Buletin DCDI nr.9

Universitatea BabeČ™-Bolyai Cluj-Napoca

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare Nr. 9, Noiembrie 2008

2

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

,,UBB” înseamnă Excelență EDITORIAL

Prof. Univ. Dr. Daniel David, Universitatea Babeş-Bolyai Preşedintele Consilului Cercetării Ştiinţifice, Şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie

1. Introducere Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) a fost gândită de la naştere ca o universitate de elită, fie că socotim naşterea începând cu 1581 sau cu înfiinţarea Universităţii „Daciei Superioare”. În perioada comunistă s-a încercat diminuarea şi pervertirea acestui spirit, prin acreditarea ideei că ştiinţa trebuie centralizată, iar centrul este la Bucureşti, restul universităţilor din ţară fiind un fel de colaboratori (unii mai favorizaţi decât alţii) care gravitează în jurul centrului.

Revoluţia anticomunistă din 1989 a prins şi UBB-ul în această poziţie de colaborator (adesea favorizat) al centrului. Libertatea redobândită odată cu revoluţia a reaprins însă spiritul şi orgoliul UBB pentru excelenţă, spirit menţinut viu de comunitatea profesională şi de leadership-ul/managementul acesteia. UBB nu este un colaborator – fie el şi favorizat – care aplică sau face ceea ce spun alte universităţi din ţară şi/sau strainătate, ci este un iniţator şi creator de valori tehnicoştiinţifice, stabilind standarde în domeniile de interes, un centru/ pol de excelenţă în jurul căruia pot gravita alţi actori interesaţi din domeniul educaţie/cercetare.

Acestea sunt spiritul şi mentalitatea UBB! Asta înseamnă a face parte din comunitatea UBB! Astăzi UBB este cea mai mare universitate din ţară, situată în clasamentele naţionale pe unul din primele trei locuri, în funcţie de

nuanţele introduse în criteriile de clasificare. Vârfurile de lance sunt reprezentate de Şcolile de Ştiinţă – recent identificate de Consililul Cercetării Ştiinţifice – care sunt susţinute prin politici ale leadershipului şi managementului academic.

Voi prezenta în cele ce urmează modelul de succes al Şcolii de Psihologie Clinică şi Psihoterapie (Ştiinţe Cognitive Clinice) – psihologia fiind unul dintre domeniile/disciplinele fondatoare ale universităţii clujene – succes care aparţine UBB şi care, într-o formă mai mult sau mai puţin similară, poate fi regăsit clar şi la celelate Şcoli de Ştiinţă din universitate. Sperăm ca acest model să devină un set de bune standarde care să fie reproduse şi generalizate ca mecanisme instituţionale de performanţă şi calitate în UBB; acesta este motivul principal pentru care facem această prezentare în cadrul editorialului de faţă.

2. Poveste de Succes În anul 2002/2003 am a fost desemnat de un Consorţiu format din oameni de ştiinţă de top de la institute de cercetare şi universităţi americane de prestigiu (ex. Albert Ellis Institute, Albert Einstein College of Medicine, Mount Sinai School of Medicine, etc.) să dezvolt şi să conduc o echipă de cercetare internaţională al cărei rol major era acela de„…a elabora şi a implementa un Program de Cercetare Programatică - «CBT in the Context

Nr. 9 Noiembrie 2008

of Cognitive Science», cu o durată de 5 ani, care să integreze domeniul clinic, reprezentat de psihoterapiile cognitive şi comportamentale (CBT), cu cel al ştiinţele cognitive (aşa cum se prezintă ele la această dată), în aşa-numitul domeniu al «Clinical Cognitive Sciences» …” Cercetarea Programatică este descrisă succint în: • David, D. (2003). Rational Emotive Behavior Therapy (REBT); The view of a cognitive psychologist. In W. Dryden (Ed.). Theoretical developments in REBT. Brunner-Routledge: London.

Anul acesta (2008) Programul „CBT in the Context of Cognitive Science” s-a încheiat formal, printr-un raport pe care l-am prezentat (Iulie 2008, New-York) instituţiilor din SUA care au susţinut financiar demersul. Mai jos sunt descrise succint ideile principale ale Raportului: (1). Rezultatele obţinute s-au exprimat în contribuţii semnificative la cunoaşterea internaţională.

Astfel, au fost introduse şi testate în domeniul ştiinţelor cognitive clinice noi constructe şi/sau tehnici psihoterapeutice inovative, cu valenţe euristice remarcabile, precum: „binary model of distress”, „mental contamination in cognitive restructuring”, „response hope”, „the expanded ABC cognitive model of psychopathology”, ”rational anticipation technique“, “global restructuring technique“, “incompatible information technique“, etc. De asemenea, au fost testate concurenţial prin experimente cruciale (vezi Karl Popper pentru detalii privind acest concept) şi, în consecinţă, au fost validate sau invalidate, o serie de teorii şi modele, privind întrebări care au generat ani în şir dezbateri în literatura de specialitate (ex. „qualitative versus quantitative distinction between functional and dysfunctional negative feelings”; „the primacy of demandignes”;

3

„hot versus cold cognition distinction”; „the role of unconscious information processing (cognitive unconscious) in the cognitive model of psychopathology” etc.). Aceste constructe şi rezultate au pătruns deja în limbajul de specialitate, fiind citate în lucrările altor grupuri de cercetare independente (ex. din China, Europa, SUA, etc.).

(2). Principalele publicaţii care exprimă activitatea Programului „CBT in the Context of Cognitive Science” sunt prezentate în continuare; (alte contribuţii pe baza datelor obţinute în acest Program sunt în curs de publicare/elaborare, urmând să apară în următorii 1-2 ani): •

•

•

•

•

David, D., Szentagotai, A., Lupu, V., & Cosman, D. (2008). Rational emotive behavior therapy, Cognitive therapy, and Medication in the treatment of major depressive disorder: A randomized clinical trial, posttreatment outcomes, and six month followup. Journal of Clinical Psychology, 64, 728-746.

DiLorenzo, T.A., David, D., & Montgomery, G.H. (2007). The interrelations between irrational cognitive processes and distress in stressful academic settings.

Personality and Individual Differences, 42, 765-776.

Szentagotai, A., & Freeman, A. (2007). An analysis of the relationship between irrational beliefs and automatic thought in predicting distress. Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 7, 1-9.

Montgomery, G.H, David, D., DiLorenzo, T.A., & Schnur, J.B. (2007). Response expectancies and irrational beliefs predict examrelated distress. Journal of RationalEmotive and Cognitive-Behavior Therapy, 25, 17-34.

David, D., Montgomery, G., & DiLorenzo, T.A. (2006). Response expectancy versus response hope in predicting distress. A brief research report. Erdelyi

•

•

•

•

•

•

•

•

•

Pszichologiai Szemle, 1, 1-13.

David, D., & Szentagotai, A. (2006).

Cognition in cognitive-behavioral psychotherapies; Toward an integrative model.

Clinical Psychology Review, 26, 284-298.

David, D., David, A., Ghinea, C., Macavei, B., & Kallay, E. (2006). A Search for the “Hot” cognitions in a clinical and a non-clinical context: Appraisal, attributions, core relation theme, irrational beliefs, and their relation to emotion. Advances in Psychology Research, 40, 1-37.

Szentagotai, A., & Kallay, E. (2006). The faster you move the longer you live - A test of rational emotive behavior therapy?

Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, 6, 69-80.

David, D., Montgomery, G.H., Macavei, B., & Bovbjerg, D. (2005).

An empirical investigation of Albert Ellis’ binary model of distress.

Journal of Clinical Psychology, 61, 499-516.

David, D., Schnur, J., & Birk, J. (2004).

Functional and dysfunctional emotions in Ellis’ cognitive theory; An empirical analysis. Cognition and Emotion, 18, 869-880.

David, D., Szentagotai, A., Kallay, E., & Macavei, B. (2005). A synopsis of rational-emotive behaviour therapy; Fundamental and applied research. Journal of RationalEmotive and Cognitive-Behavior Therapy, 23, 175-221.

David, D., McMahon, J., Szentagotai, A. & Macavei, B. (2005). Cognitive restructuring and mental contamination: An empirical reconceptualization.

Journal of Rational-Emotive and CognitiveBehavior Therapy, 23, 21-56.

David, D., Schnur, J., & Belloiu, A. (2002). Another search for the ”hot” cognition: Appraisal irrational beliefs, attribution, and their relation to emotion. Journal of Rational-Emotive and CognitiveBehavior Therapy, 20, 93-131.

David, D. (2003). Rational Emotive Behavior Therapy (REBT); The view of a cognitive psychologist.

In W. Dryden (Ed.), Theoretical developments in REBT. Brunner/ Routledge: London.

4

(3). De asemenea, în urma Programului s-a consolidat o echipă de cercetare performantă, care funcţionează într-o reţea internaţională, cu ”noduri/unităţi” (puncte de lucru) în Europa, SUA şi România, un actor major şi influent în cunoaşterea ştiinţifică internaţională în domeniu.

3. Implicaţii Pornind de la succese de acest gen, UBB este considerată astăzi un centru de excelenţă la nivel internaţional, noi studii majore fiind proiectate a avea loc aici. Pentru a confirma cele spuse, prezentăm în continuare anunţul vizând un nou astfel de studiu, făcut de Albert Ellis Institute, unul dintre cele mai importante institute de psihoterapie din lume la această dată. “(September, 2008—New York, NY) New light is expected to be shed on the best treatment methods for Generalized Anxiety Disorder (GAD), a condition that afflicts as many as 6.8 Americans a year, in a major new study commissioned and funded by the Albert Ellis Institute.

The clinical study will compare three commonly used approaches in therapy for GAD: Cognitive Therapy, Rational Emotive Behavior Therapy and Acceptance & Commitment Therapy. It will attempt to gain insights into the three methods’ outcomes and cost-effectiveness.

Albert Ellis Institute, the world’s premier psychotherapy institute for Rational Emotive Behavior Therapy (REBT), is an in-part funder of the trial, which will take place at the International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

Mental Health (the Institute) at the Babes-Bolyai University, ClujNapoca, Romania. The study will be led by Dr. Daniel David, President of The Institute, author of six books and 70 articles, and editor of the Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies. The external consultant of Dr. David is Dr. Douglas Mennin from Yale University, USA.

“Generalized anxiety disorder is an anxiety disorder characterized by excessive, uncontrollable and often irrational worry about everyday things, which is disproportionate to the actual source of worry,” said Dr. David. “This randomized clinical trial will for the first time give therapists an insight into the most effective method of treating GAD, and a better understanding of the mechanisms involved in it. It will enable them to create new cost-effective clinical protocols and guidelines for evidencebased assessment and therapy of GAD.” The study’s 14-week clinical trial period will enable researchers to evaluate how patients have progressed in such areas as feelings of loneliness and hopelessness, anxiety, difficulty sleeping and depression.

The excessive worry characteristic of GAD often interferes with daily functioning, as individuals suffering GAD typically anticipate disaster, conjure catastrophes, and are overly concerned about everyday matters. People with it may suffer from such physical symptoms as fatigue, headaches, muscle tension and aches, trembling, irritability and twitching.

The study’s design will follow the model used in a previous study of

major depressive disorder (MDD) conducted by The Institute and published in major clinical journals.

All the methodological components including integrity of the treatments, allegiance effect, missing data analysis, and attrition/power calculation of this trial relating GAD will be implemented similarly with that for MDD. Each treatment will have about 20 sessions during 14 weeks. Results are expected to be announced in 2010/2011.

The Albert Ellis Institute is a worldrenowned psychotherapy institute and non-profit organization committed to enhancing emotional growth and well-being through the application of Rational Emotive Behavior Therapy (REBT) and cognitive behavior therapy (CBT).

In addition to offering mental health education to professionals and providing clinical services to the public, the Albert Ellis Institute conducts research and maintains a strong network of REBT trainers and therapists. The Institute is a committed to advancing emotional well-being through the study and application of effective, short-term therapy with long-term results.”

4. Concluzii Credem că tradiţia de excelenţă a UBB poate fi păstrată şi dezvoltată prin acţiuni majore de acest gen şi, în acest sens, încurajăm comunitatea UBB să-şi regenereze mentalitatea de a urmări idei de anvergură, care să o pună în aceeaşi lojă cu cei din Europa, Japonia, SUA etc., nu doar cu cei aflaţi la două ore de Cluj! Părinţii fondatori au dorit o universitate de acest tip şi au fondat-o astfel, iar noi suntem datori să păstrăm şi să împlinim/ dezvoltăm visul lor!

Nr. 9 Noiembrie 2008

5

Personalități Prof. Zoltán Néda

Membru extern al Academiei de Ştiinţe din Ungaria

Scurtă bibliografie Profesorul Zoltán Néda s-a născut în 1964 la Cluj-Napoca. A urmat liceul Teoretic Báthory István din Cluj, într-o clasă cu specializare în matematică şi fizică, după care a urmat cursurile Facultatăţii de Fizică al Universităţii Babeş-Bolyai.

După terminarea studiilor universitare la Cluj (1987) a făcut un an de specializare (masterat) la Universitatea din Bucureşti. Studiile doctorale le-a terminat în 1994 la Facultatea de Fizică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca în domeniul modelării computaţionale a fenomenelor de ordonare magnetică. A lucrat la început ca fizician la Institutul de Reactori Nucleari Energetici din Piteşti, pentru ca după 1991 să fie angajat al Universităţii Babeş-Bolyai. În prezent este profesor la Catedra de Fizică Teoretică şi Computaţională a Facultatăţii de Fizică.

Au urmat perioade lungi de specializări în străinătate. Astfel, a efectuat două stagii de post-doc, unul la Institutul Naţional Politechnic din Grenoble, Franţa (1996-1997) iar altul la Academia Sinica din Taiwan (1998-1999). A fost bursier Tempus în Italia (1993), şi bursier al Fundaţiei Naţionale de Ştiinţe din Norvegia (1994). A fost profesor invitat al Universităţii Notre Dame din SUA (2000-2001) şi (2003-2004), cercetător invitat al Universităţii din Bergen, Norvegia (2002), cercetator invitat al faimosului laborator naţional din Los Alamos, SUA (2005, 2006) şi cercetător invitat al Academiei Sinica din Taiwan (2002). În anul 2000 a devenit membru al Institutului de Studii Avansate “Collegium Budapest” din Ungaria.

Începînd cu anul 2007 profesorul Néda Zoltán este membru extern al Academiei de Ştiinţe din Ungaria, fiind cel mai tânăr cercetător din Romania căruia i s-a conferit acest titlu. În anul 2003 a primit prestigiosul premiu Bolyai (Ungaria) în calitate de conducător ştiinţific în categoria junior, iar în anul 2004 premiul “Ştefan Procopiu” al Academiei Române de Ştiinte.

Este solicitat în mod regulat ca referent la reviste ISI de prim rang: Physical Review Letters, Physical Review B şi E, Physica A, European Journal of Physics B şi E, Europhysics Letters.

Domeniul de cercetare şi de interes ştiinţific al domnului Zoltán Néda îl reprezintă fenomenele complexe şi comportările colective, abordate într-o viziune originală şi interdisciplinară. Împreună cu doctoranzii şi studenţii lui încearcă să înţeleagă comportări colective netriviale prin aplicarea modelelor clasice şi moderne ale fizicii statistice. Abordările sunt extrem de variate, realizând atât experimente originale cât şi calcule analitice sau simulări computerizate. A publicat peste 70 de lucrări ştiintifice dintre care peste 50 sunt în reviste cotate ISI. La aceste lucrări are peste 550 de citări ISI, dintre care 300 doar în ultimii trei ani.

Are două lucrări publicate în revista Nature [1, 2]. Rezultatele obţinute de profesorul Zoltán Néda au fost mediatizate în cotidiane binecunsocute ca New York Times, BBC Science News, Discovery Channel, Die Welt, Fe Figaro, Népszabadság. South Bend Tribune, Duna TV etc.

Fenomenele colective  când ansamblul este mai mult decât suma părţilor Fenomenele colective reprezintă o provocare pentru interdisciplinaritate şi pentru ştiinţa secolului XXI. Ele apar aproape în toate ramurile ştiinţelor exacte şi umaniste unde avem de a face cu ansambluri de unităţi interactive.

De obicei spunem că avem de a face cu fenomene colective când datorită numărului mare de entităţi din sistem, sau datorită interacţiunii complexe între acestea, apar fenomene neaşteptate.

Acest “neaşteptat” este de obicei o schimbare calitativă în comportarea sistemului. De exemplu: familiile cu mulţi copii ştiu bine că să ai doi copii, şi nu unul, NU este echivalent cu de două ori un copil – de obicei este mai

6

mult - datorită interacţiunii care apare în sistem. La fel, având patru copii, deranjul nu este echivalent cu al cazului în care ai avea de două ori doi copii – de obicei fiind mai mic, complicaţiile datorită interacţiunii existând deja în sistemul binar. Acest exemplu banal ne sugerează că sistemele interactive sunt mult mai complexe decât credem, interacţiunea între unităţi dând naştere la fenomene interesante şi de multe ori netriviale. Fenomenele care pot rezulta în urma comportărilor colective sunt foarte variate: tranziţii de fază, sincronizări, avalanşe, auto-organizări critice, distribuţii netriviale, formări de structuri spaţio-temporare etc....

Fizica statistică este acea ramură a fizicii care a dezvoltat numeroase modele şi metode, menite să inţeleagă comportarea sistemelor compuse dintr-un număr foarte mare de unităţi interactive. Este natural astfel, ca fizicienii instruiţi în metodele fizicii statistice să participe activ la studiul unor fenomene colective din biologie, sociologie, economie sau chiar din viaţa politică. Un alt atu a fizicienilor, care îi atrage în aceste studii interdisciplinare, este reprezentat de cunoştinţele lor de programare respectiv de simulări computaţionale, care s-au concretizat în naşterea fizicii computaţionale. Astfel, cunoştinţele de fizică statistică împreună cu cele de fizică computaţională sunt extrem de utile în studiul fenomenelor colective din variate ramuri ale ştiinţelor. Aceste studii nu pot fi făcute însă fără ignorarea specialiştilor care lucrează efectiv în domeniul vizat. Nu se poate întelege sau modela comportarea colectivă a neuronilor fără neurobiologi, nu se va putea elabora un model viabil pentru sistemele economice fără specialişti instruiţi în macro-economie. Pentru un fizician, această tematică interesantă şi modernă prezintă, deci, o dublă provocare: pe de o parte să aplice cunoştinţele lui de modelare, respectiv metodele teoretice şi experimentale învăţate la specialităţile de fizică, iar pe de altă parte să iniţieze un dialog şi să colaboreze cu specialişti din alte domenii, adică să inveţe să gândească şi să cerceteze interdisciplinar. La Faculatea de Fizică a Universitatăţii Babeş-Bolyai din Cluj, grupul condus de profesorul Zoltán Néda are rezultate

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

interesante în aceste direcţii. În cele ce urmează vom prezenta pe scurt câteva dintre temele de cercetare ale grupului în tematica largă a fenomenelor colective.

Fenomene colective abordate cu modele de tip bloc-resort Dacă un bloc legat cu un resort (Fig. 1) este tras cu o viteză constantă pe o masă orizontală, apoape toată lumea ştie ce se va întâmpla: resortul se va alungii la început până când tensiunea din resort ajunge la valoarea forţei de frecare statice dintre bloc şi masă, iar după ce tensiunea din resort devine mai mare decât aceasta blocul va începe să alunece pe masă, urmând forţa de tragere. După o perioadă de tranziţie scurtă (unde pot apărea oscilaţii) blocul se va mişca şi el cu viteza impusă.

Modelul a fost prima dată utilizat în 1967 de către Burridge şi Knopoff [3] pentru explicarea distribuţiei netriviale a mărimii cutremurelor, exprimat matematic prin bine-cunoscuta lege al lui Gutenberg şi Richter [4].

Modelul a fost modificat de către Leung şi Néda [5] pentru a înţelege structurile şi legile de scalare care apar în procesele de fragmentare a straturilor subţiri. În modelul considerat, blocurile sunt distribuite pe un plan şi interconectate cu resorturi care se pot rupe. S-a arătat că modelul descrie excelent dinamica de fragmentare şi distribuţia fragmentelor (Fig. 2). S-a mai descoperit experimental şi o lege de scalare (confirmată ulterior) care leagă dimensiunea medie a fragmentelor cu grosimea stratului.

A

B Fig. 1 Sistem de blocuri si resorturi capabil de o dinamică complexă

Ce se întâmplă oare dacă avem mai multe blocuri conectate între ele prin resorturi şi în plus fiecare bloc este legat cu resort de un al doilea plan orizontal care impune o viteză de deplasare constantă (Fig. 1B)? Cum se va realiza oare în acest caz mişcarea blocurilor? Surpriza neaşteptată este că mişcarea blocurilor în acest caz devine aproape haotică….blocurile nu se vor mişca cu viteze uniforme urmând mişcarea planului superior, ci vor apărea alunecări în avalanşe care prezintă o distribuţie după mărime total netrivială! Sistemul prezintă o comportare colectivă interesantă care se poate utiliza pentru modelarea multor fenomene din natură.

Fig. 2 Comparaţie dintre structuri fragmentate experimental (rândul de jos) şi cele simulate cu modele de tip blocresort (rândul de sus) . Rezultate pentru diferite grosimi (H) a stratului granular.

Ca un rezultat neaşteptat, în timpul experimentelor făcute s-a observat în premieră mondială apariţia unor fragmentări spiralate (Fig.3) [2]. Prin modelul de tip bloc-resort s-a reuşit explicarea mecanismelor care duc la formarea acestor structuri bizare [6]. Modelul bidimensional utilizat în aceste studii a fost folosit cu succes şi în descrierea formării de nanostructuri auto-organizate prin procese capilare.

Fig. 3 Fragmentări spriralate în straturi subţiri de precipitaţii uscate.

Nr. 9 Noiembrie 2008

7

Astfel s-a reuşit explicarea nanostructurilor obţinute prin autoorganizarea capilară a nanosferelor [7,8] (Fig. 4), şi a nanostructurilor obţinute prin auto-organizarea capilară a nanotuburilor [9] (Fig. 5).

Fig. 6 Orologii sincronizate

Fig. 4 Structuri obţinute în nanosfere auto-organizate prin procese capilare (rândul de sus). Structuri simulate cu modele de tip bloc-resort (rândul de jos).

Tot acest model s-a utilzat şi pentru descrierea fragmentării plăcilor de sticlă în urma unui impact central şi pentru descrierea fenomenelor de magnetizare în materiale feromagnetice [10,11].

Foarte logic, el a considerat că sincronizarea apare datorită unor forţe slabe rezultând din mişcarea pendulelor, forţe care tind să minimizeze diferenţa de fază dintre oscilatori. În natură putem observa nenumărate alte exemple pentru sincronizări spontane: sincronizarea impulsurilor de lumină emise de insecte, sincronizarea paşilor pentru persoane care se plimbă împreună, sincronizarea pulsurilor emise de celule circadiene din inimă sau a pulsurilor emise de neuroni, sincronizarea ritmurilor menstruale la femei care locuiesc împreună, sincronizarea circuitelor Josephson etc ... (pentru referinţe bibliografice a se consulta [12]). Exemplele ar putea continua.... un exemplu interesant care merită însă a fi menţionat aici a fost studiat în premieră mondială chiar la UBB [1,13]: sincronizarea aplauzelor spectatorilor (Fig. 7) după o performanţă artistică reuşită , aşanumita “aplaudare ritmică”.

Fig. 5 Nanotuburi auto-organizate prin procese capilare (rândul din stânga) şi sisteme modelate prin modele de tip bloc-resort (rândul din dreapta).

Fenomene de sincronizari, modele noi.

Sincronizarea oscilatorilor este poate cel mai cunoscut fenomen colectiv.

Dacă legenda este adevărată în 1667 ilustrul fizician Christian Huygens a fost primul care a observat şi a descris sincronizarea pendulelor orologiilor care atârnau pe aceaşi perete (Fig. 6).

interacţiunea dintre oscilatori este cum şi-a imaginat Huygens, o interacţiune globală care minimizează diferenţa de fază dintre ei. Pe lângă acest model clasic al fizicii statistice un alt model foarte utilizat pentru descrierea fenomenelor de sincronziare este modelul oscilatorilor cuplaţi prin pulsuri, aşa numiţii oscilatori de tip “integrate and fire” [15]. În cadrul acestui model fiecare oscilator emite un puls la sfârşitul peioadei sale, care este detectat de ceilalţi oscilatori în sistem.

Efectul acestui puls asupra celorlalţi oscilatori este că faza lor va “sării” cu o anumită valoare. Astfel, dacă acest salt este destul de mare, oscilatorii vor emite pulsuri în avalanşe (Fig. 8) , adică sistemul va devenii parţial sincronizat.

Acest model este extrem de util pentru a explica sincronizarea neuronilor sau a oscilatorilor biologici care emit pulsuri. Modelul este iarăşi bazat pe interacţiuni care reduc diferenţa de fază dintre elemente (pulsurile au un efect asupra fazelor oscilatorilor, obligându-le să emită pulsuri sincronizate). Un model total netrivial pentru sincronizări a fost elaborat la UBB [16,17]. Acest model consideră oscilatori stohastici realişti. Oscilatorii sunt cuplaţi printr-un fenomen de optimizare, iar sincronizarea apare ca un coproduct netrivial al acestei optimizări. Neexistând forţe care minimizează diferenţa de fază dintre oscilatori, efectul este total netrivial.

Ca o surpriză - iarăşi neaşteptată - se observă că periodicitatea sistemului cuplat este mult mai bună decât periodicitatea proprie a elementelor, obţinându-se astfel o creştere în periodicitatea sistemului. După cum s-a arătat în [16,17] acest model este realist pentru multe sisteme sociale şi biologice, având şanse de a explica naşterea ritmurilor biologice în organisme complexe.

Fig. 7 Aplauze... aplauze.

Dinamica specifică a aplauzelor umane.

Acest fenomen colectiv este o sincronizare spontană într-un sistem social, care după cum s-a arătat în [13] se poate înţelege folosind un model clasic al fizicii statistice: modelul Kuramoto [14]. În modelul Kuramoto

Fig. 8 Oscilatori pulsând în avalanşe.

Simulări computaţionale pentru modelul oscilatorilor pulsanţi.

8

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

Reţele complexe în sistemele sociale.

Topologie, dinamică şi corelaţii.

Reţelele existente în natură sunt grafuri extinse din punct de vedere matematic, şi se consideră a fi scheletul sistemelor complexe şi a comportărilor colective.

Teoria grafurilor este una dintre teoriile de bază, binecunoscute în matematică, şi există foarte multe rezultate exacte pe aceast domeniu. Paradoxal, teoria modernă a reţelelor complexe a fost lansată nu de matematicieni, ci de fizicieni lucrând în domeniul fizicii statistice [18] prin modelarea şi analiza unor reţele mari din societate: Internet şi reţele de relaţii profesionale. Prin metodele sale specifice, fizica statistică a adus un suflu nou în domeniu, şi a deschis un drum nou în analiza sistemelor biologice, sociologice şi economice compuse din mulţi agenţi interconectaţi (Fig.9).

Nodurile acestor reţele sunt considerate a fi persoane, agenţi economici, instituţii, indici bursieri, oraşe sau chiar produse, iar legăturile între noduri sunt relaţii de parteneriat, colaborări profesionale, relaţii familiale şi de prietenii, corelaţii de diferite feluri, drumuri sau chiar legături aeriene. În zilele noastre o comunitate tot mai mare de oameni de ştiinţă din domeniul ştiinţelor socioumaniste şi-a dat sema de importanţa acestei viziuni şi consideră baza scheletul fiecărui sistem complex ca fiind o reţea complexă. Pentru studiul topologic şi statistic (fiind vorba de sisteme foarte mari) al acestor reţele se aplică metodele specifice de studiu şi modelare elaborate de fizicieni.

Cantitatea mare de informaţii care este în prezent disponibilă permite studiul unor sisteme mari, neimaginabile pînă în prezent. Se consideră astfel că ne aflăm chiar la începutul unei revoluţii în ştiinţele sociale, deschizînduse posibilitatea de a studia şi analiza complexitatea topologică a sistemelor reale, pentru care pînă în prezent s-au putut studia doar părţi minuscule. Grupul domnului profesor Néda participă activ la aceste studii interdisciplinare. Studiile lor recente în domeniu au dovedit că structura acestor reţele este mult diferită de cea ce se credea [19-21] şi că procesele complexe din socitate optimizează foarte ingenios topologia lor.

3. R. Burridge and L. Knopoff, Bull.

Seism. Soc. Am, 57, 341 (1967) 4. B. Gutenberg and C.F. Richter; Ann. Geophys. vol. 9, 1 (1956) 5. K.-t. Leung and Z. Néda; Phys. Rev. Lett. vol. 85, 662 (2000) 6. Z. Neda, K.-t. Leung, L. Jozsa and M. Ravasz; Phys. Rev. Lett. vol. 88, 095502 (2002) 7. F. Jarai-Szabo, S. Astilean and Z. Neda; Chemical Physics Letters, Volume 408, pp. 241-246 (2005) Fig. 9 Reţele (grafuri) care sunt “scheletul” sistemelor complexe din natură şi societate.

În multe cazuri modele bazate pe principii simple cum ar fi asocierea preferenţială la noduri “bogate”, sau minimizarea distanţei topologice pe reţea poate explica structurile observate. Ca un exemplu în acest sens am putea aminti relaţia de legături de prietenie care este corelată cu legăturile profesionale şi cu distribuţia averilor în societate [22]. În colaborare cu colegi de la Facultatea de Geografie, grupul studiază reţele geografice, încercînd identificarea regiunilor geografice caracteristice. Paralel cu aceasta se studiează şi reţele sociale mari, cum ar fi reţele de conexiuni telefonice, e-mail sau relaţii între companii, identificând dinamica şi legile care guvernează evoluţia acestora.

S-au prezentat aici doar citeva direcţii de cercetare care sunt abordate în activitatea grupului de fizică statistică condus de domnul profesor Néda Zoltán. După cum s-a arătat prin intermediul unor exemple simple, interdisciplinaritatea, fenomenele complexe şi căutarea fenomenelor netriviale din natură şi societate sunt direcţiile de cercetare care caracterizează activitatea acestui grup.

1. Z. Néda, E. Ravasz, Y. Brechet, T.Vicsek and A.L. Barabasi; NATURE, vol. 403, 849 (2000) 2. K.-t. Leung, L. Jozsa, E. Ravasz and Z. Néda; NATURE, vol. 410, 166 (2001)

8. F. Jarai-Szabo, Z. Neda, S. Astilean, C. Farcau and A. Kuttesch, European Physical Journal E, vol. 23, pp. 153159 (2007) 9. F. Jarai-Szabo, A. Kuttesch, S. Astilean, Z. Neda, N. Chakrapami, P.M. Ajayan and R. Vajtai, , JOAM, Vol. 8, 1083-1087 (2006) 10. K. Kovacs, Y. Brechet and Z. Neda; Modelling and Simulation in Mat. Sci. Eng. , vol. 13 (8): 13411352 (2005) 11. K. Kovacs and Z. Neda; Physics Letters A, vol. 361, 18-23 (2007) 12. S. Strogatz; Sync.The Emerging Science of spontaneous Order (Hyperion, 2003) 13. Z. Néda, E. Ravasz, T. Vicsek, Y. Brechet and A.L. Barabasi; “Physics of the rhythmic applause”, Phys.

Rev. E, vol. 61, 6987 (2000) 14. Y. Kuramoto and I. Nishikava; J. Stat. Phys., 49, 569 (1987) 15. S. Bottani; Phys. Rev. E. Vol. 54, 2334 (1997) 16. A. Nikitin, Z. Néda and T. Vicsek; Phys. Rev. Lett., vol. 87, 024101 (2001) 17. Z. Néda, A. Nikitin and T. Vicsek; Physica A, vol. 321, 238 (2003) 18. R. Albert and A.L. Barabasi; Rev. Mod. Phys. Vol. 74, 47 (2002) 19. A.L. Barabasi, H. Jeong, Z. Neda, E. Ravasz, A. Schubert, T. Vicsek; Physica A , vol. 311, 590 (2002) 20. Farkas, I. Derényi, H. Jeong, Z. Néda, Z.N. Oltvai, E. Ravasz, A. Schubert, A.-L. Barabási, T. Vicsek; Physica A, vol. 314, 25 (2002) 21. H. Jeong, Z. Néda and A.L. Barabási; Europhys. Lett., vol. 61, 567 (2003) 22. R. Coelho, Z. Néda, J.J. Ramasco And M.A. Santos; Physica A, vol.

353, 515-528 (2005)

Nr. 9 Noiembrie 2008

9

Tineri Cercetători Lect. univ. dr. Răzvan V. Mustaţă În anul 1998 am absolvit Colegiul „Horea, Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia, specializarea informatică. Din păcate sau din fericire, depinde din ce unghi privim situaţia, sfera informaticii nu mi-a trezit un asemenea interes încât să continui studiile pe aceeaşi direcţie. Fapt pentru care am decis să urmez studii economice, fiind atras de lumea afacerilor, a economiei, în general. Schimbările produse după Revoluţia din 1989, în sfera economiei m-au fascinat în permanenţă. Fără să beneficiez de prea multă îndrumare şi fără prea multe informaţii am decis să aleg Clujul drept centru universitar unde să îmi continui studiile. Pentru că majoritatea colegilor mei de liceu, dar şi pentru că Universitatea BabeşBolyai se bucura de cel mai răsunător prestigiu, am decis să aleg această instituţie. Până în prezent s-a dovedit a fi o alegere instinctivă inspirată. Pe parcursul celor patru ani de studii, domeniul contabilităţii a fost cel care pentru mine avea cel mai pronunţat caracter practic, fiind profund

ancorat în realitatea economică.

Un rol determinant în acest sens l-a jucat d-na profesoară Doina Marian, căreia îi mulţumesc. Ca urmare a acestor realităţi, am ales să urmez studiile masterale în cadrul aceleiaşi universităţi, dar de această dată specializarea a fost cea a contabilităţii. De aici şi până la continuarea studiilor, pe aceeaşi direcţie nu a fost decât un pas simplu, înainte.

Cu aportul incontestabil al d-lui Prof. univ. dr. Dumitru Matiş, în anul acesta am finalizat studiile doctorale, obţinând diploma de doctor în ştiinţe economice. În prezent, ocup poziţia de Lector univ. dr. la Catedra de contabilitate.

Aş dori să menţionez că alături de sfera preocupărilor ştiinţifice am avut preocupări în domeniul reprezentării studenţilor la nivelul facultăţii şi al universităţii noastre. În perioada 2000 – 2004 am fost membru în Consiliul profesoral al facultăţii şi în Senatul Universităţii, iar în perioada 2002 – 2004 am deţinut poziţia

de Prefect al studenţilor. Pentru onoarea care mi-a revenit ca urmare a acestui statut îmi exprim recunoştinţa faţă de toţi aceia care au oferit susţinere vieţii studenţeşti la Universitatea BabeşBolyai. În cadrul paragrafelor următoare ne-am propus să realizăm o imagine de ansamblu asupra cercetării ştiinţifice efectuate până în prezent, în cadrul acestei instituţii academice.

10

Aflându-te în faţa unei provocări precum un proiect de cercetare derulat în cadrul unei şcoli doctorale de tradiţie în mediul universitar naţional şi internaţional, precum este cea a Universităţii Babeş-Bolyai, nu îţi rămâne altceva de făcut decât să îndrăzneşti asumarea unui demers ştiinţific de anvergură prin care să generezi valoare adăugată la stadiul contemporan al cunoaşterii în domeniul de cercetare ales. În urmă cu mai bine de patru ani ne propuneam să abordăm o problematică de actualitate, şi atunci şi acum, poziţionată la interacţiunea dintre sfera contabilităţii şi fenomenul globalizării.

Parcurgând însă etapele procesului de acumulare intelectuală şi fundamentare a cunoştinţelor personale specifice studiilor doctorale, aşa cum un ilustru profesor al acestei instituţii academice subliniază ori de câte ori se iveşte ocazia, ne-am focalizat preocupările de cercetare înspre sistemele de măsurare a armonizării şi diversităţii contabile internaţionale, pornind de la identificarea unei nevoi şi ajungând la stadiul manifestărilor spontane. În acest context, putem consi-

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

dera că obiectivul major al cercetării întreprinse îl reprezintă demonstrarea legăturii măsurabile şi cuantificabile existente între formele de manifestare ale fenomenului globalizării şi procesele care se regăsesc în sfera sistemelor contabile naţionale şi internaţionale.

(Baker and Barbu, 2007, p. 275).

Odată poziţionată activitatea de cercetare putem considera că dezideratul major al lucrării noastre este reprezentat de realizarea unei legături între formele de manifestare a procesului de armonizare contabilă internaţională şi dezvoltarea unor modele de cuantificare a gradului de compatibilitate şi comparabilitate între diverse sisteme contabile naţionale. Toate acestea au în vedere realitatea diversităţii contabile internaţionale şi tendinţele de manifestare spontană a procesului de armonizare.

Astfel, demersul ştiinţific la care ne-am angajat poate fi poziţionat cu uşurinţă în domeniul contabilităţii internaţionale, iar dacă avem în vedere obiectivul major al prezentei cercetări, atunci putem considera că acesta se înscrie în sfera cercetărilor contabile internaţionale, care au fost recunoscute ca sub-dis- Studiile realizate de către van ciplină a cercetărilor contabile der Tas (1988, p. 158; 1992a, p. în urmă cu mulţi ani1 (Baker and 70) fac distincţie între formele Barbu, 2007, p. 274). Dacă însă majore de manifestare a procene referim cu primordialitate la sului de armonizare contabilă cercetarea empirică realizată în internaţională, susţinând teoria cadrul prezentei lucrări putem conform căreia există armoniafirma că cercetarea noastră zarea formală, materială şi sponpoate fi plasată mai exact în aria tană, atât în sfera contabilităţii, de cercetare a armonizării con- cât şi a raportărilor financiare. tabile internaţionale, la nivelul Pe baza accepţiunii formulate căreia cercetările existente in- de van der Tas, putem considevestighează argumentaţia afe- ra că armonizarea formală este rentă acestui proces, eforturile în fapt armonizarea reglemenînspre armonia contabilă inter- tărilor contabile existente fie la naţională, precum şi tendinţele nivel naţional, fie la nivelul refeexistente în direcţia realizării ar- renţialelor internaţionale (spre monizării internaţionale a refe- exemplu: Rahman et al., 1994, renţialelor contabile naţionale 2002; Canibano and Mora, 2000; Aisbitt, 2001; Garrido et al., 1 Spre exemplu secţiunea 2002; Fontes et al., 2005; Ding internaţională a American Accounting Association a fost creată în 1976.

Nr. 9 Noiembrie 2008

et al., 2007; Nobes and Parker, 2008), în timp ce armonizarea materială face referire la practicile contabile influenţate de către reglementări sau de către forţele pieţei. Dincolo de aceste două modalităţi de manifestare a fenomenului studiat, literatura de specialitate (spre exemplu: Parker and Morris, 2001, p. 303) delimitează sub raport conceptual armonizarea spontană ca reprezentând o subcategorie sau o formă particulară a armonizării materiale.

Pe aceste baze, putem considera armonizarea contabilă spontană ca o alternativă la evoluţia firească a procesului de armonizare contabilă, bazat pe relaţia armonizare formală-armonizare materială. O astfel de situaţie apare atunci când se înregistrează deficienţe în procesul de armonizare a reglementărilor sau atunci când ritmul de derulare a acestuia nu răspunde nevoii de conformitate şi comparabilitate a raportărilor financiare, venite din partea practicii şi realităţii contabile.

Pe de altă parte, putem aprecia că armonizarea spontană este o reacţie de răspuns la nevoia de armonizare venită din partea practicii contabile sau, cu alte

11

cuvinte, armonizarea spontană rezultă ca urmare a forţelor pieţei şi nu ca un efect al reglementărilor contabile (Parker and Morris, 2001, p. 304) şi a procesului de armonizare (formală) a acestora. În acest context, dorim să subliniem faptul că o modalitate de atingere a dezideratului major asumat prin prezenta cercetare este dezvoltarea unui sistem complex, integrat şi sustenabil de cuantificare a nevoii de armonizare contabilă la nivelul unui referenţial contabil naţional. Faptul că la nivelul celui de al treilea capitol al lucrării poate fi regăsit un model conceptual de măsurare a nevoii de armonizare contabilă, implementat în cadrul a 67 de sisteme contabile naţionale, putem afirma că unul dintre obiectivele cercetării de faţă a fost astfel atins.

Pornind de la acest aport la cunoaşterea ştiinţifică suntem în măsură să susţinem introducerea sub raport conceptual şi empiric, a unei noi forme de manifestare a procesului de armonizare contabilă şi anume, armonizarea preformală sau prior de jure. Fără a diminua importanţa întregii cercetări realizate am dorit să ne oprim asupra acestor aspecte, deoarece reprezintă elementul de noutate absolută adus de lucrarea noastră la stadiul actu-

al al cunoaşterii ştiinţifice. Până în prezent, literatura de specialitate2 în domeniul contabilităţii internaţionale nu menţionează existenţa vreunui model sau sistem de cuantificare a nevoii de armonizare, iar în acest context, nici a unei clasificări a sistemelor contabile naţionale pe baza raportării la nevoia de armonizare contabilă. Existenţa unui astfel de model permite anticiparea potenţialului de manifestare spontană a armonizării, la nivelul unui sistem contabil naţional.

Pe de altă parte, dacă ne propunem să facem referire la întreaga cercetare derulată dorim să subliniem faptul că lucrarea de faţă este structurată pe baza a şase capitole principale, pornind de la stadiul actual al cunoaşterii şi încheind prin concluzii generale, contribuţii aduse la stadiul cunoaşterii şi perspective pentru cercetări viitoare.

Dacă ar fi să concretizăm acest fir roşu al lucrării putem afirma că primul pas realizat este cel al dimensionării stadiului actual al cunoaşterii, pornind de la sfera contabilităţii internaţionale şi ajungând până la aria principală de cercetare reprezentată de armonizarea contabilă internaţio2 Aici ne referim la publicaţiile naţionale şi internaţionale de referinţă în domeniul contabilităţii.

12

nală. Al doilea pas întreprins este cel al conceptualizării problematicii abordate, realizând o imagine de ansamblu a conceptelor deja consacrate, exprimând însă de fiecare dată propria viziune, dar şi introducând o serie de fundamente conceptuale pentru elemente precum ‘nevoia de armonizare’, ‘armonizare spontană efect al nevoii de armonizare’, ‘armonizarea preformală sau prior de jure’ etc.

Următorii paşi derulaţi în cercetarea asumată se caracterizează printr-o abordare empirică prin excelenţă generând astfel rezultate în domeniul măsurării nevoii de armonizare a sistemelor contabile naţionale3, precum şi în cel al măsurării gradului de armonizare formală4. Mergând mai departe, am încercat dimensionarea problematicii armonizării contabile materiale, prin abordarea conceptuală a procesului, dar şi prin evidenţierea princi3 Studiul realizat prezintă nivelul nevoii de armonizare contabilă pentru 67 de sisteme contabile naţionale.

4 Studiul realizat în sfera armonizării formale prezintă evoluţia nivelului de compatibilitate între reglementările contabile româneşti şi standardele contabile internaţionale (IAS/IFRS) pe parcursul a mai bine de trei decenii (perioada 1973-2007) şi realizează o proiecţie a procesului de armonizare contabilă pentru perioada 2007 – 2015.

Este pentru prima dată când se realizează o astfel de măsurare la nivelul sistemului contabil românesc.

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

palelor mecanisme de măsurarea şi cuantificare a gradului de implementare la nivelul practicii a standardelor contabile, naţionale şi/sau internaţionale.

Lucrarea de faţă se încheie printr-o serie de concluzii cu abordare generală, circumscrise demersului ştiinţific asumat, urmate de individualizarea contribuţiilor proprii la cunoaşterea ştiinţifică şi formularea de perspective pentru cercetări viitoare. Considerăm oportună identificarea unor direcţii de cercetare pentru studii ulterioare deoarece apreciem că orice demers ştiinţific real trebuie să îşi regăsească o continuare în eforturile ştiinţifice ale celor care vin din urmă.

Ne propunem să încheiem această succintă introducere prin a evidenţia faptul că orice demers uman este supus anumitor limite.

Implicit, un proiect de cercetare este de asemenea supus limitelor aferente. În acest context, considerăm ca fiind o cercetare autentică şi reală acel proces care este supus doar limitelor şi barierelor determinate de natura imensităţii sferei surselor de documentare, precum şi cea de natură lingvistică. Inevitabil, viziunea dintr-un singur punct de vedere – cel al cercetătorului – devine o limită a demersului ştiinţific întreprins.

Important este ca aceste limite să fie greu de atins în condiţii normale. O particularizare a limitelor cercetării noastre este realizată la nivelul ultimului capitol al lucrării de faţă.

Activitatea de cercetare întreprinsă până în prezent a fost derulată în cadrul mai multor proiecte de cercetare asumate la nivelul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor. În cadrul a cinci astfel de proiecte am deţinut poziţia de membru al echipei de cercetare, iar pentru un al şaselea proiect am avut rolul de director.

Rezultatele activităţii de cercetare obţinute s-au concretizat în articole ştiinţifice, publicate în jurnale internaţionale indexate în baze de date, sau în volume ale unor manifestări ştiinţifice internaţionale. De asemenea, am participat la elaborarea a două cărţi colective, de specialitate şi am reuşit publicarea tezei de doctorat.

Asumându-ne exigenţele şi valorile unui mediu academic de renume, precum cel al Universităţii Babeş-Bolyai şi având o bază ştiinţifică solidă, consolidată pe perioada studiilor doctorale, ne exprimăm convingerea că vom putea crea valoare ştiinţifică adăugată pentru universitatea noastră.

Nr. 9 Noiembrie 2008

13

Referinţe bibliografice 1. Aisbitt, S. (2001) ‘Measurement of harmony of financial reporting within and between countries, the case of the Nordic countries’, European Accounting Review, 10(1), p. 51–72

10. Rahman, A., Perera, H. and Ganesh, S. (2002) ‘Accounting practice harmony, accounting regulation and firm characteristics’, ABACUS, 38(1), p. 46−77

2. Baker, C.R., Barbu, E. M. (2007) ‘Trends in research on international accounting harmonization’, International Journal of Accounting, 42, p. 272-304

11. van der Tas, L. G. (1988) ‘Measuring harmonization of financial reporting

3. Canibano, L. and Mora, A. (2000) ‘Evaluating the statistical significance of de facto accounting harmonization: A study of European global players’, European Accounting Review, 9(3), p.

349–369 4. Ding, Y., Hope, O.K., Jeanjean, T. and Stolowy, H. (2007) ‘Differences between domestic accounting standards and IAS: Measurement, determinants and implications’, Journal of Accounting and Public Policy, 26(1), p. 1–38 5. Fontes, A., Rodrigues, L.L. and Craig, R. (2005) ‘Measuring convergence of National Accounting Standards with International Financial Reporting Standards’, Accounting Forum, 29(4), p. 415–436 6. Garrido, P., Leon, A., Zorio, A. (2002) ‘Measurement of formal harmonization progress: The IASC experience’, International Journal of Accounting, 37, p. 1-26 7. Nobes, C.W. and Parker, R. (2008) ‘Comparative International Accounting’, London: Prentice Hall 8. Parker, R. H. and Morris, R. D. (2001) ‘The influence of US GAAP on the harmony of accounting measurement policies of large companies in the UK and Australia’, Abacus, 37(3), p. 297–328 9. Rahman, A.R., Perera, H. and Tower, G. (1994) ‘Accounting Harmonization between Australia and New Zealand: Towards a Regulatory Union’, International Journal of Accounting, 29(3), p.

316-333

practice’, Accounting and Business Research, 18(70), p. 157–169 12. van der Tas, L. G. (1992a) ‘Evidence of EC financial reporting practice harmonization: The case of deferred taxation’, European Accounting Review, 1(1), p. 69–104

ANEXA Raportul conceptual şi relaţional al interacţiunii dintre formele de manifestare ale procesului de armonizare contabilă internaţională

14

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

WORKSHOP-ul CPA RESEARCH DEVELOPMENT Competitivitatea şi integrarea europeană reprezintă astăzi deziderate ale statelor membre ale Uniunii Europene, indiferent dacă sunt cele fondatoare ale Uniunii, ori noi veniţi (new entries), precum este cazul României. Dincolo de caracterul profund şi eminamente economic al acestor concepte, trebuie să subliniem faptul că există şi dimensiunea cunoaşterii ştiinţifice, a cărei raţiune existenţială tinde să devină, dacă nu este deja, primordială în procesul decizional şi politic al Uniunii Europene.

Competitivitatea economică reprezintă o caracteristică a activităţii economice, la nivel micro şi macro economic, poziţionată pe orice punct de pe frontiera posibilităţilor de producţie, când este imposibil să se mărească volumul producţiei unui bun, fără a se micşora cantitatea produsă dintrun alt bun (Angelescu C., 2001). Pe de altă parte, competitivitatea academică, ştiinţifică trebuie să reprezinte un deziderat al oricărui cercetător, al oricărui cadru didactic, care poate fi atins atunci când este imposibil să adaugi valoare entităţii cu care te identifici, doar printr-o majorare a efortului ştiinţific personal. Dacă eficienţa economică îmbracă forme precum productivitatea muncii, productivitatea capitalului, productivitatea pământului şi a altor asemenea factori de producţie, competitivitatea academică poate fi argumentată printr-o vizualizare semnificativă la nivel naţional, dar mai ales internaţional a produselor ştiinţifice generate, prin soluţiile oferite nevoilor manifestate în mediul economic actual, prin contribuţia la dezvoltarea cunoaşterii, şi nu în ultimul rând prin participarea la manifestări ştiinţifice de înaltă ţinută academică, a căror recunoaştere internaţională nu poate fi contestată. Dacă ne exprimăm adeziunea la teoria conform căreia eficienţa economică presupune, fie maximizarea efectelor obţinute cu resursele utilizate şi consumate, fie obţinerea efectelor necesare cu minimum de cheltuieli de resurse economice, când vine vorba despre competitivitatea ştiinţifică nu

putem să acceptăm decât ideea conform căreia o eficienţă ştiinţifică relevantă se obţine în condiţiile maximizării valorii rezultatului ştiinţific generat prin utilizarea resurselor disponibile.

O manifestare ştiinţifică, academică, a reprezentat întotdeauna o sărbătoare pentru cunoaştere, dar şi o oportunitate pentru a stabili relaţii academice între universităţi, facultăţi, dar mai ales individualităţi. Este cazul workshop-ului găzduit în cadrul conferinţei internaţionale organizate de către Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor în colaborare cu jurnalul Critical Perspectives on Accounting, la data de 31 octombrie 2008.

CPA Research Development Workshop se încadrează în acţiunile derulate de către Universitatea „BabeşBolyai” în vederea integrării în sfera cercetării internaţionale şi a promovării aportului adus la stadiul cunoaşterii ştiinţifice globale. Evenimentul crează un mediu propice dezvoltării unei interacţiuni permanente prin politica sa deschisă, adoptând un cadru de lucru flexibil şi transparent, prevăzând susţinerea unor lucrări într-un mediu ce stimulează dezbaterile şi discuţiile constructive.

Obiectivul principal al workshop-ului este de a oferi doctoranzilor şi tinerilor cercetători, feedback şi un mediu de dezbateri constructiv asupra activităţilor de cercetare întreprinse, anterior trimiterii lucrării astfel create către o revistă de calitate. Evenimentul cuprinde lucrări trimise de către doctoranzi sau doctori care deţin acest titlu de cel mult cinci ani, încă nepublicate, aflate în lucru, cu scopul facilitării drumului înspre publicare internaţională.

Partenerul evenimentului este Profesorul Tony Tinker, Baruch College, City University of New York, co-editor al revistei Critical Perspectives on Accounting. Lucrările sunt trimise direct Profesorului Tinker în vederea selectării acelora care prezintă un adevărat potenţial ştiinţific, pentru prezentare şi

dezbatere în cadrul wokshop-ului, dar şi a oferirii unui sprijin continuu în procesul de dezvoltare a unei lucrări ce poate fi publicată într-o revistă de referinţă în domeniu. Pe lângă aportul unic dat de sprijinul unui profesor cu experienţă în domeniu, workshop-ul mizează şi pe interacţiunea dintre toţi participanţii prezenţi la dezbateri, aducând noi puncte de vedere asupra subiectelor abordate şi maximizând efectul cumulat al eforturilor individuale.

Oportunitatea oferită de acest workshop are un caracter de continuitate, organizatorii plănuind realizarea unor ediţii anuale. Sprijinul oferit de Profesorul Tony Tinker are de asemenea un caracter permanent şi chiar dinamic am putea spune, în condiţiile în care începând cu anul următor vom beneficia de sprijinul noii sale reviste, co-editate, International Journal of Critical Accounting. Revista este dedicată cercetărilor interpretative, având un caracter internaţional pronunţat şi impicit un know-how unic de transmis participanţilor. Mai multe detalii puteţi găsi pe site-ul dedicat evenimentului gazdă: HYPERLINK “http://www.aac2008.econ.ubbcluj.ro” www.aac2008.econ.ubbcluj.ro În final se cuvine să menţionăm organizatorii întregului eveniment, 3rd AAC 2008 Annual Conference, ce găzduieşte workshop-ul: Prof. univ. dr.

Dumitru Matiş, Prof.univ.dr. Adriana Tiron-Tudor, Conf.univ.dr. Alexandra Muţiu, Lect. univ. dr. Răzvan V. Mustaţă şi Drd. Carmen Giorgiana Bonaci.

Carmen Giorgiana BONACI

Nr. 9 Noiembrie 2008

15

Prezentare carte

Raman and SERS Investigations of Pharmaceuticals

Editura Springer Verlag (2008), autori: Monica Baia, Simion Astilean si Traian Iliescu

Spectroscopia optică este o metodă experimentală de cercetare care utilizează lumina pentru a sonda proprietățile atomilor, structurilor moleculare și a diverselor materiale. În urma interacțiunii luminii cu astfel de structuri se obțin „amprente” spectroscopice (spectre) care conțin informații esențiale pentru analiza și identificarea compoziției unui material. Spectroscopia optică a devenit treptat o metodă indispensabilă în activitatea de cercetare din chimie, biologie, medicină, farmacie și în activitatea curentă din unele laboratoare de analize medicale, industriale și monitorizare a mediului. În ultimii ani metodele optice de spectroscopie au făcut progrese remarcabile ca urmare a cercetărilor la scara nanometrică ce au condus nu numai la lărgirea sferei lor de aplicabilitate dar şi la rafinarea, fără precedent, a capacităţii de detecție optică, făcând posibilă investigarea unui singur nano-obiect (moleculă sau nanoparticulă). În acest context apariția cărții „Raman and SERS investigations of pharmaceuticals” in prestigioasa editura Springer – Verlag (2008) având ca autori pe Monica Baia, Simion Aștilean și Traian Iliescu, cadre didactice de la catedra de Spectroscopie Moleculară a Facultății de Fizică este un eveniment editorial de excepție. Această carte reprezintă înainte de toate o recunoaștere internațională a activității de cercetare pe care autorii au desfășurat-o la Universitatea Babeș-Bolyai, mai ales în ultimii 10 ani, cercetări care s-au concretizat

în peste 100 de publicații științifice, incluse și discutate în capitolele cărții. Cartea este de asemenea o confirmare a unei tradiții de cercetare, dar și a unei continuități în domeniul spectroscopiei la Facultatea de Fizica și răspunde așteptărilor în urma investițiilor care s-au facut în ultimii ani în infrastructura de cercetare, atât prin proiecte naționale cât și prin proiecte interne ale universității. În partea ei introductivă cartea tratează metodele de bază ale spectroscopiei moleculare vibraționale cum sunt absorbția luminii în domeniul IR (infraroșu), imprăștierea luminii prin efect Raman (dupa numele descoperitorului acestei metode) și amplificarea efectului Raman prin metoda SERS (prescurtare de la Surface Enhanced Raman Spectroscopy). În continuare în șase capitole succesive, cartea prezintă rezultatele autorilor obținute prin investigații spectroscopice Raman și SERS asupra diferitelor clase de medicamente: tranchilizante, sedative, anti-inflamatoare, vitamine, medicamente cu proprietăți antibacteriale și alte molecule cu aplicații medicale. Cartea se încheie cu un capitol cuprinzând rezultatele pe care autorii le-au obținut recent în prepararea și investigarea unor noi substrate nanostructurate pentru SERS care permit pe de o parte un mai bun control al factorului de amplificare și pe de alta o mai bună reproductibilitate a măsurătorilor SERS - aspecte de actualitate în comunitatea științifică din acest domeniu.

Această carte se adresează studenților masteranzi, doctoranzi și cercetărilor din facultățile de fizică, chimie, medicină, farmacie, dar și cercetătorilor din laboratoarele unor firme farmaceutice care se ocupă cu proiectarea, testarea și producerea unor noi tipuri de medicamente.

Deoarece în ultimii ani a devenit evident faptul că numai o abordare interdisciplinară a cercetării asigură succes, cartea „Raman and SERS investigations of pharmaceuticals” este în acest sens un foarte bun exemplu: o metodă de investigare - spectroscopia optică vibrațională - este utilizată aici de fizicieni în caracterizarea unor substanțe preparate de chimiști în vederea testării și utilizării acestora de către farmaciști în scopuri medicale.

Prof. dr. Simion Aștilean

16

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare

Redactor şef Prof. dr. Ioan Bucur Colectiv de redacţie Alin David, Oana Draga, Nicolae Marina, Mihaela Neamţ, Augusta Sabău, Gabriela Timiş Colectiv consultativ Acad. prof. dr. Ionel Haiduc, Prof. dr. ing. Paul Şerban Agachi Prof. dr. Luminiţa Silaghi-Dumitrescu, Prof. dr. Daniel David Conf. dr. Ioan Cristian Chifu, Prof. dr. Ionel Cătălin Popescu Prof. dr. Octavian Popescu, Prof. dr. Traian Rotariu

http://cercetare.ubbcluj.ro Cluj-Napoca, Universității 7-9, cam. 204, 201, Tel: 0264-405300, int. 5110, 5114, 5123 Tel: 0264-405374, Fax: 0264-591906m e-mail: cercetare@staff.ubbcluj.ro