Informatica manageriala subiecte

UNIVERSITATEA SPIRU HARET INFORMATICA MANAGERIALA 2009 INTREBARI MANAGEMENT- ANUL II, ZI, FR, ID Lector Universitar dr. Grigore Manuela Asistent Universitar Daneci Daniel 1.Ce este sistemul informaţional, sistemul informatic şi ce sisteme informatice se disting pe verticală în cadrul unei intreprinderi?

Sistemul informaţional este un ansamblu tehnico-organizatoric de proceduri de constatare, consemnare, culegere, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor,în scopul satisfacerii cerinţelor informaţionale necesare conducerii procesului fundamentării şi elaborării deciziilor.

Sistem informational Sistemul informational reprezinta acel sistem de prelucrare a informatiilor care impreuna cu resursele organizationale asociate,cum sunt resursele umane,tehnice si financiare ce furnizeaza si distribuie informatia.

Sistemul informatic reprezintă partea automatizată a sistemului informaţional ce realizează prelucrarea datelor şi informaţiilor folosind un sistem de calcul;  este un ansamblu de echipamente şi programe pe calculator (software) care asigură prelucrarea datelor.

Partea informatizată din sistemul informaţional devine sistem informatic.  Sistemul informatic constă din partea automatizată a sistemului informaţional (utilizatorii implicaţi în automatizare şi cadrul organizatoric aferent) căreia i se adaugă şi alte elemente necesare pentru automatizarea obţinerii informaţiilor necesare conducerii în procesul de fundamentare şi elaborare a deciziilor şi anume : echipamente (hardware),programe (software), comunicaţii, o bază ştiinţifică şi metodologică precum şi baza informaţională.

Sistem informatic În cadrul unei intreprinderi tradiţionale se folosesc:  sisteme de prelucrare a tranzacţiilor (la nivel tranzacţii);  sisteme pentru conducerea operativă (la nivel operaţional);  sisteme de sprijinire a deciziilor – decision suport systems (DSS) (la nivel tactic);  sisteme pentru conducere (la nivel strategic).  la nivelul managementului strategic – sisteme informatice de sprijin a executivului, ESS (Executive Support Systems);  pentru managementul de nivel mediu: sisteme informatice de management, MIS (Management Information Systems) şi sisteme informatice de asistare a deciziei, DSS (Decision Support Systems);  la nivelul lucrătorilor cu date, informaţii şi cunoştinţe – sistemul informatic de lucru cu cunoştinţe, KWS (Knowledge Work System) şi sistemul informatic de automatizare a lucrărilor de birou, numit şi sistem informatic de birotică, OAS (Office Automation System);  la nivelul managementului operaţional (de exploatare) – sisteme informatice de prelucrare a tranzacţiilor, TPS (Transaction Processing Systems).

2.Care sunt subsistemele din compunerea sistemului informatic al unei societăţi comerciale? Înţelegerea sistemelor informatice integrate ale organizaţiei economice se realizează uşor dacă se realizează abordarea lor sistemică.  Astfel, întregul reprezentat de sistemele informatice integrate are ca părţi sisteme informatice dedicate domeniilor de gestiune ale organizaţiei economice:  producţie/servicii,  comercial  cercetare-dezvoltare  financiar-contabil  resurse umane.

Sistemul informatic dedicat producţiei/serviciilor conţine subsisteme informatice (aplicaţii informatice) care deservesc activităţi ca: amplasarea optimă a utilajelor şi instaşaţiilor de producţie, graficul optim de întreţinere şi de reparaţii pentru utilaje, calculul necesarului de utilităţi pentru organizaţia economică etc.

Sistemul informatic dedicat comercialului conţine subsisteme informatice (aplicaţii informatice) care deservesc activităţi ca: marketingul activităţilor specifice ale organizaţiei economice, derularea contractelor, gestiunea serviciilor asigurate, gestiunea utilităţilor sub aspect comercial, gestiunea plăţilor la furnizori etc.

Sistemul informatic dedicat cercetării-dezvoltării conţine subsisteme informatice (aplicaţii informatice) care deservesc activităţi precum sunt: comunicaţiile mobile, Internet-ul,tehnologii moderne care îmbunătăţesc calităţile materialelor folosite în producţie etc.

Sistemul informatic financiar-contabil are în compunere subsisteme informatice (aplicaţii informatice) pentru activităţi : contabilitate informatizată, plăţi, facturi încasate,costuri specifice, preţuri, intercorelarea activităţilor financiar-contabile cu activităţile celorlalte domenii de gestiune ale organizaţiei economice.

Sistemul informatic destinat managementului resurselor umane conţine subsisteme informatice (aplicaţii informatice) care deservesc activităţi ca: gestiunea resurselor umane, salarii, asigurări etc.

3.Ce alte sisteme informatice au apărut în ultimii ani ca urmare a evoluţiei Internetului şi a dezvoltării inteligenţei artificiale?

Ca urmare a evoluţiei Internetului şi a dezvoltării inteligenţei artificiale au apărut sisteme informatice dedicate  Sistemele suport de decizie  Sistemele expert  Sisteme de proiectare asistată de calculator  Sistemele multimedia  Sistemele pentru comerţul electronic  Sistemele deschise.

4.Ce obiective trebuie să îndeplinească sistemele informatice tradiţionale? Dar cele moderne? sprijinirea procesului informaţional, respectiv asigurarea suportului pentru culegerea, filtrarea şi vehicularea datelor ce caracterizează activitatea intreprinderii sau organizaţiei sprijinirea procesului decizional, care se referă la furnizarea informaţiilor necesare luării deciziilor în probleme semistructurate sau nestructurate. sprijinirea sistemelor de decizii pentru a-şi putea îndeplini obiectivul lor în condiţiile dispersării teritoriale.

SI 5.Ce alte cerinţe în afară de rezolvarea problemei pentru care a fost construit trebuie să îndeplinească un sistem informatic sau o aplicaţie?

Este bine să se ştie că orice aplicaţie informatică, pe lângă faptul că rezolvă problema pentru care a fost concepută, trebuie să respecte legislaţia în domeniu şi cerinţele impuse de standardele internaţionale privind auditul sistemelor informatice, astfel încât:  Rezultatele obţinute cu ea să fie recunoscute de organele de control cum ar fi garda finaciară, curtea de conturi, ş.a.  Respectarea unor prevederi legale în vigoare,referitoare la:  procedura (modelul matematic şi algoritmul) prin care se redactează anumite documente,  competenţa celor care avizează şi semnează astfel de documente,  termenele de elaborare,  numărul de exemplare,  durata lor de păstrare,  siguranţa datelor,  păstrarea secretului (dacă este cazul), etc.

6.Cum sunt structurate sistemele informatice? În conformitate cu abordarea funcţională, sistemele informatice sunt organizate pe subsisteme, aplicaţii şi unităţi funcţionale sau proceduri logice.

Pentru realizarea unui program sunt necesare 3 tipuri de structuri de control cu o singura intrare si o singura iesire:  structura de control secventiala  o succesiune de blocuri care se executa unul dupa altul  structuri de control alternative  un bloc de prelucrare care se executa in functie de satisfacerea unei conditii (If...Then...Else;Case-Of)  structuri de control repetitive  asigura repetarea prelucrarii unor secvente de program (While Do,Repeat...Until,Do...For) 7.Ce este o aplicaţie? Dar o procedură?

Aplicaţia este un pachet de programe ce serveşte la automatizarea prelucrării datelor aferente unei activităţi distincte din cadrul unui domeniu de activitate Procedura logică sau unitatea funcţională este corespondentul subactivităţii din cadrul unei aplicaţii din domeniul informatizării.  procedura automată este o secvenţă bine definită de programe (module program), care odată lansată în execuţie, se rulează după o schemă logică, fără întrerupere, până la sfârşit.  procedura manuala deşi nu face obiectul programării,pregăteste prelucrarea automată a datelor, sau după caz, finalizează această acţiune.

Un program poate avea in compunere mai multe subprograme sau module:  procedurile si/sau functiile Mai multe programe constituie impreuna o aplicatie informatica  aplicatia informatica are o structura statica arborescenta  este formata dintr-un program principal care apeleaza subprograme.

Procedura este parte componenta ,cu nume a unui program caruia ii sunt asociate constante,tipuri de date si variabile care executa de regula un task unic.  task - subprogram sau aplicatie autonoma rulata ca o entitate independenta  functia - program sau subrutina care returneaza o singura valoare prin insasi numele functiei

 variabila - locatie de memorie in care se stocheaza date de un anumit tip si care se poate modifica pe timpul executiei  constanta - entitate cu nume ce reprezinta o valoare care nu se poate modifica pe timpul executarii programului  structura de date este o schema de organizare a datelor cu scopul dea simplifica operatiile de prelucare sau de a usaura interpretarea lor.

8.Cum poate fi structurată conceptual orice subdiviziune a unui sistem informatic? sistemul informatic al unei intreprinderi (societăţi comerciale) poate avea câte un subsistem ataşat fiecărui domeniu de activitate. subsistemele pot fi divizate pe orizontală în aplicaţii. Astfel de exemplu în cadrul domeniului comercial vom avea aplicaţiile:  aprovizionare cu materii prime, produse şi materiale;  aprovizionare cu mărfuri de la furnizori;  contracte, livrare produse şi încasare facturi;  marketing. În cadrul fiecărui domeniu (subsistem) va avea loc şi o structurare pe verticală, în sensul că subsistemul va furniza şi informaţii sintetice pentru subsistemul de management aflat la nivelul conducerii.

Orice componentă a sistemului informatic presupune  intrări,  prelucrări  ieşiri,  baze informaţionale 9. Sub ce formă pot să se prezinte ieşirile sistemului informatic?

Ieşirile sistemului informatic: sunt grupate în patru categorii:  indicatori sintetici (ex. cifra de afaceri, profitul brut, fondul de rulment, capitalul propriu, rata rentabilităţii, etc.);  liste sau situaţii de ieşire, care grupează indicatori sintetici sau analitici sub formă de tabel;  grafice care redau dinamica indicatorilor sintetici sau analitici;  indicatori sintetici şi analitici stocaţi pe suporturi magnetice care urmează a fi transmişi altor sisteme informatice; 10.Ce este modelarea în general şi ce sunt modelele informaţionale?

Modelarea este reprezentarea într-un mediu controlat, a proprietăţilor şi/sau fenomenelor şi proceselor care caracterizează un obiect sau un sistem real.

Modelarea presupune abstracţie şi aducerea în atenţie numai a unor aspecte ale realităţii studiate şi anume acele aspecte care prezintă interes pentru modelator.

Unul din mediile controlate în care se poate reproduce realitatea, deci unul în care se pot face modele, este calculatorul.

Pe calculator se realizează modele informaţionale.

Modelul este viziunea analistului despre realitatea pe care o studiază, adică paradigma.  Paradigma reprezintă "ochelarii" prin care analistul vede sistemul informaţional real, acela pe care vrea să-l modeleze.

11.Enumeraţi principalele metode de abordare a sistemelor informaţionale.

Abordarea functionala Abordarea orientata spre proces Abordarea orientata spre date Abordarea orientata pe obiecte Abordarea orientata spre evenimente

Bazele de date (BD) şi sistemele de gestiune a bazelor de date (SGBD) asociate au cunoscut trei generaţii:  Sistemele ierarhice şi reţea reprezintă datele la nivel de articol, prin legături ierarhice (arbore) sau de tip graf reţea.  Deoarece datele prezintă o slabă independenţă fizică, SGBD (DBMS) este mai complicat şi mai greoi în comparaţie cu celelalte sisteme.  Drumurile de acces la date sunt specificate prin intermediul limbajului de manipulare a datelor.  Diagrama structurii de date (graf orientat ce reprezintă tipuri de entităţi şi legături funcţionale dintre ele) serveşte pentru descrierea, la nivel logic, a structurilor de date specifice sistemelor ierarhice şi reţea.  Sistemele relaţionale tratează entităţile ca nişte relaţii.  Modelul relaţional (ce aparţine lui E.F.Codd) reprezintă un model formal de organizare conceptuală a datelor, ce realizează reprezentarea legăturilor dintre date, având la bază teoria matematică a relaţiilor.  Un sistem relaţional este compus formal dintr-o bază de date relaţională, o colecţie de operatori relaţionali, regulile de integritate care guvernează utilizarea cheilor în model şi un set de asocieri.  Elementele de definire a modelului relaţional corespund celor trei componente ale ingineriei software: informaţie, proces, integritate.  Sistemele de gestiune a bazelor de date în tehnologii avansate.  În programarea orientată pe obiecte, OOP (Object-Oriented Programming), efortul esenţial este direcţionat pentru definirea obiectelor.

- Obiectul reprezintă conceptual o unitate identificabilă cu conţinut propriu, care se deosebeşte de ceea ce o înconjoară.

- Fiecare obiect dispune de un identificator unic, denumit ID al obiectului, OID (Object ID,CLSID).

- Instanţa unui obiect reprezintă un obiect individual.

- Încapsularea presupune independenţa fizică de date.Structura obiectului şi modul de acţiune al metodelor sale nu pot fi accesate şi actualizate direct de un agent extern, dar pot fi modificate indirect prin intermediul mesajelor,deoarece sunt incapsulate.

- Metoda reprezintă un program care manipulează obiectul sau indică starea sa,este asociată unei clase, iar specificarea metodei se numeşte „semnătură”.

- Un obiect este divizat în interfaţă publică şi în memorie privată.

- Un obiect înglobează următoarele elemente: ◦ structura de date; ◦ specificarea operaţiilor; ◦ implementarea operaţiilor.  Obiectele de acelaşi tip formează o clasă ce cuprinde, alături de date, şi metodele de acces la aceste date.  Datele sunt transparente numai pentru metodele asociate clasei respective (încapsularea datelor).

Prin funcţiile denumite constructori şi destructori, se realizează controlul asupra creerii şi ştergerii unui anumit obiect.  Prin moştenire, se obţin clase derivate ce moştenesc proprietăţile (date şi funcţii) claselor-părinte.  Bazele de date orientate pe obiecte, OODB (Object-Oriented DataBase) şi SGBD asociate asigură crearea de obiecte complexe formate din componente simple, fiecare prezentând atribute şi comportament propriu. Aceste sisteme se mai numesc şi sisteme de obiecte, cu originea în limbajele de programare orientate pe obiecte, 12.Cum definiţi metodologia de elaborare a sistemelor informatice?

Metodologia elaborării sistemelor informatice a fost concepută ca un ansamblu de principii şi indicaţii, tehnici şi metode grupate şi ordonate ca să ducă la realizarea sistemului informatic.

Metodologia mai este văzută si ca setul finit, particular definitoriu al unei metode (metodă de abordare a sistemelor informatice), prin intermediul unui sistem coerent de formulare şi/sau procese informatice, necesare pentru modelarea şi formalizarea totală a unui sistem informatic.

13.Ce trebuie să cuprindă o metodologie de realizare a sistemelor informatice?

O metodologie de realizare a sistemelor informatice trebuie să cuprindă:  etapele/procesele de realizare a unui sistem informatic structurate în subetape activităţi sarcini precum şi conţinutul lor;  fluxul realizării acestor etape sau procese, subetape şi activităţi;  modalitatea de derulare a ciclului de viaţă a sistemului informatic;  modul de abordare a sistemului;  strategiile de lucru/metodele de realizare;  regulile de formalizare a componentelor sistemului informatic;  tehnicile, procedurile, instrumentele, normele şi standardele utilizate;  modalităţile de conducere a proiectului (planificare, programare, urmărire)  modul de utilizare a resurselor financiare, umane şi materiale. 

Arhitectura 14.Care este deosebirea dintre ciclul de viaţă al dezvoltării sistemelor (CVDS ) şi ciclul de dezvoltare a sistemului informatic?

Ciclul de viaţă al dezvoltării sistemelor (CVDS ) se extinde pe intervalul de timp cuprins între decizia de elaborare a sistemului informatic şi decizia de abandonare sau de înlocuire cu alt sistem informatic.

Ciclul de dezvoltare a sistemului informatic se extinde de la decizia de elaborare a sistemului informatic până la momentul intrării sistemului în exploatare.

15.Care sunt etapele de realizare a unui sistem informatic în conformitate cu metoda MERISE? studiul de evaluare; modelarea globală; modelarea conceptuală; modelarea organizaţională; modelarea logică; modelarea fizică; implementarea (inclusiv programarea) 16.Ce este o paradigmă?

Paradigma este viziunea analistului despre realitatea pe care o studiază Paradigma reprezintă "ochelarii" prin care analistul vede sistemul informaţional real, acela pe care vrea să-l modeleze.

Paradigma este un mod de a concepe realitatea.

17.Ce înseamnă abordare structurată?

Abordarea structurată presupune împărţirea sistemului în subsisteme pe baza funcţiilor sistemului (cazul abordării funcţionale) sau în funcţie de date (abordarea bazată pe date).

18.Ce este Unified Modeling Language sau UML? Metodologiile cu abordare orientată obiect s-au dezvoltat la început cu multe incompatibilităţi, ceea ce a făcut ca în 1997 să apară un standard cu privire la simboluri,notaţii, tipuri de diagrame, tipuri de modele,cunoscut sub numele de Unified Modeling Language sau UML

UML logo 19. Care sunt etapele procesului de adoptare a deciziilor?

Acest proces presupune parcurgerea mai multor etape distincte:  informare generala  concepere  alegere  implementare Procesul de luare a deciziilor cuprinde mai multe etape (Simon, 1960):  Culegerea datelor constă în identificarea şi înţelegerea problemelor care trebuie soluţionate în cadrul organizaţiei economice.  Stabilirea (elaborarea) alternativelor de rezolvare a problemei.  În această etapă sunt foarte utile sistemele de asistare a deciziei (DSS) de mici dimensiuni care funcţionează pe baza unor modele simple şi pot fi rapid dezvoltate.  Selectarea (alegerea) soluţiei problemei de rezolvat reprezintă stabilirea variantei de lucru.  În această fază factorul de decizie foloseşte un DSS mai mare care să poată prelucra o cantitate mai mare de date, fundamentat pe modele mai complexe.  Implementarea solutiei

Pe timpul implementării soluţiei desemnate, managerii pot folosi un sistem de raportare care să furnizeze rapoarte de rutină cu privire la evoluţia soluţiei problemei de rezolvat.  Din acest punct de vedere, procesul de luare a deciziei poate să reprezinte un proces iterativ.

20. Ce activităţi include prima etapă a procesului de adoptare a deciziilor -etapa de informare generală?

Informare generală (intelligence). De regulă, ea include mai multe activităţi:  Identificarea problemei (sau a oportunităţii)  Clasificarea problemei - conceptualizarea sa în scopul de a o încadra întro anumită categorie (probleme structurate, probleme nestructurate) pentru a o putea aborda printr-o metodă standard.  Descompunerea problemei în subprobleme, dacă este posibilă, are drept efect o îmbunătăţire a comunicării între diverşi factori de decizie. De asemenea, o problemă complexă cu un grad redus de structurare poate include subprobleme structurate.  Stabilirea responsabilităţilor pentru problema respectivă. O problemă există într-o organizaţie doar dacă aceasta are capacitatea de a o rezolva.

21.Ce activităţi se desfăşoară în etapa doua a procesului decizional (conceperea) ?

Conceperea (design )implică:  Modelarea - conceptualizarea problemei respective abstractizarea ei în expresii cantitative şi/sau calitative. Procesul de modelare este o combinaţie între artă şi ştiinţă  Alegerea unui criteriu de selecţie  Un criteriu de selecţie este acel criteriu care descrie gradul de acceptabilitate al unei soluţii sau căi de acţiune. În acest context, deosebim două principii de alegere:.

- Normativ (modele normative) - alternativa aleasă este demonstrată ca fiind cea mai bună din toate alternativele posibile. Acest proces este cunoscut sub numele de optimizare.

- Descriptiv (modele descriptive) - descriu o situaţie reală şi sunt deosebit de utile pentru analiza consecinţelor diverselor acţiuni în funcţie de anumite ipoteze.  Generarea căilor de acţiune posibile (a alternativelor)  Stabilirea rezultatului fiecărei căi de acţiune (alternative) - Pentru a evalua şi compara diferite alternative este necesară previzionarea rezultatelor fiecărei alternative în parte.

- Deciziile sunt clasificate deseori în funcţie de cunoştinţele de care dispune decidentul despre rezultatele previzionate, care se pot situa pe o scală între două extreme: complete şi inexistente.

- În funcţie de acest criteriu, deciziile pot fi: · decizii în condiţii de certitudine · decizii în condiţii de risc · decizii în condiţii de incertitudine 22.Pentru a evalua şi compara diferite alternative ale deciziei este necesară previzionarea rezultatelor fiecărei alternative în parte. Deciziile sunt clasificate deseori în funcţie de cunoştinţele de care dispune decidentul despre rezultatele previzionate, care se pot situa pe o scală între două extreme: complete şi inexistente. Care sunt tipurile de decizii în funcţie de acest criteriu? În funcţie de acest criteriu, deciziile pot fi:  decizii în condiţii de certitudine  decizii în condiţii de risc 

 decizii în condiţii de incertitudine 23.În cadrul procesului decizional, mai exact în etapa de alegere decidentul alege între diferitele acţiuni pe care a fost capabil să le identifice şi să le construiască. Ce operaţii presupune această alegere?

Alegerea (choice) reprezintă etapa cea mai importantă a procesului de adoptare a deciziei,etapă în care se concretizează rezultatele etapelor anterioare:  Decidentul alege între diferitele acţiuni pe care a fost capabil să le identifice şi să le construiască  Această alegere presupune operaţiile  soluţionarea definitivă a modelului  analiza de senzitivitate  selectarea celei mai bune alternative  alegerea planului de implementare.

24.Care sunt metodele de căutare ce se pot identifica în cadrul procesului decizional, în funcţie de criteriile care stau la baza alegerii alternativelor de decizie? În funcţie de criteriile care stau la baza acestei alegeri, se pot identifica mai multe metode de căutare:  metode (telurici) analitice,  metode de căutare exhausivă (blind search) prin care sunt comparate rezultatele oferite de fiecare alternativă în parte şi se aplică în cazul metodelor normative  metode euristice care se aplică în cazul modelelor descriptive.

25.Ce ştiţi despre metodele analitice de căutare sub aspectul formulelor utilizate, a tipului de probleme la care se pretează şi ce fel de căutare se foloseşte în cadrul acestor metode?

Metodele analitice utilizează formule matematice pentru a obţine o soluţie optimă.  Ele sunt aplicate în general în cazul problemelor structurate, aflate la nivelul tactic sau operaţional, cum ar fi, de exemplu, alocarea resurselor sau gestiunea stocurilor.  În cadrul acestor metode se utilizează algoritmi în scopul sporirii eficienţei căutării celei mai bune soluţii.

26.De ce anume trebuie să dispună sistemul informatic de asistare a deciziei în cazul deciziile structurate, şi parţial şi pentru deciziile semistructurate? În cazul deciziilor structurate, şi parţial în cel al deciziilor semistructurate:  procedurile pentru obţinerea celei mai bune (sau cel puţin satisfăcătoare) soluţii sunt cunoscute;  obiectivele sunt definite în mod clar - de regulă, acestea sunt:  funcţii de minimizare pentru cheltuieli  functii de maximizare pentru venituri.

27.Care sunt etapele procesului de adoptare a deciziilor structurate şi în parte şi cel al deciziilor semistructurate care se desfăşoară în cadrul sistemului informatic de asistare a deciziei orientat spre modele?

Această abordare bazată pe metodele şi modelele cercetării operaţionale presupune automatizarea parţială sau totală a procesului de adoptare a deciziilor, care constă în parcurgerea sistematică a mai multor etape distincte:  Definirea problemei.  Încadrarea problemei într-o anumită categorie.  Construirea unui model matematic care descrie problema respectivă.  Obţinerea unor soluţii potenţiale pentru modelul respectiv şi evaluarea acestora.  Alegerea unei soluţii.

28.Ce ştiţi despre sistemele informatice de asistare a deciziei -cele orientate pe date sub aspectul metodelor folosite, a componentei tehnologice principale şi pe ce se bazează funcţionarea lor?

Acestea sunt noi generaţii de sisteme informatice de asistare a deciziei, care:  au baza (depozitul sau zăcământul) de date a corporaţiei drept componentă tehnologică principală  funcţionarea sistemelor informatice de asistare a deciziei este bazată pe analiza şi agregarea datelor, ca răspuns la necesitatea utilizării unor metode eficace de analiză.

Un sistem informatic eficace oferă utilizatorilor informaţii relevante, corecte (exacte) şi la timp.

Aceste informaţii sunt memorate sub formă de date în fişiere, care trebuie să fie aranjate (organizate) şi întreţinute astfel încât utilizatorii să obţină cu uşurinţă informaţiile decare au nevoie.

Managementul datelor este o parte foarte importantă a sistemului informatic organizaţional economic deoarece influenţează viteza cu care pot fi obţinute datele şi deci poate fi luată decizia.

Un sistem de calcul din compunerea sistemului informatic are organizate datele într-o ierarhie care:  începe cu biţi şi octeţi (bytes)  continuă cu câmpuri, înregistrări, fişiere, baze de date şi depozite de date.

Sistemul bază de date se defineşte ca fiind:  ansamblul de colecţii organizate de date,  împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor dintre ele,  care reprezintă, complet, corect şi coerent,  universul real al organizaţiei economice sau compartimentului specializat al acesteia,  prin caracteristicile reprezentative ale elementelor sale, percepute de sistem prin · semnificaţia lor reală · legăturile dintre aceste caracteristici Ideea de bază în organizarea datelor se baza pe existenţa unui fişier de descriere globală a datelor prin care se realiza independenţa programelor faţă de date şi a datelor faţă de programe.

O bază de date poate fi definită ca una sau mai multe colecţii de date (K1) aflate în interdependenţă, împreună cu descrierea datelor şi a relaţiilor dintre ele, (B = (K1, K2,...)).

Componentele bazei de date pot fi structurate pe trei nivele, în funcţie de clasa de utilizatori şi anume:  nivelul logic care este dat de viziunea programatorului de aplicaţie, care realizează aplicaţiile pentru manipularea datelor şi structura logică sau subschema corespunzătoare descrierii datelor aplicaţiei;  nivelul conceptual sau global care este dat de viziunea administratorului bazei de date.  Administratorul bazei de date realizează structura conceptuală sau schema corespunzătoare descrierii bazei de date şi administrează componentele bazei de date pentru manipularea colecţiilor de date;  nivelul fizic care este dat de viziunea inginerului de sistem care realizează structura fizică corespunzătoare descrierii datelor pe suportul fizic.

Sistemul de gestiune a bazei de date, SGBD sau DBMS (Data-Base Management System) reprezintă un ansamblu complex de programe care asigură interfaţa dintre baza de date şi utilizator.  O bază de date trebuie să satisfacă următoarele condiţii:  structura bazei de date trebuie să asigure informaţiile necesare şi suficiente pentru îndeplinirea cerinţelor de informare şi decizie;  să asigure o independenţă sporită a datelor faţă de programe şi invers;  să se realizeze o redundanţă (cardinalitatea informaţiilor colecţiilor de date) minimă şi controlată a datelor memorate;  accesul la datele stocate în baza de date să fie rapid şi eficace.

Obiectivele unui SGBD sunt, în principal, următoarele:  asigurarea independenţei datelor faţă de aplicaţie;  asigurarea redundanţei minime şi controlate a datelor;  asigurarea tuturor facilităţilor posibile de exploatare a datelor;  asigurarea securităţii şi protecţiei datelor împotriva accesului neautorizat (inclusiv prin criptarea datelor);  asigurarea coerenţei şi integrităţii datelor împotriva ştergerilor accidentale sau intenţionate;  asigurarea partajării datelor (accesul concurent al utilizatorilor la baza de date);  asigurarea nivelului de performanţă globală (volum mare de date complexe gestionate cu un timp de răspuns acceptabil la adresarea cererilor de interogare din partea utilizatorilor multipli).

SGBD (DBMS) Funcţiile generale ale unui SGBD sunt:  descrierea datelor (definirea structurii bazei de date prin intermediul limbajului de definire a datelor);  manipularea datelor (încărcarea, actualizarea, prelucrarea şi regăsirea datelor cu ajutorul limbajului de manipulare a datelor);  utilizarea bazei de date (de către toate categoriile de utilizatori);  administrarea bazei de date.

Sistemul de gestiune a bazei de date - SGBD - (Database Management System DBMS)  recepţionează cererile utilizatorilor de acces la baza de date (pentru operaţii de introducere, ştergere, modificare sau interogare)  interpretează cererile,  execută operaţiile corespunzătoare  returnează rezultatul către utilizatori.

Sistemul SGBD oferă utilizatorilor o viziune (vedere - view) a bazei de date la un nivel înalt şi îi eliberează de necesitatea de a cunoaşte organizarea particulară a sistemului (driverele de disc, structura înregistrărilor de date, etc.).

 Mai mult, sistemul de gestiune asigură protecţia datelor faţă de accese neautorizate sau defecte de funcţionare, asigurând integritatea bazei de date.  Pe lângă SGBD, care este cea mai importantă componentă software a unui sistem de baze de date, mai există şi alte componente:  sistemul de operare, care asigură controlul execuţiei programelor,  biblioteci  instrumente software (toolset-uri) pentru proiectarea, dezvoltarea sau exploatarea sistemelor de baze de date şi a aplicaţiilor de baze de date 29.Care sunt funcţiile principale ale sistemelor informatice de asistare a deciziei orientate pe date?

Funcţiile principale a acestor sisteme sunt:  accesul imediat la date  realizarea unui mecanism pentru analize ad-hoc ale datelor - actuale sau cu caracter istoric  analiza informaţiilor.

SIAD 30.Care sunt obiectivele ce trebuie atinse de sistemele informatice de asistare a deciziei orientate pe date?

Sistemele informatice de asistare a deciziei orientate pe date sunt rezultatul unor tehnologii create special pentru atingerea următoarelor obiective:  depozitarea unor volume mari de date istorice acumulate în cadrul organizaţiilor (Dataware)  exploatarea depozitelor de date prin procesare analitică desfăşurată online (OLAP).

31.Integrarea componentei "cunoaştere" în sistemele informatice de asistare a deciziei a condus la apariţia unei clase noi de sisteme. Cum se numeşte această clasă?

Integrarea componentei "cunoaştere" în sistemele informatice de asistare a deciziei (SIAD) a condus la apariţia unei noi clase:  sistemele informatice de asistare a deciziei bazate pe cunoştinţe (sisteme informatice de asistare inteligentă a deciziei).

32.Pentru asistarea decidenţilor în rezolvarea problemelor manageriale sau organizaţionale un sistem informatic poate face apel la una sau mai multe tehnologii informaţionale. Care sunt abordările posibile în acest context?

Abordări posibile SIAD:  utilizarea anumitor tehnologii în mod independent, pentru rezolvarea diferitelor aspecte ale unei probleme complexe;  utilizarea unor tehnologii care comunică între ele în sensul transferului de date şi informaţii în scopul soluţionării unei probleme;

 utilizarea mai multor tehnologii integrate într-un singur sistem (un sistem hibrid).

33.Dacă ar fi să facem o comparaţie între MIS, SIAD şi EIS ce anume este specific pentru SIAD şi pentru MIS, ce diferenţă vedeţi între MIS şi SIAD sub aspectul punctului de plecare, care dintre ele sunt cel mai bine delimitate?

O comparaţie între MIS, SIAD şi EIS ne permite să afirmăm că:  MIS sunt utilizate indirect de către decidenţi, furnizându-le acestora informaţie sintetizată pe anumite niveluri, care poate avertiza asupra posibilităţii apariţiei unei probleme sau oportunităţi, fără a explica cauzele şi a oferi soluţii privind situaţia respectivă.  SIAD permite utilizatorului să controleze procesul decizional, oferind modele de rezolvare, metode de analiză şi agregare a informaţiilor, dar neimpunând proceduri,soluţii sau obiective predefinite.  În timp ce MIS pleacă de la date şi relaţiile dintre ele, SIAD-ul pleacă de la decidenţi şi de la problema deciziei, a scopului final urmărit. În cadrul sistemelor informatice de asistare a deciziilor, sistemele informatice destinate conducerii executive (EIS) constituie o clasă aparte, fiind cele mai bine delimitate sisteme de asistare a deciziei.  Principala sursă de informare o constituie datele proprii organizaţiei respective, însă aceste sisteme sunt deschise şi anumitor surse externe (baze de date statistice din domeniul financiar, comercial sau date privind concurenţii).

34.Cum putem defini sistemul informatic de asistare a deciziei?

Putem defini sistemul informatic de asistare a deciziei ca fiind un sistem informatic:  destinat asistării decidenţilor în rezolvarea unor probleme prin îmbinarea judecăţii umane cu procesarea automată a informaţiilor  al cărui obiectiv principal îl constituie ameliorarea calităţii procesului decizional (eficacitatea în primul rând şi nu eficienţa).

35.Ce ştiţi despre sistemele expert (SE) sub aspectul destinaţiei, domeniu de definiţie despre sistemul de asistare a deciziei rezultat din combinaţia SIAD & SE? Despre sistemele expert (SE) putem spune că:  reprezintă sisteme de inteligenţă artificială destinate rezolvării unor probleme dificile,de natură practică, la nivelul de performanţă a experţilor umani.  realizează o automatizare a expertizei dintr-un anumit domeniu numit domeniu de expertiză sistemul de asistare a deciziei rezultat din combinaţia SIAD & SE se numeşte SIAD inteligent sau (SIIAD).

36.Alături de sistemele informatice de gestiune ce mai poate folosi un sistem informatic de asistare a deciziei în etapa de informare generală?

Un sistem informatic de asistare a deciziei poate folosi în etapa de informare generală,alături de sistemele informatice de gestiune:  Sistemele informatice destinate conducerii executive (EIS),  tehnologii noi, cum ar fi „descoperirea de noi informaţii" (data mining) sau prelucrarea analitică a datelor în timp real (online analytic processing OLAP).  Sistemele expert cu funcţiile lor de diagnosticare şi interpretare a informaţiilor.

37.Care sunt principalele funcţii ale unui sistem suport de asistare a deciziei (SSAD)?

Prin analogie cu sistemele informatice tranzacţionale care funcţionează într-un mediu

asigurat de sistemele de gestiune a datelor, sistemele informatice de asistarea deciziei vor funcţiona într-un mediu creat de un sistem suport de asistare a deciziei (SSAD).

Principalele funcţii ale unui sistem suport de asistare a deciziei (SSAD) sunt:  gestiunea datelor,  gestiunea modelelor,  gestiunea cunoştinţelor  gestiunea dialogului (între utilizator şi sistem pe de o parte şi între date, modele şi cunoştinţe, pe de altă parte).

38.Care sunt subsistemele pe care le va cuprinde în arhitectura sa un sistem suport pentru realizareaunui SIAD? Un sistem suport pentru realizarea unui SIAD va cuprinde în arhitectura sa următoarele subsisteme:  Subsistemul de gestiune a datelor  Subsistemul de gestiune a modelelor  Subsistemul de gestiune a cunoştinţelor  Subsistemul de gestiune a dialogului (interfaţa cu utilizatorul) 39.Enumeraţi trei activităţi pe care trebuie să le desfăşoare proiectantul de sisteme informatice în cadrul viziunii descrieri şi definiţii din etapa de modelare globală a metodei MERISE. Metoda Merise este una din cele mai elaborate şi mai riguroase metode de abordare a sistemului informaţional  dispune de programul AMC* Designer specializat în generarea automată a arhitecturii unui sistem informaţional financiar-bancar.

Activităţi pe care trebuie să le desfăşoare proiectantul de sisteme informatice  Studierea cadrului legislativ în care-şi desfăşoară activitatea unitatea studiată;  Descrierea funcţiilor/domeniilor specifice unităţii studiate;  Definirea activităţilor, subactivităţilor şi operaţiilor incluse în fiecare domeniu.

40.Cum este structurată în concepţia MERISE o unitate ce urmează a fi informatizată?

In concepţia Merise, o unitate este structurată pe funcţii, domenii, activităţi, subactivităţi/procese, operaţii complexe şi operaţii simple.

Soluţia globală pentru realizarea şi administrarea unui SI trebuie să ţină seama de:  factori endogeni şi exogeni în raport cu activitatea unităţii economice,  de considerente financiare, umane, organizaţionale, conjuncturale, informaţionale, manageriale  existenta şi a unui model matematic de optimizare a acestei solutii 41.Care sunt activităţile ce se desfăşoară de către proiectantul de sisteme informatice în etapa de modelare globală, în cadrul viziunii asupra datelor?

Definirea obiectivelor manageriale şi funcţionale ale sistemului; Definirea intrărilor şi ieşirilor în concordanţă cu obiectivele stabilite.

Se poate întocmi un tabel cu rubricile:  activitate,  obiective manageriale  obiective funcţionale  ieşiri solicitate  intrări necesare; 42.Care sunt activităţile ce se desfăşoară de către proiectantul de sisteme informatice în etapa de modelare globală, în cadrul viziunii asupra prelucrărilor?

definirea subsistemelor informatice şi aplicaţiilor informatice; descrierea conexiunilor dintre subsisteme /aplicaţii în scopul asigurării funcţionalităţii sistemului realizat.

43.Ce se specifică în cadrul etapei de modelare conceptuală, la viziunea descrieri şi definiţii referitor la intrările sistemului?

Modelarea conceptuală se mai numeşte studiu de detaliu sau conceptual.  Ea prezintă specificaţii funcţionale care să asigure acordul între cerinţele utilizatorului şi soluţiile ce se vor adopta.  Nu face referiri la tehnică de calcul, organizarea datelor sau prelucrarea acestora.  MC asigură o soluţie stabilă căreia îi vor corespunde una sau mai multe soluţii concrete organizaţionale, logice şi fizice elaborate în etapele viitoare.

In cadrul etapei de modelare conceptuala se specifica:  Stabilirea funcţiilor/domeniilor sau activităţilor informatizabile autonome; în cadrul acestora se identifică  un sistem de conducere,  un sistem informaţional  un sistem operant;  Stabilirea intrărilor sistemului pe tipuri:  off-line (documente de intrare) şi on-line;  se vor întocmi tabele cu documente având structura: cod document, denumire, frecvenţa, ce informaţii conţine (casete de editare texte);  pentru fiecare document se va întocmi macheta, precum şi un tabel ale cărui coloane sunt chiar denumirile câmpurilor având specificate pe rândul următor tipul câmpului şi dimensiunea; 44.Ce se specifică în cadrul etapei de modelare conceptuală, la viziunea descrieri şi definiţii referitor la ieşirile sistemului?

Stabilirea ieşirilor (rapoarte, grafice, indicatori sintetici, ieşiri către alte sisteme).  Pentru fiecare raport sau grafic se va prezenta macheta şi dispozitivul de ieşire,  Algoritmii de calcul  Reguli de disciplină informaţională concretizate în specificaţii legate de modul practic de utilizare a unui raport (funcţia, activitatea,compartimentul beneficiar, numărul de exemplare, frecvenţa, termen, dispozitiv periferic de ieşire, etc.); Sistemul de codificare (tabel cu coduri sau după caz, formule pentru coduri); Coduri standard.

45.Care sunt conceptele cu care se operează în cadrul modelului conceptual de comunicaţii?

Foloseşte concepte specifice ca:  actori  fluxuri  diagrame de flux  matrice de flux  diagramă conceptuală de flux.

46.Ce materializează diagramele de flux?

Diagramele de flux materializează actorii, legaţi între ei cu săgeţi pe care sunt trecute simbolurile documentelor, iar lângă simboluri se trece în paranteză numărul curent al operaţiei în tabelul ce însoţeşte diagrama.  Acest tabel conţine rubricile:

 nr. de ordine,  actorul,  descrierea acţiunii acestuia (fluxului realizat),  documente/situaţii folosite. În diagrama de flux numele actorului se trece în simboluri reprezentate prin cercuri, hexagoane sau pătrate.

47.Care sunt conceptele folosite în cadrul modelului conceptual de prelucrare?

Modelul conceptual de prelucrare (MCP) se bazează pe conceptele:  actori  evenimente/rezultat/mesaje,  operaţie  sincronizare  procese  reguli de verificare  reguli de sintaxă  reguli de funcţionare.

Pentru fiecare concept există simboluri, iar dintr-un ansamblu de actori, evenimente/rezultat/mesaje,operaţie, sincronizare poate rezulta o operaţie complexă, care poate fi reprezentată cu un simbol general.

Deoarece procesele sunt ansambluri structurate de operaţii complexe, ele pot fi reprezentate prin lanţuri formate din astfel de simboluri, pe baza faptului că rezultatele emise de la o operaţie vor fi evenimente de intrare pentru următoarea operaţie.

Conceptul de prelucrare reprezintă:  partea dinamică a sistemului informaţional  materializarea sub formă de acţiuni a regulilor de gestiune specifice activităţii întreprinderii Modelul conceptual al prelucrărilor  este o reprezentare schematică a activităţii specifice unui domeniu din cadrul întreprinderii  independentă de particularităţile organizatorice şi mijloacele concrete de realizare  răspunde la întrebarea “Ce prelucrări se realizează ?”  permite reprezentarea înlănţuirii operaţiilor cu precizarea condiţiilor necesare pentru  declanşarea acestora si consecinţele derulării operaţiilor respective.  În cadrul MCP se impune respectarea cerinţelor determinate de regulile de gestiune, impunând următoarele aspecte:  dacă unele operaţii s-au realizat, înseamnă ca alte activităţi urmează să se execute  unele operaţii trebuie executate înaintea altora  unele operaţii nu pot fi executate decât dacă alte operaţii au fost deja realizate;  unele operaţii pot fi declanşate în timp ce altele sunt în curs de desfăşurare;  un obiect al realităţii supus unei operaţii (transformări) îşi schimbă starea.  În concluzie, MCP permite:  precizarea evenimentelor declanşatoare ale operaţiilor (prelucrărilor)  precizarea înlănţuirii operaţiilor al căror conţinut îl descrie succint fără detalii referitoare la:

modul de execuţie a operaţiilor (manual sau automat), particularităţi organizatorice sau repere temporale;  prezentarea rezultatelor generate în urma executării operaţiilor.

Concepte de bază ale MCP  Procesul  constituie un subansamblu al unei activităţi în care punctele de intrare şi de ieşire sunt stabile şi independente de particularităţile organizatorice.  Operaţia  este o secvenţă continuă de acţiuni elementare producătoare de evenimente care se execută neîntrerupt din momentul declanşării ei de către unul sau mai multe evenimente.  determină întotdeauna producerea unui eveniment / unor evenimente.  Tipul de operaţie  reprezintă o categorie de operaţii prezentând aceleaşi caracteristici se caracterizează prin: - conţinutul acţiunilor elementare ce formează operaţia; - durată; - evenimentele produse şi condiţiile de emisie a acestora.  Regula de emisie  reprezintă o propoziţie logică care dacă se dovedeşte adevărată va determina producerea unui anumit eveniment;  este expresia condiţiilor referitoare la contextul în care se va derula operaţia.  Evenimentul  reprezintă o circumstanţă (un semnal) adusă la cunoştinţa sistemului la care acesta trebuie să răspundă  grafic tipul de eveniment se reprezintă printr-o elipsă  Condiţii pentru ca un semnal să poată fi considerat eveniment:  trebuie să se producă CEVA în interiorul sau exteriorul sistemului studiat  acest “CEVA” produs trebuie să fie perceput de către sistem;  acest fapt produs interesează sistemul în măsura în care el poate fi declanşatorul posibil al unei operaţii.

48.Ce trebuie să rezulte din modelarea organizaţională?

Modelarea organizaţională (MO) vizează repartiţia organizaţională a sistemului informaţional (arhitectura şi localizarea fizică a reţelei de calculatoare, soluţia bazei de date) prin prisma departamentelor, serviciilor şi posturilor de lucru.  Nu are în vedere particularităţi tehnice.  Trebuie să îndeplinească criterii economice, organizatorice şi de ordin social.  Răspunde la întrebările cine?, unde?, când?.

Din MO trebuie să rezulte:  organizarea previzibilă diferenţiată pe departamente/servicii/posturi de lucru privite ca centre de activitate;  circulaţia informaţiilor între aceste centre de activitate;  sarcinile şi cronologia ce vor fi realizate la nivelul fiecărui post de lucru.

49. Care sunt tipurile de resurse cu care se operează în cadrul modelării organizaţionale a prelucrărilor? 

Modelarea organizaţională a prelucrărilor (MOP) are ca sursă evenimentele şi rezultatele-mesaje provenite din Modelul conceptual de prelucrare şi asigură transformarea evenimentelor în subtipuri de evenimente şi a rezultatelor-mesaj în subtipuri de rezultate-mesaj.  Se utilizează conceptele de post de lucru, sarcină,evenimentul şi rezultatul-mesaj, sincronizarea, resursele, faza, proceduri organizaţionale,reprezentare grafică a MOP, concepte adiţionale şi construcţia MOP. Resursele se pot grupa în:  factorul uman;  resurse organizaţionale: departamente, servicii sau ghişee;  resurse informatice şi/sau de telecomunicaţii: videoterminale, imprimante, colecţii de date, proceduri automate, faxuri/modemuri;  resurse de timp: termenele, succesiunea fazelor şi a sarcinilor.

50.Operaţiile complexe din MCP (modelul conceptual de prelucrare), se descompun în operaţii elementare cărora le corespund în MOP (modelul organizaţional al prelucrărilor), sarcinile. Prin ce sunt caracterizate în MOP, sarcinile?

Sarcina (task) este un subprogram sau aplicatie autonoma rulata ca o entitate independenta.

Sarcina este un ansamblu de activităţi elementare având acelaşi scop.  Operaţiei complexe din MCP îi corespunde în MOP faza.  În MCP operaţiile complexe se descompun în operaţii elementare, iar acestora le corespunde în MOP, sarcina.

Sarcinile sunt caracterizate prin:  post de lucru (unde li se asociază resurse umane şi informatice),  grad de automatizare (manual,conversaţional/interactiv şi automatizat),  timp de răspuns  mod de funcţionare (unitar, de tip lot) 51.Ce trebuie să evidenţieze modelarea organizaţională a comunicaţiilor?

Modelarea organizaţională a comunicaţiilor (MOC) trebuie să evidenţieze:  locul şi rolul fiecărui actor (departament, serviciu,ghişeu, posturi de lucru) sub aspectul legăturilor informaţionale;  numărul de apariţii ale fiecărui actor (de ex. un ghişeu apare în 5 exemplare identice);  resursele necesare fiecărui actor (umane, informatice, linii de comunicaţie, timp,secvenţă şi resurse organizatorice:  tip actor,  număr maxim de apariţii,  resursele utilizate,  fazele şi sarcinile realizate de el).  Iniţial se întocmeşte un tabel cu rubricile:  număr curent,tip actor,  descriere actor (ex. agent economic, ghişeu, clientelă, contabilitate clienţi),  faze realizate (ex. distribuire extrase cont),  sarcini (ex. verificare sold curent pe cod client),  frecvenţa (A, L, Z, etc.),  tipul fazei.  În final MOC rezultă prin înlănţiurea simbolurilor, completat câte unul pentru fiecare actor, evidenţiindu-se legăturile dintre actori cu săgeţi, eventual de tip frânt ( ).

52.Modelarea logică trebuie să asigure luarea a două decizii fundamentale referitoare la sistemul electronic de calcul şi la SGBD. Ce trebuie să precizeze aceste decizii?

Independenţa logică: posibilitatea modificării schemei conceptuale a datelor fără ca aceasta să implice modificarea schemei logice şi a programelor de aplicaţie.  Prin independenţa logică a datelor se urmăreşte a se crea fiecărui utilizator iluzia că este singurul beneficiar al unor date pe care, în realitate, le foloseşte în comun cu alţi utilizatori.

Independenţă faţă de strategiile de acces permite programului să precizeze data pe care doreşte să o acceseze, dar nu modul cum accesează această dată.

SGBD-ul va stabili drumul optim de acces la date 53.Ce este şi ce conţine dicţionarul atributelor?

Fiecare tip de entitate are un set de atribute asociate lui.  Un atribut este o proprietate sau o caracteristică a unei entităti care prezintă interes pentru organizatie.  La rândul lor, si relatiile pot avea propriile lor atribute.  Exemplu de entitate pentru aplicatia DECONTĂRI si unele dintre atributele posibile:  CLIENT : Cod_Client, Den_Client, Adresa_C  Ca si numele tipurilor entitătilor, numele atributelor sunt substantive scrise cu majuscule, legate de entitatea căreia i se asociază.

Dicţionarul atributelor este un tabel de forma următoare: Nr.crt. Denumire Identificator Tip,lungime Conditii de validare 54.Care sunt componentele modelului logic relaţional al datelor?

Structura relaţională a datelor  datele sunt organizate sub formă de tablouri bidimensionale (tabele), denumite entităţi sau relaţii.  Liniile tabelelor se numesc înregistrări, iar coloanele constituie atributele.  Asocierile dintre tabele se fac prin atributele de legătură, denumite chei primare şi externe.

Operatorii sistemului relaţional  s e r e f e r ă l a s e t u l d e o p e r a ţ i i c a r e s e p o t efectua asupra entităţilor.  În algebra relaţională introdusă de Codd există operatori care acţionează asupra entităţilor şi crează tot o entitate.  Aceşti operatori sunt implementaţi în cadrul limbajului SQL (Structured QueryL a n g u a g e ) , c e l m a i f r e c v e n t f o l o s i t p e n t r u i n t e r o g a r e a b a z e l o r d e d a t e relaţionale.  Sunt operatori ai algebrei relaţionale clasice (de exemplu: Union– reuniunea, Intersect – intersecţia) şi operatori r e l a ţ i o n a l i s p e c i a l i ( d e exemplu: Select – selecţia, Join – compunerea).

Restricţiile de integritate - reprezintă cerinţele impuse tabelelor, astfel încât baza de date să fie corectă şi coerentă.  Restricţiile (constrângerile) de integritate sunt de două tipuri:  Constrângeri structurale - exprimă proprietăţi fundamentale, care ţin de definirea bazei de date. · Ele sunt realizate cu ajutorul cheii primare.

Cheia primară (Primary key-PK) este un atribut sau un grup de atribute care asigură diferenţa între oricare două înregistrări dintr-un tabel. · Nici unul dintre atributele care alcătuiesc cheia primară nu poate avea valoarea Null pentru nici una dintre înregistrările tabelei.  Constrângeri de referenţialitate se stabilesc între două tabele cu ajutorul cheilor primare şi străine. · Se defineşte cheie străină ( F o r e i g n K e y - F K ) u n atribut sau o mulţime de a t r i b u t e a l e u n e i entităţi E2, care există şi într-o altă e n t i t a t e E 1 ş i c a r e formează cheia primară a entităţii E1.

55.Ce funcţii trebuie să asigure modelul logic de prelucrare (MLP)?

Modelul logic reprezintă un ansamblu de tehnici şi reguli de trecere de la conceptele utilizate de modelul conceptual la conceptele utilizate de Bazele de Date Relaţionale – BDR şi de limbajele de programare.

Bazele de date relaţionale se definesc ca fiind structura de date relaţională,modelul de reprezentare abstractă a datelor sub formă de relaţii;  practic, într-o bază de date relaţională,datele sunt organizate (reprezentate) sub formă de tabele bidirecţionale, între care se stabilesc tipuri de legături predefinite;  se spune că datele sunt organizate sub formă de tabele şi relaţiile dintre ele, de unde şi denumirea de Model Organizaţional de Date – MOD ,folosită pentru MLD MLD sau MOD sunt numite şi modele externe de reprezentare a datelor,deoarece sunt realizate pe baza unor modele abstracte,externe sistemului informatic de gestiune , în jurul cărora s-au construit pachete software dedicate, numite Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date Relaţionale – SGBD folosite pentru dezvoltarea de aplicaţii specializate în crearea şi exploatarea bazelor de date relaţionale. În funcţie de SGBD -ul utilizat pentru dezvoltarea software-ului (aplicaţiei) de utilizator, de particularităţile acestuia, pot fi create mai multe modele logice pentru acelaşi domeniu de informatizat.

MLP trebuie să răspundă la întrebările:  CINE face,  UNDE face şi  CÂND face activităţile care generează datele şi determină prelucrările care se aplică asupra acestora;  la acest nivel nu interesează CUM face, concret,sistemul informatic de gestiune să gestioneze datele şi prelucrările aferente realităţii de informatizat pentru care se proiectează.

MLP - Modelul eveniment  reguli de trecere de la conceptele de baza: - eveniment si eveniment tip - operatie si operatie tip - sincronizare si sincronizare tip - proces  la conceptele specifice limbajului de programare uzitat,astfel: - procedura - faza - sarcina ·

56.Ce este un SSD? Un sistem suport de decizie (SSD) este un sistem informatic interactiv, flexibil şi adaptabil proiectat special pentru a oferi suport în soluţionarea unor probleme manageriale nestructurate sau semistructurate, cu scopul de a îmbunătăţi procesul decizional  Sistemul utilizează date interne şi externe şi modele, oferă o interfaţă simplă şi uşor de utilizat, permite decidentului să controleze procesul decizional şi oferă suport pentru toate etapele procesului decizional, 57.Care sunt etapele procesului decizional?

Etapele procesului decizional sunt următoarele:  etapa de identificare şi formulare a problemei;  etapa de proiectare (identificare a alternativelor şi evaluarea lor)  etapa de alegere a soluţiei  etapa de implementare a deciziei  etapa de evaluare.

58.Care probleme pot fi considerate structurate?

Avem de a face cu o problemă structurată ,dacă toate etapele unei probleme sunt structurate,adica:  procedurile prin care se desfăşoară sunt standardizate,  obiectivele fiecărei proceduri sunt clare  intrările şi ieşirile din procedură sunt clar definite Într-o decizie structurată toate sau cele mai multe dintre variabile sunt cunoscute şi pot fi complet programate.

59.Care sunt factorii care fac ca utilizarea SSD să devină din ce în ce mai stringentă?

Există o serie de factori care fac ca utilizarea SSD să devină din ce în ce mai stringentă.  Pentru luarea deciziilor trebuie prelucrată o mare cantitate de informaţii care  se prezintă pe formate diferite  provin de pe platforme hardware diferite  provin din structuri de date diferite  induce nevoia a numeroase aplicaţii folosite pentru extragerea, pregătirea şi agregarea datelor necesare activităţii de analiză şi raportare.  Cerinţele utilizatorilor se modifică într-o dinamică crescândă, ceea ce determină modificarea programelor de extragere a datelor sau chiar crearea de noi programe.  Pentru luarea deciziilor nu sunt relevante tranzacţiile ce fac obiectul de activitate al unei firme sau organizaţie, ci datele despre tranzacţii, adică date agregate.

60.Ce sunt datele agregate şi care este legătura lor cu depozitul de date?

Datele despre tranzacţii,sunt date agregate.

Pentru a se evita efectuarea tuturor prelucrărilor de fiecare dată când se pune problema elaborării unei decizii:  aceste prelucrări se fac o singură dată, atunci când apar date noi,  datele agregate în formă utilizabilă pentru prelucrările necesare elaborării de decizii se depun în depozite de date Dataware.

Cu alte cuvinte, datele preluate din surse eterogene:  sunt curăţate de părţile inutile actului decizional  filtrate şi transformate

 stocate într-o structură ce este uşor de accesat şi folosit de către utilizatorii finali pentru interogare, raportare şi analiză.

61.Care sunt componentele unui SSD? Un SSD poate fi definit ca un sistem informatic format din trei componente ce se interacţionează:  componenta de gestiune a datelor  componenta de gestiune a modelelor  componenta pentru asigurarea comunicaţiei  interfaţa cu utilizatorul.

62.Ce tipuri de relaţii există în componenta de gestiune a datelor?

Relaţia Date-Cunoştinţe-Informaţii.  În procesul decizional din afaceri, bazat pe cunoştinţe, datele sunt procesate în informaţii care sunt evaluate în raport de cunoştinţele existente sau stimulează crearea de noi cunoştinţe.

Relaţia Cunoştinţe-Informaţii-Date.  Aceasta presupune că există cunoştinţele necesare pentru a căuta informaţiile şi apoi datele.

Relaţia Informaţii-Date-Cunoştinţe.  În ultima fază a procesului decizional, informaţia este prelucrată şi se stabileşte decizia care poate lua forma de date iar manifestarea ei conduce la noi cunoştinţe ce se vor adăuga la cele existente.

63.Sub ce formă se pot prezenta în relaţiile existente în componenta de gestiune a datelor informaţiile, datele şi cunoştinţele?

Datele pot fi sub formă de:  date empirice, neprocesate (brute),  date valabile din experienţele anterioare,  date rezultate din procesul decizional curent; Informaţiile pot fi:  interne, valabile la începutul procesului decizional, obţinute din procesarea datelor sau din alte informaţii,  externe, din afara organizaţiei; Cunoştinţele pot fi:  acumulate şi valabile la începutul procesului decizional,  obţinute prin transformarea datelor brute în informaţii  prin extragerea datelor finale din informaţii, achiziţionate în timpul procesului decizional.

64.La ce se referă datele provenite din surse externe, cele din surse interne şi cele din surse private?

Datele din baza de date a SSD pot proveni din surse interne, externe şi private.

Datele interne se referă la resursele organizaţiei (umane, tehnice, financiare), la procesele, evenimentele şi activităţile desfăşurate în acea organizaţie.  Ele provin din sistemele tranzacţionale ale organizaţiei, în funcţie de nevoile SSD ca de exemplu:contabilitate, financiar, marketing, producţie, personal, etc.

Datele provenite din surse externe se referă la mediul înconjurător (economic, natural,social), în care organizaţia îşi desfăşoară activitatea şi pot proveni din mijloace de informare în masă, opiniiale clienţilor şi partenerilor, firme de cercetare a pieţii şi previziune, Internet, etc.

Datele provenite din surse private (aparţinând unor angajaţi ai firmei), reguli interne folosite de decidenţi pentru evaluarea datelor sau activităţilor.

65.Prin ce se caracterizează datele din componenta de gestiune a datelor?

Datele se caracterizează prin: structură, orizont de timp, agregare, volatilitate, dimensiune şi metadate.

Datele pot fi stocate în:  baze de date relaţionale (eventual în relaţii normalizate)  depozite de date (repozitory), sub formă de agregări ale datelor operaţionale, care au format şi structură diferită de cea a datelor din sistemele operaţionale; Orizontul de timp se reflectă în faptul că datele din baza de date SSD sunt “fotografii” ale datelor operaţionale la anumite momente de timp, deci sunt serii de timp ale datelor operaţionale; Agregatele facilitează efectuarea analizelor complexe; Datele operaţionale fiind date curente se volatilizează;  Datele din baza de date a SSD nu sunt volatile, adică nu se mai modifică, dar lor li se adaugă alte “fotografii”.

Datele operaţionale au o singură dimensiune, în timp ce datele din baza de date a SSD pot fi corelate în diferite moduri.

66.Ce sunt metadatele?

Metadatele sunt date referitoare la date:  dicţionar de date  descrieri ale tipurilor de date din baza de date  tipul surselor de date  formate de date  lungimi ale câmpurilor.

Datele operaţionale pot dispune şi ele de un dicţionar al datelor dar mult mai subţire, adică conţine mai puţine elemente.

Deoarece datele din baza de date a SSD provin din surse diferite şi fiecare sursă poate avea metadatele sale specifice, mai poate fi folosit şi un catalog al metadatelor.

67.La ce serveşte componenta de gestiune a modelelor şi din ce se compune ea?

Componenta de gestiune a modelelor execută încărcarea, stocare şi organizarea diferitelor modele cantitative ce oferă facilităţi analitice sistemului suport de decizie.

Ea este formată din:  Baza de modele,  Sistemul de gestiune a bazei de modele,  Catalogul de modele,  Procesorul de execuţie, integrare şi comandare a modelului.

Baza de modele conţine diferite modele statistice, financiare matematice şi alte modele cantitative utilizate pentru executarea diferitelor analize.  Baza de modele este ceea ce diferenţiază un SSD de alte sisteme informatice.  SSD trebuie să poată executa, modifica şi controla modelele.

68.Cum se clasifică modelele după nivelul strategic la care sunt folosite?

După nivelul de conducere la care sunt folosite, modelele se clasifică în modele strategice, tactice şi operaţionale.  Modelele strategice sunt în general foarte complexe, cu multe variabile, cu un orizont larg de timp (de regulă în ani), au tendinţa de a fi descriptive şi mai puţin de optimizare, folosesc mai mult date externe decât interne.  Modele tactice sunt folosite în activitatea de alocare şi control a resurselor, fiecare fiind dedicat unei activităţi, orizontul de timp se întinde dela o lună la doi ani,folosesc foarte multe date interne şi mai puţin externe, pot fi atât optimizate cât şi descriptive.

 Modelele operaţionale sunt folosite în activităţile zilnice (controlul calităţii, planificarea producţiei), orizontul de timp este mic (o lună) şi folosesc foarte multe date interne.

69.Care sunt funcţiile sistemului de gestiune a bazei de modele?

După aria funcţională modelele se clasifică în: financiare, modele de contabilitate, modele de control a producţiei, etc.

Sistemul de gestiune a bazei de modele este folosit pentru a gestiona baza de modele şi are următoarele funcţii:  posedă un limbaj de modelare necesar pentru crearea modelelor decizionale în concordanţă cu cerinţele utilizatorilor;  permite integrarea modelelor prin controlul odinii de execuţie a modelelor;  permite utilizatorului să modifice modelele pentru a reflecta cerinţele sale;  permite utilizatorului să manipuleze modelele pentru a realiza scenarii şi analize complexe;  oferă un catalog al modelelor stocate, cu o descriere a funcţiilor lor şi a aplicaţiilor la care sunt folosite.

Catalogul de modele conţine definiţiile modelelor, descrierea funcţiilor şi a aplicaţiilor la care sunt folosite.  Deoarece selecţia unui model implică experienţă din partea sistemului, la un SSD aceasta trebuie făcută de utilizator.

Numai Sistemele Expert pot face selecţia de model.

70.Care sunt nivelele pe care poate fi reprezentată arhitectura unui SSD? Componenta pentru asigurarea comunicaţiei vizează arhitectura SSD, problemele de securitate şi de reţea.

Arhitectură SSD poate fi reprezentată pe patru nivele:  diagrama proceselor care arată fluxul proceselor din activitatea analizată;  arhitectura sistemului care se referă la componentele software;  arhitectura tehnică care se referă la hardware, protocoale şi tipul de reţea;  arhitectura de livrare a SSD-ului care pune accent pe ieşirile sistemului.

Arhitectură bine definită îi ajută pe decidenţi să lucreze împreună şi creşte capacitatea echipei de a comunica cu managerii.  Reţelele de calculatoare sunt elementul critic al infrastructurii informatice.

71.Care sunt factorii care trebuie luaţi în calcul cu privire la securitatea în sistem?

Cu privire la planul de securitate, administratorii de sistem şi managerii trebuie să ţină cont de factorii următori:  importanţa sistemului,  valabilitatea lui şi a datelor stocate,  volumul de efort cerut pentru a asigura securitatea sistemului  modul în care planul de securitate stabilit afectează utilizatorii sistemului.

72.Care sunt componentele interfeţei cu utilizatorul?

Interfaţa cu utilizatorul conţine următoarele componente:  limbajul de comunicare  permite intreracţiunea cu SSD  oferă suport pentru comunicare între utilizatorii sistemului;  limbajul de prezentare  permite prezentarea datelor într-o varietate de formate;  imprimantele, plotterele, monitoarele video şi audio şi sintetizorul de voci;  serveşte pentru transmiterea informaţiilor şi comenzilor la SSD; La proiectarea interfeţei trebuie să se aiba în vedere factori asociaţi cu interacţiunea umană:

 accesibilitatea  uşurinţa de utilizare  nivelul de îndemânare  capturarea şi raportarea erorilor.

Utilizatorul este definit ca persoana sau persoanele responsabile pentru furnizarea unei soluţii la problema analizată sau pentru luarea unei decizii, în contextul în care a fost construit SSD-ul.  Există decidenţi care utilizează numai rapoartele furnizate de SSD  Exista decidenţi solicitanţi, care au ca intermediar un analist SSD ce utilizează sistemul.  Decidenţii solicitanţi elaborează întrebări, interpretează rezultatele şi apoi iau decizii.  Mai există decidenţi on-line şi decidenţi care pot construi propriile modele şi chiar simple SSD-uri.

73.Cum se clasifică SSD-urile la nivel conceptual?

Clasificarea SSD la nivel conceptual  SSD-uri orientate pe date;  SSD-uri orientate pe modele;  SSD-uri orientate pe cunoştinţe;  SSD-uri orientate pe documente sau sistem de gestiune a cunoştinţelor;  Sistem suport de decizie de grup  Sisteme suport de decizie orientate pe comunicaţii;  SSD-uri inter-organizaţionale sau intra-organizaţionale;  SSD-uri specializate (planificare bugetară, marketing, etc.);  SSD-uri bazate pe Web  pe bază de browser folosit pentru livrarea informaţiilor necesare procesului decizional  pentru instrumentele suport de decizie la manageri, sau analişti 74.Ce este un OLTP, un MIS şi un SE? OnLine Transaction Processing (OLTP) Sistemele tranzacţionale (ce se folosesc pentru prelucrarea datelor operaţionale ale organizaţiei economice) au la bază principiul procesării tranzacţionale online, OLTP (On-Line Transactional Processing), de control la un moment dat al unei singure tranzacţii.  Se refera la o clasa de programe care faciliteaza si conduc aplicatii de introducere a datelor si accesarea memoriei unui computer din retea.  Sistemele OLTP vehiculeaza date active instantaneu.  OLTP are capacitatea de a se asigura ca tranzactii multiple sunt in mod corect si eficient procesate.  Utilizatori sunt banci,linii aeriene,firme de mesagerie,producatori,comercianti.

Aplicatiile care folosesc aceasta tehnologie sunt softuri de procesare de ordine de vanzare, inventarieri,conturi de incasari si plati,comert electronic.

Cand se retrag bani de la bancomat sau se programeaza o intalnire,OLTP lucreaza astfel incat sistemul inmagazineaza si conduce aceste tranzactii in timp real.  Raspunsul sistemului OLTP este imediat.  Marile aplicatii depind de softuri de management al tranzactiilor cum ar fi Sistemul de Control al Informatiilor Clientilor pentru procesarea a mii si milioane de actualizari ale bazelor de date OLTP.  Odata cu inregistrarea unei intrari,baza de date OLTP este actualizata si sistemul OLTP trimite confirmarea - toate in acelasi timp.

 Cererile pentru astfel de programe sunt foarte ridicate deoarece sunt de incredere si functioneaza non-stop pe computere si retele dedicate.

Sistemul OLTP poate adopta modelul client-server sau modelul multi-tier.  Mecanismul de actualizare permite subunitatilor sa opereze off-line si sa se conecteze la anumite intervale pentru a se reactualiza sau sa caute informatii.  Poate lucra si in modul de conectare continua.  Serverul are 3 componente:  platforma hardware  sistemul de operare  motorul de tranzactionare.  Softul nu permite ca 2 utilizatori sa schimbe datele in acelasi timp si nici sa acceseze in acelasi timp informatii.  Cele mai uzitate tranzactii off-line folosesc pagini web de facilitati de procesare cu IBM's Multiple Virtual Storage si sisteme de operare Virtual Machine.

OLTP,Transaction Processing Software (motorul de tranzactionare)foloseste softuri de legatura (middleware) pentru a vehicula functiunile infrastructurale de trimitere a datelor sau mesajelor intre computere sau pentru stabili ordinea de prioritate a accesarilor bazelor de date.  OLTP are o arhitectura cu 3 etaje: client,server de aplicare,server de baze de date care permite o viteza de procesare inalta pentru accesarea unor baze de date multiple.

Sistemul informatic pentru management, MIS (Management Information System) reprezintă sistemul informatic care:  monitorizează şi recuperează datele din mediul socioeconomic  culege datele din tranzacţiile şi operaţiile organizaţiei  filtrează, organizează şi selectează datele şi le prezintă ca informaţii managerilor;  MIS furnizează mijloacele necesare managerilor pentru a genera informaţia în forma dorită la momentul oportun.  Sistemul informatic pentru management face parte din categoria sistemelor informatice de management informaţional, IMS (Information Management Systems).  Condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească un MIS :  uşurinţa în utilizare, cu lucru în timp real, inclusiv cu acces în timp real la bazele de date interne şi externe;  utilizarea intensivă a afişării în mod grafic;  asigurarea datelor, informaţiilor şi cunoştinţelor despre starea curentă de fapte şi tendinţele estimate pentru factorii-cheie din procesul decizional organizaţional;  reprezentarea datelor, informaţiilor şi cunoştinţelor conformă cu preferinţele managerului ce utilizează MIS.  Obiectivele MIS pot fi sistematizate după cum urmează:  informarea managerilor cu privire la activităţile şi procesele economice din întreprindere,precum şi la interacţiunea acesteia cu mediul extern;  accesul oportun la informaţii.

- Multe din informaţiile furnizate de MIS pot fi obţinute şi prin metode tradiţionale (prelucrarea manuală sau semimanuală) care necesită eforturi mari de resurse şi timp pentru a corespunde cerinţelor utilizatorilor, iar uneori sunt

furnizate cu întârziere, dar aceste limite sunt înlăturate de MIS.  urmărirea performanţelor organizaţiei economice şi evidenţierea aspectelor care ascund eventualele probleme sau situaţii de criză.

Rolul sistemelor informatice pentru management, MIS, constă în:  creşterea eficienţei economice,  mărirea potenţialului de creştere a afacerii  automatizarea sau asistarea procesului decizional.  Ca urmare, sistemele informatice pentru management trebuie să fie capabile:  să automatizeze procesul decizional (în cazul deciziilor programabile),  să asiste managerul în procesul decizional (în cazul deciziilor neprogramabile).  în cazul deciziilor programabile, decizia este luată de sistemul informatic  în cazul deciziilor neprogramabile, decizia trebuie să fie luată de manager.

Sistemele expert sunt sisteme informatice care rezolvă problemele prin captarea cunoştinţelor pentru un domeniu specific şi limitat al experienţei umane.  Un sistem expert poate asista luarea deciziei prin adresarea unor întrebări relevante şi explicarea raţiunilor pentru care au fost adoptate acţiunile.  Sistemelor expert le lipseşte profunzimea cunoaşterii şi înţelegerea principiilor fundamentale ale expertului uman.  Sistemele expert sunt înguste, puţin adânci şi fragile.  Sistemele expert realizează, de regulă, sarcini foarte limitate ce pot fi îndeplinite de profesionişti în câteva minute sau ore.  Problemele care nu pot fi rezolvate de către experţii umani în aceeaşi perioadă scurtă de timp sunt prea dificile pentru un sistem expert.  Totuşi, prin captarea expertizei umane în domenii limitate, sistemele expert pot asigura beneficii, pot ajuta organizaţiile să ia decizii de calitate deosebită doar cu câţiva oameni.  Modelul cunoaşterii umane folosit de către sistemele expert este reprezentat de baza de cunoştinţe.  Expertiza cunoaşterii umane poate fi reprezentată prin reguli şi cadre de cunoştinţe.  Construite pe fapte şi reguli, sistemele expert folosesc, de asemenea, euristici şi cunoştinţe vagi şi pot produce soluţii independent în funcţie de o mare varietate de date iniţiale.  Aceste sisteme expert pot produce informaţie în orice punct al procesului de rezolvare a problemei prin luarea în considerare a unei ipoteze momentane.  Din acest motiv, la alegerea unei metode particulare de rezolvare a problemei, rezoluţiile sunt îmbunătăţite.  Sistemele expert reproduc procesele cognitive ale experţilor umani.  Ele sunt caracterizate printr-o profundă specializare într-un domeniu particular.  Caracteristicile unui sistem expert destinat asistării deciziei sunt, în principal, următoarele:

soluţionează o problemă particulară; datele specializate într-un domeniu particular trebuie să fie disponibile intern;  ieşire de date şi prelucrări cu simboluri;  rezultatele obţinute sunt fundamentate pe experienţă;  introducere facilă a noi date în sistem;  documentarea procedurilor folosite pentru obţinerea soluţiei;  introducerea datelor specializate poate fi separată de soluţie, iar schimbul de date se execută uşor.  Componentele unui sistem expert sunt utilizate:  pentru a stabili un dialog cu utilizatorul  pentru a explica cum funcţionează sistemul  pentru a achiziţiona datele  pentru a rezolva problemele specifice.  Datele specializate sunt memorate într-o bancă de date.  Componenta cheie a sistemului expert este reprezentată de motorul de inferenţe ce procesează datele specializate (cunoştinţele) pentru a stabili procedura pentru rezolvarea problemei.

75.Care sunt tipurile de aplicaţii prin care se diferenţiază un OLTP, un MIS, un SSD şi un SE? OLTP - aplicatii tranzactionale, clasa de programe care faciliteaza si conduc aplicatii de introducere a datelor si accesarea memoriei unui computer din retea, softuri de procesare de ordine de vanzare, inventarieri,conturi de incasari si plati,comert electronic etc.

MIS - Sisteme destinate conducerii curente, sunt sisteme informatice cu rolul de a oferi managerilor informaţiile necesare monitorizării şi controlului proceselor afacerii precum şi anticipării unor performanţe viitoare.

Se caracterizează prin următoarele aspecte:  Sunt destinate managementului operaţional şi tactic;  Oferă rapoarte de rutină tip sinteză şi tip abatere prezentând structuri predefinite;  Sprijină managerii în soluţionarea unor probleme structurate, deciziile astfel luate au caracter curent, de rutină;  Utilizează preponderent date interne firmei Aplicatii MIS  Material Resource Planning, MRP – pentru planificarea necesarului de materiale;  Manufacturing Resource Planning, MRP II – pentru planificarea resurselor de fabricaţie.  proiectarea asistată de calculator, CAD (Computer-Aided Design);  fabricaţia asistată de calculator, CAM (Computer-Aided Manufacturing);  Subsistemul informatic contabil, AIS (Accounting Information System) realizează aplicaţiile contabile ale organizaţiei economice SSD - Reprezintă sisteme informatice interactive cu rolul de a asista managerii (plan strategic) în rezolvarea unor probleme semistructurate folosind în acest scop modele şi baze de date specializate pe probleme bine definite.  SSD nu formulează decizii ci, ajută managerii în luarea unor decizii mai bune;  SSD oferă middle şi top managerilor rapoarte  Oferă posibilitatea derulării de analize de tip „what if" şi realizării de grafice;  

 Susţin decizii specifice unor situaţii având caracter recurent sau cerinţe ad hoc;  Sprijină managerii în soluţionarea unor probleme semistructurate;  Susţin decizii în domeniile: trezorerie,finanţe, planificare strategică, marketing etc SE - asistenţă în planificarea financiară,analiza bugetelor pentru sesizarea erorilor şi discrepanţelor, analiza balanţei pentru a fundamenta politica financiară a întreprinderii, analiza împrumuturilor, analiza ratelor de schimb ale devizelor externe, analiza riscurilor în asigurări, asistenţă în serviciile bancare 76.Ce înseamnă un comportament inteligent?

Inteligenţa artificială se ocupă cu comportamentul inteligent şi mai exact cu studiul posibilităţii de emulare a acestuia la maşini, respectiv maşini de calcul.

Astfel de sisteme sunt capabile să înveţe limbaje naturale, să îndeplinească sarcini fizic coordonate (robotică), folosesc aparatură de percepţie care asigură informaţii despre comportamentul lor fizic şi limbaj (sisteme de percepţie vizuală şi orală) şi emulează expertiza umană şi luarea deciziei (sisteme expert).

Comportament inteligent înseamnă un comportament care implică realizarea unor activităţi ce necesită calităţi intelectuale deosebite cum ar fi: posibilitate de abstractizare, flexibilitate, adaptare la situaţii noi, creativitate.

77.Ce elemente au în compunerea lor sistemele de inteligenţă artificială?

Sistemele de inteligenţă artificială dispun de:  o bază de cunoştinţe  mecanisme de utilizare a acestor cunoştinţe:  mecanisme rezolutive  inferenţiale  de raţionament  o bază de fapte şi de posibilităţi de descriere a activităţilor ce trebuie să le execute (a task-urilor) cu ajutorul faptelor.

Procesul seamănă cu cel pe care il au oamenii:  mai întâi învaţă, acumuleaza cunoştinţe care se depun în memorie (echivalentul bazei de cunoştinţe),  se reţin şi faptele (împrejurările în care sau produs, ce cunoştinţe implică fiecare fapt),  apoi dacă se doreste a se îndeplini o sarcină, aceasta se descompune în paşi (fapte),  iar din baza de cunoştinţe se extrag cunoştinţele asociate cu faptele ce trebuie derulate Elementele familiei de sisteme de inteligenţă artificială  Limbajul natural  Robotica  Sisteme de perceptie  Masini inteligente  Sisteme expert 78.Cum se mai numesc sistemele de inteligenţă artificială?

Inteligenţa artificială se bazează pe memorarea cunoştinţelor şi asigurarea condiţiilor de prelucrare automată a cunoştinţelor.

De aceea, sistemele de inteligenţă artificială se mai numesc sisteme bazate pe cunoştinţe sau sisteme cu bază de cunoştinţe.

79.Care este deosebirea dintre sistemele convenţionale şi cele de inteligenţă artificială în ce priveşte modul de reprezentare şi modul de utilizare a cunoştinţelor?

Informatica convenţională,este bazată pe algoritmi, nu a reuşit să transfere activităţile inteligente spre maşină.

Inteligenţa artificială se bazează pe memorarea cunoştinţelor şi asigurarea condiţiilor de prelucrare automată a cunoştinţelor si o bază de cunoştinţe şi de mecanisme de utilizare a acestora o bază de fapte şi de posibilităţi de descriere a activităţilor ce trebuie să le execute cu ajutorul faptelor  Sistemul de inteligenta artificiala este o analogie a comportamentului uman.

In informatica convenţională reprezentarea cunoştinţelor este implicită şi numai modul de utilizare a acestora (algoritmul) este explicit (astfel un X folosit într-o formulă nu prezintă interes dacă reprezintă kilograme sau metri oameni sau obiecte).

80. Ce categorii de metode şi tehnici trebuie să furnizeze inteligenţa artificială?

Realizarea unui sistem de inteligenţă artificială are sarcinile:  de a identifica cunoştinţele necesare efectuării unor activităţi  de a dota sistemul cu mecanisme care să permită aplicarea acestor cunoştinţe.

Acest sistem trebuie să fie capabil ca la momentul execuţiei să ia decizii cu privire la:  cunoştinţele ce sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinii,  cum să fie utilizate cunostintele pentru realizarea sarcinii.  când să fie utilizate ele pentru realizarea sarcinii Ca urmare, inteligenţa artificială trebuie să furnizeze:  metode şi tehnici de achiziţionare a cunoştinţelor  metode şi tehnici de reprezentare a cunoştinţelor  metode şi tehnici de utilizare a cunoştinţelor.

81. Cum se construieşte baza de cunoştinţe într-un sistem de inteligenţă artificială?

Metodele şi tehnicile de achiziţionare a cunoştinţelor precizează modul în care se construieşte baza de cunoştinţe într-un sistem de inteligenţă artificială.  Învăţarea teoretică  învăţarea teoretică bazată pe calcul simbolic.  Învăţarea empirică  învăţarea empirică succede si completeaza învăţarea teoretică aplicată pe o bază de cunoştinţe sub forma unei reţele neurale bazată pe cunoştinţe  Instruirea acestei reţele neurale cu noi cunoştinţe se realizează pe baza exemplelor de instruire ,aplicand algoritmul de instruire a reţelelor neurale.  Rezultatele instruirii se prezintă sub forma valorilor parametrilor de reţea  Învăţarea simbolică.  În cadrul învăţării simbolice: - valorile parametrilor de reţea sunt convertite în cunoştinţe reprezentate simbolic cu ajutorul algoritmilor de extragere a cunoştinţelor din reţele neurale - sunt adăugate la baza de cunoştinţe .  învăţarea simbolică alte metode decat instruirea: - metode şi tehnici inductive ◦ din exemple ◦ prin descoperire ◦ prin observare - metode şi tehnici de învăţare pe de rost.

82. Care este rolul reţelei neurale bazată pe cunoştinţe în construcţia bazei de cunoştinţe?

Se porneşte de la premiza că neuronul funcţionează ca un circuit simplu ale cărui intrări sunt ponderate;  ponderile pozitive sunt excitatoare  ponderile negative sunt inhibatoare.

Suma ponderată a intrărilor defineşte excitarea totală.

Dacă această excitaţie totală depăşeşte un prag prestabilit, se reduce activarea neuronului, iar la ieşirea f(x) a acestuia se obţine valoarea +1 (în caz contrar, neuronul nu este activat şi ieşirea acestuia f(x) are valoarea 0).

Funcţia de răspuns f este funcţie de modelul de reţea neurală adoptat.  Funcţia f de răspuns este denumită şi funcţie neurală sau funcţie de activare a neuronului.  Funcţia f este, de regulă, o funcţie neliniară.

Reţelele neurale sunt realizate, uzual, după o topologie cu neuronii organizaţi pe mai multe straturi:  strat de intrare  straturi ascunse  strat de ieşire.  neuronii din acelaşi strat pot avea sau pot să nu aibă conexiuni între ei.

Interconectarea unei mulţimi de neuroni artificiali defineşte perceptronul care reprezintă primul model de reţea neurală artificială.

Reţelele neurale artificiale sunt reţele de modele de neuroni ce sunt conectaţi cu ajutorul unor sinapse care se pot regla.  Reţele complexe de neuroni au fost simulate pe calculatoarele electronice.  Rezistorii din circuite sunt variabili şi pot fi folosiţi pentru învăţarea reţelei.  Când reţeua face o greşeală (adică alege o cale nepotrivită prin reţea şi emite o concluzie falsă), rezistenţa poate fi mărită pe câteva circuite, forţând alţi neuroni să lucreze.  Dacă acest proces de învăţare continuă pentru mii de cicluri, maşina învaţă răspunsul corect.  Neuronii sunt puternic interconectaţi şi lucrează în paralel.  O reţea neurală artificială are mai mult noduri senzitive şi de procesare care interacţionează continuu unele cu altele.  Modelarea neurală dezvoltă sisteme automate inteligente autoinstruibile pentru scopuri diverse, având iniţial la dispoziţie o cantitate redusă de cunoştinţe.  Prin conexiunea dintre sisteme expert şi reţelele neurale artificiale se obţin sistemele expert neurale.  Baza de cunoştinţe a sistemului expert neural este o reţea neurală multistrat. În lucrările de specialitate se introduce termenul de auto-instruire (self-learning) şi de aici reglarea prin auto-instruire (self-learning control ).  Un mecanism de auto-instruire pentru sistem de reglare fuzzy trebuie:  să construiască o bază de reguli pentru regulatorul fuzzy  din date obţinute prin măsurare şi înregistrare  ajustând treptat mărimea de comandă.

Mai mult,dacă sistemul de reglare este multi- variabil (mai multe bucle de reglare), atunci mecanismul de învăţare trebuie să extragă reguli pentru fiecare regulator fuzzy.

 Suplimentar, dacă procesul reglat este unul multi-variabil cu interacţiuni considerabile ale mărimilor, atunci este util ca mecanismul de învăţare să construiască baze de reguli independente,decuplate, pentru fiecare buclă de reglare.  Pe scurt, principiul de bază al sistemului cu auto-instruire propus poate fi enunţat astfel:  prin introducerea unui model de referinţă al procesului  angajând o strategie de control cu învăţare iterativă  comanda dorită este „învăţată”  în acelaşi timp, o bază de reguli se formează prin: - măsurarea adecvată a acţiunilor învăţate,utilizate consecutiv pe durata procesului - înregistrarea adecvată a acţiunilor învăţate,utilizate consecutiv pe durata procesului - procesarea adecvată a acţiunilor învăţate, utilizate consecutiv pe durata procesului In concluzie, rolul reţelei neurale bazată pe cunoştinţe în construcţia bazei de cunoştinţe este acela de a imbogati baza de cunostinte prin adaugarea de noi cunostinte prin empirism,auto-instruire,mecanism de invatare.  Variantă adaptată a algoritmului de auto-instruire propus de Arimoto este utilizată pentru obţinerea bazelor de reguli ale unui regulator 83. Ce rol joacă algoritmii de extragere a cunoştinţelor din reţele neurale? În cadrul învăţării simbolice, valorile parametrilor de retea sunt convertite în cunoştinţe reprezentate simbolic cu ajutorul algoritmilor de extragere a cunoştinţelor din reţele neurale, şi sunt adăugate la baza de cunoştinţe 84. Ce definesc metodele şi tehnicile de reprezentare a cunoştinţelor?

Metodele şi tehnicile de reprezentare a cunoştinţelor definesc structurile de reprezentare a cunoştinţelor 85. Care sunt cerinţele pe care metodele şi tehnicile de reprezentare a cunoştinţelor trebuie să le satisfacă?

Metodele şi tehnicile de reprezentare a cunoştinţelor trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:  adecvare reprezentaţională - să poată reprezenta toate categoriile de cunoştinţe dintr-un domeniu  adecvare achiziţională - să permită achiziţionarea cunoştinţelor  adecvarea informaţională - structurile de reprezentare trebuie să permită definirea unor operatori, să fie prelucrabile  eficacitatea inferenţială - structurile de reprezentare trebuie să permită prelucrările nu oricum ci numai în condiţii de eficienţă.

86. Care sunt caracteristicile metodelor şi tehnicilor de reprezentare a cunoştinţelor?

Metodele şi tehnicile de reprezentare a cunoştinţelor posedă caracteristicile:  gradul de granularitate - nivelul de detaliere.  gradul de modularitate a structuriilor - independenţa modulelor  gradul de compilare - măsura în care reprezentarea favorizează anumite scheme de utilizare a cunoştinţelor  gradul de nedeterminare - numărul de soluţii alternative de reprezentare din care se poate poate face reprezentarea unei anumite piese de cunoaştere.

87. Cum se clasifică metodele şi tehnicile de reprezentare a cunoştinţelor?

Metodele şi tehnicile de reprezentare a cunoştinţelor sunt:  simbolice - calculul predicatelor, regulile de producţie, cadre-frame, grafuri  neurale - reţele neurale

 genetice - cromozomi.

88. Ce reprezintă sistemele expert în cadrul sistemelor de inteligenţă artificială?

Sistemele expert reprezintă sisteme de inteligenţă artificială destinate rezolvării unor probleme dificile, de natură practică, la nivelul de performanţă a experţilor umani.  Ele realizează o automatizare a expertizei dintr-un anumit domeniu numit domeniu de expertiză.

Sistemele expert sunt sisteme informatice care rezolvă problemele prin captarea cunoştinţelor pentru un domeniu specific şi limitat al experienţei umane.  Un sistem expert poate asista luarea deciziei prin adresarea unor întrebări relevante şi explicarea raţiunilor pentru care au fost adoptate acţiunile.  Prin intermediul unei interfeţe, utilizatorul formulează problema de rezolvat prin introducerea datelor care constituie contextual iniţial al sistemului expert.  Datele introduse sunt stocate în baza de fapte.  Fapta este definită ca piesă de cunoaştere specifică problemei de rezolvat, ce rămâne în baza de cunoştinţe numai pe perioada rezolvării problemei.  În rest, baza de cunoştinţe, percepută ca entitate distinctă de baza de fapte, conţine concepte ca piese ale cunoaşterii (prototip) care asigură descrierea obiectelor standard şi a modului de operare cu acestea 89. Ce sunt domeniile de expertiză şi care sunt categoriile de cunoştinţe incluse în aceste domenii?

Domeniul de expertiză se caracterizează prin:  cunoştinţe generale  cunoştinţe de specialitate  cunoştinţe expert. În cazul oamenilor, cunoştinţele expert se obţin de către expertul-om prin experienţă şi calităţi individuale deosebite şi ele îl deosebesc de ceilalţi specialişti în domeniu, care posedă doar cunoştinţe generale şi de specialitate.

Cunoştinţele asociate domeniului de expertiză servesc la rezolvarea problemelor din acest domeniu, care ca tip sunt în general omogene şi pot fi considerate ca aparţinând unei anumite clase de probleme.

Descrierea unei anumite probleme din clasa domeniului respectiv se realizează prin prezentarea stării de fapt a domeniului la un moment dat.

90. Prin ce se defineşte arhitectura sistemelor expert şi care sunt componentele sale?

Caracteristicile şi conceptele expertizei definesc arhitectura sistemelor expert Componentele sistemelor expert:  baza de cunoştinţe  cunoştinţe din domeniul de expertiză reprezentate sub forma unor structuri :formule din calculul predicatelor, reguli de producţie, ierarhii cadre  baza de fapte  conţine descrierea problemei ce trebuie rezolvată.  pentru descriere se folosesc structuri de reprezentare a faptelor, care se prezintă sub formă de triplete < obiect, atribut, valoare> sau perechi < atribut, valoare>);  mecanisme rezolutive  asigură utilizarea cunoştinţelor prin implementarea unui ansamblu de operatori definiţi pe structurile de reprezentare a cunoştinţelor  spaţiul de lucru

ansamblul rezultatelor intermediare şi setărilor parametrilor de funcţionare ai sistemului  interfaţa de realizare  ansamblul instrumentelor cu care este posibilă realizarea diferitelor componente ale sistemului.  interfaţa utilizator  asigură comunicarea între sistem şi utilizator în scopul descrierii de către utilizator a problemei şi obţinerii de la sistem a rezultatelor şi explicaţiilor referitoare la rezultate 

91. In ce constă sistemul logic al calculului cu predicate?

Sistemul logic al calculului cu predicate consta in limbajul formal al calculului predicatelor care este un limbaj de reprezentare a cunoştinţelor (sub forma structurilor de reprezentare) si care conţine şi reguli de inferenţă.

Un shell reprezintă un mediu de programare pentru un sistem expert.  În anii de început ai sistemelor expert, cercetătorii în ştiinţa calculatoarelor au folosit limbaje de programare pentru inteligenţa artificială cum sunt LISP sau Prolog ce pot procesa eficient liste de reguli.  Astăzi, un mare număr de sisteme expert folosesc shell-uri care sunt medii de dezvoltare prietenoase pentru utilizatori.  Shell-urile pot genera rapid ecrane de interfaţă ale utilizatorului,pot captura baze de cunoştinţe şi pot gestiona strategii de căutare în baza de reguli.  Strategia folosită pentru căutarea în cadrul unei baze de reguli este denumită motor de inferenţe (inference engine).  De regulă sunt folosite două strategii: căutare înainte şi căutare înapoi  În strategia de căutare înainte (forward chaining), motorul de inferenţe începe cu informaţia introdusă de către utilizator şi caută în baza de reguli pentru a ajunge la o concluzie.

- Strategia este de a produce o acţiune a unei reguli când o condiţie este adevărată.

Procesul continuă până când nu mai sunt reguli care să fie luate în considerare.  În strategia de căutare înapoi (backward chaining) pentru căutare în baza de reguli, se începe cu o ipoteză şi se procedează la adresarea unor întrebări utilizatorului despre faptele selectate până când ipoteza este fie confirmată, fie infirmată.

92. Cum se asamblează construcţiile compuse în cadrul calculului cu predicate?

-

Construcţia de bază a calculului de predicate este atomul.

Construcţiile compuse se asambleaza cu ajutorul conectivelor şi cuantificatorilor.

Construcţiile de bază şi cele compuse sunt utilizate sub denumirea de formule.

93. Ce permite din punct de vedere semantic limbajul calculului predicatelor?

Din punct de vedere semantic, limbajul calculului predicatelor permite exprimarea cu ajutorul formulelor a adevărului sau falsităţii unor stări sau situaţii din domeniul real.

94. Care sunt etapele reprezentării cunoştinţelor cu ajutorul limbajului calculului cu predicate?

Reprezentarea cunoştinţelor cu ajutorul limbajului calculului cu predicate se face în trei etape şi anume:  se identifică propoziţiile logice (aserţiunile) din descrierea în limbaj natural a cunoştinţelor;  cu ajutorul conectivelor logice se exprimă legăturile (asocierile) dintre propoziţiile logice;  se introduc variabile propoziţionale care să desemneze propoziţii logice, se obţine o reprezentare în calculul propoziţional a cunoştinţelor.  se detaliază structura fiecărei aserţiuni prin utilizarea simbolurilor din alfabet.

95. Ce presupune rezolvarea unei probleme în cadrul procesului automatizării raţionamentelor prin calculul cu predicate?

Sistemul logic al calculului cu predicate posedă o serie de reguli de inferenţă ce permit obţinerea unor noi formule bine formate pe baza celor de care se dispune iniţial - axiome,astfel: silogismul, specializarea universală, modus ponens, modus tollens. În cadrul procesului automatizării raţionamentelor prin calculul cu predicate,  formulele iniţiale se numesc axiome  formulele derivate sunt teoreme  procesul derivării lor se numeşte demonstrare automată de teoreme.

Rezolvarea unei probleme presupune:

 reprezentarea cunoştinţelor sub formă de formule (axiome);  descrierea stării iniţiale a problemei sub formă de formule (axiome);  descrierea soluţiei (stării scop) sub formă de formule (teoremă);  aplicarea regulilor de inferenţă în scopul demonstrării teoremei.

Dificultăţi de automatizare:  problema decidabilităţii  problema eficienţei procedurilor de demonstrare a teoremelor.

Se rezolvă prin:  restrîngerea sistemului logic al calculului cu predicate la subsisteme logice  omogenizarea formulelor şi reducerea numărului de tipuri de reguli de inferenţă utilizate.

96. Din ce sunt constituite sistemele de inteligenţă artificială bazate pe reguli?

Sistemele de inteligenţă artificială bazate pe reguli sunt constituite din:  baza de reguli;  ansamblul de fapte - contextual sau memoria de lucru - ce conţine descrierea problemei de rezolvat.  Un fapt este de obicei reprezentat sub formă de triplet sau pereche  interpreterul de reguli - mecanismul de raţionament pe reguli sau mecanismul de înlănţuire a regulilor.

SE bazat pe reguli 97. Care este categoria de reguli care permit SE să facă faţă unor situaţii cu informaţii incomplete şi/sau imprecise?

Sistemele expert se adaptează foarte bine la situaţiile cu informaţii incomplete şi/sau imprecise.

Sistemele expert permit utilizarea în cadrul raţionamentului automat a regulilor euristice, validate de practică, care concură cu succes abordarea formală.  Datorită unor exprimări ale experţilor umani de forma “de obicei este adevărat că”, sau “se poate spune că”, dificultăţile întânite în actul decizional se manifestă cel mai adesea în obţinerea informaţiilor de fundamentare a deciziilor şi nu în luarea deciziilor.

98. Care sunt categoriile de metode cu care SE s-au extins în domeniul automatizării raţionamentelor?

Sistemele expert oferă extindere:  in domeniul metodelor de obţinere a datelor  in domeniul metodelor de analiză a datelor.

Când avem de a face cu situaţii perfect cunoscute - cu informaţie completă şi precisă este posibilă şi selectarea celei bune variante decizionale cu ajutorul sistemului expert În management, sistemele expert sunt folosite din ce în ce mai mult.  In orice funcţie managerială există probleme decizionale complexe, neînţelese, dinamice,multicriteriale

 

întârzie elaborarea deciziei presiunea în luarea deciziei este mare (pericol de pierderi semnificative, uneori dramatice) 99. Ce reprezinta un MLA (MORTGAGE LOAN ANALYZER) MLA - MORTGAGE LOAN ANALYZER - produs de Arthur Andersen Co.  Este un sistem expert orientat pe împrumuturi garantate prin ipoteci.  Sistemul procesează, evaluează şi trage concluzii preliminare din mai mult de 200 de elemente inscrise în documentele necesare.  Băncile mari sunt susţinătoare ale sistemelor expert pentru că, la nivelul sumelor vehiculate, şi o îmbunătăţire minoră în deciziile luate se poate traduce prin câştiguri mari, care justifică eforturile de sponsorizare a cercetărilor ştiinţifice.  Astfel, compania de software Syntelligence a implementat pentru mai multe bănci sisteme expert care au incorporat expertiza proprie fiecărei bănci, sisteme utilizate mai ales pentru diseminarea acestei expertize la nivelul filialelor dar şi pentru verificarea muncii tinerilor angajaţi în funcţii de răspundere.

100.Care sunt sistemele expert de gestiune a activităţii interne a băncilor şi burselor de valori.

Sisteme expert de gestiune a activităţii interne a băncilor şi burselor de valori:  Surveiliance Expert folosit la New York Stock Exchange - cea mai mare bursă din lume dezvoltă un sistem expert de supraveghere a tranzacţiilor pentru a le detecta pe cele neuzuale sau potenţial ilegale.  SEC sistem expert de asistare a tranzacţiilor de valori mobiliare dezvoltat de Arthur Andersen Co.  Sistemul efectueză analiza rapoartelor trimestriale pe care miile de întreprinderi publice sunt obligate să le dea publicităţii pentru a certifica legalitatea acestora.  Gestiunea portofoliului - produs de Intelligent Technology Group pentru societăţi de investiţii, asigură menţinerea clienţilor acestora pe o linie de plutire în contextul atât de fluctuant al pieţelor de capital.  NAARS ( Nation Accounting and Auditing Retrieval System).  Acest sistem,distribuit la scară naţională în SUA, deţine o masă mare de date comparative pentru uzul auditorilor în etapa finală a elaborării rapoartelor de audit.  Utilizatorii acestui sistem solicită informaţii referitoare la soluţiile adoptate în cazuri similare, sugestii în formularea opiniilor.

BIBLIOGRAFIE: Gheorghe Popescu, Elena Popescu, “Sisteme informatice – proiectare şi programare în Access”, “Ovidius” University Press, Constanta, 292 pag, I.S.B.N. 973-614-134-9, 2003.

Ion Radu, ş.a. “Informatică pentru managementul firmei”, Ed. Tribuna economică, Bucureşti, 2001.

Dumitru Oprea, "Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice", Editura Polirom, Bucureşti, 1999.

Ion Lungu, Gheorghe Sabău, ş. a., "Sisteme informatice: analiză, proiectare şi implementare ", Editura Economică, Bucureşti, 2003.

Dorin Zaharie ş. a. Sisteme informatice pentru asistarea deciziei, Ed. Dual Tech, Bucureşti, 2001 INFORMATICA MANAGERIALA 2007 -D.Fusaru,Z. Gherasim Tudoroiu N - Informatica Manageriala - Universitatea Spiru Haret,2009.

vdiancu@gmail.com