi conving audienţa, în loc s-o îndepărteze şi s-o facă confuză. Creaţioniştii nu se străduiesc cu adevărat să convingă oamenii de ştiinţă că nu au dreptate, ci se străduiesc să câştige aderenţi din audienţă pentru poziţia lor. Oamenii de ştiinţă care spijină evoluţia trebuie să înveţe să joace acelaşi joc retoric: nu să încerce să convingă creaţioniştii că nu au dreptate, ci să câştige aderenţi din audienţă. Aşa cum am arătat ultima dată, creaţioniştii sunt oratori îndemânatici, foarte bine organizaţi şi bine sprijiniţi financiar. Niveluri compatrabile de îndemânare, organizare şi susţinere financiară sunt necesare pentru a-i contracara. Aşa cum arată unele comentarii generate de editorialul meu anterior pe această temă, paleontologii, ca şi alţi oameni de ştiinţă, rămân într-o oarecare măsură complezenţi în legătură cu această problemă. Mulţi dintre noi ne mulţumim să-i lasăm pe alţii să se bată.

Până acum această bătălie a fost dusă de către Academia Naţională de Stiinţe a Statelor Unite şi de către Societatea Paleontologică (printre alţii) cu cărţi şi programe adresate în principal profesorilor. Totuşi, profesorii reprezintă ei înşişi o minoritate şi, deşi utile, aceste cărţi şi programe nu ajung la publicul care face presiuni asupra consiliilor şcolare, şi asupra altora, pentru a nega evoluţia. Ceea ce se cere este un efort de masă al paleontologilor, biologilor evoluţionişti, şi al altor oameni de ştiinţă de a corecta informaţia greşită transmisă de creaţionişti. Colegul nostru Steve Gould a scris recent un editoarial pentru Time Magazine despre decizia din Kansas care a fost citit de milioane de oameni. Avem nevoie de mai multe astfel de expuneri, la toate nivelurile. Si trebuie să ne perfecţionăm mijloacele. Dinozauri, trilobiţi, mamuţi şi alte forme vechi de viaţă fascinează deopotrivă pe adulţi şi copii. Trebuie să utilizăm această fascinaţie naturală şi total justificată în susţinerea evoluţiei (şi a ştiinţei) în faţa audienţei noastre. Pentru binele ştiinţei şi al societăţii în general, oamenii de ştiinţă trebuie să câştige această bătălie. Pentru aceasta, oamenii de ştiinţă trebuie să înveţe să vorbească simplu şi clar despre evoluţie. Sunt necesare formulări exacte şi simple care să spijine evoluţia. Nu explicaţii complexe. Faceţi analogii simple. Folosiţi exemple locale. Demonstraţi cum fosilele arată evoluţia. Explicaţi procesele fizice simple care stau în spatele datărilor radiometrice. Arătaţi de ce “verigile lipsă” sunt mai degrabă mici lacune într-o serie continuă şi logică de dovezi asupra evoluţiei şi nu inconsistenţe în fundamentarea ei. Fiţi pregăţiţi să respingeţi afirmaţii false şi daţi răspunsuri simple la întrebări. Si dacă credeţi că aceasta nu este o problemă în ţara voastră, fiţi vigilenţi. Oriunde grupuri religioase fundamentaliste devin predominante, indiferent că sunt creştine, musulmane, hinduse sau de altă natură, creaţioniştii stau la pândă. Fii pregătit. Asigură-te că ştiinţa este bine predată în şcolile din ţara ta. Scrie în ziare şi reviste care sunt citite de publicul larg. Fă ca ştiinţa să rămână interesantă şi în vederea publicului prin tot ce poţi. Nu putem pretinde ca alţii să facă această treabă pentru noi şi, cu certitudine, nu le putem permite creaţioniştilor să învingă.”

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

Personalități Marcante Prof. Paul Şerban Agachi Preşedintele Consiliului Academic

al Facultăţii de Chimie şi Inginerie Chimică. În perioada 1991-1992 a fost angajat ca Visting Associate Professor la California Institute of Technology, în cadrul Departamentului de Inginerie Chimică. A fost profesor invitat la mai multe universităţi din străinătate: Eötvös Lorand Egyetem din Budapesta, Veszprem Egyetem, Universidad Mayor San Marcos şi Universidad de Ingegneria din Lima şi Universidad San Antonio Abad din Cuzco, Peru.

Scurtă biografie

Profesorul Paul Serban Agachi s-a născut în 1947 la Bucureşti. A urmat cursurile Liceului Sf. Sava, iar apoi Facultatea de Automatică din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. Şi-a susţinut doctoratul la Institutul de Petrol şi Gaze din Ploieşti, în 1985. A lucrat mai întâi ca inginer proiectant la Institutul de Proiectări în Industria de Sinteză Organică (IPROSIN), apoi, ca analist de sistem, la Centrul de Calcul al Industriei Chimice (CCICh). Din 1973 lucrează la Universitatea Babeş-Bolyai, mai întâi ca cercetător, devenind apoi cadru didactic. Este în prezent profesor la Departamentul de Inginerie Chimică

Face parte din Societatea de Inginerie Chimică din România (SICR), Societatea Română de Automatică şi Informatică Tehnică (SRAIT), din European Federation of Chemical Engineers (EFCE), ca membru al grupului de lucru Computer Aided Process Engineering, din Institute for Automatic Control (IFAC), în calitate de membru al grupului de lucru Chemical Process Control. Este membru al American Institute of Chemical Engineers (AIChE) şi al Societăţii Germane de Inginerie Chimică (DECHEMA). Este editor invitat al Asian Pacific Journal of Chemical Engineering special issue 2008, co-editor al lucrărilor European Symposium of Computer Aided Process Engieering (ESCAPE 17) din 2007 al cărui coorganizator a şi fost, referent la reviste ştiinţifice de mare prestigiu ca Industrial Engineering Chemistry Research, Applied Process Control sau Computers and Chemical Engineering. Din 2005 este Membru Corespondent al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.

Domeniul de cercetare este acela al Ingineriei Chimice de Proces Asistate de Calculator (Computer Aided Process Engineering – CAPE), incluzând modelarea matematică şi simularea proceselor, conducerea şi optimizarea proceselor, inteligenţa artificială aplicată. A înfiinţat pentru prima dată în ţară direcţia Ingineriei Chimice de Proces Asistate de Calculator.

Evoluţia Ingineriei de Proces

Ingineria de proces (IP) este domeniul industriei manufacturiere sau a procesării a tot ce este util în viaţa de zi cu zi: producerea apei potabile, celulozei şi hîrtiei, medicamentelor, polietilenei, automobilelor, oţelului, acidului sulfuric, producerea energiei, solvenţilor, vopselelor, enzimelor, feromonilor, cimentului, textilelor, băuturilor, procesarea deşeurilor şi minimizarea lor etc. De asemenea, acoperă şi domeniul bioingineriei. Fiecare disciplină ştiinţifică este caracterizată de un set de probleme sau metode sistematice de a obţine soluţii - acest set constituie paradigma domeniului. Oringinea IP o găsim în 1888, când la Massachussets Institute of Technology, a fost inaugurat un nou program de Inginerie Chimică ca opţiune la programul de Chimie. Prima paradigmă a Ingineriei Chimice a fost unificarea conceptului de operaţii unitare propus de Arthur D. Little în 1915. Conceptul a devenit operaţional în jurul lui 1920, chiar în timpul primei crize a petrolului; atunci au fost introduse şi alte instrumente de analiză în ingineria chimică: bilanţurile de materiale, energie, impuls al proceselor, studii de termodinamică

Nr. 8 August 2008

fundamentală a multicomponente.

sistemelor

A doua paradigmă a domeniului a fost mutarea domeniului înspre fenomenele corespunzătoare operaţiilor unitare rezolvate la nivel molecular, la scară micro, elaborânduse modele pentru aceste procese la nivel micro cât şi modele matematice ale proceselor la nivel macro. A treia paradigmă: în următorii ani, combinaţia dintre factorii intelectuali, tehnologici şi cei economici va crea un nou model a ceea ce reprezintă ingineria chimică/ de proces şi a ceea ce inginerii chimişti/ inginerii de proces trebuie să realizeze: industrii a căror produse sunt repede înlocuite de către produse cu calităţi superioare, care se bazează pe competiţia dintre calitatea şi performanţele produselor obţinute, foarte dinamice şi care lucrează în condiţii variabile de cerere şi ofertă; obţinerea de materiale compozite şi structurate pornind de la molecule mari; obţinerea de materiale de înaltă performanţă şi de materiale speciale; proiectarea unor procese la scară mică, procese discontinue; utilizarea de modele matematice mai complexe, aproximaţii mai bune precum şi utilizarea unor calculatoare cu putere de calcul mai mare pentru rezolvarea mai riguroasă a problemelor studiate; cercetarea şi educaţia la scara micro. O direcţie deosebit de tentantă şi promiţătoare este aceea a aplicaţiilor biomedicale: comportarea organelor corpului uman poate fi modelată, descrisă prin ecuaţii diferenţiale, astfel încât se poate calcula circulaţia principiilor active, ale substanţelor de contrast spre şi în interiorul organelor, transferul de masă şi căldură prin ţesuturi, se pot realiza proceduri de noi tratamente. Ingineria de Proces Asistată de Calculator este un sector al domeniului Inginerie de Proces care defineşte tot ceea ce este legat de proces şi asitat de calculator. Domeniul începe de la modelarea moleculară, trece prin calculul proprietăţilor fizice şi chimice, modelarea matematică şi simularea la nivel de proces, conducerea cu calculatorul, optimizarea proceselor la nivel de instalaţie sau de întreprindere, sau proiectarea integrată a proceselor.

Este o inginerie foarte aplicată, iar numele este întrucâtva redundant (Computer Aided Process Engineering este un nume dat pe la jumătatea anilor ’90), întrucât nu există astăzi vreun proces sau produs, care în faza de cercetare, de proiectare sau cea de producţie, care să nu fi fost asistat de tehnică de calcul dacă este privit în

lumina dezvoltării durabile sau trebuie valorificat pe piaţă (Figura 1). Contribuţiile colectivului de cercetare ale profesorului Agachi au dus în cele din urmă la crearea unui nou program de învăţământ studiat la toate secţiile de inginerie chimică/ inginerie de proces din ţară.

Figura 1. Dezvoltarea durabilă ca o consecinţă a abordării prin prisma Process System Engineering

Direcţii de cercetare - dezvoltare în ingineria de proces asistată de calculator Utilizarea metodelor de calcul pentru predicţia proprietăţilor substanţelor în proiectare şi operare se referă la prezicerea proprietăţilor bazate pe modelarea acestora, pornind de la structură, proprietăţile astfel calculate sunt utilizate apoi în proiectarea sau operarea proceselor (Bîtiu, I, Vapor-liquid equilibria in some binary systems containing terpenoids. Analysis in terms of group contributions model (DISQUAC and Mod. UNIFAC Dortmund, 2005). Modelarea la scară macro se referă la descrierea comportării în regim staţionar sau dinamic a proceselor industriale fapt ce permite implementarea unor îmbunătăţiri fie în operarea curentă a instalaţiilor, fie în restructurarea acestora (Cristea, M, Agachi, Ş, Neural Networks Applications in Chemistry and Chemical Engineering, 2005; Oniciu, L., Agachi, Ş, Bugan, Julia, Imre-Lucaci, A., Steady State Model of the Electrochemical Process of Brine Electrolysis, 1985; Agachi P.Ş., Diczig, I., Modelarea matematică a procesului de fabricare a carburii de calciu, 1990). Studiile de flexibilitate, operabilitate şi dinamică a proceselor permit, prin Analiza de Sensibilitate Parametrică şi Reglabilitate, determinarea celei mai bune alterantive de operare a unei instalații, identificarea a celor mai importanţi parametri în funcţionarea acesteia. În Catedra de Inginerie Chimică şi Ştiinţa Materialelor Oxidice a Facultăţii de Chimie şi Inginerie Chimică din Cluj-Napoca au fost făcute mai multe cercetări în acest sens (Agachi, P., Ş., Cristea, V., M., Controllability Analysis of a Model IV FCCU, 1996; Cristea, M., Agachi, Ş., Göbel, C., Sensitivity Analysis of an Industrial Dryer, 1998).

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

Automatizarea proceselor, folosind bucla de reglare cu reacţie negativă (feedback control), se situează încă în primul plan în industria de proces, dacă ne referim la numărul de aplicaţii clasice de cca 80% din totalul sistemelor de reglare (Agachi Ş., Dumitrescu S., Interaction of the control loops of a fuel cell 10 kW aggregate, 1986, Topan V., Agachi, Ş. Oniciu, L., Chemical reaction control in a CSTR with nonlinear behaviour, based on the mathematical model of the process, 1980, Agachi, Ş., Automatizarea proceselor chimice, 1994). Sunt însă numeroase noi aplicaţii ale automatizării clasice: dezvoltarea unor sisteme specifice pentru noi tehnologii - a materialeor noi, a bio-tehnologiilor (Şipoş, Anca, Agachi P., Ş., Meyer Xuan, Batch processes, modeling and direct sensitivity analysis, 2007), tehnologiilor de depoluare (Fissore, D., Barresi, A., Botar-Jid, C., NOx removal in forced unsteadystate chromatographic reactors, 2006; Morar Mihaela, Imre-Lucaci A., Modeling and simulation of a pollutant dust wave from a foundry, 2008); dezvoltarea unor senzori soft (Velardi, S.,A., Barresi, A.,A., Modeling and monitoring of freeze drying process, 2005) şi mai buna exploatare a tehnologiilor de data mining în obţinerea unor informaţii sintetice (Agachi, P., S., Nagy, Z., K., Imre-Lucaci, A., Cristea, M.,V., Szasz, G., Data acquisition and monitoring system of an industrial power station, 1998; Botar, C. Kraslawski, A., Agachi, Ş., Knowledge domain visualisation in a specific field of research. Case study: unforced steady state reactors, 2008); creşterea siguranţei proceselor: detecţia, diagnoza şi izolarea erorilor –“fault-tolerant control”. În acelaşi timp, Reglarea evoluată este orientată spre dezvoltarea unor sisteme ”inteligente”: Sisteme Expert, Reţele Neuronale, Sisteme utilizând tehnici fuzzy, Algoritmi Genetici şi Evolutivi (Cristea, V. M., Roman, Raluca, Agachi, S. P., Neural Networks Based Model Predictive Control of the Drying Process, 2003; Bâldea, M., Cristea, V. M., Agachi, P. S., A Fuzzy Logic Approach to the Control of the Drying Process, 2002). Monitorizarea datelor de operare industrială devine din ce în ce mai importantă în managementul instalaţiilor. Un exemplu este sistemul de monitorizare şi procesare a datelor implementat la UPS Ocna Mureş. Panoul principal al aplicaţiei este prezentat în Figura 2. Sistemul lucrează online din 1997, în condiţiile foarte neprielnice ale mediului industrial. Sistemul, în afara măsurării datelor instantanee, creează şi arhive de date cu bază de timp orară, zilnică, lunară sau anuală utile în evaluarea performanţelor proceselor. Bazat pe acest sistem, utilizatorii au raportat economii de 15% consumuri energetice. Programul este realizat în mediul de programare LabView. În situaţii mai complicate, când procesul este foarte sensibil sau este foarte mare consummator de energie, se utilizează una dintre ultimele tehnici de reglare şi anume Reglarea Predictivă după Model (Model Predictive Control). (Figura 3).

La fiecare pas, variabila de comandă este calculată în aşa fel, încât să minimizeze diferenţa dintre referinţa procesului şi ieşirile prezise ale instalaţiei reglate. Predicţia pe un anumit orizont de timp este bazată pe un calcul făcut pe un model intern al procesului. Cercetări importante în această direcţie s-au făcut în Catedra de Inginerie Chimică şi Ştiinţa Materialeor Oxidice şi au fost sintetizate în lucrarea Model Based Control – Case studies in Process Engineering, apărută în 2006 la Editura Wiley - VCH. De asemenea, un foarte bun exemplu este cercetarea asupra conducerii proceselor de cracare catalitică (Fluid Catalytic Cracking Unit -FCCU), care a început în 1992 la California Institute of Technology, SUA, bazată cererea Departamentului de R&D de la Chevron (Figura 4) şi a continuat cu colaborările de la SNC Petrom, rafinăria Petrobrazi şi Rompetrol, rafinăria Petromidia. Cererea firmei Chevron era de a simula un alt tip de circulaţie de catalizator între regenerator şi reactorul de cracare şi a testa o schemă de reglare îmbunătăţită, pe baza unui model matematic construit în Department of Chemical Engineering de la Caltech, cu scopul stabilizării procesului. Exemplul acestei abordări este foarte interesant deoarce firma voia să testeze eficienţa unei investiţii de cca. 40 M$ pe baza unui model matematic verificat în practica industrială.

Figura 2. Panoul principal al aplicaţiei Sistem de Management Energetic la UPS Ocna Mureş

Nr. 8 August 2008

Rezultatul acestei cercetări (Morari, M., Agachi, P., Ş., Bomberger, J., Huq, I., Modeling and simulation of FCCU at Chevron Refinery El Segundo, CA, 1992) a arătat că o îmbunătăţire semnificativă a performanţelor şi stabilităţii procesului ar putea fi obţinută numai printr-o modificare a modului de operare a instalaţiei, fără să necesite modificările

Figura 3. Filosofia RPM

Alte orientări ale Ingineriei de Proces Asistate de Calculator sunt în domeniul Sintezei şi Optimizării Proceselor: modelarea matematică, simularea şi proiectarea folosind pachetele de software ChemCAD, Aspen, Hysys, ProII, Matlab; rezultatele sunt retrofit (reproiectare în condiţiile unei noi economii a resurselor), reducerea consumurilor energetice şi de materiale şi optimizarea proceselor (Cormoş, C., Agachi, S.,P., Modeling and simulation of sodium beta-alaninate synthesis: comparison between commercial software packages, 2004; Imre-Lucaci, A., Szasz, G., Nagy, Z., K., Kiss, A., Agachi, P.,S., Dynamic Modeling of Continuous Distillation. Comparison between Commercial Software, 2001; Imre-Lucaci, A., Agachi, P., S., Optimizarea proceselor din industria chimică, 2002). Aplicaţiile actuale ale CAPE sunt acum extinse spre ingineria materialelor, ducând la optimizarea nanostructurilor cu eficienţă maximă a efortului de experimentare (Barabas Reka, Dejeu Valentina, Biomatriale inteligente – Hidroxiapatite şi flurohidroxiapatite purtătoare de substanţe medicamentoase) şi spre domeniul aplicaţiilor în medicină (Botar-Jid, C., Agachi P., Ş., Clichici Simona, Computational fluid dynamics applied to study the hemodynamics in sangvin vessels. Case study - the portal

de structură şi, în consecinţă, fără cheltuieli suplimentare. Cercetările au continuat cu studiul reglării predictive a unei instalaţii de cracare de alt tip decât cel de la El Segundo, la Rafinăria Brazi (Cristea, M.,V., Agachi, P., S., Marinoiu, M.,V., Simulation and Model Predictive Control of a UOP Fluid Catalytic

Cracking Unit, 2003). Astăzi, în rafinăria preluată de firma OMV, procesul este automatizat cu ajutorul calculatorului. Automatizarea este ierarhică, pe trei niveluri: aparat tehnologic, instalaţie şi rafinărie, ultimul nivel având ca obiectiv optimizarea economică a întregului ansamblu.

Figura 4. Reglarea Predictivă după Model a FCCU

system, 2008) prin abordarea funcţiilor organismului uman prin prisma ingineriei de proces: ex. ficatul tratat ca un reactor chimic . Ultimul aspect abordat în cadrul CAPE, este acela al e-learning sau CAPE education. Astăzi se discută mult despre sharing education through internet. E-learning se referă la multe aspecte, de la e-library access la remote location laboratory (laborator virtual) (Nagy, Z. K., Simon, L. L., Cristea, M. V., Agachi, S. P., Jimenez-Estellar, L., Schaufelberger, W., A Distillation Tele laboratory for Distance CAPE Education, 2003; Nagy, Z., K., Agachi, P.,S., - Distance Learning applied in an Introductory Data Acquisition Course, 1999). Figura 5 ilustrează organizarea unui astfel de laborator. Laboratorul

este monitorizat şi automatizat cu calculatorul. Procesul poate fi urmărit cu camere video şi microfoane, datele, imaginea şi sunetul fiind transmise către o altă locaţie îndepărtată, teoretic oriunde pe glob, prin Data-Voice LAN şi, mai departe, prin Internet, folosind un protocol TCP/IP. Din locaţia îndepărtată este posibil să se măsoare parametrii să se opereze instalaţia manual sau automat, în timp real. În această situaţie, se poate facilita accesul la echipamente scumpe, creîndu-se un Laborator virtual cu utilizatori multipli. Software-ul care perite comunicaţia între cele două amplasamente a fost dezvoltat în cadrul Catedrei de Inginerie Chimică şi Ştiinţa Materialelor Oxidice de la Universitatea “BabeşBolyai” din Cluj-Napoca.

Figura 5. Laborator virtual cu utilizatori multipli

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

Premiul “In Hoc Signo Vinces” – 2008 acordat d-rei Alina Simona Rusu

In Hoc Signo Vinces este premiul acordat în fiecare an de către comunitatea ştiinţifică românească tinerilor cercetători până la 35 de ani pentru activitatea ştiinţifică de excelenţă. Aceasta distincţie a fost acordată anul acesta Lect. Univ. Dr. Alina Rusu, cancelar al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii Babes-Bolyai pentru activitatea deosebită de cercetare în domeniul comportamentului animal (etologie). Deosebit de onorată, câştigătoarea premiului declară că această distincţie marchează o recunoastere a valorii muncii sale în cadrul comunităţii ştiinţifice, precum şi “întărirea unui sentiment de apartenenţă grupală, atât de necesar pentru devenirea ştiinţifică a oricărui tânăr cercetător.” Domeniul de studiu al Alinei Rusu este unul de frontieră, rezultatele având aplicabilitate în studiul comportamentului uman, în neuroştiinţe şi ştiinţe cognitive, în managementul animalelor în captivitate, precum şi în conservarea biodiversităţii speciilor şi a mediului în general. Principalele directii de studiu sunt investigarea interacţiunii dintre individ şi mediu, atât la nivelul semnificaţiei adaptative (nivel evoluţionist), cât şi la nivel de cauzalitate şi mecanism (nivel proxim), precum şi oferirea de modele experimentale şi teoretice pentru înţelegerea psiho-biologiei şi comportamentului speciei umane. Cunoaşterea comportamentelor manifestate de animale în condiţii naturale permite o analiză şi o interpreatare validă a reacţiilor comportamentale ale animalelor utilizate în cercetările psiho- şi neuro-farmaceutice.

Printre principalele contribuţii individuale în domeniul studiului comportamentului animal se numără realizarea unei lucrări de tip tratat - Principii moderne de amenajare a grădinilor zoologice în domeniul etologiei aplicate (aplicarea metodei de îmbunatăţire comportamentală în grădinile zoologice din România). Lucrarea oferă soluţii concrete de aducere la norme europene a gradinilor zoologice româneşti, în general şi din perspectiva cercetării ştiinţifice, în particular, prezentânduse un proiect de cercetare realizat de Alina S. Rusu la Gradina Zoologică Turda. Menţionăm de asemenea realizarea unei lucrări de sinteză privind influenţele mediului prenatal şi intrauterin în dimorfismul sexual nervos şi comportamental la animale şi specia umana. Lucrarea oferă modele experimentale şi teoretice pentru înţelegerea diverselor aspecte ale sexualitatii, inclusiv homosexualitatea. Alte realizări importante ale laureatei sunt: elaborarea unei lucrări de sinteza privind rolul feromonilor urinari proteici (Proteinelor Urinare Majore) în socio-biologie - semnalarea capacităţilor reproductive şi de apărare teritorială, precum şi în elaborarea strategiilor de “coping” social la soarecii sălbatici de casă, investigarea dezvoltării profilelor psiho-comportamentale competitive la femelele de şoarece în relaţia cu succesul reproductiv individual şi cu decizia de cooperare reproductivă (eng. communal breeding decision). Rezultatele acestei din urmă cercetări au adus o contribuţie importantă la înţelegerea fenomenului de cooperare în funcţie de înrudire

genetică şi familiaritate la mamifere. Proiectul a fost parte din teza de doctorat şi aditional, a fost sustinut financiar de Gender Studies Kollegium, ETH, Switzerland. Datele au fost prezentate la conferinţe internaţionale, workshopuri şi publicate în reviste ISI. Proiectele interdisciplinare în care Alina S. Rusu este implicată vizează testarea unor teorii din psihologia evolutionistă în analiza comportamentului uman prin alcatuirea unui studiu explorativ al strategiilor de alegere a partenerilor sexuali la populaţia Romaniei. În acest sens, Alina S. Rusu a elaborarat în premieră naţională o lucrare de tip tratat - Fundamente de psihologie evoluţionistă şi consiliere genetică – integrări ale psihologiei şi biologiei, Editura Polirom, 2007, publicaţie realizată în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Daniel David (Catedra de Psihologie Clinica si Psihoterapie) şi Conf. Dr. Oana Benga (Catedra de Psihologie). O altă lucrare de referinţă este studiul interdiciplinar privind analiza secvenţială a comportamentului de hrănire la şobolanul alb de laborator (poziţia analiză secvenţială a comportamentului de hrănire). Acest studiu a devenit punct de plecare pentru Benta, I.M (co-autor) în generarea unui “software” (Agna) care combină pentru prima oară analiza secvenţială cu analiza de reţea (a se vedea www.geocities.com/imbenta/agna/). Agna este utilizat actual de către peste treizeci de universităţi internaţionale, atât în analiza de reţea, sociometrie, cât şi în analiza secvenţială, putând asista studii ale proceselor de comunicare intragrupală, ale relaţiilor interindividuale în funcţie de înrudire genetică, familiaritate, şi în general, studii ale structurii comportamentului. Şcoala românească modernă de studiu al comportamentului animal este încă în proces de formare. Tot mai mulţi reprezentanţi ai generaţiei tinere, aşa cum este şi cazul Alinei S. Rusu, optează pentru formarea în domeniu la universităţi de prestigiu (în acest caz, Universitatea din Zürich şi Universitatea Liberă din Bruxelles) şi reîntoarcerea în Romania pentru dezvoltarea propriilor echipe de cercetare. Premiul In Hoc Signo Vinces acordat de CNCSIS capătă o valenţă majoră pentru astfel de tineri cercetători, oferindu-le semnul recunoaşterii lor de către comunitatea ştiinţifică romanească. Realizarea şi menţinerea contactelor şi colaborărilor cu specialişti internaţionali în domeniul psihologiei animale, psihobiologiei şi neuro-etologiei reprezintă o necesitate pentru cercetarea ştiinţifică românească în domeniile ştiinţelor naturale, mai ales în cele cu deschideri spre interdisciplinaritate. Mihaela NEAMȚ

Nr. 8 August 2008

Publicații

Liciniu-Alexandru Kovács

An Encyclopedia of Software Resources – A Possible and Realistic Project? included (pp211-216) in volume “Innovations in E-learning, Instruction Technology, Assessment and Engineering Education”, Maguer Iskander, 2007 ISBN 978-1-4020-6261-2, Springer (www.springer.com) Aşa cum rezultă din titlul ei, cartea Innovations in E-learning, Instruction Technology, Assessment and Engineering Education este o colecţie de articole editată de Magued Iskander care acoperă o arie vastă de subiecte din domenul educaţional. Cartea a fost elaborată pentru a fi utilizată de către profesori, lectori şi instructori din toate nivelurile sistemului educaţional (licee, colegii şi universităţi), cercetători şi oameni de ştiinţă din laboratoare de cercetare industrială, centre de dezvoltare şi laboratoare universitare, studenţi la linii de licenţă şi masterat şi pentru cercetători care urmează stuii doctorale.

la rândul ei, va fi un produs multimedia, hipermedia sau poate chiar bazat pe realitatea virtuală. Va fi un produs interdisciplinar specific, bazat pe studii colaborative şi comparative, programare performantă, accesibil lumii întregi prin mijlocirea serviciilor mediului Internet. Autorul şi echipa pe care o va constitui îşi propune să creeze o lucrare complexă care să fie utilă profesorilor, studenţilor, dezvoltatorilor de programe informatice, cercetătorilor şi publicului larg, un punct de pornire pentru cei care trăiesc în modul de viaţă Web, în condiţiile unei societăţi informaţionale bazate pe cunoaştere.

Articolul An Encyclopedia of Software Resources – A Possible and Realistic Project? pune întrebarea dacă o enciclopedie a resurselor software este un proiect posibil şi realist. Câteva dintre ideile desprinse în urma lecturii articolului sunt creionate în cele ce urmează. Pornind de la definiţia enciclopediei ca fiind o carte, o serie de cărţi sau o versiune digitală a acestora, care conţine informaţii solide/convingătoare despre subiecte cu o tematică diversă1, articolul ridică problema realizării nucleului de bază al enciclopediei resurselor software. În jurul acestui nucleu se vor adăuga continuu noi şi noi date/ informaţii. Enciclopedia resurselor software va fi o colecţie de date şi informaţii despre toate aplicaţiile software posibile, care,

Rezultatele vor avea impact pe multiple planuri, dar în primul rând în comunitatea academică. Proiectul se va concretiza prin publicarea unei cărţi, publicarea unor articole în reviste de specialitate şi participări la manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale. Nucleul open source al enciclopediei resurselor software va fi elaborat în limbile română şi engleză. Ambele versiuni vor fi instalate pe un server de mare capacitate.

-Mai multe informaţii se pot obţine prin accesarea adresei: http:// w w w. s p r i n g e r. c o m / e n g i n e e r i n g / circuits+%26+systems/book/978-14020-6261-2 1

Ioan Cristian CHIFU

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

Tineri Cercetători Manuela Banciu Asistent Doctor, Facultatea de Biologie şi Geologie Născută la 26 Mai 1974, Sighişoara, jud. Mureş

Am absolvit Facultatea de Biologie şi Geologie a Universităţii “Babeş-Bolyai”, specializarea Biologie în anul 1997. Un an mai târziu, am urmat un Master în Biologie Celulară şi Moleculară în cadrul aceleiaşi facultăţi şi m-am angajat ca biolog la S.C. Terapia S.A. În anul 2000, m-am înscris la doctorat la Catedra de Tehnologie Farmaceutică, Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, sub îndrumarea profesorului universitar dr. Sorin E. Leucuţa. În 2002, am fost angajată pe postul de asistent universitar la Facultatea de Biologie şi Geologie, disciplina Biochimie şi Citologie. Experienta practică şi profesională dobândită ca biolog la a S.C. Terapia S.A., îmbinată cu orientarea ştiinţifică a noii mele profesii m-au determinat să îmi canalizez eforturile spre o cercetare ştiinţifică doctorală în domeniul bionanotehnologiilor cu aplicaţii în terapia cancerului. Înaine de a vorbi despre cercetarea mea de doctorat, aş dori să-mi exprim gratitudinea faţă de dl. Prof. Dr Sorin E. Leucuta care, prin profesionalismul şi altruismul său nemaiîntâlnit, a înţeles importanţa pentru cariera şi formarea mea ca viitor om de ştiinţă, şi m-a încurajat în obţinerea unui titlu doctoral în străinătate. In acest scop, în 2004 am plecat în Olanda la Universitatea din Utrecht, Facultatea de Ştiinţe Farmaceutice, cu sprijin financiar (grant de călătorie) acordat de revista Journal of Cell Science (Marea Britanie). Aici, în cadrul Departamentului de Biofarmacie condus de Prof. Dr. Wim Hennink, mi-am inceput cercetarea sub

îndrumarea d-lui Prof. Dr. Gert Storm şi a d-lui Dr. Raymond Schiffelers. Câteva luni mai târziu am obţinut o bursă Marie Curie – Galenos pentru un an de zile în cadrul aceluiaşi grup de cercetare iar în cele din urmă am fost solicitată să îmi finalizez studiile doctorale la Universitatea din Utrecht. Cercetarea de doctorat a avut ca principal scop studiul mecanismelor antitumorale ale glucorticoizilor (GC) încorporaţi în lipozomi. Teza abordează conceptul de terapie medicamentoasă la ţintă reprezentată de utilizarea GC încorporaţi în lipozomi cu timp de circulaţie lung (din engleză: “longcirculating liposomes” - LCL). Acest sistem de vectorizare a GC este o strategie promităţoare pentru a asigura concentraţiile de GC eficiente pentru inhibarea creşterii tumorale şi evitarea efectelor secundare nedorite. Incă din anii ‘80 au existat studii care demonstrau rolul GC în inhibarea creşterii tumorale în modele tumorale induse la animale de experienţă. Studii preclinice anterioare au demonstrat că efectele antitumorale ale GC sunt exercitate la doze mult mai mari (de aproximativ 100-1000 ori mai mari) decât cele eficiente în terapia bolilor inflamatoare. Aceste doze sunt însă acompaniate de efecte secundare severe, conducând la decesul animalelor de experienţă, datorită fenomenului de imunosupresie. Pe de altă parte, dozele terapeutice utilizate in bolile inflamatorii sunt ineficiente in tratamentul cancerului, GC fiind eliminaţi rapid din organism şi, ca urmare, se localizează în

Nr. 8 August 2008

cantităţi ineficiente la nivelul tumorii. De aceea, administrarea GC sub forma unui sistem de transport la ţintă (de exemplu lipozomi) ar putea asigura concentraţiile de GC eficiente pentru inhibarea creşterii tumorale (Fig.1).

citotoxică asupra celulelor tumorale (doxorubicina) în combinaţie cu terapia antiangiogenică utilizând un agent vectorizat cu efect antiangiogenic/ antiinflamator (glucocorticoizi).

Fig. 1. Efectele LCL-FP şi FP liber (neîncorporat în LCL) asupra creşterii tumorale observate în două modele experimentale la şoarece, melanomul B16.F10 şi adenocarcinomul de colon C26. Control = tumori martor (din şoareci netratati), LCL-FP = tratament cu fosfatul disodic de prednisolon (FP) încorporat în lipozomi cu timp lung de circulaţie, FP liber = tratament cu fosfatul disodic de prednisolon liber (adaptată după R.M. Schiffelers si colab., Neoplasia 7(2) (2005))

Pe scurt, principalele realizări ale tezei de doctorat au fost: 1) descoperirea principalului mecanism antitumoral al GC încorporaţi în LCL ca fiind un mecanism de inhibare a angiogenezei tumorale (formarea de noi vase de sânge în tumoră din vasele ţesutului sănătos înconjurător); 2) evidenţierea diferenţelor în mecanismele antitumorale ale diferiţilor glucocorticoizi; 3) descoperirea unui glucocorticoid cu efecte antitumorale maxime şi efecte secundare minime (budesonidă); 4) descoperirea rolului GC, în particular a fosfatului de prednisolon de a modula funcţia macrofagelor infiltrate în tumoră. Este cunoscut rolul acestor celule în producerea de factori de creştere, citokine, chemokine cu rol în stimularea şi întreţinerii dezvoltării tumorii. Fosfatul de prednisolon încorporat în lipozomi are rolul de a reprima funcţia protumorală a macrofagelor şi a menţine funcţia antitumorală a acestor celule. Ca urmare, macrofagele din “sclavi” ai celulelor tumorale sunt transformate in “luptători antitumorali”. 5) În acelaşi timp, datele noi legate de mecanismul de acţiune al produsului comercial DoxilTM (doxorubicina încapsulată în LCL) oferă un punct de plecare în terapia anticanceroasă combinatorie abordând două tipuri de terapii: chimioterapia prin administrarea vectorizată a unui agent cu acţiune

Rezultale tezei sunt concretizate in 8 articole ISI (publicate sau în curs de publicare), o carte publicată în Olanda precum şi participări la cele mai pestigioase manifestări internaţionale în domeniul farmaceutic şi în special în cel al nanomedicinei. Datorită importanţei remarcabile a rezulatelor cercetării doctorale, la toate aceste manifestări rezumatele trimise au fost acceptate pentru fi prezentate oral: Al 2-lea Congres Internaţional de Biologie Celulară si Moleculară, Iasi, România (2006), Congresul Mondial al Ştiinţelor Farmaceutice (PSWC), Amsterdam, Olanda (2007); A 34-a Sesiune anuală a CRS (Controlled Release Society), Long Beach, California, SUA (2007); A 3-a Sesiune Anuală a Societăţii Internaţionale de Lipozomi (International Liposome Society) “Liposome Advances. Progress in Drug and Vaccine Delivery”, Londra, Marea Britanie (2007); A 7-a Conferinţă şi Workshop “Biological Barriers and Nanomedicine – Advanced Drug Delivery and Predictive non vivo Testing Technologies”, Saarbrücken, Germania (2008). De asemenea, la ultimul eveniment internaţional prezentat mai sus, am primit distincţia de “EuroPhD in Advanced Drug Delivery”. În concluzie, cercetarea prezentată în această teză sugerează noi strategii în terapia cancerului prin utilizarea unor

noi formulări cu efect antiangiogenic/ antiinflamator care pot completa tratamentele clasice antitumorale: tratamentul chirurgical, radioterapia şi chimioterapia. Trebuie subliniat că, până în prezent conceptul de inhibare a angiogenezei şi inflamaţiei asociate tumorii, nu a fost exploatat ca tratament anticanceros. Studiile preclinice conţinute în aceasta teză oferă date suficiente pentru o viitoare cercetare clinică asupra potenţialului anticanceros al glucocorticoizilor încapsulaţi în LCL. Pe baza acestor rezultate, Universitatea Utrecht şi Institutul pentru Cercetarea Cancerului Beatson din Glasgow, (Marea Britanie) au inceput o colaborare în vederea unor viitoare studii clinice. Pe lângă succesele pe plan ştiinţific aş vrea să subliniez ceea ce consider că este cea mai mare realizare personală pe durata celor aproximativ 3 ani petrecuţi în Olanda şi pe care mi-ar plăcea să o transmit tinerilor cercetători: mi-am câștigat încrederea în forţele proprii. Consider că pentru un cercetător la început de drum un stagiu de pregătire în străinătate este vital nu numai în formarea sa ca om de ştiinţă dar şi ca individ. Devii mai deschis, mai încrezător în forţele proprii, inveţi să accepţi critica, să îţi asumi riscuri. De fapt, te formezi atât pe plan profesional cât şi personal. Inveţi că, dacă preţuieşti şi îţi doreşti ceva cu adevărat, poţi realiza. Mesajul meu spre tinerii oameni de stiinţă este de fapt motto-ul lucrării mele de doctorat: “Would you tell me, please, which way I ought to go from here?” Alice speaks to Cheshire Cat “That depends a good deal on where you want to get to,” said the Cat. “I don’t much care where –” said Alice. “Then it doesn’t matter which way you go,” said the Cat. “– so long as I get somewhere,” Alice added as an explanation. “Oh, you’re sure to do that,” said the Cat, “if you only walk long enough.” Lewis Carroll “Alice’s Adventures in Wonderland”

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

WORKSHOP-ul Şcoli Ştiinţifice la Universitatea Babeş-Bolyai 13 iunie 2008 În analizele de specialitate, activitatea de cercetare ştiinţifică este factorul care face diferenţa de performanţă şi vizibilitate între instituţiile de învăţământ superior, contribuţia la cunoaştere prin cercetarea ştiinţifică catalizând toate celelalte activităţi. În deschiderea Workshopului organizat la 13 iunie 2008, rectorul Andrei Marga a arătat în comunicarea sa “Şcolile Ştiinţifice o instituţie obsoletă?” că „...individualităţile sunt hotărâtoare pentru progresul cunoaşterii, că ..forţa şi atmosfera colectivelor sunt indispensabile performanţelor, dar că ...abia prin şcoli ştiinţifice se consacră tradiţii de cercetare şi sunt posibile personalităţi profilate”. Deşi şcolile ştiinţifice sunt veritabile sedimente ale tradiţiilor, se evidenţiază nevoia de reînnoire a acestora şi de reconsiderare a cercetătorului într-un spaţiu în care delimitările restrictive între ştiinţe fundamentale şi ştiinţe aplicative nu mai sunt operative. Pornind de la aceste considerente, reuniunea Şcolilor Ştiinţifice ale Universităţii Babeş-Bolyai a avut ca scop prezentarea şcolilor existente în vederea stabilirii unei strategii de creştere a competitivităţii ştiinţifice. Prezentăm în ceea ce urmează şcolile de tradiţie reprezentate la această

reuniune şi câteva aspecte definitorii ale activităţilor lor de cercetare. Şcolile matematice clujene Prof. dr. Ioan A. RUS Şcoala clujeană de matematică este organizată pe secţii şi seminarii de cercetare (şcoala de teoria aproximării şi analiză numerică, şcoala de teoria punctului fix etc.) având ca reper de formare ştiinţifică şcoala de tradiţie franceză (majoritatea personalităţilor matematicii şi-au efectuat studiile la Paris). Printre figurile de seamă se numără Dimitrie Pompeiu care a organizat seminarul matematic, iar ca activităţi definitorii amintim editarea revistei de matematică apărută pentru prima data in 1920 sau organizarea celui mai mare congres de matematică din ţară. Şcoala de rezonanţă magnetică clujeană – Prof. dr. Simion ŞIMON Anul iniţierii acestei şcoli a fost 1960, promotor fiind Prof. Ioan Ursu, autor al unei lucrări de referinţă pentru şcoala de rezonanţă magnetică, Rezonanţa electronică de spin, Editura Dunod, Paris. Între anii 1965-2008, rezonanţa magnetică face obiectul a numeroase

lucrări cu rezultate ştiinţifice de excepţie în comunitatea ştiinţifică, acesta fiind o problematică de predilecţie a Facultăţii de Fizică. În 2002, se înfiinţeză “Centrul Naţional de Rezonanţă Magnetică”. Şcoala de magnetism şi supraconductibilitate din Cluj Prof. dr. Aurel POP Primul laborator de magnetism a fost înfiinţat de Victor Marian recunoscut internaţional pentru rezultatele sale ştiinţifice cuprinse în lucrări de mare valoare. Lucrări de referinţă au fost elaborate de asemenea de Prof. Iuliu Pop, Prof. Marin Coldea (cunoscut prin studiul materialelor magnetice prin metode dinamice) sau Prof. Emil Burzo care aduce contribuţii importante la şcoala de magnetism clujeană şi are un aport important in dotarea laboratoarelor de cercetare. Şcoala de chimie din Cluj – tradiţie şi modernitate Prof. dr. Ionel Cătălin POPESCU Întemeietori ai Şcolii de Chimie clujene: Ion Tănăsescu - primul doctor în chimie al Universităţii şi fondatorul şcolii de chimie organică din Cluj , Gheorghe Spacu - fondator al şcolii de chimie analitică din Cluj, Raluca Ripan – prima femeie doctor in chimie şi academician, Adrian Ostrogovich sau Dan Rădulescu specializat în electrochimie. Alte nume de referinţă care se leagă de Şcoala de Chimie sunt Alexandru Silberg, Cornel Bodea, Maria Ionescu, Sorin Mager, Ionel Haiduc, Ladislau Kekedi etc. Repere în tradiţia geologiei clujene Prof dr. Ioan BUCUR Câteva dintre personalităţile care şi-au desfăşurat activitatea in cadrul Şcolii de Geologie sunt Ludovic Mrazec – membru în comisia pentru înfiinţarea universităţii româneşti la Cluj, condusă

Nr. 8 August 2008

de Sextil Puşcariu – , Georghe Munteanu Murgoci – promotor al teoriei structurii în pânze de sariaj a carpaţilor, Ion Popescu Voiteşti – specialist renumit în structura Carpaţilor şi ulterior Directorul Institutului de Geologie din Bucureşti, Dumitru Iacob, Ion Alexandru Maxim şi Eugen Stoicovici care au făcut studii în domeniul rocilor sedimentare, al vertebratelor fosile şi mineralogiei aplicate. Şcoala de filosofie la Universitatea din Cluj Conf. dr. Alexander BAUMGARTEN Filosofia la Cuj are o bogată tradiţie trilingva, începând cu şcolile de predare a logicii şi metafizicii din secolul al XVII-lea în limba latină, continuând cu neokantianismul maghiar al secolului al XIX-lea, prin cercul lui Bohm Karoly şi prin filosofia românească interbelică reprezentată de D.D. Roşca şi Lucian Blaga. Direcţiile principale de continuare a cercetărilor organizate sub forma a trei şcoli distincte au în vedere o bogată exegeză a filosofiei antice şi medievale (în continuarea unui proiect lansat de filosoful D.D. Roşca), o cercetare în filosofia culturii care se reclamă de la tradiţia filosofiei blagiene şi o orientare spre fenomenologia contemporană. Elaborarea unui dictionar de concepte filosofice, realizarea unei versiuni româneşti a operei lui Plotin şi a Summei theologice a lui Toma din Aquino sau a unor cercetări de etica aplicata reprezintă actualele proiecte ale şcolilor cluene de filozofie. Şcoala clujeană de psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai Prof. dr. Daniel David, îşi fundamentează activitatea de cercetare pe principiile unei analize obiective şi elaborarea unei grile bazate pe criterii explicite de diferenţiere. Printre realizările majore ale şcolii se numără menţinerea tradiţiei experimentale de excelenţă iniţiate de F. ŞtefănescuGoangă, crearea unei noi generaţii se specialişti (``Noua Cale``) mentorată de către Prof. I. Radu din care fac parte Prof. Mircea Miclea care a introdus primul curs de psihologie cognitivă sau Prof. Ştefan Szamoszközi care a iniţiat psihodiagnosticul formativ ca disciplină în Facultatea de Psihologie. O noua generaţie de psihologi (``Generaţia Aşteptată``) a dezvoltat domeniul clinic la nivelul catedrelor:

Catedra de Psihologie reprezintă o şcoală unitară de psihologie clujeană care continuă tradiţia experimentală, Catedra de Psihologie Aplicată în Educaţie continuă tradiţia experimentală şi are oportunitatea de a da tineri ancoraţi în mişcarea internaţională şi Catedra de Psihologie Clinică prin care se continuă tradiţia experimentală printr-un grup tânăr care dezvoltà domeniul clinic aflat în plină expansiune. Şcoala comparatistică clujeană Prof. dr. Corin BRAGA, are pretenţia înscrierii intr-un curent de gândire internaţional. În acest sens, există în cadrul Facultăţii de Litere o catedră autonomă de comparatism care îşi propune pregătirea viitorilor specialişti printr-un program masteral şi doctoral. Alte şcoli ştiinţifice cu profil filologic care îţi desfăşoară activitatea în cadrul Universităţii sunt: Şcoala clujeană de lingvistică – Prof. dr. Gavril NEAMŢU, Şcoala de istorie literară şi folcloristică– Conf. dr. Sanda CORDOŞ, Şcoli ştiinţifice de hungarologie – Prof. dr. Ferenc POZSONY şi Şcoala franceză clujeană sub semnul lui Yves Augher şi Henri Jacquier – Prof. dr. Yvonne GOGA. Şcoala economică clujeană Prof. dr. Adriana TIRON-TUDOR, se defineşte la ora actuală printr-o importantă deschidere europeană şi modernizare economică, o nouă generaţie de specialişti fiind iniţiată prin şcoala de cercetare condus de către Prof. Ştefan Niţchi.

Alte şcoli de tradiţie prezente la aceasta reuniune sunt Şcoala geografică clujeană - Prof dr. Pompei COCEAN, printre realizările căreia se numără publicaţia ”Şcoala geografică clujeană” şi proiectarea unei geografii româneşti de la începuturi, Şcoala clujeană de estetică – Prof dr. Mircea MUTHU de numele căreia se leagă celebra lege a esteticii lui Lucian Blaga, Şcoala de istorie la Universitatea din Cluj – Conf. dr. Ioan Marius BUCUR care are ca teme de cercetare de predilecţie istoria popoarelor slave, istoria medievală şi modernă. După 1989 Facultatea de Istorie şi Filosofie a cunoscut o transformare prin modernizarea procesului didactic din învăţământul istoric românesc cu programe didactice pe liniile de studiu (română, maghiară şi germană). Concluziile reuniunii au pus în evidenţa necesitatea fundamentării şcolilor ştiinţifice pe principiul creaţiei şi al circulaţiei ideilor inovative care să cultive noi moduri de a privi lumea. În acest sens, este esenţială întreprinderea unei reexaminări lucide a trecutului Universităţii Babeş-Bolyai cu stabilirea cu acurateţe a noţiunii de şcoală ştiinţifică, evaluarea cu precizie a ce se poate construi pe soclul tradiţiei şi in cele din urmă, asumarea iniţiativelor de dezvoltare a unor şcoli de excelenţă. Aceste obiective pot fi îndeplinite prin elaborarea de programe de cercetare inovative, prin înnoirea metodelor şi propunerea de modele conceptuale adaptate spaţiului ştiinţific actual. Nicolae MARINA

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

Metodologie de evaluare a revistelor recunoscute CNCSIS http://www.cncsis.ro/evaluare_rev_ed.php I) Reviste recunoscute CNCSIS

Criterii de evaluare

Punctaj

Categoria “A”

1. Includerea revistei în baze de date internationale *, **

Cotare ISI = “A” Indexare ISI, BDI-de prestigiu = “B+” Includere BDI=20 puncte

2. Includerea revistei în cataloage internationale *, **

Indexare catalog de prestigiu = “B+” Includere catalog =5 puncte

3. Difuzarea revistei în străinătate pe bază de abonament/comandă *, **

Se acordă 1 punct pentru fiecare abonament/ comandă. (maxim 15 puncte)

4. Difuzarea revistei în străinătate prin schimburi internaţionale cu reviste din acelaşi domeniu *, **

Se acordă 1 punct pentru fiecare revistă cu care se face schimb/ 3 puncte pentru o revistă cotată ISI. (maxim 15 puncte)

5. Autori din străinătate. *, **

3 puncte pentru fiecare articol din ultimii trei ani, care are un autor străin, dacă respectivul articol are caracter ştiinţific (stabilit la nivelul comisiei CNCSIS).

6. Prestigiul colegiului de redacţie ***,****

3 puncte pentru fiecare profesor universitar/ cercetător din străinătate sau membru al Academiei Române. 2 puncte pentru fiecare membru al Academiilor de ramură. (maxim 10 puncte)

7. Aparitia dupa 1990 ***,****

un numar de puncte egal cu numarul anilor de la primul numar aparut dupa l990, împartit la 3.

8. Ritmicitatea apariţiei ***,****

5 puncte pentru fiecare an de apariţie cu frecvenţa declarată, în ultimii 3 ani, la care se adaugă 1 punct pentru fiecare apariţie distinctă în ultimii 3 ani.

9. Apariţia articolelor în limbi straine de circulaţie internaţională ***,****

20 puncte dacă toate articolele sunt publicate într-o limbă străină de circulaţie internaţională.

10. Apariţia rezumatelor şi cuvintelor cheie în limbi străine de circulaţie internaţională ***,****

10 puncte dacă pentru toate articolele publicate există rezumate şi cuvinte cheie în limbi străine de circulaţie internaţională.

Reviste cotate ISI • includerea revistei în baza ISI – Web Of Science (Science Citation Index Expanded, Social Sciences Citation Index, Arts & Humanities Citation Index)

Categoria “B+”

Reviste indexate BDI (baze de date internaţionale) • includerea revistei într-o bază de date internaţională de prestigiu în domeniu; • pagină web (colegiul de redacţie, procesul de recenzare, acces la rezumatele din ultimii 3 ani);

Categoria “B”

Reviste cu punctaj de recunoaştere • respectarea ritmicităţii de apariţie în ultimii 3 ani; • toate articolele ştiinţifice să aibă rezumate şi cuvinte cheie în limbi de circulaţie internaţională; • pagină web (colegiul de redacţie, procesul de recenzare, acces la rezumatele din ultimii 3 ani); • 60 de puncte la setul de criterii 1-5 • 40 de puncte la setul de criterii 6-10

II) Reviste fără punctaj de recunoaştere Categoria “C”

Reviste cu potenţial de recunoaştere • 30 de puncte la setul de criterii 1-5 • 20 de puncte la setul de criterii 6-10

Categoria “D”

Reviste în evidenţa CNCSIS • 20 de puncte la criteriile 1-10

* ** *** **** = criterii calitative suplimentare *

Citări în bazele ISI şi Scopus ale autorilor care au publicat în revista = se adaugă câte 1 punct pentru fiecare citare din ultimii 3 ani ** Specificitatea revistei: organizaţie emitentă, domeniul specific al revistei, calitatea ştiinţifică a articolelor româneşti (se analizează cele mai bune 3 articole româneşti din fiecare an din ultimii 3)) *** Responsabilizarea membrilor din colegiul redacţional prin recomandarea articolelor aparute în revistă **** Tradiţia aparitiei - se ia în considerare vechimea revistei şi activitatea acesteia de la înfiinţare până azi) Augusta SABĂU

Nr. 8 August 2008

Redactor şef Prof. dr. Ioan Bucur Colectiv de redacţie Alin David, Oana Draga, Nicolae Marina, Mihaela Neamţ, Augusta Sabău, Gabriela Timiş Colectiv consultativ Acad. prof. dr. Ionel Haiduc, Prof. dr. ing. Paul Şerban Agachi Prof. dr. Luminiţa Silaghi-Dumitrescu, Prof. dr. Daniel David Conf. dr. Ioan Cristian Chifu, Prof. dr. Ionel Cătălin Popescu Prof. dr. Octavian Popescu, Prof. dr. Traian Rotariu

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

http://cercetare.ubbcluj.ro Cluj-Napoca, UniversitÄ&#x192;Č&#x203A;ii 7-9, cam. 204, 201, Tel: 0264-405300, int. 5110, 5114, 5123 Tel: 0264-405374, Fax: 0264-591906m e-mail: cercetare@staff.ubbcluj.ro