Rita Marcotulli & Luciano Biondini sau puterea duetului

consideră că măiestria sa la acordeon este dramatică, dar în acelaşi timp, transmite şi o emoţie copleşitoare, fără a se pierde în superficialitatea tehnică. La fel ca Rita Marcotulli, dragostea sa pentru jazz îşi are rădăcinile în bogata tradiţie muzicală italiană.

Legătura dintre Rita Marcotulli şi Luciano Biondini stă în puterea muzicii, iar „La Strada Invisibile” este calea lor comună în căutarea magiei momentului. Originea modului intuitiv în care comunică pe scenă poate fi explicată prin asemănările izbitoare ale parcursului lor muzical de până în prezent: ambii au început cu muzica clasică de la o vârstă foarte fragedă, ambii şi-au desăvârşit măiestria cu o educaţie clasică şi ambii sunt legaţi de dragostea pentru cântecele tradiţionale ale patriei lor, Italia.

Duetul este unul dintre cele mai minimaliste moduri de a face muzică împreună, dar şi unul dintre cele mai captivante – doi oameni care se bazează în întregime unul pe celălalt într-un dialog magic, plin de candoare şi armonie.

Cea mai valoroasă compozitoare şi pianistă de Jazz din Italia, Rita Marcotulli (n.1959), absolventă a prestigiosului Conservatorio Santa Cecilia, unde acum este profesoară, s-a lansat cu mare succes ca muzician la începutul anilor ’80, la numai 20 şi ceva de ani. Marcotulli şi-a croit o carieră internaţională impresionantă într-un timp foarte scurt, lucrând alături de mari nume din jazz (Chet Baker, Joe Lovano, Paul Bley, Palle Danielsson, Michel Portal, Enrico Rava, Pat Metheny şi Nguyên Lê), dar şi cu legende ale scenei muzicale italiene, precum compozitorii Pino Daniele şi Gianmaria Testa.

Partenerul ei de scenă, Luciano Biondini, cu care a cântat împreună într-un cvartet timp de câţiva ani, este unul dintre cei mai buni cântăreţi de acordeon din Europa. Rabih Abou-Khalil, Michel Godard, Enrico Rava şi tânărul violonist polonez Adam Bałdych

Fie că vorbim de jazz, muzică clasică sau cântece tradiţionale italiene, muzica lor este plină de umor, melancolie, tandreţe şi temperament. Poate fi considerat un clişeu faptul că sensibilitatea, emoţia şi lejeritatea

„de a fi” sunt considerate tipic italiene, dar există un sâmbure de adevăr în fiecare clişeu, aşa cum ne vor demonstra pe 11 august, când vor concerta împreună pe scena Brasov Jazz & Blues Festival, ediţia a XI-a.