Cartea de(spre) cântece a lui BOB DYLAN

Artist tot mai greu de descifrat, mai ales în secolul XXI - pare acum premonitoriu că a primit în 2001 premiul Oscar pentru piesa cu titlul Things Have Changed -, Bob Dylan a devenit o prezenţă perceptibilă public doar în clarobscur, asemenea unei Garbo sau Marlene, aşa cum, de altfel, legendarul cantautor apare în concertul-eveniment din 2021, Shadow Kingdom. Misterul ce continuă să îi înconjoare persona alimentează întrebări fără răspuns, întrucât nu ştim decât foarte puţin despre rotiţele lui interioare şi ce le angrenează într-un mod atât de original. După cum scria însuşi artistul, “If I wasn’t Bob Dylan, I’d probably think that Bob Dylan has a lot of answers myself”. Din acest punct de vedere, ‘Regele (pen) umbrei’ a surprins destui fani la finele anului trecut, când a publicat The Philosophy of Modern Song, prima sa carte de proză de la Chronicles: Volume One încoace, care înglobează nesperate răspunsuri legate de preferinţele lui Dylan pentru 66 de cântece... care nu sunt compuse de el.

Într-o dezordine aproape suprarealistă, Bob Dylan ne oferă o baleiere caleidoscopică, prin comentarii şi posibile interpretări subiective ale unei varietăţi incredibile de piese, de la The Whiffenpoof Song, din 1909 (versiunea lui Bing Crosby), până la My Dirty Life and Times, al lui Warren Zevon, din 2003, bifând nonşalant deceniile pe ritmuri Country, Rock’n’Roll, Americana, Punk, Soul sau Rock. N-avem Beatles sau Stones, dar sunt Clash şi Grateful Dead, nu apar Joan Baez sau Chuck Berry, însă au loc Judy Garland şi Johnny Cash, deci chiar dacă titlul cărţii începe cu “filosofia”, nu avem de-a face cu scrieri despre dialectică sau ontologie muzicală, ci cu un soi de jurnal intim al lui Bob Dylan, rezultat al experienţelor personale, reflectate prin imagistica specifică lui, abstractă, incitantă, întunecată şi înţesată de simboluri.

Având ca fir comun raportul său cu muzica modernă, Bob Dylanîntregeşte astfel un triptic tematic, prin folosirea cuvântului vorbit, cântat şi, acum, scris... fiindcă, până la volumul The Philosophy of Modern Song, a existat emisiunea de radio pe care Dylan a realizat-o între 2006 şi 2009, Theme Time Radio Hour, accesibilă integral online, o captivantă călătorie în istoria muzicii presărată cu replici memorabile ale artistului ce-şi asumă postura de DJ, iar după aceea, între 2014 şi 2017, Bob Dylan a cântat zeci de compoziţii din Great American Songbook pe trei albume de cover-uri “istorice”: Shadows in the Night, Fallen Angels şi Triplicate. Rămâne un mister dacă acest triptic a fost conceput de către Bob Dylan ca atare, însă reprezintă rezultatul fascinant al experienţelor unui talent inegalabil, care a contribuit esenţial la schimbările şi nuanţarea întreg spectrului Pop culture.