Revista Nr 14 by Sopon Loredana

ȘCOALA GIMNAZIALĂ MOARA REVISTĂ ȘCOLARĂ, NR.14 - IUNIE, 2013

“La început a fost Cuvântul… “

Această propoziţie, atât de simplă ascunde un univers tainic. De cele mai multe ori, câteva cuvinte sunt destule pentru a sfărâma o inimă, dar pot şi să alunge tristeţea dintr-un suflet, aducând mângâiere şi alinare. Ele ating sufletul şi se retrag în tăcere. Cu ajutorul cuvintelor se realizează comunicarea scrisă sau vorbită, cea de toate zilele și atât de necesară. Ele, cuvintele ne ajută să nu ne rătăcim pe paginile cărţilor, dar nici pe cărările vieţii. Ele ne deschid o poartă într-un univers luminat intens, unde umbrele seamănă cu întunericul, dar sunt fiice ale luminii. Aici armonia cuvintelor se îmbină în nuanţe vesele, fiecare cu semnificaţia sa, dansând pe ritmul silabelor, formând hora propoziţiilor. În final, putem spune că un cuvânt este un arbore. Că s-a născut pe pământul nostru sau a căzut ca o sămânţă din lumea altora, un cuvânt este, până la urmă, o făptură specifică, unică. Ţibuleac Violeta Alina, clasa a V-a A Forța nebănuită a cuvintelor Vorbele pot schimba vieți. Ele reprezintă alegeri inconștiente, vin din inimă și trezesc sentimente puternice în noi și în cei cărora le sunt adresate. Alegând să comunici pozitiv e în ultimă instanță un act de respo nsabilitate fată de tine însuți și de ceilalți. Spre exemplu, dacă ești atent ce exprimă emoțional cuvintele tale atunci când vorbești despre ,,dragoste‘’ sau ,,optimism‘’, poate vei observa că te simți entuziast, înaripat, plin de viață și de bucurie ; ai face orice să păstrezi această stare de bine și ți -ar place să petreci mai mult timp în preajma oamenilor care au o asemenea percepție frumoasă despre viață . Cuvintele… Fiecare cuvânt are o forță nebănuită care ne aduce toate frumusețile lumii. Cuvintele ne inspiră; ele adaugă valoare vieții și construiesc imagini ( percepții ) care se materializează. Cuvintele frumoase onorează și celebrează ța; ele ne umanizează și ne individualizează. Ele pot via răni, ofensa, jigni dar pot și să încurajeze interlocutorul către depășirea performanțelor, îl face să devină entuziasmat și să participe la discuții cu plăcere. Emoția cuvintelor este puternică și poate induce interlocutor ului sentimente pozitive sau negative, în funcție de care acesta reacționează în consecință. Ele vin din inimă și

ne pot da de gol ușor, dar trebuie să încercăm să păstrăm o atitudine pozitivă înăuntrul nostru, pentru a transmite mesaje benefice celorlalți. De aceea, trebuie să sădim în inimile celorlalți cuvinte pline de taina luminii ca să culegem roade minunate. Ele sunt magice, pline de bucurie și reprezintă o forță creatoare a vieții iar la această putere avem acces în noi. Trebuie să le folosim în sprijinul nostru și al tuturor celor cu care intrăm în contact! Luțac Oana, clasa a V-a B În universul cuvintelor… A fost odată ca niciodată o fetiță care învățase să citească. Atunci când a reușit să pronunțe prima ei propoziție cap-coadă, s-a trezit brusc într-o lume nouă de care nu auzise. Era un univers plin de magie și mister al cuvintelor. Entuziasmată, povestea fiecăruia cum s-a plimbat pe acolo, cu ce cuvinte s-a întâlnit și ce i-a spus fiecare: ce înseamnă, în ce texte îl găsește și ce putere poate avea asupra oamenilor. De exemplu: Zglobiu înseamnă: vioi, sprinten, zburdalnic sau cu un ritm vioi, săltăreț. Îl găsești în texte vesele, în povești sau în descrierile copiilor. Poate face un om să zâmbească sau chiar să chicotească. Sumbru înseamnă întunecat, posomorât. Îl găsești în texte despre case părăsite, furturi sau personaje negative. Poate face un om să se întristeze, să îl treacă fiorii sau chiar să se sperie. Fetița e bucuroasă că a intrat și ea în acest univers magic al cuvintelor. Pentilescu Laura, clasa a V-a B

Albastru reprezentă teritoriul nesfârșit al cerurilor și al apelor, al începuturilor, al originilor… Simbolul echipei noastre se referă la lună și stele. Ne place ARMONIA și muzica. Suntem cam religioși din fire, locul nostru fiind paradisul…acceptăm totul așa cum e prin credință… RELIGIE dacă nu inventăm universuri noi prin ARTĂ. PROVERBE. CITATE.AFORISME. - Noaptea e doar o umbră într-un univers de lumină! - Lumina poate fi și ea o cortină , ca și tenebrele! - Omul vesel alungă tristețea din jur. - Adevărul gonește minciuna precum lumina întunericul. - Alungă tristețea cântând! - Ziua bună se cunoaște după fața omului . - Soarele când intră-n casă/ Toată ziua-i luminoasă!

- Muzica lumea străbate /Și face eternitate. - Omenia este arma cea mai însemnată a bunătății. Ghicitoarea grupei: Cine sunt aceia care Pătrund în lumea cu soare În universul creației Cu muzica imaginației? În al nostru măreț vis, Facem pași spre paradis, Prin noaptea întunecată De lună, stele și credință luminată? (Visătorii) Țibuleac Violeta, clasa a V-a Azi, știu că în lumină există și umbre, că fericirea e uneori dureroasă. Războinicul lumii nu-și petrece zilele încercând să joace rolul pe care i l-au ales alții. Mai întâi este căutarea perfecțiunii, apoi, căutarea tandreții și luminii. Oferă din lumina ta celor din jur și vei străluci mai tare . Nici noaptea pământului, noapte cea mai mare, nu e noapte, ci doar o umbră într-un univers de lumină. In pălăria unui orb, ca o monedă falsă, lumina cade. Există două feluri de a îmbrățișa lumina: să fii lumânare sau să fii oglinda care o reflectă. Peștișorul de aur Pe malul unei mări adânci, Într-un bordei, între stânci Îşi duceau viaţa doi bătrânei, Sărmani, săraci şi vai! de ei. Baba era lacomă, nevoie mare! Acest cusur îl avea din născare. Moşul era foarte blând, El în fiecare zi peşti prinzând. Amândoi cu aceştia se hrăneau Şi aşa din zi în zi trăiau. Moşul într-o zi la mare merse Şi un peştişor de aur prinse. Peştişorul îl rugă să plece; Că-i va îndeplini trei dorinţe Dacă-l va elibera din undiţe, Tuturor peştilor stăpân fiindu-le.

Ajuns la bordeiul dărăpănat Baba în prag l-a întâmpinat Și îndată l-a-ntrebat Dacă cele de-ale gurii aduse? Iar moşul îndată îi spuse Că a prins un peştişor de aur Scump, de preţ, ca un tezaur, Însă drumul în apă i-a dat Când acesta l-a rugat. El i-a promis moşului Că trei dorinţe îi va împlini, Astfel babei mânia-i potoli, Cu spusele peştelui o domoli. Baba nu fu mulţumită cu ceea ce primi, Aşa că totul ca prin farmec pieri, La acel cuvânt fermecat al peştelui Ce-a fost scăpat de mâna moşului. Ei îşi petrecură restul vieţii Precum le-a fost în vremea tinereţii. Sărmani, mulțumiți în continuare-au fost Din sărăcie-armonie nimeni nu i-a scos. Ţibuleac Violeta Alina, clasa a V-a A GHICITORI * Ziua e, Noaptea dispare. (lumina) * Scânteioară albăstrioară Zboară pe-ntuneric, zboară, Luminează ici-colea, Ce-i: felinar sau stea ? Numele cine-i ghicește ? (licuricii ) * Întunericul le-aprinde Și le-nalță peste glie , Liliecii să le cânte, În tăcerea viorie. ( stelele) * Am o mâță albă, grasă, Toată noaptea umblă-n casă. ( luna ) * Am un poloboc, Peste poloboc, un prosop, Pe prosop măzărele, Două tălgerele, Ce nu s-aseamănă între ele. ( pământul, cerul, stelele, soarele și luna ) ..

Muzica, arta, religia aduc armonie în univers. Sunt absolut necesare în viață… Fără ele totul ar fi haos. Datorită lor viața noastră e un mic paradis. Deci, e nevoie de artiști, de visători, de credincioși… care să aducă în lume frumosul, pacea și diplomația înlăturând conflictele.

EXUBERANȚII - COMUNICATIVI Inteligența vizual-spațială și interpersonală Lumină din lumină… pentru ceilalți! Soare, flori, zâmbete… Cuvânt și comunicare 4

La început a fost Cuvântul... El înseamnă comunicare ce se bazează pe discuţii, mesaje, aprecieri sau concluzii. Cuvântul este sursa de toleranţă pentru o persoană, sau de înţelegere. Comunicând ne cunoaştem defectele şi părţile bune. Într-o zi, fiind atrasă de cunoaştere, am mers la biblioteca din şcoala noastră, care este încărcată cu mii şi mii de cărţi minunate. Mergând printre rafturile diferitelor cărţi, m-am oprit la o una roşie care era mare şi groasă, titlul fiindu-i: ”Poveşti şi povestiri”. Am deschis-o. Am început să citesc. Brusc, o lumină aurie, puţin portocalie, ieşea din carte, iar litere au început să se îngroaşe, făcându-se mai evidente. Deodată, ele au ieşit din carte şi au început să alerge peste tot. S-au ascuns printre rafturile bibliotecii sau printre paginile cărţilor. Am încercat să le prind, dar nu am reuşit. După un timp s-au întins pe jos formând propoziţii. Au format următorul enunț:”Fără dragoste de cei apropiaţi nu putem să ne facem mai buni.” Aceasta însemnă că trebuie să ne purtăm cum se cuvine cu cei dragi. Am reuşit să citesc şi „Prietenul cel mai bun rămâne pentru totdeauna.”, „Cartea este cel mai de preţ obiect.” şi „Albina adună polen din florii, iar noi trebuie să adunăm înţelepciune din cărţi”. Fără să îmi dau seama, toate aceste s-au întâmplat într-o poveste interesantă din acea carte, iar eu mi-am înregistrat acestea toate ca fiind reale. Am închis cartea, m-am uitat în jur, dar toate se desfăşurau normal. Am luat de la bibliotecă mai multe cărţi, printre care şi cartea cu poveştile uimitoare pe care le-am citit cu drag, acasă. Cărţile sunt mijloace de comunicare pozitivă și veritabile tezaure de înțelepciune. Ieremie Diana Gabriela, clasa a V-a A GHICITORE: Carte, soare, flori împreună Aduc lumină și-n suflet căldură Nouă ne place să ajutăm Și în echipă să colaborăm Suntem prietenoși, comunicativi

Când jucăuși, când inventivi Deci exuberanți și creativi! Ia ghiciți și numele îl veți găsi! Popadiuc Elisa, clasa a V-a B

Galbenul reprezintă spațiul necuprins al luminii… Simbolurile echipei noastre sunt soarele, inima sau floarea vieții. Îndrăgim COMUNICAREA. Euforia, fantezia, frumusețea colaborării… ne caracterizează … Suntem cam temperamentali, ne place să trăim aventuros în căutarea binelui, învingând obstacole și să credem că totul se termină la fel ca în basme. Comunicăm… imaginăm… căutăm…dăruim… ne bucurăm! Comunicarea cu ceilalți presupune entuziasm, bucurie, dar și pericole care ne dezamăgesc deoarece ceilalți nu ne adresează mereu cuvinte pozitive. - E nevoie de lumină pe care să o dăruim celorlalți, e nevoie de comunicare, de interacțiune! - Suntem bucuroși să descoperim situații captivante în jurul nostru, dornici să cunoaștem cât mai mulți oameni. - Aparențele pot să înșele și multe persoane cad în capcana pericolului sau a răului provocat de alții. - Ne place să fim amabili, căci prietenii sunt ca stelele. Niciodată nu îi vezi, dar știi că sunt mereu acolo pentru tine! Ieremie Diana, clasa a V-a A

PROVERBE.CITATE. AFORISME. HICITORI Cuvântul: Venim cu cuvânt și prin cuvinte. Rămânem datorită cuvintelor și în cuvinte. Lumina rămâne întru întuneric, luminează și întunericul nu a cuprins-o. În noi se află Lumina Vieții. Rugăciunea este lumina sufletului. Cunoașterea este ochiul dorinței și poate deveni călăuza sufletului. Bucuria e existența rațiunii noastre. Să ne bucurăm de ceea ce ne putem cunoaște acum. Bucuria este piatra filozofală care transformă totul în aur. Cuvântul este un mijloc imperfect de comunicare. Comunicarea este esența științei. Comunicarea înseamnă talentul de a înțelege că nu suntem la fel. Bucuria este cea mai simplă formă de recunoștință Prietenia e comoara sufletului. Numai cei cu inimi mari pot fi prieteni adevărați. Sufletul este adevăratul prieten al trupului. Texte selectate de Ștromer Alexandra, clasa a V-a A

Scufiţa Roşie A fost odată o fetiţă Care avea o scufiţă. Mama ei a trimis-o Pe o cale îndepărtată. Mergând spre cabana bunicii, Făcând astfel, faţă fricii Pe drum, pe când mergea Flori pentru bunica culegea. Şi deodată, pe cărare Apăru în drumul mare, Un lup fioros Ce îi vorbi cu glas mieros. Fetiţa, casa bunicii i-a arătat Iar înspre ea lupul s-a îndreptat Ca s-o mănânce vroia, Şi pe ea, şi pe bunica sa. Lupul pe bătrână a mâncat-o Şi pe Scufiţa a aşteptat-o… Când aceasta în prag apăru Să pară bunica se prefăcu. El îndată a atacat-o, Fiindcă pe mama n-a ascultat-o, Dar vânătorul le-a ajutat, Din burta lupului ele au scăpat. Ştromer Alexandra, clasa a V-a A Povestea pronumelor Azi, pentru întâia oară Vă spun o povestioară. Pronumele personal l-alegeţi Nu promit c-o să-nţelegeţi. Povestea e complicată, Ba chiar e întortochiată Are: ea şi tu şi noi, Să nu-l uităm şi pe voi. Personalul, posesivul Iar apoi demonstrativul Sunt mai grele la început Aşa urez “Noroc mult!”. Povestea nu s-ancheiat Căci, apoi s-a aliat Cel negativ, relativ, reflexiv Te încurci fără motiv. Apare către sfârşit Cel care zice: nimic. Iar apoi cel curios, Să-l încurci nu-i prea frumos. Un pont bun, pentru sfârşit Vorbesc serios şi nu mint! Eu vă fac o prevenire… Reţine-l pe cel de-ntărire! Ursu Diana Maria Magdalena, clasa a VII-a B

Lumina cărții Cartea este cel mai bun prieten al nostru. Ea poate lumina foarte multe generații școlare. Ne poate duce în călătorie prin jocul cuvintelor, pe meleagurile fermecate ale imaginație i. Ea ne luminează mințile pe calea cea dreaptă să putem ajunge pe ultima scară visată de către toți oamenii. Pe zi ce trece cartea ne dă putere și ne desparte de obsesia calculatorului și televizorului. Îmi dezvolt vocabularul și imaginația citind o carte decât să stau pe calculator să vizionez un film sau la televizor. Ea, cartea, ne oferă împuternicire în ceea ce vrem să facem, ne învață lucruri despre care noi nu am auzit niciodată. Învață oamenii răi să fie buni cu ceilalți și să colaboreze în pace ș i liniște. Grecu Alexandru-Cosmin, clasa a V-a A Fluturele meu… Sunt un fluture venit din amintire Ce aduc vagoane de iubire Ce port pe aripile-mi vibrânde Natura cu-ale ei cuvinte. Am venit din amintire S-aduc veştile divine Parfumul stelelor fierbinţi Şi-ngeraşii cei cuminţi. S-aduc lacrimi nevinovate Şi suspinurile toate Taina mâinilor nepieritoare Şi a dragostei floare. Zalischi Ioana, clasa a VII-a A Cine are carte, are parte! Am deschis o carte. Astfel, am pornit la drum. Citind am ajuns în preajma unei alte lumi… aceea a cărților. Cu îndrăzneală și mult curaj am făcut primul pas, apoi unul câte unul, trezindu-mă, deodată, pe un alt tărâm…tărâmul lecturii. Cu cât citeam, cu atât mă cufundam mai tare în universul lecturii. Aici am avut de întâmpinat multe, multe bariere de fier, uși încuiate și drumuri închise, dar, undeva, într-un ungher am găsit cheile înțelepciunii, cu ajutorul cărora am mers mai departe, până la sfârșit. Călătoria s-a sfârșit, iar eu am pășit din nou în lumea reală. Tcaciuc Beniamin, clasa a VII-a

GÂNDITORII PESIMIȘTI Inteligența logico -matematică și lingvistică

Gândirea și logica sunt absolut necesare pentru a fi realiști. Visarea și exuberanța nesăbuite pun în pericol realitatea, așa că e mare nevoie de noi. Cunoașterea prin rațiune sau lectură sunt absolut necesare. Sunt atât de multe lucruri de aflat și de cunoscut! Atât de multe probleme din viață se rezolvă prin gândire, prin prezență de spirit, prin punctualitate și justețe! Dar cu cât cunoaștem mai mult, ne dăm seama că știm prea puțin, ceea ce ne face oarecum pesimiști.

IMAGINAȚIE…LOGICĂ…CREAȚIE E

Simbolul nostru îl reprezintă spațiul întins al globului pământesc… Îndrăgim culoarea maro, culoarea pământului. Blazonul grupei noastre este rațiunea…. Gândim, creăm, imaginăm, facem concurență vieții reale cu fragmente din viața artistică. Raționalizăm, medităm în căutarea de soluții pe calea spre Lumină… Literatura poate fi CUNOAȘTEREA PRIN LECTURĂ, rațiune, gândire. Trăsături: cunoaștere, știință, învățătură , creație, sacrificiu, logică, gândire…

GHICITOARE:

De știți… spuneți dar cum se numesc Cei ce cu logica și știința călătoresc? Pentru noi gândirea-i multă Iar pe noi toți ne ascultă Probleme din viață rezolvăm Și cu înțelepciune din cărți, cuvântăm? De la gândire, cuvânt de bază Care-i numele nostru de vază? Țibuleac Daniel, clasa a V-a A

Rațiunea și arta cuvântului

LUMINA CUVÂNTULUI ,,La început a fost Cuvântul…” Cuvântul poate să provină din țara ta sau poate să se nască în alt stat, dar el este un fapt caracteristic, util și unic. Cuvintele pot să aibă un anumit rol, un sens specific. Ele sunt alcătuite din sunete, litere și silabe, toate acestea alcătuind un termen. În funcție de intensitate, poate aduce mângâiere sau poate sfărâma inimi. Cioburile cuvintelor pot descoperi un adevăr sau îl pot tăinui. Vorbele își pot schimba sensul în funcție de accent sau pronunție. Universul cuvintelor este o lume armonioasă, în care muzica și arta sunt îmbinate, formând o veselie veșnică, unică. Intensitatea lor ne ajută să-i cunoaștem pe oameni, să descopere diverse comori ale literaturii, să realizăm comunicarea, atât de utilă. „Ce minunat e să știi că ești condus de armonioasele cuvinte pe paginile interesante ale cărților, dar mai ales pe paginile fascinante ale vieții! Țibuleac Daniel, clasa a V-a A

Gândirea și logica sunt cele care ne ajută să rezolvăm multe probleme din viață cum ar fi lipsa banilor și stresul. Mereu să fim punctuali, să nu lăsăm lucrurile importante pentru altă dată, să fim realiști chiar dacă nimeni nu ne susține. Trebuie să luptăm pentru cea ce susținem , să fim creativi în orice moment. Totul are o rezolvare așa că trebuie să ne gândim logic la toate rezolvările problemelor. Să fim gânditori, să fim dornici de a rezolva problemele din jurul nostru, chiar daca suntem copleșiți de ele, uneori. Cuvântul este unul dintre cele mai prețioase lucruri cu el putem colabora, interacționa, comunica. Prin cuvinte, putem să aducem pace, înțelegere dar și ură sau dispreț, ceea ce nu e de dorit. Ieremie Gabriel, clasa a V- a A PROVERBE. CITATE. AFORISME. GHICITORI C-ine dă săracilor, împrumută pe Dumnezeu. U-nii vorbesc ce știu și unii nu știu ce vorbesc. N-u e bun ce e bun, ci e bun ce-mi place mie. O-mul când își pierde drumul, nu găsește nici cărarea. A-pa, vântul și gura lumii nu o poți opri. S-luga vrednică, păcat să fie stăpân. T-oată șaga e jumătate într-adins. E-ternitatea în înțelepciunea populară e în ordinea relevanței. R-ădăcina învățăturii e amară, dar roadele ei sunt dulci. E-sența trandafirului este ca un strop de adevăr dintr -un ocean de vorbe colorate.

n vremea necazului se cunosc prietenii. ecăjitul aduce cearta. remea pe vreme a născut. ierta e uşor, a uita e greu. ot copacul de la rădăcină se usucă, dar întâi crengile se văd uscate. jută şi cerul te va ajuta.

El primi mâncare nesărată, Ca toţi să înţeleagă atunci, Că avea dreptate fata alungată, Că mâncărurile nu pot fi numai dulci. Atunci puse tuturor o întrebare: De ce mâncărurile sunt fără sare? Atunci, fata se ridică în picioare Şi mărturisindu-i îi ceru iertare. De-abia atunci a realizat Că pe nedrept fata şi-a alungat Şi au petrecut minunat Având amintiri de neuitat. Țibuleac Daniel, clasa a V - a A

otdeauna desfătarea, are soră întristarea. nde-i inimă, acolo-i şi minte. ăsare soarele în toată ziua dar nu se vede întotdeauna. ierta e uşor, a uita e greu. S-ă nu lași drumul mare pentru cărare. T-rebuie să mănânci un car cu sare cu cineva ca să-l poți cunoaște. I-nima atinsă de om. I-nima veselă este un leac bun. N-are de ce lega frica. T-oți se plâng de bani, dar de minte nimeni. A-umbla după răgaz.

A fost odată un împărat Care trei fete-avea Şi într-o zi le-a întrebat Fiecare cum îl iubea. Îl iubea ca zahărul fata cea mare Mijlocia precum mierea Iar la a împăratului întrebare Cea mică îl iubea ca sarea. De la palat fata fu izgonită Pentru cuvintele ce le-a rostit Dar mireasă fu sortită Unui fiu de împărat. Pentru că a dovedit iubire Celui ce a fost hrănit I-a oferit o excelentă îngrijire Şi ca soţ i-a fost numit. Fata avea mulţi invitaţi la palat Printre care, şi tatăl împărat. El a fost prezent la masă, Neştiind că fata-i era mireasă.

Noi suntem semințe și pământul e al nostru! Odată un negustor cumpărase semințe de flori pentru a le planta. Când semănă în grădina sa, au răsărit niște flori frumoase și mari, dar printre ele erau și niște flori mai mici. Florile mari le subestimau pe cele mici spunând că sunt niște plante c are nu meritau create. Mereu le jigneau pe celelalte. Curând sosi toamna, florile mari se ofileau; acum ele cereau strălucire de la cele mici care acum începeau să-și arate frumusețea. Cele mici ar fi dorit sa facă precum spuneau ele, dar nu puteau fiindcă au fost jignite cândva. Florile nu vroiau ca strălucirea lor să le facă pe ele mândre. Când sosi iarna gospodarul le puse în ghivece pentru a le păstra, acolo era mai puțin loc dar pe timpul iernii erau mulțumite. Dar când au văzut că nici primăvara nu le plantează au zis: -,,Noi suntem semințe și pământul e al nostru, plantează-ne!” Gospodarul le zise că doar voise să le pună la încercare și pentru că nu au trecut testul le va planta pe cele mici, care făcuseră mii de boboci. Cine se laudă și n-are răbdare, nu obține ceea ce dorește. Luțac Gabriela, clasa a VI -a A

OPTIMIȘTII-REALIȘTI Inteligența naturistă și existențialistă Cioc! Cioc! La ușă bate viața și natura!

Verdele reprezintă spațiul vegetativ al naturii… Simbolul echipei noastre este trifoiul cu patru foi. Ne reprezintă optimismul și realismul. Apreciem naturalețea și firescul universului. Vrem să păstrăm totul în starea pură a originilor. Frumusețea paradisiacă dispare însă atunci când apare răul. Optimistul știe, chiar și după eșecuri nenumărate, că răul poate fi învins. Nu singuri, ci alături de ceilalți…prin speranță , eternitate, energie, purificare, vitalitate … Ghicitoare: Cum se numesc acei care, În vifor și miez de iarnă , Ei au în suflet primăvară Cei care lumea fericit-o fac Și niciodată în necaz nu tac Curajul nu îi lasă niciodată Și nu renunță așa ușor, deodată Căci inima în piept încă le cântă Atunci când viața li se pare frântă Și cu optimism în suflet se avântă? Natura ne oferă viața așa cum e ea, acceptând-o și cu bune și cu rele, prin firesc și naturalețe. După iarnă, vine iar vară, după suferință, iar bucurie… Ne rămâne doar să fim optimiști !Reușim nu singuri, ci alături de ceilalți… Frunza nu e singură în copac… Omul nu e singur în lume… Speranța nu moare niciodată…Doar ea a rămas în cutia Pandorei… VERDE Verdele modifică viața. Când privim în jur, natura este verde copacii, iarba, plantele, câmpiile totul este verde. Ar fi foarte îngrozitor în această lume fără o pată verde, fără un fir de iarbă. Meditație în grădină … Ce frumos e în grădină Unde se strecoară câte-o rază de lumină Printre frunze și prin flori Un adevărat joc de farmec și culori Atâtea flori și atâta cântec Și păsărele încântate Privesc cum cu atâta farmec Păsările mame își învață puii cum zboare.

Totul este plin de viață , Iar roua de dimineață Spală florile pe față . Croitor Emanuela, clasa a V-a B PROVERBE. CITATE. AFORISME.GHICITORI (Selectate din opera lui Ion Creangă) Poți cotropi lumea cu o creangă de măslin. Așa eram eu la vârsta cea fericită și așa cred au fost toți copii, de când lumea și pământul. Pe trunchiul tăiat ieri, o creangă de măslin naivă continuă să-nflorească. Dacă toată lumea ar învăța carte n -ar mai avea cine să ne tragă ciubotele Știu că sunt prost dar când mă uit în jur prind curaj. Lumea cuvintelor LUMINA CUVÂNTULUI Omul e o fiinţă cronotopică, presată de spaţiu şi de timp. Nu ne putem îmblânzi aceste circumstanțe aşa cum i-ar cere vulpea Micului Prinţ. Omul este atât de fragil... şi aceasta i-o citim din ochi, din cuvintele pe care le rosteşte, din vistieria inimii. Atâtea sentimente, suspine şi lacrimi... Aşa se defineşte omul iar unicitatea lui e dată de felul cum se comportă omul şi mai ales cum se mânuiesc cuvintele... Sunt nimicuri invizibile dar totuşi atât de mari... Cuvântul… în el se oglindeşte sufletul, zâmbetele şi lacrimile inimii. Cuvântul nu este o banalitate, ci el agaţă omul de viața cu ceilalți. Prin cuvânt dăruim, prin cuvânt primim. Astfel intrăm cu adevărat într-o lume a cuvintelor, şi aşa cum toţi oamenii sunt unici, fiecare cuvânt e special. Chiar dacă uneori e identic... Contextul este bineînţeles, adăpostul cuvintelor. Cum un cangur se adăposteşte în marsupiul cald al mamei, aşa capătă cuvântul forme şi vizibilitate. Clasificarea e alcătuită din ramuri... înflorite mai mult sau mai puţin. Cuvintele sunt doar acelea auzite? Despicând sensul acestui substantiv simplu cuvânt dar atât de complex, abia atunci... începem să descoperim tainele. Şi privirea e un cuvânt... pentru că şi ochii vorbesc şi nu e normal ca să o facă prin cuvinte? Inima... prima piatră neşlefuită e pecetluită cu aceste cuvinte.. De fapt de acolo vin... deci am găsit şi

fabrica de cuvinte. Cuvântul rămâne firul de aţă de care se ţine strâns acul. Croitor Emanuela, clasa a V-a B CARTEA Pronunț acest cuvânt și alunec într-o extremă a creației, a originalități ș i a imaginației. Dezvălu i misterul spre acel infinit din univers prin care eu, un călător în lumea cărților, găsesc un univers abstract unde ficțiunea și realitatea se împletesc alternativ pentru a se putea începe călătoria spre drumul cuvintelor. Copia vieții din umbre se încheagă și așa apare cartea. În ea trăiesc asemenea unei ființe de hârtie captive luptelor, râd și plâng într-o lume îndepărtată. Cartea ascunde izvoarele nesecate ale înțelepciunii. Cartea este pentru om o oază într-un deșert înfocat. Ce am putea face, fără cărți? Ne-ar lipsi acele sfeșnice și acea experiență care ne îmblânzește greutățile. Paradoxal cartea e viața unde dacă pierdem, mai avem mereu o șansă. Cel mai mare cadou al cărții este Bucuria Lecturii. Te simți legat de câteva foi mai puternic decât cu mii de lanțuri. Uiți de monotonie sau de plictiseală și așa ev adezi departe dar totuși atât de aproape…. Cartea deci, rămâne încă o taină până vom aluneca și noi, elevii clasei a V-a, în acel miracol și vom descoperi misteriosul conținut și infinit al vieții! Croitor Emanuela, clasa a V a B POVESTEA LUI HARAP- ALB Harap-Alb, un fiu de crai, Porni fără de alai, Către verde-împărat Să fie încoronat. Îndrumat de al său tată, Cu o inimă curată Să se ferească de Spân, Ce-i poate deveni stăpân. În drumul lui anevoios, Deși era curajos, Fu trădat de omul spân, Devenindu-i rău stăpân. Pe drumul ce-l avea de mers Harap-Alb și-a ales Câțiva prieteni ciudați, Ca să-i fie aliați. Pe unul-l chema Gerilă, Pe un altul Flămânzilă,

Mai era și Setilă Cu Ochilă și Lungilă . Deși foarte caraghioși, Neciopliți și cioturoși, Îi fură de mare ajutor, La nevoie, protectori. Toți împreună mergând voinicește , Au ajuns la împărat. Acesta-i ospătă regește, Dar îi și încercă, Iar prietenii lui Harap-Alb Împreună l-au ajutat. La plecare de la castelul fermecat Cu fiica regelui, la grea încercare a plecat. Dar cu tovarășii săi reuș i, De capcanele spânului se feri, La castelul unchiului călători, Unde o nuntă mare sărbători. Popadiuc Emanuel, clasa a V-a B Universul cuvintelor Într-o noapte, m-am trezit şi nu mai puteam dormi. Mă plimbam pe covorul pufos din cameră. Dar ce văd, la un moment dat!? La broasca bibliotecii se vedeau nişte lumini. M-am întrebat dacă sunt treaz sau visez. M-am spălat pe ochi, dar luminile colorate nu dispăruseră. M-am dus cu o curiozitate îngrijorătoare spre uşă. Poate o să aflu ce mister ascunde. Dar când am deschis uşa… Minune! O mulţime de îngeri străluceau în întuneric cu aripioare argintii pe care erau scrise cuvinţele. - Iată un copil! Să plecăm! spuse cuvântul muncă. Ca să pot rămâne, m-am prefăcut că dorm. Îngeraşii au ieşit iar din cărți şi au spus: - Să ne alegem un ș ef care să spună părinţilor, când copilaşi zburdalnici ca nişte broscuțe ne rup paginile sau ne necăjesc !spuse cuvântul Sfătuitor. - Eu cred c-ar fi bine să-l alegem pe cuvântul Floare pentru că el poate să-i încânte pe oameni. - Nu, mai degrabă pe cuvântul Soare pentru că el înveselește pământul cu razele sale. -Ba nu! Mai degrabă pe Bunătate că el uneşte oamenii! -Ba pe Unire! - Eu propun Armonia care aduce bunătate, prietenie și unire între oameni! spuse Bunăvoința. -Da! aprobară în cor îngeraşii, iar acum să plecăm. Atunci am înţeles, că şi cărţile au viaţă. Eram cel mai mare duşman al cărţilor. Din ziua aceea, am devenit cei mai buni prieteni. Emanuel Popadiuc,clasa a V-a B

POVESTEA CUVINTELOR

A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ… LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL… UNUL SINGUR CARE A DAT VIAȚĂ LA TOT ȘI LA TOATE…

Mai apoi au apărut multe alte cuvinte…și mari și mici, înțelepte sau zglobii, realiste sau visătoare… Diverse feluri, tipuri, neamuri, soiuri… Dar toate erau Cuvinte, asemenea Cuvântului dintru început… Toate trăiau în armonie… Călătoreau din loc în loc, se împrieteneau, rodeau și fructificau diverse realizări de pe urma cărora se bucurau toți și toate… Când în pace, când în război, dar binele învingea mereu. Scopul lor era dăinuirea în lumină, în iubirea și armonia din regatul increatului, unde domnea în armonie Cuvântul… Dar cu timpul, în lumea cuvintelor, a apărut tulburarea… Apăruse ceața uitării originilor, a acelor frumoase momente paradisiace… Pământul era în mare pericol pentru că generațiile mai tinere… foloseau exagerat calculatorul… uitaseră de minunata CARTE A VIEȚII. Până când, într-una din zile, bătrânii înțelepți din cele patru colțuri ale lumii s-au unit. S-a întâmplat ceva de nedescris: se pierduse o cheie… Fără ea, cei tineri nu mai aveau acces la tezaurul ferecat în Cartea de aur a Vieții. Mama celor mai tineri, Educația, a adresat rugămintea de a se transmite generațiilor noi, rebele și nonconformiste sceptrul magic al culturii. În ajutorul lor, al celor tineri, au intervenit

niște zâne-crăiese: Arta, Comunicarea, Cunoașterea și Viața. Ele, crăiesele, au poposit și în clasa noastră și ne-au condus pe tărâmurile fermecate din meleagurile natale, în căutarea cheilor pierdute ale Culturii. Ne-am împărțit în patru echipe de spiriduși-cercetași, și am plecat în căutare, în excursie… Prima Crăiasă care ne-a luat sub aripile ei ocrotitoare a fost Arta, care a venit însoțită de sora ei geamănă Religia. Ele ne-au amintit de istoria creației, de felul în care Dumnezeu a creat lumea. Mănăstirile vizitate în călătoria noastră au fost oaze de liniște și rugăciune în care Îl puteai întâlni pe Dumnezeu. Tot mănăstirile au fost păstrătoare de valori spirituale ale Cuvintelor și culturii. Aici s-au realizat primele manuscrise și s-a dezvoltat ulterior și tiparul. Tot aici se găsesc exponate ale artei populare sau bisericești. Muzeul mănăstirii Neamț păstrează cea mai veche tipografie din Moldova.

La mănăstirea Agapia ne-a impresionat pictura lui Nicolae Grigorescu La mănăstirea Văratic se află adăpostit mormântul

Veronicăi Micle.

Mănăstirea Sihăstria impresionează prin naturalețe și prin numărul mare de pustnici din împrejurimi. 2. A doua crăiasă, Comunicarea, ne-a condus pe aripile iubirii creștine la elevii de la Centrul Școlar Suceava. Alături de ei, am călătorit în universul snoavelor, desenând și extrăgând învățături utile pentru viața de zi cu zi. Am învățat să prețuim mai mult ceea ce avem. Să fii om e mare lucru! Nu contează diformitățile fizice sau carențele intelectuale. Importantă e omenia! Pe baza snoavelor studiate am comunicat și am dedus următoarele învățături: ”Boierul și Păcală” de Ioan Slavici - Boieria și prostia cu mare cheltuială se țin.

dacă nu e și fudul.

3. A treia crăiasă, Cunoașterea sau Literatura - Artă a Cuvântului, caută să refacă după imaginația fiecărui artist scriitor, lumea originilor, acel spațiu paradisiac al începuturilor. În călătoria noastră i-am întâlnit pe Ion Creangă, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu și Alexandru Vlahuță. Operele pe care le-am apreciat noi, cercetașii au fost: AL.VLAHUȚĂ- ”România pitorească ”- frumusețea paradisiacă a patriei; a. memorială: ALEXANDRU VLAHUȚĂ Casa

”Povestea vorbii” de Anton Pann - Nemulțumitului i se ia darul.

M. SADOVEANU- ”Dumbrava minunată”- mirajul aventurii și pericolul comunicării negative, .”Ieftin și scump” după P. Ispirescu - Nimic nu e mai scump decât ceea ce primești gratis. ”Păcală” de Ion Creangă - Prostul nu e prost destul,

Casa memorială:MIHAIL SADOVEANU

M. EMINESCU - ”Floare albastră”- idilă dedicată Veronicăi Micle

Casa memorială: VERONICA MICLE

La Galeria oamenilor de seamă din Fălticeni, în casa Lovineștilor, am apreciat valoarea numeroșilor cărturari din zonă.

.ION CREANGĂ - ”Amintiri din copilărie”- naturalețea și firescul vieții simple, dar pline, a oamenilor din popor.

Casa memorială: ION CREANGĂ

CE-A DE-A PATRA CRĂIASĂ, VIAȚA, ne-a călăuzit pașii spre diverse aspecte ale realității. Am căutat să fim realiști și să ne informăm asupra realității. La Muzeul Apelor am admirat albastrul nemărginit al Globului Pământesc, o treime din suprafața planetei fiind acoperită de ape. La Cetatea Neamț, noi cei din prezent am comunicat cu trecutul, apreciind eroismul înaintașilor

. La Galeria oamenilor de seamă din Fălticeni, în casa Lovineștilor, am apreciat valoarea numeroșilor cărturari din zonă.

La Rezervația Naturală din Vânători Neamț am apreciat naturalețea, bucurându-ne alături de animale, în natură.

Noi, Spiridușii – Cercetași din cele patru colțuri ale lumii ne-am adunat la elevii clasei a V-a … Care este veritabila față a Cuvântului ce merită trecută în cartea vieții? Concluzie (vocea tunet a mamei înțelepciunii ) Toate sunteți importante… cuvintele sunt diferite… fiecare are rostul lui, timpul lui de acțiune, rolul său… Important e să ne folosim de toate în mod util, pentru a ajunge la Lumina Cuvântului dintru Începuturi… Coordonator proiect, prof. Sopon Loredana

În această excursie am vizitat multe locuri memorabile cum ar fi „Galeria oamenilor de seamă’’. Acest loc a fost, pentru mine, unul din cele mai interesante locații din traseul nostru deoarece casa a aparţinut unor oameni de seamă ai culturii române. Pe străzile oraşului mai există încă mărturii despre aceste treceri ilustre. Atmosfera este saturată de amintiri. Horia şi Vasile Lovinescu au donat casa lor de pe strada Sucevei, ca să adăpostească muzeul numit inspirat „Galeria Oamenilor de Seamă’’ ai Fălticenilor. Muzeul expune o serie de documente și exponate diverse, prin care înfățișează fragmente din viața și activitatea a peste 50 de personalități, oameni de cultură iluștri, originari din Fălticeni și din împrejurimi, care au trăit o parte a vieții ori au creat în acest oraș. Este localitatea cu cea mai densă concentrație de personalități pe o suprafață așa restrânsă. Numărul lor este covârşitor, însă aici îi amintim și pe Ion Creanga, care a studiat la Şcoala de Catiheți din Fălticeni, sau de Mihail Sadoveanu - autorul celebrei Dumbrava Minunată, N. Labiș, Anton Holban, Dimitrie Leonida, Nicolae Grigoraş, Vasile Ciurea sau Mihai Băcescu. Spaţiul expozițional aduce ca noutate o sală cu mobilier care a aparținut scriitorilor Vasile și Horia Lovinescu și criticului literar Eugen Lovinescu. Această excursie m-a entuziasmat mult deoarece am aflat informații memorabile care îmi aduc aminte de cei care au contribuit la înaintarea culturii româneşti. . Luţac Oana, clasa a V-a B

Muzeul este constituit din patru încăperi în care, după cum am văzut, sunt expuse cărți, manuscrise, fotografii, tablouri, scrisori, busturi, documente și alte exponate cu valoare culturală și istorică. Țibuleac Violeta Alina, clasa a V-a A Casa memorială Mihail Sadoveanu Imaginea scriitorului mi-a rămas întipărită în minte. Mă veți întreba al cui portret? Este Mihail Sadoveanu, cel care, cu prilejul sărbătoririi vârstei de 50 ani, pe care o împlinea, a spus: "La Folticeni am băut apa vie a sufletului românesc, pe care n-am uitat-o nici până azi. În ea se va răsfrânge până la moarte taina sufletului meu. Darul cu care m-a înzestrat Dumnezeu, nu se datorește mie, ci părinților mei. Împrejurările și pitorescul locurilor, munții și apele, natura încântătoare și poporul, toate au creat ceea ce dumneavoastră sărbătoriți azi. Să mulțumim lui Neculce și lui Creangă, poporului și părinților mei, să slăvim natura, care au contribuit la înzestrarea darului meu." El vorbește despre casa în care s-a născut, azi muzeu memorial, păstrător de "toată taina sufletului meu" așa cum dezvăluia scriitorul. Țibuleac Daniel clasa a V-a A

Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni Galeria Oamenilor de Seama din Fălticeni, după cum am aflat, este un muzeu înființat în anul 1972 în municipiul Fălticeni, județul Suceava. Muzeul este găzduit de o casă construită în 1850 și donată de scriitorii Horia și Vasile Lovinescu. Astfel, sub directa îndrumare a cronicarului Eugen Dimitriu, la data de 16 iunie 1972 este inaugurată Galeria Oamenilor de Seamă, instituție muzeală cu titulatură originală și unică în România.

Muzeul de la Mânăstirea Neamț În excursie am aflat foarte multe informații despre obiective turistice. Unul dintre acestea a fost muzeul de la mânăstirea Neamț. În cadrul acestuia există o colecție de obiecte bisericești de o importanță deosebită, atât pentru cultura și arta religioasă, cât și pentru întregirea cunoașterii istoriei zbuciumate a poporului român. Țibuleac Daniel, clasa a V-a A

DIN ACTIVITĂȚILE NOASTRE O ZI DE NEUITAT, LA IAȘ I…

E sâmbătă dimineață . Blîndu Andreea, Bivol Monica, Miron Andrei, Croitor Mihaela, Zalischi Gabriela și Tudorean Cosmin sunt elevii de la Școala Gimnazială Moara Nică care vor participa la Concursul Național Magda Petrovan care va avea loc la Iaș i la Facultatea de Chimie. Alături de aceștia vor veni într-o mică excursie alături de ei: Tunea Ionuț, sora Mihaelei, Zalischi Matei și eu (Bianca Turineac). E ora șase dimineață. Am pornit cu toț ii la drum, fiind mai mult adormiți decât treji. Pe la ora 8:30 am ajuns în orașul Iași, și am parcat microbuzul în fața Parcului Copou de unde am plecat către Facultatea de Chimie. Când am intrat în Sala Pașilor Pierduți am văzut o mare de oameni: profesori și elevi de -o potrivă care așteptau să înceapă concursul. Pe fețele lor se putea citi emoția amestecată cu un oarecare gram de frică. La ora nouă, toți participanții concursului au intrat în săli. Cei care nu am concurat am plecat la Grădina Botanică. La ora 12, s-a ieșit din sala unde s-au susținut probele. Erau emoționați în așteptarea rezultatelor împreună cu doamna profesoară. După ce au sosit participanții, ne-am odihnit

în microbuz. Ei nevrând să coboare, a trebuit să cobor “milităria din pod”. În graba lor, Matei a rămas blocat preț de câteva minute singur în microbuz pe o căldură de 40 grade. La ora 1 după masă am plecat cu toții către Universitate. Acolo ne-am îndreptat, cu rapiditate, spre locul afișării rezultatelor. În graba noastră l-am pierdut pe Andrei în mulțime. Eu și Matei a trebuit “să recuperăm fugarul”. Spre dezamăgirea lor, când s-au afiș at rezultatele, au constatat că nu au câștigat. Au fost puțin dezamăgiți, dar le-a trecut repede. Important a fost că au participat și că au acumulat experiență. După toate acestea, am plecat cu toții către standul de înghețată , pentru o recompensă dulce. După ce am savurat înghețata, am plecat cu toții către Grădina Botanică unde am avut multe de văzut, printre care și un cireș chinezesc înflorit și un bananier cu fructe. Mai apoi, am fost în Parcul Copou unde am văzut Teiul lui Eminescu, cel vechi de zile, care dăinuiește mai bine de un secol și jumătate. După această vizită, ne-am îndreptat către Pallas Mall. Când am intrat, prima impresie a fost “WOW!”. Am urcat la primul etaj de unde am luat mâncare “pentru o săptămână” și am mâncat pe terasă. După ce “ne-am făcut plinul” am pornit din nou la drum. Tot pe acolo am văzut și campusul Facultății de Medicină. În drum spre casă am numărat cimitire, am mâncat Chio Xtreme cu înghețată, am jucat butoiaș ele cu Ionuț, am salutat oamenii pe geam cu Monica, am avut altercații cu Andreea (pisoiașul Miau!). Pot să spun că Iași-ul este un oraș dinamic, cu oameni eleganți și manierați, unde mereu s-a găsit câte ceva care să capteze atenția și interesul nostru. Delegat de presă, BIANCA TURINEAC

Profesor îndrumător, FLOAREA STANCIUC

OLIMPIADA NAŢIONALĂ A SPORTULUI ŞCOLAR

O lecţie în natură “PĂMÂNTUL ESTE SINGURUL LOC ÎN CARE SE POATE CREA PARADISUL” (O.VALER) Aş vrea să te învăţ să priveşti nu doar să te uiţi să te învăţ să asculţi, nu doar să auzi. să te învăţ să oferi, nu doar să primeşti, să te înveţi să fii! Activitatea s-a desfăşurat printr-o lecţie – plimbare pentru observarea calităţii pământului, a răsadurilor şi a zarzavaturilor de primăvară, a legumelor semănate şi încolţite, îngrijite de familia unui coleg din grupă şi de copiii acesteia, toţi cu mâini foarte vrednice și muncitoare, pentru a beneficia de o alimentaţie sănătoasă, plină de vitamine. Apoi am căutat să cunoaştem mai multe despre Mânăstirea Hagicadar, al cărei lăcaș se află pe teritoriul comunei Moara. Pe parcursul desfăşurării lecţiei am observat flori de câmp-margarete şi plante medicinale-cimbrişor de câmp, sânzâiene, muşeţel, soc. Copiii au ascultat cântecul păsărilor, au admirat lanurile de porumb, de cartofi, au numărat turmele de animale aflate la păscut: oi,vite, cai. Natura ne oferă în fiecare anotimp spectacole care merită apreciate, mai ales de ochii cercetători și curioși ai celor mici. Prof. înv. preșcolar Lelcu Stelica

Sâmbătă 30 martie, la Ipoteşti, a avut loc prima competiţie de fotbal din cadrul Olimpiadei Naţionale a Sportului Școlar dedicată ciclului primar. La această activitate au participat patru şcoli care fac parte din catedra de educaţie fizică „Suceava Vest”. Echipa şcolii noastre, pregătită de prof Sîrghi Bogdan a fost formată din elevii clasei a IV-a A: Dăscălescu Răzvan, Diaconu Mihai, Huţan Eusebiu, Huţan Lucian şi din cei ai clasei a IV-a B: Silitră Valentin şi Popovici Costel. După un debut timid cu reprezentativa Şcolii Bosanci, elevii Şcolii Moara Nică s-au adaptat foarte bine la nivelul competiţiei devansând celelalte echipe participante. Titlul de cel mai bun portar al competiţiei l-a obţinut Popovici Costel. Clasamentul competiţiei a fost următorul: - Locul I: Şcoala Bosanci - Locul II: Şcoala Moara Nică - Locul III: Şcoala Ipoteşti şi cu acelaşi număr de puncte Şcoala Todireşti. După această plăcută experienţă, elevii aşteaptă cu nerăbdare următoarele competiţii.

„CUPA BUCOVINA”-FOTBAL

De ziua copilului „Uniunea polonezilor din România” a organizat la Iulius Mall Suceava „Cupa Bucovina” la fotbal. Şcoala Gimnazială Moara având şi elevi de origine poloneză a fost invitată să participe la competiţie alături de şcolile: Păltinoasa, Poiana Micului, Soloneţul Nou, Cacica şi Pleşa. Echipa şcolii Moara i-a avut în componenţă pe elevii: Krista Marius-Cosmin (VIA), Bartchevici RaulCazimir (VIIA), Kwiatkowski Alexandru (VIIA), Bartchevici Anton Gabriel(VIIB), Gavel Mihai (VIIB), Ionescu Paul (VIIB), Dziminschi Iulius Augustin (VIIIB)şi Polonic Adrian (VIIIB). După ce au câştigat meciurile cu Şcoala Poiana Micului şi cu Şcoala Cacica, în finală elevii noştri au dat piept cu Şcoala Păltinoasa un meci foarte echilibrat care a avut nevoie de prelungiri. Cum nici după aceste două reprize de prelungiri nu s-a diferenţiat nicio echipă am ajuns la loviturile de departajare.

Astfel locul întâi l-a obţinut Școala Păltinoasa locul doi Şcoala Moara Nică şi locul trei Şcoala Poiana Micului. A fost o activitate frumoasă şi bine organizată, de unde ne-am întors cu premii și cu entuziasmul elevilor de a participa și la alte competiții. Profesori coordonatori: prof. Brînduşe Maria şi prof. Sîrghi Bogdan

limba polonă la Şcoala Gimnazială Moara Nică). De apreciat, este faptul că printre cei care au participat la acest concurs din partea școlii noastre au

ÎMPREUNĂ PENTRU O LUME MAI BUNĂ 16

Pentru o lume mai bună este nevoie de pace, prietenie, înţelegere, respect şi colaborare între toţi oamenii indiferent de etnie, religie şi naţionalitate. Şcoala Gimnazială Moara Nică este o dovadă vie în acest sens deoarece, deşi aici lucrează cadre didactice şi învaţă copii de diferite culte, există o armonie deosebită. Existenţa unui număr destul de mare de elevi de etnie poloneză în comuna Moara, precum şi dorinţa copiilor de a învăţa limba polonă a convins Ambasada Republicii Polone din Bucureşti şi Uniunea Polonezilor din Suceava să ne sprijine pentru ca în fiecare an să vină un profesor din Polonia care să predea în cadrul şcolii noastre. Orele de limba polonă se desfăşoară în cabinetul special amenajat, un spațiu atractiv și bine dotat cu sprijinul Uniunii Polonezilor din România şi a preşedintelui acesteia, deputatul Ghervazen Longher. Anul acesta, la invitaţia Uniunii Poloneze din România, domnul profesor de limba polonă, Lukasz Grodzinski împreună cu doamna director, prof. Albu Cristina au pregătit un grup de elevi din cadrul şcolii pentru a participa la concursul de poezie “Maria Konopnicka”. Etapa naţională a acestei manifestări artistice, a avut loc în luna mai 2013, la Dom Polski în Suceava. La acest concurs au fost înscrişi în jur de 100 de copii, între 3 şi 18 ani, împărţiţi în patru categorii. Toţi, de la cei de trei ani până la liceeni au meritat cuvinte de apreciere. La succesul participanţilor la competiție, au contribuit munca şi timpul profesorilor lor, ale părinţilor, bunicilor care i-au ajutat în pregătire, sprijinindu-i şi încercând să le trezească interesul pentru cultura poloneză.Juriul a fost format din doamna prof. Albu Cristina, din Janina Maria Hahula (absolventă a secţiei de animaţie cultural a Universităţii Jagiellone din Polonia), Anetta Buzuk (profesoară de limba polonă la Colegiul Naţional “Alexandru cel Bun” din Gura Humorului) şi domnul Lukasz Grodzinski (profesor de

fost şi copii de alte confesiuni religioase, fapt ce dovedeşte încă o dată buna colaborare între toţi copiii. Elevii noştri au obţinut premii frumoase ce au fost oferite de Uniunea Polonezilor din România şi de Ambasada R.P. la București . Pe această cale le mulţumesc şi îi felicit pentru rezultatele obţinute şi sperăm ca anul viitor numărul celor care vor participa la astfel de concursuri să fie mai mare. Director, prof. Albu Cristina Maria NATURA NE ASEAMĂNĂ, EDUCAȚIA NE DEOSEBEȘTE!

Cu multă emoție,noi, elevii clasei a V-a A am păși t pragul Muzeului de Științe ale Naturii, sâmbătă, 8 iunie. La ora 12 am intrat în sală, având-o alături pe doamna profesoară de biologie, Doina Ciofu. Prezentarea noastră despre „Artizanii Naturii” i-a încântat pe cei prezenți în sală. Aplauzele primite ne arătau că aveam o șansă să câștigăm concursul județean, să ne numărăm printre echipajele premiate, din cele 54 participante la concursul județean cu tema: „Educația ne deosebește, Natura ne aseamănă.” Cu nerăbdare am așteptat,vremea acordării premiilor. Ne-am numărat printre câștigători. Premiul special pe care l-am obținut a fost succesul și bucuria noastră. Noi le mulțumim doamnelor profesoare pentru sprijinul care ni l-au acordat, (d-nei Doina Ciofu pentru îndrumare și coordonare, d -nei Loredana Sopon pentru realizarea grafică și artistică a materialului prezentat). Încântați de activitate, sperăm, ca și anul viitor să participăm și să obținem un rezultat mult mai bun. Țibuleac Violeta, clasa a V-a A

LA FRANCOPHONIE 2013

Le 20 Mars on célébre la francophonie. Mais, qu’est-ce que c’est la francophonie? Le terme de francophonie apparut pour la première fois en 1880. C’est le géographe français Onésime Reclus (1837-1916) qui l’a employé pour désigner les espaces géographiques où la langue française était parlée. On entend aujourd’hui par francophonie (avec une minuscule initiale) l’ensemble des PEUPLES ou des groupes de locuteurs qui utilisent partiellement ou entièrement la langue française dans leur vie quotidienne ou leurs communications. Le terme Francophonie (avec une capitale initiale) désigne plutôt l’ensemble des GOUVERNEMENTS, pays ou instances officielles qui ont en commun l’usage du français dans leurs travaux ou leurs échanges. En principe, la notion de français langue maternelle ne s'applique qu'à ceux qui le parlent en France (82 %), au Canada (23,2 %), en Belgique (41 %), en Suisse (18,4 %) et dans la principauté de Monaco (58 %).

un programme artistique (poésies, pièce de théâtre, concours de dessin, concours de connaissances générales), coordonnés par le professeur Tcaciuc Narcisa.

Les dessins

La pièce de théâtre

Le français est une langue d'enseignement de grande importance dans le monde. Le français demeure la deuxième langue du monde au plan géopolitique avec 57 États dans 29 pays de langue officielle française (contre 59 États et 50 pays pour l'anglais). Il constitue néanmoins, dans une cinquantaine de pays (54 États membres de la Francophonie), une langue administrative, une langue d'enseignement, une langue de la justice, une langue des médias, une langue du commerce ou des affaires et une langue de l'armée. Professeur: Tcaciuc Narcisa Le 20 Mars 2013, les élèves de “L’Ėcole de Moara” ont fêté le jour de la francophonie présentant

Le concours de connaissances générales

MICII ACTORI IUBITORI DE POEZIE

CHIPUL MAMEI ÎN PRIMĂVARĂ

„Chipul mamei în primăvară”- acesta a fost titlul unei expoziții realizate de elevii clasei a-II-a de la Școala Moara Nică. Mici dar harnici, aceștia au lucrat mai multe săptămâni pentru a realiza lucrările expuse. Au demonstrat că au multă imaginație când au desenat chipul mamei. Pentru unii, mama este o zână apărută

parcă din alte lumi, pentru alții este doar un chip mare și zâmbitor printre florile unei grădini, iar pentru alții este doar MAMA care muncește prin gospodărie sau care își mângâie copilul. Fie că au desenat, au colorat sau și -au dovedit măiestria realizând colaje, în mânuțele lor au adunat toată dragostea - pe care nu întotdeauna reușesc să și -o exprime în cuvinte. I-am urmărit lucrând și le-am surprins zâmbetul sfios și bucuria din priviri. În sala de clasă era o liniște deplină, aproape incredibilă. Din când în când, adăugând o culoare sau reușind o nuanță îi auzeai șoptind mândri : „Așa e mama mea !” Dragi mame, fiți mândre de copiii voștri! Pentru că sunt uneori cuminți, pentru că uneori au rezultate bune la învățătură, pentru că sunt ascultători , dar mai ales pentru că VĂ IUBESC ÎNTOTDEAUNA !

„Românul e născut poet!” spunea cândva Alecsandri. „Românașii” clasei a II-a au luat cu asalt Centrul de Documentare și Informare al Școlii Moara Nică în căutarea poeziei. Erau cam nedumeriți la început privind la paginile pline de rime și expresii frumoase. Dar odată ,,cufundați” în lectură , cu greu îi mai puteai scoate din lumea poeziei. Curgeau apoi întrebările și explicațiile și îi vedeam rămâ nând visători cu ochii pierduți, privind pe geam. Probabil se lăsau duși pe aripile imaginației că tre locurile descrise în poezii. Au citit mult anul acesta fiind cuprinși într-un proiect național ,,Să citim pentru mileniul trei!”. După descoperirea bucuriei cititului, au dorit să adune unele dintre poeziile citite într-un moment special dedicat anotimpurilor. Au îmbrăcat costume potrivite, și-au invitat părinții și cu glasurile lor cristaline

Prof. înv. primar Vezeteu Daniela au recitat, acompaniați de muzică, versuri de -ale lui Eminescu, Goga sau Alecsandri. A fost un moment minunat, magic aș putea spune și cred că versurile unor mari poeți „sună” întotdeauna mai bine prin glasurile copiilor. Poate e de vină inocența, poate e de vină glasul lor sau poate e doar dăruirea și trăirea specială din acel moment ! Prof. înv. primar Vezeteu Daniela

Dragă mamă,… Pentru tine, mamă, o floare De 8 martie îţi dăruiesc Tu pentru mine eşti soare Și-o felicitare-ţi citesc. Mamă dragă, te iubesc O să-nvăţ să te mândreşti, De greşesc, ştiu că mă ierţi, Întotdeauna mă iubeşti. Chipul tău cel blând şi cald Mă păzește de-orice necaz Zile, ani m-ai răsfăţat, Să trăieşti mamă, mulţi ani! Trainoschi Ionela, clasa a VII-a B

Clasa a VII-a B

,,TÂRGUL MĂRȚIȘORULUI” la Școala Gimnazială Moara ,,Târgul mărțișorului” la Școala Gimnazială Moara a devenit deja o tradiție la care clasele primare dar și la cele din ciclul gimnazial, unde elevii participă cu drag dar și cu responsabilitate. Proiectul face parte dintrun proiect mai amplu ,,Zilele Mărţişorului” ceea ce punctează dezvoltarea personală a elevului, prin autocunoaşterea şi construirea unei imagini pozitive despre sine, dezvoltarea simţului estetic, dezvoltarea laturii antreprenoriale. Scopul acestei activității vizează dezvoltarea capacităţii de colaborare, dezvoltarea creativităţii personale, dezvoltarea de abilităţi sociale, dezvoltarea spiritului de competiţie şi fair-play-ului. Priviți și voi ce au putut să iasă din mâinile dibace ale colegilor: confecţionarea de mărţişoare-bijuterii din materiale naturale, confecţionarea de felicitări cu ocazia zilei de 1 martie sau confecţionarea de mărţişoare-bijuterii din materiale reciclabile. Consilier educativ, Miron Elena

Mama O rază de lumină într-un suflet, o speranţă într-o inimă caldă, un zâmbet pe o faţă tristă, o floare scumpă, o încurajare, un cuvânt de alinare, un sfat în nevoie…Cine ţi le spune? De doreşti poate ghicim noi…te trădează ochii…Din ei am citit toate acestea …din lacrimile de bucurie ce-ţi curg pe obrajii… Din lacrimile de mulţumire ce i le acorzi cu o inimă sinceră…Cui? … Mamei tale!!! Tu singur ne-ai spus-o! Din inima ta au înviat picuri de lumină… Acum ne spui că ai cum să speri, ai cui să-i spui dorinţele, visurile, idealurile, nevoile… acestei fiinţe scumpă….acestui înger dornic mereu să te ajute… Fără ea, mama familiei… viața ar fi o închisoare… Dar cât o ai, cât timp o avem alături de noi, să o preţuim!... Croitor Mihaela, clasa a VII-a A Un nume drag și sfânt Cu chipul blând şi luminos, Cu zâmbetul cel mai frumos, Și cu privirea zâmbitoare... Cine-i oare? Cu fericirea-n orice pas Cu blândeţea-n al său glas, Şi cu vorba iertătoare... Cine-i oare? Cu sufletul călduros, Şi cuvântul cel duios. Cu lacrima mustrătoare... Cine-i oare? Cuvinte bune ea rosteşte Şi mereu mă-nveseleşte. De fapte bune ţine seama, Da, e Mama. E nume cald şi bun şi sfânt, Lăsat de Domnul pe pământ Respectă-ţi mama şi iubeşte-o, Și toată viaţa înveseleşte-o! Ursu Diana,clasa a VII-a B

SCRISORI PENTRU DULCEA PRIMAVARĂ…

Vis de primăvară… Primăvara este ca un vis pe care nu-l poţi uita prea ușor . Când alergi pe iarba verde şi simţi mirosul florilor, te adânceşti mai mult în raiul nemuritor al primăverii. Când miroşi florile înmiresmate ai senzaţia că zbori alături de păsărelele care revin la noi, după o lungă iarnă. Când simţi parfumul lor pătrunzător, devii mai optimist şi mai cu poftă de viaţă. Apreciez forța gingașului ghiocelul în lupta biruitoare cu frigul și zăpezile. Când apare el, prima floare din grădină, oamenii îl dăruiesc celor dragi cu sinceritate şi iubire. Primăvara este spectaculoasă prin păsările care ne farmecă cu armonia zborului și a cântecului. Ea este anotimpul preferat al multor oameni datorită acestor lucruri nemaivăzute şi a soarelui călduros care stă alături de norii albaştrii. Hostiuc Larisa, clasa a VI-a A PRIMĂVARĂ, PRIMĂVARĂ, Zâmbet binecuvântat Peste crengi aşterne iar, Dulce-a florilor povară Şi adu la noi în ţară Cântătoare călătoare, Psalmi să-nalţe iar în soare! Crinilor neprihănirii, Fă-le argintul mai curat. Cheamă îngerii iubirii Să-şi reverse trandafirii, Peste întreg cuprinsul firii; Şi coboară primăvară, Să vesteşti în lume iară! Uită-te cât de frumos E acest anotimp luminos! Luțac Oana Emanuela, clasa a V-a B

Văzduhul înalt, senin s-a oprit deasupra lumii, inundat de lumina ce izvorăște de pretutindeni din înălțimi, din aurul jucăuș al soarelui. Vântul ușor al primăverii adie lin, ciocârlia înălțându -se voioasă spre bolta pe care nu mai plutește nici măcar o dâră de nor. Cântecul ei ne amintește de o legendă a trecutului. Ea ne povestește că, pe vremuri, soarele a luat chipul unui fecior și a coborât pe pământ, fiind răpit de un zmeu și închis într-o temniță. Un tânăr a luptat pentru eliberarea lui trei anotimpuri: vara, toamna și iarna. Soarele a revenit pe cer, natura și-a schimbat haina, păsările ciripeau voioase, florile își înălțau mărgăritarele spre soare, dar sângele eroului

era scurs pe zăpadă. Pentru a-și aminti de fapta vitejească a flăcăului, se împletesc două fire de mătase: albul (puritatea ghiocelului), și roșul (culoarea sângelui și a jertfei, a dragostei pentru viață, căci natura reînvie). Ciocârlia și -a continuat cântecul, fluturașii pudrați cu argint pe aripioare se jucau zburând din floare în floare, gâzele zumzăiau, floricelele își înălțau căpșoarele spre bulgărul de aur ce arunca văpăi de pe bolta cerească, iar noi am ieșit fericiți la joacă, purtând mărțișoare în piept, simboluri ale primăverii. Țibuleac Violeta-Alina, clasa a V-a A FLUTURELE MEU… Sunt un fluture venit din amintire Pe o copertă de hârtie Dau o privelişte minunată Celor ce mă caută. Sunt micuţ, tare micuţ Cât un ghiocel finuț, Zbor spre zări, către apus Ca un mic sturzuţ Colorat cu carioci Voi mă veţi putea privi În inimă, vă voi sădi Doar amintiri de paradis. Gurgui Ana Maria,clasa a VII-a B

ENERGIA NATURII Soarele a reuşit să topească şi ultimele urme de zăpadă. Natura pare să reînvie sub razele lui. În jur totul pare a fi în continuă mişcare. Pomii poartă muguri care sunt gata să plesnească. Pe câmpul înverzit se pot vedea alergând mieluşei zglobii. Energica şi micuţa albină, ce se dă drept crăiasa hărniciei, părând că dă tonul la toate. Ea s-a dus în căutarea primelor flori pentru a-şi strânge comori dulci. Rândunelele se întorc în cuiburi pentru a ne încânta cu ciripitul lor. Primele ploi fac ca sămânţa pusă de ţărani să încolţească. Întreaga natură prinde viaţă şi contur. Energia naturii ne trezeşte în noi dorinţa de a ne contopi cu ea. - De aceea copii, ieşiţi afară!.A venit primăvara!!! Popadiuc Emanuel, clasa a V-a B

Era în timpul semestrului al lI-lea. După ora de limba română ne-am dus la bibliotecă să împrumutăm cartea “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă. Am observat că unii au primit cărți mai noi, iar alții mai vechi. Doamna învățătoare ne-a spus că la început toate au fost noi, dar elevii nu le-au pastrat; tot copii ca și noi le-au distrus, poate chiar colegi de-ai noștri.

Plecând de la această întâmplare, ne-am propus ca în cadrul activității “Cartea – prietenul cel mai bun” să realizăm o donație de cărți noi pentru biblioteca. Zis și făcut! Fiecare copil a adus o carte de povești pe care a donat-o.Prin aceasta activitate cred că am trezit și interesul pentru lectură, fiecare elev fiind dornic să împrumute și să citească din cărțile cele noi. Sper ca și alți elevi să ne urmeze exemplul. Huț an Eusebiu, clasa a IV-a A

CARTEA Cartea nu e ce se vede: Un pachet de coli frumoase Între două scoarţe groase. Cartea este ce n-ai crede: Mii de gânduri îţi urzeşte, Cu idei te-mpodobeşte. Ionescu Maria, clasa a IV-a A

Cartea Cartea-i bucuria noastră, Are multă-nvăţătură, Ea a strâns lumina toată, N-a uitat o picătură. Tu, copilule, iubeşte-o Şi în viaţă, nu uita Că fiind lumina ţării Cartea-i şi lumina ta. Blîndu Diana, clasa a IV-a A

ȘTIAȚI CĂ...? ... cea mai mare carte din lume are 5 metri înălțime și 4 metri lăț ime, 420 de pagini și o greutate de 1500 de kilograme. ... încă de acum 80 de ani, în 15 ţări ale lumii, se sărbătoreşte Ziua Cărţii. Principalul obiectiv al acestei sărbători este insuflarea dorinţei de lectură în rândul cetăţenilor. ... cea mai renumită librărie de pe mapamond se numeşte Shakespeare and Company și a fost inaugurată în anul 1919. ... romanii scriau la început pe tăbliţe cerate, apoi au trecut la papirus sau pergament, la tăbliţe de bronz, la piei de animale, la scoarţă de copac sau pânză. CUGETARI DESPRE CĂRȚI “Cărțile ne sunt prieteni statornici. Ne sunt sfetnici și nu ne contrazic.” “Cărţile sunt albinele care duc polenul însufleţitor de la o minte la alta.” “Cărțile sunt cei mai tăcuți și constanț i prieteni; sunt cei mai accesibili și înțelepți consilieri și cei mai răbdători profesori. Texte culese de Polonic Alexandru și Maxinese Catalina, clasa a IV-a A

Dragă Stăpâne,

Mă bucur că am ajuns in mâinile tale! Eu sunt noua ta carte de lectură din care te vei putea inspira de acum încolo. Vreau să facem cunoștință și sper să ne înțelegem, să fim cei mai buni prieteni! Pentru început, îți voi povesti drumul meu până la tine. Totul a început cu ideea autorului acestei cărți. Gândurile au luat forma unei povești ce încă mai trebuie perfecționată. După multe foi rupte, cuvinte scrise și rescrise, ideea era gata. Astfel că am luat drumul către editură, unde îmi trebuia o formă tipărită. Am fost tehnoredactată ca să mă poți înțelege și să -ți placă de mine, deoarece sunt îmbrăcată în alb, cu o haină albastră, tip copertă deasupra. La tipărire, literele au fost sculptate și adâncite în filele mele imaculate. Ca să nu se piardă averea mea, mi s-a pus un cotor, să pot ajunge astfel la tine!Drumul a fost plăcut, dar ș i anevoios. Am ajuns la librărie, mai apoi în mâinile părinților și ale profesorilor tăi și mai apoi, la loc de cinste, alături de coronița ta, în mâinile tale de premiant, tremurânde de emoție. Acum tu vei fi cel ce mă va ajuta să-mi îndeplinesc misiunea, de a da înțelepciune miilor de copii ce iubesc literatura. Sper că vei duce învățătura mea mai departe, când eu voi cade sfâșiată de timp. Mult succes în viitor! Cu drag, a ta carte de literatură… De la și pentru… Miron Bianca, clasa a VI-a A VIAŢA ŞI ENERGIA CUVÂNTULUI…

Cuvântul este puterea prin care noi creăm sau distrugem. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumnezeu. La început, Cuvântul a fost de la Dumnezeu. El a creat lumea după chipul şi asemănarea Lui. Omul a căpătat chipul ca şi Dumnezeu, urmând ca prin puterea energiilor creatoare ale cuvintelor să ajungă și la asemănarea cu El. Cuvântul e cea mai puternică unealtă. Fără cuvinte nu se poate alcătui nimic. Cuvântul poate crea vise foarte frumoase, dar poate să le şi distrugă. Dacă greşim un cuvânt, uneori se pare că a venit iadul pe pământ. Sunt cuvinte care însă te poartă pe aripile lor, direct în paradis. Nu ne putem închipui cum ar putea exista lumea fără cuvinte. Cum ne-am descurca fără ele? N-am putea să ne înţelegem între noi. Probabil fără cuvinte, nu ar exista viață. Cărţile, dacă nu ar avea cuvinte, nu ar mai exista poveştile, poeziile, informaţiile şi totul s-ar risipi ca printr-un truc de magie.Trebuie să ne bucurăm de

viaţa pe care Dumnezeu ne-a dat-o și să folosim puterea pozitivă a cuvintelor. Fără viaţa și energia Cuvântului nu putem trăi. Faliboga Georgiana, clasa a V-a A O, om!… Ce mari răspunderi ai de tot ce faci pe lume! De tot ce spui în scris sau grai, de pilda ce la alții -o dai, căci ea mereu spre iad sau rai pe mulți o să -i îndrume! Ce grijă trebuie să pui în viața ta, în toată, căci gândul care-l scrii sau spui s-a dus... și-n veci nu-l mai aduni, dar vei culege roada lui ori viu, ori mort odată. Ai spus o vorbă – vorba ta, mergând din gură-n gură, va veseli sau va-ntrista, va curăți sau va-ntina, rodind sămânța pusă-n ea de dragoste sau ură. (Traian Dorz – ”O,om!”) Cea mai bună prietenă – cartea De când am descoperit-o, cartea s-a dovedit a fi o prietenă credincioasă, răbdătoare, care are întotdeauna timp pentru mine. Cartea este scrisă de mulți autori, poeți, care ne fac foarte curioși de minunatele lor povestiri. Ea ne transmite multe informații despre poezii, povestiri, romane și cultura generală. Din cărțile citite până acum am învățat multe lucruri plăcute precum și bunele maniere și cum să ocrotim mediul înconjurător. Întotdeauna îmi amintesc cu drag de năzbâtiile băiatului Nică din „Amintiri din copilărie” a lui Ion Creangă. Din aceste cărți învățăm multe care ne ajută să devenim oameni mari în viață. Prin acestea am înțeles că o carte este foarte importantă și pentru mine este un sprijin, cineva care mă ajută, mă ascultă și care îmi dă sfaturi. Naharneac Elena, clasa a VIII-a B

LUMINĂ DIN LUMINĂ… Lumină către fiecare floare... E dimineață . În grădină a răsărit prima floare, pe care a lăsat-o Dumnezeu pentru anotimpul primăverii. Răsări Soarele și ea își deschise petalele spre cer: -Dragă Soare, ce bine că Ți-ai întins razele luminoase spre mine! -Da, am venit spre tine pentru că ești o floare mică ce trebuie să crești, zise Soarele cu blândețe. -Multumesc, răspuse plăpândul ghiocel. -Cu plăcere! Când mai ai nevoie de mine să mă chemi! Eu mă duc la alte flori la fel de firave ca tine. -Bine, aștept să mai vii pe la mine!spuse floarea. -Desigur, voi mai veni! Și Soarele se duse la cealaltă floare, dăruind din lumina Sa protectoare tuturor plantelor din grădină. Așa și Dumnezeu dăruiește tuturor din Lumina harului Său, ca în sufletele noastre să înflorească minunată floare a darurilor Sale cerești. Costiniuc Sabina, clasa a V-a B Vierul Era odată un vier care a plantat doi butuci de vie. El cumpără cele necesare și le îngrijea. Când veni vremea culesului, porunci unor slujitori să strângă strugurii. După un timp când argatul aduse roadele, vierul a rămas uimit când a văzut cât de mari și de frumoase erau unele și cât de mici și de strivite erau altele. Când a aflat din cuvintele îngerului, că cele mai mari le culese dintr-o vie și cele mici din cealaltă și-a dat seama că unii au fost leneși, iar ceilalți au ascultat și au lucrat cu spor. Noi ce fel de slujitori suntem, în via Domnului? Luțac Gabriela, clasa a VI-a A Respectul între semeni Dumnezeu a creat vulturul, porumbelul și fluturele. Ei trebuie să se respecte unul pe altul la nevoie, dar totuși , nu se întâmplă așa. Într -o zi, Dumnezeu îl chemă pe vultur și î i spune: -Vrei să te duci să-l aduci la mine, pe fratele tău, fluturele, pentru că s-a rănit și are nevoie de ajutor? Vulturul îi răspunse: -,,Mă duc, Doamne!”, dar nu s-a dus. Dumnezeu supărat pe vultur îl chemă pe porumbel și îi spuse același lucru. Dar porumbelul zise: - Nu vreau! Nu pot acum! Ș i s-a dus în zborul său. Dar în timp ce zbura își dădu seama că greșise și îl căută pe fluture trei zile ș i trei nopți până îl găsi. Îl luă în spate și-l duse lui Dumnezeu. După ce își reveni, fluturașul îi mulțumi porumbelului și cu lacrimi în ochi îl îmbrățișă frățește . Hostiuc Larisa, clasa a VI-a A

2013 - Anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena La initiațiva Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în ședința de lucru din 25 octombrie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2013 să fie declarat Anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena în Patriarhia Română: ,,Proclamarea este în primul rând motivată de împlinirea a 1700 de ani de la Edictul de toleranţă religioasă de la Milano. Aceasta libertate religioasă pentru toate religiile a făcut ca și creștinii să nu mai fie persecutați. Anul 313 este o piatră de hotar. Aproape 300 de ani, creștinii au fost persecutați pentru ca nu se închinau împăratului și zeilor păgâni greco-romani. De aceea mulți dintre ei au fost uciși în chinuri groaznice, episcopii și preoții au fost duși în închisori, mutilați și ucisi; astfel calendarul nostru este plin de sfinți martiri sau mucenici din primele trei veacuri, ca urmare a politicii mai multor imparati romani de a persecuta pe crestini.” Sfinţii Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa Elena sunt pomeniţi în Biserica Ortodoxă la 21 mai. În primul semestru al anului 2013, tema va fi tratată sub genericul „Sfinții Împărați Constantin și Elena, promotori ai libertății religioase”. În al doilea semestru al anului 2013, tema va fi tratată complementar sub genericul „Sfinții Împărați Constantin și Elena, susținători ai Bisericii” . În luna octombrie 2013, la Palatul Patriarhiei va avea loc o ședință solemnă a Sfântului Sinod cu tema 2013 – Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena în Patriarhia Română și va fi organizată o expoziție tematică reprezentând pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, precum și biserici importante cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena. Pr. Prof. Păstrăv Ciprian A-B: Ziua dedicată unui înger ocrotitor în chip de om. A REBUS: 1.Rugăciune la botez. 2.A șaptea zi (de odihnă). 3.Semn sfânt al creștinilor 4.Cântăreț la strană. 5.Ard în Biserica Sfântă. 6.Locul cântărilor sfinte. 7.Se face după înmormântare. 8. Apă sfințită. 9.Haine preotești. Ionescu Adina, cl. a V-a A B

TRADIȚII ȘI OBICEIURI PASCALE

Paștele la români

Sărbătoarea Paștelui este pentru români, alături de Crăciun, cea mai importantă din an. Fiecare familie se pregătește cu mult timp prin postul ținut cu multă evlavie. În Biserica Ortodoxă, creștinii se pregătesc pentru întâmpinarea sărbătorii pascale prin „Postul Paștelui” numit „Postul Mare”, perioadă care durează 48 de zile. În mod oficial, postul începe după „Duminica iertării”, în ziua de luni a săptămânii a șaptea de dinaintea sărbătorii de Paște. Ultima săptămână din Postul Paștelui se numește „Săptămâna Patimilor”, și începe în duminica Floriilor , în care se comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim. Obiceiuri pascale, în școala noastră… . În Săptămâna Luminată, cu ocazia susținerii cercului pedagogic la limba și literatura română, noi, elevii claselor a V-a și a VI-a am fost implicați în proiectul numit Tradiții și obiceiuri pascale în Bucovina. Pentru aceasta ne-am documentat vizionând filmulețe cu încondeierea ouălor, am realizat portofolii tematice și am respectat obiceiurile autentic tradiționale, în cadrul unei scenete intitulate ”Șezătoare literară”. Am pus în scenă un fragment din viața reală dinaintea sărbătorii Paștelui. . De exemplu, meștera din sat, la vopsit ouă (colega noastră Nicoleta Popovici), ne-a explicat obiceiul închistării acestora. Mai apoi, am pregătit toate cele necesare pentru sărbătoare, am tors, am țesut ștergare și ne-am brodat cămeșe noi pentru Paște și pentru noaptea de Înviere, am pregătit coșurile pentru a le duce la sfințit. Noi, fetele, am așteptat cu nerăbdare, a treia zi de Paște, pentru a merge la horă, unde vestit lăutar a fost d-l prof. Ieremie Constantin, alături de taraful său. Ca de obicei, la spectacolele populare a fost un moment de neuitat, determinându-ne încă o dată să gustăm din farmecul tradițiilor și obiceiurilor locale. Croitor Valentina, clasa a VI-a A

Șezătorile – muncă și petrecere Şezătoarea constituie un obicei străvechi din viaţa satului românesc, putând fi definită ca o adunare sătească restrânsă. Mai târziu, asemenea întâlniri s-au extins la nivelul întregii comunităţi, munca împletindu-se cu petrecerea. Obiectele specifice erau cele folosite la prelucrarea lânii: furca, lâna, fuiorul, fusul, pieptenele, vârtelnița. Cele mai frecvente erau cele de tors la care participau grupuri de femei. Atmosfera de petrecere era întreținută de voie bună , glume si ghicitori. Bătrânii erau de multe ori prezenți la șeză toare. Ei dădeau tinerilor sfaturi din viață, muncă și căsătorie. Acest obicei a fost răspândit în toată țara ca dovadă a unității folclorului românesc care se practica în anotimpul rece al anului. Dumitraș Claudia, clasa a VI-a A

Folclorul și tradiția - un mod aparte de a privi viața Ansamblul de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe, care se statornicesc în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din generație în generație, construind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică se numește tradiție. Dacă conștientizăm faptul că ne naștem, trăim și profităm de pe urma tradiției, putem lega tradiția și folclorul de educație, credință, de cul tură și tehnică, de noi înșine. Deci, trebuie să devenim responsabili pentru valorile pe care le creăm și le transmitem celor care ne vor urma. Numai studiind laturile folclorului românesc, am putea trage concluzii referitoare la portul tradițional, meșteșuguri, arhitectură, până la cele mai subțiri laturi spirituale, cum ar fi literatura, mentalitatea, practicele și ritualurile, care coboară tradiția în spatele teoreticului din viața de zi cu zi. De aceea, se cuvine să abordăm cu toată responsabilitatea problema păstrării valorilor identitare. Nimic nu definește mai bine acest popor decât tradiția populată. Miron Bianca, clasa a VI-a A

TRADIȚIE ȘI MODERNITATE Două modalități diferite de a percepe existența… Obișnuințele moderne din zilele noastre încep să acopere din ce în ce mai mult tradițiile și obiceiurile de altădată lăsate de străbunicii noștri. Populația de acum uită de folclor și își dorește să trăiască într-o lume modernă, bazată pe așa numita libertate și nu mai respectă regulile trasate de înaintașii noștri. Oamenii, în loc să petreacă sărbătorile în mod tradițional: tăiatul porcului de Crăciun sau a mielului de Paște, prin colindat și urat, aceștia găsesc toate produsele comercializate la așa numitele magazine, adică își cump ără tradiția doar prin câțiva bănuți . Folclorul tradițional este cumpărat de modernism. Unele obiceiuri, însă omul modern le mai respectă. Chiar dacă nu își dă seama de acest lucru. Botezurile, nunțile și înmormâ ntările, încă mai păstrează câte ceva din tradițional, dar nu în totalitate . În unele țările europene, tradiția nu mai există. Modernismul a acoperit în totalitate obiceiurile populare, ștergând frumusețea specifică acestora. Popovici Nicoleta, clasa a VI-a A Ce mi-a plăcut la muzeul satului?! Muzeul Satului Bucovinean este un complex de construcții sătești, expuse în aer liber, ceea ce pune în valoare patrimoniul cultural–arhitectonic de factură populară din Bucovina, fiind considerat un monument istoric. Noi, elevii clasei a VI-a A, am vizitat acest muzeu tradițional. Acesta prezintă multe case populare specifice zonei noastre, fiecare având câte o istorioară personală, cu rol de legendă, ale cărei rădăcini reale coboară adânc în negurile trecutului. Biserica și clopotnița din Vama, dar și Moara de apă din Mănăstirea Umor, au fost cele mai impresionante locuri, din punctul meu de vedere. Imaginea de ansamblu a muzeului reflectă structura, meșteșugurile și activitățile complexe din viața unui sat. În interiorul caselor se prezintă expoziții de obiecte folclorice care completează imaginea civilizației tradiționale bucovinene. Această instituție este una din puținele locuri ce încă mai păstrează vii tradițiile și obiceiurile populare, iar Muzeul Satului Bucovinean este muzeul meu preferat. Miron Bianca, clasa a VI-a A

A fost odată… …Cât de frumos era de mult… când nu aveam atâtea griji, atâtea gânduri, când părinţii nu își făceau atâtea probleme! Îmi aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri, zilele de sărbători, când satul clocotea şi se adunau toţi la horă la Niculai la joc, că avea o ogradă largă, largă cât să întoarcă carul cu doi boi când venea din ţarină. Toţi păreau care mai de care mai arătoși în straie mai curate! Și fata care nu știa a face acele înflorituri tradiționale pe cămășile bărbăteşti, nu era bună de măritat! Cei mai tineri se învârteau în horă și se întorceau, şi se întreceau în bătute, iar babele stăteau pe margine cu mana la gură, uitându-se pe sub sprâncene, şoptind și bârfind pe fiecare în parte: “Că ăia doi s-au dus la înță legere, că altu o stricat logodna, ba că băiatul lui Viorel a lui Mihalache vorbeşte cu nepoata Paraschivei lui Ionescu”, şi tot aşa până la asfinţitul soarelui, când hora era pe sfârşite şi babele plecau acasă cu o tolbă de minciuni mare cât ”turbinca lui Ivan”! A doua zi, când era de mers la ţarină pentru prăşit, dădeau vreo două sape şi, in rest, se sprijineau în coadă povestind ce au văzut la horă. Seara, când gospodinele se întorceau de la sapă, iar bărbaţii de la coasă, se aşezau toţi la masă şi mâncau ciorbă sănătoase cu legume şi beau câte-o ulcică de smohoncă şi râdeau şi chefuiau pe îndelete. Poate de aceea trăiau atunci câte o sută de ani sănătoși și voioși! ........................................................ . Ursu Diana, clasa a VII-a B

RĂTĂCIND PE CĂRĂRILE VIEȚII…

ÎN VIZITA LA ELEVII DE LA CENTRUL ȘCOLAR

O situație specială am întâlnit la Centrul de Educație Incluzivă Suceava, pe care l-am vizitat în săptămâna „Să știi mai multe, să fii mai bun”. Aici sunt copii care nu îi au alături pe părinții lor, care au diverse probleme, dar care beneficiază de consiliere și sprijin din partea cadrelor instituției. Din relațiile cu ei am învățat să -i înțelegem și să-i respectăm. Am învățat să prețuim calitățile care le avem, să apreciem persoanele cu deficiențe din jurul nostru, pentru că nu ele și-au hotărât soarta, ci, Divinitatea sau destinul sunt decisive. Fiecare, la rândul nostru puteam fi unul din acei copii. Soarta noastră, soarta tuturor este hotărâtă înaintea venirii noastre pe lume, de aceea, să prețuim viața, părinții care îi avem alături de noi, care ne ajută, care ne îndrumă, și, de asemenea, să nu îi uităm pe cei care s-au născut cu handicapuri, pe cei ce nu îi au alături pe părinții lor. Activitatea desfășurată s -a numit ”Universul snoavelor”. Împreună am citit snoave și am tras învățături din ele, am căutat proverbe care să corijeze diverse greșeli din viața noastră. Țibuleac Violeta-Alina, clasa a V-a A

Prostia - un mare defect Prostia e comedioasă Dar e și primejdioasă Ea se înrudește cu nerozia Și rezultă nebunia Iar pe oameni îi răcește Tot pe ei îi păcălește Prostia e alunecoasă tare Și în lume leac nu are. ”Prostia nu înalță omul, ci îl coboară dincolo de răbdare.” Croitor Emanuela, clasa a V-a B Prudența ,vigilentă și grijulie, Atenționează, ajută, evită Pericolul și capcanele ignoranței, Deci îndeamnă la precauție. ”Omul prudent citește scrisoarea și invers.” ”Nimic nu e mai scump decât ceea ce primești gratis.” Țibuleac Daniel,clasa a V-a A Nemulțumirea este iritantă Respingătoare și agasantă Enervează, agită și supără Oamenii care nu apreciază naturalețea Se iau de mână cu impolitețea. ”Nimeni și nimic nu e perfect. Totul are cel puțin un cusur.” ”Nemulțumitului i se ia darul.” Ieremie Diana, clasa a V-a A Păcăleala-i ispititoare,dar periculoasă Ea primejduiește, minte și înșeală . Dreptatea iese la iveală întotdeauna Căci adevărul învinge mereu minciuna. ”Unde nu-i cap, vai de picioare.” ”Boieria și prostia cu mare cheltuială se țin.” Țibuleac Violeta, clasa a V-a A Gânduri… însemnări …carte… Cartea pentru mine a însemnat mereu imaginație, știință și cunoaștere. Chiar dacă la început, poate, părea prea grea, după câteva momente ți se pare mirifică. Cartea m-a dus pe cele mai înalte culmi ale imaginației și mi-a oferit reverii nemărginite. Abecedarul, prima carte pe care am parcurs-o cu doamna învățătoare a fost cel care mi -a arătat drumul către cunoaștere, urmând ca mai târziu cartea să reprezinte evoluția mea spre ceea ce sunt astăzi. Dacă nu era cartea în spiritul ei simplu pe dinafară, dar esențial pe dinăuntru, nu mai eram unde sunt acum și nu mai aveam imaginația pe care o am astăzi.

Când citești o carte înveți mai multe lucruri TĂRÂMUL IMAGINAR AL decât crezi și anume: înveți să ai răbdare, PĂRȚILOR DE VORBIRE perseverență și co0ncentrare. Toate acestea reprezintă formarea noastră. Cartea ne dezvoltă cunoașterea și ne trezește interesul pentru anumite subiecte. Fiecare carte citită ne amplifică imaginația, ne transformă în cugetători, uneori mici scriitori. O carte citită niciodată nu îți va face rău, ci, întotdeauna te va ajuta în evoluția ta, de-a lungul vieții. Chiar dacă o carte nu te ajută astăzi sau mâine, poate te va ajute peste ani. „Viața - jocul de cărți în care-ți licitezi anii, mizând pe niște atuuri și cel puțin o strigare, dar, până la urmă, totul depinde numai de cel care face cărțile.” Emandi Denisa clasa a VIII-a B

Pronumele şi Numeralul Noi la şcoală am ascultat Și pronumele l-am aflat Dar e greu, plictisitor Numeralu-i mai uşor Pronumele personal şi reflexiv Le încurcăm fără motiv Numerale cardinale, colective Pronumele negative,posesive Acum dacă pe elevi i-ar asculta Aproape toţi patru vor lua Dar noroc c-am învăţat Şi eu patru nu am luat. Miron Cosmin, clasa a VII-a B Visul meu…

Pronumele Eu,tu,el şi ea Toţi iubim gramatica Noi,voi,ei şi ele-anume Învăţăm despre pronume Dar de ce-i numit pronume? Ţine locul unui nume Şi acesta-n special E pronume personal Ştiţi de ce?Cine ghiceşte? O persoană-nlocuieşte. Gavel Mihai, clasa a VII-a B Numeralul Numeralul ordinal Mare meşter cărturar Ne învaţă cu răbdare Ordinea și cardinalii prin numărare. Dar şi cel adverbial Cel mai tare numeral Numărul de acţiuni ne-arată Şi pe verbul regent poartă. Tudorean Cosmin, clasa a VII-a A Numeralul şi pronumele Numeralul e uşor, Eu scriu exemplele lor. Învățând numeralul adverbial L-am uitat pe cardinal. Pronumele e distractiv Îl uităm pe posesiv Îl ştiu pe negativ Şi la cazul genitiv. Trainoschi Ciprian, clasa a VII-a B

Într-o zi, am venit de la şcoală şi după ultimele două ore de limba română, am rămas pe gânduri. Am ajuns acasă şi aţipind, am început să visez cam aşa… Totul era alb în jurul meu şi se auzeau nişte voci: -Bună dragă pronume, ce mai faci? -Bună numeralule, ce să fac, mai nimic, dacă elevii nu mă mai rețin.Am stat şi m-am gândit dacă eu sunt mai important decât tine,zice pronumele îngândurat. -Sincer, nu cred.Îţi dai seama, dacă eu nu aş exista? Cum s-ar mai număra banii, de care fiecare persoană are nevoie sau cum s-ar construi case şi altele?Eu nu înțeleg la ce ne trebuie atâtea pronume,dacă sunt substantive foarte multe. - Da, crezi ce vrei tu, dar dacă întâlneşti cuvinte care se folosesc des, repetițiile sunt obositoare. -Da?Serios?!Ei, chiar așa! Spuse ironic numeralul. -Păi să-ţi mai explic. Pronumele personale ţin locul unui substantiv, pronumele negative ajută la înlocuirea unor obiecte prezentate ca inexistente, pronumele reflexive arată felul cum se reflectă simultan acțiunea asupra persoanelor şi mai sunt şi cele posesive, demonstrative, nehotărâte, interogative, relative sau de întărire. Dar tu de unde să ştii toate astea?Doar gura de tine! -Dar ce trebuie să ştii? Eu nu înțeleg ce îmi spui tu aici, habar nu am şi nici nu vreau să încep să mă gândesc, deoarece m-aş descompune citind atât,spuse numerarulul. -Bine, eu zic să nu ne mai certăm,cred că suntem amândoi la fel de importanţi şi folositori. -Da,fie cum spui tu,adăugă numeralul Şi dintr-o dată m-am trezit cu sentimentul că ar fi fost adevărat,deşi era doar un vis. Atunci m-am amuzat un pic şi mai apoi am început să-mi scriu temele la limba română, reușind să înțeleg lecția nouă . Pălii Geanina Roxana, clasa a V

PE URMELE DRAMATURGULUI, ION LUCA CARAGIALE

Pe data de 28 februarie 2013, elevii clasei a VI-a A, au organizat un concurs în memoria marelui clasic al literaturii române, scriitorul de piese dramatice: Ion Luca Caragiale. Acestia au fost împărțiți în două grupe: Nuvelistii și Dramaturgii. Prima etapă a activității a constat într-un concurs de cultură generală despe viața și opera scritorului, câștigă torii fiind Dramaturgii. Etapa a doua a fost formată din expunerea portofoliilor cu fișe biografice, colaje tematice din unele opere literare sau benzi desenate realizate pe baza unor scene dramatice. În aceasta etapă au câștigat Nuveliștii. A treia etapă a fost cea decisivă și s-a referit la punerea în scenă a două schițe cunoscute din opera scriitorului. Grupa Nuveliștii a avut de scenarizat de”Vizită”, iar Dramaturgii piesa „Bubico”. În final, după adunarea punctajului total, Nuveliști au acumulat cele mai multe puncte și au fost câștigătorii concursului, Ion Luca Caragiale. Krista Marius, clasa a VI-a A

ION CREANGĂ ȘI URMAȘII TALENTULUI SĂU NARATIV

Pe data de 1 martie 2013, tot elevii clasei a VI-a A, de astă dată însoțiți și de concurentele clasei a VI -a B, au contribuit la realizarea unui concurs dedicat marelui povestitor român, Ion Creangă. Băieții clasei îmbrăcați în costume populare, Albu Cosmin, Krista Marius, Chiselița Andrei și Marmeliuc Andrei au interpretat fragmente din ”Amintiri din copilărie”,

încercând să imite talentul celebrului narator, în arta narațiunii: Smântânitul oalelor, La cireșe , Pupăza din tei și Casa părintească. La concurs au contribuit și două eleve din clasa VI-a B: Trainoschi Claudia ș i Popadiuc Diana. La finalul concursului, eu, Chiselița Andrei, am fost fericitul câștigător al concursului, iar ceilalți s-au clasat pe locurile II ș i III. ………………………………………. . Chiselița Andrei, clasa a VI-a A Amintiri din copilăria mea ,,Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre!” Și satul Moara, ,,în care m-am trezit nu-i un sat lăturalnic, mocnit și lipsit de priveliștea lumii, ca alte sate.” ,,Locurile care înconjoară satul nostru sunt încă vrednice de amintire .’’ Și am avut o copilărie fericită că ,,de te-ai băgat în joc trebuie să joci. ‘’Copilăria este pentru fiecare ,,tot anul… sărbători și numai o zi de lucru și atunci praznic și nuntă . ‘’ Și iată că amintirile încă mă mai împresoară . Jocurile cu mingea, cățăratul în copaci , alergatul după fluturași… toate mă duc în lumea când am fost ,,un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită‘’ , dar acum am crescut și a venit vremea și timpul să merg la școală . Aceasta este ,, cheia tuturor învățăturilor ‘’, care ne introduce într-o lume aparte, cu o educație aleasă . Doamna învățătoare ne spunea că ,, din cărți culegi multă înțelepciune”. Cu ea am parcurs patru ani, adică ciclul de învățământ primar . În ciclul gimnazial, parcurgem filele cărților împreună cu doamna dirigintă și domnii profesori. Țibuleac Violeta-Alina, clasa a v-a A La iarmaroc… Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremuri și ce oameni erau în părțile noastre pe când începusem să cresc și m-am făcut un „băiețaș harnic la casa părinților mei”, dar și tata era un om harnic ,,de face mare cinste ” satului nostru. Îmi aduc aminte când demult, ne jucam de-a v-ați-ascunselea. Prietenii s-au ascuns după cușca cățelului , iar eu i-am udat cu apa rece. Altădată, au venit în vizită niște musafiri . Cățelul lătra și m-a enervat că nu tace. L-am închis într-un ghiozdan rupt, ghiozdanul l-am pus în coșul bicicletei și am plecat cu el la vânzare, la iarmaroc, căci era mare

zi de târg în satul nostru. Nimeni nu l-a cumpărat și mam întors înapoi acasă. Mama l-a căutat, iar când a văzut că vin cu el, a râs, spunându-mi că așa sunt copii poznași ca mine și ca Nică. Țibuleac Daniel, clasa a V-a A DIN UMORUL LUI CREANGĂ…

* ”Ia, am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu minte până la treizeci şi nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar şi sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul trecut şi ca de când sunt, niciodată n-am fost!”; * "Şi să nu credeți că nu mi-am ținut cuvântul, de joi până mai apoi, pentru că aşa am fost eu, răbdător şi statornic la vorbă de feliul meu; şi să nu mă laud, că lauda-i față; prin somn nu ceream de mâncare; dacă mă sculam, nu mai aşteptam să-mi dea alț ii; şi când era de făcut ceva treabă, o cam săream de pe-acasă"; * "milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima"; * ”Ce-i pasă copilului când mama și tata se gândesc la neajunsurile vieții , la ce poate să le aducă ziua de mâine… Copilul, încălecat pe bățul său, gândește că se află că lare pe un cal dintre cei mai strașni ci, pe care aleargă cu voie-bună, și-l bate cu biciul, și-l strunește cu tot dinadinsul, ș i răcnește la el din toată inima, de-ți ie auzul; și de cade jos, crede că l-a trântit calul, și pe băț îș i descarcă mânia în toată puterea cuvântului...” Texte culese de Faliboga Georgiana, clasa a V-a A La vârsta cea fericită… . . Odată, pe când ”eram eu la vârsta cea fericită” mama a plecat împreună cu bunica și cu frații mei la cineva în vizită. Eu am rămas acasă împreună cu fratele cel mai mic. Atunci îmi născuse pisica puișori. Neavând ce face, am luat o pisicuță ș i am băgat-o în cușca canarului, trăgând-o de codiță ș i pișcând-o, vrând să-mi cânte precum canarul. Când s-au înapoiat acasă frații și părinții, și au văzut pozna ce-o făcusem, le venea să râdă, dar și să plângă pentru că am chinuit pisica. Alte amintiri hazlii îmi brăzdează copilăria, dar o să vi le povestesc altă dată … Țibuleac David, clasa a III-a A

AMINTIRILE VÂRSTEI DE AUR

Mă trezește mama, într-o dimineață cu vai nevoie, spunându-mi „Scoală, somnoroaso sau vrei să te lingă câinele lui moș Ion și să nu -ți meargă bine azi?!”. Așa îmi spunea mama , amăgindu-mă cu câinele bălos al lui moș Ion. Toți se fereau și nimeni nu putea pune mâna pe el. Mama merse în oraș, și eu am rămas singură să am grijă de gospodărie. Numai nu știu cum se făcea că am ieșit afară și l -am zărit pe câinele lui moș Ion. El fugea speriat, urmărit de un vecin, și eu după el. Din fericire vecinul s-a oprit și câinele a început a fugi după mine, dar nu m-am speriat cu una cu două. Am umflat câinele și l-am dus acasă. Ca să nu-l vadă mama l-am ascuns în șură. A doua zi dimineața, mama deși era prinsă cu treburi pe afară, văzu că (nu știu cum o fi scăpat afurisitul de câine!) a venit la mine și mă lingea pe față. Î n același timp , moș Io n intră în curte și văzu câinele. Dacă nu era mama, ar fi fost vai și amar de mine! Mai că era să mă ia la scărmănat cărpănosul de bătrân, că i-am furat câinele! I l-am înapoiat, promițând să fiu de atunci un copil cuminte… Hostiuc Larisa, clasa a VI-a A Amintirile copilăriei Odată, vara, pe-aproape de Moși, mă furișez din casă și mă duc, ziua miaza-mare, la Moș Niculai, fratele tatălui cel mai mic, să fur niște corcodușe, căci numai la dânsul, cunoșteam în sat, un corcoduș văratic, care se cocea până la Duminica Mare. Și stau să mă gândesc cum să fac să nu mă prindă. Mă duc și mă fac a cere pe vărul meu, Andrei, să mă ajute la lecții. El nu era acasă, și după ce -i zic să-i spună că l-am căutat, în loc s-o iau pe poarta din ogradă, o cotesc pe portița dinspre grădină. Mă trezesc în corcodușul uncheșului și unde nu încep a îndesa la corcodușe în sânul cămeșii, și cu frunze și cu crengi, numai să mă văd plin. Din păcate, când să cobor din copac, bucuros că nu m-a prins, numai ce văd că vine tata cu moș Nicolae în grădină, să culeagă corcodușe pentru mama, pentru compoturi. Ce să fac să nu mă prindă?! Iau un pumn de corcoade și le arunc peste casă, la dulăii din curte, și aceștia, speriați, încep a lătra de trezeau și morții din morminte. Tata și unchiul pleacă repede din grădină să vadă de ce lătrau dihaniile. Dintr-o dată sar gardul și o iau iute la sănătoasa, așa iepurește, că fugea și pământul cu mine. Și iată că am scăpat cu obraz curat și cu burta plină. Iar vorba mamei nu se adeverise de astă dată: ”Că Dumnezeu nu ajută celui care umblă cu furtișag”, iar eu făceam în continuare un lanț de pozne. Miron Bianca, clasa a VI-a A

Din copilăria mea…

Stau câteodată și-mi aduc aminte de copilăria mea fericită, hazlie și plină de râsete. Diminețile v esele de vară erau foarte călduroase și pe cer norii cenușii se arătau rareori. Păsărelele ciripeau zglobii, iar florile multicolore erau adunate de copiii plini de bucurie. Mama mă scoală cu vai nevoie, într-o zi, deoarece trebuia să meargă în câmp, si eu fiind mică, aveam o minte ,,strălucită’’. Mă jucam cu păpușile mele, și nu îmi ajungeau hăinuțele. Am tă iat din perdelele mamei pentru a face rochii de mireasa păpușilor, rupeam materialele bunicii și făceam bluziț e pisicilor ei, iar când avea bunica puișori mici, de la cloșca, al luat unul si lam pus într-o tigaie pe plită, iar când m-a văzut bunica și mama mea, m-au pedepsit, iar eu mi-am învățat lecția . Mama nu m-a mai lăsat singură acasă de atunci. Așa era copilăria, în vremea ca bună și lipsită de griji! Croitor Diana, clasa a V-a A Copilăria… un cuvânt magic! Pe aripile temelor, ale notelor și ale poznelor te-ai înălțat și n-ai ținut cont de strigătele noastre disperate! Copilăria - inima tuturor vârstelor… Noi suntem doar personaje, doar trecătorii. Oare ea trece, se duce și zboară cu aripile repeziciunii? Oare nu suntem noi cei trecători, oare n-ar fi mai bine să fim copii? Când vezi că te-a părăsit, strigi disperat, dar fără rezultat: Copilărie, de ce ai plecat? Copilăria e un joc naiv, dar plin de farmec. Cufărul magic își pune lacăt și trecem la o altă etapă: adolescența. Rămâne doar o amprentă ușoară în sufletul nostru delicat. Ea se aseamănă cu primăvara care învie, înverzește, înflorește și moare. Ca o pasăre-n zbor se duce! Vârsta jocului, a bucuriei, a fericirii, a împlinirii, deci, vârsta de aur. Fantezia basmelor de altădată și realitatea se împletesc cât mai nostim cu putință și rezultă: copilăria. O umbră trecătoare, o adiere de vânt, o frunză dintr-un copac, un nor pufos pe cerul senin, un strop de ploaie, o stea căzătoare, o rază fermecătoare, o boare, o lacrimă înfloritoare, un zâmbet atrăgător… Tot ceea se poate spune despre copilărie e minunat! Copilărie nu pleca, mai stai! Ești ca o floare din rai. Copilărie nu pleca, rămâi mereu în sufletele noastre! Croitor Emanuela, clasa a V-a B Copilăria

Copilăria…un paradis pierdut. Acum alerg pe drum abătut. Copilărie, vino înapoi! Eram liniștit, acum e-un război! Copilăria…un cuvânt prețios,

Atunci era totul misterios Ducând pe brațe acel basm, Cu foarte mult entuziasm. Copilăria…un colț de rai. Când se făceau cireșele de mai, Mergeam tiptil și le furam, Iar mama când ne vedea pe geam, Venea îngrijorată la noi… Ce ne strângeam doi, câte doi, Și ne jucam, și ne distram… Acum, copilăria aproape a trecut, Și noi ce repede am mai crescut! Vreau să mă-ntorc și să-mi aduc aminte, Dar trebuie acum să pășim mereu înainte! Luțac Oana Emanuela, clasa a V -a B Copilăria - o dulce amintire! Sunt convins că şi tu îţi aduci aminte de copilărie, cu mare drag. Acea perioadă a vieţii în care totul era simplu, frumos şi hazliu. Erau momente când părinţii, la fel ca zânele cele bune, îți îndeplineau toate dorințele (atunci când le meritai!) şi tu stăteai cât era ziua de lungă pe afară cu prietenii la joacă. Copilăria este una dintre cele mai preţuite comori pe care nimeni nu ne-o poate lua din suflet. Copilăria este ca o lume nesfârșită de basm, unde în fiecare zi trăiești altă poveste. Luțac Oana Emanuela, cl asa a V-a B Știind că 1 iunie e Ziua Internațională a Copiilor, doamna dirigintă ne-a organizat o mică petrecere, nouă elevilor clasei a V-a A. Am jucat diverse jocuri care cereau logică și gândire, am discutat despre organizarea acestei zile, data la care este sărbătorită în diferite țări ale lumii, precum ș i despre copiii care nu se află alături de părinții lor în această zi . În felul acesta, am spus adio copilăriei, știind că de anul viitor, vom face pași mici dar repezi, spre adolescență. Țibuleac Violeta, clasa a V-a A