INDIE STAR: EMILY HAINES � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � �

Emily Haines (Foto © Justin Broadbent) EMILY HAINES

Muzica din punct de vedere...”metric”

Metric, trupa canadiană de Indie Rock, era deja la patrulea album, Fantasies - care a debutat pe prima poziţie în Billboard’s Top Heatseekers -, când a captat atenţia melomanilor din întreaga lume datorită cinematografi ei. Împreună cu reputatul compozitor de muzică de fi lm Howard Shore,

Emily Haines, co-fondatoarea

Metric alături de chitaristul James Shaw, a scris piesa ce dă titlul părţii #3 din populara saga Twilight, Eclipse, lansată în 2010. La scurtă vreme, Metric au putut fi ascultaţi şi pe OST-ul Scott Pilgrim vs. the World, fi lmul lui Edgar ‘Baby Driver’ Wright, pentru ca, în 2012, să colaboreze din nou cu Shore pentru straniul

thriller al lui David Cronenberg, Cosmopolis. A trecut de atunci un deceniu şi perspectivele s-au nuanţat, deopotrivă ale ascultătorilor şi muzicienilor, care, având-o pe Haines ca frontliner şi catalizator al identităţii artistice, au continuat să profi te de libertatea creativă din spaţiul Indie pentru a cinematografi ei. Împreună explora diverse explora diverse forme inedite forme inedite de fuziune, de de fuziune, de la Electronica la Electronica sau Gothic sau Gothic Rock la New Rock la New Wave şi Synth Wave şi Synth Pop. Lansat Pop. Lansat cu discreţie în cu discreţie în această vară inundată de consumerisme post-pandemice, inventivul lor LP Formentera reprezintă un punct de plecare adecvat pentru (re)descoperirea uneia dintre cele mai interesante cantautoare din afara mainstream-ului. Fiica poetului Paul Haines, parte deja a istoriei muzicii, prin colaborările cu Carla Bley la opera Jazz Escalator over the Hill şi cu avangardistul Albert Ayler la Ghosts, crescută într-un ambient propice experimentelor, Emily Haines şi-a produs şi distribuit singură primul album, Cut in Half and Also Double, încă din studenţie, dar abia întâlnirea cu Shaw a determinat-o să transforme muzica în carieră, odată cu formarea, în ’97, al duoului Mainstream, ce avea să evolueze în Metric, în paralel cu proiectele ei solo cu bandul Th e Soft Skeleton. Cu o persona amintind de Debbie Harry, Emily Haines (voce, sintetizatoare) şi-a văzut astfel susţinute incursiunile estetice în Baroque-Pop şi Retro-New Wave, care au avut vârful în implicarea de câţiva ani în notoriul

colectiv muzical Broken

Social Scene, printr-un suport sonic foarte solid, dar nu mai puţin ludic, de sorginte Punk-Rock. Deopotrivă sumbru ca bilanţ şi dătător de speranţă, Formentera, albumul Metric prin care Emily Haines încearcă să “cure the blues that seemed to be destroying me”, reprezintă un statement personal ce merită atenţie, prin noua raportare a artistei la propria creaţie, într-un timp al crizelor profunde: “I have one purpose, and that is to write these songs and sing them, and in doing so be reasonably useful. So I hope that’s the case with this new music, that it’s useful to people”. În ce mă priveşte, Emily Haines şi-a atins scopul.