"Plimbări prin lumină" de Sergiu Botezatu by Viorica Bordei

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ Sergiu Botezatu

Chişinău, 2013 1

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Toate fondurile primite din vânzarea acestei cărţi vor fi donate unui orfelinat sau folosite doar în scopuri caritabile.

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CZU 821.135.1(478)-1 B 72

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ Sergiu Botezatu

Prezentare grafică: Sergiu Seculţean Redactare tehnică: Carolina Casian

Viorica Bordei

Nicolae Sârbu

Botezatu, Sergiu. Plimbări prin lumină / Sergiu Botezatu. – Chişinău : S. n., 2013 (Tipogr. “Nova Imprim”). – 264 p. 1000 ex. ISBN 978-9975-4396-6-4. 821.135.1(478)-1 B 72

ISBN 978-9975-4396-6-4

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Umbra ne aminteşte că întunericul este prezent şi în lumină. Poezii filozofice

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CĂDERE ETERNĂ frunzele... doar vântul le înţelege de ce au venit, unde pleacă şi pe braţele cărei păsări măiestre au căzut ca lumina îngerului într-o rugă...

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ÎN CERUL MEU În cerul meu Norii descătuşaţi pe aripi de vânt Strâng gheţarii indiferenţei Şi scuipă grindină În pământul noroios de vieţi...

În cerul meu Inima bate la uşa tristeţii Şi gândul mă duce pe alte planete, În alte galaxii, În alte universuri... Într-o dragoste creatoare a existenţei Şi în adevăr, Unde timpul se topeşte în culori şi în lumină... Şi totul e linişte, E pace, Şi e rugăciune... În cerul meu Încerc să aprind lumânări, Să topesc tristeţea, Să zbor dincolo de gândurile mele Şi să visez...

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ÎN CĂUTAREA LUMINII Ploi,

Noroi Şi grindină Peste inima bandajată-n zăpadă, Râuri de sânge mă revarsă-n colţoasa cascadă. Te rog, lumină, prinde-mă! Şters

C-un vers Din poezie Mă strecor prin jaluzelele visului În culoarea din cerul paradisului Şi mă rog lumină să fie... Glod

Înot

În drumul vieţii. De întuneric cu fulgere sunt biciuit. Şi de la mine lumii m-am cerşit, Dar m-au luminat drumeţii.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

LA NOI DEJA E RAI... La noi deja e Rai, Curg râuri de iubire şi fericire, Plouă cu vise şi culori, Ninge cu flori. Şi toate apele se adună În mările şi oceanele Divinităţii.

Vântul ne cântă zâmbete şi bucurii. Întreaga viaţă nu luptă, Ci scrie poezii Dumnezeieşti. Toţi merg la mare Pe Soare. Se scaldă în lumină Şi admiră Divinitatea existenţei...

Toţi se îmbracă doar în fapte bune Şi există doar în fapte bune. Norii ne cad în palme Cu zâmbete, Culori Şi cântece.

Timpul nu mai e duşman nimănui. Timpul nu mai e... Nimeni nu îmbătrâneşte. Nu sunt tristeţi Şi înmormântări. Fiecare îşi trăieşte fericita clipă. Fiecare îşi trăieşte veşnicia. Divinitatea ne dă aripi Să depăşim limitele infinitului... La noi deja e Rai...

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

GÂND ORFAN Ninge cu universuri în celulele din inima lui Dumnezeu, Ninge cu universuri în celulele din inima mea... Să fim noi oare Dumnezei? Ori Dumnezeu e în fiecare din noi? Şi pentru-a fi - să fim eroi? Plouă lumini în universuri ca să fie dragoste... În viteza gândului se sting şi se aprind vieţi... Se scriu cărţi... În ceaţa cărţilor nescrise Ascuns e Soarele orfan... Şi eu orfan... Şi noi orfani... Cerul, răsfoit în amiezi rătăcite, Aruncă valuri în umbra speranţei pustii... Să plec, Să pleci, Să vin, Să vii... Empiric apogeu – Leproase amintiri...

2007

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

POTOPUL RUGĂCIUNII Astăzi vom aduce În armuri o cruce Şi-l vom răstigni pe Dumnezeu... Îl vom bate-n cuiele indiferenţei Şi-i vom despica catapeteasma afecţioasă, Vom anula-n derâdere întreaga existenţă, Literalmente copleşiţi şi pariaţi într-un blestem... Escrocheria s-a retras într-un ospiciu Şi a sărit într-o ambiţie, Ghilotinată de raţionalism, Intransigent şi admirat snobism...

Vom asculta o liturghie din ceasloave, Valenţe răsfoite de Pilat din Pont Şi-n Patul lui Procust ne va culca Irod, Servindu-ne din filigean, vital umplut cu un ostil...

Şi toţi ne ţinem de un ultim fir, Ce-a rătăcit în judecăţi, Estetic agreat şi de poeţi Constituant, elementar şi susceptibil... Dar agreabilul răspuns poros Ireversibil curge-n timpul preţios Şi-o izolare splendidă din verosimilul curent apatic Ne îngrozeşte cu al Soarelui jăratic. Şi cerul cu foc mare va ploua, Şi oceanele-ntr-o clipă vor seca... Ce-om face noi? Ne vom ruga La răstignitul Dumnezeu... Şi cine-a zis că a ierta nu este greu?...

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PELERINAJUL CRUCIADEI Corăbierul a pornit pe ruta Îngerului căzut din rugăciune...

Pe scara spaimei strâmbe Doar trepte împletite cu promisiuni... Sedus cu harul lumii deşelate Şi paradisuri dezumanizate, Rupea abrupt luminile din Soare În focul dragostei să le arunce Şi sus să urce, Sus să urce... Iubirea-n vise să-şi salveze... Delirul propriului destin Instantaneu se uluia În întrebările credinţei Şi mulţi copii ţipau durerii Lacrimile umilinţei...

O nouă cruciadă... Cu suliţa voinţei Marcată inimă-n noroiul de pe stradă, Vândută-n jurământ la o tarabă Si-n rugăciunea traficată-n toată lumea... Multe dovezi, Enigme Într-o ladă... Şi cine crezi Ar încerca Să te mai creadă?!

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SIMPLU De unde, Doamne, aşa putere Ca să trăim, Să îndurăm multa durere Ce n-o dorim. Să facem tot ce ni se cere, Să mulţumim. Să împăcăm bune cu rele Într-un destin.

De ce există multe rele Şi ce-o să fim Când nu vom mai avea putere Ca să trăim Şi ne vom îneca-n durere, Şi în pelin? Să facem tot ce ni se cere, Să nu murim. Mereu o luptă ni se cere Şi să zidim Viaţa-n păcat, cu multe rele Şi-n mare chin... Oare mai este-n noi putere Ca să mai fim Acel destin ce-ntr-o durere Îl plăsmuim.

Milenii îndurăm durere, Blestem divin Cerşind tot ce se poate cere... Cerşiţi sa fim? Prea împăcaţi cu multe rele Toţi rătăcim Si că avem multă putere Iar ne minţim.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

REVELAŢIE Când o frunză cade, Cade o veşnicie Pe pleoapa întunericului divin... Cade ca să se nască Primăvară Şi lumină...

2012

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

AŞ VREA Aş vrea să scriu culori, Muzică divină, Albaştri nori Şi vise în lumină.

Aş vrea să scriu priviri, Zâmbete multe, Pace-n amintiri Şi lucruri sfinte.

Aş vrea să scriu căldură, Iubire mare, Divina rugăciune În lumânare. Aş vrea să scriu aprins Într-o lumină, În zbor prin necuprins, De vise plină...

2009

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

BĂTĂI ÎN LUNĂ Băteam În geam Să se trezească Luna... Fierbea Noaptea în mare, În dor şi-n rătăciri...

Luna cochetărea desăvârşit în cerul negru, Privind la stele ca la inutile luminişuri, Izbind cu valurile mării în pietrişuri. Incoerenţă pură În aparenţă dură? Epuizare până la demenţă, Paralizată-n eleganta somnolenţă.

Băteam În geam... Ţipam în gura mare! Şi aruncam cu însuşirile-n mirare... Şi nu era deloc pe placul nopţii Să vadă Luna-n bunăvoia sorţii.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

HUBLOU Pădurea de nori Şi-a înfipt rădăcinele în lumină Şi au crescut în vise noi limite, Şi au crescut în priviri noi orizonturi, Ameţindu-ne Şi adormindu-ne În năframa sublimă şi infinită A tăcerii neobosite Cu îngeri, Cu cer Şi cu zbor garnisite...

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

HOMER Am sărutat cerul Şi el mi-a zâmbit un curcubeu... Am întins spre el braţele mele pline cu vise Şi el mi-a sărutat ochii cu lacrimile fericirii, Mi-a sărutat inima cu bătăile luminii, Mi-a şters faţa de ceaţă Şi m-a umplut cu mult Soare homeric – Steaua cea de altă data, Când rătăceam prin întuneric...

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PĂMÂNTENILOR La noi nu este noapteUn Soare apune şi altul răsare. Nimeni nu doarme.

Nu sunt ţări şi hotare, Nu sunt legi şi alte interziceri, Nu sunt armate, armamente, Nu sunt războaie, Nu sunt lideri, proroci, dictatori, Filozofi, poeţi, artişti, politicieni, Profesori, oameni de ştiinţă, jurnalişti, etc. Nu sunt limbi. Comunicăm Şi ne mişcăm prin telepatie.

Nici o specie nu distruge alte speciiNe alimentăm din lumină şi căldură.

Nu este fidelitate si nu este trădare; Nu sunt prieteni si nu sunt duşmani; Nu este dragoste şi nu este ură; Nu sunt laude sau reproşuri; Nu sunt aşteptări şi dezamăgiri; Nu există învinuiri; Nu este bogăţie şi sărăcie; Nu sunt criminali şi nu sunt judecăţi; Nu este ceartă şi neînţelegere; Nu este critică sau apreciere; Nu sunt religii si nu sunt atei; Nu există ceva necunoscut.

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Cele mai plăcute clipe sunt naşterile: Când te naşti şi când naşti; Nu sunt femei şi bărbaţi; Nu este sex; Nu sunt familii şi nu sunt orfani Maturii au grijă de copii Şi copiii au grijă de maturi. Nu sunt boli şi nu este luptă pentru a trăi... Viaţa există în armonie cu ea însăşi. Nu este moarte Este doar viaţă.

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

METAMORFOZĂ Privesc la soare... Înfig razele luminii în el Şi de acolo peste mine Sângerează lumânarea întunericului ...

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

DEPĂRTĂRILE Şi depărtările sunt vise cu lumină, Sunt gânduri, Sunt destine ce ne-adună Într-un mister, Într-o dorinţă, Într-un zbor Spre universurile-aprinse Cu mult dor. Şi depărtările ne scaldă în iubire, În mari explozii Şi în focul amintirii. Ne rătăcesc în întuneric Gânduri negre Şi ne renasc în întâmplări Ce nu le-ai crede.

Şi depărtările sunt rugi pentru un bine, Pentru lumină să răsară, Să apună, Pentru privirile ancorate în suspin Şi pentru-un cer multicolor Şi mult senin.

2009

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PICTURI PE CER Priviţi mai des la cer. Uitaţivă cât de frumos pictează vântul. Tablouri în lumini, în vise şi în versuri… Priviţi cum ne invită în lumea fantasticilor sale creaturi. Pictatele mesaje diferite De secole şi de milenii răsfoite. Priviţi mai des la cer, Indiferenţi nu fiţi La ce ne spune vântul…

2007

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

EXIL CERŞIT Stau cu mâna-ntinsă La primul semafor: Poate coboară în palma mea un nor, Poate-mi claxonează ploaia Cu-o exagerare de noroi în cauciucuri, Poate soarta îmi topeşte fulgii Cu lumina zdrenţuroasă Din scrumiera plină cu nestinse mucuri... Stau şi suflu-n palme... O căldură suflu-n geamul îngheţat din cer, Torturând urcuşuri reflectate sadic În al meu şi-al tău mister... Asfinţitul crâncen de priviri Demult ne-a condamnat... Stau înfipt în gândul existenţei Şi în jale îmbrăcat... Toată această zloată pe-a mea faţă Radiază-un mit Şi grăbită îmi serveşte timpul meu Încă din creşă, Jăcmănindu-mi tot nevralgicul subit, Complezent şi apriori nedorit. Stau şi urmăresc, zâmbesc, Cum lumea beată criţă Suflă-n roşul semafor ... Da...

Învingător şi cerşetor Măreaţă umilinţă...

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CLIPA GHILOTINATĂ Agendele grăbite Aleargă răsfoite În aplicatul spirit năclăit, Croit În preţioase clipe Şi excesivul crâncen ne înalţă-n Nimicnicia din nimicul lumii Decapitată complezenţă, Decadenţă, Dezinvoltură-a voluptăţii... Naştere sfântă din lumină Şi abajur livid, ghilotinat într-o armură, Zâmbeşte lumii gândurile ei... Religii multe, Credincioşi atei Şi rătăciţi în ondulaţii permanente, Se regăsesc în rugăciuni divine... Şi e bine! Să crezi şi să iubeşti fără-ntrebări, Fără iluzii stratificate-n remuşcări, Fatalitate ancestrală să urseşti Şi să-ţi doreşti... Oricum, agenda ta Se va înfige-n potriviri reliefate, Determinismul psihologic răsfoit Grăbit Te va aduce-ntr-o convingere adâncă Şi va rămâne să alegi, Să sari de unul singur, Să fii forţat împins De la-nălţimea ipocrită a iluziilor stâncă În progresivul iad Sau paradis.

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CINIC Este cinic să divorţezi de dragoste Şi s-o exilezi departe de lumină

Pentru a-ţi regăsi confortul rătăcirilor În întuneric...

Este cinic să forţezi inima

Să pulseze minciună în artere

Pentru a-ţi umple capilarele cu ceaţă Şi gheaţă...

Este cinic să vomiţi peste lumină

Şi să îneci privirea adevărului în propria-ţi greaţă Pentru a orbi zilele şi nopţile multor rugăciuni Şi speranţe...

Este cinic să te scalzi în latrina asta monstruoasă Şi să crezi că eşti al timpului stăpân... Păgân,

Dealtfel, în Universul existenţei... Lumina e mai puternică

Şi te va spăla de întuneric,

Şi te va dezbrăca de minciună...

Şi-ţi va aduce în faţă oglinda adevărului Să te topească cu tot

Ce este cinic...

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CEAŢĂ PE FAŢĂ Fardată faţă

Cu ceaţă

Minciuni machiază Cu dimineaţă

Sparte priviri

De gheaţă

Inimi pline

Cu greaţă

Sărmană viaţă...

Fardată faţă...

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

POTOP ŞI DRAGOSTE Azi dimineaţă Soarele nu a răsărit, A răsărit tristeţea, liniştea şi întunericul... Azi răsăritul pare un liman răsculat În dosul căruia se ascunde lumina...

De azi Luna pare a fi în divorţ cu Pământul... El beat se roteşte haotic, Pierdut în labirintul diferitor osii, A început să vomite vulcani Şi să se spele pe faţă cu tsunami Pentru a se trezi, Pentru a se îneca În lacrimi torenţiale. Şi-a bandajat rănile cu zăpezi, Cu briciul gheţarilor şi al viforniţelor S-a ras pe faţă De păduri – guri, Amintiri – vii/câmpii, Mări, Ţări Şi de alte vietăţi. S-a dus la frizer şi s-a tuns chel (Şi-a lăsat doar o şuviţă Numind-o Kensington Gardens)

A privit în oglindă şi a văzut doar întuneric... Şi-a înfipt Meridianul Rozei În ochii sideraţi şi încovrigaţi de spaimă Murea... Dar Miraculosul Soare a venit la timp Cu injecţii calde În linişte să-l scalde, A întors cursul râurilor Şi le-a înfipt în artere cu ace de I.V. Şi-l adormi într-o rarisimă revelaţie De graţie... 33

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PRIVIREA TĂCERII Suflam în geam Şi torturam urcuşuri În asfinţitul crâncen de priviri Mult alungat de gândul existenţei...

Am rugat ceasul Să tacă o privire înapoi Pe malul clipelor trăite-n amintiri... În străveziul cerului păşeam privirea insuliţelor senine... Şi macaraua efemeră mă înălţa-n destine... Hoinar fugeam prin zâmbet, Prin ruine... ****

Exagerarea clandestină ne divizează în iubiri... Ne-ascunde dincolo de priviri... Noi răsfăţaţii, aşternuţi în patosul declamator, Ne generăm în echivoc...

Ascunşi în multe precauţii, Vorbim prin semne reci cu munţii... Şi ne privim de sus....

Hm.... Privim un răsărit, Vedem un alt apus... 34

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PLOAIE CĂRUNTĂ Plouă argint peste mine, Plouă argint peste faţa mea, Peste gândurile mele, Peste culorile din ochii mei, Plouă argint să vii...

Pielea, ca un burete uscat Şi însetat, Absoarbe întreg şuvoiul de clipe, Clipe ce-mi spală inima De noroiul adevărurilor... Şi fericirile mă ancorează De acest Pământ, De această viaţă superbă Şi destin niţel cărunt... Probabil, Dumnezeu E prea bun cu mine... Probabil, E prea bun cu noi toţi... De-aceea şi e Dumnezeu... Probabil...

Un Dumnezeu nu poate fi rău... Din astă cauză îi cerşim fericiri, Scuipând uneori în el...

Formula binelui e să fii bun cu toţi... Chiar dacă ei te înşeală, Te vând Sau te cumpără...

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Vând?... Înşeală?... Ce cuvinte dure Poate inventa omul, Doar ca să nu fie bun....

Soarele, probabil, nu ştie de ce arde, Dar câte minuni se nasc din lumina lui... Şi cât e de bine Când el ne salută dimineaţa Şi ne doreşte Noapte bună seara... Plouă argint peste mine, Peste gândurile mele, Peste culorile din ochii mei... Plouă argint...

2006

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

NOPŢI ŞI TĂCERE Crescute nopţi în grădina tăcerii Şi vise orfane ce nu mai au rost Umbrim ce a fost cu o stoarsă durere Şi ploi rătăcite, Şi-azil în suspans.

Scuipat este ceru-n albastrele ţăndări... Apuse speranţe lipite-n ecou, Sinistru tablou cu suspine şi falăAvort în lumină, Sfidări în plecări. Eroii luminii cu timpul în palme Cărunte explozii în surd univers, Destinul pervers lustruit în culoare, Topit întuneric, Amorf Coliseu.

2006

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

DIN AVION I Ce mister să înoţi prin norii vântului Într-un limpede amestecat de infinit, Rătăcind printre gheţarii din oceanul ameţit În leagănul senin al Soarelui, Alinat în razele calde ale cuvintelor, Întrecându-mă cu dulcii albatroşi. Salut balenele cerului Şi le urmăresc umbra misterului, Admirându-se-n foşnete de copaci invidioşi.

2004

II Secat amar în lacrimi negre, Pictate clipe-n univers, Uitate pagini într-un vers Cu orizont de găuri pline, Gravură în apus pervers Şi existenţă în ruine, În ploi orfane. Nori cu stele. Explozii crâncene şi vis, Un ţipăt zmuls din rugăciune Şi-n culmea culmilor apune Ce nu mi-ai zis, Ce-i paradis... Cât întuneric în lumină! Şi câtă viaţă în mormânt... Tăcerea mea, Să plâng în fericiri cu ea...

2006

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

RĂTĂCIRI Valuri în cer... Viscol în suflet... Vise spulberate Şi nori negri... Multe gânduri adunate În valizele dureroase ale inimii, Risipă crudă a unor speranţe iluzorii...

Totul vine din explozia aceluiaşi adevăr...

Să răspund cu aceeaşi monedă? Cred că e prea mult rău în această istorie...

2006

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SCÂNTEIE Ce este viaţa? E-o scânteie Ce se aprinde şi se stinge într-o clipă. Şi ce rămâne? O risipă… Ca un chibrite ars pe umeda alee.

2012

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ÎNTREBĂRI PENTRU LUMINĂ Zburăm prin nori la soare. Zburăm strigând cu rugăciuni distanţele... Speranţele Pulsează inima în piept. Pulsează un amalgam de întrebări, Tăceri Şi căutări; Un amalgam de vise-aprinse, Frică, încredere, iubire... Şi căutăm în depărtări a luminii privire...

Zburăm prin nori la soare. Oare Mai avem credinţă de-a ajunge la destinaţie? Oare Mai avem puteri să respirăm inspiraţie? Oare Mai avem o clipă destinul să găsim? Oare Cât infinit mai e să rătăcim? Oare nu e prea mult “oare”? Zburăm prin nori la soare...

2012

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

APUS Apus înecat în culorile-aprinse... Destine, Dureri, Deprimant de încinse. Apus răsturnat violent în dureri Cu vise pierdute în ziua de ieri...

Apus declanşat într-o viaţă şi soartă, Apus rătăcit într-o zi exilată... Apus aspirat, Amăgit Şi apatic... Apus înecat în priviri de jăratic.

Apus înecat în culorile-aprinse... Destine, Dureri, Deprimant de încinse.

2009

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

LINIŞTE CIOPLITĂ În cimitirul liniştii cioplite Aprind candele-n lacrimi, Ploi să ne spele cu noroiul Tăcerilor bocite...

Cruci am zidit în Pomul de Crăciun Triste cavouri pentru-nmormântare Şi-o soartă rătăcită-n nepăsarea Răscrucilor din drum... La porţile pribeagului suspin E vânt şi risipire de lumină, Mult scrum cu întuneric şi rugină Să scuipe în divin... Şi bezna infinită împărţim Întemniţate-i sorţi a inocenţei, Şi din credinţă facem mănăstiri Să nu mai fim...

2006

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

TĂCERI ŞI LUMÂNĂRI Să ard în lumânarea rugăciunii, Încerc să încălzesc biserica şoaptei... Ascund privirile în cer, Zâmbesc tristeţi, Vorbesc tăceri...

Să ard în lumânarea rugăciunii... Declar război sordid lugubrelor taverne Fidele existenţei poleite... Să ard în lumânarea rugăciunii... Aprind culori în pasiunile demente Şi mă dezgust în fumul negru-efemer... Desăvârşesc iubirea divizată şi tardivă, Iubire înfierată-n soartă... Şi în cerdacul plin cu stele Am ridicat un Babilon ambiguu Din talentul diabolic Şi penitenţa aspră... Un Babilon din gheaţă, Un Babilon din ceaţă. Să ard în lumânarea rugăciunii...

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

RUGA SPERANŢEI Un licăr obscur În sacrificiul unei picături, Stropi inerţi adunaţi într-o horă... La o fixă oră Inima plânge, Palpitându-se-n mărturisiri De fapte ascunse-n amintiri... Liniştea se roagă În transeptul decupat De polul sud şi nord Şi-n răstignit naos...

Prinse icoane-n sunetul ceţos Şi cântecul mozaic Ostracizează un apus iudaic...

Iconostas ascuns în uşile de la altar Şi universul rătăcit într-un sumar, Şi-o lacrimă aprinsă Potoleşte setea lumânării cristaline Din spinii rugăciunilor divine...

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PUSTIU ŞI LACRIMI Clipe

Fripte… Fierbe inima-n tăceri... Marele Mâine S-a ascuns în Micul Ieri... Se căzneşte Şi iubeşte Ce a fost, Ce-a rămas Într-un adio Fără rost.

Ninge, Plânge Existenţa galaxii... Spaţii negre... Stele roiuri Şi pustii...

Pică-n Pripă Rătăcirea-n Univers Cu explozii Din ecoul ars şi şters...

Grabă Oarbă Se impune vieţii iar Şi comete multeAprind un girofar. Patimi, Lacrimi Pironite într-un chin Şi-n tăceri... Înstrăinări... Ah, biet destin... 2005 47

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CĂRUNTĂ VIAŢĂ Atunci când un destin întroienit Îţi bate la fereastră cu tristeţi, Nu mai contează de trăieşti sau de-ai trăit, Nu mai contează ce visezi. Cărunta jale şi cărunte lacrimi Mi-au exilat durerile pe faţă Şi nu contează câtă viaţă A mai rămas în ale mele patimi.

Nu mai contează unde-i rătăcirea, De unde vin şi unde mi-e plecarea. Nu mai contează ce culori respiră Apusu-n care-oi stinge lumânarea.

Nu mai contează nici scadenţa devenirii Şi de e zi sau noapte-n univers şi galaxie Arde-o căruntă copleşire Într-o privire oarbă şi pustie. Căruntă-i jalea şi dorinţa-i sumbră Şi rătăcit e focul în lumină, Şi peste tot e numai umbră O ruinată, ruginită devenire...

Fugar e timpul în furtuni şi labirinturi, Fugară e căldura-n rugăciune Şi niciodată nu vor fi cuvinte Atâta jale-n vise să adune.

Şi... Nu mai contează de trăieşti sau de-ai trăit, Nu mai contează ce visezi, Atunci când un destin întroienit Îţi bate la fereastră cu tristeţi.

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CÂND INIMA NU BATE E tristeţe cu lacrimi Când inima nu bate... Se aprind lumânări Şi vorbesc tăcerile.

Gândurile... Gândurile ne aduc în regrete Şi ne îmbracă amintirile în ceaţă Şi ne este sete De pământ şi pustiu... Pământ ce ne îmbracă în haine negre Şi-n albe rugăciuni pentru viaţă. E tristeţe înecată-n lacrimi Când inima nu bate...

2009

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

APUS FUGAR Sudalme... Bat alarme... Vântul mă aruncă În malul tăcerii prăfuite Să fiu o toamnă în buchetul de culori, Mult acuzată Şi mult bănuită...

Prin poştă am primit un nor, O invitaţie la carnavalul memoriilor inofensive... Şi am dansat hoinar Pe insula desăvârşirii abuzive În graţia dorinţei costelive... Drumul privirii Mersul solitar, Imun, Inert, Năprasnic Şi fugar...

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

AŞTEPTĂRILE AMINTIRILOR Aşteptările ca şi amintirile Sunt adunate toate La o margine de soartă, Într-o eternitate… Şi câtă ceaţă, Şi câtă viaţă Mai trebuie să rătăcim Ca-n aşteptările Şi-n amintirile cuiva să fim?

Gândul ne duce undeva departe… Departe de noi înşine, Departe de toţi, Departe de toate… Şi poate Clipele aşteptate Devin acel Univers, Împodobit cu acea eternitate… Aşteptările… Amintirile toate…

2012

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

TĂCERI În amintiri, În vise Şi în gânduri Noi răscolim să regăsim tăceri Şi-nmărmurim ca nişte universuri, Şi ne-nvelim în reci înstrăinări.

Noi adunăm tristeţile în inimi Şi respirăm divine rugăciuni. Lumini aprindem într-un întuneric. Lumină-n beznă încercăm să fim... Dureri topim şi ardem adevăruri Şi vise colindăm prin galaxii... Şi la izvorul timpului plebeic Eternul infinit redobândim...

Nu, nu există timp în devenire Şi rătăcire-i totul în priviri şi în abis... Doar existenţa ce-a tăcut tăcerea Va fi cuvânt la început de vis... În amintiri, În vise, Şi în gânduri Noi răscolim să regăsim tăceri...

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SUFLETELE NOASTRE Sufletele noastre Dornice de viaţă, Sufletele noastre Dornice de vis. Sufletele noastre, Rătăcite-n ceaţă, Luptă pentru viaţă În zâmbet şi-n plâns.

Sufletele noastre Înfipte într-o soartă, Soartă-ntemniţată În visul neatins. Risipite astre-n Sufletele noastre, Stele devastate Ce nu s-au aprins.

Ancorate toate În singurătate, În lumini uitate Undeva-n apus. Sufletele noastre Rătăciri deşarte În privirea spartă A cerului confuz.

Sufletele noastre Pot fi doar salvate În iubirea oarbă Şi-n focul ei încins. Sufletele noastre Dornice de viaţă, Sufletele noastre Dornice de vis. 2012

Sufletele noastre Toate răspicate, Toate răstignite Pe un soare trist. Sufletele noastre În timp devastate, Cu aripi tăiate Într-un pustiu nins.

Sufletele noastre, Plecate departe Într-o zi sau noapte, Spre un soare stins. Adormite-n şoapte, Şoapte îngheţate, Sufletele noastre Zbor în necuprins.

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

STRĂZI Străzi ascunse-n paf, dureri şi umbre Şi-n rătăcirile din valul de priviri. Străzi pierdute-n vise sumbre Şi-n marele torent al amintirilor Gravat cu tăceri surde.

Străzi sculptate-n vers Şi adunate-n clipe şi în picturile din galerii. Străzi rătăcite-n geamurile sparte Şi-ascunse după uşile-ncuiate În castele de nisip Din tristele împărăţii. Străzi mereu scuipate şi scăldate-n glod, Străzi călcate şi-abuzate rău de tot, Exasperând servitorimea În rătăcirea fără noimă a plictisului zilnic Şi-a-încăpăţinărilor senile Sub şenile. Străzi tinere şi-mbătrânite, Străzi hămesite şi neobosite Mereu într-o derivă Şi într-o linişte febrilă Căzute în lumina sfâşiată Şi-ntr-un asalt impenetrabil de coşmar Aglomerat de egoismul solitar... Cum de-ndrăzniţi, Străzi şi stradele Să mai fiţi?

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

RUGA PEDEPSEI Să ardă Primăvara!

O rugă arde-n lumânări... Miroase a şoapte plânse...

Culoarea-i albă şi copilu-i trist Că azi nu s-a născut...

În frunze toamnele să strângem... Aprindeţi lumânările-n copaci Să ardă Primăvara...

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PREŢUL AŞTEPTĂRII De mult timp Ziua pe la noi n-a venit. Pe drum a rătăcit Mai spre Nord Sau mai spre Sud Şi a îngheţat la unul din Poli.

Întunericul ne-a îngrozit, Noi în multe direcţii fugind... Acum unii rătăcesc în întuneric şi mai mare, Iar alţii se scaldă în străinele nopţi albe... Numai cei care au rezistat încercării Au respirat sensul evadării, Al infinitului sensibilizat De o iubire pătimaş ascunsă În razele Soarelui.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

OPTIMISM Salt

Înalt

În val de soartă Limpezit în ochi de şoaptă, Strânse stele într-un Soare, Infinituri de culoare... Vis

Aprins La o răscruce Dintr-un „vine ce se duce” În pustiul viu de oază Pe alei în flori de rază. Crezi

Ce vezi Şi ce-o să fie, Ce n-a fost şi nu se ştie? Mers pe drumul cel din palmă, Linişte într-o alarmă. Ploi

Cu roi De felinare, Zi ce-aprinde aşteptarea Şi căderea ne înalţă În apus - o dimineaţă. Râs

Şi-n vis, Şi-n bucurie, Într-o viaţă ce învie Amintirea cea uitată Într-un salt Înalt De soartă.

PESIMISM Salt

Înalt

În val de soartă Rătăcit în ochi de şoaptă, Suflet ne-ncălzit de soare, Noapte fără de culoare. Vis

Aprins La o răscruce Din venin care seduce În pustiu orfan de oaze... E lumina fără raze. Vezi

Ce crezi Şi ce-o să fie, Ce n-a fost şi nu se ştie? Mers pe drumul cel din palmă, Vuietul e de alarmă? Ploi

Cu roi De aşteptare, Zi cu stinse felinare Şi căderi ce ne înalţă Suflet mort sortit la viaţă.

Plâns În vis, Când totul arde... Ochi înfipţi în inimi oarbe, Amintiri demult uitate În saltul Gol Cum este soarta.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

GUSTUL ŞOAPTEI Regăsit în gustul unei ape, Izvorât-am un mănunchi de şoapte, Revărsând destine la răscruce, Am venit în clipa ce se duce, Încuibat în plina aşteptare, Umilindu-mă în focul de onoare, M-am înfipt cu moarte într-o viaţă Şi-am găsit o noapte în amiază, Am privit în crâncena privire Şi-am născut în noua omenire. M-am oprit în fuga veşniciei Şi am plâns tot cerul în sclavie Împăcat c-un infinit haotic, Renăscut în clasicismul gotic, Am aprins din nou în cer un Soare Şi-am servit prea dulcea clipă-amară.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SIMFONIA UNUI DRUM Priveam Prin geam Magnifica uitare C-un enigmatic prins în amintiri Şi torturam lumina-n reflectare Din solitudini prin destăinuiri.

Ardeam, Gemeam În val credul de raze, Înfipte-n nori cu-un cântec de pian, Jucat pe zori în simfonii de-amiază Şi-n alergări apuse în ocean.

Suflam În geam O caldă răsuflare Şi-n paradisul crâncen de priviri Ardeam pe nori treziţi într-o fervoare Cu infinitul din desăvârşiri. Fugeam Pe-un ram Spre înălţimi distinse Într-un apus de Soare supărat... A ars pianu-n simfonii aprinse În toiul unui act neterminat.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

AMINTIREA PREZENTULUI Destrămat în goană după vânt Într-o dementă angrenare La volanul vieţii, Claxonând şi răsturnând pereţii, Învălmăşit în galerii austere M-am furişat prin licărul din Soare În întuneric... Ca o umbră, Revenind din speranţe Şi din spatele unor nori, Alerg după culori Şi mă ascund în trist daltonic Sau în culoarea albă A unui copil trist Şi părăsit...

Dezamăgiri stupefiate C-un infinit în zâmbete-ngheţate M-au aruncat scadent Departe, undeva într-o mirare, Unde culorile se luptă Pentru prezentul inocent Din Soare...

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SERVIND CAFEA Cafea Se bea Cu mult amar în ea La mesele nocive De vorbe multe-n vânt...

Impenetrabil amărâte ustensile Într-un dispreţ perfect ascuns... O linişte de spirit Mult savurată în momentul inedit... Neverosimile adunături astrale Ce deviază-ntr-o justificare Inexplicabil înecată-n mare... Ah, tu pustiu într-o melancolie Impoliteţe nuanţată de uimire Ce ai dat înţelesul figurat Aureolei alburiu-flotant.

Nu aţi ştiut că adevărul nu se spune? Şi-un mod întristător asigurat în lume Ne reprezintă c-un exces de precauţii pe orbite La marele ospăţ de clipe fripte.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PRIVIRI FARDATE Priviri fardate, Pe la spate Şi-ascunse pe sub masă, S-au încolţit în tâmpla mea Cu dinţii de argint Şi-n universul lor m-au rătăcit Şi răstignit Şi m-au scuipat cu nepăsări... Degeaba Că s-a umplut cu nepăsare toată strada Şi suntem mulţi, Şi vie e şarada...! Dorinţele s-au dus să nu mai vină În ani cărunţi ciopliţi la ghilotină. Şi nu mi-e frică în culori să ţip, Şi nu mi-e milă să tai în dorinţe, Cuie de lemn să bat în suferinţe Cu tot dispreţul Şi cu preţul unei vieţi Ce am trăit-o, umilind-o fără milă, Şi-n aşteptări cu zel să mă fardez... Şi-atunci să vezi ce-o să rămână... O să vezi... O întrebare doar pentru cei resemnaţi: De ce azi morţii ne vorbesc prin cântece şi versuri, Că vii fiind nu au fost ascultaţi?

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ORFELINAT PENTRU SUFLET Suflete plecate Undeva departe Prin ferestre-nguste, Prin ferestre mici.

Strânse într-o jale, Într-o lăcrimare A privirii plânse, A privirii seci. Suflete uitate În orfelinate, Într-o aşteptare, Într-un crâncen dor. Suflete-necate, Toate ruinate În tristeţi amare Şi-n căderi din zbor. Suflete-obosite, Suflete grăbite Într-o rătăcire, Într-un colţ de vis.

Plânse într-o soartă. Soartă blestemată. Într-o amintire, În praf de manuscris. Suflete plecate Undeva departe Prin ferestre-nguste, Prin ferestre mici. 64

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ORAŞUL VECHI Oraşul vechi într-o pictură E-ngândurat şi rătăcit...

Un pictor mult prea amărât

Încearcă să-l vadă zâmbind: Taie copacii de pe stradă, Să fie soare peste tot;

Pe-acoperiş pune masandră Şi şterge vechea balustradă,

Splendoarea cea de altădată, Ca nici trecutul să n-o vadă; Toarnă asfalt şi în ogrăzi,

Să nu vorbim de biete străzi; Mortar aduce în pereţi;

Ridică-n cer multe etaje Şi rătăceşte în colaje...

Şi se întreabă-un vis străvechi: „Dar unde e Oraşul Vechi?”

2012

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

LUMINĂ EVADATĂ Prin oraş pustiu Căutăm lumini Nopţi să încălzim, Lumină să fim. Luminăm un cer, Un cer plin cu stele, Adunând tăceri, Ne-ngropăm în ele. Şi ardem cumplit În ploi de comete, Luminând tacit Ce tristeţea vede. Să tăcem acum Ar fi o durere, Să murim nocturn Ar fi înviere. Lacrimile-au plâns Uscatele gânduri Cu-amintiri ce-au nins Viaţa toată-n riduri. Prin oraş pustiu Căutăm lumini Nopţi să încălzim Lumină să fim.

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

LA UN PAS DE SINE La un pas de sine, într-o jale mare Să taci o tăcere, fiartă-n rugăciuni, Stearpă amintire plânsă fără milă Într-o depărtare ce-i a nimănui.

Gânduri îngheţate, gânduri rătăcite, Stinse universuri, mari întunecimi La un pas de viaţă veşnic adormite, Doar o soartă ninsă-n jalnic cimitir.

La un pas de moarte să renaşti o lume Pe o răstignire, să învii un zbor. E doar întuneric, dar arde credinţa În privirea tristă-a unui trecător. Amintirea stoarsă, plânsă fără milă În pierduta soartă ce-i a nimănui. La un pas de sine, într-o jale mare Să taci o tăcere, fiartă-n rugăciuni.

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

DURERILOR Durerilor vreau să le spun Că sunt durere, Că-n mine doar dureri adun Într-o tăcere, Că rătăcesc prin rătăciri, Prin întuneric Ca prin minune să-mi găsesc Al meu generic. Durerilor vreau să le spun Că nu voi plânge, Că niciodată ele Nu mă vor învinge, Că-n lacrimi le voi îneca Şi cu privirea Le-oi arunca în depărtări Fără de milă.

Durerilor vreau să le spun Să nu mai vină, Că inima mea de durere Este plină, C-am să le-nfrunt la infinit Şi să nu spere, Că voi marca toată durerea Cu durere.

Durerilor vreau să le spun Că sunt durere, Că-n mine doar dureri adun Şi în tăcere Le plimb prin vise şi prin gând Până e bine, Până rămâne din dureri Doar amintire.

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

DOAR O STEA... Vise

Stinse Într-un val de ocean, Ce-ncercând să-oprească-un uragan, În vâltoare se înalţă sus spre stele C-o dorinţă Să le stingă şi pe ele.

Doare Tare… Cum să dormi, Cum să visezi, Când priveşti în cer şi stele nu mai vezi? Au apus Şi s-au ascuns Într-un păcat Negru, Negru, Cu-ntuneric îmbrăcat. Care

Soare Ar apune-n plină zi Şi ar face ce doar bezna ar dori? E-ntuneric că şi moartea a-ngheţat Ca un înger într-un templu demolat. Vise

Scrise Într-un suflet rătăcit Cu-aripi frânte şi cu sabia înfipt… Doar o stea dacă pe cer ar apărea… Doar o stea de s-ar aprinde, doar o stea…

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ŞI... Şi ploile s-au răsculat, Şi gândurile au secat, Că nu mai este dor în rugăciune...

Tristeţile şi rătăcirile ne-au exilat În bezna unui mare întuneric.

Şi-n Univers e frig De-ngheaţă timpul, Cerşind lumini din depărtări uitate, De unde stelele zâmbesc cu laşitate Privirii ce răsare şi apune. Nu, nu e bine să aduni tăcere În visele-nchinate amintirii... Şi ploile sau răsculat... Şi gândurile au secat... Şi...

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ETERNITATEA CLIPEI Să ne-aducă-n vârf de munţi, Unde alergăm desculţi.

Şoapte-n Noapte Visul cântă Şi cu taine ne descântă, Învelindu-ne-n dorinţe Aparente iscusinţe.

Sare

Tare

Apa-n mare... Ce onoare, Ce onoare: Pe a valurilor scară Soarele spre noi coboară.

Clipe

Fripte, Mult dorite, Ne orbesc pe însorite Şi-ncălzesc o veşnicie În a dragostei robie.

Prinşi Şi-aprinşi În focul mare, Cerem soartei îndurare Să ne-înece-ntr-o uitare Până Soarele răsare.

Vântul Blândul, Tot Pământul Întrecându-se cu gândul, A venit în astă seară Să ne cânte la vioară

Salt

Înalt

În nemurire Într-o grabă fără ştire După veşnice ispite În zbor etern al unei clipe.

Nori

În flori De primăvară Zboară-umflaţi cu mare fală,

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

VISE ŞI TEATRU Vise

Aprinse În culisele-amintirii, În tăcerea şi-n luminile privirii, Pe o scenă cu actori înflăcărată Într-un teatru la o margine de soartă. Fierbe cerul împroşcând în noi cu ploi... Rece Trece Spectatorul printre noi, Ochi dezleagă regizorul iar şi iar, Arzând focul multor vise în zadar. Să fi oare ce-i departe-un vis plecat Într-un veac a unui Soare spulberat? De arde-o Noapte Azi în teatrul arhiplin Ăsta-i focul ce-ncălzeşte-al tău destin. Zboară gândul sus în cerul de priviri, Renăscut în cristalinele-amintiri... Suflete sub scenă au muţit Vise Aprinse În culise Răsfoind.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

MOZZART Când notele-şi spun visele, Tăcerea muţeşte... Luminile se scaldă în oceanele timpului Şi eternitatea îţi vine în braţe, Zâmbind în ritm cu inima... Şi te ridică la cer împreună cu sufletul Într-o divină mângâiere a lacrimii, Potolindu-ţi setea de sublim...

2008

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ULTIMUL CONCERT Artistul cel vestit a-mbătrânit. Când a ieşit pe scenă, Sala în picioare-aplauda… Încărunţit şi-ntroienit de vremuri, Cu-o lacrimă el a privit la toţi Şi-a plâns ca un copil un cântec. Şi toţi au plâns cu el. Şi-atunci bătrânul a zâmbit! Iar sala a înmărmurit…. ... Artistul îi aplauda murind… -------------------------------------Viaţa e teatru.

2006

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ÎNTUNERIC ÎN RESPIRAŢIE Bucuroşi de-a fi pădure Nopţi în şir foşnim în stele Şi-ndrăznim o consolare Într-un mare întuneric. Bucuroşi de a fi pietre Rătăcim într-o tăcere Inedită-n foc de soare Şi străină-n întuneric.

Bucuroşi de a fi apă Izvorâm dintr-o durere De trezim o dimineaţă, Respirăm un întuneric.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

MOMENTUL De unde vine? Unde merge? Un Viitor Trecutul şterge Sau un Trecut ce se strecoară Prin Viitor de-odinioară, Cu un prea negru Întuneric Sau cu-un Real deloc polemic. La ghilotină e Prezentul, Iar arhivat este Momentul! Doar Viitorul este liber Să ne aducă tot ce vrea: Din cer o stea… Pe noi la stele… O Primăvară-n clipe grele Apus de soare chiar în zori… Multă lunină şi culori... De unde merge? Unde vine? Întreabă-te şi tu pe tine Şi-ncearcă poate vei zbura. Etc. Etc.

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PRINS… Prins În vis, Am nins,

Un râs Aprins, Am plâns, Destins Cuprins Am scris, Încins Abis

Am stins.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ASCUNSE LIMITE Ascunse limite în spaţii, Dureri cioplite-n amintiri, Oarbe priviri şi abnegaţii Făţarnicei făţărniciri.

Strânse dovezi din răutate, Plânse reproşuri, Plânse şoapte, Multe răbdări, Emoţii moarte... Un plâns război... Un plâns noroi... Şi-o inimă doar pentru toate. Cum să trăieşti? Cum să respiri?

2009

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

APUS ÎN ZORI Soarele apus în zori, Stoarsă lume în fiori, Viul care a murit, Ape-n plânsul împietrit. Soarele apus în zori, Şoapte ofilite-n flori, Rătăcitele priviri Într-un drum de-ntunecimi. Soarele apus în zori, Tragedie ce ne-adormi, De-om găsi în inimi zi Într-un gând pentru a fi.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ETERNITATEA DE AZI Astăzi e lumină, Lumină divină.

Depărtări senine

Ard a mea privire Şi tăcerea blândă

Amintiri îmi cântă. Ce a fost să fie, Fie-o veşnicie.

Astăzi e lumină…

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SĂ FIU... Pictat Pe-un gard Pe unde merge trenul, Să fiu văzut în somn Când visul va pleca.

Ţipat De-un salt Ce-mi mistuie destinul În valul unei mări Şi bocet de furtuni. Plimbat Prin iad C-un paradis în suflet De raza unui Soare Pe faţă biciuit

Şi alarmat Că zborul nu se cântă De am pierdut prezentul Să fiu doar mă implor.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

RĂTĂCIRE Pribeag De-un veac În zborul unei clipe, Solemn ascuns în suflet, Surzit de mari tăceri, Zâmbesc Ceresc La tot ce se întâmplă Prezentului în treacăt Prin stinse aşteptări. Gravez Un crez Să moară învierea, Totală debandadă, Pendul în reveniri.

Infern Mi-aştern Sub zborul rătăcirii Mocirlă în morală, Hidoasă în priviri. Aspir Delir, Subită vestejire Vociferând nervos, Exasperând măreţ.

Senin Mă-nchin Credinţei iscusite, Nedefinită stare În zeluri de drumeţ. 83

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

FIE CE VA FI... Fie potop Fie război Fie viforniţă Fie noroi Fie frânturi Fie căderi Înrădăcinări In ziua de ieri Fie pustiu Fie nisip Fie pedepse pentru nimic Fie-ntuneric Ziua-mprejur Fie Căldura Un rece dur Fie trădări Şi înşelări Fie ca mâine Să fie ieri Fie Pământu-un mare păcat Fie pe el mai rău ca-n iad Fie doar moarte Fie calvar Fie potopul cel milenar Fie tot răul ce poate fi Totu-i nimica De vom iubi. Totul ce-i greu Vom înfrunta, Dragostea pură De vom păstra.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ÎNTR-UN APUS DE VIS Într-un apus de vis Şi gând de peste mări Cu stele multe-am nins În zâmbet de sfidări. Într-un apus de vis Să ai curaj să scrii Cu stele într-un plâns Şi zâmbet de copii. Într-un apus de vis Adânc în galaxii, Noi stele am aprins În clipe cenuşii.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SUFLET ÎNSÂNGERAT Durere Pe cuiere La un apus de Soare Când teama este mare Că nu va mai răsare. Păcate Neiertate La o răscruce-a vieţii Când nu pot să te-ajute Nici preoţi, Nici drumeţii.

Destine În saline Şi-n bezna lor sărată Ce n-au văzut lumină Şi n-o vor niciodată.

Şi-o soartă Detronată În lumea fără carte Ce-a renunţat la viaţă Şi luptă pentru moarte.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

EXISTENŢĂ Bat existenţa-n limite Cu o privire oarbă Ca în explozii crâncene Lumina să mă şteargă. Un vis apus în patimă Pădurea să colinde, Unde e rătăcire Prin surdele cuvinte. În dimineţi de zâmbete Respiră amintirea Scămoaselor culori Pe placul devenirii. Sugace regăsire În univers pierdută, Sârmoasă-mpotrivire, Sărmană şi căruntă, Îndură apocalips, Dezmăţ şi catastrofe Să fie existenţă Din univers cu vorbe. Pătrunsă resemnare, Minuscul întuneric Şi-o matriţă-n destinul Absentului generic. Doar existenţă-n limite, Într-o privire oarbă Şi doar explozii crâncene Lumini iarăşi să spargă.

2006

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

IN THIS UNIVERSE… In this Universe Everything and everybody has a place… A special place… A something and somebody Above and beyond… Like a boat in the sea Above the water And beyond the sky… The wind from the sky Helps the boat to move ahead To new places and goals… However, In a storm The water decides To crush the boat Or not… In this Universe….

2009

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

DE-AR FI De-ar fi un cântec S-ar cânta De-ar fi plecat Ar aştepta De-ar fi pădure S-ar umbri De-ar fi păcat S-ar ocoli De-ar fi căderi S-ar ridica De-ar fi un gol S-ar îmbrăca De-ar fi o apă Ar sclipi Numai de-ar fi, Numai de-ar fi.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

O clipă în împărăţia dragostei este eternitate. Poezii lirice

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ Ardeam în seninul tăcerii din vis... Prindeam vântul în palma valurilor mării, A mâinilor tale, scoase prin fereastra plină cu cer... Culegeai flori de castan Într-un delir orfan A ninsorii cu paradis.

Atunci m-am aşternut sub picioarele tale Prefăcut într-o alee ingenuă de castani... În fiecare floare înfloream, În fiecare lumânare ardeam Să-ţi aduc ziua-n petale.

Tu prin sărutările mele involuntar păşeai Şi cu vocea fericirii mă strigai... Prin cerul ochilor tăi mă căutai... Eu acceleram vântul să-ţi aducă vocea mai aproape Să lumineze a mea noapte. În sfârşit, Tu ai venit... Ai venit îmbrăcată în şoapte Şi te-ai culcat în palmele inimii mele înfometate De o complezenţă năvălitoare-n primăveri, Mult, mult rătăcindu-mă în oarbe aşteptări.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PRIVIRI DIN SOARE Te-am căutat la telefon Păşind în urma ploii, Dar firele de curcubeu Au fost de-un fulger arse.

Pirogravându-mă-n a norilor grimase, Am radiat cu-o ploaie în cascade... Nu, nu am plâns... O tristă-afecţiune Într-un contur inteligibil, mult simplist, Mi-a contrazis vădit in înimă o mare Înmănuşată-n senzuala disperare. Exagerare? Nu, exasperare... Şi complezenţa estompării încropite Mi-a tachinat privirile în nori De unde am plouat cu multe flori Şi licurici Mult curioşi amici, Prin îndrăzneala multor sărutări În cerul ochilor, În marea buzelor. Şi foiletonul amoros al frunzelor Ne înălţa imaginabil sus De unde se cerne Iubire în perne.

Şi-a ta privire cordială, protectoare, Eu am simţit-o reflectându-se din Soare.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

O STEA... (Victoriţei) În casa mea Arde o stea Şi e lumină, Şi pentru ea Inima mea Respiră,

În casa mea E dragostea Stăpână,

Inima mea Numai la ea Se-nchină,

În casa mea Arde o stea!

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

COPIILOR DE LA PĂRINŢI... ( pentru Cristi) Ameţit de dragoste fidelă, Dornic de eterna-i strălucire, Renunţând la orice-ar fi tutelă, Umbreşti soarele cu-a ta sclipire.

Fiindcă suntem noi iubiţi alături, Tu lumina strigi cu al tău ecou Şi milenii exilate-n veacuri Îmbracă vechiul cu un tainic nou. Visele în somn întemniţate, Zboară sus spre stele şi se pierd Într-un foc ce s-a aprins în ape, Cucerind tot infinitul fiert.

Inima respiră siguranţă În tăcerea-aleilor cereşti Şi lovind cu dragoste-n distanţă, Toţi gheţarii lacrimii topeşti.

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

MARIANEI Ninge cu fulgi de februarie Sau plouă cu fulgi de mai. Tunete şi fulgere descătuşează cerul de umbrele negre. O fi oare dragostea? Soarele şi-a întins mâinile calde Şi ne îndeamnă să mergem spre lumină. O fi oare dragostea?

Mă duc la iubită să-i pun o coroană pe cap Ce mi-au dat-o florile, Să-i spun o vorbă Ce mi-au şoptit-o frunzele, Să ne cuprindem şi să ne scăldăm în sărutări, Cum se scaldă soarele în roua dimineţii de vară. Ah, de-ar şti Ea cât de mult o iubesc… La Mulţi Ani, Iubito!

1996

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

DE ZIUA TA De ziua ta Mă scald în amintirile Pline de lumină, În amintirile pline de zâmbet şi vise. De ziua ta Zbor prin cerul tău plin de infinit, Mă delectez cu şoaptele tale Şi-ţi ascult tăcerile. De ziua ta Adun în braţe toţi norii, Ce-au înflorit pentru tine, Îi învelesc cu razele soarelui Şi îi aştern sub piciorele tale. Adun toate stelele, Ce-au spart întunericul Şi-au răsărit pentru tine. Le-nvelesc cu inima mea Şi le aştern în palmele tale. Şi mi-e frică să respir în acel cer plin de tine Să nu te pierd... Şi mi-e frică să vorbesc cu tine Să nu mă pierd în tăceri. Şi mi-e frică să ating lumina Să nu cad în întuneric... Mi-e frică să mă trezesc ... De ziua ta Cu tine mă-ncălzesc.

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ÎNDRĂGOSTITĂ

ÎNDRĂGOSTIT

Ştii? Îţi mulţumesc Că mi-ai citit azi poezii... Sunt deosebite... Cred că-mi sunt umbrelă sub ploi de cuvinte...

Hai să citim în ploi de poezii Umbrele ce în flăcări doar le scrii.

Tăcerea gândea ploi de cuvinte. Plouă tăcere în silabe sfinte. Tu nu iubeşti...

Cuvintele se-neacă-n ploaia tăcerii, Soarele suflă norii în munţii inexistenţei, Încercând să ne aducă o zi frumoasă. Vrei să nu iubeşti?

Hai să măsurăm ploaia cu rigla, Potop pentru furnici, O gură de apă pentru flori. Iau firele de ploaie şi le beau, Înghit culori. Plâng fericire Şi mi-e frică...

Să exilăm frica! Te invit să împletim tăcerile. Sub umbrela cuvintelor dorite Vom deschide gurile Şi vor înflori culorile...

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

E grea misiunea să iubeşti. E un pachet de nervi iubită să fii. E prea mult spaţiu într-o aglomeraţie de oameni Şi nici un loc într-un teren imens de sport...

Te invit să admirăm orizontul... Să punem capăt rătăcirilor din junglă. Te strig. Nu-ţi fie frică, Nu e frig... Mă auzi? Mă vezi? Dă-mi mâna să te-ajut să urci cu mine sus. Mai sus... Mai sus... În caldele amiezi. În împărăţia leilor, La hora zeilor... Îţi aştern inima mea sub cap Şi te-nvelesc cu mine... Ce bine-i... 2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CĂLDURA SUBLIMULUI Din cer peste noi cad fulgi de nea,

Cad peste căldura din bătăile inimii, Peste lumina din priviri,

Peste primăverile din vise...

Sunt însetaţi de şoaptele fierbinţi

Şi înfometaţi de sărutările aprinse. Din cer peste noi cad fulgi de nea, Din cer peste noi cade o stea...

100

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

VIS ANGELIC Visele vin peste noi

Şi ne cântă liniştea-n şoapte. Sărutăm privirile sublime

Şi în inimi adunăm iubire. Şi pe-acea scăriţă

Din căldură divină

M-am urcat până la tine În lumină

Să prind fericirea în palme Şi să mai stau,

Să mai stau cu tine în vis,

În veşnicie,

În paradis...

101

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

REVIRIMENT A plouat Şi primăvara noastră Şi-a spălat faţa de fulgii alergici ai iernii...

S-au topit privirile noastre în lumină Şi toate distanţele reci din amintiri S-au adunat la focul sărutărilor de altă dată...

Câtă dragoste a fulgerat peste noi!... Câtă dragoste a fulgerat din noi!...

2013

102

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ACUARELĂ CU STELE Acolo unde liniştea tace De se aude singurătatea, Acolo unde umbra În prăbuşiri zace Şi unde infinitul devenirii Ne împânzeşte cu maturitate, Întunericul din lumină Aruncă acuarelă pe cer Să fie mister, Aruncă acuarelă pe soare Să fie culoare. Şi nopţile în inimi ancorate, Şi nopţile în tăceri sculptate Topesc distanţele Şi ne zâmbesc speranţe, Ne duc aproape De stelele îndepărtate.

2013

103

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

TRIL DE SĂRUTĂRI Tril

Pe-un fir De sărutare În spuma dorului din mare, Ancorat dintr-o-ncercare În veşnicia de onoare. Strop De foc... Desăvârşire... Răsuflări în adormire, Ploi senine din privire, Strategii cu ocolire... Clipe

Înfipte-n Amintire, Veşnicie-ntr-o sclipire, Stele-n rai de împlinire, Caldă rază-n Caldă fire... Glas În pas De alergare, Valuri albe de tsunami, Peste Lună Peste Soare Liniştită-ncăierare...

104

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

DIN NESCRISA CARTE... M-am înecat într-un adânc de mare Şi de acolo te-admiram c-un Soare. Tu ai culcat toţi norii peste mine, M-ai sărutat cu-un cer plin de sclipire. Noi renăşteam în leagănul din valuri Şi înotam aprins spre multe maluri, Apoi urcam pe-naltele destine, Săream în zorii sorţilor divine Şi transpiram măreaţa întronare Rarisim vânt pe strune de vioară. Aprins plimbându-ne pe-alei de râuri, Vâsleam din bărci cu raze calde-n mâluri, Plouaţi de-un somn, Adăpostiţi în visuri Citit-am ce nu înţelege scrisul Şi-înalt zburam în tainicul departe Să fim un vers într-o nescrisă carte.

2004

105

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

INIMA ŞOAPTEI În castelul visurilor mele Tu cunună-ţi împleteai din stele...

Te plimbai pedant Prin cerul galant, Unde se revarsă-n culori albastre Râurile razelor dragostei noastre... Strigam şoapte, Culegeam noapte, Ne înecam în şoapte Zeflemist de noi încălzite Şi în noi inserate... Descuiam porţile cerului Şi infinitul ne cădea la picioare Înecat în sărutare.

Vădit Ne-am regăsit Într-un mit, Cel al fericirii ce ne înfricoşa Şi-n timpul rătăcit pe-a universului perdea.

Ţi-am trimis un e-mail din nou Cu inima mea pe platou... M-am aşteptat, m-am regăsit în cerul visurilor mele Doar cu tine împletind cununi din stele.

2004

106

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SMS PENTRU INIMĂ Din cupida tăcere Un balon roşu admirând, Te-am văzut venind Pe-un gând Ca mesagerul căldurii din Soare...

Veneai pe o rază a speranţei din infinit Şi m-ai cuprins ca o cetate Cu multă viaţă Şi cu multă zi În noapte...

Nici visele nu se încumetau să treacă prin ea. Doar tu, Tăcerea din lumina mea În sărutul viselor mieroase, În Soarele ploii unui timp juvenil Sau în trezirea razelor Lunii, Zâmbindu-ne cu visele nebune...

Şi nebuneşte Tăcerea ne orbea cu străluciri gălăgioase Din Luna Soarelui inimilor noastre.

2004

107

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SOARE CIOPLIT Ai fost dură cu mine azi... Soarele agăţat cu ultimele raze de muntele întunericului Încerca să-mi topească bătaia inimii îngheţate. Absolut invulnerabil te-am atins cu sabia nepăsării. Nu ai fost rea, Nu m-ai certat, Un simplu oftat S-a făcut observat la telefon... L-am simţit teleportându-se în sufletul meu Imediat exasperând pontifica dominaţie În acel întuneric lipsit de ostentaţie.

Iscusit insista să se melancolizeze nevralgic, Jecmănindu-mi întreaga complezenţă senzuală Câtă nedefinită nelinişte se răscoală În arterele îndrăznelii vădit sugestionat Ce mă transformă într-un spirit zeflemist Străin în nepăsare înecat. Ai zis că nu te vei supăra niciodată pe mine Şi cu aceste dălţi verbale Ai cioplit din inima mea un Soare.

108

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

UN SUNET DIN SOARE Ce bine-i că ai sunat din Soare! Tâmpla mi se-nfierbântase într-un contur afon... Şoapta-ţi venise pe brizele uşoare Ale firului de telefon. Credeam că am dispărut, Că eu nu mai sunt... Că am murit Şi putrezit În iremediabilul unei răni. Mă înfofolisem bine În fularul invizibilelor ruine Şi în deşertul sinistrului negru Înfipt Într-un vânt.

Inima se transformase într-un pustiu şi-o certă deprimare, Respirând o linie dreaptă Fără culoare În electricul picturilor cardiace.

Se pironise în mine oglinda cu multe ace Şi cu o sfârşeală infinită A unei serbede priviri, Retrovizată-n existenţa, adormită-n ocoliri. Liniştea îmi spărgea timpanele, Plonjându-mă într-un vid imaculat. Ce bine-i că ai sunat!

Mi-ai zis: Salut! Te iubesc neîncetat de mult... Mă crezi? Nu-ţi imaginezi Ce bine-i c-ai sunat...

2004

109

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

110

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

APROAPE & DEPARTE În răsăritul inimii din mine Eu te-am furat la o plimbare-n toamnă Mult colorat să ne ascundă-n palmă, Să-i destrămăm căldura din priviri, S-o admirăm, Să te admir, Să mă admiri... Şi am dansat în valsul de culori, Şoptind în braţ pedantele-i scrisori... Surâsu-i dezolat, Pe ochi trasat, Livid ne lumina realitate În rate În apusul ditirambic Cu o supremă amabilitate...

Pictate în cumplita voluptate, Scrisorile ningeau Şi se topeau În noi...

Soarele înseninându-ne c-un cer vioi, Adulmecându-ne din cronica plăcere a uimirii În pragul luminii, De unde noi În doi Urcam într-un mister, Păşind prin infinit Pe-o muchie de timp... Tu - fericirea... Eu - sortitul fericit...

2004

111

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

POEZIA PLOII Eu de-aş avea maşina vremii, Aş bracona clipele pline de tine, Anesteziindu-mă inteligibil în lumină Prin contraziceri văduvite-adânc în mine. Mi-aş arde inima în cerul aşteptării Şi-aş pironi apusul admirat În noi pictat De-un soare dezbrăcat Fără deştingeri ataşate şi străine, Învolburat în absolutul radios Din echivoc perfect în sens veros Sau conturat nevralgic în ruine.

Într-o nelinişte nedefinită lumii, La un apus aprins într-un oraş, Exagerând afecţiunea apocrifă, Adulmecând o prelungire iscusită, Descătuşaţi de contrazicerea vădită, Gravând destinderea dezamăgită Vom reveni-n exagerarea culmii. În acea stare anormal exasperată, Cu inima în cer pirogravată, M-aş revărsa-ntr-o rază-apostrofată Cu un sărut pătruns de-a ta lumină. Uitaţi şi rătăciţi în reveniri, Trezindu-ne-n furate amintiri, Vom ancora în vise-nflăcărate Cu-un Soare-n calde raze îmbrăcat.

Şi vom citi în ploi de poezii Acele umbre ce în flăcări doar le scrii. 112

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CU DOR DIN EGIPT Iubito eu aseară am murit

Pentru-aţi aduce flori de măr din rai

Şi noaptea împreună am zburat spre stele, Cu vorbe dulci cununi am împletit din ele, Apoi în dimineaţă,

Voioşi şi plini de viaţă,

Beţivi de sărutări şi de iubiri,

Noi ne-am plimbat prin amintiri,

Ne-am aruncat într-un ocean de rouă,

Unde de mult nu ninge şi nu plouă Şi nu-i furtună,

Şi nu tună,

E doar împărăţia florilor de măr

Şi a coroanelor din cer,

Ce pentru noi mereu se împletesc…

De-ai şti, tu, dragă, cât de mult eu te iubesc!

2003

113

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

IARNĂ ÎNDRĂGOSTITĂ Ninge cu bulgări, gânduri şi comete. Ninge cu stele, vise şi planete. Ninge cu mister şi sărutări

În Universul nostru.

Şi în jur e linişte sublimă. Pe ochiii noştri se aşează Un amalgam de clipe,

Ascunse în distanţe,

Un amalgam măreţ

De întuneric şi lumină.

Ninge în mine şi în tine -

O ninsoare divină…

114

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ÎN AL NOUĂLEA CER În al nouălea cer Eu sper Că se trăieşte În a noua dimensiune... În dimensiunea dragostei...

În al nouălea cer Eu sper Că lumina se topeşte În palmele noastre înrourate Şi ne spală faţa cu zâmbete şi vise Pline de dragoste...

În al nouălea cer Eu sper Că inima continuă să pulseze Infinitul măreţului spirit Şi ne înalţă în rugăciunea divinităţii Unde e doar dragoste... In al nouălea cer Eu sper...

115

2012

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ZÂMBET Atunci când zâmbeşti Soarelui Devii fericire,

Respiri fericire

Şi eşti orbit de fericire….

Toate capilarele pulsează fericire Până la cea mai însetată gură,

Până la cea mai indepărtată moleculă A Universului luminat de tine…

Şi totul arde în acel foc de sărutări Atunci când zâmbeşti Soarelui…

116

2012

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

INSPIRAŢIA Oare să bată iarăşi inspiraţia la uşa mea?... Prea gingaş a venit

Şi prea dureros a plecat ea…

Am zis că mă voi îngropa în mortar

Şi din indiferenţă mă voi zidi într-un imens zid, Să n-o mai văd

Şi să n-o mai simt…

Ea însa îmi zâmbeşte în vise

Şi mă spală cu lacrimi…

Mă plimbă prin infinitul multor Universuri Până la inima iubirii…

Oare să bată iarăşi inspiraţia la uşa mea?...

117

2012

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

NEANT M-am învăţat să fac aripi, M-am învăţat să zbor, Dar nu am unde zbura… A dispărut cerul, A dispărut Pământul, A dispărut ziua şi noaptea, Ai disparut tu…

2010

118

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PLIMBĂRI Când mă plimb prin vise, Ajung undeva departe, departe În inima luminii, Unde nu mai sunt distanţe... Sar de la o stea la alta Într-o nouă galaxie, Într-un nou univers...

Mă ridic deasupra universurilor Şi mă scald în culorile dragostei... Când mă plimb prin vise...

119

2009

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PLOUĂ CU ŞOAPTE Plouă cu şoapte

Şi cu sărutări

Pe pleoape…

E un potop inimaginabil de eternităţi în vise… Însetatele dimineţi

Zâmbesc puritatea zorilor…

Înrouratele culori

Împletesc curcubee

Şi un întreg ocean de lumini

Se naşte în priviri şi inimi…

Soarele ne invită să rătăcim cu el prin Calea Lactee Mână-n mână cu dragostea, Să descoperim

Şi să devenim

Mult râvnita stea...

Plouă cu şoapte

Şi cu sărutări

Pe pleoape…

120

2012

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SĂRUTĂRI RĂTĂCITE În culorile privirilor mă regăsesc Şi văd un infinit de orizonturi. Dorm şi visez rătăciri, Rătaciri respir,

Rătăciri admir

Şi mă-nvelesc cu sărutări...

Lumina îmi aduce in priviri căldură Câte un Soare

Pentru fiecare

Sărutare.

Lumina îmi arată calea

spre dincolo de orizonturi,

Unde dragostea e totul ,

Unde dragostea ne topeşte în privirile ei Şi unde se naşte

Eternitate…

121

2012

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

122

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SĂRUTUL DISPARIŢIEI De ce azi Soarele aruncă razele în dispariţie, Apostrofând o beznă depunctată Şi-mi îndulceşte ceaiul verde Cu-o plictiseală incoloră, Disperată?

Am aruncat cu bulgări în albastru, M-am răstignit în zâmbetul scămos... M-am stors Şi-am îngropat cu a mea umbră amintirile-n dezastru, Şi-n faţă m-am scuipat pe dos. Strângeam de jos, Strângeam ce este, Strângeam durerea ce-a rămas, Strângeam în braţe nebuneşte Sărutul dispariţiei din vals. Pup dulce-o rază-ndurerată Şi rătăcesc în tainicul perversAlbastru, Incolor Sau verde, Delapidând tot ce se vede. Fug în sinistrul din oceanul cel imens Şi te invit, iubito, la un surfing În sărutările din mult râvnitul vers.

123

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

UN VIS M-am trimis prin SMS în rai Că am vrut să vorbesc cu Noe, Să-l întreb cum aş putea salva iubirea Într-un potop al indiferenţei, Minciunii violente Şi durerii pline de insomnie...

Am fost trezit de o fericire Ca să-mi culeg câteva riduri de pe faţă...

2008

124

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ÎNDRĂZNEALA ABATERII Din Stănescu cânta Alifantis Imediat radiându-ne-n fericita tinereţe... Veneam Şi plecam Prin clipele timpului neobosit. Ardeam în focul dorului ameţit Şi ne stingeam în cascadele reverberate a luminoaselor sărutări Ale clipei de mâine, Ale clipei de azi, Ale clipei de ieri... Roteam volanul plimbărilor noastre Într-o abatere îndrăzneaţă Cu mult Soare, În multă gheaţă... Şi ne topeam încet Într-un fericit hohot Sau fericit bocet Din amiază... Dar ce contează, Când atâta fericire ne încoronează? 2004

125

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

VORBE ŞI TĂCERI... Îngropată dragoste-n tăceri... Miros de putregai şi toamnă... Gândurile abuziv Îmi pictează inima cu Soare Şi ca o noapte Sunt presat de insomnie... Aprind lumini Să fug din Universul găurit în puncte negre Şi-n mister... Precum laleaua deschid ochii Să beau Primăverile din cer... Mă-mbrac în vorba ta, În tăcerea ta Să-mi fie cald...

Descumpănite aşteptări, Un Soare-ndrăgostit şi îngheţat, O cruce în mormânt Şi în tăceri, Miros de putregai...

Şi o Distinsă Toamnă Nu mai doreşte să-mi vorbească-n telefon... Mă-mbrac în vorba ta, În tăcerea ta Să-mi fie cald...

126

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

STINGHERE LUMÂNĂRI Pe prispa temniţei iubirii Eu stau Şi plâng în lumânări aprinse, Calica ploaie Îmi adună ochi în palme Ca să-i arunc în faţa ta, Uitată în orgoliu Şi doliu... Te îmbrac în al meu zâmbet trist Şi te gonesc cât mai departe De Hotelul D’Angleter, De libertatea spânzurată În marea temniţă din cer Cu vise groaznice-n mister... Şi cu-a ta inimă din fier Îmi sculptez sufletul Pe lacrimi din granit....

127

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

STELE PLÂNSE Un cer cu stele-am plâns în noapte, Un cer cu stele-am plâns în zi Şi-am adormit într-o iubire rătăcită...

Ascuns în riduri mocirloase ale inimii zbârcite Şi-n zâmbet trist, În discoteca verde Am cântat cu Sfântul Patrick Şi-am încercat să uit durerea Răspunsului fugar... M-am îndulcit într-un sărut cu mult amar... Şi-un supărat sacrificat de-o săptămână Mă cheamă nebuneşte Să-înot într-un bazin unde-i mult peşte... Dar eu am ales marea Cu nori, cu vânt şi cu mult Soare, Unde doar tu îmi eşti salvarea...

128

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

GALAXIA OPTIMISTĂ Existenţă îngropată în lumină, Întuneric rătăcit în şoaptă. Univers tăcut, Tăcută soartă...

Va rezista o fragedă iubire Inertelor şi înţeleptelor tristeţi? Luminile Şi-au dat mâinile...

Oare câte universuri Se servesc la masa existenţei? Oare câte galaxii denaturează În zâmbetul final al focului de artificii? Unde ar fi Soarele Şi săruturile iubirii noastre La masa existenţei? Unde să fie, Zâmbăreaţa Excelenţă, Când tu şi eu = iubire = existenţă!!!

129

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PLECĂRI CĂLĂTOARE Au venit rătăcirile.... Întunericul a dat busna în tăceri... Admir florile amintirilor Pierdute în mine.

Vântul a suflat Soarele în alte galaxii Şi m-a săpat într-o gaură de mărimea mea, M-am îngropat în timpul mort şi negru... Ai plecat... Inima, învelită cu suspine, Aprinde lumânări în rugăciuni Şi-mi răstigneşte crucea pe lacrimile Pierdute în tine. ****

Au venit rătăcirile... Întunericul a dat busna în tăceri... Admir florile amintirilor Şi mor...

Te strig cu tăcerea... Aprind lumânări În biserica clipei Când nu m-am născut...

Am secat dimineţile, Urcându-mă pe şoapte şlefuite Dintr-un univers în altul În adevărul existenţei...

130

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

****

Au venit rătăcirile Să mă ancoreze De ultima speranţă.... Îmi caut inima în braţele dragostei rămase Şi plâng amintiri... Privesc tăcerea existenţei... Vorbesc lumini... Au venit rătăcirile...

2005

131

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

VOCI FUGARE Fugare lumi, Fugare umbre, Fugare nopţi... Şi un act terorist în inimă... Credinţa epidermică, frivolă Ne coace-n rolă...

Recluziune şi exasperări, Priviri grăbite, Prăfuite aşteptări Ne plimbă-n mocirloase întrebări Cu multe staţii şi cu multe gări...

Devastatoarea consternare ne derută Să fim fugari şi în durerile acute... În noapte fug lumini să prindă umbre, Să încălzească inimile scunde...

Fugară tu... Fugarul eu... Fugari păziţi de Dumnezeu...

2005

132

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

XEROXÂND IUBIREA Rareori am fost în viaţă... Ce noroc Să adorm la tine-n braţe Stins pe foc. Jonglam stelele şi Luna, Soarta-n vis... Te furam în întunericul Aprins. Morţi, invidioşi în stradă, Fără drept Xeroxau a noastră viaţă Consecvent Şi prin foile A4 Ne priveau, Ce folos că un A4 Doar vedeau.

2004

133

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

COSMOS ÎNDRĂGOSTIT În Universul meu, În Universul tău E trist şi rece. Să zidim poduri Pe unde lumina ar trece. În Universul tău, În Universul meu E rătăcire. Să visăm Şi visători să fim de fire.

În Universul meu, În Universul tău Iar viscoleşte. Să zburăm Unde doar inima doreşte. În Universul tău, În Universul meu…

2013

134

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

FLORI Ne-am întâlnit sa naştem flori Şi ne-am înecat în sărutări…

Visele le-am transformat în insomnii…

Ne-am pierdut în sentimentele nebune… Am aprins nopţile…

Gândurile le-am pierdut în labirinturile rătăcirii… Şi am nins peste tot…

Am nins cu Primăvară

Şi cu multe flori…

135

2012

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ZÂMBET SOLAR Astăzi lumina mi-a zâmbit Şi eu i-am zâmbit ei,

Şi ţi-am zâmbit ţie -

Lumină să fie...

M-am trezit în palmele tale Matinale..

Am sărutat visele de pe pleoapele tale Astrale

Şi m-am încălzit la focul inimii tale Iubitoare..

Astăzi m-am topit în zâmbetul tău Şi am luminat ca un Soare...

136

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ZBOR PICTAT Eu astăzi am fost cuminte cu mine:

Am admirat lumea prin fereastra viselor, M-am jucat cu liniştea

Şi lumina din privirea ta

Şi am ascultat tăcerea adormită în noi. Vântul insista să-mi spargă privirea,

Dar am reuşit cu un stoicism desăvârşit Fereastra să închid.

Multă lume mă ajută să ţin fereastra închisă Şi să închid ochii.

Mă ajută să pictez săgeţi

Pe pereţii inimii înfometate

De ploile sărate

Ale lacrimilor îndrăgostite...

Dar eu am desfăcut braţele

Şi am zburat departe, departe,

Unde nu este zi,

Unde nu este noapte,

Într-o oază a dragostei senine... Mai aproape de tine,

Mai aproape de mine.

137

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

VIS POLAR Se răceşte timpul, Se răceşte. Visele îngheaţă pe la ochi Şi-amintirea rău ne viscoleşte Sufletul golit şi prăfuit.

Se răceşte timpul, Se răceşte. Lacrimle se usucă-n noi Şi-ntunericul s-adună la ferestre Cu un dor cumplit întroienit.. Frig e peste tot Şi doar tristeţe Se aşterne în priviri şi peste văi. Se grăbeşte timpul Să îngheţe Gândurile ce ne-au risipit.

Şi-n calvarul agoniei ninse, Într-un loc uitat de Dumnezeu, Întunericu-ngheţat cu stele stinse Cu durerea noastră-a adormit. Se răceşte timpul, Se răceşte. Visele îngheaţă pe la ochi Şi-amintirea rău ne viscoleşte Sufletul golit şi prăfuit.

138

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

LUMINA UNEI PRIVIRI Un trecător Întâmplător C-o lacrimă mi-a atins privirea Şi a plâns acea lacrimă, A plâns cu mine, A plâns cu inima mea, A plâns cu visele mele, A plâns mult soare, A plâns multă jale, A plâns multă iubire Şi prin ea, ca o lumină, am trecut prin întuneric, Până m-am regăsit din nou în viaţă... ****

Un trecător Întâmplător Mi-a dat o lacrimă pe-obraz... Şi el a plâns, Şi eu am plâns, Şi ea a plâns Multă lumină Şi iubire Cu multă viaţă În infinitul din a lui Şi-a mea privire...

139

2012

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

BISERICA TĂCERII Au secat dimineţile... Razele uscate Respiră cerul îngălbenit... Să scot tăcerile din plic... Tăceri să strig...

Vântul se rostogoleşte în infern...

Când nu m-am născut, Am aprins lumânări în biserica Clipelor pline de tine...

Şi fiind cu tine Am aprins lumina clipelor trăite, Când nu m-am născut... Am ars în focul rece, Aprins cu şoapte şi durere... A rămas cenuşă... A rămas tăcere...

140

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

VISELE TĂCERILOR NOASTRE Fiindcă te iubesc, Eu nu ştiu dacă am Dreptul să trăiesc... Am o dorinţă Să declar război la tot... Cu ce eşti vinovată tu, Încătuşată-n existenţă? Cu ce să fiu eu vinovat În tine-ncătuşat? Cu ce sunt vinovate Visele tăcerilor noastre?

Azi dimineaţă Cerul a lătrat la mine Şi-a răsărit bizar Incendiata existenţă... Eu aş fugi pe o insulă-n oceanul liniştii... Eu aş fugi din nopţi în stea... În căutarea ta... În căutarea mea...

2005

141

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

TRISTEŢI VESELE În batjocura feroce a tristeţii Mă simt pierdut în mine... Vacarm crispat de înşelări şi rufării... Insinuat dispreţ... Plânse destine Mă îneacă-n jale... Umbre rebele din potop atenuat O burniţă de amintiri În suflet mi-au sculptat... Aventuri scorţoase Cu scene libertine Şi râs joben Şi redingote-ambiţioase... Ninsori fierbinţi Din luminos infern...

142

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PLOUĂ ARGINT Plouă argint

Peste ochi,

Peste pleoape.

Plouă argint

Peste vorbe

Şi şoapte.

Plouă argint

Peste zi,

Peste noapte.

Plouă argint

Peste tot,

Peste toate.

143

2012

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

VALS POETIC Dac-aş fi o poezie, Poate tu mă vei citi Şi ai şti ce e în mine, Şi ce nu e, tot ai şti. Şi culorile ar stinge Nopţile din Univers. Poate-atunci vei înţelege Visele din al meu vers. Nu ar plânge-atâtea clipe, Lumini triste nu ar fi. Chiar cu aripile frânte Am zbura unde-am dori. Eu ţi-aş spune poezie, Poezie ţi-aş zâmbi, Ca lumină-n noi să fie Şi lumină am trăi. Şi-ntr-un colţ de veşnicie Chiar de lacrimile-aduni Şi de-i tristă poezia, Tot ai vrea ca să ţi-o spun.

2013

144

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

LACRIMI NINSE Nu, nu sunt gândul despărţirii Şi-ntemniţat nu sunt în vis. Cu mine-am nins

A mea privire,

Întroienită-n rătăcire, Cu mine-am nins Sincera ta,

O amintire,

Profunda fire

Şi o credinţă că iubirea

Născută-n noi e paradis. De ce mă plângi?

De ce m-ai plâns?

145

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

146

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PLÂNS INVIZIBIL Eu nu voi acuza pe nimeni Şi clipele săpate-n palme Şi pe frunte

Nu le-oi plânge.

În sinea mea m-oi exila

Şi-n inimă voi aduna durerile trădării, Voi aduna durerile tăcerii, Ruinele iubirii.

Şi doar aşa mă voi învinge,

Şi doar aşa voi fi cu tine.

147

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CENUŞA AMINTIRII Din ochii mei plouă cenuşa Clipelor arse-n amintiri

Şi ruginit e lacătul la uşa

Viselor unde-am adormit. În cerul putrezit

De-o vreme în lumină

Se zbate-o inimă în dangăt rătăcit Şi peste tot e întunericul cumplit, În ale mele stele

Şi-n priviri...

Din ochii mei pe cer iar plouă amintire, Unde eu veşnic te ador,

Unde tu veşnic mă admiri...

148

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

COPLEŞIRE Eu voi rămâne în culori,

O aşteptare cu ninsori

Într-un tablou la tine-n vise. Eu voi rămâne undeva,

Lumină în inima ta,

O stea în depărtări aprinse. Eu voi rămâne în priviri,

Cenuşa plânsei amintiri,

Un zbor pe-o cale-abandonată. Eu voi rămâne în tăceri,

Un dor şi-o lacrimă-n dureri,

O rătăcire într-o soartă.

149

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

NUNTA GHEŢARILOR Dragă, ce se întâmplă, Când doi gheţari se înfierbântă? O mare în soartă Cu ţipăt în şoaptă... Şi valuri, valuri aparente, Destramă amorţitele valenţe... Meschin, imaginar răsterfelite Sub trepidaţii ritmice umbrite. S-ar moţăi lumina lor placid, Opac privind, Suav răstălmăcind Un dans monden şi foarte caligrafic C-un început dezgustător, dar practic Sau glume triviale şi sărate Dispreţ coclit cu agresivitate. Se roade gândul enorm de ocean Cu-o imprudenţă-n ritm cotidian Şi-un înţeles guşat, dar afirmat Apune-n ostentaţia din pat.

Ce somn dorit, frustrat de-un şiretlic, Se cuibăreşte-n răsăritul necioplit, Că noaptea fuge cu dureri la tâmplă... Vezi, multe, dragă, se întâmplă, Când doi gheţari se înfierbântă...

150

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PRIMĂVARĂ NINSĂ Ninge... Demult trebuia să răsară Primăvară...

Farmecul epidermic al Soarelui Seninează orgasmul inocenţei Zborului nostru, ce-i în grevă obscură, În feeria luminii iniţiatice Şi seducţiei indecente. Tristeţile mele sunt ascunse În a ta privire, În al tău zâmbet, În ale tale tăceri Şi sunt uscate în ale tale lacrimi... Eu rătăcesc prin mine, Rătăcesc prin tine, Prin amintire...

Şi toate viorile lumii Cântă tristeţea din mine...

Am aprins crengile-n copacul vieţii, Să ardă rătăcita Primăvară, În parcul rece-al fulgilor de-afară. Ninge...

2005

151

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

TĂCERI RĂTĂCITE Privesc apusul prin fereastra ochilor... Rătăcesc pe cărările tăcerii din cer... Şi podul spre Soare mi-l zideşte vântul, Împrăştiind norii în albe scrisori Cu timbre albastre...

Dereticând prin hazard împietrit şi înalt, Orgoliul vremii indulgente Mişună înţelepciunea cocoşată în religii Şi-n efemerul sinistru lustruit cu suplicii... În covalescenţa avidă de multă vigoare Solitarul devastator doare...

Talmeş-balmeş şi posac se cântă la harpă, Împletindu-ne misterios într-o soartă...

Regăsindu-ne în refugiul subit Al rătăcitelor lumini ce demult au înviat Sau poate au murit, Ne dosim în spatele curajului fantasmatic. Dezolantul perfid şi pervers Din lacrimi e şters... Eu prin tine am mers...

Ce frumos e în cerul tăcerii tale! Vânt, nori şi prea mult Soare...

152

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

VIAŢĂ ŞI DRUMURI Drumurile s-au înfipt în rătăcirea mea... Arunc săgeţi în stele Pentru a-mi regăsi inima Orbită de iubire... Te rog nu lovi cu picioarele în ea, Doar nu jucăm fotbal...

Sângerează ochii în lacrimi... Doar timpul ne priveşte liniştit Şi zâmbăreţ... Dă-mi mâna şi urcă-mă-n barca dragostei Şi adevărului Pentru a pluti prin lacrimile fericirii... A înflorit Iarna cu multă zăpadă, A nins Primăvara cu multe flori, A apus Vara cu mult Soare, A răsărit Toamna cu multe ploi... Păsările au ieşit în stradă La paradă...

Ce scop oare şi-a pus Dumnezeu, Când a inventat viaţa?

153

2006

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

„CEAŢĂ NEBUNĂ” Bate ceaţa-n uşă... Lumânări Pe scări, Aprinse mii, Plâng rugăciuni Să vii...

Rup amintirile-n bucăţi Şi inima-mi arunc La coşul de gunoi... Tăcere tristă... Alerg prin noapte Lacrimi negre să adun Într-o batistă...

Flori în perechi Boceşte existenţa-n prispă... Şi nu mai sunt cuvinte... Sunt doar tăceri, Doar amintiri Si focul stins în lumânări...

2005

154

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PLOAIE SĂRATĂ Ploaie sărată,

Ploaie sculptată,

Ploaie pictată,

Ploaie visată,

Ploaie rugată

Şi-nlăcrimată,

Ploaie plecată,

Ploaie uitată,

Ploaie sărată...

2010

155

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

TĂCERI OARBE Am strigat ecoul din apele tăcerii, Culegând ţipete din limpedele-ntuneric... Care Ar fi oare Zâmbetul durerii?

Am aprins lumină-n amintirea oarbă, Ea, în fond, să nască mai mult întuneric.... Cine Şi-ar impune O astfel de soartă? Am iubit... Şi încă inima iubeşte, Chiar dacă-i lovită de înţelepciune... Unde Aş ascunde Tot ce mă priveşte? În abisul aspru de lumini cu ceaţă Rugăciunea-i stinsă... Lumânări de gheaţă Mă aruncă-n moarte, Să rămân în viaţă...

156

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CĂRĂRI UITATE Să pleci, Să scuipi, Să minţi... Lumini din vieţi cărunte La tâmple şi pe frunte Şi-o moartă amintire Săruţi...

În bocet agonia Durut aruncă lacrimi Şi arde-n stinse patimi... Toceşte cuie multe, Ciopleşte cruci din munte Şi scuipă-n rugăciunea Mulţimii fără nume...

Nu te priveşte... La praznicul iubirii Tu să nu taci. Pe placul celor adunaţi să faci... Eu cu tăceri te voi privi, Văzând că eşti Doar ceea ce doreşti să fii... Păcat...

2006

157

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

158

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

TRISTEŢI TĂCUTE Surda şi oarba lumină Timpul îngropă-n mister... Ca să nu fiu, de la mine Pe mine mă cer...

Bate durerea în Soare Cer din apus răsculat... Bate cu valuri oceanul şi marea, Suflet secat… Rupe tăcerea din mine Gânduri scuipate în vis... Şi o calică iubire Plânge abis...

Viaţă tocată-n rugină... Roi de prieteni falşi Toţi au venit să mă-ngroape În zorii laşi…

Jalea mă plânge-n temniţe, Lacrimi usuc în dor. Singur mă-ngrop în aziluri sinistre… În tine mor…

Râde tristeţea de mine, Râde în hohote mari, Trist mă înşeală-amintirea Că dispari…

Ţipă în gol disperarea, Câinii mă latră-n pustiu Şi o speranţă mă vinde Cât mai sunt viu...

Eu rătăcesc prin morminte O despărţire să tac, Moartea mă joacă în cărţi şi-mi Cântă în prag...

Nu mă primeşte pădurea, Lupii de veghe toţi stau… Sunt un străin mie însumi... Nu mă vreau...

Timpul în culmea plăcerii Anii-mi serveşte încet... Timpul moare cu tine în mine Inocent... Calc întuneric pe stradă Şi întuneric respir, Că întuneric e totul Nu mă mir...

Inima nu mi-e prieten, Scuipă-n artere venin, Scuipă cum poate sărmana Al meu destin...

Ochii!.. Îmi arde privirea... Falsă mi-e soarta în paşi… Viaţa miroase a carne prăjită Şi ochi arşi... 159

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

MOARTE ETERNĂ Şi ce a fost,

A fost să fie,

Şi timpul peste tot a nins,

Şi ne-a lăsat drept moştenire O prăfuită amintire,

Un răsărit grăbit apus.

Destăinuire, fie-ţi milă

De-un suflet rătăcit în dor,

Cu ceru-n lacrimi te implor

Du-mă pe mine-n acea clipă,

Unde-am trăit iubirea frântă Şi-acolo lasă-mă să zbor. Etern să fiu,

Etern să mor…

160

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

RECULEGERE Ninge...

Şi e rece pe soarele nostru.

O brumă de tăceri s-a culcat peste lumina celestă Eu nu mai sunt, Ninge...

Şi totu-i sur...

Tu nu mai eşti

Şi e tristeţe-n jur...

Nu mai sunt culori să le culegem iar

Şi vise nu mai sunt să le visăm... Tăceri tu îmi trimiţi în dar

Şi în zadar

Încerc eu să apropii depărtările,

Şi în zadar

În amintiri te caut,

Şi în zadar...

Ninge în pustiul nostru devastat de vânt şi amintiri. Sunt stinse în dor ale noastre priviri... Eu te aştept,

Tu mă aştepţi...

Şi multe vieţi

Noi nu vom fi...

Şi multe vieţi

Ne vom iubi...

161

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SUFLET STINGHER Mă gândeam la tine,

Plimbându-mă prin sufletul meu stingher Şi căzând în înălţimile cerului.

Scotoceam prin inimă

Şi prin arterele mele umplute cu plumb

Şi căutam acea rugăciune a misterului,

Unde e multă lumină, dragoste şi vis,

Acea rugăciune

Ce ne topeşte cu acel paradis

Inimaginabil de infinit

Şi de necuprins.

Încercam să desfac aripile mele grele Şi cu ele

Să adun toată singurătatea din mine, Toată singurătatea din urmele mele,

Lăsate pe cerul sufletului meu stingher Şi în acel pustiu imens

Să mă rog pentru bine,

Să mă rog pentru tine.

Lăcrimând la cer,

O lumină să aprind

În sufletul meu stingher.

Mă gândeam la tine...

2013

162

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PUSTIU S-au uscat copacii în acest oraş

Şi s-au înnecat culorile în ceaţă...

Soarele apune-n fiecare dimineaţă Şi e doar tristeţe în priviri Şi-n amintiri...

S-au uscat copacii în acest oraş,

Străzile adulmeca tăceri cu gheaţă... Timpul prăfuit

Şi-mbătrânit

E uitat pe-a întunericului faţă... Timpul e uitat în cimitire,

Unde-i multă moarte,

Unde-i multă viaţă

În răstignirile din putredele oase Şi suspinele divine...

S-au uscat copacii în acest oraş

Cum şi lacrimile tale s-au uscat Pe-ai mei obraji...

163

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

RUGĂ EI Treci iar prin mine rugăciune Şi-nalţămi visele la cer

Prin depărtări şi întuneric, Prin galaxii şi universuri,

Şi prin credinţa în lumină, Prin devenire,

Prin iubire,

Să fiu din nou al ei mister, Să fiu din nou a ei privire.

164

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

VIS RĂSTIGNIT Hoarde de nori Vin cu ninsori, Vin peste vise. Frigul pătrunde În gând şi în dor, Si-n luminile stinse. Stinsă e candela În rugăciuni, Stinsă-i privirea. E întuneric Şi-n rătăciri E ninsă iubirea. Cât se mai poate De aşteptat Ce nu mai vine? Cât să-ndurăm Acest infern Fără iubire?

Plouă-ntuneric, Plouă pustiu Pe ochi şi pleoape. Hoarde de nori Vin cu ninsori În vorbe şi-n şoapte. Eu m-am trezit Şi te-am găsit Chiar lângă mine A mea lumină, A mea credinţă, A mea iubire.

2012

165

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ADEVĂR ŞI LACRIMI Din păcate, Adevărul tău Este minciuna mea. Din păcate, Din cer căruntele lumini Ca şi căruntele tale priviri Mă topesc în infinita ta tristeţe, Mă biciuesc Cu acea veşnicie cristalină Şi divină Din lacrimile acelui adevăr Stingher Şi sapă în întuneric Acel străin generic, Acel imens şi încins Abis Ce mă-nghite pe mine Şi mă rătăceşte În profundele tale suspine. Şi sufletul meu în etate, Secat de atâta singurătate, Este pierdut printre cuvintele ninse În ale mele şi ale tale vise. Cuvintele ce ţi le-am şoptit Cu atâta lumină Sublimă, Cuvintele ce le-am tăcut Cu atâta întuneric. Şi doar îndepărtata Şi recea noastră stea Poate vedea, Că din păcate, Adevărul tău Este minciuna mea...

2013

166

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PRIVIRE SPARTĂ Mi s-a spart privirea

De zâmbetul tău

Şi nu mi-e greu să fiu orb,

Şi nu mi-e greu să caut rătăcirile pe cer Nu mi-e greu,

Zău,

Ca un corb.

Să mă-nec în acea risipă a sufletului, Să mă scald în înălţimile gândului, În ecoul cuvântului

Şi în liniştea cimitirului din noi,

Unde arde întunericul

Şi privirea este îngropată în lacrimi, Să culeg depărtările sinistre În acea despărţire

A conştiinţei de ruginita devenire,

Să culeg flori din marginea timpului În acea tăcere

Din suprema durere

Şi în acel zbor al tristeţii,

Pe acel zid al lacrimilor şi ceţii

Să adun ţăndările luminii

În sparta mea privire.

167

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

NINSORI CU ASTRE Ciorile şi-au făcut cuiburi

În copacii Primăverii noastre

Şi-au vestit că vin ninsorile cu astre...

Cerul nostru-ndrăgostit de-o veşnicie Ne întrebă ce-o să fie.

Ce-o să fie cu împărăţia dragostei Şi liniştii din inimi?

Ce-o să fie cu lumina

Din ale pulsului bătăi senine?

Ce-o să fie cu sărutul,

Adormit în ale noastre vise?

Ce-o să fie cu plimbările

Prin şoaptele încinse?

Ce-o să fie cu al zâmbetului vals cu stele

Şi căldura din priviri ce în noi cerne?

Ce-o să fie,

Nu se ştie,

Că vin vremuri grele

Şi o iarnă-ncărunţită

În noi se aşterne...

Ciorile şi-au făcut cuiburi

În copacii Primăverii noastre

Şi-au vestit că vin ninsorile cu astre...

168

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

TRISTEŢI ŞI LUMINĂ Astăzi Ai plecat departe Să culegi în grabă Un braţ de tăceri.

Astăzi Mi-ai adus în palme Lacrimi reci cu ceaţă, Lacrimi cu dureri. Astăzi Plânge dimineaţa Plânge şi lumina Rătăcită-n nori.

Astăzi Amintirile mă-neacă Şi boceşte dorul Vise cu ninsori. Astăzi Soarele e rece, Trist e orizontul Înecat în ploi.

Astăzi Mi-ai adus în palme jalea... Şi o despărţire Toarce-n amândoi. Astăzi Am plecat în mine Să tac o tăcere, Să mă regăsesc.

Astăzi Am plecat departe Ca să fiu cu tine, Ca să te iubesc. 169

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

170

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

AMINTIRI ÎMPLETITE Un cer cu stele-am plâns Şi cu durerea ascuţită Mi-am tăiat inima-n felii. Le-am pipărat cu noapte... Le-am sărutat cu zi...

Şi oare ce ar fi Dacă în loc de punct S-ar pune virgulă pe „i”?

Un sectarism faimos... Eczemă măcinată în spiritul veros... Subită vestejire... Incidental snobism... Forţată despărţire...

Gravură răstignită, Cu lacrimi pironită Pe inima ce-am zmuls-o din artere... Să te privesc, Să-mi amintesc Nuanţe conturate În valuri tatuate Cu ghimpi de trandafiri.

Şi-o luptă grea de tot, Un auto-complot îmi vine Să-mi opresc pulsul împletit cu amintiri...

171

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

NINGE ŞI CULORILE SUNT ALBE Ninge şi culorile sunt albe, Amintirile-s ascunse în zăpadă, Liniştea, rănită şi străină, C-o privire albă ne dezbină.

Ninge peste ochi şi peste pleoape, În tăcerea noastră să ne-ngroape. Gândurile ning suspine-n lacrimi Şi-n destinul exilat în patimi. Ninge peste inimi îngheţate Şi-n privirile în depărtări uitate. Vise şi speranţe-nzăpezite Zac în amintiri încărunţite. Ninge... Ciorile roiesc în zări flămânde, Încercând luminile să prindă, Într-un timp îmbătrânit şi rece Şi într-un pustiu să ne înece.

Ninge şi culorile sunt albe, Amintirile-s ascunse în zăpadă, Liniştea rănită şi străină C-o privire albă ne dezbină.

2010

172

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

DRAGOSTE INTERZISĂ În seara asta plâng cu amintiri Şi vag sentimental

Sunt măcinat în dorul trist -

O stare degradată în glume triviale. Meschin,

Igrasios,

Imaginar mă terfelesc...

O amorţeală împăcată

M-a angrenat într-o poveste

Şi mă bronzez într-o plăcută veste... În seara asta plâng cu amintiri... Iluzii efemere mă stăvilesc

În a iubirii rufării.

Lecturi disimulate,

Vocaţii complicate,

Frisoane răspicate-n melodii...

Iubire rătăcită în amurg lacrimogen Şi gesturi languroase

Cu alchimia versului anost,

Sfâşietor marcat de-un rug miraculos...

173

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Să fie oare fără rost

Plăcerea execuţiei supreme?

Irevocabil pătimaşă

Notifică o stăpânire-n mine,

Necruţătoare prăbuşire-n nesimţire, Măgură stearpă-n stil meticulos... O, Doamne!

Îneacă-mă-n siesta amintirilor sfâşietoare, Arde-mă-n rugul primăverii delirante

Şi lăcrimează-mă-n virtutea sfatului tardiv, Fă-mă pustiu setos,

Imun la gravitaţii decisive

De-a interzice-o dragoste

În lumea vieţilor cursive!

În seara asta plâng cu amintiri...

174

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

AMINTIRI CĂRUNTE Iar mă acuzi şi-n suliţi tăcerile îmi iei, Forţezi o rătăcire, uitată în dureri... Într-o răscruce stearpă cu mine m-am pierdut, Să fii o fericire ce nu ai cunoscut... Acum sunt acuzatul la judecata mea De plânge învierea cu ţipete din ea, De se înalţă spinii în cerul pironit La cina cea de taina, când nu m-ai părăsit.

Şi iar e întuneric în universul meu. E obosită ploaia, căzută-n apogeu. Eu pe lumina oarbă demult m-am răstignit, Păzind o amintire în timpul risipit.

2008

175

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

HAVANA De ziua mea Am primit un buchet de lacrimi Şi un bileţel cu tăceri... Mi s-a interzis să iubesc... De ziua mea Am vrut... Ah, cât de tare-am vrut Să te invit în inima mea La o cafea!...

De ziua mea Am deschis o fereastră în Pământ Şi mi-am îngropat sufletul în dor, În gândul la tine... De ziua mea Să mor, În cer cu vântul am urcat... De ziua mea... Apus uscat Pe-o etajeră de păcat...

176

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CIMITIRUL LUMINII De când ai plecat Vorbesc cu dimineţile, Ca o lumină În privirea desăvârşirii Şi-ţi ascult tăcerea... Mă culc în suspine Şi mă-nvelesc cu lacrimi... A murit timpul Şi s-a îngropat în mine... Privesc tăcerea existenţei, Vorbesc lumină...

Inima mea a încetat să bată, S-a transformat într-o piatră rece Ca o temniţă a dureriii... Au venit despărţirile Să-mi ciugulească Ultimele speranţe... Îmi legăn inima În braţele dragostei rămase Şi plâng amintiri...

177

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

****

Când ai plecat, A murit timpul Şi sa îngropat în mine... Privesc tăcerea existenţei, Vorbesc lumină, Plâng amintiri...

Mă culc în suspine Şi mă-nvelesc cu lacrimi...

Visele m-au exilat În galaxiile îndepărtate A labirintului ultimelor speranţe... Îmi leagăn inima În braţele căutărilor rătăcite Şi caut lumină Sub pleoapa existenţei... De când ai plecat, Vorbesc cu dimineţile... Inima respiră dureri... Ascult tăceri...

178

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

LA MASA DRAGOSTEI La masa dragostei Plouă îngheţată... Buzele noastre Vorbesc doar ciocolată Şi râuri de cafea espresso ne îmbată. Inima, uscată pe cuptorul dorului, Saltă într-un val din faţa vaporului, Ancorat în nori Cu raza Soarelui din zori... Cât curcubeu Zâmbesc lacrimile tale, Revărsate în cascada sărutărilor! Şi barca mea Se lasă dusă în căutarea mărilor Într-un imediat departe Sau un hă-ă-ăt aproape Al împărăţiei dragostei...

2004

179

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

AMINTIRI ŞI DESPĂRŢIRI Şi de am plâns, Şi de voi plânge Într-o durere de m-oi stinge, M-oi invita în ospeţie Într-un destin al despărţirii.

Să fie linişte pe veci Voi plânge jalea-n lacrimi seci. Prin nori, Prin nopţi, Prin nicăieri Voi plânge timpul în tăceri. O, Despărţire, Nu fi rea Că totul se va lumina Cu reaprinse reveniri Şi-n plâns, Şi-n gând, Şi-n amintiri. ****

Şi de am plâns Şi de voi plânge Într-o durere de m-oi strânge Voi invita în ospeţie Tăcerile din rătăcire...

180

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Să fie linişte şi rece Voi frânge jale-n lacrimi seci. Prin nori, Prin nopţi, Prin nicăieri Voi evada din supărări... O, Despărţire Nu fi rea Că totul se va lumina Şi lacrimi, Gânduri, Amintiri Şi aşteptarea din priviri.

181

2009

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

182

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

DIN PĂDUREA NORVEGIANĂ M-am rătăcit în labirintul despărţirii, Disproporţionat plimbându-mă-n neşansă... Am acceptat să fiu cel înşirat pe sforile din farse... Umbra se internase-ntr-oarecare siguranţă Şi se fardase cu-ntuneric în etalare neridată... Şi geme, Geme obsedată... The Beatles, Murakami, Sau Păduri Norvegiene? Să cer cu împrumut un girofar? Să pictez timpul, Rătăcirea-n calendar?

Din nonşalanţă Am aruncat cu-a inimii lumină în distanţă Şi-am dezosat tăcerea de-ntuneric, Orbit Şi-nzdrăvenit De-al tău generic...

183

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

GREU… Ce ţi-a făcut inima mea De-ai ancorat atât dispreţ în ea?

Marea tristeţe amestecându-se în lacrimi A dezaxat-o-n clipele de ieri Să plângă cu-amintirile-n tăcere O chintesenţă sinchisită-ntr-un pustiu Ca un susur al apei Învolburat într-un amonte viu. Nu-ţi reproşează... Doar inocenţă lăcrimează, Exacerbând un puls din existenţă, Spărgându-se-n a ochilor scadenţă Cu-o ploaie mult sărată şi amară...

Şi de cuvinte dezbrăcând-o într-o doară Ai jupuit-o şi de zâmbetul speranţei, Silenţios înstrăinând-o în distanţă. Şi ce folos că mult ţipa durerea, Incendiată-n plânsul rătăcit? Cu-o lacrimă privirea ţi-am lovit... Şi... m-am lăsat să fiu cel asuprit, Imaginabil împietrit În vid Cu un sinistru plauzibil ameţit. Ai insistat finalul rece... Dur... Ce ţi-a făcut inima mea De-ai ancorat atât dispreţ în ea?

184

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

DUREREA ÎNSTRĂINĂRII Auzi, draga mea, Auzi cum mi se zbate inima? Atinge-mi pieptul, Nu te speria, E ea, Inima mea... M-a părăsit Şi a sărit În palma ta Şi ascultător saltă agale... Sus, Jos, Sus, Jos, Uite-aşa, Mai uşor, Mai greu... Spune-mi, Ce-ai face cu ea, Draga mea?

2005

185

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

DEZAMĂGIRE Te-am văzut Cum vindeai sărutările noastre În gară La preţ de-o noapte sau o seară. Cerşeai priviri la lumea oarbă La machiata ta tarabă. Te-am văzut Cum tocai amintirile noastre În piaţă, Zâmbind la toţi de dimineaţă. Strigai la toată lumea surdă Ca să te cumpere şi vândă.

Te-am văzut Cum scuipai indiferentă ale noaste Calde şoapte, Cerşind la umbrele din noapte, Dansând o mascaradă-n ceaţă Cu măşti pe ceafă şi pe faţă. Te-am văzut Cum vindeai sărutările noastre În gară...

186

2009

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ABANDON DE SINE (Astăzi încă o mamă şi-a abandonat copilul...) E abandon de sine abandonul de copii, E o cădere-n bezna abandonului etern... Nou-născuţii abandonaţi în disperare Ne vor privi etern ca stelele din cer, Ne vor privi în ochi ca pe o mamă Şi vor zâmbi cu dragoste-n tăceri... Privirea lor ne va veni în vise, Privirea lor ne va vorbi mereu Privirea lor... Privire cu lumina stinsă Unde învie şi răpusul Dumnezeu. Să plângi... Să arzi cum arde-o veşnicie, Lacrimi de foc să-ţi curgă pe obraji Din inima aprinsă de urgia Păcatului pătruns şi-n al tău pas.

Nu crede că te vei ierta vreo dată, Chiar răstignita cruce de vei fi, Povara timpului ca un exil de soartă Şi-n bezna iadului cumplit te va găsi.

Un abandon de sine e abandonul de copii...

2010

187

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ÎNTREBĂRI TĂCUTE De-o dragoste sunt spânzurat Şi vântul nepăsării-n nepăsare m-a scuipat. Te rog spune-mi ce să fac? Şi de unde ai găsit acest pustiu imens ce l-ai aruncat peste mine? Oare să însemne lumina o mare dezamăgire? Câte nopţi voi duce încă visele la execuţie? Cât timp scheletul umbrei mele îmi va săpa infernul sub picioare? Chiar am meritat această tăcere arogant de rece Pentru că am IUBIT şi încă IUBESC atât de mult?!

2006

188

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CÂNTECUL TĂCERII Stinge-ţi privirile de soarta mea, Zâmbeşte clipe fericite-n galaxia vieţii tale Să zboare-n stoluri lumini cu dimineţi Şi prinde cerul într-o stea. Eu aş aprinde gândurile-n vise Şi aş culege ploi din Soare, Să ardă lacrimile-n gheaţa obosită Şi viscolul din lumânare.

Ascunsă-i soarta-n dangătul de clopot Şi-n universul tău e întuneric, Şoaptele dulci în nepăsare Cântă tăceri la întâmplare.

189

2006

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ETERNITATE Şi de ce când este Soare, Tu-mi ieşi în cale?

Este oare lumina drogată de zâmbetul tău? Privirile tale taie ceaţa în picături de rouă Şi frumos le aşează în căldura primăverii... Căldura ei te frige... Ştiu... Te frige tare... Inima-ţi tremură până la inocenţă... Mai porţi gheţari pe ochi... Vezi, în acel Titanic Nu e doar sufletul meu, Este toată fericirea ta , Fericirea noastră, Pentru care atâta vreme S-a tocit acest Univers. La recepţia dragostei noastre Am invitat Soarele vagabond În care e scris cu inimile noastre, Eternitate...

190

2006

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

TĂCERI ŞI TEMNIŢE Lumânări aprinse în pădure...

Frunze cad Şi ard În toamne reci... Tăceri Seci Şi ascuţite lacrimi... Dălţi sculptate... Palide dureri... Sorţii tainei în ecoul şoaptei...

Taj Mahal mi-am înfierat în stele Şi în temniţele lui m-am exilat Să mor... Am să tac şi eu C-un Soare În lumina despărţirii, Risipit În norii ultimei speranţe Din furtuna nepăsării, Unde Existenţa-mi cântă Infinitul rătăcit...

2005

191

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

TĂCEREA DURERII Ca să mă doară plăcerea gândului la tine Înfiptu-mi-am bisturiul nepăsării în mine...

Suflat-am aşteptări în ferestrele tăcerii... Răsărit-au dimineţile existenţei moarte Cu explozii de artificii în noapte... Viforul despărţirilor forţate Pictează ochiul luminii îngheţate... Şi inima-mi pulsează Viaţa-n ceaţă, Demult prinsese gustul rece al promoroacei Şi brumei dorinţelor ghilotinate... Să fii tu fericită oare?...

Despărţirile privesc existenţa Prin fereastra tăcerii, Iar insuliţele speranţei Îmi dau puteri să zbor undeva În cel mai aproape Departe... Departe de tăcerea La care ţine-atât de mult durerea...

2005

192

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

TORTURĂ Sădind tăcere în priviri, Înflorit-am firescul vis niţel aspru, Vis eşuat... Şi ce folos că fericirea toată-am înfiat? Am fost înfipt ironic În sensul fără echivoc... Dement deliciu... Trivial noroc...

2005

193

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

194

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

VISE DESPĂRŢITE Tu să nu-mi spui că plângi poezie Şi tulburi dorinţe genezei închini... Să fim pe un web într-un fir de antenă, O lume secretă secret să-mpărţim... Păcate servite-n pustiu demiurgic, De ţipă supremul tăcere pe vânt. Să-mi laşi existenţa-n istorii calice Cu timpul topit în apus de cuvânt.

Nu-mi şterge căderea în ceruri sărate, Albastru-i uscat în dorinţe la zid, Să fugi obosită-n plecări înnegrite Cu-o inimă stoarsă-n suspin poleit. Şi gândul pe note de soartă în beznă Mă duce în ruga din stinse lumini Să-aprind agonia. Să fiarbă răbdarea Cu zâmbete sterpe Şi-n tristul destin.

2006

195

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SPOT PUBLICITAR Uzanţa vremii Ne sapă numele-n iubire Şi cu evlavie ne scuipă În teoria seculară... În doliu subminaţi Noi râdem lipsa de prejudecăţi... Şi cu-o exagerată precauţie Ne tăiem inima-n bucăţi... Ornamentăm platoul de unde e servită... Serviţi o inimă îndrăgostită! Nu vă-mbulziţi... Ajunge pentru toţi...

2005

196

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

JURĂMÂNT Vreau să scriu, Să vorbesc franc cu firescul, Accept tăceri în exilul tristeţii, Lupt cu disperarea. Atât... Ai reuşit Ce ţi-ai dorit.

Dar eu am să trăiesc... Chiar dacă te iubesc...

197

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

198

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Cei ce nu au Patrie, nu au nici inimă. Poezii patriotice

199

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

NOI NU PLECĂM Noi nu plecăm! Noi vom rămâne aici În vise, În culori, În taine... Noi vom rămâne să cerşim pe la răscruci, Uitate clipe-n amintirile orfane. Vom plânge liniştea mileniilor cărunte, Vom aduna căderile la braţ, Vom şterge oboseala de pe frunte, Vom ancora-n dureri cu lacrimi surde, Vom bea ce e al nostru cu nesaţ... Noi nu plecăm! Noi vom rămâne aici În gara noastră Într-o aşteptare, Culcaţi pe rătăcitele poteci. Noi vom rămâne-n pietre reci, În gânduri seci, În nopţile Cu stinse felinare.

200

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Noi nu plecăm! Noi vom rămâne aici Într-o uitată soartă cu fereastra îngheţată. Noi vom rămâne în tristeţi, Pictaţi într-o privire ruinată. Noi nu plecăm! Noi vom rămâne aici În liniştea tăcerilor din cer... Şi timpul la răscruci să ascultăm Ne-om aduna într-un trecut Ca-ntr-un mister... Noi vom rămâne să visăm! Noi vom rămâne să luptăm! Noi nu plecăm!!!

2007

201

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

APRINDEŢI LUMÂNĂRILE Aprindeţi lumânările în inimi Şi plângeţi rugăciunile la cer Că am rămas în lacrima tăcerii, Că am rămas orfani într-un mister. Aduceţi lumânările în piaţă Şi îmbrăcaţi-vă în doliu toţi Să plângem rugăciunea libertăţii Pentru copiii noştri şi nepoţi.

Toţi cei orfani de zâmbete şi vise Încărunţiţi în marele tristeţi Aduceţi şi tăcerile încinse Ce voi doar aţi putut să le tăceţi.

Veniţi cu toţi să fim un sacrificiu, Să fim snopiţi în crâncene bătăi Şi torturaţi că suntem o credinţă Şi nu mancurţi, şi nu docili lingăi. Aduceţi îndrăzneala toleranţei Şi florile strivitei primăveri, Aduceţi pe altar umbra tristeţii Şi rătăcirile în nicăieri.

202

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Aduceţi lumânările speranţei Şi rugăciunile-ngropate în tăceri Pentru un bine şi pentru o viaţă Mai bună decât viaţa cea de ieri.

Şi răstigniţi, dar neînvinşi de nimeni Să-ngenunchem în rugăciuni la cer De viitorul ce ne aparţine În orice colţ a lumii şi ungher. Aduceţi din oraşe şi din sate Toată suflarea dornică de vis Şi adunaţi să fim o Demnitate Ca o lumină fără de cuprins.

Priviţi la cer cu ale voastre inimi Neliniştea din suflet neîmpăcat... Priviţi cum şi strămoşii ne admiră Ce pentru visul nostru au luptat. Aprindeţi lumânările în inimi Şi plângeţi rugăciunile la cer Să ne-adunăm cu toţii în lumină Şi-n dragostea destinului auster.

7.04.2009

203

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

BARICADE DIN INIMI Noi am zidit din inimi baricade, Noi ne-am aprins luminile în vis Şi am învins, şi vom învinge-n toate Toţi inamicii ce ne-au exilat în noapte Şi au furat al nostru paradis! Săriţi, copii, părinţi ai libertăţii, Că hoţii au dat buzna peste tot Şi ne-au lovit din faţă şi din spate... Săriţi să ne-apărăm cu zel dreptatea Şi să oprim acest nefast complot!

Destinul nostru e-n pericol crâncen Şi-al nostru viitor e prins la zid. Noi astăzi să luptăm ca niciodată! Să făurim eterna noastră soartă, Pentru copii, pentru nepoţi luptând! Săriţi, apărători ai rugăciunii, Să apărăm al nostru viitor, Să arborăm drapelul demnităţii În zorii şi-n lumina dimineţii Şi să murim cum luptătorii mor!

Noi ne-am născut în clopote să batem Şi să luptăm pentr-un măreţ destin, Şi-n cer senin să ne dorim o pace! Cu-n Doamne-ajută pentru libertate (S-apindem lumânările în noapte) Noi să luptăm dacă dorim să fim! Noi am zidit din inimi baricade, Noi ne-am aprins luminile în vis Şi am învins, şi vom învinge-n toate Toţi inamicii ce ne-au exilat în noapte Şi au furat al nostru paradis!

2009

204

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

LUMÂNĂRI ÎN PIAŢĂ Aduceţi lumânările în piaţă Şi îmbrăcaţi-vă în doliu toţi, Să plângem rugăciunea libertăţii, Să ne-nălţăm în visele tristeţii La stele exilate-n nopţi. Aduceţi îndrăzneala toleranţei Şi florile pierdutei primăveri. Aduceţi lumânările speranţei, Ascunse în lumina de pe faţă, Ascunse în adâncile tăceri.

Aduceţi dimineţile în inimi Şi liniştea din suflet răsculat Că libertatea azi ni s-a furat. Şi să luptăm cum nu am mai luptat Cu capul sus ce nu-l învinge nimeni.

Aduceţi totul ce puteţi aduce Iubire şi culori din univers, Tot cosmosul aprins în dor şi vers, Să luminăm al nostru paşnic mers, Să trecem de-astă crâncenă răscruce. Aduceţi lumânările în piaţă Şi îmbrăcaţi-vă în doliu toţi Să plângem rugăciunea libertăţii, Să ne-nălţăm în visele tristeţii La stele exilate-n nopţi.

06.04. 2009

205

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CORIDOARELE MORŢII Destinele Ruinele Într-un apus de Soare, Intr-o dezamăgire Şi într-o căutare. Culorile Surorile În lumânări aprinse În rugăciunea sorţilor Şi-n doliu pentru vise. Doare!!! Vai ce doare!!! Să fii-ngropat de viu În a morţii coridoare. Doare!!! Vai ce doare!!! Să-ţi cauţi al tău copil În a morţii coridoare. Durerile, Tăcerile Şi lacrimile-amare Înecate toate sunt În mare disperare.

206

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Privirile, Luminile În marea rătăcire Întuneric doar în jur Sortită înrobire.

Doare!!! Vai ce doare!!! Să fii-ngropat de viu În a morţii coridoare. Doare!!! Vai ce doare!!! Să-ţi cauţi al tău copil În a morţii coridoare

Destinele Luminile Să fim o rugăciune În flacăra din lumânări În stea ce nu apune.

2009

207

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

DOAMNE SFINTE (În memoria lui Grigore Vieru) Lumânări înmărmurite, Rugăciuni încărunţite, Plâns şi gânduri risipite, Doamne Sfinte! Doamne Sfinte!

Plâng şi fiii, şi nepoţii C-au rămas orfani cu toţii, C-au rămas printre morminte, Doamne Sfinte! Doamne Sfinte! Îngheţaţi într-o tăcere, Adunaţi într-o durere Şi pe drumuri rătăcite , Doamne Sfinte! Doamne Sfinte!

A venit o mare jale... A venit cu disperare Bezna-n negrele veşminte, Doamne Sfinte! Doamne Sfinte!

208

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Undeva în ceruri nalte Plâng şi îngerii în şoapte Bocetul fără cuvinte, Doamne Sfinte! Doamne Sfinte!

Adunată naţiunea Plânge o tăcere-ntruna Cum ar plânge un Părinte, Doamne Sfinte! Doamne Sfinte!

Doliu-n suflet şi în ţară C-a murit o Primăvară Şi-au venit friguri cumplite, Doamne Sfinte! Doamne Sfinte! Lumânări îndoliate... Rugăciuni înlăcrimate... Plâng tăcerile smintite, Doamne Sfinte! Doamne Sfinte!

2009

209

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ÎN CĂUTAREA VISELOR LIBERE Priveam în fereastra visurilor mele, A liturghiei ce-o trăiesc cu întreaga omenire. Afară era ger şi ochiul plin de lacrimi îngheţa. Nimic nu se vedea... Se auzea un vuiet! Se auzea un urlet de sălbatici lupi! Se auzeau copacii ţipând în durere, Rugându-se la Domnul Dumnezeu... Era ceva îngrozitor, Ceva neomenesc... Era glasul omenirii lângă fereastra visurilor mele. Fiindu-mi frică de toţi şi de toate Şi vrând să văd ce este sub fereastră, Am stins lumina... Am început viaţa mea nocturnă... Şi în tăcere, Găbjit într-un colţ, Eu ascultam neomeneşti sudălmi De sub fereastra visurilor mele. Pe urmă cineva a aruncat o piatră În fereastra visurilor mele. Bucăţile de sticlă au căzut pe cer... Şi eu astăzi, Acum, În glod şi în noroi Împiedicându-mă de sârmele ghimpate, Care separă sufletul de om, Alerg prin întuneric Şi caut fereastra visurilor mele... Visurilor libere...

1990

210

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

DIVINA LIMBA MEA ROMÂNĂ În Ţara mea arde o stea, În Ţara mea este lumină, În Ţara mea e numai ea Împărăteasă şi stăpână.

În Ţara mea, în Ţara mea Durerile cu ea s-alină, În Ţara mea, în Ţara mea Privirile la ea se-nchină.

Tristeţile au fost deja Topite-n ruga ei sublimă Şi s-a născut în Ţara mea Dor şi iubire cristalină.

Pentru că arde acea stea, E cald şi liber se respiră Şi se treziră-n Ţara mea Toţi ce de vremuri adormiră. În Ţara mea, cum se dorea, A coborât pacea divină Şi ca un fir de catifea Fineţea i-o desăvârşiră.

E bucurie-n Ţara mea, Doar vorba bună se îngână, Tăcerea vorbeşte şi ea Divina Limba mea Romană.

2010

211

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

212

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CORB DE MUNTE Corb de munte! Du-te, Du-te... Du-te şi-ţi caută pradă-n Altă parte.

A fost luptă... Luptă crudă... Am căzut cu mulţi prieteni Şi-s pe moarte. Lasă vântul, Lasă gândul Să m-aline şi să-mi spună Ce-i mai bine. Lasă-mi mama, Vai sărmana, Să mă plângă şi-n braţe Să mă cuprindă.

Lasă tata Să mă vadă Şi-n tăcere să mă plângă Cu durere.

Lasă-mi fiul Şi cu fiica Să-nţeleagă Pentru pace-am stat de gardă. Şi iubita Doar pe-o clipă Calde şoapte să-mi aducă Pe pleoape. Corb de munte! Du-te, Du-te... Du-te şi mă lasă-n pace Cât voi zace...

213

2011

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

9/11 Tu, casă din orgoliu ridicată, Tu, casă în durere ruinată Cu raiul în abis înmormântat Şi recviem în lacrimi înecat.

Oceanul roşu nu mai naşte valuri, Este ascuns în ale sale maluri Înspăimântat de marea tragedie Într-un prezent ce n-a mai vrut să fie. Căzuţi din cer toţi îngerii de-odată În lacrimi spală faţa ruinată, Durerea geme, păsările latră Un suflet mare răstignit pe soartă.

Ruşine, omenire asasină, Ce-ai împletit păcatele-ntr-o vină Şi-n focul laş ai stins multe destine, Şi-ai exilat Pământul sub ruine.

Ruşine ţie, omenire scundă, Că Soarele-ai impus sânge să plângă Şi noaptea-n beznă geme doar durere Că a rămas orfană fără stele. Aprindeţi lumânările-ntuneric Să plouă zi adânc într-un generic Cu multă viaţă-n drumul demolat În bezna unui vis azi ruinat.

214

2003

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PRIMĂVARĂ RĂPUSĂ (În memoria celor căzuţi in urma actului terorist de la Madrid din 11 martie 2004) Plânge Sânge Cerul la Madrid… Plânge în oraş lumea tacit Umbre roşii. Plânge strada Tot ce ochiul ar putea să vadă.

Soartă Moartă... La marea coridă Taurii sunt gata să ucidă Toată lumea ce-a venit în ringPlânge astăzi totul la Madrid.

Drum De scrum… O lume asasină! De ce Pacea iar ar fi de vină? Aţi lovit în ea ca-ntr-un coşmar, Zmulgând foi din viul calendar.

Doare Tare… Gându-i răspicat. Plânge orizontu-nsângerat... La un răsărit şi-apus de Soare Cu Madridul plânge mic si mare.

215

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Zău,

E greu Să fii astfel învins Cu durerea-ntemniţat în vis Şi cu Soare fără de lumină Dus de asasini la ghilotină. Jale

Mare, Crudă şi obscură Tot poporul spaniol îndură... Să aprindem multe lumânări Pentru visele răpusei Primăveri.

2004

216

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

UN PREŞEDINTE (În memoria lui Lech Kaczynski şi victimelor tragediei de la Smolensk) Când a căzut din cer un Preşedinte Într-o tristeţe plină de morminte Şi într-un gând tăcut de-o veşnicie Ce în acel moment a vrut să-nvie. Sa ridicat în cer o rugăciune Cântată şi-auzită-n toată lumea Şi-nlăcrimaţi au fost toţi clopotarii Vestind că a apus în zori un Soare.

Când a căzut din cer un Preşedinte Au lăcrimat tăcerile cărunte Şi a strămoşilor pierdute oseminte Au plâns o jale fără de cuvinte.

Şi toţi pătrunşi de rătăciri tăcute Am adunat lumini din gânduri sumbre Şi am adus în cerul lui un Soare Aprins în fiecare lumânare. Lacrimi perechi În doliul despărţirii Au răbufnit într-un oftat Al omenirii...

217

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

TREZEŞTE-TE, LUME Trezeşte-te, lume! Acum este clipa Lumini să aprindem. Să ardă pustiul, Să ardă tăcerea, Să ardă privirea. Să ardă cenuşa cu toată durerea Strigată la stele. Să ardă şi bezna profund rătăcită Prin Calea Lactee. Şi-n tot Universul, pătruns de-ntuneric Şi găuri cumplite, Să-aducem pe aripi potopul luminii Cu lacrimi sfinţite. Bătăile-n inimi să spună-adevăruri Şi rugi cristaline, Să fim împreună un vis şi-o speranţă În gânduri divine. Trezeşte-te, lume! În noi orizonturi Să fii o lumină, Ca Pasărea Phoenix să fii renăscută Din scrum şi ruină, Să prinzi infinitul în palmele tale Şi timpu-n artere, Să naşti o iubire, Să fii o iubire, Cum soarta îţi cere!

2010

218

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

LIBERTATE Lăsaţi-mă în visul meu, Lăsaţi-mă în al meu zâmbet La umbra unui curcubeu Şi-n sunetele unui cântec. Lăsaţi-mă în amintiri, În vorba dulce a tăcerii, În universul de priviri Şi-n rătăcirile rebele.

Lăsaţi-mă pe crucea mea, Pe drumul meu cu-a mea povară Mă voi găsi pe undeva La o răscruce într-o doară. Lăsaţi-mă şi nu-mi suflaţi Privirea voastră-n lumânare Şi rugăciunea nu-mi luaţi, Şi-n cer lăsaţi-mi al meu Soare. Lăsaţi-mă în visul meu, Lăsaţi-mă în al meu zâmbet La umbra unui curcubeu Şi-n sunetele unui cântec.

219

2010

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

„GULAG” ÎN UNIVERS Gânduri negre în Universul nostru, Stele moarte, Stinse felinare-n cer, Seceri şi ciocane peste versuri, Lumini oarbe – Întunericul infern.

Între veacuri răstigniţii sorţii Cu speranţele uscate-n vârf de ţepi, Lacrimi şi lumini întemniţate, Priviri stinse, Tăceri reci şi seci.

Zbor căzut în gânduri prăfuite, Timp pierdut în spaţii-ncărunţite, Străzi în întuneric şi oraşele-s pustii, Vise îngropate-n nopţi de vii. Zbor în cer, În universul negru... Zbor în gânduri, Zbor în rătăciri, Zbor în amintiri Şi în regrete... Oarbe-mpărăţii Şi orbi servili.

Gânduri negre-n Universul nostru, Stele moarte, Stinse felinare-n cer, Seceri şi ciocane peste versuri, Lumini oarbe – Întunericul infern.

2009

220

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ELECTORALA În ploi priveam... Citeam Gazete nuanţate în dureri... Pe înţelesul nou Îşi ascuţeau cuvintele În roşu, Verde, Galben Sau oranj... Curaj! Curaj! Curaj! Curaj!

Temperament copleşitor, Răsfrângeri de orgoliu, Savoarea umilinţei, Etc, etc, etc, Remaniere în fiecare autor...

Ce vervă pamfletară! Nimicnicie peste Fantezie... Inoportună intervenţie în decadenţă Şi scadenţă mult murdară...

Fatalitate ancestrală, Accent feroce încropit cu multă şcoală Şi răsfirat în circumflexe cu bucata, Imaginar căzut şi înălţat la stele... Gata! Gata! Gata! Gata!!!

221

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Vom fi noi condamnaţii voluptăţii? Vom fi cei resemnaţi După nădejdi contradictorii, Sentimentali în orice suflet alterat, Premeditare machiată de păcat Cu o tristeţe altoită într-un hău Şi-o răpăială de rafale false, Pulverizare-n acuzaţii Şi amărâre-n tulburări?...

Şi cum să fii mai bun Când stratificaţi sunt toţi cu-atâta rău???

2004

222

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

APRINDEŢI CULORILE Aprindeţi culorile negre Că mergem în vise pe veci Departe de casă, Departe de soare Pe raza luminii seci.

Nu plângeţi în palme durerea, Nu plângeţi destinul stingher. Dorinţe deşarte, Priviri ruinate Nu plângeţi că mergem la cer. Deschideţi privirile sumbre Şi prindeţi destinele-n val, Căci vine şi pleacă Şi nu se întoarce Timpul sărman şi amar. Lăsaţi în deşert tulburarea Şi scoateţi tristeţea din voi! Noi mergem departe În eternitate Şi nu mai venim înapoi.

Şi dacă o stea dintr-o noapte Va fi cel dorit Univers, Ascunsele şoapte În negrele ape Ne vor lumina ca un vers.

223

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Priviţi în apus Universul, Priviţi în culori ce-au muţit În zbor spre departe, În bezna distanţei, În visul şi-n gândul dorit.

Voi, toţi cei veniţi din durere Şi cei regăsiţi în tăceri, Cântaţi rugăciunea, Aprindeţi lumina, În zbor spre măreţe-aşteptări. Lăsaţi să coboare căldura, Să vina lumină din cer Că ea este calea, Că ea e destinul Şi zborul spre vis şi mister. Acolo în cer şi în beznă Cu timpul prieteni şi fraţi, În oarba iubire Şi-n plânsa privire Ne vom încălzi adunaţi.

Lăsaţi în apus rătăcirea Şi nopţile stinse-n lumini, Că mergem în vise, Că mergem departe, Că mergem în zâmbet divin.

Priviţi cum ne cheamă destinul, Priviţi Universul din cer, Eterna lumină, Eterna iubire... Noi mergem în vis şi-n mister!

2010

224

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

HAIDEŢI SĂ FIM Haideţi să înviem, Ca să învie soarta Destinului suprem, Ce-n clopote-o să bată.

Haideţi să fim mai buni Şi o să fie bine. Divinei rugăciuni Divină devenire. Haideţi să fim curaţi La suflet şi în inimi Şi ochii-nlăcrimaţi Iubirii să se-nchine.

Haideţi să fim frumoşi Cu trupul şi cu chipul, De viaţă bucuroşi Şi fericiţi tot timpul. Haideţi cu toţi să fim O pace de-o vecie, Ţara să ne iubim Până la nemurire.

2013

225

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ŢARĂ În premeditarea propriului destin Ai fi pierdută între două paranteze, Marcată de-un stigmat Ce n-ar mai îndrăzni să ancoreze În rătăcitul Nistru Sau durerosul Prut... Şi s-ar retrage dezarmat în Deltă Cu şerpii insulari Ce-au invadat pădurea... Aiurea.... Insolenţa patriotică S-a transformat în obsesiv cinism, Din farmecul obişnuinţei De-a fi din faşă subjugat Şi c-o mentalitate de argat, Se naşte-o cale-n delăsare complăcută Cu laşi, scăldându-se în propria latrină... Carpaţii saltă-n avalanşe de rutină Şi teama, lamentată de ruină, Te soarbe-ntr-un orgoliu crâncen cu tremur evaziv... Şi periodic soarta ne readuce-ntr-un anost civism, Încărunţiţi sfâşietor şi demascaţi pe nicovala din snobism, Loviţi cu-n doliu negru şi de-un etern amar lacrimogen... O întrebare ar mai fi: Ce căutăm noi în lumină, De mergem negreşit În mult râvnit infern?

226

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

FELINARE SPARTE Ţară-n Gară… Străzi deşarte, Întuneric. Felinare sparte. Iarnă, Viscol... Nori decor… Rătăcit Şi-ntroienit Popor.

Viaţă-n Ceaţă Ce-a murit de tot Şi-a-ngropat cu ea fiu şi nepot. Cruce nu e pe al lor mormânt. Sunt doar rezidite mori de vânt.

Luptă Crudă Se încinge iar… Ce-ar mai prinde bine-un felinar. În zadar…. Totul e spart demult Şi în jur e întunericul cumplit.

227

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Plânge Sânge Şi măreţul Soare Ce-ar apune-atuncea când răsare, Rătăcind în cer ca un fugar, Pradă la ţintaşi de felinar. Orbi

Şi robi… O tragedie neagră… Unde sunt? Şi unde o să meargă? Rupte soarte-n Sărăcie mare La o coadă Ca să spargă felinare…

228

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CASA ASTA Casa asta este sură Şi-o conduc stafii ce jură, Şi-o conduc stafii ce scuipă-n Jurământul cel jurat. Casa asta este sură Şi în ea e multă ură, Multă jale şi minciună Ca în visul devastat.

Casa asta este sură Cu argaţi care îndură Viaţă josnică şi dură Într-un doliu deprimant.

Casa asta este sură. Viitoru-n ea se fură. Adevăru-i sub cenzură Şi-n minciuni întemniţat. Casa asta este sură Unde nu-i nici o măsură La hoţie şi urgie. Casa asta e un iad! Să fi oare cu putinţă Să gasim în noi dorinţă Şi-o puternică voinţă Casa să salvăm odat’?

229

2013

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

LA MARGINE DE VEAC Viu

În sicriu, La margine de veac, Cu păsări de pomană în copac... Războaiele-au ţesut râuri de sânge Şi poduri rupte… Lumea gloanţe plânge…

Pe drum De scrum Lumina se-nnegreşte Şi predica în lupte se citeşte. Fanfara cântă din mitraliere Şi cerul gloanţe-n loc de lacrimi cerne… Foc!

Foc!

În gloanţe s-a-ntărit capacul Sicriului ce lent îneacă veacul, Gropari cu inventarul ascuţit Sunt pregătiţi de a lupta cumplit.

230

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Şi rând Pe rând Toţi martorii prezenţi, Grăbindu-se să treacă cu paşi lenţi, Aruncă-n cer un snop mărunt de clipe Peste cadavre vii în veac înfipte…

Un chin Din plin Iar soarta ne aduce, Helicoptere ucigaşe-n loc de cruce, Perechi de mâini, picioare, trupuri arse Şi flori cu sânge şi din sânge stoarse… Viu

În sicriu, La margine de veac, Cu păsări de pomană în copac... Războaiele-au ţesut râuri de sânge Şi poduri rupte… Lumea gloanţe plânge…

231

2004

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

PEDEAPSĂ ALEASĂ În urcuş pieptiş Distanţele incomensurabile Par siluete suple-n orizont... Înfăţişări mereu novice Şi mereu avide, În ospicii internate, Recidivează cu pretenţii manierate Decent şi trivial frustrate...

Să ai valenţa unui lider, Mult cicălit în caracterul alterat, Pervers ascuns în fanteziste nume Fanfaronii sforăitoare Pline de emfază, Satiră goală şi obscenă, Scrântite hohote din tabăra „mondenă”...

Subitul gest imperceptibil Ne palpitează în chiuveta minciunii înlânate Cu haruri mitomane... Şi toane, toane, toane... Macaroane... Mocirla se aşează pe urechi Cu noul cel mai nou În stilul vechi... (visat... imediat votat...) Cusur şi atitudine distantă... Pori ai societăţii Trimişi pe drumul simplu La o imprimantă... Şi-un autentic neînvins de coerent Mereu ne readuce În nonşalanţa dură şi frustrantă... 232

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

BESLAN Cruci În furci, Strigăt în cerul durerii, Jale muşamalizată, Burniţă de veacuri sângeroase, Torent de lupte fără preget În stăviliri religioase, Răsunătoare confidenţe, Mărturisiri feroce şi ostile În aşteptarea unei mile...

Priviţi! Priviţi cum vine! Un şuvoi plin cu destine... Şi unde le-ar duce?.. În prăpăstii să le-arunce... Să facă drum spre mare, Unde doare şi mai tare... Tu, ucigaşule, n-ai să ştii Ce este ura de copii...

233

2005

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

ÎN CIMITIRUL FĂRĂ CRUCI Vom fi noi oare toţi “năluci”1, Să nu-nţelegem ce se-ntâmplă, De suferim pistol la tâmplă În cimitirul fără cruci?

Vom fi noi oare chiar pierduţi, Fără curaj de a decide Şi-atunci când neamul ni se vinde Să ne ascundem, Să fim surzi? Noi în fereastră am privit Spre cer, Spre Soare, Spre lumină Şi ce-am văzut? Şi ce-am văzut? Prezent în viitor trecut.

Vom fi noi oare chiar rataţi, Să încălzim din nou păcatul Ce ne-a încătuşat tot veacul De rupte cruci şi deportaţi?

Vom fi noi viii îngropaţi, De nu avem cuvânt în casă Şi nu avem nici loc la masă Unde e casa noastră azi? 1 “O năluca umbla prin Europa!” Aşa se începe Manifestul lui K. Marx iubit de comunişti.

234

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Nu! Nu se poate să n-ai vis, Curaj de a-ţi decide soarta, Mereu cu scopul neatins Vânzând pe bani şi gratis vatra.

Vom fi noi oare?.. Ce-am mai fi?: Un suflet naiv şi plebeic Ce orb e ca un întuneric Şi a uitat ce este zi? Vom fi noi oare ce-a rămas, Ce este de a fi văzut Un vis în rătăcit trecut, Un veşnic drum sau un popas?

E timpul ca să părăsim Căruţa cea cu două oişti, E timpul ca să nu murim De viaţă-i timpul să fim dornici. Vom fi noi oare toţi “năluci” Să nu-nţelegem ce se-ntâmplă, Să suferim pistol la tâmplă În cimitirul fără cruci?

2000

235

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

VA NINGE Va ninge! Va fi noroi! Norii s-au îmbulzit în ceruri Ca-ntr-un ajun de război. Va ninge a lor sânge peste noi! Împiedicaţi de razele solare, Cu ura vântului merg în întâmpinare... Va fulgera! Şi va tuna! Şi va urla... Cu-un urlet de război Întreg Pământu-n aşteptări de ploi... Va ninge... Cu sânge... Şi cu noroi... Ah, oameni, Oameni, De ce voi Stingeţi luminile-n război?

1989

236

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

NOI Noi cei dintr-un vis Şi cei din tăcere,

Noi cei dintr-o şoaptă, Noi cei dintr-un gând, Noi cei dintr-o faptă, Noi cei din durere,

Noi cei din lumină,

Noi cei ce nu plâng,

Noi cei din credinţă Noi cei din voinţă,

Noi cei ce-am învins, Noi cei dintr-un vis.

2013

237

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

FOR BAGHDAD FRIENDS On Wednesday morning We had a cup of coffee in the rain… You said it’s desert And what is left That I can say? It’s raining in the middle of a desert, It’s raining in my heart, It’s raining everywhere. It’s raining days and nights And it’s not pleasant, But I like this rain And coffee we have here, My Dear. It’s raining in a middle of a desert No Space A in a Helo And no fly… I’m heading home Through Farewell Friday Party. No smiling sky, It’s freaking sleepy weather… Coffee with rain, Pleasure and pain Are mixed in me together.

We both might take a Rhino Through night of Duck&Cover Bunker. Protective vests and helmets I wish I’ll find in your PX As Christmas present. And thanks so much, My Dear Friend For coffee, For the rain, And for the desert.

2008

238

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

NUMELE TĂU Numele tău fi va sculptat În Pământul sfânt al ţării Şi în inima durerii ei, Erou vei fi dacă vrei La un răsărit al speranţei În apusul alinării.

Porniţi pe calea incertă a vieţii Plină de reproşuri Şi a consumului minim diferitor coşuri Suntem venitici Ca toţi drumeţii. Şi oare ce ne-ar salva? Ne întrebăm ca Prometeu Şi nu e simplu răspunsul, Dacă de unde pornim e apusul Şi-nainte e beznă, e greu.

Rătăcim prin păduri întunecate În căutarea meleagurilor bogate Şi nu ne dăm seama, frate, Că avem nevoie doar De o gură de lumină în inimi Pentru a vedea Că raiul ne aparţine. La un răsărit al speranţei În apusul alinării Erou vei fi dacă vrei Şi în Pământul sfânt al ţării Numele tău va fi sculptat. Doar numai să vrei…

239

2003

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

240

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CUGETĂRI I

Umbra ne aminteşte că întunericul este prezent şi în lumină. Cuvintele sunt îmbrăcămintea clipelor.

Tăcerea este glonţul care ucide timpul... Pentru adevăr se luptă cu adevăr.

Adevărul este unicul lucru care ne agaţă de realitate. Orice adevăr are un preţ... un preţ foarte scump...

Viaţa e un terci din adevăr amestecat cu minciună.

Se crează o impresie că, probabil, cel mai sigur adevăr este intervalul de la o înşelare la alta. Dacă nu ar fi moarte, nu ar fi viaţă.

Dacă nu ar fi întunericul, nu ar fi sublimul.

Universul este un cimitir a marii explozii (Big Bang).

Coşul de gunoi este cea mai completă arhivă a omenirii.

Cel mai rezistent la toate în lumea pământească este timpul. Probabil din această cauză este şi cel mai exigent.

Atunci când ai un vis pentru care lupţi foarte mult, tot ce te înconjoară, chiar şi universul, contribuie la realizarea lui. Amintiri - curăţim fântâna veche atunci când ne este sete. Lipsa dorinţei naşte un număr infinit de scuze. Mereu câştigă acel care ştie să aştepte. 241

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Dacă ai descoperit că cineva te-a înşelat, fii sigur că n-a făcut-o pentru prima sau ultima dată.

Soarele, probabil, nu ştie pentru ce arde, dar câte minuni se nasc din lumina lui! Orice situaţie are avantaje şi dezavantaje... Depinde, totuşi, care este bilanţul între avantaje şi dezavantaje. Evita străzile înguste daca nu vrei să întâlneşti vre-un câine. Măştile îmbrăcate cu sila creează o mascaradă inutilă şi distrugătoare.

Zborul scurt a unui strop de ploaie ne aduce viaţă lungă în rădăcini. Orice zvon de undeva vine şi undeva pleacă.

Nu trebuie să te supere reproşurile celor din jur. Pur şi simplu, ei te vor perfect.

Mizeria este ca un virus: devine cronică dacă nu este smulsă din rădăcini atunci când abia apare şi rămâne pe mult timp destul de vizibilă şi deranjantă fiindcă niciodată nu este minusculă. Oare să fie şi omul „un virus”? II

O clipă în împărăţia dragostei este eternitate. Iubirea înţeleaptă e calică.

Curajul de a nu trăda iubirea te trece şi prin moarte. Dumnezeu când a creat lumea, era îndrăgostit...

Ce poate fi mai dureros decât o cădere din culmea fericirii. Destăinuire - din lacrimile tale s-a născut un râu ce barca mi-a dus în împărăţia dragostei. 242

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

III

Este mereu nevoie de istorie pentru a face concluzii. Cei ce nu au Patrie, nu au nici inimă.

Tu eşti acel prin care Ţara ta devine mai puternică. Asta trebuie să fie sensul vieţii fiecăruia.

Dragostea şi devotamentul faţă de Patrie este un destin, este o datorie.

Mereu trebuie sa fii conştient de faptul că atunci când eşti implicat într-o luptă cu desăvârşire nu observi cum cad prietenii adevăraţi din jurul tău. Un prieten adevărat nu-ţi cere ceva ce te pune în pericol.

Aminteşte-ţi de copilărie ca să-ţi întăreşti dragostea faţă de Patrie. Atunci când furi din caznaua Ţării, atunci şi-ţi trădezi Ţara. E coruptă lupta pentru combaterea corupţiei când sunt corupţi combatanţii.

Astăzi multă lume s-a pomenit departe, în alte ţări cu diferite cetăţenii şi paşapoarte. Dar sunt sigur că inima lor bate mai intens atunci când gândul îi duce la locul unde s-au născut, unde au făcut primul pas, unde au copilărit, unde şi-au format caracterul şi personalitatea… Asta şi este Patria!

243

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

244

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CRITICĂ ȘI CRONICĂ LITERARĂ Cronică la volumul „Plimbări prin lumină”, de Sergiu Botezatu

„Orice s-ar spune, în şirul de secole, de la poeţi poţi şi ţi-e îngăduit să aştepţi impulsu-rile în stare să reaşeze omul în inima universului, să-l abstragă pentru o clipă din aventura sa distrugătoare, să-i aducă aminte că există pentru orice durere şi orice bucurie din afară un loc care se poate desăvârşi la infinit, un loc al hotărârii şi al ecoului”. (André Breton)

Titlul volumului, - „Plimbări prin lumină” este dat de poemul cu acelaşi titlu, într-o conotaţie metaforică în care talentul poetului Sergiu Botezatu se relevă pregnant, în care eul liric izbucneşte, inundă ca o revărsare a apelor ieşite din matcă, peste grinduri, peste un areal întins ce ni se aşterne privirilor însetate de estetica lucrurilor firii. Volumul se deschide cu poemul „Cădere eternă”, pe care l-aş numi „poemmetaforă”, dar” şi „poem-prosopopee”. Înlocuind „frunzele” cu „oamenii”, înţelegem de ce este metaforă; dacă, pe frunze „vântul le înţelege” şi că ele, frunzele, „au venit”, „unde pleacă” şi „pe braţele”… „au căzut”, înţelegem şi de ce este prosopopee (personificare) – figuri de stil (tropi), frecvent folosite în prozodie. De unde şi nuanţa de poezie filosofică, - in extenso – aş cădea în capcana unei plăcute interpretări subiective: nu ştim (noi, locuitorii acestui segment cosmic), de unde venim, dacă venim; unde plecăm, dacă plecăm; ce rost, ţel, scop avem, dacă avem; în planurile cui intrăm, dacă intrăm şi că, poate suntem un vis al unor entităţi de dincolo de noi. Ca în poezia următoare „În cerul meu”, de aceeaşi factură, filosofică, poetul ne mărturiseşte fără echivoc, că şi-a conturat deja un univers, nu virtual, ci concret, ce cade sub cele cinci simţuri omeneşti: „cerul meu”, unde: „Norii descătuşaţi pe aripi de vânt//Strâng gheţarii indiferenţei//Şi scuipă grindină//În pământul noroios al vieţii//. Şi… „În cerul meu inima bate”//…încerc să aprind lumină,// să topesc tristeţea,//să zbor…//, să visez…// Un cer unde 245

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

„totul e linişte,//E pace,//Şi e rugăciune//. (În cerul meu) În punctul acesta, gândul mă duce a-l invoca pe Tudor Arghezi care , o viaţă întreagă a fost frământat, nu de o tăgadă a divinităţii, ci, mai degrabă, de o nevoie împerioasă certudinală: „Singuri, acum în marea ta poveste,//Rămân cu tine să mă mai măsor,//Fără să vreau să ies biruitor.//Vreau să te pipăi şi să urlu: “Este!” (Testament) – în gând şi suflet cu obsesia incertitudinală a materialităţii, de parcă o oscilare între materialism şi metafizică. La Sergiu Botezatu, nu mai trebuie căutat Dumnezeul lui, el „Este!”, doar trebuie să i te adresezi.

Poetul îşi structurează volumul în trei părţi. În prima parte avem imaginea unui cosmos prietenos, care ne ocroteşte, iar uneori, de Acolo, de sus, ne vin rezolvările la rugile noastre, doar să o adresăm LUMINII, căci lumina este Dumnezeu: „Te rog, lumină, prinde-mă!//Şi mă rog lumină să fie...” (În cerul meu)

„Divinitatea ne dă aripi//Să depăşim limitele infinitului...// (La noi e deja Rai…) Poetul foloseşte pronumele posesiv „meu” ca interferenţa, osmoza om-cer-divin, să fie legătură gordiană, ce doar prin tăiere, nu prin dezlegare îşi găseşte desluşire perpetuarea ontică: „În cerul meu// Norii descătuşaţi pe aripi de vânt//Strâng gheţarii indiferenţei// Şi scuipă grindină// În pământul noroios de vieţi...//În cerul meu//Inima bate la uşa tristeţii//Şi gândul mă duce pe alte planete,//În alte galaxii,//În alte universuri...//În cerul meu//Încerc să aprind lumânări,//Să topesc tristeţea,// Să zbor dincolo de gândurile mele//Şi să visez...// (În cerul meu) Partea a II-a este un „imn”, o reverenţă, o închinăciune femeii, iubirii şi a dragostei, ca o regulă de postulat şi a unui dat în datumul firii ca un îndemn suprem. Partea a III-a sensibilizează prin simţământul patriotic al unui mare patriot, cum încercăm a-l defini pe poetul Sergiu 246

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Botezatu. Dragostea de ţară şi de neam este supremă, fără atenuări, coborâşuri ori a nu se pierde prin neant ca o rugă prea risipită, disipată, pentru a ajunje la Susul cel mai de Sus! Nu pot să nu amintesc doar câteva poeme cu amprenta acestei teme: Noi nu plecăm, Divina limba mea română, Libertate, Ţară, Doamne sfinte, întregul volum încheindu-se cu poemul „Numele tău”. Poetul e ca şi cum: „Mă strecor prin jaluzelele visului”// În culoarea din cerul paradisului//, (În căutarea luminii), ca într-un „Fiat lux!” – „şi lumină se făcu”, cum scrie la Cartea aceea mare şi cu tartaje groase.

Poezia, ca parte integrantă a artei cuvântului, nu poate trăi – precum un om ori plantă, fără aer, apă, hrană, lumină, iubire… - fără figuri de stil (tropi), fără figuri de cugetare ori sintaxă poetică; poezia nu este o redare fidelă a realităţii, ci ea, poezia, transfigurează, crează o altă, nouă lume, uneori virtuală, platonică, ideală, pe care nu o găsim în realitate, dar ne-am dori să o avem şi să trăim în ea, în lumea aceea închipuită, nescăpată din mână şi cu reguli care ar trebui să reglementeze ordinea firească a firii. Am făcut această succintă digresiune pentru a ajunge din nou la poet şi poezia sa, mai exact la modalităţile artistice prin care poetul Sergiu Botezatu reuşeşte să dea aură scrisului său. Aş enumera câteva dintre ele: metafora, prosopopeea (personificarea), comparaţia, epitetul (foarte frecvent folosit, uneori cu valoare metaforică), oximoronul deprecaţia (tropi), iar elemente de sintaxă poetică: interogaţia retorică, exclamaţia retorică, repetiţia, polisindetonul…întregesc actul poetic şi-l aşează pe anume treaptă în axiologia artei. Voi concretiza în/cu câteva exemple: Metafore: „Hoinar fugeam prin zâmbet,//Prin ruine”; „exagerarea clandestină”; „Suflam//în geam//Şi torturam urcuşuri//În asfinţitul crâncen de priviri//Mult alungat de gândul existenţei”// (Privirea tăcerii) 247

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

„Plouă argint peste mine,//Plouă argint peste faţa mea”// (Ploaie căruntă)

Epitete: „inima bandajată”, „râuri de sânge”, „colţoasa cascadă”, „jaluzelele visului” (În căutatea luminii); „seninul tăcerii”, „delir orfan”, „alee ingenuă”, „oarbe aşteptări” (Plimbări prin lumină); „Râuri de iubire şi fericire”, „eleganta somnolentă” (Bătăi în lună); „spirit năclăit”, „abajur livid”, „fatalitate ancestrală”, „convingere adâncă”, „progresivul iad” (Clipa ghilotinată); „asfinţitul crâncen”, „cărunta jale”, „căruntele lucruri”, – şi epitete- metaforă - , „privire oarbă şi pustie”, „destin introienit” (Cărunta viaţă) Personificări: „vântul ne cântă’, „să vadă luna”, „luna cochetărea” (Bătăi în lună); „liniştea se roagă”, „inima plânge” (Rugă speranţei); „vorbesc tăcerile”, „Pământ ce ne îmbracă în haine negre//Şi-n albe rugăciuni pentru viaţă// (Când inima nu bate) etc. Oximoron: „zâmbesc tristeţi”, „vorbesc tăceri”, „întrebări tăcute” „cântecul tăcerii” „tăceri şi temniţe”. „tăcerea durerii”etc.

Deprecaţia este o altă figură de stil folosită de poet, figură de stil prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm întru împlinirinea celor omeneşti cu putinţă: „Ne vom ruga//La răstignitul Dumnezeu...//Şi cine-a zis că a ierta nu este greu?... // (Potopul rugăciunii) Sintaxă poetică:

- interogaţia retorică: „De unde, Doamne, aşa putere//ca să trăim//Să indurăm multa durere//Ce ne-o dorim?”// (Simplu); „De unde vine?//Unde merge?//…„De unde merge?//De unde vine?”//(Momentul) „Cum să trăieşti?//Cum să respiri?”// (Ascunse limite); „De ce mă plângi?//De ce m-ai plâns? (Lacrimi ninse); „Încătuşată-n existenţă//…În tine încătuşat//…visele tăcerilor noastre?”// (Visele tăcerilor); „Ce scop oare şi-a pus Dumnezeu,//când a inventat 248

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

viaţa?” (Viaţă şi drumuri).„Cerşiţi să fim?” (Simplu)

- exclamaţii retorice: „Să ardă Primăvara!” (Rugă pedepsei); Zâmbesc lacrimile tale,//Revărsate în cascada sărutărilor” (La masa dragostei); Doare!!!//Vai ce doare!!! (Coridoarele morţii). Polisindetonul: „Şi ploile s-au răsculat, Şi gândurile au secat…//Şi…”// (Şi…) Repetii: „De-ar fi un cântec//S-ar cânta//De-ar fi plecat// Ar aştepta//

De-ar fi pădure//S-ar umbri//De-ar fi păcat//S-ar ocoli// De-ar fi căderi// S-ar ridica//De-ar fi un gol//S-ar îmbrăca//De-ar fi o apă// Ar sclipi//Numai de-ar fi,//Numai de-ar fi” (De-ar fi); „Fie potop//Fie război//Fie viforniţă//Fie noroi//Fie frânturi//Fie căderi// Înrădăcinări//In ziua de ieri//Fie pustiu//Fie nisip//Fie pedepse pentru// nimic//Fie-ntuneric//Ziua-mprejur// Fie Căldura//Un rece dur//Fie trădări

Şi înşelări//Fie ca mâine// Să fie ieri//Fie Pământu-un mare păcat//Fie pe el mai rău ca-n iad//Fie doar moarte// Fie calvar//Fie potopul cel milenar//Fie tot răul ce poate fi//Totu-i nimic//De vom iubi.//Totul ce-i greu//Vom înfrunta,//Dragostea pură//De vom păstra” ( Fie ce va fi…)

Optimismul este o fibră din fibra poetului: „Salt// Înalt// În val de soartă//Limpezit în ochi de şoaptă,//Strânse stele într-un Soare,//Infinituri de culoare...//Vis//Aprins//La o răscruce//Dintr-un „vine ce se duce”//În pustiul viu de oază//Pe alei în flori de rază.//Crezi//Ce vezi//Şi ce-o să fie,//Ce n-a fost şi nu se ştie?//Mers pe drumul cel din palmă,//Linişte într-o alarmă.//Ploi//Cu roi//De felinare,// 249

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Zi ce-aprinde aşteptarea//Şi căderea ne înalţă//În apus - o dimineaţă.//Râs// Şi-n vis,//Şi-n bucurie,//Într-o viaţă ce învie//Amintirea cea uitată//Într-un salt// Înalt//De soartă.// (Optimism) Fără pretenţia de a rupe tipare, se remarcă la poetul Sergiu Botezatu o maturitate poetică pe care alţii o capătă cu greu în timp ori nu o capătă deloc. Versul poetului e robust, sănătos, cu acea încărcătură emoţională pe care trebuie să o culegi din străfunduri ale subliminalului, cu partea aceea metafizică care dă frumuseţe şi culoare, fascinaţie, într-o osmoză elegantă care impune optimismul şi dragostea de viaţă. În maniera evoluţiei sale poeticeşti¸ cu siguranţă, poetul Sergiu Botezatu îşi va personaliza, va avea proprietatea unui stil inconfundabil, aşa cum spunea naturalistul, biologul, cosmologistul, matematicianul şi scriitorul francez Georges-Louis Leclerc, Comte de Buffon (1707- 1788) că „Le style c’est l’homme même” (Stilul este omul însuşi). Îi doresc inspiraţie şi viaţă lungă, să ajungă sus, asemenea temerarului alpinist care escaladează spre acolo unde Chomolungma este într-o osmoză cu Cerul invocat de poet. Prof. Vasile Popovici Membru LSR – Filiala Iaşi-Moldova

250

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

O POETICĂ A LUMINII Prof. Dr. Constantin MIU Cu volumul Plimbări prin lumină, Sergiu Botezatu propune o poetică a luminii, căci lumina este metafora simbol a întregului volum de versuri, acesta putând avea ca motto câteva versuri din poezia Aş vrea : „Aş vrea să scriu aprins/ Într-o lumină, / În zbor prin necuprins, / De vise plină...”

În volumul de faţă, există o categorie de poezii, în care se fac judecăţi din perspectiva unei conştiinţe auctoriale, versurile având tenta unor cugetări, ca urmare a unei experienţe bogate de viaţă. Aşa sunt, spre pildă, Depărtările şi Cinic. În prima creaţie, lumina este asociată nostalgiei departelui, pe un vădit ton narativ: „Şi depărtările sunt vise cu lumină, / Sunt gânduri, / Sunt destine ce ne-adună/ Într-un mister,/ Într-o dorinţă, / Într-un zbor/ Spre universurile-aprinse/ Cu mult dor. // Şi depărtările sunt rugi pentru un bine, / Pentru lumină să răsară, / Să apună, / Pentru privirile ancorate în suspin/ Şi pentru-un cer multicolor/ Şi mult senin.” În strofa a doua citată, se poate sesiza faptul că „puntea” care leagă depărtările de rugi este lumina. A doua creaţie amintită asociază dragostea luminii, iar întunericul egoismului rătăcitor: „Este cinic să divorţezi de dragoste/ Şi s-o exilezi departe de lumină/ Pentru a-ţi regăsi confortul rătăcirilor/ În întuneric…/ De altfel, în Universul existenţei.../ Lumina e mai puternică/ Şi te va spăla de întuneric, / Şi te va dezbrăca de minciună.../ Şi-ţi va aduce în faţă oglinda adevărului” Se poate observa că lumina are putere de expurgare de rău – în poezie identificat prin întuneric – şi de metamorfozare. O altă categorie de poezii o formează cele care au implicat eul poetic în aventura cunoaşterii, prin eros. Spre pildă, în poezia Marianei, lumina soarelui implică o întrebare de natură retorică – poate fi asociată aceasta cu dragostea? : „Ninge cu fulgi de februarie/ Sau plouă cu fulgi de mai. / Tunete şi fulgere descătuşează cerul de umbrele negre. / O fi oare dragostea?// Soarele şi-a întins mâinile calde/ Şi ne 251

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

îndeamnă să mergem spre lumină. / O fi oare dragostea?” În Vis angelic, lumina este treaptă de intrare în vis – tărâmul unde poate găsi fericirea alături de iubită: „Din căldură divină/ M-am urcat până la tine/ În lumină/ Să prind fericirea în palme/ Şi să mai stau, Să mai stau cu tine în vis”. Lumina este închipuită a fi un topos, unde distanţele sunt estompate, prilejuindu-i eu-lui poetic din poezia Plimbări imersiunea în culorile dragostei: „Când mă plimb prin vise, / Ajung undeva departe, departe/ În inima luminii, / Unde nu mai sunt distanţe...// Sar de la o stea la alta/ Într-o nouă galaxie, / Într-un nou univers.../ Mă ridic deasupra universurilor/ Şi mă scald în culorile dragostei...” Aceeaşi tematică are şi poezia Sărutări rătăcite. Aici, este compagnon de voyage – ghidul care poartă îndrăgostitul spre iubirea care eternizează: „Lumina îmi arată calea/ spre dincolo de orizonturi, / Unde dragostea e totul, / Unde dragostea ne topeşte în privirile ei/ Şi unde se naşte/ Eternitate…” Vals poetic propune trăirea în lumină, ca iubire vindecătoare de nevroze, căci cuplul erotic ajunge să fie candela luminii: „Dac-aş fi o poezie, / Poate tu mă vei citi / Şi ai şti ce e în mine, / Şi ce nu e, tot ai şti. / Şi culorile ar stinge/ Nopţile din Univers. / Poate-atunci vei înţelege/ Visele din al meu vers. / Nu ar plânge-atâtea clipe, / Lumini triste nu ar fi. /Chiar cu aripile frânte/ Am zbura unde-am dori. / Eu ţi-aş spune poezie, / Poezie ţi-aş zâmbi, /Ca lumină-n noi să fie/ Şi lumină am trăi.” Aşa se explică de ce poetului îi pare, în poezia În al nouălea cer, că prin lumină îi pare a sălăşlui în al nouălea cer – tărâmul viselor pline de iubire: „În al nouălea cer/ Eu sper/ Că se trăieşte/ În a noua dimensiune.../ În dimensiunea dragostei...// În al nouălea cer/ Eu sper/ Că lumina se topeşte/ În palmele noastre înrourate/ Şi ne spală faţa cu zâmbete şi vise/ Pline de dragoste...” Acestea sunt câteva aspecte ale poeticii luminii, detectabile în volumul Plimbări prin lumină, semnat de Sergiu Botezatu, în care autorul se dovedeşte a fi un împâtimit pelerin pe tărâmul iubirii, lumina fiind treaptă a devenirii întru eternitate. 252

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

SERGIU BOTEZATU

„PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ” (Volum în curs de apariţie, Chişinău, 2013)

Sergiu Botezatu, ca o „frunză” ce „cade în lumina îngerului”, prin verbul matern, românesc aduce pe masa cititorului Poezia , o poezie rotundă, robustă, împlinită, lipsită de hăţişuri şi neîndemânări.

„În cerul meu Încerc să aprind lumânări, Să topesc tristeţea, Să zbor Şi să visez...” Acesta este crezul poetului, pătrunderea în cerul poeziei unde, sunt sigur, nu va „aprinde lumânări” ci va aprinde luminoase şi nemuritoare stele. Poetul este în „căutarea luminii” rostind: „Ploi, Noroi Şi grindină Peste inima bandajată-n zăpadă, Râuri de sânge mă revarsă-n colţoasa cascadă. Te rog, lumină, prinde-mă!” Şi lumina l-a prins! Constatând că: „La noi deja e Rai, Curg râuri de iubire şi fericire, Plouă cu vise şi culori, Ninge cu flori. Şi toate apele se adună În mările şi oceanele Divinităţii” şi că: „Divinitatea ne dă aripi Să depăşim limitele infinitului...” şi „Plouă lumini în universuri ca să fie dragoste...” După un discurs poetic profund religios, Sergiu Botezatu are şi o frumoasă „REVELAŢIE 253

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Când o frunză cade, Cade o veşnicie Pe pleoapa întunericului divin... Cade ca să se nască Primăvară Şi lumină...” Până şi “Pădurea de nori Şi-a înfipt rădăcinele în lumină”, metamorfoză unde „Sângerează lumânarea întunericului…”şi unde „Viaţa există în armonie cu ea însăşi” totuşi între „Învingător şi cerşetor” e „Măreaţă umilinţă...” Păsul poetului se modifică din start, primind noi valenţe, noi trepte morale atunci când: „ Lumina e mai puternică Şi te va spăla de întuneric, Şi te va dezbrăca de minciună...”şi tot poetul spune: „ rătăciţi în ondulaţii permanente” „Privim un răsărit, Vedem un alt apus...”poate aşa „fericirile mă ancorează de acest Pământ” dovedind a fi „ Eroii luminii cu timpul în palme” Poetul poartă „Viscol în suflet” exclamând „Şi-n culmea culmilor apune Ce nu mi-ai zis, Ce-i paradis... Cât întuneric în lumină! Şi câtă viaţă în mormânt...” „Cred că e prea mult rău în această istorie...” de aceea ne potolim sufletul încăpăţânându-ne a spera că „o lacrimă aprinsă Potoleşte setea lumânării cristaline Din spinii rugăciunilor divine...” şi „ Aşteptările ca şi amintirile 254

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Sunt adunate toate La o margine de soartă, Într-o eternitate…” unde „A ars pianu-n simfonii aprinse În toiul unui act neterminat.” până a rămas „din dureri Doar amintire”

Autorul trece prin încercări nostalgice, pe străzi obişnuite, prin teatre, prin melosuri memorabile unde Mozart „ te ridică la cer împreună cu sufletul Într-o divină mângâiere a lacrimii, Potolindu-ţi setea de sublim... „ Sublim este şi poemul care a pecetluit titlul de volum „PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ” „ m-am aşternut sub picioarele tale Prefăcut într-o alee ingenuă de castani... În fiecare floare înfloream, În fiecare lumânare ardeam Să-ţi aduc ziua-n petale.”

Viaţa poetului este împlinită cotidian alături de: Victoriţa, de Cristi, de Mariana, alături de cei dragi „ din cer...cad fulgi de nea, din cer peste noi cade o stea...”şi mai mult ,, m-am regăsit în cerul visurilor mele/ doar cu tine împletind cununi din stele”. Bănuim şi un presupus răspuns: „Ai zis că nu te vei supăra niciodată pe mine Şi cu aceste dălţi verbale Ai cioplit din inima mea un Soare” şi „În al nouălea cer Eu sper Că inima continuă să pulseze Infinitul măreţului spirit Şi ne înalţă în rugăciunea divinităţii Unde e doar dragoste... In al nouălea cer Eu sper...”

255

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

După zâmbete, plin de inspiraţie, de neant şi plimbări pentru poet plouă cu şoapte în săruturi rătăcite. Să nu uităm – lumina, bună dispoziţie sufletească inundă poezia de calitate. Plin de visuri îşi permite şi abateri în timp ce „atâta fericire ne încoronează”

Între „stinghere lumânări” „stelele plâng” într-o „galaxie optimistă” cu „voci fugare” „xeroxând iubirea” într-un „zâmbet solar”: „Un trecător Întâmplător Mi-a dat o lacrimă pe-obraz... Şi el a plâns, Şi eu am plâns, Şi ea a plâns Multă lumină Şi iubire Cu multă viaţă În infinitul din a lui Şi-a mea privire...”

Ca într-un vals poetic religia, societatea, naşterea şi moartea , iubirea, măreţia, decăderea, fenomenele naturii, natura însăşi sunt surprinse cu fior artistic. Chiar şi plânsul devine cenuşa amintirii în tăceri rătăcite cu tristeţi şi lumină. Minunat, sufletul de român se înalţă ca o rugăciune peste condiţia umană şi nu numai. Spicuiesc pentru exemplificare câteva florilegii: „Aduceţi lumânările în piaţă Şi îmbrăcaţi-vă în doliu toţi Să plângem rugăciunea libertăţii Pentru copiii noştri şi nepoţi”. …………………………………………. „Aduceţi din oraşe şi din sate Toată suflarea dornică de vis 256

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Şi adunaţi să fim o Demnitate Ca o lumină fără de cuprins”

„ Noi am zidit din inimi baricade, Noi ne-am aprins luminile în vis Şi am învins, şi vom învinge-n toate Toţi inamicii ce ne-au exilat în noapte Şi au furat al nostru paradis!” „În Ţara mea, cum se dorea, A coborât pacea divină Şi ca un fir de catifea Fineţea i-o desăvârşiră.

E bucurie-n Ţara mea, Doar vorba bună se îngână, Tăcerea vorbeşte şi ea Divina Limba mea Romană”.

Chemarea lumii la încredere, înţelegere, pace, conveţuire într-o nouă şi puternică iubire este pentru poet o chezăşie „Trezeşte-te, lume! În noi orizonturi Să fii o lumină, Ca Pasărea Phoenix să fii renăscută Din scrum şi ruină, Să prinzi infinitul în palmele tale Şi timpu-n artere, Să naşti o iubire, Să fii o iubire, Cum soarta îţi cere!”

Şi politicienilor noştri li se aşează în faţa ochilor sfâşietoarele dureri ale fraţilor de duh şi sânge. Lor le este adresată întrebarea şi îndemnul: „Ce căutăm noi în lumină, De mergem negreşit În mult râvnitul infern? 257

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

…………………………………………… „Erou vei fi dacă vrei Şi în Pământul sfânt al ţării Numele tău va fi sculptat. Doar numai să vrei… „

Sergiule, Botezatule, Poetule mergi pe calea acestui păcat dat de Dumnezeu, păşeşte prin lumina cuvintelor, a vieţii, a frăţiei, purtând în dreapta şi in stânga Prutului valurile înspumatelor dureri şi amintiri, cruda, dureroasa şi netrecătoarea istorie care ne ceartă prin noi înşine, dar care nu ne poate ierta în fața urmaşilor urmaşilor noştri. Stele de lumină în poemele tale pline de farmec, farmecul vieţii mult încercate! MARIN MOSCU

Locul şi data naşterii: Comuna Gloduri, satul Gloduri, azi Izvoru-Berheciului, Jud. Bacău, 26 martie 1948 . A colaborat la:

Ateneu, Flacăra, Argeş, Ardealul literar şi artistic , Oglinda literară, România literară, Salonul literar, Lumina lină, Porto-Franco, Curierul românesc, Balada, Cetatea culturală, Gaudeamus, Sud, Renaşterea culturală, Armonii Culturale, Vitralii, Axioma, Opinia, Boema, Revista V, Ecoul, Art-emis. ro, Basarabia literară, Agero Stuttgart, etc

Volume publicate: „ Călăreţul cu spatele gol”, Editura PortoFranco, Galaţi,1995  Gioconda din versuri,Revista V, Focşani, 2000  Pasărea albă, Editura Călăuza, Deva, 2001

 Cum se naşte dragostea, Editura Călăuza, Deva, 2003  Mare de semne, Editura Călăuza V.B. Deva ,2004

 Foşnetul eternităţii, Editura Rafet,Râmnicu-Sărat,2006, Prefaţă Gheorghe Istrate 258

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

 Strigătul tăcerii,Editura Rafet, Râmnicu-Sărat, 2008, Prefată Marin Ifrim

 A deschis o floare ochii, Editura Rafet, Râmnicu – Sărat, 2011, Premiu Florica Cristoforeanu şi

 Calea pustie-proză scurtă-Editura Rafet, Râmnicu –Sărat, 2010 Volume colective

 Cântec de ţară, Bacău, 1967  Vatră eternă, Focşani, 1980

 Al Evei trup de fum, Editura Zedax, Focşani, 2003

 Antologie de poezie Oglinda literară 2000-2007, Focşani, 2008  Solidaritate şi toleranţă, Editura Mesagerul, 2009

 Texistenţe, Editura culturală Antares, Galaţi, 2009

 Creaţii originale traduse în limba engleză,Editura Sedan Publishing Hause, Cluj-Napoca, 2007, Voices of contemporary romanian poets, etc. Premii

 Marele premiu Salonul literar Dragosloveni, Focşani,8-9 dec. 1979  Premiul Revistei Antares pentru poezie, Galaţi, 2008

 Premiul Florica Cristoforeanu pentru volumul „A deschis o floare ochii”, Editura Rafet şi Asociaţia culturală Renaşterea Râmniceană, Râmnicu-Sărat, 2011 etc

259

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CUPRINS UMBRA NE AMINTEŞTE CĂ ÎNTUNERICUL ESTE PREZENT ŞI ÎN LUMINĂ poezii filozofice

Cădere eternă........................................................................................................ 8 În cerul meu............................................................................................................9 În căutarea luminii............................................................................................ 10 La noi deja e Rai.................................................................................................. 11 Gând orfan............................................................................................................. 12 Potopul rugăciunii............................................................................................. 13 Pelerinajul cruciadei......................................................................................... 14 Simplu..................................................................................................................... 15 Revelaţie................................................................................................................ 16 Aş vrea.................................................................................................................... 17 Bătăi în Lună........................................................................................................ 19 Hublou.................................................................................................................... 20 Homer..................................................................................................................... 21 Pământenilor....................................................................................................... 23 Metamorfoză........................................................................................................ 25 Depărtările............................................................................................................ 26 Picturi pe cer........................................................................................................ 27 Exil cerşit............................................................................................................... 28 Clipa ghilotinată................................................................................................. 29 Cinic......................................................................................................................... 31 Ceaţă pe faţă......................................................................................................... 32 Potop şi dragoste................................................................................................ 33 Privirea tăcerii..................................................................................................... 34 Ploaie căruntă...................................................................................................... 35 Nopţi şi tăcere..................................................................................................... 37 Din avion................................................................................................................ 38 Rătăciri................................................................................................................... 39 Scânteie.................................................................................................................. 40 Întrebări pentru lumină.................................................................................. 41 Apus......................................................................................................................... 43 Linişte cioplită..................................................................................................... 44 Tăceri şi lumânări.............................................................................................. 45 Ruga speranţei.................................................................................................... 46 Pustiu şi lacrimi.................................................................................................. 47 Căruntă viaţă........................................................................................................ 48 Când inima nu bate........................................................................................... 49 Apus fugar............................................................................................................. 50 Aşteptările amintirilor..................................................................................... 51 260

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Tăceri....................................................................................................................... 52 Sufletele noastre................................................................................................. 53 Străzi........................................................................................................................ 54 Ruga pedepsei..................................................................................................... 55 Preţul aşteptării.................................................................................................. 56 Optimism şi pesimism..................................................................................... 57 Gustul şoaptei...................................................................................................... 58 Simfonia unui drum.......................................................................................... 59 Amintirea prezentului..................................................................................... 60 Servind cafea........................................................................................................ 61 Priviri fardate...................................................................................................... 63 Orfelinat pentru suflet..................................................................................... 64 Oraşul vechi.......................................................................................................... 65 Lumină evadată.................................................................................................. 66 La un pas de sine................................................................................................ 67 Durerilor................................................................................................................ 68 Doar o stea............................................................................................................ 69 Şi... .......................................................................................................................... 70 Eternitatea clipei................................................................................................ 71 Vise şi teatru........................................................................................................ 73 Mozzart.................................................................................................................. 74 Ultimul concert................................................................................................... 75 Întuneric în respiraţie...................................................................................... 76 Momentul.............................................................................................................. 77 Prins... .................................................................................................................... 78 Ascunse limite..................................................................................................... 79 Apus în zori........................................................................................................... 80 Eternitatea de azi............................................................................................... 81 Să fiu... .................................................................................................................... 82 Rătăcire.................................................................................................................. 83 Fie ce va fi... ........................................................................................................ 84 Într-un apus de vis............................................................................................ 85 Suflet însângerat................................................................................................ 86 Existenţă................................................................................................................ 87 In this Universe... . ............................................................................................ 88 De-ar fi.................................................................................................................... 89 O CLIPĂ ÎN ÎMPĂRĂŢIA DRAGOSTEI ESTE ETERNITATE poezii lirice

Plimbări prin lumină.........................................................................................92 Priviri din Soare...................................................................................................93 O stea........................................................................................................................94 Copiilor de la părinţi..........................................................................................95 Marianei..................................................................................................................96 261

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

De ziua ta................................................................................................................97 Îndrăgostită şi îndrăgostit...............................................................................98 Căldura sublimului.......................................................................................... 100 Vis angelic........................................................................................................... 101 Reviriment.......................................................................................................... 102 Acuarelă cu stele.............................................................................................. 103 Tril de sărutări.................................................................................................. 104 Din nescrisa carte............................................................................................ 105 Inima şoaptei..................................................................................................... 106 SMS pentru inimă............................................................................................ 107 Soare cioplit........................................................................................................ 108 Un sunet din Soare.......................................................................................... 109 Aproape şi departe.......................................................................................... 111 Poezia ploii......................................................................................................... 112 Cu dor din Egipt................................................................................................ 113 Iarnă îndrăgostită............................................................................................ 114 În al nouălea cer............................................................................................... 115 Zâmbet.................................................................................................................. 116 Inspiraţia............................................................................................................. 117 Neant..................................................................................................................... 118 Plimbări................................................................................................................ 119 Plouă cu şoapte................................................................................................. 120 Sărutări rătăcite................................................................................................ 121 Sărutul dispariţiei............................................................................................ 123 Un vis..................................................................................................................... 124 Îndrăzneala abaterii........................................................................................ 125 Vorbe şi tăceri.................................................................................................... 126 Stinghere lumânări.......................................................................................... 127 Stele plânse......................................................................................................... 128 Galaxia optimistă............................................................................................. 129 Plecări călătoare............................................................................................... 130 Voci fugare.......................................................................................................... 132 Xeroxând iubirea.............................................................................................. 133 Cosmos îndrăgostit......................................................................................... 134 Flori........................................................................................................................ 135 Zâmbet solar...................................................................................................... 136 Zbor pictat........................................................................................................... 137 Vis polar............................................................................................................... 138 Lumina unei priviri......................................................................................... 139 Biserica tăcerii.................................................................................................. 140 Visele tăcerilor noastre................................................................................. 141 Tristeţi vesele.................................................................................................... 142 Plouă argint........................................................................................................ 143 Vals poetic........................................................................................................... 144 Lacrimi ninse..................................................................................................... 145 262

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

Plâns invizibil.................................................................................................... 147 Cenuşa amintirii............................................................................................... 148 Copleşire.............................................................................................................. 149 Nunta gheţarilor............................................................................................... 150 Primăvară ninsă................................................................................................ 151 Tăceri rătăcite.................................................................................................... 152 Viaţă şi drumuri................................................................................................ 153 “Ceaţă nebună”.................................................................................................. 154 Ploaie sărată....................................................................................................... 155 Tăceri oarbe....................................................................................................... 156 Cărări uitate........................................................................................................ 157 Tristeţi tăcute.................................................................................................... 159 Moarte eternă.................................................................................................... 160 Reculegere........................................................................................................... 161 Suflet stingher................................................................................................... 162 Pustiu.................................................................................................................... 163 Rugă ei.................................................................................................................. 164 Vis răstignit........................................................................................................ 165 Adevăr şi lacrimi.............................................................................................. 166 Privire spartă..................................................................................................... 167 Ninsori cu astre................................................................................................. 168 Tristeţi şi lumină.............................................................................................. 169 Amintiri împletite............................................................................................ 171 Ninge şi culorile sunt albe............................................................................ 172 Dragoste interzisă............................................................................................ 173 Amintiri cărunte............................................................................................... 175 Havana.................................................................................................................. 176 Cimitirul luminii............................................................................................... 177 La masa dragostei............................................................................................ 179 Amintiri şi despărţiri...................................................................................... 180 Din pădurea norvegiană................................................................................ 183 Greu........................................................................................................................ 184 Durerea înstrăinării........................................................................................ 185 Dezamăgire......................................................................................................... 186 Abandon de sine............................................................................................... 187 Întrebări tăcute................................................................................................. 188 Cântecul tăcerii................................................................................................. 189 Eternitate............................................................................................................. 190 Tăceri şi temniţe............................................................................................... 191 Tăcerea durerii.................................................................................................. 192 Tortură.................................................................................................................. 193 Vise despărţite.................................................................................................. 195 Spot publicitar................................................................................................... 196 Jurământ.............................................................................................................. 197 263

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ

CEI CE NU AU PATRIE, NU AU NICI INIMĂ poezii patriotice

Noi nu plecăm....................................................................................................200 Aprindeţi lumânările......................................................................................202 Baricade din inimi...........................................................................................204 Lumânări în piaţă.............................................................................................205 Coridoarele morţii...........................................................................................206 Doamne Sfinte...................................................................................................208 În căutarea viselor libere..............................................................................210 Divina Limba mea Română..........................................................................211 Corb de munte...................................................................................................213 9/11.......................................................................................................................214 Primăvară răpusă.............................................................................................215 Un Preşedinte....................................................................................................217 Trezeşte-te, lume..............................................................................................218 Libertate..............................................................................................................219 “Gulag” în Univers............................................................................................220 Electorala.............................................................................................................221 Aprindeţi culorile.............................................................................................223 Haideţi să fim.....................................................................................................225 Ţară........................................................................................................................226 Felinare sparte..................................................................................................227 Casa asta..............................................................................................................229 La margine de veac..........................................................................................230 Pedeapsă aleasă................................................................................................232 Beslan....................................................................................................................233 În cimitirul fără cruci......................................................................................234 Va ninge................................................................................................................236 Noi..........................................................................................................................237 For Baghdad friends.......................................................................................238 Numele tău..........................................................................................................239 CUGETĂRI............................................................................................................241 CRITICĂ ȘI CRONICĂ LITERARĂ Cronică la volumul „Plimbări prin lumină”, de Sergiu Botezatu. Prof. Vasile Popovici, Membru LSR – Filiala Iaşi-Moldova ........................................................245

O POETICĂ A LUMINII. Prof. Dr. Constantin MIU, membru al Societăţii ştiinţifice al filologilor din România.............................................................................251

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ. MARIN MOSCU, România.........................253 264