ANIVERSARE� � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � �

JIMI HENDRIX,

la 80 de ani

Adesea, tindem să judecăm muzica trecutului prin fi ltrele prezentului, fi e că aducem în discuție tentativele timpurii ale rock’n’roll-ului, primele albume house sau, în cazul de față, inovațiile chitarei electrice. Și totuși, pentru a înțelege magnifi ca infl uență a lui Hendrix, ar trebui să facem un exercițiu de imaginație și să ne teleportăm în deceniul șaizecist, moment în care arta prindea aripi sub infl uența schimbărilor sociale, culturale și tehnologice. Îl plasăm, așadar, pe Hendrix în mijlocul tumultului artistic din cea de-a doua parte a deceniului, înconjurat de experimentele sonore ale Beatleșilor și de explorarea ideii de album conceptual.

În plus, spre deosebire de muzicienii care au rămas întipăriți în mentalul colectiv drept interpreți originali și atât, fără a avea tentacule extinse și în alte zone ale culturii pop, Hendrix s-a transformat, de-a lungul anilor, într-un veritabil Pop icon, infl uențând felul în care artiștii cântă, se îmbracă și se comportă. De altfel, așa cum Michael Jackson ne apare în gând ,,înghețat” în mijlocul unui moonwalk, iar cei de la Beatles ni se arată mereu îmbrăcați la costum, Hendrix 27 noiembrie, ar fi împlinit 80 de ani - nu a scos la iveală mulți astfel de reprezentanți, și în niciun caz în zona muzicii rock.

În mijlocul exploziei consumului de LSD și a rock-ului psihedelic, Jimi Hendrix pășește în pantofi i frontman-ului instrumentist, tratând chitara ca pe o extensie a propriei fi ințe. Cele trei LP-uri lansate alături de Jimi Hendrix

Experience (împreună cu

Noel Redding la chitară bas și Mitch Mitchell la percuție) sunt exemple clare ale contraculturii fi nalului de deceniu, unde virtuozitatea instrumentală se împletește cu fredonabilitatea melodiilor, carismă, showmanship și arte vizuale psihedelice. Cum era de așteptat, evoluția muzicii a dat la o parte diverse estetici pentru a face loc altora, chitara electrică fi ind una dintre victimele colaterale ale inevitabilelor schimbări, însă nu trebuie să uităm dominația instrumentului asupra întregului peisaj sonor al celei de-a doua jumătăți din secolul XX, dominație care nu s-ar fi putut realiza fără imensa infl uență a lui Hendrix. Ne aducem aminte, așadar, de primul mare mesager al chitarei în rock, căruia îi datorăm o bună parte din muzica pe care o ascultăm astăzi.

este alipit chitarei în fl ăcări de la Monterey Pop Festival, episod șamanic întipărit pe vecie în galeria marilor momente ale culturii pop. În momentul de față, înconjurați de artiști față, înconjurați de artiști precum Steve Vai sau precum Steve Vai sau Joe Satriani, poate Joe Satriani, poate ne este greu să ne ne este greu să ne imaginăm o lume imaginăm o lume fără showmeni fără showmeni ai chitarei, însă ai chitarei, însă contextul ce contextul ce l-a precedat pe l-a precedat pe Hendrix - Hendrix - care, pe 80 de ani - nu a scos la iveală mulți astfel de reprezentanți, și în niciun caz în zona muzicii rock.

În mijlocul exploziei consumului de LSD și a rock-ului psihedelic, Jimi Hendrix pășește în pantofi i frontman tratând chitara ca pe o extensie a propriei fi ințe. Cele trei LP-uri lansate alături de Jimi Hendrix

Experience (împreună cu

Noel Redding la chitară bas și Mitch Mitchell la percuție) sunt exemple clare ale contraculturii fi nalului de deceniu, unde virtuozitatea instrumentală se împletește cu fredonabilitatea Hendrix. Ne aducem aminte, așadar, de primul mare din muzica pe care o ascultăm astăzi.