„Arta trebuie să fie liberă, accesibilă, în stradă pentru oricine, fără pretenții”

În paralel cu muralele și ilustrațiile, SANDi face și proiectare vestimentară, și croitorie. De asemenea, spune că-i place să rămână deschisă și să învețe constant. De exemplu, în ultimii 10 ani nu a fost foarte activă în ilustrație sau street art, pentru că în paralel a învățat biologie, croitorie, design și proiectare, iar mai nou, foto-video. Toate aceste studii le face pentru că îi place „să știe tot ce nu știe”, dar și pentru că, după un timp de imersie într-un subiect, poate să creeze punți de legătură între domenii.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește?

Am o abordare specifică în ceea ce privește paleta cromatică, modul de lucru, dar simt că încă îmi caut și definesc stilul, nu știu dacă o să fie un moment în care să zic că mi-am găsit stilul, îmi place să experimentez. De asta și încerc medii diferite de expresie (textile, instalații interactive etc.) și fiecare, deși dintr-o arie diferită, schimbă ceva în mine și, implicit, în modul în care desenez.

Nu cred că sunt cunoscută și mă surprinde și mă bucură absolut de fiecare dată când vine cineva la mine și îmi zice că îmi știe lucrările.

Cum decurge procesul tău creativ?

În lucrările personale plec de la emoții, care mă conduc spre culori și forme, caut și fac multe schițe. Desenez inițial pe hârtie, apoi selectez din ele câteva pe care le modific digital.

Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea în general?

Am fost atrasă de street art pentru că mi-a confirmat ceva ce simțeam de foarte mult timp: arta trebuie să fie liberă, accesibilă, în stradă pentru oricine, fără pretenții. Apoi, când am început să fac eu asta, am văzut cum poate transforma atmosfera unui spațiu. festivalului era „Poezia orașului”, am pornit de acolo și am luat toate emoțiile pe care le-am trăit în oraș, în pandemie. Dar îmi place cel mai mult lucrarea aia pentru conexiunea cu oamenii, a fost foarte frumos și primitor pentru mine Brașovul și mi-a încălzit sufletul să văd așa mulți oameni că se bucură de intervenția mea.

Cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Văd un impact, deși eu cred că sunt prea puțin prezentă în social media. Ce îmi place de când cu social media e contactul cu oamenii, e fain că îmi scriu oameni care văd lucrările mele, îmi place feedback-ul ăsta direct. Observ cum distanța dintre artă și public e tot mai mică. Muzee mari din toată lumea prezintă expoziții pe social media - asta e un lucru bun. Apoi observ și efectele negative, cum ar fi presiunea de a crea pentru a rămâne vizibil în marea de conținut.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Pentru mine, toate lucrările prezintă provocări și mereu mă captivează, îmi place să găsesc soluții - de la cum exprim o anumită idee într-o imagine la cum trasez linii când am mâna accidentată (asta se întâmplă în timp ce răspund la acest interviu). Provocările pentru mine fac parte din frumusețea procesului.

Povestește-mi un pic despre lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România.

Până acum, preferatul meu rămâne proiectul realizat cu Unhidden România în cadrul Amural, la Brașov. E foarte personal, tema

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social / politic?

Cred că arta are multe funcții și e important să le păstreze pe toate.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Toți cei care le observă au o reacție, un gândîmi place, nu îmi place - și asta e ce îmi doresc.

Ce urmează pentru SANDi?

Ateliere - am revenit recent, după o pauză lungă, la a ține ateliere și am realizat cât de dor îmi era de activitatea asta. Mai mulți pereți, colaborări și un proiect personal.

WWW.ZILESINOPTI.RO/FILME/