TEORIA INTELIGENȚELOR MULTIPLE

Teoria inteligenţelor multiple a fost elaborată de Howard Gardner (1983) care înţelege inteligenţa în termenii unei interacţiuni complexe între sistemul cognitiv şi alte sisteme.

Prin aplicarea teoriei inteligenţelor multiple în procesul de învăţământ, curriculum-ul se organizează în jurul celor şapte abilităţi de bază: lingvistică, logico-matematică, corporalkinestezică, spaţială, muzicală, interpersonală şi intrapersonală.

Conceptul de inteligenţe multiple a oferit baza dezvoltării curriculare în învăţământul preuniversitar.

Tipuri (forme) distincte de inteligenţă

inteligența verbală/lingvistică (apitudini legate de limbaj: cititul, scrisul, vorbirea, ascultarea)

inteligența logică/matematică (aptitudini numerice);

 inteligența vizual- spațială (capacitatea de a înțelege relațiile spațiale, ca în conducerea mașinii sau jocul de șah);

inteligența corporală/kinestezică (folosirea corpului, ca în dans sau atletism);

inteligența ritmică/muzicală (capacitatea de a cânta vocal sau la un instrument);

 inteligența interpersonală (capacitatea de a-i înțelege pe ceilalți și de a relaționa cu ei);

inteligența intrapersonală (capacitatea de autocunoaștere).