Dizertatie by Veronica Raileanu

MEMORIA LA LIMITA COTIDIANULUI MUZEUL MEMORIAL AL CONTRAREVOLUłIEI ALBE DIN 1918, Yaroslavl, Rusia

Stud. arh. Răileanu Veronica Prof. dr. arh. Ana Maria Zahariade 1

CUPRINS PLAN DE IDEI .......................................................................................................... 3 INTRODUCERE ....................................................................................................... 6 1.

MEMORIA ŞI REMEMORAREA ....................................................................... 8 1.1. Definiţii. Monument, memorial, muzeu. .............................................................................................. 8 1.2. Memoria colectivă. Repere în identitatea culturală şi istorică. ......................................................... 10

MEMORIALUL ÎN VIAłA COTIDIANĂ ........................................................... 12 2.1. Practica cotidiană. Traiectorii, tactica şi strategie. ........................................................................... 12 2.2. Dimensiunea spaţială ........................................................................................................................ 13 2.3. Dimensiunea temporală .................................................................................................................... 13 2.4. Interacţiunea între spaţiul cotidian şi spaţiul memorial .................................................................... 14

SPAłII ALE REMEMORĂRII .......................................................................... 16 3.1. Tsitsernakaberd - Memorialul Genocidului din 1915, Erevan, Armenia ............................................ 16 3.2. Memorialul Naţional al Păcii pentru Victimele Bombei Atomice de la Nagasaki, Japonia ................ 18 3.3. Memorialul Victimelor Comunismului şi Rezistenţei, Sighetul Marmaţiei, Romania......................... 21 3.4. Memorialul Apărătorilor Leningradului, Piaţa Victoriei, Sankt Petersburg, Rusia............................. 25 3.5. Extinderea Muzeul Evreiesc din Berlin, Germania ............................................................................. 27 3.6. Centru de documentare a Reichsparteitagsgelände, Nuremberg, Bavaria ....................................... 30 3.7. Muzeul Conflictului în Tripoli, Libia .................................................................................................... 32 3.8. Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington, S.U.A. .............................................................. 34 3.9. Muzeul Holocaustului Yad Vashem, Ierusalim, Israel ........................................................................ 38 3.10. Concluzii asupra studiilor de caz ...................................................................................................... 40

MUZEUL MEMORIAL AL CONTRAREVOLUłIEI ALBE ............................... 42 4.1. Motivaţie ........................................................................................................................................... 42 4.2. Istoria oraşului ................................................................................................................................... 42 4.3. Războiul civil din 1918 sau Contrarevoluţia albă ............................................................................... 46 4.4. Propunere şi concept ......................................................................................................................... 48

CONCLUZIE.................................................................................................... 51

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................... 53 Cărţi .......................................................................................................................................................... 53 Publicaţii periodice.................................................................................................................................... 53 Webografie ............................................................................................................................................... 54 Filmografie................................................................................................................................................ 54

PLAN DE IDEI 1.

MEMORIA ŞI REMEMORAREA……………………………………………………6

În acest capitol aş vrea să înfăŃişez definiŃiile termenilor cu care operez, locul şi legătura acestora cu arhitectura. Legătura memorialului cu societatea şi locul memorialului în arhitectură. 1.1.

Definitii. Monument, memorial, muzeu. - definirea termenilor adiacenŃi

memoriei. 1.2. Memoria colectivă. Repere în identitatea culturală şi istorică. manifestarea memoriei – însemnătatea memoriei şi valorificarea ei în procesul de căutare a unui reper de identitate. Este memorialul un instrument al politicii sau un instrument de identificare a istoriei traumatice ale unei comunităŃi? 2.

MEMORIALUL ÎN VIAłA COTIDIANĂ ........................................................... 12

În acest capitol voi vorbi despre dimensiunea comemorativă a memorialului (sărbătoare, eveniment special) în raport cu viaŃa cotidiană şi relaŃiile care se stabilesc între acestea. 2.1.

Practica cotidiană. Traiectorii, tactica şi strategie. - definirea practicii

cotidianului. Pe baza strategiei şi a tacticii se construieşte spaŃiul cotidian al cărui structură nu este redusă la caracteristicile sale fizice definite de o sumă de relaŃii care se stabilesc între locurile cotidiene. 2.2. Dimensiunea spaŃială - spaŃiul activităŃilor cotidiene în raport cu spaŃiul memorial. Monumentul este în sine o căutare a localizării memorii într-un spaŃiu. 2.3. Dimensiunea temporală - dimensiunea temporală a memorialului faŃă de timpul cotidian. Memorialul este o imagine a evenimentului memorat dar şi a imaginii comunităŃii faŃă de viitor. Un muzeu memorial este un condensator temporal. Acesta scurtcircuitează timpul şi apropie trecutul de prezent prin gestul său de înzidire. 2.4. InteracŃiunea între spaŃiul cotidian şi spaŃiul memorial - Întâlnirea axei orizontale a experienŃelor spatiilor cotidiene cu spaŃiul memorial presupune o articulare a acestor spatii, o trecere din banalitate şi rutină spre un spaŃiu care transcende timpul prezent şi spaŃialitatea cotidiană.

SPAłII ALE REMEMORĂRII .......................................................................... 16

3.1. Tsitsernakaberd - Memorialul Genocidului din 1915, Erevan, Armenia – folosirea simbolurilor naŃionale pentru invocarea traumei prin care a trecut naŃiunea şi puterea ei de a dăinui după acest eveniment. 3.2. Memorialul National al Păcii pentru Victimele Bombei Atomice de la Nagasaki, Japonia - Memorialul National al Păcii pentru Victimele Bombei Atomice de la Nagasaki

face parte din categoria memorialelor îngropate, acest muzeu are

particularitatea de a se adresa păcii. Pe lângă funcŃia memorială, muzeul are un centru de cercetare activ în strângerea datelor despre nocivitatea bombei atomice. 3.3. Memorialul Victimelor Comunismului şi RezistenŃei, Sighetul MarmaŃiei, Romania – modalităŃi de rememorare specifice ortodocşilor. Amplasat în fostă închisoare politică de la Sighet în centrul istoric al municipiului, memorialul reprezintă un obiect introvertit la fel cu închisoarea dar care cheamă vizitatorii la loc de meditaŃie şi cunoaştere. 3.4. Memorialul Aparatorilor Leningradului, PiaŃa Victoriei, Sankt Petersburg, Rusia - Memorialul de la Sankt Petersburg este unic prin poziŃia sa în cadrul oraşului dar şi a mesajului pe care îl transmite locuitorilor oraşului. 3.5. Extinderea Muzeul Evreiesc din Berlin, Germania - Muzeul Evreiesc reprezintă starea memoriei sociale şi culturale în Berlinul contemporan unde complexitatea acesteia continua să crească întrucât trauma iniŃială a evenimentelor a fost în mod gradat diminuată prin imposibilitatea asimilării ei în termeni istorici. Istoria evreiasca a Berlinului este legată de istoria modernităŃii printr-o negativitate, printr-o absenŃă a sensului istorie şi o absenŃă a relicvelor arheologice. AbsenŃa serveşte de asemenea ca modalitate de a lega în adâncime speranŃele împărtăşite ale oamenilor. 3.6. Centru de documentare a Reichsparteitagsgelände, Nuremberg, Bavaria Centrul de Documentare de la Reichsparteitagegelände este un bun exemplu de vehicul de rememorare critică care are o atitudine faŃă de locul generator de memorie. Aflat în epicentrul adunărilor partidului nazist, aflat la Nürnberg, Bavaria, acesta este un sit relicvă. 3.7. Muzeul Conflictului în Tripoli, Libia - Căutarea unui simbol naŃional prin care mesajul ajunge mai uşor la populaŃie este demersul care a dat valoare acestui proiect. Acesta este un muzeu care alătura spatiile de expunere cu cele de documentare. Memoria unei istorii recente dar şi a unei îndepărtate pentru generaŃia viitoare. 4

3.8. Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington, S.U.A. - Abordarea lui Freed este departe de a fi mimetică sau literală; în loc să îl imite, muzeul negociază puncte de contact cu realul prin mijlocirea unor obiecte autentice, integrându-le într-o structură spaŃială narativă. 3.9. Muzeul Holocaustului, Ierusalim, Israel - Acest complex şi mai ales muzeul reprezintă o noua instituŃie cultural-educaŃională, un centru important de cercetare a holocaustului şi rememorării. Este un simbol al recunoaşterii şi blamării, este legitimizarea atitudinii faŃă de holocaust. 3.10. Concluzii asupra studiilor de caz - Prin evaluarea descriptivă a anumitor aspecte ale monumentelor memoriale voi investiga caracteristicile care

conturează o

atitudine sau alta de proiectare în procesul de transmitere a mesajului. 4.

MUZEUL MEMORIAL AL CONTRAREVOLUłIEI ALBE……………… ......... 42

4.1. MotivaŃie – După aproape 100 de ani de la rezistenta anti-comunistă din 1918, locuitorii oraşului Yaroslavl îşi mai amintesc din povestiri sau din cărŃile de istorie prin ce a trecut oraşul lor. Rănile trecutului rămân în inconştientul colectiv al acestei comunităŃi. Identitatea unei comunităŃi se conturează de-a lungul timpului. 4.2. Istoria oraşului - IniŃial, în locul marelui oraş era situată o zonă rurală. Acest teritoriu a fost util din punct de vedere strategic şi militar, putând să controleze gura Kotoroslului, care se vărsa în Volga, şi ducea către unul dintre cele mai importante oraşe ale Rusiei pe vremuri – Rostov cel Mare. 4.3. Războiul civil din 1918 sau ContrarevoluŃia albă - În 1918, un grup de combatanŃi din Yaroslavl şi din alte oraşe de pe cursul râului Volga conduşi de ofiŃerul Alexandru

P. Perhurov au organizat o contrarevoluŃie încercând să opună rezistenŃă

Armatei Roşii şi noului regim instituit de Lenin după RevoluŃia din Octombrie. În oraşul Yaroslavl a avut loc confruntarea propriu-zisa. 4.4. Propunere şi concept - IntervenŃia propusă este un obiect urban public, o construcŃie cu calitatea tactile dar în acelaşi timp un obiect simbolic. Situl se află în centrul oraşului pe malul râului Kotorosl, folosit acum ca parcare. Pe aici se ieşea din oraş spre apa până în secolul XVII când s-au construit porturi şi pe Volga. Situl ales este un spaŃiu plin de istorie şi evenimente. Caracterul său de geniul loci susŃine aşezarea unui obiect memorial pe acest loc.

INTRODUCERE Există studii numeroase despre memorie care înglobează aspecte sociologice, politice, filosofice sau antropologice. Această lucrare urmăreşte realizarea unui demers investigativ asupra condiŃiei contemporane a edificiilor arhitecturale dedicate memoriei din perspectiva ştiinŃelor sociale. Metoda de investigare se intersectează în jurul unor studii de caz care relaŃionează cu ideea de rememorare, iar edificiile arhitecturale numite şi vizate de prezentul studiu sunt monumente al căror model spaŃial a demonstrat eficacitatea lor de transmitere a mesajului comemorativ. În acest sens, prin evaluarea descriptivă a anumitor aspecte ale monumentelor memoriale, este vizată identificarea şi definirea caracteristicilor diverselor atitudini de proiectare implicate în procesul de transmitere a mesajului memoriei. Prin studierea dimensiunii spaŃiale şi a celei temporale, această lucrarea îşi propune să identifice şi să definească relaŃia dintre forma arhitecturală şi cadrul construit al comunităŃii, respectiv relaŃia dintre edificiile arhitecturale dedicate memoriei şi spaŃiul practicii cotidiane. Un alt deziderat pe care lucrarea doreşte să-l împlinească se refera la delimitarea graniŃei dintre timpul cotidian şi timpul memorial, având în vedere modul în care un astfel de edificiu se integrează în peisajul urban şi modul prin care mediază conectarea individului la o dimensiune temporală şi spaŃială calitativ diferită de spaŃiul profan al cotidianului. În literatura de specialitate dedicată monumentelor în cadrul practicii cotidianului, abordarea teoretică care mi-a atras atenŃia şi s-a constituit ca punct de pornire demersului meu investigativ figurează în studiile lui Michel De Certeau pe acest subiect. În acest sens, menŃionez că partea teoretică a lucrării operează cu terminologia specifică acestei paradigme, respectiv cu definiŃiile şi accepŃiunile aferente acesteia şi asupra cărora am insistat cu lămuriri într-un capitol al lucrării. Pe lângă De Certeau, Ciprian Mihali este un pionier în România în ceea ce priveşte dezbaterea chestiunilor ce Ńin de spaŃiul cotidian, am făcut referinŃe la cartea sa, Inventarea spaŃiului (Arhitecturi ale experienŃei cotidiene), în care dumnealui cercetează aspecte ale cotidianităŃii atât în lumina filosofiei fenomenologice cât şi a ştiinŃei hermeneutice.

În final voi prezenta implementarea studiului prezent într-un obiect de arhitectură propus în oraşul Yaroslavl din Rusia întru comemorarea ContrarevoluŃiei albe din 1918. Pe lângă firul istoric, voi urmări amprenta evenimentului asupra oraşului şi a locuitorilor săi cât şi simbolurile comune pe care le împărtăşeşte comunitatea care şi-a păstrat integritatea în ciuda loviturii puternice pe care a suferit-o.

1. MEMORIA ŞI REMEMORAREA 1.1. DefiniŃii. Monument, memorial, muzeu. Comemorarea şi transpunerea acesteia în obiect arhitectural este un subiect vechi, dar abordarea acesteia este de actualitate întrucât acesta este întotdeauna în relaŃie directă cu viziunea societăŃii şi timpului căruia se adresează. Voi defini „memoria înzidită” forma pe care o capătă memoria prin transformarea ei în obiect arhitectural. Rememorarea reprezentată prin intermediul unei construcŃii preia funcŃia transmiterii unui mesaj al memoriei. MONUMÉNT - Operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalităŃi remarcabile; p. ext. construcŃie arhitectonică de proporŃii mari sau de o deosebită valoare. Din fr. monument, lat. monumentum.1 Provenit din latinescul monere, având sensul de a înştiinŃa, a reaminti, monumentul diferă de memorial prin faptul că este neintenŃional, este mărturie directă a istoriei, a arhitecturii sau a obiceiurilor.2 Puterea sa evocativă vine în întâmpinarea unei nevoi integratoare în ceea ce priveşte trecutul, privit ca germene al prezentului şi viitorului. De asemenea, etimologia termenului trimite la „funcŃia rememorată a edificiului monumental, funcŃie de actualizare a unor evenimente, fapte, personalităŃi trecute”3. Monumentul nu dispune de regulă de funcŃiuni auxiliare precum capacităŃi de documentare sau de informare publică. MEMORIÁL – 1. Care serveşte pentru a aduce în memorie (un eveniment sau o personalitate remarcabilă); cu destinaŃia de a aminti; comemorativ. 2. Care este păstrat în memorie; expus din memorie. germ. Memorial, fr. mémorial, lat. Memorialis4 Memorialul este o altă categorie a aceluiaşi tip de edificiu, termenul indicând clar funcŃia sa pronunŃată de perpetuare a memoriei şi a expunerii acesteia în faŃa comunităŃii. În cazul memorialelor, memoria se referă la evenimente la care e posibil să nu fi fost martori, astfel memoria survine prin trei căi: -

mărturii păstrate

filtrarea în timp a informaŃiei istorice

Sursa: www.dexonline.ro Riegl, Alois, Cultul modern al monumentelor, esenŃa şi geneza sa, Bucureşti, IMPRESS, 1999, pag. 25-45. 3 Mihali, Ciprian, Inventarea spaŃiului. Arhitecturi ale experienŃei cotidiene, Paideia, Bucureşti, 2001, p.146. 4 Sursa: www.dexonline.ro 2

informaŃia stocată în memoria colectivă

Memorialul reprezentă expresia sensibilităŃii unei epoci şi poate să difere ca forma şi expresie arhitecturală în funcŃie de regimul politic şi atmosfera socială în timpul căreia a fost edificată. MUZÉU - InstituŃie care achiziŃionează, conservă şi îndeosebi expune în vederea studierii, educării şi delectării publicului, obiecte de artă, relicve, documente istorice, ştiinŃifice etc. (< fr. musée, germ. Museum, lat. museum)5 DefiniŃia muzeului adoptată în cadrul ConferinŃei Generale a XI-a, a ICOM-ului din 1974: „instituŃie permanenta, non-profit, publica, în serviciul societăŃii şi dezvoltării sale, creaŃă pentru achiziŃionarea, conservarea, cercetarea, comunicarea şi expunerea pentru studierea, încântarea, instruirea şi educarea publicului a evidenŃei tangibile (materiale) şi intangibile (spirituale) a oamenilor şi mediului lor (... )”. Muzeul îşi propune expunerea, prezentarea obiectuală şi nu numai, în contextul rememorării specifice orientate asupra unei perioade sau a unui areal cultural anume, funcŃia sa educativă şi formatoare este mai aplicată decât cea a monumentului. Memoria în sensul ei primar, ca proces psihologic, face legătura individului cu lumea înconjurătoare şi cu trecutul acestuia prin experienŃe senzoriale directe. MEMORIE - 1. Proces psihic care constă în întipărirea, recunoaşterea şi reproducerea senzaŃiilor, sentimentelor, mişcărilor, cunoştinŃelor etc. din trecut. Din lat., it. memoria, fr. mémoire.6 COMEMORÁ - A celebra solemn amintirea unei personalităŃi sau a unui eveniment important. – Din fr. commémorer, lat. commemorare.7 CONDENSATOR TEMPORAL – obiect de arhitectură care concentrează în acelaşi loc timpul trecut şi cel prezent. Memorialul este un astfel de obiect prin funcŃia sa de rememorare. Accesarea unui spaŃiu memorial se face printr-un un salt din spaŃiul prezent în spaŃiul comemorat.

Sursa: www.dexonline.ro Sursa: www.dexonline.ro 7 Sursa: www.dexonline.ro 6

1.2. Memoria colectivă. Repere în identitatea culturală şi istorică. Un motiv pentru care societatea actuală este atât de mult preocupată de trecut este faptul că reprezentarea acestuia e un element constitutiv nu doar al identităŃii individuale o persoana e compusă din propriile imagini despre ea însăşi - ci şi al identităŃii colective, iar marea majoritate a fiinŃelor umane au nevoie să simtă că fac parte dintr-un grup, găsind în această mijlocul imediat de a obŃine recunoaşterea existenŃei lor. Lumea contemporană evoluează în schimb spre o mai mare omogenitate (in cadrul societăŃii, datorată creşterii clasei de mijloc, necesarei mobilităŃi sociale şi geografice a membrilor săi) şi uniformitate (între societăŃi, efect al circulaŃiei internaŃionale accelerate a informaŃiilor, a bunurilor de consum cultural şi a persoanelor), evoluŃie ce afectează identităŃile şi apartenenŃele tradiŃionale. Nevoia de identitate colectivă şi distrugerea identităŃilor tradiŃionale pot fi făcute răspunzătoare, în parte, pentru noul cult al memoriei, mai ales că mediul actual prezintă semne din ce în ce mai evidente ale ruperii de trecut. Identitatea culturală şi istorică diferă de la un grup social la altul. Faptul că Lenin este încă păstrată în inima Rusiei este un semn al faptului că popoarele rememorează diferit. Lenin este plasat intr-un mausoleu dar nu plânge nimeni lângă el, te înfricoşează doar mumia zbârcită şi faptul că Lenin a avut intenŃii bune dar acestea au deviat ulterior. În studiile culturale (istoria culturii, sociologie, studii literare, psihanaliza) memoria a fost un punct important de analiza. Felul în care oamenii împărtăşesc amintirile despre evenimentele marcante din istorie, experienŃele din trecut, produse şi reproduse

prin

cultură şi practică socială (prin text, imagine, obiect, loc, ritual, ceremonie, instituŃii şi practici de zi cu zi) a fost impartit în 7 paliere de studiu. Teme actuale în discuŃia despre memoria colectivă8 : 1. Locuri de evidenŃiere sau contestare a memoriei 2. Memorie socială şi uitare socială 3. Reconstruirea identităŃii prin reaproprierea memoriei colective 4. Refacerea istoriei naŃionale 5. Memoria culturală în texte literare 6. Trauma, pierderea şi politica memoriei

Cefai, Daniel, " De la notion de mémoire à la production des mémoires collectives ", în Cultures politiques, PUF, 2000.

7. InstituŃionalizarea şi contra-memoria Muzeului memorial are funcŃiuni multiple vizavi de această împărŃire. Un memorial este un loc de evidenŃiere sau contestare a memoriei prin prezenŃa sa în spaŃiul fizic. Acesta are un rol şi vizavi de definirea identităŃii colective şi a refacerii istoriei naŃionale prin mesajul pe care îl poarta. Politicile şi strategiile memoriei controlează reprezentările sociale despre trecut , la nivelul comunităŃii care afectează direct identităŃile din prezent care se hrănesc în parte identităŃile viitoare. Aici pot fi evidenŃiate două direcŃii: -

de la experienŃa individuală la cea colectivă: Cum se ajunge de la multitudinea experienŃelor şi amintirilor la unitatea memoriei colective ?

de la experienŃa colectivă la cea individuală: Cum memoria colectivă că însuşire a grupurilor sociale, acŃionează asupra reprezentărilor individuale?

Răspunsul acestor întrebări implică noŃiuni adiacente termenului de memorie: rememorare, monument, folosirea trecutului la nivel politic, rememorarea experienŃelor personale sau transmiterea experienŃelor. În acest fel ajungând la concluzia că noŃiunea de memorie este metaforică şi polisemantică, acoperind toate formele de prezenŃă a trecutului. Memoria colectivă poate fi definită ca interacŃiune între politicile memoriei (cu sensul de memorie istorică sau memorie comună) cu sfera experienŃelor comune. NoŃiunea se află la punctul unde individualul întâlneşte colectivul şi psihicul întâlneşte socialul. Cu alte cuvinte, memoria colectivă este construită pentru a omogeniza reprezentarea trecutului în sensul reducerii diversităŃii amintirilor, prin evenimente comunicaŃionale de transmitere a memoriei între indivizi sau comunităŃi pe baza relaŃiilor inter-individuale care constituie baza formarii grupurilor sociale ca entităŃi structurate cu rol de interfaŃa între individ şi naŃiune.9 Deci memoria colectivă

este definită ca fiind o realitate a

prezentului ca

consecinŃa a selectării amintirilor despre trecut, cu urmare asupra definirii identităŃii.

Halbwachs, Maurice, Memoria colectivă, Institutul European, 2007.

2. MEMORIALUL ÎN VIAłA COTIDIANĂ 2.1. Practica cotidiană. Traiectorii, tactica şi strategie. Lumea cotidiana este o lume prin excelenŃă dinamică. Pentru a clarifică obscuritatea vieŃii cotidiene, Michel de Certeau10 elaborează o schema de relaŃii între consumator şi mecanismul de producŃie şi distinge două acŃiuni: strategia şi tactica. Strategia este „calculul (sau manipularea) raporturilor de forŃe care devine posibil din momentul în care subiectul de voinŃa şi de putere este izolabil”11 De Certeau evidenŃiază trei efecte importante corelate cu strategia: •

triumful locului asupra timpului; urmăreşte capitalizarea avantajelor şi pregătirea pentru expansiunea viitoare;

•

stăpânirea vizibilităŃii locului, acest lucru face posibilă o „practica panoptică”;

•

capacitatea de a transforma incertitudinile istoriei în spaŃii lizibile.

Tactica „este acŃiunea desfăşurată în lipsa unui (loc) propriu; din această idee decurg mai multe consecinŃe: •

nu se poate distinge între o interioritate şi o exterioritate, nu se mai poate vorbi de autonomia acŃiunii;

•

nu se poate delimita un loc propriu; tactica operează pe terenul celuilalt, teren străin şi mereu de descoperit;

•

acŃiunea are loc după legea şi regulile celuilalt[…]”12

Pe baza strategiei şi a tacticii se construieşte spaŃiul cotidian al cărui structură nu este redusă la caracteristicile sale fizice definite de o sumă de relaŃii care se stabilesc între locurile cotidiene. După cum spune Foucault citat de Ciprian Mihali, “spaŃiul rămâne depozitarul principal al rămăşiŃelor de elemente sacre în existenŃa individuală şi colectivă din societăŃile actuale”13

Certeau, Michel de, The Practice of Everyday Life, trad. Steven Rendall,University of California Press, Berkeley, 1984. 11 Mihali, Ciprian, Inventarea spaŃiului (Arhitecturi ale experienŃei cotidiene), Paideia, Bucureşti, 2001. Pag. 78 12 Idem. Pag. 79 13 Idem. Pag. 187

2.2. Dimensiunea spaŃială Monumentul este în sine o căutare a localizării memorii într-un spaŃiu. De Certeau spune că această operaŃiune se realizează prin naraŃiune. În monument, timpul este povestit şi expus spaŃial. Astfel monumentul capătă calităŃi narative. Se înŃelege de aici şi trasarea unui traseu de iniŃiere pe care le au memoriale pentru a introduce vizitatorul în pielea personajului. “[...] locul de condensare este un loc specific, construit de o comunitate în vederea propriei reflectări în el, propriei discursivităŃi şi identificări în el”14 „Locul de condensare” se apropie de ceea ce am definit monument mai devreme. Prin capacitatea sa de condensare, monumentul adună mai multe semnificaŃii atât „pe orizontală (ca reuniune a teritoriului şi societăŃii în jurul unui punct central)” cât şi „pe verticală (ca suprapunere de locuri, stratificare de istorii, experienŃe, spatii, structurare piramidală a societăŃii).” SpaŃiul memorial care transcende practica cotidiană nu neagă existenŃa acesteia, din contra prin complementaritatea sa aceasta asigură spaŃiului de zi de zi semnificaŃii fundamentale. SpaŃiul memorial operează ca un centru al epifaniei în cadrul sistemului global de desacralizare a modernităŃii. Pe lângă sacralitate, spaŃiul memorial este caracterizat de afectivitate15. CalităŃile principale ale monumentului sunt în continuare cele primare, calităŃile senzoriale care Ńin de textură, culoare, dimensiune. Monumentul impresionează la primul contact vizual, scoate observatorul din starea plată a practicii cotidiene şi îl introduce în alt spaŃiu, refugiat de rutină. “În chip aparent paradoxal, prioritatea sensibilului asupra inteligibilului face din monument un spaŃiu privilegiat de comunicare a vieŃii cotidiene.”16 Locul de reper pe care îl reprezintă spaŃiul memorial devine astfel secund capacitaŃii sale de a sensibiliza.

2.3. Dimensiunea temporală „Ca şi spaŃiul, Timpul nu este nici omogen şi nici continuu pentru omul religios. Există intervale de Timp sacru, ca de pildă timpul sărbătorilor (în cea mai mare parte 14

Mihali, Ciprian, Inventarea spaŃiului (Arhitecturi ale experienŃei cotidiene), Paideia, Bucureşti, 2001, pag. 152 Idem. Pag. 157 16 Idem. Pag. 162 15

periodice) şi, pe de altă parte, Timpul profan, durată temporală obişnuită, în care se înscriu actele lipsite de semnificaŃie religioasă.”17 Pentru omul contemporan, nereligios nu mai există această celebrare a timpului sacru, pentru acesta există un timp „festiv” care este în afara axei orizontale definita de spatiile cotidiene, fie că aceasta înseamnă ascultarea muzicii preferate, un spectacol, un concert, o călătorie. Deşi sărbătorile sunt cele care definesc axa verticală temporală a spaŃiului cotidian, nu putem vorbi despre memorial fără a ne referi la dimensiunea sa temporală. Chiar din definiŃia sa se prelevă că monumentul este legat de perpetuarea memoriei în timp şi de comemorarea trecutului. Monumentule extrag evenimente din istorie şi le înfăŃişează contemporanilor în vederea expunerii în faŃa comunităŃii şi a educării posteriorităŃii. Monumentul nu este un imago mundi aşa cum este templul, dar acesta închide în el un timp sacru, care iese din banalitatea profanului şi a activităŃilor cotidiene. Monumentul este punctul de acumulare a memoriei unui eveniment anume, timpul său fiind o paradoxală combinaŃie a prezentului încremenit cu straturile de timp acumulate de istorie.

Dacă recurgem la eseul Arhive al lui Augustin Ioan, putem considera că

monumentul este un spaŃiu al co-prezenŃei în esenŃa lui.18 Co-prezenŃa este o ipostază care nu reprima/înlocuieşte alte straturi spaŃio-temporale, ea coexistă cu aceste straturi. Dintr-o investigare mai atentă, desprindem că monumentul este un segment care se sprijină la un capăt pe momentul din trecut pe care îl evocă, iar la celălalt capăt în prezentul perpetuu al contemplării. Memorialul este o imagine a evenimentului memorat dar şi a imaginii comunităŃii faŃă de viitor. Un muzeu memorial este un condensator temporal. Acesta scurt-circuitează timpul şi apropie trecutul de prezent prin gestul său de înzidire.

2.4. InteracŃiunea între spaŃiul cotidian şi spaŃiul memorial Obiectul rememorat permite identificarea indivizilor comunităŃii care comemorează valori şi credinŃe împărtăşite în mod comun. Astfel, valoarea de identificare devine suprapersonală, comunitară; monumentul este un loc al memoriei, un „loc al voinŃei (colective) de memorie (colectivă). Valoarea lui simbolică este evidentă, şi ea excede valoarea simbolică a celorlalte locuri ale vieŃii cotidiene. Această valoare vine din capacitatea sa de 17 18

Eliade, Mircea, Sacrul i Profanul, editura Humanitas, Bucure ti, 1995, pag. 39 Augustin Ioan, O (nouă) estetică a reconstrucŃiei,Arhive, Paideia, Bucureşti 2002, p.23

a concentra într-o unitate temporală omogenă (...) timpul lung, eterogen şi profund al trecutului”.19 IntersecŃia axei orizontale a experienŃelor spatiilor cotidiene cu axa simbolică a spaŃiului memorial este reprezentată ca o articulare a acestor spatii, o trecere din banalitate şi rutină spre un spaŃiu care transcende timpul prezent şi spaŃialitatea cotidiană. SpaŃiul memorial la fel ca şi spaŃiul sacru ordonează spaŃiul. Prin analogia spaŃiului cotidian cu spaŃiul profan al haosului definit de Eliade20, spaŃiul memorial capătă valenŃa spaŃiului sacru ordonator de lucruri. De astfel, menirea sacrului este de a ne oferi orientarea în raport cu un obiect central, un loc al epifaniei. SpaŃiul memorial este întotdeauna caracterizat de centralitate, de un mesaj in jurul căruia traseul memorial capătă semnificaŃie. Întâlnirea spaŃiului memorial cu spaŃiul cotidian creează în mod cert o polaritate. Această complementaritate nu desfiinŃează cotidianul ci din contra îi dă semnificaŃie şi îl ordonează.

19 20

Mihali, Ciprian, Inventarea spaŃiului (Arhitecturi ale experienŃei cotidiene), Paideia, Bucureşti, 2001, pag. 147 Eliade, Mircea, Sacrul i Profanul, editura Humanitas, Bucure ti, 1995, pag. 15

3. SPAłII ALE REMEMORĂRII 3.1. Tsitsernakaberd - Memorialul Genocidului din 1915, Erevan, Armenia ArhitecŃi Tarkhanyan Arthur şi Kalashian Sashur, 1966 – 1968 Context şi amplasament Construit cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la masacrul turc din 1915 asupra populaŃiei armene (1.5 mln. victime). Memorialul este localizat în parcul Tsitsernakaberd (Cetatea rândunicii). Copacii plantaŃi la mijlocul anilor ’50 sunt acum o pădure deasa. Pe culmea dealului se află complexul memorial dedicat victimelor genocidului din 1915, construit de arhitecŃii Tarkhanyan Arthur şi Kalashian Sashur şi artistul Ovannes Khachatryan. în fiecare an pe 24 aprilie, la aniversarea începutului masacrului, sute de mii de localnici se adună pentru a comemora în tăcere viaŃa celor măcelăriŃi. Concept. Simbol. Traseu. Memorialul este alcătuit din doua parŃi. Una este o stela de bazalt în forma de aripa de 44 de metri care urca spre cer. Stela reprezintă supravieŃuirea şi simbolul renaşterii naŃionale a armenilor. A

doua

este un complex de 12 stâlpi de bazalt

inclinaŃi

spre interior care formează un cerc. Cei

stâlpi

semnifică cele 12 provincii pierdute în

vestul

Armeniei, care acum fac parte din Turcia. Aplecarea acestora sugerează figura de doliu. în centrul cercului la o adâncime de 1.5 metri arde focul veşnic. De-a lungul aleii care duce spre memorial se desfăşoară un perete de 100 de metri pe care sunt numele oraşelor şi satelor din regiunea istorică vestică a Armeniei, unde se ştie că a avut loc tragedia.

În 1995 s-a deschis un mic muzeu biblioteca

circular şi

îngropat

arhivă,

aici

cu sunt

expuse poze făcute de nemŃi, aliaŃii turcilor otomani în Primul Război Mondial şi informaŃii de baza despre eveniment. Se observa că arhitecŃii au avut preocuparea folosirii unor simboluri

tradiŃionale

care

identifice trauma cu poporul căruia i se adresează. în primul rând este folosită imaginea Khachkarului care este o piatră memorială sculptată în piatra care se găseşte în Armenia din sec. XIX. Apoi aranjarea stâlpilor duce la forma muntelui Ararat care este simbolul Armeniei. Opresiunea este reprezentată şi prin efecte arhitectonice. Stâlpii inclinaŃi spre interior dau impresia căderii şi nesiguranŃei structurale. RelaŃia cu oraşul Memorialul se află pe o colina din centrul oraşului dar care este desprinsa totuşi de spaŃiul cotidian al Erevanului. Memorialul ia o anumită distanŃa faŃă de vizitator şi presupune parcurgerea unui traseu pentru a fi vizitat. Concluzii Memorialul Genocidului Armenilor este în primul rând un monument din punct de vedere arhitectural. Muzeul a apărut ulterior ca o necesitate, acesta a fost îngropat, simulând gestul de îngropare. Memorialul Tsitsernakaberd este unul din cele mai vizitate locuri din Erevan.

3.2. Memorialul NaŃional al Păcii pentru Victimele Bombei Atomice de la Nagasaki, Japonia Arhitect Akira Kuryu, 2007

Context şi amplasament Memorialul NaŃional al Păcii se află în cadrul Complexului Memorial dedicat exploziei bombei atomice la Nagasaki. O coloană neagra marchează hipocentrul bombei atomice care a explodat în Nagasaki pe 9 august 1945. Memorialul National al Păcii a fost

construit pentru a atrage atenŃia asupra sacrificiilor în vieŃii umane care au fost curmate după explozia bombelor atomice şi pentru a comemora pacea vestica.

Concept. Simbol. Traseu. La

nivelul

suprateran

acces,

memorialul este acoperit de o pânză de apa şi sticlă iluminată cu sute de candele. Apa reflectă cerul exprimând astfel mesajul de pace prin uniunea cu cerul. Barele de lumină care ies pe o suprafaŃa circulară de apă cristalină sunt elementele ce marchează intrarea în spaŃiul memorial îngropat şi sunt direcŃionate către hipocentrul exploziei bombei de la Nagasaki. Scara principală coboară din bazin spre complexul memorial propriu zis. Memorialul adăposteşte o sală pe două nivele, Sala Coloanelor, în care sunt expuse liste ale morŃilor şi a celor afectaŃi afişată pe rafturi din cupru şi sticlă pe verticală. O mică masă în centrul rafturilor invită la rugăciune şi jertfă pentru cei morŃi. Deşi se aşteaptă ca această sală să exprime oprimare, ea are 12 coloane de sticlă luminoase care transmit mesajul de pace. Memorialul NaŃional al Păcii pentru Victimele Bombei Atomice de la Nagasaki a fost construit pentru a păstra fotografiile şi memoriile evenimentelor ce au avut loc după explozia bombei. Acest memorial de asemenea ajută prin programele la promovarea schimbului internaŃional de informaŃii pentru că asemenea tragedii sa nu se mai întâmple. Sala rememorării este o sală impunătoare pe doua niveluri cu 12 pilaştri de sticlă care trimit mesajul de menŃinere a păcii în toată lumea. Muzeul memorial creează un traseu sinestezic şi de cunoaştere pentru generaŃiile viitoare. De asemenea muzeul are un centru de cercetare şi culegere a datelor despre cei afectaŃi de explozia bombei atomice şi a efectelor ei la scară largă. Nivelul 1 subteran : Sala Coloanelor Rememorării, săli de cercetare. Nivelul 2 subteran : Sala Coloanelor Rememorării, biblioteca, puncte de informaŃie despre pace, sala de conferinŃa, birouri administrative. 19

RelaŃia cu oraşul Memorialul se află în cadrul Complexului memorial intr-un context care are funcŃia de educare, expunere şi rememorare. Situat în complexul memorial pentru victimele bombei atomice, memorialul semnalizează o oază de pace şi tăcere în cadrul oraşului. Concluzii Memorialul

NaŃional

Păcii

pentru

Victimele Bombei Atomice de la Nagasaki face parte din categoria memorialelor îngropate, acest muzeu are particularitatea de a se adresa păcii. Pe lângă funcŃia memorială, muzeul are un centru de cercetare activ în strângerea datelor despre nocivitatea bombei atomice.

3.3. Memorialul Victimelor Comunismului şi RezistenŃei, Sighetul MarmaŃiei, Romania Arhitect Radu Mihăilescu, 1996 Context şi amplasament Dacă memorialele comunismului sunt încă în procesul propriei definiri, aşa cum remarcă Augustin Ioan21, în România există câteva astfel de exemple: Sighet, Aiud, Gherla. Poate cel mai important

anvergură

este

cel

închisoarea comunistă de la Sighet, realizat de arhitectul timişorean Radu Mihăilescu. Proiectul Memorialului Victimelor Comunismului a fost gândit încă din 1992 de către preşedinta AlianŃei Civice, Ana Blandiana, fiind susŃinut şi de către Centrul

InternaŃional

Studii

asupra

Comunismului şi realizat în următorul deceniu împreună cu Romulus Rusan şi o prestigioasă echipă de istorici, arhitecŃi, constructori

şi

designeri. În ianuarie 1993, Ana Blandiana a predat proiectul Memorialului la Consiliul Europei. După ce două delegaŃii de experŃi au vizitat Sighetul, Consiliul Europei a întocmit, în 1995, un studiu-raport şi a luat Memorialul sub egida sa. În 1998 Consiliul Europei aşează Memorialul de la Sighet printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia22. Concept. Simbol. Traseu. Format dintr-un Muzeu - situat în fostă închisoare politică din Sighet - şi un Centru internaŃional de studii asupra comunismului - cu sediul în Bucureşti - Memorialul are ca scop reconstituirea şi păstrarea memoriei popoarelor, în particular a celui roman, cărora timp de jumătate de secol li s-a indus în conştiinŃa o istorie falsă. 21

Augustin Ioan, O (nouă) estetică a reconstrucŃiei, Despre monumente: de la monumentalitate înapoi la memorie, Paideia, Bucureşti 2002, p.25 22 http://www.memorialsighet.ro/ro/memorial.asp

În cadrul Memorialului de la Sighet, memoria este abordată în două moduri: odată prin intermediul vestigiului – celule asupra cărora nu s-a efectuat nici o operaŃiune de restaurare – şi prin intermediul spaŃiului memorial evocativ, anexat clădirii originare – în acest caz, memorialul care marchează curtea închisorii, evocând traseul zilnic al deŃinuŃilor, dublat de sculptura Cortegiului SacrificaŃilor. Elementele comemorative se realizează cu ajutorul simbolurilor ortodoxe. Crucea greacă, spaŃiul îngropat ca un mormânt sunt simboluri de natură sacra care readuc flacăra memoriei.

RelaŃia cu oraşul Amplasat în fostă închisoare politică de la Sighet în centrul istoric al municipiului, memorialul reprezintă un obiect introvertit la fel cu închisoarea dar care cheamă vizitatorii la loc de meditaŃie şi cunoaştere. Concluzii Prin prestigiul căpătat, Memorialul de la Sighet reprezintă un exemplu de referinŃă de arhitectură memorială din Romania.

3.4. Memorialul Apărătorilor Leningradului, PiaŃa Victoriei, Sankt Petersburg, Rusia ArhitecŃi V. Kamensky şi S. Speransky, sculptor M. Anikushin, 1973 Context şi amplasament Acest monument a fost construit la începutul anilor 70 în PiaŃa Victoriei pentru a comemora eforturile eroice ale rezidenŃilor Leningradului şi a soldaŃilor de a face afront atacului nazist din timpul celui de-al doilea Război Mondial. Concept. Simbol. Traseu. Monumentul

forma

unui ring rupt reprezintă efortul de care a fost nevoie pentru a rupe rezistenŃa de 900 de zile în asediul asupra Leningradului. În interiorul memorialul e un vast spaŃiu

îngropat

expoziŃii

dedicate asediului. Peretele

exterior

este

decorat cu o friza de sculpturi care reprezintă soldaŃi, marinari şi civili care nu au capitulat în ciuda foametei, a frigului şi a pericolului în timpul bombardamentului inamicului. Doi piloni de granit cu sculpturi pe ei aliniază ansamblul. Figuri de soldaŃi şi turnători, membrii ai corpului de voluntari şi luptători de guerila sunt prezentaŃi în grupul statuar din dreapta. Un obelisc cu înălŃimea de 48 de metri este centrul compoziŃional al memorialului. Sculptura numită învingătorii – un soldat şi un muncitor - este situată la baza obeliscului, această este simbolul legăturii indisolubile între armată şi popor. Acest monument – imens, gri şi sovietic ca înfăŃişare - are un muzeu foarte bine realizat la subsol.

RelaŃia cu oraşul După vizitarea centrului istoric al oraşului, memorialul Apărătorilor Leningradului reprezintă un salt în timp, din epoca Ńarilor în cea a regimului comunist. Zona în care se află acesta este înconjurată de locuinŃe tipic sovietice şi ambianŃa generală creează un aer postcomunist. Monumentul este amplasat într-un loc intangibil, acesta ocupa centrul pieŃei care e înconjurată de cordoane de circulaŃie auto, monumentul nu poate fi accesat decât prin pasajele subterane adiacente. Concluzii Memorialul de la Sankt Petersburg este unic prin poziŃia sa în cadrul oraşului dar şi a mesajului pe care îl transmite locuitorilor oraşului.

3.5. Extinderea Muzeul Evreiesc din Berlin, Germania Arhitect Daniel Libeskind, 2001 Context şi amplasament

Anexat unei clădiri muzeu de secol XIX, gestul lui Libeskind nu caută să se încadreze sub nici o formă în contextul cartierului rezidenŃial liniştit. Muzeul se află pe Lindenstrasse, loc ce se găsea la capătul sudic al Berlinului de Vest, intr-o arie adiacentă Zidului Berlinului. Concept. Simbol. Traseu. Structurat pe trei axe – a Exilului, a Holocaustului şi a ContinuităŃii – muzeul se dezvoltă ca o serie de spaŃii sensibil modelate, în care dezorientarea este o condiŃie a receptării cathartice a tragediei. Nivelul subteran evocă o tramă stradală trasată de numeroasele coridoare întretăiate.

Detaliul arhitectural aproape că nu există, singurele elemente adăugate fiind vitrinele înzidite, spaŃii de expunere. Iluminatul difuz, slab, accentuează senzaŃia de tensionantă claustrare. La nivelul solului, lumina zilei pătrunde prin două ferestre cruciforme, vitrate la faŃa interioară a peretelui exterior: senzaŃia de claustrofobie creşte,

potenŃată

imaginea

grădinii

exterioare. Scara urcă în infinit, lumina de sus

scăldând

grinzile

în

cluster,

înmănuncheate, fără vreun evident rol structural. în ciuda iregularităŃii sale, muzeul lui

Libeskind

este

edificiu

simplu,

arhitectural direct. Între traseul fragmentat, neregulat

vizitatorului

şi

discursul

neregulat, secvenŃial al exponatelor fragmentare şi fragmentate se instituie un raport de congruenŃă. La fel cum între clădirea cicatrizată la exterior şi existenŃa comunităŃii iudaice în Germania se instituie un alt raport de congruenŃă. Clădirea sugerează o subiectivitate fragmentată, dezorientată şi inconfortabilă de-a lungul spatiilor expoziŃionale. Traseul muzeal include efecte spaŃiale emoŃionale ; aceasta sugerând un sistem de circulaŃii incoerent, fiind urmat de prezenŃa golurilor. SpaŃiul interior se organizează în jurul acestei absenŃe fiind exprimată mai mult ca o prezenŃă. Turnul

Holocaustului,

situat

una

dintre

extremităŃile clădirii, se întinde pe mai multe nivele, acceptând lumina zilei la partea superioară; pe jos, mii de discuri metalice ruginite care aduc a feŃe omeneşti. Fiecare pas al vizitatorului produce un sunet metalic, reminiscenŃă a spaŃiului concentraŃionar. Înrudirea evocativă cu Turnul Chipurilor al lui Freed este interesantă. În fine, Grădina Exilului, constituită din blocuri de beton care conŃin pământ şi câte un măslin, toate înclinate uşor, la acelaşi unghi, este halucinantă. Prin lipsa

raportării

ortogonale,

spaŃiul

îşi

pierde

coordonatele fundamentale. Vizitatorul este pus în faŃa experimentării nefamiliarului. RelaŃia cu oraşul Noul muzeu creează un puternic contrast cu nuanŃa de ocru a clădirii vecine în stil baroc. Placa de zinc galvanizată a clădirii noi, străluceşte puternic, aceasta, prin forma sa simplă şi lipsa decoraŃiunii este o clădire modestă în comparaŃie cu clădirea veche barocă. Finisajul metalic al clădirii noi este netratat împotriva oxidării, astfel o dată cu trecerea timpului acesta va da impresia unei structuri organice ce evoluează, se schimbă, asemeni relaŃiilor dintre oameni. Concluzii Muzeul Evreiesc reprezintă starea memoriei sociale şi culturale în Berlinul contemporan unde complexitatea acesteia continuă să crească, întrucât trauma iniŃială a evenimentelor a fost în mod gradat diminuată prin imposibilitatea asimilării ei în termeni istorici. Istoria evreiască a Berlinului este legată de istoria ModernităŃii printr-o negativitate, printr-o absenŃă a sensului istoriei şi o absenŃă a relicvelor arheologice. AbsenŃa serveşte de asemenea ca modalitate de a lega în adâncime speranŃele împărtăşite ale oamenilor.

3.6. Centru de documentare a Reichsparteitagsgelände, Nuremberg, Bavaria Arhitect Albert Speer , Günther Domenig, 1998 Context şi amplasament În 1994 Consiliul oraşului Nuremberg a decis să amplaseze un centru de documentare în fostă sală de congrese a partidului nazist. Concursul a fost câştigat de arhitectul Domenig

austriac care

Günther propus

să

străpungă aripa de nord a clădirii cu un pasaj diagonal de sticlă şi metal. Aici se află încă ruinele sălii de congrese concepute pentru a găzdui 50.000 de participanŃi, precum şi tribunele din piatră folosite la marile adunări organizate de partidul nazist. Concept. Simbol. Traseu. Arhitectul austriac Günther Domenig a realizat o structură-parazit care se hrăneşte din substanŃa tragică a colosului neterminat al sălii de congrese. Un corp elansat, de o volumetrie contondentă, se înalŃă pe acoperişul sălii de congrese deasupra accesului principal. Un lung coridor străbate în diagonală volumul rectangular, tectonic al ruinei, de-a lungul căruia sunt presărate 19 spaŃii expoziŃionale înşiruite cronologic. În afară de acestea, centrul de documentare mai conŃine şi spaŃii destinate diverselor seminarii şi întâlniri pe teme legate de studiul nazismului în Germania. SemnificaŃia pe care a poarta situl îl încadrează pe acesta într-un context de violenŃă. Centrul operează o incizie în ruina construcŃiei

neterminate,

contrazice

ortogonalitatea acesteia. RelaŃia cu oraşul Fostă sală de congrese se află la 30

marginea oraşului pe malul lacului Dutzendteich. Datorită spaŃiului larg din jurul acesteia astăzi se organizează diverse festivaluri de muzica. Astfel, latura tragică a întemeierii acestui monument a scăzut considerabil. Concluzii Centrul de Documentare de la Reichsparteitagegelände este un bun exemplu de vehicul de rememorare critică care are o atitudine faŃă de locul generator de memorie. Aflat în epicentrul adunărilor partidului nazist, aflat la Nürnberg, Bavaria, acesta este un sit relicvă.

3.7. Muzeul Conflictului în Tripoli, Libia Metropolitan Workshop, 2008 Context şi amplasament Este

rezultatul

unui

concurs încheiat în noiembrie 2008,

câştigat

echipa

londoneza Metropolitan Project. Muzeul reprezintă o platforma internaŃională de prezentare a istoriei naŃionale a Libiei şi educaŃia generaŃiei viitoare în legătura cu preŃul războiului. Concept. Simbol. Traseu. Provocarea a fost găsirea unei forme reprezentative pentru transmiterea acestui mesaj. Acesta mai este denumit şi centru pentru memorie şi reconciliere. Marko Neskovic, asociat al Metropolitan Workshop, relatează: „Ne-am inspirat din câteva surse: peisajul cu dune, lagărele de deşert şi pânza militară de camuflaj. Rezultatul este o structură dramatică care face referinŃă la mesajul invocat în timp ce răspunde la contextului fizic şi de peisaj.”23 Conceptul de bază este inspirat din structurile de pânza folosite de beduini. ExpoziŃia permanentă va include săli de expoziŃie documentară despre istoria evoluŃiei Ńării cu exponate la scară mare (parter), perioada de împotrivire fără de represiune (etajul unu) şi istoria revoluŃiei (etajul doi). Punctul forte al muzeului va culmina cu spaŃiul de la etajul superior care se va concentra asupra dialogului, a toleranŃei şi al comunicării.24

„We drew from several sources: Dune landscapes, traditional desert camps and military camouflage netting. The result is a dramatic structure that references the subject matter whilst responding to its immediate context, physically and environmentally.” Bustler, Metropolitan Workshop Win Competition for Conflict Museum în Libya, http://bustler.net/index.php/article/metropolitan_workshop_win_competition_for_conflict_museum_in_libya/ (25 Noiembrie, 2008) 24 Idem.

Concluzii Căutarea unui simbol naŃional prin care mesajul ajunge mai uşor la populaŃie este demersul care a dat valoare acestui proiect. Acesta este un muzeu care alătură spaŃiile de expunere cu cele de documentare. Memoria unei istorii recente dar şi a unei îndepărtate pentru generaŃia viitoare.

3.8. Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington, S.U.A. Arhitect James Ingo Freed, 1993 Context şi amplasament

Situat în centrul nevralgic al Statelor Unite, capitala Washington, Muzeul Holocaustului realizat de James Ingo Freed a avut de înfruntat o serie de probleme speciale încă dinaintea fiinŃării sale: situarea sa în limitele unui „peisaj sacru american”25, întrebările referitoare la vocabularul adecvat narării unui episod de o „enormitate care sfidează limbajul şi arta”, după cum spune iniŃiatorul proiectului, Elie Wiesel, evitarea transferului memoriei personale a autorului proiectului în detrimentul memoriei colective şi, nu în ultimul rând, depărtarea sa geografică

epicentrul

evenimentelor pe care le evocă. Evitând „înfrumuseŃarea”, pastişarea arhitecturii

lagărelor

abordarea

în

cheie

naziste neutră

sau a

proiectului, Freed reuşeşte să creeze o unitate de excepŃie între coajă şi conŃinut: muzeul este o structură narativă materializată în piatră, un spaŃiu tragic prin aceea că serveşte mijlocirii perpetue a catharsisului către spectator.

Dannat, Adrian, United States Holocaust Memorial Museum: James Ingo Freed, London, Phaidon Press, 1995

În anul 1987 Comisia Federală de Arte aprobă proiectul arhitectului James Ingo Freed pentru a începe construcŃia respectivă. Construirea muzeului a durat 4 ani şi a fost inaugurat de către preşedintele Bill Clinton pe 23 Aprilie 1993. Concept. Simbol. Traseu. Structurat pe patru nivele, muzeul este traversat de vizitator în direcŃie descendentă, fiecare nivel

fiind

dedicat

unei

etape

distincte

–

ascensiunea politică a lui Hitler la nivelul al treilea, internarea în lagărele naziste la al doilea, şi, în sfârşit, eliberarea la primul nivel. Vizitatorul este transformat în protagonist al actului tragic, fiecăruia asociindu-i-se la intrare fişa unui personaj real, victimă a Holocaustului. Prin prezenŃa unor relicve fizice

autentice

(păr,

inele

căsătorie,

geamantane), „naraŃiunea tragică se contopeşte cu mediul palpabil”26, spectatorul este absorbit spre a participa în actul tragic. Un sub-moment narativ special îl constituie Turnul Chipurilor, placat cu fotografiile de zi cu zi ale evreilor dintr-un mic sat polonez, ulterior masacraŃi de către unităŃi naziste. Aici, vizitatorul pluteşte în spaŃiul memoriei, traversându-l pe o pasarelă suspendată. Însuşirea critică a anumitor forme ale arhitecturii concentraŃionare este un punct forte al lui Freed; subtila evocare volumetrică a turnului de supraveghere metaforă a panoptikonului şi folosirea cărămizii aparente cu ranforsări de metal, reminiscenŃă a cuptoarelor holocaustului ranforsate cu platbandă ca urmare a suprasolicitării, creează un univers formal menit să compenseze absenŃa locului originar de desfăşurare a tragediei. Turnul hexagonal detaşat faŃă de corpul principal al muzeului este la rândul său o metaforă a stigmatului stelei iudaice în şase colŃuri, dar şi a celor şase milioane de victime; pereŃii săi exteriori nu se întâlnesc în colŃuri, metaforă a incapacităŃii memoriei de se finaliza, de a cuprinde tragedia.

Idem, p.57

Intrarea dinspre 14th Street este

fals

triplu

portal

conducând

către

curte

neacoperită;

adevărata

intrare

este descentrată, necesitând un efort

orientare

din

partea

vizitatorului. Aici merge metafora lui Arbeit macht frei, a minciunii înscrise

graniŃa

universului

concentraŃionar, care nu ascunde libertate, ci doar moarte. Separarea vizitatorilor în indivizi şi grupuri este o trimitere la tehnică nazistă de gestionare a maselor. Aici, vizitatorul este transpus într-un univers concentraŃionar, devenind protagonist în tragedia tridimensională pe care o întrupează construcŃia. RelaŃia cu oraşul Clădirea este înconjurată pe ambele parŃi de către doua clădiri vechi. Arhitectul a ales materialele de construcŃie astfel încât să lege muzeul cu celelalte clădiri vecine, cărămida victoriană de la clădirea Auditorului din nord şi calcarul neo-clasic de la Biroul de Gravura in sud. Muzeul apare ca o extensie a acestor clădiri şi totodată evidenŃiază o ruptură între acestea precum Holocaustul marchează ruptură istorică din secolul al XX-lea. Turnurile de cărămidă ale muzeului continuă clădirea Auditoriului aducând aminte de lagărele de concentrare. Finisajul de cărămida a fost ales timp de un an cu atenŃie de către arhitect, cărămizile creând în interiorul şi exteriorul clădirii o textură ambiguă care licăreşte şi dispare oferind o atmosfera specială clădirii. Acest efect este subliniat şi de lămpile din muzeu, lămpi care prin spaŃialitatea şi designul lor implică lagărele de concentrare. Un astfel de tablou, o lampă metalică pe un perete de cărămidă, aduce aminte de perioada nazistă. Elementele din metal folosite sunt la fel de ameninŃător de sugestive: porŃi, şine, bare. Folosirea barelor de oŃel pe post de mână curentă face referire la urmele liniilor de cale ferată. 36

Concluzii Abordarea lui Freed este departe de a fi mimetică sau literală; în loc să îl imite, muzeul negociază puncte de contact cu realul prin mijlocirea unor obiecte autentice, integrându-le într-o structură spaŃială narativă.

3.9. Muzeul Holocaustului Yad Vashem, Ierusalim, Israel Arhitect Moshe Safdie, 2005 Context şi amplasament Inaugurat în 1953 pentru a comemora amintirea a 6 milioane de evrei ucişi în perioada nazistă între anii 1933-1945, Yad Vashem este un Memorial NaŃional de Comemorare. Memorialul face parte dintr-un complex de clădiri de 20 hectare, dedicat martirilor holocaustului, aflat la periferia oraşului într-un cadru natural stâncos. Noul muzeu este situat pe “Dealul Amintirii”, dominând valea “Ein Kerem” în periferia vestică a Ierusalimui. Acest ansamblu situat pe “Dealul Amintirii” include, de asemenea, Muzeul copiilor Yad Vashem (1976-1977) şi Memorialul Transportului Yad Vashem (1999-1995) împreună cu Muzeul de Artă a Holocaustului, în timp ce Sinagoga, Pavilionul ExpoziŃional, Centrul Vizual, Centrul de Studii şi Centrul Vizitatorilor, se modelează împreună cu noua structură. Concept. Simbol. Traseu. O mare parte din corpul de beton şi sticlă a muzeului este ascunsă în Muntele Amintirii, pe care este situat întregul complex. Partea exterioară, o

prismă

triunghiulară în consolă prin care se face accesul, care pluteşte deasupra văii

este

evenimentul

semnul

care

arhitectural

marchează şi

social.

Ieşirea este şi ea marcată în continuare prin aceeaşi prismă despicată în două aripi îndreptate spre cer la partea opusă a construcŃiei.

Întâlnim şi aici procedeul de punere în criză a vizitatorului la intrare şi ieşire prin claustrarea spaŃiului şi deschiderea lui la interior către o reŃea de galerii ascunse, luminate printr-un luminator central. Aceste galerii prezintă holocaustul capitol cu capitol în sensul istoric şi tematic în cadrul unu traseu bine stabilit. La capătul acestuia arhitectul a amplasat, într-o scenografie dramatică, «Sala Numelor ». Această este o structură conică de circa 10 m înălŃime deschisă către cer, care colectează artefacte personale a milioane de victime

ale

holocaustului.

Acestei

structuri cu valoare pozitivă de simbol, i se adaugă un antonim, o structură reciprocă săpată în roca muntelui care onorează acele victime ale căror nume nu se vor cunoaşte niciodată.

Concluzii Acest complex şi mai ales muzeul reprezintă o noua instituŃie cultural-educaŃională, un centru important de cercetare a holocaustului şi

rememorării. Este un simbol al

recunoaşterii şi blamării, este legitimizarea atitudinii faŃă de holocaust.

3.10. Concluzii asupra studiilor de caz Prin evaluarea descriptivă a anumitor aspecte ale monumentelor memoriale voi investiga caracteristicile care conturează o atitudine sau alta de proiectare în procesul de transmitere a mesajului memorial. Se observa că memorialele îşi asuma un rol pivotant în cadrul oraşului, acestea articulează spaŃiul cotidian de spaŃiul memorial al trecutului. Acestea se depărtează vizual de spectator pentru a-şi impune importantă şi pentru a transpune vizitatorul în alt spaŃiu temporal, al evenimentului care a dus la comemorare. Memorialele care se desfăşoară în epicentrul violenŃei, au o atitudine de conciliere (Sighetul MarmaŃiei) sau de negare a actului care a condus la violenŃă(Centrul de documentare din Nuremberg). Motivul îngropării este frecvent întâlnit, acesta este de fapt o simulare a ritualului de înmormântare. Îngroparea este o aducere în amintire a tenebrităŃii evenimentului prin experimentarea ei senzorială. Turnul Chipurilor şi Turnul Holocaustului reprezenta motivul turnului înalt şi îngust care evoca vidul. Verticalitatea accentuată prin înălŃimea la scara ne-umana creează o 40

senzaŃie apăsătoare care simulează atitudinea regimului asupritor. Sala coloanelor de la Memorialul National al Păcii pentru Victimele Bombei Atomice Nagasaki aminteşte de aceiaşi metafora a vidului. Muzeele memoriale au un conŃinut care îmbogăŃeşte experienŃa culturală în cadrul expoziŃiilor şi pun într-o lumina obiectele expuse. Traseul iniŃiatic al acestor memoriale exprima destinul tragic al celor afectaŃi de evenimentul comemorat, astfel, vizitatorul parcurge acest traseu pentru a intra el însuşi în personajul naraŃiunii. Cu toate acestea, mesajul final este unul pozitiv, de perpetuare a păcii şi de învăŃare din greşelile trecutului.

4. MUZEUL MEMORIAL AL CONTRAREVOLUłIEI ALBE 4.1. MotivaŃie După mai mult de 100 de ani de la rezistenŃă anti-comunistă din 1918, locuitorii oraşului Yaroslavl îşi mai amintesc din povestiri sau din cărŃile de istorie prin ce a trecut oraşul lor. Rănile trecutului rămân în inconştientul colectiv al acestei comunităŃi. Identitatea unei comunităŃi se conturează de-a lungul timpului. Muzeul memoriei şi centrul de documentare propus vor suplini lipsa de informare a generaŃiei noi care nu mai este legată direct de rememorarea evenimentului datorită lipsei surselor directe. Un spaŃiu muzeal şi un spaŃiu memorial creează o atmosfera rece şi distanta, destinată unui segment aparte al societăŃii Muzeul memorial propus va încerca experimentarea unui alt tip de percepŃie prin integrarea şi amestecarea funcŃiunilor de documentare şi de rememorare în viaŃa cotidiana cât şi experimentarea sinestezică a evenimentelor.

4.2. Istoria oraşului Oraşul Yaroslavl este situat la 280 km Nord Est faŃă de Moscova, la confluenŃa râurilor Volga şi Kotorosl. Este un oraş mic dar de o importanŃă culturală şi economică majoră în Rusia. Yaroslavl este un centru major industrial, de construcŃii, prelucrare chimica, petrol, şi industrie uşoară. Aici sunt localizate zece universităŃi şi patru teatre, dintre care unul este fondat de F.G. Volkov, în 1750, fiind primul teatru profesionist al Rusiei care este renumit şi astăzi pentru tradiŃia sa. IniŃial, în locul marelui oraş era situată o zonă rurală. Acest teritoriu a avut o importanŃă majoră din punct de vedere strategic şi militar, putând să controleze gura Kotoroslului, care se vărsa în Volga, şi ducea către unul dintre cele mai importante oraşe ale Rusiei pe vremuri – Rostov cel Mare. 42

Se presupune, că denumirea oraşului Yaroslavl, a apărut în secolul al VIII-lea. Din legenda de întemeiere a oraşului, se povesteşte că în una din plimbările sale cneazul Yaroslavl călătorind pe râul Volga a observat o aşezare rurală pe malurile abrupte a râului şi a numit-o “colŃul Ursului”. Ursul cu toporul este şi astăzi simbolul heraldic al oraşului. 1010 este anul de înfiinŃare a oraşului. În secolul al XIII-lea, în oraş se dezvolta comerŃul şi meşteşugăritul. Se construiesc multe biserici din piatră albă, se construieşte renumita Catedrală a Adormirea Maicii Domnului şi Catedrala Mântuitorului Preobrajensky. În 1218, a avut loc perioada de consolidare feudală, Yaroslavl fiind transformat în centru de voievodat, voievodatul Yaroslavl. În legendă se zice că la sud-estul Catedralei Mântuitorului s-a construit o biserică, care a ars în incendiul din 1221, tot atunci dispar încă 17 biserici, curtea cneazului Yaroslavl, şi toate casele de lemn din oraş.

În 1238 începe perioada de jafuri a mongolo-tătarilor, apoi urmează perioada de secetă şi foame, iar în 1364 începe epidemia de ciumă. În 1330 din porunca doamnei

Ana se construieşte mănăstirea de piatră a

Arhanghelului Mihail din Kotorosl. 43

În 1501 izbucneşte un alt incendiu în care suferă Catedrala Adormirii Maicii Domnului care este restaurată în 1516. Deseori călătorea în Yaroslavl łarul Ioan cel Cumplit, care prefera să viziteze Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului şi mănăstirea Tolga. Către mijlocul secolului al XVII-lea în Rusia se stabileşte legătura cu Europa de Est prin Dvina de Nord cu ieşirea la marea Albă. Yaroslavl devine un centru important de tranzit comercial pe râul Volga. Prima jumătate a secolului al XVII-lea este considerat secolul de aur al oraşului Yaroslavl, oraşul devine un mare centru comercial şi meşteşugărit. Astfel dacă în 1614 în oraş existau 900 de locuinŃe cu o populaŃie de 15.000, către mijlocul secolului se enumerau

mănăstiri,

biserici,

dintre

care

erau

piatră.

În prima jumătate a secolului al XVIII-lea se construiesc ziduri în jurul Catedralei Adormirii Maicii Domnului, iar către sfârşitul secolului puteau fi enumerate 50 de biserici de piatră. În 1654 oraşul trece prin epidemia de ciumă, iar în 1658 izbucneşte un incendiu, se prăpădeşte o mare parte a oraşului cu case din pământ ars şi lemn, şi sunt distruse mănăstirile Tropinskaya şi Sloboda de lângă Kotorosl, incendiul aduce multe pierderi, dispar alte 29 de biserici, sunt afectate o mare parte din curŃi, fortificaŃiile militare. A supravieŃuit Catedrala Adormirii Maicii Domnului, Biserica Nicola Nadeina, Catedrala Naşterii lui Isus Hristos, şi Catedrala Ilie Prorocul. În 1702 Yaroslavl devine al doilea oraş ca mărime din Rusia, cu 2.236 de curŃi şi o populaŃie de 16.000 de locuitori. În 1722 populaŃia ajunge la 22.000 de locuitori. În secolul al XVIII-lea s-au efectuat multe schimbări în interiorul oraşului, în urma migraŃiilor meşteşugarilor. În 1777 Yaroslavl devine centru administrativ de regiune. În 1785 Ecaterina a II-a semnează tratatul de drepturi al locuitorilor din oraşele mari ale Rusiei, cuprinzând nu numai drepturile orăşenilor, ci restructurează şi clasa de elită a oraşului într-un sistem regal. Către începutul secolului al XIX-lea este înfiinŃată prima Universitatea Superioară de ŞtiinŃe. În 1805 se deschide primul gimnaziu de băieŃi, iar în 1848 în Yaroslavl este transferat liceul religios de fete, care a înscris primele 19 studente.

Către secolului apar

primele

sfârşitul XVII-lea planuri

urbanistice ale oraşului Yaroslavl, aprobat în 1778 ca Plan General de Cadastru, in timpul Ecaterinei a II-a, planul care

pus

baza

replanificării oraşului. Planul

Cadastru din 1778, a devenit un act care întrunea forma şi structura oraşului cu o arhitectură valoroasă şi fortificaŃii militare, având la bază elementele de structură de tip European al urbanismului clasic. Aceste vechi structuri arhitectonice capătă o notorietate în compoziŃia oraşului. În 2005, comitetul Patrimoniului mondial “UNESCO” a decis să includă centrul istoric al oraşului în lista monumentelor mondiale culturale. Oraşul care a suferit mari pierderi în structura sa urbană, în urma revoluŃiei din 1918 avea nevoie de dezvoltarea unui nou plan urbanistic. Autorii acestui proiect au fost pictorul-arhitect S.V.Dombrovschii, inginerul A. Zaverschii, inginer - arhitect N.A. Boino-Rodzevici, care înŃelegând complexitatea problemei apărute, cu tendinŃa de a păstra vechea istorie, arhitectura şi fortificaŃiile militare, ce mai rămâne după războiul civil încadrând-o intr-o nouă structură urbană. Proiectul “Noul Yaroslavl” stabileşte aceste noi criterii ca norme al urbanismului sovietic. Ultimele aprobări, al acestui plan au fost făcute în 1971, preluate şi prelucrate de o echipa al universităŃii din Leningrad condusă de arhitectul G.A. Bobovici. Conceptul acestui plan a funcŃionat până în prezent, cu toate că problemele apărute către sfârşitul anilor 80, începutul anilor 90 au solicitat o serie de modificări semnificative. Cu toate acestea în 1995 este gândit un nou PUG şi aprobat. Conceptul acestui plan oferă dezvoltarea oraşului, stabilind noi rezerve teritoriale în perspectivă. Autorii conceptului au fost specialiştii Centrului ŞtiinŃific de Cercetare şi Proiectare de urbanism din Moscova. În 2010 Yaroslavl se pregăteşte pentru celebrarea aniversării de 1000 de ani a oraşului. În acest context se construieşte mult.

4.3. Războiul civil din 1918 sau ContrarevoluŃia albă Între 6 şi 21 iulie 1918 oraşul Yaroslavl s-a aflat în asediu. În

1918,

grup

combatanŃi din Yaroslavl şi din alte oraşe de pe cursul râului Volga conduşi de ofiŃerul Alexandru Perhurov

organizat

P. o

contrarevoluŃie încercând să opună rezistenŃă Armatei Roşii şi

noului

regim instituit de Lenin după RevoluŃia din Octombrie. RezistenŃa a adunat forŃe din toată regiunea Yaroslavlului dar în oraşul Yaroslavl a avut loc confruntarea propriu-zisa. ContrarevoluŃia a început la 6 iulie prin capturarea depozitul de arme. După o scurtă luptă de două ore conducerea oraşului a fost complet dezarmată. Pe 8 iulie a fost recuperată conducerea primară a oraşului în funcŃie de Guvernul Temporar prin actul din 1917. Pe 13 iulie, Perhurov a restabilit ordinea şi siguranŃa publică în oraş. Succesul iniŃial din rebeliune nu a putut să funcŃioneze pe deplin. Perhurov a decurs la tactici defensive şi calculul că succesul răscoalei din Yaroslavl va inspira şi localităŃile din jurul zonei s-a dovedit să nu fie suficient. Armata roşie forŃa din ce în

revoluŃiei,

mai

tare

hotarele pierdut

şi-au

independenŃa oraşele Rybinsk (8 iulie) şi Murom (9 iulie), astfel limita frontului de revoluŃie se apropia din ce în ce mai tare de Yaroslavl.

Puterea

devenea

incapabilă

menŃină

hotarele.

oraşului să-şi

Yaroslavl

este împărŃit în doua fronturi. Localnicii conduşi de generalul Karpov au reînceput lupta de partea ideologiei revoluŃiei, iar Perhurov cu o armată de aproximativ 50 de ofiŃeri, s-a retras la mănăstirea Tolga, cu scopul de a asigura apărarea oraşului din exterior. Pe 21 iulie ofiŃerii ramaşi în oraş s-au predat armatei germane, care i-au încredinŃat că o să fie absolviŃi de vină şi n-o să ajungă în mâinile sovieticilor, însă aceştia au fost predaŃi autorităŃilor sovietice care i-a împuşcaŃi pe loc. Linia de front care se afla la marginile oraşului a înaintat spre centru baricadând astfel populaŃia şi luptătorii în interiorul oraşului. După pierderea luptei au urmat execuŃiile, toŃi cei care nu aveau mâini de muncitori erau împuşcaŃi fiind consideraŃi literaŃi şi prin urmare un pericol pentru noul regim. În timpul luptelor din partea albilor, au murit în jur de 600 de oameni.

După

luarea

oraşului pe 21 iulie, au fost împuşcaŃi pe loc 57 de oameni, iar după un decret de urmărire încă 350 de oameni au fost împuşcaŃi. ExecuŃii s-au făcut şi mai târziu şi se cunosc mai multe cazuri de siluire a participanŃilor la contrarevoluŃie. Oraşul a fost bombardat şi distrus în proporŃie de 50 la suta. Armata roşie a bombardat timp de o săptămână cu un tren de muniŃie clădirile oraşului. Se pare că distrugerea vestigiilor oraşului era un ordin primit de la Trotzki. Pierderile materiale au fost şi ele considerabile. Au ars în jur de 20 de fabrici, au fost distruse 2147 de case, 28.000 de locuitori au rămas fără adăpost. A ars Liceul de ŞtiinŃe Juridice Demidov, 67 de clădiri cu funcŃiune administrativă, medicală sau culturală. În urma revoluŃiei din 1918 Yaroslavl a suferit cele mai dezastroase pierderi, arhitecturale, forŃat de agresiunile militare, s-au prăpădit multe biserici, mănăstiri, fiind transformate în puncte strategice de luptă. Evenimentele de atunci au rămas în inimile locuitorilor pline de sânge.

4.4. Propunere şi concept Amplasament

Situl se află în centrul oraşului pe malul râului Kotorosl, pe un teren folosit astăzi pentru parcarea maşinilor. Pe aici se ieşea din oraş spre apă până în secolul XVII când sau construit porturi şi pe Volga. Situl ales este un spaŃiu plin de istorie şi evenimente. Caracterul său de geniul loci susŃine aşezarea unui obiect memorial pe acest loc. IntervenŃia propusă este un obiect urban public, o construcŃie cu calităŃi sinestezice dar în acelaşi timp un obiect simbolic. Concept. Simbol. Traseu.

Demersul proiectului pe care îl prezint vizează două aspecte care cred că definesc conceptual soluŃia propusă: -

marcarea unui eveniment

întemeierea în spiritul local a alegoriei memoriale 48

Clădirea se constituie dintr-un bloc orizontal intangibil desprins de pământ. SemnificaŃia sa va reprezenta regimul comunist şi dominaŃia sa asupra poporului rus. Această forma geometrică clară care întruchipează întunericul, va fi străpunsa de o capelă în forma de cupolă tradiŃională. Gestul simbolic este al spargerii întunericului şi oferirea luminii purificatoare prin cupolă. Alegerea formei cupolei coincide cu semnificaŃia profund religioasă şi simbolică a acesteia atât pentru oraş cât şi pe ortodoxia rusă. Oraşul are o siluetă în care se regăsesc frecvent cupolele elansate. De asemenea în timpul ContrarevoluŃiei din 1918, cupolele au fost folosite de luptătorii albi pentru apărarea oraşului de ocuparea roşiilor. Multe cupole au fost distruse atunci din cauza atacurilor comuniştilor care Ńinteau punctele strategice ale contrarevoluŃionarilor. „Cupola - ceapă” - simbol al flăcării de lumânare, ne trimite cu gândul la spusele lui Hristos "Voi sunteŃi lumina pentru lume". În ceea ce priveşte reprezentarea cupolei, forma ei nu este a unei cepe, ci a unei lumânări. Simbolistica lumânării, pe lângă cea religioasa, este mult mai profunda: flacăra nestinsa a sufletului, tinderea spre înălŃare spiritului, precum este mereu direcŃionată flacăra lumânării. în general, acest simbol se refera la înfăŃişarea luminii, fiind des întâlnit în Evanghelie. Cupola reprezintă piesa de baza şi cea mai spectaculoasă a bisericii, acolo fiind şi cea mai luminoasă porŃiune a construcŃiei: creând la înălŃime o impresie de curăŃenie a aerului). Din această cauza acolo se află clopotul, şi în cel mai înalt punct îşi are locul şi simbolul primordial al religiei - Crucea. RelaŃia cu oraşul Pe lângă obiectul de rememorare, implementarea proiectului în oraş va defini şi un spaŃiu urban de tip platforma urbana care va realiza legătura dintre traseul turistic al oraşului şi portul râului Kotorosl. SpaŃiul exterior muzeului urmează integrarea în spaŃiul public neobstrucŃionat de accese controlate. Trecerea pe sub memorial oferă vizitatorilor o experienŃa spaŃială sinestezică de apăsare. Astfel este accentuată tensiunea între cer şi pământ între speranŃa şi moarte. Parcursul ascendent al accesului are semnificaŃia de forare în trecut, de disecare a istoriei. Muzeul memorial este gândit spre a găzdui expoziŃii permanente şi temporare, un centru de documentare care va face parte dintr-un traseu de asumare a memoriei, un 49

centru media pentru proiecŃii video, o cafenea, precum şi săli de seminarii şi o sală de conferinŃe. Concluzii Obiectul propus este în prima instanŃa un vehicul de rememorare şi documentare al evenimentului din 1918, al rezistenŃei şi al curajului de care a dat dovadă populaŃia oraşului în apărarea valorilor comunitare. De asemenea, aceasta va aminti şi acŃiunea comuniştilor faŃă de ”inteligentzia” oraşului prin exterminarea acestora. Memorialul va avea şi rolul expunerii patrimoniului construit pierdut în urma bombardamentelor din 1918. PrezenŃa obiectului se vrea un simbol al asumării istoriei recente şi a traumelor pe care ea le-a generat, înŃelegerea şi urmarea unui traseu diferit în abordarea viitoare a conflictelor.

5. CONCLUZIE În această lucrare am analizat unele aspecte care condiŃionează drumul memoriei spre arhitectura şi locul său în spaŃiul public şi viaŃa socială. SpaŃiul memorial, asemeni spaŃiului sacru ordonează spaŃiul. Locul de comemorare nu desfiinŃează cotidianul ci îi dă semnificaŃie şi îl ordonează, astfel încât se remarcă o complementaritate a spaŃiului memorial cu spaŃiul cotidian. Prin evaluarea descriptivă a anumitor aspecte ale monumentelor memoriale alese spre studiere s-a urmărit identificarea acelor caracteristici care conturează diversele atitudini de proiectare implicate în procesul de transmitere a mesajului, atitudini care deşi diferite în particularitatea lor, înglobează şi o serie de caracteristici generale comune. Astfel, se observa ca memorialele îşi asuma un rol pivotant în cadrul oraşului, acestea articulează spaŃiul cotidian de spaŃiul memorial al trecutului. Edificiile comemorative se depărtează vizual de spectator pentru a-şi impune importanŃă şi pentru a transpune vizitatorul în alt spaŃiu temporal, al evenimentului care a dus la comemorare. Memorialele care se desfăşoară în epicentrul violenŃei, au o atitudine de conciliere (Sighetul MarmaŃiei) sau de negare a actului care a condus la violenŃa (Centrul de Documentare din Nuremberg). Motivul îngropării este frecvent întâlnit, acesta fiind de fapt o simulare a ritualului de înmormântare. Îngroparea este o aducere în amintire a tenebrităŃii prin experimentarea ei senzorială. Turnul Chipurilor şi Turnul Holocaustului întruchipează motivul turnului înalt şi îngust. Verticalitatea accentuată prin înălŃimea la scara ne-umana creează o senzaŃie apăsătoare care simulează atitudinea regimului asupritor. Sala coloanelor de la Memorialul National al Păcii pentru Victimele Bombei Atomice Nagasaki se înfăŃişează ca o metafora vidului. Muzeele memoriale au un conŃinut care îmbogăŃeşte experienŃa culturală în cadrul expoziŃiilor şi pun in lumina obiectele expuse. Prin transformarea realităŃii transcendente in una accesibila vizual, perspectiva devine tot mai mult un mecanism de apropriere a experienŃei altora de intimitatea conştiinŃei unui individ. Traseul iniŃiatic al acestor memoriale exprimă destinul tragic al celor afectaŃi de evenimentul comemorat, astfel, vizitatorul parcurge acest traseu pentru a intra el însuşi in personajul naraŃiunii. PrezenŃa obiectului se vrea un simbol al asumării istoriei recente şi a traumelor pe care ea le-a generat, înŃelegerea şi urmarea unui traseu diferit în abordarea viitoare a conflictelor. 51

Prin urmare, mesajul final al memorialelor este unul pozitiv, de perpetuare a păcii şi de învăŃare din greşelile trecutului. Demersul proiectului pe care vi-l prezint, respectiv Muzeul Memorial al ContrarevoluŃiei Albe vizează două aspecte care definesc conceptual soluŃia propusă, marcarea unui eveniment şi întemeierea în spiritul local a alegoriei memoriale. Obiectul este în primă instanŃa un vehicul de rememorare şi documentare al evenimentului din 1918, al rezistenŃei şi al curajului de care a dat dovada populaŃia oraşului în apărarea drepturilor şi libertăŃii. De asemenea, acesta va aminti şi acŃiunea comuniştilor faŃă de inteligentzia oraşului prin exterminarea acestora. Memorialul este o imagine a evenimentului memorat dar şi a imaginii comunităŃii faŃă de viitor. Un muzeu memorial este un condensator temporal. Acesta scurt-circuiteaza timpul şi apropie trecutul de prezent prin gestul său de înzidire. PrezenŃa acestui edificiu arhitectural se vrea un simbol al asumării istoriei recente şi a traumelor pe care ea le-a generat, înŃelegerea şi urmarea unui traseu diferit în abordarea viitoare a conflictelor.

6. BIBLIOGRAFIE CărŃi Cefai, Daniel, " De la notion de mémoire à la production des mémoires collectives ", în Cultures politiques, PUF, 2000. Certeau, Michel de, The Practice of Everyday Life, trad. Steven Rendall,University of California Press, Berkeley, 1984. Dannat, Adrian, United States Holocaust Memorial Museum: James Ingo Freed, London, Phaidon Press, 1995. Eliade, Mircea, Sacrul şi Profanul, editura Humanitas, Bucureşti, 1995. Frampton, Kenneth, editat de, Technology, Place & Architecture, The Jerusalem Seminar în Architecture: 1994, Architecture, History and Memory, NY, Rizzoli International Publications, 1998, pag. 200-234. Halbwachs, Maurice, Memoria colectivă, Institutul European, Iaşi, 2007. Ioan, Augustin, O (noua) „estetică a reconstrucŃiei”, Paideia, Bucureşti, 2002. Mihali, Ciprian, Inventarea spaŃiului (Arhitecturi ale experienŃei cotidiene), Paideia, Bucureşti, 2001. Mihăilescu, Radu, Farmecul discret al arhitecturii, Bucureşti, Arhitext, 2006, pag. 124-130 Riegl, Alois, Cultul modern al monumentelor, esenŃa şi geneza sa, Bucureşti, IMPRESS, 1999, pag. 25-45.

PublicaŃii periodice Ionasiu, Adrian-Florin, “Memorial -

spaŃiu de reculegere şi rugăciune”, De

arhitectură, nr. 14, 2005, pag. 22-31. Libeskind, Daniel, Daniel Libeskind, El Croquis, nr.80, 1996 Mihăilescu, Radu, “Memorial Sighet, spaŃiu de reculegere ”, Arhitectura, nr. ½, 1999, pag. 16-17.

Webografie Bustler, Metropolitan Workshop Win Competition for Conflict Museum în Libya, 25 Noiembrie, 2008 http://bustler.net/index.php/article/metropolitan_workshop_win_competition_for_con flict_museum_in_libya/ Lyotard, Jean François, The Differend: Phrases în Dispute, University of Minnesota Press, Minneapolis,1991 http://www2.iath.virginia.edu/holocaust/lyotarddiff.html

Filmografie Battleship Potemkin, regizor Sergei M. Eisenstein, scenariu Nina Agadzhanova, 1925 Chapaev, regizor Georgi Vasilyev, scenariu Dimitri Furmanov, 1934 Idi i smotri, regizor Elem Klimov, scenariu Ales Adamovich, 1985 Offret, regizor Andrej Tarkovski, scenariu Andrei Tarkovsky, 1970 Siberiada, regizor Andrei Konchalovsky, scenariu Valentin Ezhov, 1979