Zile și Nopți București | Ianuarie 2025

editorial

Ioan BIG, publisher

DÎnceput de an cu multe... Zile şi Nopţi

upă liniştea şi bucuria aduse de cele câteva zile (şi nopţi) petrecute de sărbători alături de cei dragi, în mod normal, primul editorial din ianuarie ar fi fost dedicat trecerii în revistă a unor repere experienţiale din spaţiul cultural pe care ar merita să le avem în vedere pentru planurile noastre de going out în anul ce abia a început, doar că incertitudinea indusă de aiuritoarea situaţie în care am ajuns ca societate nu prea ne dă ghes să manifestăm un entuziasm exagerat. Asta nu înseamnă că ar trebui să transformăm antieroii momentului, sau pe noi înşine, în personaje de tragedie contemporan...tică.

Într-adevăr, intrarea în noul an s-a consumat în cazul multora dintre noi, ca niciodată, pe fondul unui mix emoţional în care şi-au făcut loc deruta, neliniştea şi îngrijorarea, dar, pe de altă parte, asta nu trebuie să ne facă să ne pierdem echilibrul. Este un clişeu, da, însă viaţa merge înainte şi, prin urmare, e important să rămânem deopotrivă conectaţi la referinţele pozitive care ne populează sertarele memoriei şi să căutăm noi abordări prin care am putea contracara efectul anxietăţii sociale.

Din acest punct de vedere, poate cel mai important cuvânt din existenţa noastră, fiindcă ne ranforsează capacitatea de a răzbi, chiar şi în vremuri de criză, continuă să fie experienţa, dar cea trăită în mod direct, şi nu prin intermediul variilor medii care facilitează comunicarea până la depersonalizare. După cum îi recomandă omul angajat pe post de telecomandă, pe un ton aprins, personajului dependent de TV în Zapping, scurtmetrajul lui Cristian Mungiu din 2000: “Ieşi,

du-te, fă ceva! În loc să faci tu ceva, te uiţi la mine ce fac eu!”. Tot în 2000 apăream şi noi, cu Zile şi Nopţi, şi de atunci, fără întrerupere, continuăm să incităm la descoperirea de lucruri noi prin experimente culturale, artistice şi de lifestyle, subsumate Pop culture.

În anul hit-urilor Vama Veche, Nu ne mai trageţi pe dreapta, şi Vița de Vie, Basul şi cu toba mare, anul în care s-au lansat Smiley cu Simplu şi Delia cu N&D, iar tinerii (pe atunci) cineaşti Cristi Mungiu, Tudor Giurgiu, Cătălin Mitulescu sau Adrian Sitaru începuseră să atragă atenţia prin scurtmetrajele lor, am plecat la drum cu Zile şi Nopţi în ideea de a ne constitui în călăuze prin mediul experienţial urban. Iată că, deja de 25 de ani, încrezători că putem supravieţui oricărui fel de criză, mergem pe acest drum, fiind în continuare convinşi că schimbul nemijlocit de idei şi simţăminte favorizat de pretextele de going out cultural este esenţial pentru nuanţarea perspectivei noastre asupra lumii şi, nu în ultimul rând, a raportului cu noi înşine. Indiferent că e vorba de Untold sau de Festivalul Enescu, de cântări de club sau pe stadioane, de Gaudeamus ori FILIT, seri de poezie sau expoziţii de artă, TIFF sau Dracula FF, show-uri de stand-up ori instalaţii performative, D-butan-T sau Festivalul Shakespeare, aparţinem oraşului, fiind parte a dinamicii sale, în aceeaşi măsură în care noi, cu toţii, suntem cei care îi dăm viaţă prin intermediul experienţelor create sau trăite nemijlocit, iar Zile şi Nopţi va continua şi în 2025 să reprezinte o platformă de expunere a celor mai noi şi variate demersuri din spaţiul cultural de interes pentru public, dincolo de orice frontieră trasată de prejudecăţi, localizare geografică, context social sau mediu de comunicare. La mulţi ani tuturor şi... ne vedem în oraş!

IanuarIe 2025

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar. Nr. 1 (579) - Ianuarie 2025 Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Autori & contributori

IOan BIG PuBLISHer

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Director artistic al Brașov Jazz & Blues Festival.

aLIn GĂLĂȚeSCu SenIOr eDITOr

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

GruIa DraGOMIr SenIOr eDITOr

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

Alex Mușat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

HOrIa GHIBuȚIu reDaCTOr CLauDIa aLDea reDaCTOr

MĂDĂLIna LeFTer reDaCTOr

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

aLeX MuȘaT reDaCTOr DeLIa MITraCHe reDaCTOr TeODOra BraTu reDaCTOr IuLIana CIOCÎrLan reDaCTOr

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și „pop-up” stories.

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Alexandra Bujeniță

Adina Iacob

Adina Barbălată

Andrada Dincă

Cosmin Dragomir

Cezar Deli-Iorga Ștefan Iancu

Laura Cozmîncă

Bianca Roiu

Monica Felea Ștefan Chirițescu

Liviu Mereuță

POP-UP STORiEs:

PAGINA 11-13

Cinematografie & Modă

Costumieri care au marcat istoria filmului

POVEŞTI DE SUCCES

PAGINA 90-91

„MTERACOTA MEDIAŞ”

Capitolul FILM

PAGINA 15

IOAN BIG: Câteva dintre filmele care vor face valuri în

2025

PAGINA 17-19

Premierele lunii

PAGINA 20-21

Babygirl

PAGINA 22-23

Nosferatu

PAGINA 25

Substanța

PAGINA 27

Paddington în Peru

PAGINA 29

Omul-Lup

PAGINA 31

Gracie și Pedro: Drumul spre casă

PAGINA 33

Marcello Mio

PAGINA 35

Semințele smochinului sacru

PAGINA 36-37

INTERVIU: BOGDAN

NAUMOVICI („Țăndări”)

PAGINA 39

POINT OF VIEW: Anora

Capitolul ARTĂ

SUSȚINUT DE

PAGINA 41

TEODORA BRATU: Ideile de pe canapea | Women & Freud: Patients, Pioneers, Artists

PAGINA 42-43

TEATRU: Interviu cu regizorul ANDREI ŞERBAN

PAGINA 45

REMEMBER: 75 de ani fără

George Orwell

PAGINA46-47

PERFORMING ARTS: JOSEF NADJ „Identitatea stilistică trebuie să fie omniprezentă în lucrarea de dans”

PAGINA 48-49

ART-EXPO: Primăvara în muzeele europene

PAGINA 50-51

ARTIȘTI URBANI: MIMI PLEŞOIANU

Capitolul MUZICĂ

PAGINA 53

GRUIA DRAGOMIR: Cele mai așteptate turnee care au loc în Europa în 2025

PAGINA 54-55

ANIVERSARE ELVIS, la 90 de ani

PAGINA 56-57

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: ANNA LUCA POLONI

PAGINA 58

REMEMEBER: WE ARE THE WORLD

PAGINA 59

MUZICĂ NOUĂ

PAGINA60

INDIE STAR: FAZERDAZE

PAGINA 61

OMUL CU DISCURILE

6

De Anul Nou primești exact ce îți dorești: „Babygirl”, un thriller erotic cu Nicole Kidman

ANDREI ȘERBAN: “Teatrul este o artă imperfectă care încearcă să devină perfectă”

JOSEF NADJ: „Identitatea stilistică trebuie să fie omniprezentă în lucrarea de dans”

ANNA LUCA POLONI: Pe urmele lui Orlando prin culturi, spaţii şi forme

Capitolul EAT & DRINK

PAGINA 63

ȘTEFAN CHIRIȚESCU: Dry January? Nu și în Franța

PAGINA 64

GURMAND: Ce mâncăm în 2025

PAGINA 65

TOP Eat: 6 restaurante din țară cu „comfort food”

PAGINA 66-67

SERGIANA: Interviu Diana Zahariea: „Timpul adaugă valoare, însă doar cu ajutorul oamenilor!”

PAGINA 69

PE GUSTUL NOSTRU:

Trenduri gastronomice de urmărit în 2025

PAGINA 70-71

FOOD TRENDS:

VEGANUARY: Cum să începi anul cu mai multe legume și fructe fără să ții dietă

PAGINA 72

Drink: Ce bem în 2025?

PAGINA 73

TOP Drink: 6 locuri unde bei o cană cu ceai într-o atmosferă plăcută

Capitolul LIFESTYLE

SUSȚINUT DE SUSȚINUT DE

PAGINA 75

ALIN GĂLĂȚESCU: Evenimentul începutului de an: „MINUNI DE ROMÂNIA”, de Cristina Bălan, pentru ELYSEE

PAGINA 8

PAGINA 76-77

DESTINAȚII: Descoperă Thailanda, țara zâmbetului!

PAGINA 78-79

FASHION: „Simbolul anului 2024 în moda românească: NISSA”

PAGINA 80-81

DESIGN: Interviu cu ROMANA MATEIAȘ: Arta bijuteriei contemporane, o poveste despre transformare și inspirație

PAGINA 82-84

FASHION: „Spectacolul NEO-GRUNGE”

PAGINA 85-87

ARHITECTURĂ:

CULTFORT - Fortăreață culturală urbană, Sighișoara

PAGINA 88-89

TRENDS: Ce avem pe umerașe în 2025?

PAGINA 92-96

FASHION EVENT: FASHION MOMENTS 15 „STYLES & TRENDS”

PAGINA 97

HEALTH & CARE: Produse pemtru păr în sezonul rece

PAGINA 98

VIDEO GAMES: Destinații Digitale 2025

Interviu Diana Zahariea: „Timpul adaugă valoare, însă doar cu ajutorul oamenilor!”

GURMAND: Ce mâncăm în 2025

FASHION: Spectacolul NEO-GRUNGE

ARHITECTURĂ: CULTFORT - Fortăreață culturală urbană, Sighișoara

CPOP-uP STOries

Cinematografie & Modă

Costumieri care au marcat istoria filmului

ontribuind masiv la succesul și impactul unui film, arta costumului reprezintă un instrument vizual esențial pentru definirea poveștilor și identității personajelor. Fără a necesita cuvinte, piesele vestimentare transmit informații despre trecutul și statutul social, emoțional sau psihologic al eroilor, devenind, în procesul de worldbuilding, elemente de lifestyle care induc un simț al intimității și o conexiune profundă între protagoniști și mediul lor. Astfel, lucrările costumierilor, care colaborează adesea cu mari case de modă și designeri, încurajează, în contextul Popular Culture actual, chiar și mimetismul, construind tendințe și simboluri culturale.

Pe 24 martie 1948, Premiul Academiei pentru Best Costume Design a fost câștigat pentru prima dată de Roger K. Furse (Hamlet), Dorothy Jeakins și Barbara Karinska (Joan of Arc), existând două subcategorii, dedicate filmelor alb-negru și celor color. Dacă prima secțiune era dominată, între anii 1949 și 1966, de pelicule plasate în perioada contemporană (care respectau estetica momentului), în ceea ce privește filmele color, cele mai apreciate costume proveneau din producții SF, fantasy sau musicaluri.

În acest context, în sfera hollywoodiană se remarcă Edith Head, cel mai celebrat designer de costum din istoria cinematografiei, cu 35 de nominalizări la Oscar, opt premii câștigate (record menținut și în prezent) și o stea pe

Walk of Fame. Născută în 1897, înainte de a urma cursuri de artă și design la Universitatea din California și la Chouinard Art Institute, Head și-a început cariera predând spaniola și franceza. Angajată ca grafician la Paramount Pictures, în 1924, a fost rapid promovată ca designer, lucrând alături de studiouri timp de

44 de ani. Cunoscută pentru abilitatea de a crea ținute care subliniau atât personalitatea personajelor, cât și trăsăturile fizice ale actorilor, aceasta avea un talent remarcabil de a face fiecare piesă nu doar funcțională, ci și spectaculoasă. Stilul ei era elegant și sofisticat, adesea cu linii clare, forme precise și un accent deosebit asupra detaliilor.

De la memorabila rochie neagră purtată de Audrey Hepburn în Breakfast at Tiffany’s, un look realizat alături de Hubert de Givenchy, și până la colaborarea cu Alfred Hitchcock, care include imagini precum Grace Kelly în To Catch a Thief și Rear Window, Ingrid Bergman în Notorious sau Tippi Hedren în The Birds, impactul său asupra cinematografiei este imposibil de ignorat. În 1967, când Paramount a refuzat să-i reînnoiască contractul, Hitchcock a invitat-o să i se alăture la Universal Pictures, unde a câștigat ultimul său Oscar pentru costumele din The Sting: „Este o combinație între magie și camuflaj. Transformăm actorii în ceea ce nu sunt. Cerem publicului să creadă că, de fiecare dată când o persoană apare pe ecran, aceasta devine o entitate diferită”.

Aflată pe locul secund în ceea ce privește onorurile Academiei, Irene Sharaff a devenit faimoasă pentru ușurința cu care stăpânea

vestimentația din diverse perioade istorice și genuri, alegerile sale având un impact semnificativ asupra modei și designului interior. Ajungând în lumea teatrului după un prim job ca ilustrator pentru Vogue și Harper’s Bazaar, designerul a pătruns în industria filmului în anii ‘30. Un deceniu mai târziu, a fost angajată de studiourile MGM, unde a colaborat cu cei mai mari regizori ai vremii, printre care se numără Vincente Minnelli, George Cukor și Robert Wise. Câteva dintre momentele ei memorabile sunt West Side Story, The King and I, Cleopatra și Who’s Afraid of Virginia Woolf?

Continuând cu anii ‘30 și ‘40, Adrian Greenberg și-a început cariera pe Broadway. După ce a fost numit, în 1928, șeful departamentului de costume MGM (unde era creditat sub sintagma „Gowns by Adrian”), acesta a contribuit la peste 200 de filme fără a câștiga un premiu Oscar (lucrând înaintea introducerii categoriei). Un maestru al siluetei inspirat de Elsa Schiaparelli și de suprarealism, Adrian Greenberg folosea forme și linii pentru a pune în evidență personalitățile stelelor pe care le îmbrăca, precum Greta Garbo, Judy Garland, Jean Harlow sau Katharine Hepburn. Mai mult, acesta a introdus „Umerii Adrian” alături de Joan Crawford, o tehnică folosită pentru a adăuga volum în partea superioară a corpului, creând astfel siluete dramatice. Printre cele mai iconice proiecte executate de el se numără The Wizard of Oz, The Women, Ziegfeld Girl și Riptide. Tot din universul hollywoodian îl putem aminti și pe Orry-Kelly, care a semnat un contract cu Warner Brothers în 1932, rămânând designer de costum, alături de ei, până în 1944. Specializat în crearea ținutelor aparent simple și ușor de purtat, care puteau fi reproduse și de public, el se folosea de piese statement pentru

a direcționa privirea spectatorilor către ceea ce își dorea să transmită. Cu o atenție remarcabilă la detalii, artistul a dat viață costumelor purtate de Ingrid Bergman, Gene Kelly, Bette Davis sau Marilyn Monroe în pelicule precum Casablanca, An American in Paris, Now, Voyager și Some Like it Hot.

Odată cu anul 1967, Academia a decis să renunțe la subcategoria filmelor alb-negru. Această schimbare a reflectat evoluția tehnologică a industriei și tranziția completă către producțiile color, anunțând o nouă generație de designeri. În spațiul european, Piero Tosi a avut o contribuție majoră la estetica filmului italian, începându-și cariera în anii ‘50, alături de cineaștii Luchino Visconti, Federico Fellini și Giuseppe De Santis. Apreciat pentru capacitatea de a recrea cu acuratețe costume istorice și de a le integra armonios în contextul narativ, vizual și emoțional al istorisirilor, grija sa pentru detalii, materiale și texturi poate fi observată în Death in Venice, Senso, Marriage, Italian Style sau Medea, unde s-a implicat chiar și în alegerea părului și machiajului actorilor. Milena Canonero, care a colaborat cu el la începuturile carierei, a lucrat ulterior cu Stanley Kubrick, Francis Ford Coppola și Wes Anderson, fiind numită The Lady of Italian Costumes. În spațiul francez, o amintim pe Jacqueline Moreau, care a debutat în design după Al Doilea Război Mondial, aducând un stil elegant și sofisticat prin îmbinarea tradiției cu tendințele

www.zilesinopti.ro

perioadei. Îi întâlnim viziunea în filme semnate de Jean-Luc Godard, Jacques Demy (unde avem imagini reprezentative, cum ar fi Catherine Deneuve în Les Parapluies de Cherbourg) și André Cayatte. Nu putem uita nici de suedeza Inger Pehrsson, care a lucrat alături de Ingmar Bergman, Lasse Hallström și Olle Hellbom, de Colleen Atwood, cu un portofoliu în care regăsim Edward Scissorhands, Silence of the Lambs și Memoirs of a Geisha, sau de Holly Waddington, care a intrat în rândul laureaților Academiei datorită peliculei Poor Things.

Alături de costumierii industriei cinematografice, brandurile și designerii care au contribuit la conturarea stilului personajelor au adus un plus de autenticitate și strălucire pe marele ecran. În centrul celor mai memorabile colaborări se află Christian Dior (Stage Fright), Pierre Balmain (And God Created Woman), Yves Saint Laurent (Belle de Jour, La Sirène du Mississippi), Giorgio Armani (Inglourious Basterds, The Dark Knight), Miuccia Prada (The Great Gatsby), Tom Ford (James Bond) și JW Anderson pentru Loewe (Challengers).

Parcurgând această scurtă istorie a personalităților care au marcat spațiul de film, observăm cum moda rămâne un limbaj vizual puternic și fluid, fiecare detaliu vestimentar contribuind la construirea unor universuri care transcend timpul și spațiul prin creativitatea și pasiunea celor care le aduc la viață.

Film

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI PROGRAM FILME / VIDEODOME/ PREMIERE CINEMA/ POINT OF VIEW/STREAMING/ TV/ CINE COMBO

WWW.ZILESINOPTI.RO/FILME/

Câteva dintre filmele care vor face valuri în 2025

Eun pic cam devreme, dar din cum arată lucrurile, noul an va fi peste 2024 în ceea ce privește premierele cinematografice, cu francize majore care revin, reimaginări îndrăznețe și povești originale care au generat deja mult entuziasm în rândurile cinefililor. Iată, așadar, câteva dintre premierele cinematografice pe care să ți le treci de pe acum în calendar.

Pe 23 mai, Tom Cruise revine în rolul lui Ethan Hunt în ceea ce promite să fie o concluzie captivantă pentru saga Mission: Impossible Filmul, îl prezintă pe Ethan confruntându-se cu durerea și datoria în timp ce înfruntă o Nemesis și o amenințare critică la bordul unui submarin rusesc.

„Prima familie Marvel” își face debutul MCU pe 25 iulie, îmbinând dinamica familiei cu luptele cosmice epice împotriva lui Galactus. Distribuția noului Fantastic Four îi include pe Pedro Pascal, Vanessa Kirby și Joseph Quinn, ceea a făcut ca interesul pentru acest film să crească enorm.

Un alt remake din universul supereroilor este și Superman: Legacy. Versiunea lui James Gunn asupra Omului de Oțel se lansează pe 11 iulie, promițând o explorare proaspătă, dar sinceră a dublei identități a lui Clark Kent și a călătoriei sale pentru a echilibra moștenirea kryptoniană cu valorile umane.

O nouă intrare într-una dintre francizele trase pe dreapta este și 28 de ani mai târziu. Revenirea lui Danny Boyle în lumea distopică a filmului 28 Days Later îl readuce pe Cillian Murphy alături de Jodie Comer și Aaron TaylorJohnson. Acest film, care va fi lansat pe 20 iunie, explorează urmările deceniilor de infecție și supraviețuire.

Brad Pitt revine pe marile ecrane în F1, în rolul unui pilot veteran care îndrumă un începător, în regia lui Joseph Kosinski (Top Gun: Maverick). Acest film, programat pentru 25 iunie, promite a fi o producție plină de adrenalină, dar și o incursiune în lumea curselor de mașini de top.

Mickey 17 este un thriller SF regizat de Bong Joon-ho și cu Robert Pattinson în rolul principal. Această adaptare a romanului lui Edward Ashton explorează întrebări existențiale în timp ce un bărbat este clonat continuu pentru o misiune periculoasă de colonizare. Premiera are loc pe 18 aprilie.

Cel de-al treilea film din franciza Knives Out, regizat de Rian Johnson, îl prezintă pe Benoit Blanc, interpretat de Daniel Craig, rezolvând cel mai periculos caz de până acum (cum altfel?), pe fundalul unui cimitir. Din distribuția

Dead Man Wake Up: Un mister Knives Out fac parte și Josh Brolin, și Glenn Close.

Nu în ultimul rând, Avatar: Foc și cenușă va avea premiera spre sfârșitul anului. James Cameron continuă să extindă lumea din Pandora în această a treia tranșă, programată pentru 19 decembrie. Fanii se pot aștepta la imagini uimitoare, specii noi și o intrigă emoțională profundă, pe măsură ce mizele cresc pentru personaje.

Babygirl

 PREMIERA 3 IANUARIE

Titlu original: Babygirl

Regia: Halina Reijn

Cu: Nicole Kidman, Harris Dickinson, Antonio Banderas, Sophie Wilde, Esther McGregor

Gen: Crimă, Mister, Thriller

Durata: 114 minute

Distribuit de: Bad Unicorn

Premieră în România: 3 Ianuarie 2025

Substanța  PREMIERA 10 IANUARIE

Titlu original: The Substance

Regia: Coralie Fargeat

Cu: Margaret Qualley, Dennis Quaid, Demi Moore

Gen: Dramă, Horror

Durata: 140 de minute

Distribuit de: Independența Film

Premieră în România: 10 Ianuarie 2025

Cum să ascunzi o crimă

 PREMIERA 10 IANUARIE

Titlu original: Un ours dans le Jura

Regia: Franck Dubosc

Cu: Laure Calamy, Joséphine de Meaux, Emmanuelle Devos, Franck

Dubosc

Gen: Comedie, Thriller

Durata: 109 minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 10 Ianuarie 2025

Nosferatu  PREMIERA 3 IANUARIE

Titlu original: NOSFERATU

Regia: Robert Eggers

Cu: Emma Corrin, Willem Dafoe, Aaron Taylor-Johnson, Nicholas Hoult, Bill Skarsgård, Lily-Rose Depp

Gen: Fantastic, Horror

Durata: 132 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 3 Ianuarie 2025

Super El i Salvează Orașul

 PREMIERA 10 IANUARIE

Titlu original: Die Heinzels 2: Neue Mützen, Neue Mission

Regia: Ute von Münchow-Pohl

Cu: Jella Haase, Annette Frier, Hilde Dalik, Michael Ostrowski, Leon Seidel

Gen: Animație, Comedie

Durata: 76 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 10 Ianuarie 2025

Paddington în Peru

 PREMIERA 17 IANUARIE

Titlu original: Paddington in Peru

Regia: Dougal Wilson

Cu: Olivia Colman, Emily Mortimer, Antonio Banderas, Imelda Staunton, Ben Whishaw

Gen: Aventuri, Comedie

Durata: 103 minute

Distribuit de: InterComFilm Distribution

Premieră în România: 17 Ianuarie 2025

Bird  PREMIERA 17 IANUARIE

Titlu original: bird

Regia: Andrea Arnold

Cu: James Nelson-Joyce, Barry Keoghan, Jasmine Jobson, Franz Rogowski

Gen: Dramă

Durata: 119 minute

Distribuit de: Bad Unicorn

Premieră în România: 17 Ianuarie 2025

Marcello Mio

PREMIERA 24 IANUARIE

Titlu original: Marcello mio

Regia: Christophe Honoré

Cu: Hugh Skinner, Catherine Deneuve, Chiara Mastroianni, Melvil Poupaud

Gen: Comedie

Durata: 120 de minute

Distribuit de: Independența Film

Premieră în România: 24 Ianuarie 2025

Țăndări

 PREMIERA 31 IANUARIE

Titlu original: Țăndări

Regia: Bogdan Naumovici

Omul-Lup  PREMIERA 24 IANUARIE

Titlu original: Wolf Man

Regia: Leigh Whannell

Cu: Christopher Abbott, Julia Garner, Sam Jaeger, Matilda Firth

Gen: Horror

Durata: 88 de minute

Distribuit de:Ro Image 2000

Premieră în România: 24 Ianuarie 2025

Gracie și Pedro: Drumul spre casă

PREMIERA 24 IANUARIE Dog Man

Titlu original: Gracie and Pedro: Pets to the Rescue

Regia: Kevin Donovan, Gottfried Roodt

Cu: Danny Trejo, Bill Nighy, Susan Sarandon, Alicia Silverstone, Brooke Shields

Gen: Animație, Comedie

Durata: 87 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 24 Ianuarie 2025

Cu: Alin Florea, Constantin Florescu, Cristian Bota, Nicodim Ungureanu, Cătălin Neamțu, Carmen Tănase

Gen: Comedie

Durata: 102 de minute

Distribuit de: Forum Film

Premieră în România: 31 Ianuarie 2025

PREMIERA 31 IANUARIE

Titlu original: Dog Man

Regia: Peter Hastings

Cu: Isla Fisher, Stephen Root, Ricky Gervais, Poppy Liu

Gen: Animație, Comedie

Durata: 124 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 31 Ianuarie 2025

Semințele smochinului sacru  PREMIERA 31 IANUARIE

Titlu original: The Seed of the Sacred Fig

Regia: Mohammad Rasoulof

Cu: Missagh Zareh, Soheila Golestani, Mahsa Rostami, Setareh Maleki, Niousha Akhshi

Gen: Crimă, Dramă

Durata: 168 de minute

Distribuit de: Bad Unicorn

Premieră în România: 31 Ianuarie 2025

De Anul Nou primești exact ce îți dorești:

„Babygirl”, un thriller erotic cu Nicole Kidman

„Au fost momente în care mi-am spus: <<Nu mai vreau să am orgasm>>”, a declarat actrița Nicole Kidman, la Veneția, pentru The Sun, iar declarația ei a făcut înconjurul lumii, Babygirl devenind unul dintre cele mai așteptate și contoversate filme ale anului. Pe de altă parte, acesta nu este primul rol îndrăzneț al actriței; în trecut, ea a jucat în scene provocatoare în filme precum Eyes Wide Shut (1999) sau Moulin Rouge! (2001).

Babygirl, cel mai nou film al regizoarei Halina Reijn, spune povestea lui Romy (Nicole Kidman), o directoare generală a unei companii de prestigiu, care le are pe toate: un soț iubitor, jucat de Antonio Banderas, doi copii frumoși și o carieră incredibilă. Romy are tot ce și-ar fi putut dori vreodată, însă apariția tânărului stagiar Samuel (Harris Dickinson) în cadrul companiei ei arată că ceva lipsește cu desăvârșire din viața ei perfectă. Tensiunea dintre Samuel și Romy este palpabilă încă de la prima lor întâlnire și continuă să crească cu fiecare conversație și fiecare privire fugară. Romy încearcă să-și nege această atracție, până în momentul în care nu-i mai poate rezista tânărului și se lasă pradă șarmului și carismei lui. Ca şi personajele din film, Kidman are de două ori vârsta lui Dickinson, ea având 57 de ani şi el 28.

Relația lor devine rapid una înflăcărată, în care Samuel o introduce pe Romy într-o lume senzuală și pasională, plină de reguli ce stabilesc dinamica de dominație-supunere

dintre cei doi. Atunci când nu este la conducerea companiei și își exercită autoritatea asupra angajaților ei, Romy se lasă dominată de Samuel în spatele ușilor închise. Iar în această relație periculoasă, care ar putea să-i distrugă viața idilică pe care și-a construit-o, Samuel este cel care are puterea și Romy nu se poate sătura de acest control pe care îl are el asupra vieții ei.

Thrillerul erotic nu este genul cinematografic cel mai cunoscut în România, însă poate că a venit momentul pentru o mai mare deschidere. Babygirl este unul dintre filmele cele mai așteptate ale anului: la Festivalul de Film de la Veneția a fost întâmpinat cu şase minute de ovaţii, Nicole Kidman a primit trofeul pentru Cea mai bună actriță și este nominalizată la Globurile de aur pentru interpretare. Cel mai probabil, Babygirl îi va aduce și o nominalizare la Oscar.

Regizoarea și-a dorit să facă un film cât mai onest în subiectul pe care îl prezintă, fără să judece personajele și dorințele lor carnale. Și considerând temele despre intimitate și senzualitate, Reijn s-a străduit ca filmul să nu devină un spectacol dizgrațios de corpuri și nuditate fără sens. „În timpul scrierii scenariului și filmărilor, am vorbit constant despre feminitate și

masculinitate, despre the female gaze și the male gaze și cum acestea ne afectează percepția noastră asupra corpului uman. Aceste cadre și secvențe din diferite filme care reduc omul la un obiect care ar trebui râvnit. M-am străduit ca Romy și Samuel să nu fie doar niște imagini sexuale, ci niște oameni reali care se bucură de corpul lor și erotismul relației lor”, a detaliat regizoarea.

Pentru a reda această latură sensibilă și vulnerabilă personajelor ei, Reijn a avut pe set pe coordonatorea de intimitate Lizzy Talbot, care a lucrat și la serialul popular Netflix Bridgerton. Talbot a lucrat îndeaproape cu Nicole Kidman și Harris Dickinson,

pentru a-i pregăti și a-i face cât mai confortabili cu scenele de sex pe care aveau să le joace. Pornind de la viziunea regizoarei, Talbot creează o coregrafie de mișcări și gesturi, astfel încât momentele intime să pară naturale în fața camerei, dar să fie complet în controlul actorilor. „Fiecare actor are metodele lui pentru astfel de scene, așa că vin cu tehnici și mijloace ajutătoare pentru gesturile, respirațiile și sunetele pe care vor să le joace, fără să intervin în procesul lor creativ”, spune Talbot.

Babygirl va fi distribuit în România de Bad Unicorn și va rula în cinematografe începând cu 3 ianuarie.

în 1922 unul dintre cele mai importante filme din istoria cinematografiei Horror, o adaptare neautorizată a cărţii lui Bram Stoker, Dracula, în care, dincolo de schimbări semnificative aduse naraţiunii, contele transilvan a fost numit Orlok şi, mai apoi, Nosferatu. Vampirul interpretat în producţia expresionistă a lui Murnau de către Max Schreck a influenţat major evoluţia genului

şi a beneficiat de numeroase întrupări de-a lungul timpului, de la Klaus Kinski în Nosferatu the Vampyre, al lui Werner Herzog, din 1979, până la Willem Dafoe în Shadow

Shadow of the Vampire, al lui E.

Elias Merhige, din 2000, dar, din varii motive, şi-a pierdut progresiv din capacitatea de a naşte teroare în rândul spectatorilor, supraexpuşi unor figuri romantice, sensibile şi mai puţin înspăimântătoare din producţii precum

Interview with the Vampire, serialul Vampire Diaries sau franciza Twilight.

Propunându-şi să revină la filonul iniţial născător de frici profunde prin deplasarea lui

Orlok din zona umanului spre monstruosacesta pare umbra unui domnitor odinioară atotputernic, ce se vede tras în jos de rămăşitele umane care-l definesc organic -, Robert Eggers (The Northman), unul dintre reinventatorii

Horror-ului modern, în sensul cel mai pur şi visceral al acestuia, prin filme ca The Witch sau The Lighthouse, ridică mănuşa şi se aventurează în a reface după 100 de ani capodopera lui

Murnau, ca o explorare gotică a modului în care răul a fost reprezentat în superstiţiile populare. O face cu ajutorul unei distribuţii absolut remarcabile, la vârful căreia strălucesc actori precum Bill Skarsgård (The Crow), Nicholas Hoult (Mad Max: Fury Road), Willem Dafoe (Poor Things), Lily-Rose Depp (The Idol), Aaron Taylor-Johnson (Kraven the Hunter) sau Emma Corrin (Deadpool & Wolverine).

Bill Skarsgård, devenit celebru în rolul clovnului Pennywise din It, după Stephen King, îşi asumă în filmul lui Eggers postura de vampir cu voce guturală şi unghii imense, care o hărţuieşte din umbră pe juna Ellen Hutter, interpretată de fata lui Johnny Depp şi Vanessa Paradis, iar Nicholas Hoult îl joacă pe soţul acesteia, Thomas, naivul agent imobiliar al Contelui, care are de gând să cumpere o proprietate în fictivul port german Wisborg cu intenţia de a îşi extinde puterea malefică în întreaga Europă a secolului XIX... dar asta după ce îi seduce mireasa, pentru care a făcut o pasiune telepatică, ca un soi de pecetluire a înţelegerii. Doar profesorul Albin von Franz (echivalentul lui Van Helsing, creat de Bram Stoker), expert în ocultism, interpretat de veteranul Willem Dafoe, o poate salva, dacă îşi împlineşte visul de a înfige o ţepuşă în pieptul lui Orlok. Prinşi cu toţii într-un macabru joc al morţii, oamenii - inclusiv neîncrezătorul cuplu interpretat de Taylor-Johnson şi Corrin -, devin marionetele lui Nosferatu.

Criticii de specialitate care au văzut deja filmul sunt aproape unanimi în a lăuda grija pentru detaliu în imagine şi scenografie, precum şi interpretarea lui Skarsgård, remarcând de asemenea apreciativ că Robert Eggers se raportează extrem de deferent la

filmul lui Murnau, rezistând impulsului de a schimba ceva în povestea bine ştiută doar de dragul modernizării sale şi preferând să gândească relevanţa demersului său pentru publicul actual prin trimiterea la conflictul medicină progresistă vs. tradiţională şi la ideea de molimă devastatoare, transmisă de cohortele de şobolani ce-l însoţesc pe Nosferatu în călătoria lui din Carpaţi (Transilvania nu este menţionată explicit în dialog) până în Germania.

În pofida temerilor că nu se va ridica la înălţimea aşteptărilor primei opţiuni pentru rol, adică Anya Taylor-Joy (care a renunţat, cu părere de rău, din cauza programului de filmări la Furiosa), Lily-Rose Depp, care a lucrat cu un coach de mişcare pentru scenele de somnabulism, este şi ea foarte convingătoare în rolul tinerei care, în lipsa consortului, la mare distanţă, începe să aibă acele coşmaruri îngrozitoare în care apare Contele Orlok, punând strania conexiune psihică dintre ei sub semnul unui complex freudian odată ce subconştientul fetei acuză intruziunea străină. Nu întâmplător, vampirul se prezintă ca... “o poftă, nimic mai mult”.

Dacă la toate acestea adăugăm faptul că Bunica Gherghina, vedetă de-a noastră pe TikTok ce prepară online mâncăruri româneşti, a fost distribuită în Nosferatu (premiera: 3 ianuarie) ca să dea savoare şi... accent scenei în care Thomas (Nicholas Hoult) intră într-un han din Transilvania, cred că s-au adunat suficiente argumente pentru a ne îmboldi să ne aventurăm în obscuritatea sălii de cinema pentru o întâlnire înfricoşătoare cu nesăţiosul vampir!

www.zilesinopti.ro

„The Substance” Efectul horror al filtrelor de Instagram

Ocoproducție internațională între Franța, Regatul Unit și Statele Unite, „The Substance” a avut premiera la cea de-a 77-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes și a fost selectat pentru a concura pentru Palme d’Or în secțiunea principală a competiției, unde Coralie Fargeat a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu. Acesta este cu siguranță un indicator că povestea de aici te va intriga, va rămâne cu tine și se va insera în discuțiile cu prietenii - în online generează deja multe dezbateri și discuții.

Scris, regizat și co-produs de Coralie Fargeat (franțuzoaica responsabilă și pentru „Revenge”), filmul le are în rolurile principale pe Demi Moore, Margaret Qualley, alături de Dennis Quaid. De asemenea, „The Substance” a primit o largă apreciere din partea criticilor pentru scenariul și regia lui Fargeat, interpretările lui Moore, Qualley și Quaid, efectele vizuale și machiajul prostetic.

În această nouă critică a lui Fargeat la adresa societății patriarhale, Moore o interpretează pe

Elisabeth acceptă substanța, iar din ea răsare Sue, interpretată de Margaret Qualley. Cele două sunt legate printr-o simbioză ciudată, iar când perfecțiunea stranie și aproape malefică a lui Sue se dereglează, pe măsură ce uită să respecte instrucțiunile, totul se transformă în ceva de-a dreptul horror. De altfel, există multe scene care sunt paralele unu la unu cu scene din clasicul horror „The Shining”.

Filmul lui Fargeat n-are cum să nu-ți amintească de povești precum Frankenstein, Dr. Jekyll și Mr. Hyde sau

în lumea misogină a showbizului.

Elisabeth Sparkle, o femeie care a fost cândva o mare vedetă la Hollywood, dar care, la 50 de ani, a fost retrogradată la prezentarea unei emisiuni TV, fiind considerată „trecută” în lumea misogină a showbizului.

fi

și de la prezentarea emisiunii întrdoctor

„Substanța”.

Elisabeth este devastată la aflarea veștii că, de fapt, va fi concediată și de la prezentarea emisiunii TV, dar în timp ce se află întrun cabinet medical, un doctor misterios o informează în secret despre o nouă procedură experimentală, numită „Substanța”. Prin aceasta, un nou eu tânăr și superb este eliberat anatomic din corpul „pacientului”.

Portretul lui Dorian Gray, toate trecute prin filtrele de Instagram și obsesiile contemporane pentru imaginea perfectă-dar-falsă și operațiile estetice pentru păcălirea procesului de îmbătrânire, chiar și cu riscul mutilării (nu doar corporale). Ca film horror funcționează excelent, având multe scene gore, unele chiar greu de privit, mai ales că pentru efectele speciale de aici au fost folosiți 125.000 de litri de sânge fals. Însă, de asta te vei convinge singur începând cu 10 ianuarie.

lui Dorian filtrele contemporane pentru imaginea de îmbătrânire, chiar și cu riscul unele aici de litri de sânge fals. Însă,

Paddington se reîntoarce… de data asta în Peru

După îndrăgitele aventuri în care l-am urmat deja pe ursuleţul Paddington, în această a treia ecranizare, Paddington în Peru, eroul nostru blănos ne propune o nouă aventură, de data aceasta în țara sa natală, Peru, pentru a se reîntâlni cu mătușa Lucy. Lungmetrajul, așa cum ne-a obișnuit deja, îl are în centrul acțiunii sale pe nimeni altul decât Paddington (interpretat în continuare de carismaticul Ben Whishaw): simpaticul urs iubitor de marmeladă, dar care de această dată nu rămâne foarte mult timp în peisajul ploios al Angliei, nuanțele mohorâte fiind rapid înlocuite de priveliști însorite și luminoase, pe alocuri acoperite de jungla amazoniană. Ne luăm rămas bunși de la Dl. Curry (Peter Capaldi), pe care nu îl zărim deloc, iar domnul Gruber (Jim Broadbent) și vecinii familiei Brown se bucură de apariția pe marile ecrane doar pentru câteva secvențe pasagere.

În urma unei scrisori primite de la călugărița care conduce Home for Retired Bears (Căminul pentru urși pensionari), Paddington este informat că mătușa Lucy (Imelda Staunton) a adoptat un comportament ciudat din cauza… dorului de nepotul său. Astfel că acesta, alături de familia Brown pentru care excursia în America de Sud a venit la momentul potrivit, se îmbarcă în zborul peste Atlantic, călătoresc cu autobuzul prin junglă până la Lucy doar pentru a descoperi

www.zilesinopti.ro

că… surpriză: mătușa dispăruse. Urmează o călătorie exotică pe urmele ei în junglă, plină de evenimente tumultoase - de la închirierea unei bărci de la un explorator și fiica sa la riscurile pe care și le asumă

domnul Brown (același Hugh Bonneville) îmbrățișând o tarantulă și până la doamna Brown care devine sentimentală și iubitoare, iar aventura nu se oprește aici! În ceea ce privește distribuția, se remarcă totuşi, câteva schimbări: Sally Hawkins este înlocuită de Emily Mortimer în rolul lui Mary Brown, în timp ce se alătură peliculei nume precum Antonio Banderas (interpretându-l pe căpitan Hunter Cabot), și Olivia Colman (Reverend Mother). Totodată, regizorul și co-scenaristul Paul King este înlocuit de Dougal Wilson, lui alăturându-ise și co-scenariștii Mark Burton, Jon Foster și James Lamont. Așadar, deși noul lungmetraj schimbă dinamica predecesorilor săi, aducând noi membri în distribuție, lăsând în urmă personaje și schimbând peisajul, firul roșu al poveștii rămâne neschimbat, cu același umor, interpretări pline de viață, dinamism și învățături. Paddington în Peru a avut premiera mondială în luna noiembrie și poate fi văzut de copiii și adulții din România cu mare interes începând cu 17 ianuarie.

PAGINA

Wolf Man

Reinterpretarea unui clasic în stil Blumhouse

Pentru amatorii de filme Horror, Wolf Man, remake al clasicului din 1941, se anunță a fi un regal mai ales că este semnat de Leigh Whannell, cunoscut ca regizor sau scenarist pentru producţii de gen, precum The Invisible Man, Saw sau Insidious Filmul lui Whannell, care promite să redefinească mitul vârcolacului într-o manieră contemporană, respectând totodată originile sale cinematografice, aduce în prim-plan o distribuție interesantă, cu Christopher Abbott, Julia Garner și Matilda Firth în rolurile principale.

Abbott interpretează rolul unui bărbat obișnuit din San Francisco care, împreună cu soția sa (Garner) și fiica lor (Firth), se confruntă cu o serie de evenimente terifiante într-o casă izolată, situată într-o zonă rurală. Pe măsură ce timpul trece, Blake începe să manifeste un comportament ciudat, transformându-se într-o creatură monstruoasă care devine o amenințare și pentru propria familie. Într-o lume postmodernă, povestea explorează teme precum alienarea, izolarea socială, frica de necunoscut și lupta interioară dintre bine și rău, dintre umanitate și cruzime.

Spre deosebire de predecesorul său din ‘41, noul Wolf Man apelează la tehnologia modernă, prin efecte speciale avansate, și la o abordare narativă mai profundă. Criticii subliniază că Leigh Whannell a reușit să găsească echilibrul perfect între omagiul adus originalului și elemente de noutate, ce fac din Wolf Man nu doar o poveste despre un monstru, ci un comentariu

asupra naturii umane.

Remake-ul aduce un suflu modern legendei clasice a vârcolacului, integrând teme psihologice mai actuale.

Dacă în filmul din 1941 intriga se baza pe superstiții și mituri tradiționale, cu un ton melancolic accentuat, în filmul din 2025, protagonistul Blake nu este doar victima unui virus, ci și un om complex, ce se confruntă cu o criză maritală, dar și cu alte traume din trecut, venind cu o abordare introspectivă asupra transformării sale. Trailerul filmului, care va avea premiera pe 24 ianuarie, a fost primit cu entuziasm de fani, iar criticii sunt curioși să vadă dacă acesta va repeta succesul altor adaptări recente ale clasicelor din portofoliul Universal Monsters. Fanii genului Horror se așteaptă la o experiență plină de emoție, captivantă și în același timp înfricoșătoare. Experiența vizionării acestui film pe marile ecrane promite o imersiune totală, datorită efectelor vizuale impresionante și coloanei sonore, care amplifică tensiunea. Este un film care vorbește atât iubitorilor de povești clasice, cât și celor care caută ceva fresh și incitant.

Gracie and Pedro: Pets to the Rescue

Un road trip animal cu peripeții

Acasă nu este doar un loc, ci este despre sentimentul de a fi alături de cei dragi. Exact asta descoperă Gracie și Pedro, doi prieteni neobișnuiți, într-o animație plină de peripeții, destinată celor mai mici dintre cinefili. Cu vocile unor actori celebri precum Alicia Silverstone, Susan Sarandon, Brooke Shields, Bill Nighy și Danny Trejo, animația Gracie și Pedro: Drumul spre casă este o producție Second Chance Productions, Polycat Animation și Storywarrior Media Capital, regizată de Kevin Donovan și Gottfried Roodt.

Gracie, o cățelușă răsfățată și obișnuită cu luxul, și Pedro, un motan isteț și independent, venit de pe străzi, sunt puși față în față cu o provocare neașteptată: familia lor se mută! Deși în viața lor de zi cu zi aceștia se șicanează constant, ei sunt nevoiți să lase deoparte diferențele și să se bazeze unul pe celălalt atunci când se pierd de familia lor în timpul călătoriei și ajung într-un ținut necunoscut, departe de casă. După ce își dau seama de situația lor, decid să pornească pe cont propriu spre Salt Lake City, locul unde urmau să se mute cu familia. Aventura lor îi poartă

prin locuri cu mai mult sau mai puţin farmec, din deşertul Nevada până în Utah, unde întâlnesc personaje pline de culoare, dar se confruntă și cu obstacole sau chiar personaje mai puțin binevoitoare, care le pun la încercare curajul și ingeniozitatea. Astfel, cei doi învață adevărata semnificație a prieteniei și a loialității. Micuții spectatori vor fi încântați de această pereche absolut trăsnită de animale abandonate fără de voie, care ne amintește de sitcom-urile din anii ’90, cu replici ironice și scene pline de umor. Așadar, este un film menit să distreze

mai degrabă decât să educe. Totuși, pe lângă animația de calitate și umorul savuros, Gracie și Pedro transmit prin povestea lor mesaje profunde despre importanța familiei, a prieteniei și a acceptării diferențelor. Cei doi protagoniști învață că adevărata putere stă în unitate și că prin comunicare și empatie pot depăși orice obstacol, așadar, pregătiți-vă pentru o călătorie plină de surprize alături de Gracie și Pedro! Filmul de desene animate Gracie și Pedro: Drumul spre casă va avea premiera în cinematografele româneşti pe 24 ianuarie.

„Marcello Mio”

Un omagiu adus lui Marcello Mastroianni și... nu numai

Cine ar fi crezut că o comedie cu titlul Marcello Mio poate să ofere mult mai mult decât hohote de râs?

Christophe Honoré, cunoscut pentru abordarea sensibilă și introspectivă, ne surprinde cu o poveste plină de umor și subtilitate, care explorează legături familiale, identitate și iubirea pentru artă, întreaga peliculă fiind un omagiu fermecător adus celebrului actor italian Marcello Mastroianni.

Filmul pornește de la o premisă savuroasă: Chiara Mastroianni, interpretânduse pe sine, decide într-o vară să trăiască precum celebrul său tată, Marcello. Cu un devotament hilar, ea se îmbracă, vorbește și acționează precum acesta. Schimbarea dramatică este văzută inițial ca o glumă de către familie și prieteni, dar pe măsură ce Chiara se adâncește în noua ei identitate, interacțiunile dintre personaje devin tot mai complexe. Devotamentul Chiarei, dar și puternica asemănare cu tatăl ei, îi determină pe cei din jur să înceapă să îi spună simplu „Marcello”. Trebuie menționat că întreaga acțiune se desfășoară într-un registru comic, condimentat cu momente emoționante.

Într-o poveste unde aproape toți actorii se interpretează pe ei înșiși, distribuția strălucește. Chiara Mastroianni, câștigătoare a premiului pentru cea mai bună actriță la Festivalul de la Cannes (2019), este în centrul acțiunii. Alături de ea, mama sa, Catherine Deneuve, adaugă o doză de grație acestui film. Fabrice Luchini, Nicole Garcia și Benjamin Biolay își joacă propriile roluri, dar și

contribuie la atmosfera plină de autenticitate a peliculei. Singurul care „e excepția de la regulă” este Hugh Skinner, în rolul lui Colin, un soldat care intersectează hilar călătoria Chiarei în timp ce aceasta trăiește ca tatăl ei. Deși râsul este garantat, filmul nu se limitează doar la comedie. Christophe Honoré ne invită să reflectăm la dinamica tată-fiică și la moștenirea lăsată de o legendă a cinematografiei.

Honoré nu este doar regizor, ci și scenarist, romancier și dramaturg, acesta începânduși cariera cu scurtmetrajul

Nous deux, în 2001. Totuși, recunoașterea binemeritată a venit abia în 2007, cu pelicula

Les Chansons d’amour, pentru care a fost și nominalizat la Palme d’Or la Cannes. Ați crede că Marcello Mio este exclusiv un omagiu adus

celebrului actor Marcello Mastroianni, dar însuși Honoré ne mărturisește faptul că această peliculă este dedicată şi fiicei acestuia, Chiara Mastroianni, cu care a colaborat la... opt filme. Marcello Mio reușește să fie spectacol de cinema memorabil, așa că, pe 24 ianuarie, haideți să savurăm această experiență care îmbină râsul cu emoția profundă.

smochinului„Semințelesacru”

și cum un regizor a s dat un regim autoritar

Unul dintre cele mai apreciate filme din cadrul festivalului de la Cannes din 2024, care a rezultat din devotamentul regizorului Mohammad Rasoulof față de țara sa și aversiunea pe care o simte împotriva sistemului opresiv care guvernează poporul, este Semințele smochinului sacru.

Cunoscut și sub titlul internațional The Seed of the Sacred Fig, filmul este inspirat din fapte reale, prezentând din perspectiva unei familii protestele violente din 2022 din Teheran, care au rezultat în urma uciderii brutale a tinerei Mahsa Amini de către poliție. Cu acest fundal socio-politic sumbru, devenim martorii unei drame familiale, în care tatăl încearcă să-și protejeze familia și reputația, fiicele speră la schimbare și libertate, iar mama luptă să păstreze liniștea și pacea în familie.

Această privire critică asupra evenimentelor petrecute și a guvernului care a răspuns violent și la cerințele protestatarilor a fost o alegere îndrăzneață din partea regizorului Mohammad

Rasoulof, însă una care a adus și multe riscuri, atât pentru el, cât și pentru actorii și echipa care au ajutat la realizarea filmului.

Un regizor exilat de sistem

Rasoulof s-a răzvrătit împotriva regimului și a sistemului de cenzură iranian de nenumărate ori cu filmele sale. De-a lungul anilor a primit trei sentințe de închisoare pentru operele sale cinematografice, catalogate drept „propagandă împotriva regimului”, fiindu-i interzis să părăsească țara sau să mai lucreze în țară. Regizorul și-a riscat libertatea prin

realizarea filmului în Teheran, lucrând timp de 70 de zile în secret, cu pauze între filmări ca proiectul și echipa să nu atragă prea multă atenție asupra lor.

Când filmul a fost anunțat în selecția oficială a renumitului festival francez de la Cannes, autoritățile iraniene au încercat să-l convingă pe Rasoulof să-și retragă filmul din competiție, riscând închisoarea și pedepse aspre, precum biciuirea, amenzi și confiscarea bunurilor personale. Rasoulof a refuzat și a reușit să fugă din Iran în Europa, alături de câțiva membri ai echipei de filmare. Momentan, regizorul nu se poate întoarce în Iran, a dobândit cetățenie germană și locuiește la Berlin. Filmul a fost difuzat în avanpremieră mondială la Cannes anul acesta, aducându-i regizorului cinci premii. „A fost o călătorie lungă, obositoare, plină de obstacole și incertitudine, dar am reușit. Sunt foarte recunoscător oamenilor care m-au ajutat să fac acest film, să fug din Iran și să ajung aici. Tot ce simt este recunoștință.” Semințele smochinului

sacru va fi lansat în cinematografe pe 31 ianuarie, fiind distribuit de Bad Unicorn. Bucură-te de acest film îndrăzneț care a sfidat un sistem opresiv, pentru a spune povestea unor oameni și al unui popor curajos!

BOGDAN NAUMOVICI:

„Țăndări este o comedie clasic românească”

Două sate primesc de la Guvern doar jumătate din bugetul anual de care au nevoie, drept pentru care mizează totul pe un meci de fotbal: cine învinge ia toți banii și își face treaba, așa că, firește, fiecare va face tot ce e românește posibil să câștige. Acesta este subiectul comediei Țăndări (premiera: 28 ianuarie), reprezentând lungmetrajul de debut al lui BOGDAN NAUMOVICI, cel mai cunoscut publicitar de la noi, care a făcut trecerea spre cinema prin intermediul scurtmetrajului său Zimnicea (2019), selecționat ori nominalizat în numeroase festivaluri internaționale de film. Am căutat să aflăm chiar de la realizatorul filmului detalii despre perspectiva sa asupra genului comic, dar şi niscaiva lămuriri apropo de alegerile pe care le-a făcut în procesul de materializare a acestei poveşti neaoşe, căreia, pe marele ecran, îi dă viaţă o distribuţie incitantă prin prezenţa unor performeri asociaţi cu entertainmentul de calitate, precum Alin Florea, Dan Badea, Carmen Tănase, Cristian Bota, Nicodim Ungureanu, Dan Badea, Alex Conovaru sau Sergiu Costache, ce promit a oferi publicului momente realmente savuroase.

Bogdan, în primul rând, spune-mi ce este și ce nu este Țăndări?

Este o comedie clasic românească, despre probleme românești. Scheme de îmbogățire sau de măritiș, politicieni de carieră înconjurați de afaceriști șmecheri, trucuri și trișuri în fotbal și în visul românesc al înavuțirii. Nu e un film cu influenceri, nu e un film cu vulgarități nejustificate, nu e un film cu ambiții de premii și critică. E o comedie cinstită, cu poante și actori buni, o oră și patruzeci de minute de râs și de ironizat o lume în care fiecare face tot ce e românește posibil să reușească.

Acțiunea filmului se petrece în spațiul rural, în comuna Movilița, a cărei echipă o înfruntă pe cea din Țăndărești. Există două comune numite astfel, în Vrancea și în Ialomița. Ce te-a inspirat în alegerea numelor locurilor și personajelor?

Cred că, de fapt, sunt vreo nouă Movilițe în România, iar faptul că sunt atât de multe parcă are ceva înduioșător în el, atât au avut oamenii ăia de spus despre

locul în care trăiau, că undeva acolo e și o moviliță. Nu chiar un deal, dar nici ca-n palmă, o ridicătură, acolo, de pământ era singura chestie notabilă din jurul lor. Cumva, mi-a sugerat eternitatea asta a satului românesc, în care lucrurile nu se schimbă niciodată. „Țăndărești”, în schimb, mi-a venit de la titlul filmului, care rezumă ce se alege de toate planurile și schemele României profunde, condamnată la soarta ei de Sisif.

Povestea din Țăndări include multe teme familiare nouă, precum combinațiile cu bani publici, apetența pentru jocuri sau pasiunea pentru fotbal, aşa că vorbeşte-mi un pic despre cum s-a conturat acest mix în mintea ta şi, apoi, în scenariu...

Dacă faci publicitate, îți place și ești curios, ai ocazia unică de a învăța foarte multe lucruri despre români. Fiecare client are propriile studii despre segmentul țintă care îl interesează, din perspectiva îngustă a categoriei de produse în care activează. Însă, la omul de publicitate ajung toate aceste perspective și îl ajută să-și facă

o imagine rotundă, pentru că

același român face și credit la bancă, bea și bere, urmărește și anumite emisiuni sau posturi TV, cumpără mașini de spălat, medicamente sau autoturisme. Asta mi-a dat mereu un avantaj în a înțelege oamenii din jur, din diverse categorii sociale, de a ieși din bulă și a încerca să joc cu capul sus. La toate astea se adaugă experiențele personale, puțini știu, de pildă, că acum mulți ani, am candidat pe un loc complet neeligibil la Ialomița, dar asta mi-a dat ocazia să fac campanie electorală în singurul oraș ialomițean în care PNL-AT avea primar, un oraș acum devenit celebru, FierbințiTârg. Universul expus de atâtea sezoane de serialul care poartă numele acestui oraș este etern și inepuizabil. Ruralul

www.zilesinopti.ro

românesc nu are nevoie să fie inventat sau umflat de alegorii, ci doar de o oglindă sau de o cameră de filmat. Personajele, relațiile dintre ele, peripețiile lor sunt acolo de secole și probabil vor mai fi o vreme. De la Țugurlan, Nilă și Cocoșilă la personajele din Țăndări nu sunt diferențe decât de nuanță.

Cât de mult te-a ajutat expertiza acumulată în publicitate la realizarea filmului?

Cred că experiența mea din publicitate m-a ajutat mult. Sunt aproape 30 de ani de când am început să spun povești în 30 de secunde și vreo 21 de când am regizat prima mea reclamă, cea cu „laser, frate!” și „ăla negru de respira greu”. De atunci, probabil că am regizat vreo 300 de spoturi, iar experiența cu actorii, cu echipele de filmare, cu etapele de post producție, precum și colaborarea îndelungată cu câțiva dintre oamenii care se regăsesc și la Țăndări, cum ar fi Laura Georgescu Baron, Lulu de Hillerin, dar și unii dintre actori, cred că au fost elemente esențiale în realizarea filmului. Nu în ultimul rând, popularitatea la care au ajuns unele dintre reclamele mele mi-a dat încredere să pornesc pe drumul ăsta, să îmi imaginez că pot face comedie pe gustul oamenilor. [...]

Citiţi interviul complet cu BOGDAN NAUMOVICI pe www.zilesinopti.ro

POINT OF VIEW

„Anora”

Sean Baker este, la ora actuală, una dintre cele mai originale voci ale tânărului val de cineaști, atât americani, cât și internaționali. Rămas cumva în sfera filmului independent, fără a fi trecut la blockbustere, Baker și-a creat deja o reputație și a adunat ceva premii la festivalurile de renume, cu filme precum Tangerine sau Florida Project. Cel mai recent film al său, Anora, care a fost distins cu Palme d’Or la festivalul de film de la Cannes, este poate cea mai mare reușită a sa de până acum și cu siguranță un film care a făcut valuri atât în rândul criticilor, dar și în rândul spectatorilor care l-au văzut.

Povestea este centrată în jurul unei lucrătoare sexuale din Brooklyn, pe nume Anora, care într-o seară ajunge să îl cunoască pe Ivan, fiul unui oligarh rus, cu care, la doar câteva zile, complet neșteptat, se căsătorește. Povestea de dragoste însă nu durează prea mult și după ce vestea că băiatul lor s-a căsătorit cu o fată pe care abia a cunoscut-o, care mai este și prostituată, ajunge la urechile familiei, acesta face tot posibilul pentru a o anula, în ciuda insistențelor Anorei că între ei e dragoste adevărată.

Prima oră din film e o destrăbălare totală: petreceri exagerate, sex, bani aruncați pe fereastră și foarte, foarte mult alcool. Ritmul e unul alert, unde

Baker parcă nu simte atât de tare nevoia să intervină și lasă filmul să își urmeze cursul firesc. Trebuie să recunosc că nu am fost așa impresionat pe acest început. Aveam impresia că văd un film făcut de un adolescent despre cum își imaginează el că ar fi viața dacă ai avea toți banii din lume și n-ai avea griji. Dar am așteptat să văd unde se duce. Și, într-adevăr, după primele 60

de minute, destrăbălarea ia o pauză și filmul capătă o cu totul altă culoare. Devine un joc de-a șoarecele și pisica, în care Anora, împreună cu niște mafioți ruși, încearcă să îl găsească pe Ivan. Mai bine de trei sferturi din film, acest grup inedit trece printr-o serie de situații și evenimente care duc filmul spre o comedie excepțională, cu personaje bine conturate și jucate impecabil.

Și după ce te ține în cheia asta comică, spre final, Baker se hotărăște că oamenii n-ar trebui să plece din sală hăhăindu-se de ce tocmai au văzut și inserează o secvență care, cel puțin pentru mine, a fost ca un pumn în figură. N-o să dau prea multe din casă, însă felul în care alege să încheie povestea acestei fete este unul visceral, dur, dar care vorbește mult despre condiția femeilor din domeniu și o face ca la carte, cu măiestrie și ca un regizor mare.

Deși majoritatea filmelor sale au teme comune și gravitează în jurul acelorlași subiecte, Anora mi se pare că e un film complet, care funcționează perfect și este excelent condus.

zilesinopti.ro/arta-cultura

Vodafone sustine capitolul

Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.

artă &Cultură

Ideile de pe canapea Women & Freud: Patients, Pioneers, Artists

Într-o lucrare de-a sa, Sigmund Freud medita asupra unei întrebări la care, după spusele sale, nu a reușit nimeni să răspundă: „Ce vrea o femeie?”. Opiniile sale cu privire la femei și viața acestora au stârnit controverse și continuă să fie un subiect care aprinde discuții și în zilele noastre. Mai mult decât atât, au dat naștere și unei expoziții la Muzeul Freud din Londra. Până pe 5 mai 2025, ne așteaptă Women & Freud: Patients, Pioneers, Artists, o perspectivă nouă asupra vocilor feminine, adesea ignorate, din spatele părintelui psihanalizei și a relațiilor profunde și multidimensionale dintre Sigmund Freud și femeile care au modelat, au rezistat și au redefinit teoriile sale revoluționare.

Expoziția prezintă o combinație de obiecte istorice, cărți, scrisori, jurnale, fotografii, caiete de schițe și manuscrise, împreună cu lucrări de artă semnificative. Are loc în în casa familiei

Freud și în camerele în care Sigmund și fiica sa, Anna Freud, pionieră în psihanaliza copiilor, consultau pacienții.

Printre femeile prezentate se numără

Virginia Woolf, care l-a vizitat pe Freud acasă în Hampstead și care, împreună cu soțul ei, Leonard, a început publicarea lucrărilor lui Freud în limba engleză, acum 100 de ani, prințesa Marie Bonaparte, o pacientă care a devenit analist și care l-a ajutat pe Freud să scape din Viena ocupată de naziști, Cäcilie M și Dora, al căror impact asupra lui Freud a condus la formarea psihanalizei, primele femei analist și scriitoare, inclusiv

Sabina Spielrein, Lou AndreasSalomé și H. D. Expoziția nu se oprește doar asupra narațiunilor istorice, dar abordează moștenirea complexă a lui Freud prin artă și multimedia. Piese realizate de artiste contemporane precum Marie-

Louise von Motesiczky, Louise Bourgeois, Paula Rego, Sarah Lucas, Rachel Kneebone și Tracey Emin provoacă conceptele de psihanaliză. Dar poate mai important, ne pun o întrebare: care este moștenirea lăsată de acestea?

Camerele expoziției vor scoate la iveală contribuțiile remarcabile ale pacientelor și colaboratoarelor lui Freud. Aceste femei, odată considerate isterice, au devenit nu numai cele mai mari profesoare ale sale, ci și participante active la modelarea domeniului psihanalizei.

CAPITOLUL ARTĂ & CULTURĂ DIN ZILE ȘI NOPTI ESTE SUSȚINUT DE

Freud Museum, Londra

ANDREI ȘERBAN

“Teatrul este o artă imperfectă care încearcă să devină perfectă”

Reputatul regizor român de teatru şi operă ANDREI ŞERBAN a revenit în luna decembrie pe scena Teatrului

Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti, după o absenţă de 32 de ani, cu excepţionalul spectacol

ani,

Mary Stuart, o adaptare modernă semnată de britanicul Robert Icke după piesa clasică a lui Friedrich Schiller, ce pleacă de la premiza unei întâlniri imaginate

între Mary Stuart, Regina Scoţiei, întemniţată din cauza pretenţiilor emise la tronul Angliei, şi verişoara ei, Regina Elizabeth I, care îi semnează condamnarea la moarte, dar tentativa de eludare a responsabilităţii publice o transformă în prizoniera jocurilor de putere. Strălucitor conceput de către ANDREI ŞERBAN, spectacolul se dovedeşte a fi de o actualitate impresionantă, fie că ne raportăm la cataclismele socio-politice produse la noi în ultima vreme, fie la teme ce dau de gândit dincolo de un spaţiu specific, precum fabricarea de martiri, statutul migranţilor sau discutabila valoare a sprijinului majorităţii. Având în vedere premierele din 2022 cu Doctorul, de la Teatrul Maghiar de Stat din Timişoara, şi Oedipus, de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, cel din urmă reluat ca Oedip, în 2023, într-o nouă montare, la Teatrul Bulandra din Bucureşti, Mary Stuart este al treilea text de Robert Icke prezentat publicului român prin filtrul creativ al lui ANDREI ŞERBAN, astfel încât ideea de a explora această afinitate prin intermediul unui dialog a venit natural, mai ales că premiera Mary Stuart de la TNB reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai importante evenimente teatrale din anul recent încheiat, iar spectacolul este un must-see în 2025.

Fiecare spectacol semnat de Andrei Şerban este, din perspectiva spectatorului, unul ieșit din comun, dar Mary Stuart a fost şi pentru dumneavoastră... “un proiect extrem de ambițios”. Ce anume v-a făcut să spuneți asta?

Mă rog, a fost ambițios în primul rând datorită faptului că am decis să urmăm calea pe care a luat-o Robert Icke atunci când a făcut spectacolul la Londra, de a folosi două actrițe care joacă dublu rol. Pentru că deja să joci Mary Stuart este o provocare mare, să o joci pe Elizabeth e o provocare egal de mare, dar să le joci pe amândouă este o provocare aproape imposibilă. Deci, iată, ne-am asumat un lucru destul de complex, chiar mai complex decât credeam, pentru că am angajat nu doar două actrițe, ci trei actrițe [Ofelia Popii, Raluca

Aprodu şi Nicoleta Lefter - n.r.] și abia am ajuns să repetăm în timpul ăsta de două luni jumătate, cât am avut la dispoziție - altfel, acest timp a fost destul de generos, fiindcă, de obicei, când lucrez în America, repet doar cinci sau șase săptămâni -, dată fiind cantitatea de muncă pe care a trebuit să o depunem cu toate aceste schimbări de roluri.

Chiar la avanpremiere ați schimbat sau nuanțat continuu lucruri după fiecare reprezentaţie. În ce direcție ați simțit dorința de a mai lucra pe spectacol?

Pentru mine, un spectacol nu se sfârșește la premieră. Se sfârșește când e jucat pentru ultima oară și decorul este dezmembrat și aruncat. Atunci se sfârșește, în ultima zi. Pentru că teatrul este work in progress, ceva care întotdeauna este în schimbare, niciodată nu ajunge să fie definitiv perfect. Este o artă imperfectă care încearcă să devină perfectă, iar schimbările le fac pentru că întotdeauna adaugă o nuanță în plus. Descopăr ceva ce n-am știut ieri, văd cum reacționează publicul azi și atunci intervin pentru a face mai clare anumite relații. Te gândești cum lucra Brâncuși în sculptură și cum ajungea din ce în ce mai mult înspre esență, cumva eliminând, schimbând, modelând, şi în sensul ăsta vreau să spun că suntem foarte inspirați de complexitatea personajelor, de această imagine a faptului că, de exemplu, ambele regine sunt, în fond, captive. Mary e captivă pentru că a complotat să o îndepărteze de pe tron pe Elizabeth și a fost pusă în închisoare, iar Elizabeth, fiind regină a Angliei, se consideră și ea captivă, dependentă de voința poporului. Este această frază extraordinară a ei în piesă, “Coroana regală e o celulă de închisoare plină cu bijuterii”, deci, iată ceea ce face puterea dintr-un om, fie femeie sau bărbat... atunci când dorința de putere predomină, un om își pierde sufletul.

Mi-aţi spus cândva că “pentru mine, teatrul e important fiindcă atunci când plec acasă, într-un fel, trebuie să tremur pentru ce mi s-a întâmplat mie şi, dacă nu tremur, înseamnă că spectacolul a fost degeaba”. Ce vă poate face să simțiți povestea ca fiind și a dumneavoastră?

Atunci când aleg o piesă pentru a o pune în scenă vreau să o înțeleg, pentru că am o intuiție, o afinitate care nu este la nivel intelectual, ci e la nivel emoțional cu lumea acelei piese sau cu un personaj și atunci, cumva, simt că ceva în mine corespunde acelei situații... ca și cum aș dori să mă înțeleg mai bine pe mine însumi înțelegând lumea acelei piese. Pentru că a face teatru este un fel de a ne cunoaște pe noi înșine şi dacă încercăm să cercetăm cine suntem noi, oamenii, fiecare din noi să încercăm să ne înțelegem identitatea, poate că și spectatorul va fi atins și se va gândi la el însuși, văzând că este o căutare adevărată a actorilor pe scenă de a înțelege complexitatea umanității din ei. Este o reflexie care merge foarte bine înspre public, o oglindă. [...]

Citiţi interviul complet cu ANDREI ȘERBAN pe www.zilesinopti.ro

Andrei Șerban și Marius Bodochi (repetiții „Mary Stuart”)

„Mary Stuart” (regia Andrei Șerban), TNB, 2024

Repetiții „Mary Stuart”, TNB, 2024

Î75 de ani fără George Orwell

n acest început de an, data de 21 ianuarie marchează 75 de ani de la moartea lui George Orwell, o personalitate care a lăsat o amprentă puternică asupra literaturii, gândirii politice și culturii contemporane.

Născut în Motihari, într-o familie din clasa britanică indiană, Eric Arthur Blair a crescut în ceea ce numea „clasa mijlocie inferioară”. După ce, în 1911, a revenit în Marea

Britanie alături de părinții săi, a fost trimis la școală în Sussex, unde s-a remarcat atât prin problemele financiare, cât și prin strălucirea sa intelectuală, experiență pe care a descris-o în eseul autobiografic Such, Such Were the Joys. Obținând burse la două dintre cele mai prestigioase școli britanice, Wellington și Eton, unde l-a avut profesor pe Aldous Huxley, primele sale lucrări au început să fie publicate în ziarele universitare.

După o perioadă petrecută în Poliția Imperială din Birmania, unde a observat cum afectează barierele de rasă și castă

societatea indiană, întors în Londra, a început să petreacă timp în East End pentru a înțelege greutățile comunităților marginalizate. S-a mutat în locuințe destinate muncitorilor și persoanelor fără adăpost, iar apoi în cartiere sărace din Paris, unde a lucrat ca spălător de vase în hoteluri și restaurante (Fără un sfanț prin Paris și prin Londra).

În 1945, Orwell publică Ferma Animalelor, o satiră a regimurilor totalitare (în special a Uniunii Sovietice sub conducerea lui Stalin), în care explorează corupția puterii politice,

ușurința cu care masele pot fi păcălite prin propagandă și lozinci fără substanță, inegalitatea socială și pericolele create de liderii care devin obiecte ale cultului personalității. Patru ani mai târziu apare un alt volum esențial al imaginarului său, 1984, având în prim-plan o structură de putere care manipulează cetățenii prin exercitarea controlului total asupra informațiilor, gândirii și limbajului, construind și alimentând frică prin amenințarea fictivă a unui război, pe care scriitorul îl descria ca fiind „o modalitate de a zdrobi acele produse care pot fi folosite pentru a dăinui maselor confort și, în ultimă instanță, prea multă inteligență.”

Deși a plecat dintre noi la doar 46 de ani, viziunea sa continuă să fie un punct de reper într-o eră marcată de confuzie politică și socială, oferind un cadru de referință pentru înțelegerea noilor provocări care amenință libertatea și democrația într-o lume în care fiecare dintre noi își poartă propriul tele-ecran în buzunar: „Limbajul politic este conceput pentru a face minciunile să pară adevărate, crima să pară respectabilă, oferind aparența de soliditate chiar și vântului pur.”

politice, tele-ecran în minciunile să pară vântului pur.”

JOSEF NADJ

Lună plină, cel mai nou spectacol al eclecticului coregraf şi artist vizual Josef Nadj, conceput de acesta împreună cu o echipă de dansatori originari din vestul Africii, a reprezentat una dintre experienţele cu adevărat memorabile pe care le-a oferit ediţia din 2024 a Festivalului Internaţional de Teatru Interferenţe, organizat de Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Personalitate de prim rang a scenei artistice europene, JOSEF NADJ, născut în Iugoslavia, în 1957, cu studii universitare în istoria artei şi a muzicii la Budapesta, s-a stabilit la începutul anilor ’80 la Paris, unde a urmat cursuri de mimă cu Marcel Marceau şi Étienne Decroux şi, în paralel, a intrat în lumea dansului contemporan, în care erau activi coregrafi avangardişti precum Mark Tompkins sau François Verret. Încă de la primul său show, Canard pékinois, din 1986, JOSEF NADJ a atras atenţia prin modul poetic şi original în care, bazându-se pe o cultură enciclopedică pe care o filtrează subiectiv, explorează diferitele faţete ale umanităţii prin intermediul a varii medii de expresie, de la grafică sau sculptură până la fotografie şi, bineînţeles, mişcare coregrafiată. La care a revenit în 2018 cu instalaţia performativă Mnémosyne, după o vreme în care se dedicase artelor plastice. Cu cele două lucrări de dans contemporan ce au urmat, OMMA şi Lună plină, interesul artistului pare a se fi deplasat în zona antropologiei culturale, astfel încât am plecat în dialog tocmai de la nevoia personală de acest... „back to the roots”.

„Identitatea stilistică trebuie să e omniprezentă în lucrarea de dans”

Josef, în ultimii ani, explorările tale artistice au mers, din ce în ce mai profund, spre originile dansului şi ale mişcării.Cum se vede însă dansul contemporan din perspectiva ta?

Totul s-a disipat şi ceea ce eu văd acum în dans este un fel de deșert intelectual, pentru că totul a fost deja încercat. Pentru mine, ultima mișcare - ceea ce am putea numi mișcare - a fost aceea de a aduce noul circ [circul contemporan - n.r.] în peisaj, pentru că artistul de circ căuta contactul cu dansatorul şi, într-o mai mică măsură, și cu teatrul, deci a existat o anume influență a circului, un rezultat al schimburilor între dans și circ. Dansul de stradă, cu hip hop-ul și toate celelalte, a încercat să dea dansului contemporan un suflu nou, dar nu a fost suficient, fiindcă, în opinia mea, este prea restricționat, prea tehnic, prea demonstrativ pentru a avea

o influență mai mare de-atât. În fond, este reflectarea unei generații, iar tinerii ar trebui să afle mai întâi împotriva cui se revoltă şi ce viziune asupra lumii în afară de disperarea că nimic nu merge bine în societatea de azi. Spun asta pentru că, în tinerețea mea, cel puțin în țările din Est, în Ungaria, în Iugoslavia, în România, am știut întotdeauna că trebuie să fim parte din rezistența culturală la schemele impuse de autorități, dar asta s-a terminat şi există acum un soi de libertate. Tinerii au în zilele noastre sentimentul că poți merge oriunde, poți să spui ce vrei, poți prezenta orice fără scandal, în condiţiile

în care nu mai există cenzură sau aceasta e minimă, așa că trebuie să își construiască propria viziune asupra lumii pentru a găsi o estetică care să se potrivească cu ea.

Spectacolul Lună plină vine în trena lui OMMA, prezentat la rândul său în cadrul Festivalului Interferenţe, dar în 2022. Ce te-a motivat să continui și să perseverezi în această cercetare coregrafică în spaţiul african?

Este precum foamea, mănânci ceva care-ţi pică bine și apoi vrei să-ți mulţumeşti corpul din nou, deci nu a fost o decizie intelectuală, ca să ajung să-mi spun: ‘Vreau să mai fac o lucrare africană!’. Pur şi simplu, a devenit un fel de necesitate naturală să continui pe această cale cu ei, iar decizia a fost reciprocă, pentru că şi perfomerii şi-au dorit, la rândul lor, să meargă mai departe.

Am avut sentimentul că acești

www.zilesinopti.ro

dansatori mai pot fi „explorați”, întrucât sunt originali şi doar cu africani am putut visa să realizez această cercetare, fiindcă ei au capacitatea fizică necesară şi, de asemenea, o anume sensibilitate muzicală, deoarece au trăit într-un context în care muzica și tradiția sunt omniprezente, deci, genetic, sunt plini de toate aceste informații muzicale și de mișcări. Odată cu aceste trăsături, ei au venit însă şi cu o mare doză de naivitate, precum și cu un soi de închidere în propriul lor univers african,

Laurent Philippe

foto © BIRÓ István foto

adică ascultă muzică africană, mănâncă mâncare africană și, în general, sunt foarte puțin curioşi să vadă cum se fac lucrurile în altă parte. Excepţia din artele spectacolului o reprezintă faptul că ei încearcă să vadă ce se mai întâmplă în dans, dar atât, nefiind interesaţi și de alte componente ale altor culturi. Pe acestea le-au descoperit eventual cu mine, pentru că le ceream, prin natura exigenţelor mele legate de cercetare și prin abordarea mea a procesului de lucru, să nu caute să asculte doar muzică de dans, dar și muzică menită să-i facă să reflecteze. Prin urmare, i-am presat să se gândească și să facă diverse comparaţii în spaţiul altor arte, muzici, în cel al literaturii și picturii, în fine, să fie permeabili la cum se manifestă creativitatea contemporană pe toate subiectele posibile. [...]

Citiţi interviul complet cu JOSEF NADJ pe www.zilesinopti.ro

Primăvara în muzeele de artă europene

Pentru că în acest anotimp găsim poate mai greu motive să părăsim confortul casei, am putea începe să ne punem la punct city-break-urile de primăvară, mai ales că muzeele de artă din Europa programează unele expoziții temporare de neratat, care promit să ne inspire și să ne captiveze, reunind de la capodopere moderne la clasici ce merită mereu văzuți. Iată câteva dintre aceste evenimente inedite ce ar putea fi trecute în agenda turiştilor culturali, într-o primăvară... europeană.

Începem la Londra, unde va avea loc expoziția Brasil! Brasil! The Birth of Modernism, la Royal Academy of Arts, în perioada28 ianuarie - 21 aprilie.Începând cu anii 1910 și continuând până în anii 1970, artiștii brazilieni au adaptat tendințele contemporane, influențele internaționale și tradițiile artistice pentru a crea un nou tip de artă modernă - artă inspirată de culturile, identitățile și peisajele vibrante ale Braziliei. Viața cotidiană a fost subiectul acestui nou modernism, iar identitatea indigenă și experiența afrobraziliană s-au numărat printre numeroasele influențe pe care acești artiști le-au preluat în lucrările lor. Expoziția va încorpora lucrări ale unor artiști care au fost mai puțin mediatizați în această țară, precum Tarsila do Amaral, Anita Malfatti, Alfredo Volpi, Djanira, Rubem Valentim și Flávio de Carvalho.

Rijksmuseum din Amsterdam va prezenta, în perioada 7 februarie - 9 iunie, prima mare expoziție de fotografie americană din Europa – American Photography. De la momentele intime de viața de zi cu zi la răsturnări istorice majore, expoziția explorează modul în care fotografia a pătruns în toate domeniile vieții și cuprinde istoria bogată și multistratificată a acestui mediu în SUA. Folosind teme precum visul american, peisajul și portretele, expoziția urmărește modul în care fotografii au reflectat schimbările și evenimentele din țara lor.

În perioada 15 februarie - 18 mai, Muzeul Barberini din Potsdam oferă o călătorie care se întinde pe șase decenii și prezintă modul în care abstracția geometrică și-a găsit o expresie radicală în Europa și SUAKandinsky’s Universe: Geometric Abstraction in the 20th Century. Dorința artiștilor de a se îndepărta de ceea ce este vizbil și abordarea unui limbaj vizual care reducea expresia artistică la un joc de culori, linii și forme au schimbat traseul pe care pictura îl avea la începutul secolului XX. O figură centrală a acestei mișcări artistice a fost Wassily Kandinsky, care a pus bazele teoretice cu lucrarea sa Point and Line to Plane

Arta lui Gustav Klimt a îmbinat simbolismul, senzualitatea și modernismul într-un stil unic. Lucrările sale au combinat temele mitologice cu profunzimea psihologică și tehnica foiței de aur, explorând adesea motive senzuale și erotice. La Muzeul Belvedere din Viena, în perioada 20 februarie - 7 septembrie, expoziția Gustav Klimt: Pigment & Pixel explorează straturile de vopsea și oferă o perspectivă nouă asupra procesului de creare a tablourilor. Expoziția analizează picturile aurii ale lui Klimt, inclusiv iconica Judith.

Goticul este adesea asociat cu elemente de obscur și misticism, cu înfricoșător și inexplicabil, o cultură a alterității și în opoziție cu cea dominantă. Gothic Modern: From Darkness to Light de la Muzeul Național din Oslo, din perioada 28 februarie - 15 iunie, prezintă artă din perioada 1875-1925, alături de lucrări din Europa Evului Mediu și din Europa de Nord în timpul Renașterii. În primplan se află artiști precum Käthe Kollwitz, Edvard Munch, Georg Minne, Akseli Gallen-Kallela, Max Beckmann și Ernst Ludwig Kirchner, în dialog cu precursori notabili, inclusiv Hans Holbein cel Tânăr, Albrecht Dürer și Lucas Cranach cel Bătrân.

Proust and the Arts, de la Museo Nacional ThyssenBornemisza, Madrid, din perioada 4 martie - 8 iunie, explorează rolul artei în viața și opera lui Marcel Proust, evidențiind angajamentul său față de estetică, arhitectură și peisaje, precum și față de artiștii care l-au inspirat. Prima sală prezintă Plăceri şi zile (1896), una din primele sale lucrări publicate, care arată entuziasmul timpuriu al lui

Proust pentru artă, în timp ce romanul său În căutarea timpului pierdut (1913 - 1927) face legătura între decorurile pariziene sau coastele din nordul Franței și operele lui

Manet, Monet, Renoir și alții. Expoziția subliniază, de asemenea, apariția istoriei artei ca disciplină, prezentând manuscrise, picturi, sculpturi și textile din instituții de artă importante, precum Luvru, Rijksmuseum și National Gallery of Art.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește?

Stilul personal s-a definit pentru mine odată cu trecerea timpului și a venit natural, organic. Mă bucur că publicul îmi recunoaște lucrările cu ușurință, dar nu îmi doresc să rămân adepta unui anumit stil pentru întreaga carieră. Cred că aceasta este o capcană în care nouă, artiștilor, ne este foarte ușor să cădem. Îmi doresc să experimentez cu diferite tehnici și să pun lucrurile în mișcare, astfel încât stilul mimificator să evolueze constant, dar să rămână aceeași reprezentare colorată și personală. Cariera mea de până acum a fost construită încet, cu pași mici, și intuiesc că așa vor sta lucrurile și de acum încolo. Drumul meu în lumea artei se conturează într-un ritm propriu și este ca o plimbare pe înserat, când obiectele din jur își topesc conturul. Nu știu exact încotro merg și unde voi ajunge, dar cred că parcursul este mai important decât

MIMI PLeȘOIanu:

„Ceea ce creez este o reprezentare a lumii mele interioare”

Mimi Pleșoianu, aka mimificator s-a născut și a crescut la Constanța, unde a absolvit liceul de arte, apoi a venit la București, la facultate. În prezent este absolventă de arte vizuale la UNArte București. A terminat secția Pictură și a decis să-și completeze studiile în domeniu cu un doctorat. Între timp, lucrează ca mediator cultural și trainer educațional la Muzeul de Artă Recentă.

destinația. Au fost momente de deznădejde, când simțeam că ceea ce creez nu are niciun scop și nicio utilitate, dar de-a lungul timpului am observat că fiecare mic pas făcut a avut o importanță a lui și fiecare persoană cu care am colaborat a avut ceva să mă învețe.

Cum decurge procesul tău creativ?

Procesul creativ pornește de fiecare dată de la un dialog interior, în cadrul căruia se stabilesc câteva direcții creative. De obicei, lucrez la mai multe picturi în același timp, pentru că îmi doresc ca ideile să prindă contur simultan și să evolueze împreună în cadrul unei serii. Subiectele vin fie de la întâmplări din viața de zi cu zi, fie de la anumite amintiri sau sentimente predominante. Stabilesc un element principal al lucrării, apoi încep să construiesc de acolo compoziția. Cromatica este foarte importantă pentru

foto © Răzvan Șumila

atmosfera generală, așa că mă gândesc bine la contraste și valorație înainte de a pune culoare. Schițele pe care le fac sunt constituite doar din câteva linii sau pete, restul lucrării se construiește pe parcurs. Îmi place să am zile pline de atelier, întrucât acestea sunt cele mai productive. Intru destul de ușor în starea de a crea, dar odată ce am închis ușa atelierului în urma mea, este foarte important să rămân cât mai concentrată pe ce am de făcut. Astfel, voi avea cu mine apă, mâncare și mă voi asigura că am toate materialele de care am nevoie.

Povestește-mi un pic despre prima ta pictură murală pe care ai făcut-o într-un oraș din România.

Am realizat prima mea pictură murală chiar anul acesta, la Htag Festival, în Galați. A fost o săptămână plină de provocări, dar și de satisfacții. Mi-a plăcut atmosfera din festival și am simțit din plin, alături de ceilalți artiști, entuziasmul de a vedea lucrările conturânduse cu fiecare zi care trecea. A fost foarte interesant să pictez pentru prima dată pe o suprafață mare, urcândumă pe schelă cu materialele. Relația mea cu lucrarea nu mai era aceeași ca la pictura de șevalet. În primul rând, a trebuit să-mi adaptez resursele la noul suport și să învăț cum să îl privesc. Procesul de creație a avut un farmec aparte, deoarece a venit la pachet cu interacțiuni simpatice și spontane cu oamenii din comunitate. Am învățat multe din experiența de la Galați și mă entuziasmează gândul că

aș putea realiza noi murale în viitor.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social/politic?

În primul rând, cred că artistul, oricine ar fi el, ar trebui să fie sincer, atât cu sine însuși, cât și cu publicul. Pornind de la această idee, mesajul social sau politic va veni organic, atunci când este cazul. Cred că fiecare artist are o lume interioară fascinantă ce merită împărtășită și mă bucur că există varietate în exprimarea artistică contemporană. Cel mai important lucru este să fim autentici în creația noastră și să avem încredere că putem avea un impact pozitiv asupra societății, indiferent de natura subiectelor abordate. Apreciez foarte mult atât arta „frumoasă” în accepțiunea clasică a cuvântului, cât și arta care ne scoate din zona de confort.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care vede lucrările tale?

Cred că lucrările mele îi ajută pe oameni să își amintească faptul că, dincolo de greutățile vieții zilnice, există foarte multă culoare și lumină pe care le pot găsi în lucrurile mici sau în gesturile discrete ale universului și că fiecare dintre noi ne putem permite luxul de a visa din când în când. În plus, ceea ce creez este o reprezentare a lumii mele interioare și este modalitatea prin care comunic cu ceilalți. Este o formă de vulnerabilizare și o invitație la dialog pe care o trimit oamenilor.

Ce urmează pentru mimificator?

Îmi doresc să încep un nou proiect de pictură, întrucât am multe idei ce așteaptă să prindă viață și îmi este dor de câteva zile pline petrecute în atelier. În rest, voi continua să jonglez cu toate activitățile și responsabilitățile din viața mea.

foto © Htag Festival

Muzică

MȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ FESTIVALURI

WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/

Cele mai așteptate turnee care au loc în Europa în 2025

ai mulți artiști și trupe renumite se vor îmbarca în 2025 în turnee mult așteptate în Europa. Iată care sunt unele dintre cele mai interesante și titrate de care știm până acum și pentru care ar trebui să te interesezi deja de bilete.

Oasis: The Reunion Tour. După ani de speculații, Liam și Noel Gallagher se reunesc pentru un turneu european masiv. Programat pentru lunile iulie - noiembrie 2025, turneul include mai multe date sold-out în locuri emblematice, precum Stadionul Wembley din Londra și Heaton Park din Manchester. Cu o istorie plină de povești și hituri de durată, această reuniune promite să fie un eveniment istoric în muzică. Posibil ca alte date să fie anunțate în curând.

Dua Lipa: Radical Optimism Tour. În 2025, Dua Lipa își continuă turneul început în 2024. În luna mai revine în Europa, după mai multe concerte în Australia, și va poposi în orașe precum: Madrid, Hamburg, Praga, Amsterdam, Milano, Londra, urmând ca din luna septembrie să ia calea Americii de Nord.

The Emptiness Machine. Turneul este primul din ultimii șapte ani și primul fără solistul Chester Bennington, toboșarul Rob Bourdon și chitaristul principal Brad Delson; acesta din urmă rămâne membru al trupei, dar s-a retras din turnee. Din iunie, el ajunge în Europa, în orașe precum Berlin, Berna, Milano, Londra, Werchter.

Linkin Park: From Zero World Tour. From Zero World Tour este un turneu de concerte susținut de trupa Linkin Park în sprijinul celui de-al optulea album, From Zero, lansat pe 15 noiembrie 2024. Turneul a fost anunțat pe 5 septembrie 2024, după lansarea single-ului principal al albumului,

www.zilesinopti.ro

septembrie să ia calea Americii de opt noi spectacole la datele sale sunt

Billie Eilish: Hit Me Hard and Soft Tour. Cel de-al șaptelea turneu în curs de desfășurare al cântăreței și compozitoarei Billie Eilish, în sprijinul celui de-al treilea album de studio, Hit Me Hard and Soft (2024), va ajunge și în Europa în aprilie 2025. Acesta se va încheia pe 27 iulie 2025, la 3Arena din Dublin. Bruce Springsteen and the E Street Band și-au extins turneul european din 2025, adăugând opt noi spectacole la datele programate anterior în Marsilia, Praga și Milano. Turneul va începe pe 17 mai 2025, în Manchester, Anglia, și va include opriri în orașe din Anglia, Franța, Germania și Spania, unde trupa nu a mai cântat în ultimii ani. La 75 de ani, Bruce Springsteen este în continuare un superstar pe care merită să-l vezi live, nu degeaba toate concertele sale sunt sold out.

ÎELVIS, la 90 de ani

n 1969, Elvis Presley termina filmările la Change of Habit, film în care îl juca pe John Carpenter, un doctor care se îndrăgostește de o colegă de muncă, fără să știe că aceasta este călugăriță. Atribuțiile lui Elvis nu îi erau străine, căci pe tot parcursul deceniului, acesta a jucat în 31 de filme în care a îmbrăcat haine de doctor, muzician, soldat sau șofer de curse, înconjurat constant de decoruri de carton, femei frumoase și coloane sonore îndoielnice. De fapt, la finalul anilor ’60, Elvis era cât se poate de nepopular, căci în timp ce făcea playback peste cântece ce încercau din răsputeri să îmbrățișeze esteticile muzicale cool ale momentului, în jurul său aterizau Beatles, aducând cu ei o întreagă invazie britanică de formații care aveau să acapareze pick-up-urile și casetofoanele americanilor, iar industria cocheta cu noi modalități de împachetare și înregistrare a muzicii. Nici nu e de mirare că în 1967, an în care Beatles lansau influentul Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band, album în care îmbinau cu brio muzica pop cu muzica concretă, instrumente de orchestră și manipulări audio, Elvis cânta Clambake, o piesă despre felul de mâncare favorit al cetățenilor statului New England, prezentă pe coloana sonoră a filmului cu același nume.

Dezastrul lui Elvis de la Hollywood i se datora aproape în exclusivitate

care l-a transformat pe

Colonelului Tom Parker, managerul fără scrupule care l-a transformat pe Elvis Presley, născut pe 8 ianuarie 1935, în cel mai mare star muzical al secolului trecut. „ exclama mirat Tom Hanks în rolul lui Parker, din filmul Elvis (2022), la auzul cântecului

8 ianuarie 1935, în cel mai mare star muzical al E alb!”, . Dacă

într-un

s-ar fi transformat imediat în dolari, însă

a Statelor Unite avea să-l primească cu

compus vreodată un cântec, a îmbrățișat

transformat în propriul stil

That’s All Right Presley ar fi fost încă un cântăreț afro-american de rock and roll, atunci ochii colonelului nu s-ar fi transformat imediat în dolari, însă acesta știa că societatea încă segregată a Statelor Unite avea să-l primească cu brațele deschise pe Presley, care deși nu a compus vreodată un cântec, a îmbrățișat descoperirile pionierilor și le-a transformat în propriul stil muzical. „Înainte de Elvis nu exista nimic”, spunea John

Lennon, iar noi putem spune că dacă nu ar fi existat Elvis, nu am fi avut nici Beatles, chiar dacă Presley i-a urât din răsputeri pe cei patru fabuloși din Liverpool. Atât de mult și-a dorit eliminarea acestora, încât s-a suit singur într-un avion și a dat buzna la Casa Albă peste președintele Nixon, cerându-i acestuia să-l facă agent sub acoperire al FBI-ului, gata să lupte împotriva epidemiei hippie. În mod ironic, cu doar 14 ani înainte, FBI-ul deținea dosare în care Elvis era descris drept o amenințare la adresa tineretului american, în mare parte din cauza mișcărilor mult prea provocatoare.

gata să lupte împotriva epidemiei hippie.

în

în legătură cu

Dacă Elvis era panicat în legătură cu epidemia de droguri cauzată de Beatles și Woodstock, acuzațiile ce i se aduceau în anii ’50 îl catalogau drept „dependent de droguri” și „deviant”.

„Salvarea” lui Elvis a venit în 1968, moment în care regizorul Steve Binder a preluat controlul emisiunii Singer Presents... Elvis, cunoscută astăzi sub numele de ’68 Comeback Special, unde Elvis și-a recăpătat puterile, interpretând atât hiturile rock and roll care l-au făcut faimos cu un deceniu în urmă, cât și compoziții puternic înfipte în tumultul social al vremurilor, precum If I Can Dream, un comentariu social la adresa inegalității din societatea americană de la finalul anilor ’60. În stilul caracteristic, Colonelul Tom Parker ar fi vrut ca emisiunea să-l prezinte pe Elvis îmbrăcat în Moș Crăciun, cântându-le familiilor americane stereotipice colinde la căldura șemineului, însă Binder l-a îmbrăcat pe Presley într-un costum negru de piele și l-a convins să interpreteze hiturile care i-au înnebunit inclusiv pe Beatles în Liverpool-ul plictisitor al anilor ’50. Ulterior, Elvis și-a petrecut noul deceniu călătorind în lung și-n lat pe teritoriul Statelor Unite, motivat de succesul neprevăzut al emisiunii

www.zilesinopti.ro

din ’68. Înconjurat de Memphis Mafia, un grup de rude și prieteni devotați în întregime imaturității sale, Presley a doborât record după record, cântând în stadioane, săli de sport și amfiteatre prezente în cele mai nebănuite colțuri ale statelor americane. Deși Led Zeppelin, Alice Cooper sau Pink Floyd dominau mințile adolescenților, Elvis continua să cânte cu casa închisă, chiar dacă în public se aflau mai degrabă femei de vârsta a doua și soți târâți împotriva voinței lor, construindu-și concerte bazate pe prelucrări siropoase ce includeau, în mod ironic, și piese compuse de Lennon și McCartney. Astfel, o privire asupra carierei de peste două decenii a lui Presley ne poate sugera un fapt alarmant, și anume că Elvis și-a atins perioada de maximă influență muzicală în primii ani ai debutului, moment în care șoca întreaga planetă prin originalitatea interpretărilor vocale și senzualitatea brutală a mișcărilor. Controlat din umbră de Colonel, Elvis a fost convins să se tundă și să meargă în armată, a început o relație bizară cu Priscilla, a devenit dependent de pastile de slăbit în urma regimului draconic al producătorilor de la Hollywood și se pare că nu și-a depășit vreodată condiția de copil dornic de aventuri infantile. Cu toate acestea, Presley rămâne cel mai recognosibil personaj muzical al secolului trecut, transformat în magneți de frigider, căni din care ne bem cafeaua, prosoape de plajă, costume kitschoase de pe Amazon, tricouri la suprapreț, șosete și pantaloni de pijama, într-o promovare ce pare că ignoră constant imensa sa influență asupra muzicii secolului XX.

ANNA LUCA POLONI

Pe urmele lui Orlando prin culturi, spații și forme

Peisajul muzical european s-a îmbogăţit la finele anului trecut cu ineditul LP Orlando Trip al duoului austriac Fox On Ice, format din scriitoarea, regizoarea și performera Anna Luca Poloni şi muzicianul și artistul video Christian Mair. Încadrarea ca PopRock a acestui album conceptual este pur formală, întrucât acesta se relevă ca un produs artistic cu totul ieşit din tipare, un must-listen care îşi extrage substanţa din literatură, spiritualitate, arte vizuale şi cele ale spectacolului deopotrivă. Pornind pe urmele cavalerului Orlando, personaj legendar cu o istorie de peste 500 de ani - marcată de scrierile lui Ariosto, Italo Calvino, Virginia Woolf şi chiar Borges sau Salman Rushdie -, Fox On Ice ne conduc într-o posibilă aventură incredibilă a schimbării prin intermediul unei experiente performative interdisciplinare ce continuă să se transforme şi să se manifeste fluid în varii şi surprinzătoare moduri. Incitaţi inclusiv de faptul că proiectul Orlando Trip a fost parţial conceput în România, cu ocazia unei călătorii de cercetare pe care tandemul a întreprins-o în 2021, am invitat-o la dialog pe ANNA LUCA POLONI (aka Anna L. Krassnigg), personalitate reputată în spaţiul artelor performativecare, printre altele, predă regie de teatru la prestigiosul Max Reinhardt Seminar din Viena, a dezvoltat genul artistic “cinema stage show” şi este director artistic al festivalului de forme teatrale Wortwiege -, alături de care am plecat... pe urmele lui Orlando.

Anna, în mod obişnuit, se compun câteva piese, care apoi se înregistrează şi se mixează în studio şi abia după lansarea discului urmează, eventual, o serie de performance-uri cu muzica de pe acesta. În cazul lui Orlando Trip, procesul creativ a fost, evident, diferit. Care este povestea nașterii albumului vostru?

Ai spus-o într-un mod foarte frumos... ‘povestea nașterii albumului’. Practic, eu cred că tot ce se întâmplă organic în artă se datorează unei structuri interioare sau unei nevoi interioare, atât în formă, cât și în conținut, care, pentru mine, este indivizibilă. În esenţă, eu sunt o persoană foarte înrădăcinată și legată de vechea cultură românească, în sensul că am tradus din latină așa cum alții făceau sudoku, ceea ce nu e o atât de mare realizare precum pare, fiindcă reflectă doar felul în care am fost crescută în Sicilia, iar

www.zilesinopti.ro

limba italiană este foarte apropiată de aceasta. Latina reprezintă un fel de ghicitoare, o sursă de ghicitori formale, de fapt... nu pentru toată lumea, bineînțeles, dar pentru mine ca persoană care a fost mereu îndrăgostită de limbă, formă și sunet a fost foarte rootsy întrun fel. Așadar, pornind de la limbaj și sunet, precum și de la ideea că forma și conținutul sunt 100% absolut interdependente, eu lucrez inter-creativ.

Care este sensul pe care îl dai conceptului de inter-creativitate?

Acest cuvânt nu e inventat de mine, ci este un vechi termen secesionist vienez [mişcarea Wiener Secession, din 1897, o variantă a curentului Art Nouveau, a marcat, practic, începutul artei moderne în Austria - n.r.], ce mie mi se pare că, într-un mod simplu şi frumos, spune mai mult decât o face cel deja consacrat internațional, şi anume ‘interdisciplinar’. Intercreativitatea a stat, de fapt, la baza ideii de secesiune şi îmi place acest termen. Asta înseamnă că, încă din primele momente în care am produs fel de fel de forme şi formate de teatru, a existat în ce mă priveşte această idee de unitate absolută a elementelor performative, sonore şi vizuale, indiferent că acestea sunt în mișcare sau fixe, în poziţii stabile, iar cuvântul pur, evident, face parte din asta. Așadar, teatrul meu este mult fundamentat pe ideea de “tort” preparat din toate aceste “ingrediente”, deci, practic, indiferent ce am începe, se întâmplă plecând

de la acest concept de teatru integrator, aşa că, de fiecare dată când vrem să exprimăm ceva sau să arătăm ceva, mai întâi avem ca ţel să găsim un format adecvat... asta s-a întâmplat și în cazul proiectului Orlando Trip.

Care a fost baza de plecare pentru a te aventura împreună cu Christian Mair, partenerul tău creativ din Fox On Ice, în această călătorie, în care LP-ul marchează doar o etapă? În esenţă, am vrut să facem un research asupra posibilității unei nesfârșite transformări multifocale absolute, o transformare care înseamnă depășirea granițelor într-un fel foarte inteligent și pașnic, fiindcă metamorfozarea fluidă a lui Orlando, de o manieră adesea feminină, reprezintă şi o cale de scăpa de amenințare. Această eludare a amenințării prin transformare a fost un prim lucru, iar al doilea este cel că rămân o fată mediteraneană, iar durerea pe care o am este aceea că Mediterana s-a transformat într-o groapă comună din cauza migrației, deci, în cazul meu, intervine şi ceea ce s-a întâmplat cu acest albastru intermediar, care, întotdeauna, în ciuda tuturor problemelor, a fost un material fluid, care ne-a divizat și ne-a unit... de aici a plecat ideea cu depășirea granițelor în acest mod mai degrabă fantezist, prin metamorfoză extremă. Iniţial, acestea au fost subiectele. [...]

Orlando Trip (performance), foto © Ludwig Drahosch

Fox On Ice, foto © Ludwig Drahosch

We Are the World

Simbolul unei generații unite pentru o cauză globală

În ianuarie 1985, un studio din Los Angeles a devenit scena unui eveniment muzical istoric: înregistrarea piesei We Are the World. La 40 de ani de la acest moment unic, cântecul rămâne un simbol al unității și al puterii muzicii de a inspira schimbare.

Proiectul We Are the World a fost inițiat de Quincy Jones și Ken Kragen, inspirat de succesul piesei britanice Do They Know It’s Christmas?, scrisă pentru a combate foametea din Etiopia. De data aceasta, ținta a fost similară: sprijinirea regiunilor africane devastate de foamete. Lionel Richie și Michael Jackson au compus piesa, iar procesul de creație a fost un exemplu de colaborare artistică la cel mai înalt nivel.

În 1985, după gala American Music Awards, 45 de artiști s-au adunat pentru a da viață cântecului. Lista participanților era impresionantă: Stevie Wonder, Diana Ross, Ray Charles, Bruce Springsteen, Bob Dylan, Tina Turner și Cyndi Lauper sunt doar câteva dintre numele care au spus „Da” apelului. La intrarea în studio era afișat un semn care spunea „Lăsați-vă egourile la ușă”, într-o industrie cunoscută pentru rivalități.

Cu toate acestea, nu toți artiștii mari ai vremii au fost prezenți. Madonna, de exemplu, nu a fost invitată, fiind o prezență controversată la acel moment. Prince a refuzat să participe din motive personale, dar a donat ulterior o piesă pentru albumul caritabil asociat proiectului. Aceste absențe nu au diminuat amploarea evenimentului, ci au adăugat un strat de mister în jurul selecției participanților.

Înregistrarea piesei a durat o noapte întreagă. Quincy Jones, în rolul de producător, a gestionat cu succes toanele celebrităților. De exemplu, Bruce Springsteen și Stevie Wonder au insistat să repete de mai multe ori, dorind să își perfecționeze interpretările, în timp ce Cyndi Lauper a fost apreciată pentru spontaneitatea și energia ei vibrantă. Ray Charles a adus emoție pură piesei prin interpretarea profundă care i-a mișcat pe toți cei prezenți.

Un aspect mai puțin cunoscut legat de compoziția corului este că Jones a împărțit vocile în trei grupe pentru a crea un efect armonios. Chiar și cei mai cunoscuți soliști au cântat în cor, punând deoparte statutul lor individual. Piesa a avut un succes comercial uriaș, fiind vândută în milioane de exemplare, iar fondurile generate, peste 64 de milioane de dolari, au fost folosite pentru programe de ajutor umanitar.

Ulterior, au existat și unele voci care au susținut că piesa perpetuează stereotipuri despre Africa și că ajutorul de tip caritabil, deși bine intenționat, nu rezolvă cauzele problemelor economice și sociale. Cu toate acestea, impactul pozitiv al piesei nu poate fi ignorat, inspirând inițiative similare. Astăzi, We Are the World este mai mult decât o piesă. Este un moment cultural care a definit anii ’80 și un exemplu al modului în care muzica poate aduce oamenii împreună.

Ce ascultăm în luna ianuarie

Intrăm în noul an printr-o călătorie pe întreg mapamondul, căci ascultăm punk australian, rock progresiv suedez și folk britanic.

Amyl and the Sniffers

Cartoon Darkness

Formația australiană formată în 2016 cântă despre schimbările climatice, inteligența artificială, războaie, politică, tehnologie și Internet în cel de-al treilea material discografic lansat de casa de discuri Virgin și înregistrat în Los Angeles. În doar 30 de minute, australienii ne introduc în lumea unui autentic pub australian, în timp ce ritmurile punk se impletetesc cu problemele milenialilor și ale Generației Z: stăm mult prea mult timp pe TikTok, aplicațiile ne fură datele, situația politică este instabilă și niciodată nu ne vom putea cumpăra o casă cu ușurința cu care au făcut-o părinții noștri. Nici nu-i de mirare că desenele animate s-au cam tranformat în întunericul vieții de adult, însă orice dilemă existențială poate fi rezolvată repede cu o porție bună de punk molipisitor și complet nervos.

Opeth

The Last Will and Testament

Trupa suedeză care a revoluționat rockul progresiv revine cu cel de-al 14-lea material de studio, prezentat sub forma unui album conceptual ce spune povestea unei scandaloase citiri de testament. Avem aici o poveste ce i-ar face invidioși chiar și pe scenariștii unei miniserii de succes de pe Netflix: copii ilegitimi, bătrâni putred de bogați și secrete de familie. Coperta ne-ar putea aduce aminte de poza finală din The Shining, unde Jack Nicholson este înconjurat de foștii vizitatori ai hotelului Overlook, iar adevărul este că țipetele solistului Michael Akerfeldt sunt cât se poate de înspăimântătoare. De altfel, aceste death growls își fac apariția pentru prima dată din 2008 încoace, spre bucuria masivă a fidelilor fani Opeth. Merită să-l ascultăm de la cap la coadă și să ne lăsăm cuprinși de drame de familie îmbrăcate în acorduri de rock progresiv.

Laura Marling Patterns in Repeat

Albumul conceptual al cantautoarei britanice spune povestea diverselor tipare plimbate din generație în generație, materialul discografic fiind inspirat de nașterea fiicei sale, în 2023. Înregistrat în propriul studio din Londra și debutând cu sunetul unui bebeluș plângăcios, Patterns in Repeat prezintă maturizarea muzicală și personală a artistei ce a debutat discografic la 18 ani, câștigând premiul pentru Best British Female Solo Artist în cadrul Brit Awards 2011. Revista muzicală MOJO a clasat LPul pe locul 41 în topul celor mai bune 75 de albume ale lui 2024, în timp Neil McCornick de la The Telegraph a scris că materialul reprezintă ,,cel mai satisfăcător” album al Laurei de până acum. Se pare că era cantautorilor încă nu a dispărut, iar Laura se dovedește a fi mai creativă ca niciodată.

FAZERDAZE

Înapoi în viitorul

Ameliei Murray

În peisajul Indie, o surpriză remarcabilă a sfârşitului de an 2024 a constituit-o noul album al originalei artiste neozeelandeze cunoscute ca Fazerdaze, Soft Power, doar al doilea LP dintr-o carieră al cărei caracter pulsatil i-a încetinit accederea la stardom. Cu 10 ani în urmă, prin EP-ul lansat online Fazerdaze, foarte tânăra cantautoare şi poli-instrumentistă Amelia Murray (n. 1993), atrăgea atenţia amatorilor de Bedroom Pop prin compoziţiile ei foarte intime, incitând la visare şi introspecţie, dar acel debut promiţător, produs de ea însăşi, nu a avut apoi decât două urmări, albumul Morningside din 2017şi EP-ul Break! din 2022, ambele apărute la Flying Nun, label-ul notoriu pentru promovarea mişcării culturale Dunedin.

Hiatusul din primii ani se explică prin schimbările frustrante de formule live prin care artista a încercat să fidelizeze publicul alter ego-ului său, Fazerdaze, căutări ce au durat până când trupa ei de acompaniament a confirmat finalmente aşteptările în cadrul unor turnee internaţionale, iar ambiţioasa Amelia a considerat că a filtrat suficiente experienţe pentru

a înregistra un set de compoziţii noi, cu un sound mai organic. La vremea lansării, albumul Morningside, încadrabil generic tot la Dreamy/Bedroom Pop - deşi sunt sesizabile rădăcini deopotrivă în estetica anilor

’90 şi felul de a compune din ’60 -, a fost un hit instantaneu, inclusiv datorită prizei pe care a avut-o single-ul viral Lucky Girl, şi reprezintă încă o dovadă a credinţei nestrămutate a Ameliei în principiul ‘learning by doing’ .

A urmat însă o altă pauză lungă, fiindcă în urma turneelor de succes şi a schimbării de stil de viaţă pe care i-a impus-o statutul de celebritate, artista a suferit de burnout. “It felt like five years of nothing flowing for me - personally and creatively. It was a rough time for me, but also necessary, because of what I learned in that period. It felt like I needed to find myself again, as cliché as that sounds.”, spunea ea explicând tonul mai frust al EP-ului Break!, declaraţie muzicală de rezilienţă în care detectăm de la influenţe Kraut Rock la tonalităţi Rap, primit în 2022, după pandemie, cu un la fel de mare entuziasm de către fani.

Albumul din 2024, Soft Power, în care puterea şi vulnerabilitatea co-există, defineşte un clar pas înainte, o nouă etapă de tranziţie în existenţa artistei, care a trecut de 30 de ani şi este evident preocupată de crearea unui sound mult mai nuanţat, ce înglobează trăirile sale în drumul spre maturizare ca om şi muzician, constituind un excelent punct de plecare pentru a redescoperi parcursul Fazerdaze de până acum din perspectiva unui viitor ce se anunţă a fi strălucitor.

foto © Frances Carter

So Power, 2024

Jeremy Pelt

Tomorrow’s Another Day

Dacă unii cred că marile capodopere s-au scris de mult și că nimic nu le poate atinge anvergura, e foarte posibil să cunoască un adevăr trunchiat. E clar că nu ar avea niciun rost să apreciem copiile sau încercările de a repeta superlativele altor vremuri, dar e la fel de clar că există artiști capabili de a crea albume care în viitor vor fi considerate capodopere sau titluri clasice. Fără a inventa a 13-a notă, poți da forță și

OMUL CU DISCURILE

stare unui album, calități prin care să reziste în timp. „Tomorrow’s Another Day” este noul pas pe care trompetistul Jeremy Pelt îl face în curajoasele lui explorări auditive, unde jazz-ul este platforma pe care-și desfășoară limbajul, însă distincția o face prin accentul pus pe dinamică și pe modul în care sunetul ne poate provoca gândirea. De remarcat participarea lui Deantoni Parks, un ritmician care aduce tehnologia în plan estetic, dar și ceilalți membri ai noii formule desfășurate de Pelt, vibrafonistul Jalen Baker, chitaristul Alex Wintz, basistul Leighton McKinley și bateristul Allan Mednard. Talentul lor formează un corp comun care produce un ansamblu unic de sunete, scene cu propriul puls, o muzică nouă, de o claritate entuziasmantă. În mijlocul lor, trompeta și prezența creativă a lui Jeremy Pelt dau sens pieselor și le adună într-un corpus atemporal și valoros. Avem toate motivele să credem că asemenea creație are anvergura unei opere care în timp își va dovedi durabilitatea.

atemporal și valoros. Avem toate motivele să credem că asemenea

eat&Drink

Drink

Dry January?

Fși în Franța

ranța, cunoscută pentru tradițiile sale viticole și cultura gastronomică bogată, nu a adoptat o campanie națională similară cu „Dry January” sau alte inițiative de abstinență de la alcool. Această alegere se bazează pe o combinație de factori culturali, economici și politici, care reflectă atitudinea complexă a societății franceze față de consumul de alcool.

Cultura vinului

Vinul este un element central al identității culturale franceze. Este adesea asociat cu mese festive, întâlniri sociale și tradiții familiale. Francezii consideră că vinul completează experiența culinară, iar o masă fără vin este adesea percepută ca incompletă. Această viziune este susținută de istoria îndelungată a viticulturii în Franța, unde vinurile sunt nu doar băuturi, ci și simboluri ale regiunilor și ale patrimoniului cultural.

Consumul moderat

În Franța, consumul de alcool este văzut în general ca o activitate socială normală și moderată. Majoritatea francezilor consumă alcool cu moderație, iar acest lucru este încurajat de educația timpurie despre responsabilitatea în consum. Această abordare preventivă reduce nevoia de campanii drastice de abstinență, cum ar fi cele promovate în alte țări.

Lobby-ul industriei alcoolului

Industria alcoolului are o influență semnificativă asupra economiei franceze și asupra politicii publice. Vinurile și băuturile alcoolice contribuie la PIB-ul național și oferă locuri de muncă în agricultură, turism și comerț. Politicienii sunt adesea reticenți să sprijine campanii care ar putea afecta aceste industrii economice vitale. Lobby-ul puternic al producătorilor de vin și altor băuturi alcoolice face dificilă promovarea unor inițiative care ar putea reduce consumul.

Reticența politică

Deși există cereri din partea experților în sănătate pentru a promova o lună fără alcool, guvernul francez nu a luat măsuri concrete în această direcție. Politicienii consideră că o astfel de campanie nu se aliniază cu valorile culturale ale națiunii și că ar putea fi percepută ca o intervenție nedorită în stilul de viață al cetățenilor. În plus, există temeri că o astfel de inițiativă ar putea stigmatiza consumatorii responsabili.

Alternativele la abstinență

În loc să promoveze abstinența totală, unele organizații din Franța se concentrează pe educația privind consumul responsabil de alcool. Campaniile care promovează moderația și conștientizarea efectelor consumului excesiv sunt mai bine primite decât cele care impun restricții drastice. Aceste inițiative subliniază importanța alegerilor informate și a responsabilității individuale.

În loc de concluzie

În timp ce alte țări adoptă inițiative pentru a reduce consumul de alcool, Franța continuă să îmbrățișeze tradiția sa viticolă, punând accent pe consumul moderat și responsabil. Această abordare reflectă nu doar atitudinea față de alcool, ci și valorile fundamentale ale societății franceze.

Știu ca doctorul nu recomandă alcool, dar orice este bun cu moderație. Sau chiar cu un nivel redus de alcool.

foto /damedeeso / depositphotos.com

Ce mâncăm în 2025

Ciupercile, saramura, granulele de brânză cu smântână, maiaua, organele și aportul

Inteligenței Artificiale își vor tăia partea leului.

La nivel global, predicțiile mijloacelor de informare specializate în tendințe culinare, mai credibile decât cele zodiacale, indică faptul că 2025 va fi un an sărat sau nu va fi deloc.

Ingredientul numărul 1 va fi ciuperca, potrivit estimărilor industriei alimentare. Renumite pentru gustul lor de roadă a pământului și pentru beneficiile de sănătate, ciupercile, supranumite de unii carnea săracului, vor fi jucători-cheie în meniuri sofisticate sau banale (întrerupem relatarea pentru o pauză de înghițit în sec la adresa unei ciulamale cinstite, din care să se audă hămăitul îmbietor al unor căței de usturoi preferabil autohtoni, nu chinezești, și a unei mămăliguțe la care s-a prins coaja de tuci, ca să fie fie texturile complementare, cum se poartă acum). Sigur, ne referim la ciupercile comestibile, și nu la cele sălbatice, la care, vorba jurnalistului american Donal Henehan, e simplu de zis cine e expert și cine nu: expertul e ăla care e în viață. În 2025, sarea în bucate va fi omniprezentă. Sigur, această tendință ignoră avertismentul Organizației Mondiale a Sănătății, conform căreia nu s-ar cuveni să consumăm mai mult de cinci grame de sare pe zi – cam două grame de sodiu – dar papilele gustative nu știu prea multă carte, aia e, mergem înainte punând pe masă tot mai multe

unei ciulamale cinstite, din care să se audă cu consistență variind de la lichid la pastă), cu crește vor degusta brânză de vaci.

alimente super-sărate, cum ar fi măslinele, murăturile de orice fel, varza murată și kimchi. Totul, în numele unei tendințe foarte clare de a găsi în farfurie arome acide, sărate și fermentate, care conferă prospețime, strălucire și textură bunătăților în care ne vârâm furculițele. Cam din același registru provin delicatesele anului 2025: bomboane chamoy (sosuri și condimente sărate din bucătăria mexicană, preparate din fructe murate, cu consistență variind de la lichid la pastă), chipsuri de orez lipicios (orez thailandez cu bob lung, îndeobște infuzat cu plante aromatice) cu mango, edamame cu ulei de chili crocant.

Va crește în popularitate - și se va pune cam pe oricecottage cheese. Avangardiștii sătui de pudre și de batoane proteice, dar nu numai ei, vor degusta brânză de vaci.

creierul vor ocupa părți importante ingredient-vedetă care are o ascensiune fulminantă

Vor reveni la modă organele - ficatul, inima și creierulvor ocupa părți importante din farfurii. Alt ingredient-vedetă va fi maiaua, care are o ascensiune fulminantă. Ne înfruptăm din pâine și pizza cu maia, ne vom desfăta și cu biscuiți, negrese și multe altele pe bază de maia. Și, desigur, vom sta la masă cu Inteligența Artificială. Ici-colo, prin America, deja se fac burgeri de către roboți, sunt proiectate restaurante de AI (dar deservite de oameni), se fac cumpărături cu cărucioare care analizează ce ai pus în ele și te facturează fără să mai treci pe la casă. S-avem poftă!

6 restaurante din țară cu „comfort food”

București Mosafir

 Plantelor 48  031.229.4681

Mosafir este un local care și-a propus să îmbine bistronomia cu bucătăria românească, cu twist-uri creative din bucătăriile internaționale și comfort food. O garanție în plus a calității este faptul că oamenii care l-au gândit și pus pe picioare sunt Gabriel Alexe (Bucătăria. localfood) și Marius Bugi (Ginoteca).

Brașov Grătar urban

 Michael Weiss 11  0731.832.033

Eclar că românilor le place „comfort food-ul”, având în vedere că sunt atât de multe localuri care în ultima vreme mizează pe acest tip de mâncare. Pentru cei care au semne de întrebare, „comfort food” e acel tip de mâncare care te gâdilă la nostalgie sau care pur și simplu îți recompensează papilele gustative, sunt bombe calorice și n-au fițe de healthy sau superfoods.

Timișoara Meat Busters

 Gheorghe Lazăr 1  0726.151.553

Meat Busters sunt prezenți la mai toate festivalurile de street food din țară, pentru că au început și s-au impus pe piața food truckurilor cu o camionetă-restaurant, dar cu timpul au deschis și un gastropub în Timișoara, iar acesta a devenit locul unde trebuie neapărat să mergi atunci când ți se face poftă de un burger bun.

După o drumeție pe munte, meriți să te recompensezi cu un burger gourmet, cu ingrediente de calitate, preparat pe cărbuni în cuptorul Josper (o combinație între un grill și cuptorul clasic). Dar ce să mai lungim vorba, unii dintre cei mai buni burgeri din tot Brașovul îi vei găsi la Grătar Urban.

Cluj Zama

 Napoca 16  0755.080.777

Zama este un restaurant modern, dar care mizează și pe tradițional. Vei găsi aici mâncăruri din bucătăria ardelenească ce te vor unge pe suflet - zama aită (ciorbă cu usturoi) de ciuciuleți și hribi, varză a la Cluj, gulaș, balmoș, cârnați de casă și multe altele.

Iași Vivo Fusion Bar

 Moldovei 20

 0332.417.727

Când a intrat pe piața din București, Vivo a făcut ravagii. Lumea stătea la coadă ca să prindă un loc la masă pentru a încerca burgerii de aici. Dar Vivo a pornit din Iași, unde există încă din 2013. De asemenea, din 2015, Vivo e nominalizat în fiecare an la categoria „Cel mai bun restaurant steakhouse/ burger” în cadrul Galelor Horeca Awards.

Constanța

Alandala Crushed

Burger n Hot Dog

 Vasile Alecsandri 7

 0790.399.587

În Constanța există acest loc unde burgerii și hot dogii sunt la ridicați la rang de artă sau mai bine zis de food porn. Excelenți sunt și cartofii cu cheddar și ceapă crocantă. Constănțenii îi apreciază atât de mult, că au ajuns să se extindă pentru a putea face față comenzilor.

Timpul adaugă valoare, însă doar cu ajutorul oamenilor!

So sumă de ani. Pornind de la această idee, am realizat un scurt

ergiana este marcă recunoscută în piaţa românească, atât prin preparatele din carne şi reţeaua de magazine, cât şi prin restaurantele sale. Ambele reţele, horeca şi retail, au depăşit de mult limitele Braşovului, adunând numeroase distincţii naţionale şi internaţionale. În decembrie trecut, brandul Sergiana Poiana Mărului a împlinit 30 de ani de la lansarea primelor preparate din carne care purtau etichete cu această marcă. E o aniversare a cărei semnificaţie înseamnă mult mai mult decât o sumă de ani. Pornind de la această idee, am realizat un scurt interviu cu Diana Zahariea, director general al Sergiana Grup.

interviu cu Diana Zahariea, Director General Sergiana Grup

Redactor: Dincolo de toate realizările din aceşti 30 de ani, dincolo de istoria din spatele acestui moment festiv, cu siguranţă există şi multă emoţie. Care ar putea fi cuvintele care ar contura esenţa acestor lucruri?

Diana Zahariea: De fapt, aşa cum reuşim aproape de fiecare dată în momente importante pentru tot ce înseamnă Sergiana, fie că sunt momente festive, ori lansarea unor proiecte mari, noi asociem momentului un motto de trei cuvinte. De data asta, am făcut o excepţie adăugând şi o adendă. Iată cum sună emblema sub care reunim cei 30 de ani: Timpul adaugă valoare! El este un ingredient esenţial al succesului, însă nu este şi suficient. În spatele fiecărei realizări, a fiecărui pas înainte stau oamenii şi parteneriatele valoroase!

R: Sergiana este recunoscută pentru focusare pe tradiţie, pe valorificarea acesteia. Când spun asta, mă refer la produsele din carne şi restaurante, deopotrivă. Dincolo de tradiţie, ce ansamblu de valori stă la baza evoluţiei dumneavoastră?

D. Z.: Valorile prin care ne-am definit sunt Familie, Tradiţie, Calitate, Încredere şi Echitate. Am pornit de la ele, sunt valorile care marchează liniile noastre directoare şi sperăm că reuşim să le comunicăm prin activitatea noastră de zi cu zi. Totuşi, vreau să nuanţez acest răspuns. Am amintit noţiunea de succes. Revin şi adaug că la baza rețetei noastre de succes se află o echipă [...] dar dincolo de toate acestea, a fost şi este despre FAMILIE. Fără sprijinul familiei și fără pasiunea transmisă din generație în generație, povestea Sergiana nu ar fi existat.

Sergiana, 30 de Ani şi 2 Generaţii!

George Căbăl - Manager Transport, Aurora Neculoiu – Acţionar Fondator, Consilier Juridic, Tudor Neculoiu – Acţionar Fondator, Preşedinte de Onoare Sergiana Grup, Diana Zahariea – Director General Sergiana Grup, Adrian Zahariea - Director Comercial Sergiana Grup

R: Aţi menţionat şi inovaţia. Ce loc ocupă preocuparea pentru tehnologii moderne în funcţionarea Sergiana Grup?

D.Z: Am investit în retehnologizarea proceselor din sectoarele de producţie, mai mult am construit şi utilat facilităţi noi de dimensiuni mari şi cu rol important în activitatea noastră. Vă dau un singur exemplu: noi nu mai vorbim despre fermă, am trecut la un ansamblu de ferme, practic la două complexuri distincte. Asta am realizat odată cu construirea unui nou complex de genetică şi creştere a porcilor la Vad, în apropiere de Făgăraş. Am construit o fabrică de nutreţuri combinate şi o staţie de silozuri, ambele moderne şi de dimensiuni impresionante. Fabrica de la Poiana Mărului este într-un permanent proces de modernizare, iar în ceea ce priveşte reţelele comerciale, deschidem noi puncte, relocăm magazine şi reformulăm magazinele mai vechi. [...]

R: Ne apropiem de final, dar încă de acum vreau să vă invit ca la începutul anului (interviul este realizat în 16 decembrie 2024n.r.) să reluăm discuţia aceasta. Până atunci, cum trăiţi acest decembrie? Aniversare, apropierea sărbătorilor se simte deja în aer, dar toată Sergiana lucrează în ritm susţinut. Deci, cum e în decembrie?

D.Z.: Decembrie este întotdeauna o lună specială pentru noi. Nu mă refer la volumul de muncă, suntem obişnuiţi să facem faţă acestor situaţii, dar există o specificitate pe care îmi face deosebită plăcere să o amintesc. Sergiana primeşte cadouri cu mult înaintea Crăciunului, iar 2024 nu a contrazis această regulă.

Mai întâi, reţeaua de magazine a fost distinsă în cadrul Galelor Progresiv Awards cu titlul „Best Independent Retailer – Transilvania”. Apoi, pentru prima dată, Stâna Turistică a urcat pe podiumul naţional al industriei ospitalităţii ocupând locul al doilea la categoria „Cel mai Bun Restaurant cu Specific Românesc Tradiţional”. [...]

Poate cea mai valoroasă distincţie anuală am primit-o însă odată cu publicarea Topului „100 Cele Mai Iubite Branduri Braşovene”, clasamentul întocmit în baza celui mai amplu sondaj judeţean de opinie realizat anual de publicaţia FWDBV (Forward Braşov) şi Agenţia BrandBerry. Referitor la acest subiect, nu pot decât să MULŢUMESC BRAŞOVENILOR care ne-au votat din nou. [...]

R: Dacă ar fi să descrieți Sergiana Grup în trei cuvinte, care ar fi acelea?

D.Z. Timp – Oameni – Calitate!

Citiţi interviul complet cu DIANA ZAHARIEA pe www.zilesinopti.ro

Florin Ursachi, Manager Sergiana Horeca, şi Adrian Zahariea, Director Comercial Sergiana Grup, cu trofeul primit la Horeca Awards

Prăvălie reamenajată, gata de deschidere!

Sergiana, pe primul loc pentru braşoveni!

Trenduri gastronomice de urmărit în 2025

Anu apar peste noapte. Luxul pare să devină și mai opulent

m tot citit la final de an tot felul de articole și studii despre trendurile gastronomice ale anului 2025. Nu sunt multe surprize pentru că, de obicei, tendințele nu apar peste noapte. Luxul pare să devină și mai opulent și să se îndepărteze de zona accesibilă a clasei medii, iar generațiile tinere se regăsesc în tot felul de băuturi fără alcool. Am sumarizat aici câteva dintre părerile specialiștilor:

Miere picantă (hot honey): Această combinație de miere și ardei iute va deveni un condiment popular, adăugând un echilibru dulce-picant diverselor preparate, de la înghețată la pui prăjit și pizza.

vietnameze

Bucătării est-asiatice: Preparatele coreene și vietnameze vor câștiga popularitate, oferind arome intense și ingrediente proaspete, precum kimchi, pho și bibimbap.

Ciuperci funcționale: Ciupercile care oferă beneficii pentru sănătate, cum ar fi reducerea stresului și îmbunătățirea cogniției, vor fi integrate în diverse preparate, inclusiv băuturi precum cafeaua și ceaiul.

„Flights” culinare: Platorile de degustare cu porții mici din diverse preparate sau băuturi vor deveni mai populare, permițând clienților să experimenteze o varietate de arome într-o singură masă.

Băuturi cu conținut redus sau fără alcool: Cererea pentru băuturi cu conținut scăzut de alcool sau fără alcool va crește, pe măsură ce consumatorii devin mai conștienți de sănătatea

alcool sau fără alcool va crește, pe măsură ce lor. va

Băuturi cold brew: Cafeaua și ceaiul preparate la rece vor continua să fie preferate datorită aromei mai blânde și mai puțin amare, atrăgând un public mai larg.

„Newstalgia”: Reinterpretarea preparatelor clasice într-o manieră modernă va fi la modă, combinând confortul nostalgic cu inovația culinară. Nu toată modernizarea tradiționalului o să reziste, fine diningul e trend descendent, însă câștigă teren restaurantele casual.

și

Sustenabilitate și aprovizionare locală: Consumatorii vor prefera restaurantele care utilizează ingrediente locale și practici sustenabile, chiar dacă acest lucru implică prețuri mai mari.

Alimente „swicy”: Combinația de arome dulci și picante va fi în tendințe, cu produse precum chipsuri picante și sosuri dulci-picante câștigând popularitate.

Alimente fermentate și murate Produse precum legumele murate, kimchi și kombucha vor fi apreciate pentru aromele intense și beneficiile pentru sănătate, promovând totodată sustenabilitatea.

: pentru sănătate, promovând totodată

Ingrediente acvatice: Se preconizează o creștere a utilizării ingredientelor provenite din mediul acvatic, cum ar fi algele și alte plante marine, în diverse preparate culinare.

bază criză

Alimente de bază pentru situații de criză: Produsele alimentare cu termen lung de valabilitate, precum cele liofilizate sau conservate, vor deveni mai populare, reflectând o preocupare crescută pentru pregătirea în fața situațiilor neprevăzute.

liofilizate sau conservate, vor deveni reflectând situațiilor neprevăzute.

VEGANUARY Cum să începi anul cu mai multe legume și fructe fără să ții dietă

Veganuary este o mișcare globală care provoacă oamenii să exploreze rețete savuroase, fără a include în alimentație ingrediente de origine animală, în prima lună din an, iar dacă vă întrebați de unde să începeți, v-am pregătit câteva idei de preparate vegane care își propun să arate că alimentația plant-based este delicioasă și surprinzător de simplă.

Începem, așadar, cu o idee de mic dejun vegan: omletă de tofu. Așa este, ați citit bine, omletă de tofu, și nu cu tofu pentru că această rețetă nu conține deloc ouă. Pentru preparare avem nevoie de ulei de măsline, tofu, ceapă verde, spanac, turmeric, piper negru și, opțional, roșii. Pentru a obține textura de omletă, se zdrobește bucata de tofu cu o furculiță într-un bol, iar pentru a-i da culoarea specifică se adaugă turmeric. Apoi, se prăjește într-o tigaie cu ulei de măsline încins, se adaugă legumele și piper după gust, iar după cinci minute în care se amestecă permanent, omleta noastră de tofu este gata.

Cui nu-i plac clătitele dimineața? Varianta vegană a acestui preparat este cât se poate de simplă: făină, zahăr, praf de copt, lapte de soia sau de migdale, esență de vanilie și ulei de floarea soarelui pentru prăjire. Se amestecă toate ingredientele într-un bol, cu excepția uleiului, iar opțional puteți adăuga în amestecul rezultat fructe sau ciocolată neagră, care, de cele mai multe ori, este vegană.

Pentru prânz, ce ați zice de o supă de conopidă? Pe lângă ingredientul-vedetă, vom avea nevoie de usturoi, chimion, fulgi de chilli, ulei de măsline, bază pentru mâncare cu gust de legume, lapte de cocos, sare și piper. Conopida și usturoiul sunt condimentate cu chimion și flugi de chilli și puse la cuptor până ce capătă o tentă aurie. Apoi, laptele de cocos și baza pentru mâncare sunt adăugate într-o oală și lăsate la fiert. Când laptele a început să fiarbă adăugăm usturoiul și conopida și mai lăsăm pe foc încă zece minute. La final, dăm totul prin blender, iar supa noastră este gata.

La cină haideți să servim un chilli vegan. Pentru acesta ne trebuie: ulei de măsline, ceapă roșie, piper, cartofi dulci, coriandru, făină, roșii, pastă de ardei chipotle, fasole albă, fasole roșie și, opțional, smântână pentru gătit vegană. Călim ceapa în ulei, adăugăm cartofii dulci și îi gătim alături de ceapă pentru cinci minute, apoi adăugăm făina, coriandrul, roșiile, pasta de ardei și fasolea. Peste acestea turnăm apă și mai lăsăm 20 de minute la gătit la foc mic. La final, dacă ne dorim, putem adăuga smântână de gătit. Cea mai bună garnitură pentru acest preparat, în opinia veganilor, este quinoa.

Pentru felul principal recomand un stroganoff de ciuperci pentru care vom avea nevoie și de: paste fettuccine, ceapă roșie, usturoi, unt vegan, paprika, muștar Dijon, sos de soia, bază pentru mâncare cu gust de legume, smântână pentru gătit vegană, lămâie, sare, piper și cimbru. Gătim pastele după preferințe, apoi, într-o tigaie, călim ceapa, usturoiul și ciupercile. Când acestea sunt gătite, adăugăm paprika, sosul de soia, muștarul și baza pentru mâncare diluată în apă și mai gătim până începe să fiarbă. La final adăugăm cimbrul, sucul de lămâie și smântâna pentru gătit. Amestecul final se toarnă peste paste și preparatul nostru vegan e gata de servit.

A zis cineva desert? Ce spuneți de un cheesecake vegan? Pentru prepararea sa ne trebuie: biscuiți digestivi, unt vegan, cremă de brânză vegană, zahăr pudră, lămâie și smântână vegană. Pentru blat, mărunțim biscuiții, pe care îi amestecăm apoi cu untul topit, iar pentru cremă amestecăm toate celelalte ingrediente, le așezăm peste blat și lăsăm cheesecake-ul nostru la frigider pentru minimum două ore. La final, pentru ornare, luăm gemul nostru preferat și îl punem deasupra feliei de cheesecake.

Fie că vrem să adoptăm un regim vegan sau doar vrem să explorăm noi opțiuni culinare, Veganuary este cel mai bun moment și prilej de a face acest lucru chiar la început de an, când toți suntem puși pe schimbări majore și decizii mărețe. Deci, de ce să nu profităm de această mișcare globală pentru a adăuga mai multe preparate vegane în meniul nostru zilnic?

Ce bem în 2025?

Cuvintele de ordine pentru băuturi în noul an: organice, orgasmice și botanice, locale și globale, fuziuni, dar și licori din pruni.

Organice & orgasmice. Plăcerea de a consuma, desigur, în doze responsabile, băuturi organice va cunoaște cote maxime. Vom bea spirtoase durabile și ecologice și vom sta cu ochii pe distileriile care scurtează traseul de la fermă la sticlă și micșorează amprenta de carbon. Ierburi organice, fructe de sezon și grija față de un mediu curat ar urma să ne umple paharele. Că de golit, ne descurcăm și singuri.

Botanice. Elementele vegetale vor fi încorporate în mod creativ, tot mai frecvent, de către mixologi în cocktailuri cu conținut scăzut de alcool sau chiar deloc, pentru a conferi o savoare botanică străvechii noastre socializări om cu om sau om cu sticlă, după pofta fiecăruia. Ni se vor planta în pahare aquafaba (lichidul acela vâscos rezultat din fiertura năutului) pentru emulsii și spume, sucuri cu infuzie botanică și cocktailuri pe bază de kombucha sau bitter de ciuperci, pentru duști de „mocktails” și alte fuziuni care nu amețesc, ci te țin treaz.

Locale & globale. În 2025, vom privilegia terroir-ul local - vom bea din ce va crește la noi (mă rog, fiecare țară producătoare la scara ei, cum ar veni), ca să susținem agricultura națională.

În același timp însă, nu vom închide ochii la tendințele globale, ci vom pregăti pahare înalte pentru fuziuni de toate soiurile: Anul Nou ne va îmbia cu un melanj de ingrediente și de tehnici în care își vor da concursul vedete internaționale, precum condimente asiatice, fructe sud-americane și ierburi mediteraneene. Coriandrul, anasonul stelat și turmericul vor evada din cămară, de pe platouri și din farfurii pentru a da buzna în pahare. Ni se vor prepara margarita de expresie niponă cu yuzu și un soi de boia iute ori mojito thailandez cu busuioc. Agavele se vor bucura în continuare de mare prețuire și-n deșert, și-n regiuni mănoase. Cei din zonele temperat continentale vom da în mintea tropicală și vom aduce în pahare aromele eternelor vacanțe cu banane, mango, fructul dragonului, papaya și nuci de cocos.

Ochii lui Dobrin. Țopăim la calificarea naționalei de fotbal, dar ignorăm domenii în care chiar suntem campioni: în mod curent, România e lider în producția de prune în Uniunea

Europeană (și locul cinci la nivel mondial, la ce altceva stăm atât de bine?). Așa că vom bea în continuare țuica noastră cea de toate ocaziile - mai țineți minte sticla care avea două prune pe etichetă, motiv pentru care i s-a spus „ochii lui Dobrin”, datorită asemănării cromatice? 2024 a fost un an bun pentru producție, deși a fost secetă, așa că prunele au avut puțină zeamă, prunii bătrâni le-au dat clasă livezilor tinere, iar fructele de vară le-au bătut pe cele de toamnă și tot am fost campioni continentali. E de sperat că în 2025 vor fi tot destule pentru țuică, fiindcă dacă se vor împuțina, rămânem fără magiun - nu uităm că mâncarea e fudulie, băutura-i temelie, parcă așa era? - și ar fi păcat. Hai noroc!

6 locuri unde bei o cană cu ceai într-o atmosferă plăcută

Unele dimineți de iarnă sunt perfecte pentru a le petrece în compania unei cărți bune și a unei cești cu ceai din care ies aburi. Pentru toți cei care deja visează la acest moment, am făcut această listă cu locuri care au în meniu ceaiuri bune și o atmosferă plăcută:

București

Serendipity

 Dumbrava Roșie nr. 12

 0747.079.666

Serendipity este una dintre ceainăriile vechi ale orașului și care în ultimii ani a dezvoltat și partea de bistro. Pe lângă ceaiuri bune, vei găsi aici și o librărie, expoziții de pictură și fotografie sau seri de muzică live.

Brașov

Zuze

 Bihorului 11

 0786.131.131

La Zuze vei găsi atmosferă plăcută, un local decorat foarte frumos și multă creativitate, ceai bun și de toate felurile. Dar și un personal amabil și, de asemenea, mâncare delicioasă.

Cluj

Doamna T

 Napoca 10

Tel: 0753.043.112

Ceainăria de aici poartă numele Doamnei T, o figură feminină plină de farmec, surprinzătoare și energică creionată de prozatorul Camil Petrescu în romanul său „Patul lui Procust”. Este un loc în care vei descoperi o atmosferă pe măsură și un meniu cu multe ceaiuri.

Timișoara

Alice Kyteler

 Piața Unirii 9

 0721.884.937

Numele acestei cafenele face referire la prima persoană care a fost condamnată pentru vrăjitorie în Irlanda și a cărei urmă s-a pierdut după ce a evadat înainte să fie executată. Poate a ajuns la Timișoara… Cert e că vei găsi în meniul de aici multe „poțiuni magice”, care sunt, de fapt, ceaiuri mai deosebite și servite cu multă imaginație.

Iași

Caferamica

 Vasile Alecsandri 4

 0751.715.717

În Iași există acest loc în care poți să savurezi un ceai, dar și să faci cana în care să-l bei pe următorul. La Caferamica se țin multe astfel de ateliere care te vor învăța cum să modelezi ceramica și să o transformi în ce vrei tu.

Constanța BOTANICA

 Mircea cel Bătrân 129

 0736.077.136

Botanica este unul dintre cele mai frumoase locuri din Constanța: o florărie / cafenea / cocktail bar / terasă / ceainărie. Ești doar la 11 minute de mers pe jos de plaja Neversea și e cu siguranță locul ideal pentru a începe o dimineață friguroasă cu un ceai.

Karpaten susține capitolul LIFESTYLE din Zile și Nopți.

VIAȚA CA VACANȚĂ!O

karpaten.ro

Lifestyle

powered by

Evenimentul începutului de an:

„MINUNI DE ROMÂNIA”,

de Cristina Bălan, pentru ELYSEE

Linia de parfumuri „Minuni de România” este o călătorie olfactivă ce adâncește legătura dintre tradițiile, simbolurile și esențele celei mai pure forme de frumusețe românească. De la vibrațiile seducătoare ale unui NOR ce te îmbrățișează în mister, până la dorința arzătoare a unui DOR ce te cuprinde în adâncurile sufletului, fiecare parfum devine o poezie neîntreruptă. Te regăsești în HORA ce te prinde într-un dans irezistibil, în timp ce umbrele unui AMURG te poartă spre un VIS românesc, autentic și pur. Când visul se stinge, te răsfeți în prospețimea dată de ROUA dimineții, iar FIOR-ul unui nou început te provoacă să te regăsești. Legenda românească DRACOOLA nu mai este doar o umbră misterioasă, ci devine un zâmbet strălucitor, ce îți șoptește: „History can be fun!”. Povestea „Minunilor de România” se reinventează magistral.

ROMAN – Compoziţie: iarbă cosită / crăiţe / muşchi de stejar / note ozonice de izvor de Carpaţi / cedru / violete / răşină de brad / piele / patchiuli

IA – Compoziţie: fragi / fructe de pădure / Mâna Maicii Domnului / Regina Nopţii / garofiţă de mai / liliac / mosc / struguri roşii

ROUA – Compoziţie: fragi / zmeură / afine / trandafir / ghimbir / crăiţe / lăcrămioară / caramel

VIS – Compoziţie: coniac / crăiţe / narcise / Regina Nopţii / violete / Ylang Ylang / tuberoză / osmanthus / patchiuli / tonka / ambră / santal

FIOR – Compoziţie: tabac / miere / frunze uscate de nuc / cumin / şofran / scorţişoară / labdanumn / castoreum / absint / piper roz

uscate de nuc / cumin / şofran / scorţişoară /

NOR – Compoziţie: lămâie / note ozonice / magnolie / iasomie / muşchi de stejar / gaiac / piper roz / neroli / mosc alb

HORA Regina Nopţii / iasomie / Mâna Maicii Domnului / piersică / frăguţe / prune / labdanum / miere / vetiver

– Compoziţie: iasomie / Mâna Maicii Domnului / piersică / frăguţe / prune / labdanum / miere /

DOR – Compoziţie: note marine / piper / ginger / cardamon / lavandă / boabe tonka / piele şi note animalice / muşchi de stejar / cedru / patchiuli

AMURG – Compoziţie: coniac / tutun / cafea  / ciocolată neagră / migdale / loukhum / agarwood

DRACOOLA – Compoziţie: fructe de pădure / portocale roşii / muşchi de stejar / vanilie de Madagascar / mosc / ambră / franckinsence

România are acum o primă „amprentă” olfactivă, unică şi remarcabilă. Anul 2025 începe magistral cu explozia de arome „Made in RO” ale singurului parfumier oficial român: Cristina Bălan.

Descoperă Thailanda, țara zâmbetului!

Ce destinație ai putea alege pentru vacanța ta, dacă nu țara recunoscută pentru cei mai zâmbitori și primitori oameni? Thailanda este locul ideal pentru a descoperi fascinanta istorie a Asiei de Sud-Est, pentru a afla mai multe despre budism, a experimenta preparate culinare inedite, a vizita palate regale opulente sau temple milenare, dar și pentru a admira peisaje ce-ți vor tăia respirația. Haide să descoperim împreună câteva motive pentru care să alegi Thailanda!

Plajele inedite

Plajele din Thailanda sunt recunoscute pentru nisipul fin și sunt încadrate, pe de o parte, de apele turcoaz ale Oceanului Indian, iar pe cealaltă parte, de jungla luxuriantă și animată de energicele maimuțe. Peisajul unic este întregit de bărcuțele tradiționale în zeci de culori și numeroasele insulițe acoperite cu vegetație și forme inedite. Printre cele mai cunoscute plaje din Thailanda se numără: plaja Railay din Krabi, Maya Bay din zona insulelor Phi Phi, plaja Nai Harn din Phuket, plaja Chaweng din Koh Samui sau plaja Phra Nang Cave din Krabi.

Sanctuarele dedicate protejării elefanților

Elefanții sunt o parte importantă din cultura thailandeză. Aceștia sunt prezenți în literatura națională, în operele de artă, iar pentru că majoritatea populației este budistă, elefanții sunt considerați sacri. Astfel, în Thailanda vei avea oportunitatea de a interacționa și de a afla mai multe despre stilul de viață al elefanților. În cadrul vizitelor, o să aveți ocazia de a-i hrăni sau de a înota cu aceștia.

Masajele thailandeze și tratamentele wellness

Masajul thailandez este recunoscut la nivel mondial, iar dacă ajungi în Thailanda nu poți rata această experiență! Masajul poartă denumirea de Nuad Bo Rarn și reprezintă o formă de vindecare tradițională de peste 2500 de ani. Saloanele de masaj pot fi întâlnite la fiecare pas, chiar și pe plajă, iar prețurile sunt accesibile.

Templele budiste și siturile arheologice

Regatul Thailandei are una dintre cele mai lungi istorii din sud-estul Asiei. Astfel, aici vei regăsi numeroase situri arheologice, precum cele de la Sukhothai, Lopburi și Ayutthaya. De asemenea, poți vizita templele budiste precum Wat Phra Kaew din Bangkok, unde poate fi admirată statuia lui Buddha din jad. Templele și siturile arheologice sunt locul ideal pentru a afla mai multe despre cultura și tradițiile acestei destinații.

Gastronomia thailandeză

Bucătăria thailandeză este cunoscută în întreaga lume pentru aromele sale complexe și variate. De la tarabele stradale care oferă preparate locale delicioase la restaurantele rafinate cu vedere la ocean, vei găsi o gamă largă de opțiuni culinare. Nu rata ocazia de a savura preparate tradiționale, cum ar fi Pad Thai sau Tom Yum, precum și fructele de mare proaspete.

foto: karpaten.ro

Piețe tradiționale și shopping

Pentru iubitorii de cumpărături, Thailanda este un adevărat paradis. Aici poți alege să faci cumpărăturile în zonele cu magazine de brand internațional, buticuri haute couture cu creații ale designerilor locali sau poți experimenta o sesiune de cumpărături în piețele tradiționale.

Cea mai cunoscută piață tradițională din Thailanda este Piața de weekend Chatuchak, care numără aproximativ 8000 de tarabe și poți cumpăra plante, mâncare stradală, bijuterii, dar și obiecte de artă, haine, antichități și chiar mobilier. Un alt loc impresionant este piața plutitoare Damnoen Saduak, unde vânzătorii își vând produsele direct din barcă. În timpul plimbării cu barca pe canalele înguste poți cumpăra legume, fructe sau dulciuri.

Peisajele naturale

Thailanda dispune de peste 150 de parcuri naționale, ideale pentru cei în căutarea aventurii și a peisajelor inedite. Aici te poți aventura într-o excursie în junglă pentru a admira fauna și flora locală, poți să admiri cascade unice în lume, dar și să te bucuri de o sesiune de rafting pe râurile repezi sau să încerci un circuit de tiroliene. De asemenea, iubitorii de apă pot lua parte la excursii pe mare pentru a se bucura de sesiuni de snorkeling inedite, dar și pentru a explora cu caiacul peșterile marine.

www.karpaten.ro

de ALIN GĂLĂŢESCU

Simbolul anului 2024 în moda românească: NISSA

În anul ce tocmai s-a încheiat, dintr-o reţea excelentă de magazine de prêt-à-porter care a cucerit întreaga ţară, „NISSA” a devenit și un simbol de fashion elevat, show-ul brandului din cadrul MB-Bucharest Fashion Week 2024 fiind, de departe, cel mai amplu, complex și bine coordonat dintre toate cele prezentate de către designeri români.

Calitatea show-ului s-a manifestat începând cu oaspeţii prezenţi, cu un front row cum rar se întâlnește la noi, până la reinventarea unei săli altfel reci și neprietenoase – Sala de Marmură din Casa Presei Libere –, transformată într-un foarte corect și remarcabil spaţiu de prezentare, asemenea celor din capitalele modei, și până la colecţia în sine, prezentată de un foarte interesant grup de modele, unele dintre cele mai bune din România, alături de o selecţie impresionantă de invitate de la Milano, aparţinând celor mai diverse tipologii prezente vreodată la noi într-un show de modă.

Colecţia în sine a reprezentat, în fapt, regalul momentului de graţie „NISSA” 2024, fiind una complexă, rafinată, plină de eleganţă, cu detalii multiple și bine controlate, expresivă și surprinzătoare. Cu un stilism de calitate, o doză remarcabilă de modernitate, coerenţă și expresivitate, ea s-a distins dintre toate momentele din cadrul noului festival. Bravo! Nu degeaba a câștigat, la finalul anului, ELLE STYLE AWARD 2024 pentru „Cel mai bun brand românesc de modă”. NISSA merită astfel să devină cu adevărat simbolul anului trecut în moda autohtonă! Așteptăm cu încredere să vedem ce se va întâmpla în anul care de-abia a început!

Text

Arta bijuteriei contemporane, o poveste despre transformare și inspirație

RROMANA MATEIAȘ

Ce te-a inspirat să creezi colecția The Seed of Life și ce semnificație personală are acest concept pentru tine?

Provocarea pentru realizarea acestei colecții a fost lansată de Andreia Gabriela Popescu, curatoarea unui grup de studenți ai Școlii de Bijuterie Contemporană Assamblage aleși pentru a participa la târgul de bijuterie Inhorgenta 2024. Andreia a selectat acești ambasadori remarcând în stilul fiecăruia conceptele originale, tehnicile și materialele preferate. Am propus o colecție în care am

omana Mateiaș, o artistă cu rădăcini adânc înfipte în lumea artei, și-a găsit drumul în universul bijuteriei contemporane printr-o poveste fascinantă de transformare și explorare creativă. Crescută într-o familie de artiști, a fost mereu înconjurată de inspirație și diversitate artistică. De la începuturile sale în ceramică, unde a învățat să modeleze delicatele suprafețe ale porțelanului sub îndrumarea mentorilor săi, până la cursurile de design de bijuterie contemporană de la Școala Assamblage, parcursul său artistic s-a conturat prin pasiune și dorința de a învăța continuu. Romana este o povestitoare vizuală, iar fiecare piesă creată este un omagiu adus naturii și transformărilor personale. Colecția sa recentă, The Seed of Life, ilustrează germinarea și metamorfoza, tematici care reflectă nu doar evoluția vieții naturale, ci și propria ei călătorie spirituală și artistică.

integrat suprafețe modelate manual din porțelan alb, texturi din rășină colorată și elemente dantelate din argint, traforate manual. Conceptul acestei colecții de bijuterii și această broșă aduce un omagiu vieții și noilor începuturi prin combinarea formelor, texturilor și elemente care fac trimitere la germinare și etapele de transformare a unei semințe în răsad. Formele folosite pentru broșă construiesc o macro morfologie a semințelor care au o construcție stratificată și un proces de divizare care începe din interior și reprezintă o sursă de viață activă.

Mă regăsesc în acest proces ce reprezintă transformările din viețile noastre, regenerarea și ilustrează o călătorie spirituală. Trecem de la o etapă a vieții la alta așa cum natura trece de la un anotimp la altul.

Piesele tale sunt adesea complexe, cu design-uri multiple, texturi detaliate și culori vibrante. Cum alegi și dezvolți aceste elemente în fiecare bijuterie?

Bijuteriile mele sunt mici construcții din argint gândite pentru a integra și susține reliefuri delicate de porțelan alb și suprafețele colorate spectaculos din rășină. Atenția la detalii și documentarea realizată pe elementele din natură îmi oferă o sursă bogată de inspirație. Îmi place să desenez cu creioane colorate fiecare idee de bijuterie și în acest proces apar variante multiple de compoziție. Eu cred că detaliile mărunte dau unicitate lucrurilor și le transformă în accesorii fascinante. Proiectele se conturează pe hârtie, se construiesc ca un joc din multe piese la care trebuie să găsesc cel mai potrivit loc în funcție de celelalte elemente. Argintul este materialul care leagă totul într-un ansamblu unitar și care mă ajută să structurez micile construcții elegante.

Lucrezi cu porțelan fin, rășină colorată și argint. Ce te atrage la aceste materiale și cum simți că ele îți completează designurile?

Porțelanul are un alb special și îmi permite modelarea unor elemente mărunte delicate. Rășina îmi permite să introduc în proiectele mele culoare, formă, textură. M-am îndrăgostit de acest material la cursurile de materiale alternative în bijuterie făcute la Școala

Assamblage. Proiectele mele devin din ce în ce mai complexe pe parcurs ce învăț lucruri noi.

Colecția The Seed of Life explorează teme precum germinarea și metamorfoza. Cum reflectă aceste idei procesul de transformare și regenerare în viața de zi cu zi?

Colecția reprezintă procesul complex, dinamic, de transformare al fiecărui om. Purtând aceste bijuterii ne aducem aminte că fiecare are o poveste, un drum personal pe care l-a parcurs pentru a ajunge cine este azi. Așa cum semințele plantelor au o structură internă și forme diferite, urmăresc etapele de dezvoltare specifice și sunt influențate de factori externi.

Ai descris bijuteriile tale ca fiind „artă purtabilă” și „sculpturi purtabile.” Cum dorești ca oamenii să se simtă atunci când poartă piesele tale?

Când desenez o bijuterie îmi imaginez în ce context o să fie purtată și cu ce vestimentație. Oamenii preiau din imaginea bijuteriilor și din energia pe care o transmit acestea, se identifică cu mesajul obiectului purtat. O bijuterie exuberantă cu străluciri metalice și culori vioaie, cu detalii rafinate din porțelan inspiră o stare de vitalitate și putere, te face să te simți special, vibrant. Cele mai multe dintre bijuteriile create sunt ansambluri de suprafețe texturate, miniaturi, reliefuri colorate montate în elemente elegante din argint. Jocul creat de lumină și umbre compune suprafețe cinetice, mici opere de artă ce încurajează purtătorul să îmbrățișeze o imagine unică, distinctivă. [...]

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

Spectacolul NEO-GRUNGE

BLACK SHEEP by Cristina Diaconu este câștigătorul Premiului ELYSEEAVANPREMIERE pentru „Cea mai creativă colecţie”, din cadrul evenimentului multibrand „FASHION MOMENTS”, ediţia XV, cu tema „STYLES & TRENDS”, desfășurat la finalul anului 2024. Iată aici un editorial de atitudine a acestei autentice renașteri a unui renumit stil: NEO-GRUNGE.

Creaţii: BLACK SHEEP by Cristina Diaconu / Foto: Alex Posea Model: Nicoleta Tupea

CULTFORTFortăreaţă culturală urbană, Sighișoara

Proiectul de restaurare și

refuncţionalizare a Turnului și

Bastionului Măcelarilor din Sighișoara

a fost premiat în această toamnă în cadrul concursului de arhitectură „Nature Paths”, din cadrul celei de-a 7 ediţii a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6

2024. Autorii, arh. Cristina Constantin si arh. Cosmin Pavel, de la studiolul de arhitectură ABRUPTARHITECTURA, au reușit să contureze un proiect caracterizat de sensibilitate si discreţia intervenţiilor ce se raportează la artefacte descoperite în contextul mai larg al fortificaţiilor Sighișoarei.

Juriul a citit acest proiect în întregul său, atât ca și componentă de restaurare, cât și ca arhitectura spațiului public. Pentru partea de amenajare exterioară s-a apreciat reținerea intervenției, care reușește prin mijloace minimale să asigure o diversitate de activități.

Turnul și Bastionul Măcelarilor fac parte din centura de fortificații a Cetății Sighișoara, sit înscris în patrimoniul mondial UNESCO. Din cele 14 turnuri medievale se păstrează astăzi nouă, dintre care numai patru deschise spre vizitare în 2022. Înaintea proiectului de arhitectură a fost așadar un îndrăzneț proiect de antreprenoriat cultural menit să transforme locul întrun spațiu flexibil, protejat și inspirant pentru sighișoreni și nu numai. O serie de evenimente, printre care ateliere pentru

copii, concerte, piese de teatru, tururi ghidate în oraș, o mică expoziție organizată în turn urmau să reincludă monumentul în viața orașului istoric, dar și să crească nivelul de conștientizare, apreciere și grijă pentru patrimoniul construit. Aceasta a fost premisa de lucru. Atașat zidului de incintă (sec. XIV), bastionul circular (sec. XVII) a înlocuit parțial o barbacană mai veche. Deja în secolul al XVII-lea fortificațiile își pierd rolul militar și sunt treptat cucerite de vegetația spontantă ce acoperă treptat fostul glacis al cetății. La sfârșitul secolului al XIX-lea regăsim bastionul ca grădină privată folosită de o casă din apropiere, coronamentul zidului apare ruinat în fotografiile de arhivă, pentru ca o intervenție de restaurare din anii ’60 să refacă zidurile cu unele completări incerte din punct de vedere al autenticității.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Prin proiect, în cadrul unui parteneriat între Fundația MET și Primăria

Sighișoara, bastionul este redat orașului ca grădină înzidită privilegiată, de această dată deschisă publicului. La nivelul zidurilor, intrevențiile au fost minimale: decaparea tencuielilor recente degradate, curățarea rosturilor de mortarul de ciment și refacerea lor cu mortar de var hidraulic, marcarea golurilor zidite identificate. Toate operațiunile de amenajare au fost ghidate de principiul minimei intervenții, „maximul necesar, minimul posibil” (as much as necessary, as little as possible), respectiv curățarea vegetației parazitare, introducerea unor elemente obiect independente și permutabile: scena, corpul mobil de bar, mobilierul din metal. Experiența deschisă a spațiului bastionului este completată de parcurgerea verticală a turnului, cu priviri piezișe prin fantele de tragere, până la nivelul belvedere de sus. Proiectul și șantierul de restaurare și amenajare au adus laolaltă specialiști din zona patrimoniului: arhitecți, ingineri, arheologi, restauratori, meșteri, până la studenți și tineri în formare, prin includerea în programul școlii de vară MET Heritage 01, în vara lui 2023.

Turnul, o structură poligonală de mici dimensiuni în plan, cu cinci niveluri și șase laturi neregulate, este adosat zidului cu creneluri (sec. XIV) și face parte din prima generație de turnuri, păstrând încă multe elemente din aspectul original (sec. XV). Nu a fost afectat nici de incendiul din 1676, nici de restaurările moderne, fiind astfel unul dintre cele mai valoroase turnuri ale cetății, un adevărat „Lebendigen Museum” (muzeu viu), așa cum îl descrie Gernot Nussbächer.

Proiectul a urmărit, dincolo de refacerea scărilor și a planșeelor (complet sau parțial dispărute), păstrarea a

PAGINA

cât mai mult din substanța istorică. Toate elementele noi sau refăcute sunt recognoscibile ca atare: podina planșeelor din două straturi de dulapi dispuse la 45o, grinzile noi inserate în cuiburile existente, dar realizate din doi dulapi ușor distanțați, scările ce respectă poziția inițială și interpretează scara documentată de un releveu din 1950, structura auxiliară de la nivelul parterului (podestul de acces și grupul sanitar) inserată ca o piesă de mobilier ușor rotită față de zid. La exterior, tencuielile nu au fost refăcute, ci doar consolidate, păstrând pe alocuri vizibilă materialitatea zidului: piatră pentru primele niveluri, cărămidă mai sus. Întrebarea care a ghidat proiectul a fost: cum poate clădirea restaurată povesti mai mult decât înainte? O inventariere atentă a urmelor și indiciilor diferitelor etape de edificare, marcate apoi prin lumină și „etichete-obiect” din metal, invită vizitatorul într-o explorare activă a evenimentelor prin care a trecut turnul (de exemplu: crenelurile primului zid de incintă vizibile la interior și exterior, lărgirea gurilor de tragere pentru a permite folosirea armelor de foc, pardoseala de lut ca măsură antifoc, semnele de dulgheri, urme ale unor incendii, etc). Plasate punctual, echipamente multimedia completează ponderat prin sunet, vizual etc. întâlnirea cu istoria înmagazinată în ziduri.

Intervenția își propune în cele din urmă recunoașterea frumuseții fruste a fortificațiilor și potențarea acesteia prin adăugarea unor elemente și detalii contemporane. Această anume alchimie între nou și vechi, capacitatea de a se pune reciproc în valoare ne fascinează de fiecare dată când lucrăm cu clădiri existente.

Autori: arh. Cristina Constantin și arh. Cosmin Pavel TNA 5377, ABRUPTARHITECTURA

Ce-avem pe umerașe în

Ca fiecare an căruia îi place să se impună și să vină cu schimbări care mai de care mai ochioase, 2025 nu se lasă mai prejos. Rapid se pare că lăsăm în urmă urările clasice de început de an, decorațiunile și bucuria aferente contextului de sărbători și, în schimb, revenim la ocheade spre dulap și minute în șir petrecute printre umerașe. Și acum ce mai purtăm? Pentru luna asta, ne propunem să vă prezentăm câteva din trendurile în materie de fashion pentru 2025. Fie că sunteți împătimiți ai tendințelor sau, din contră, deloc pasionați de actualitățile în materie de piese vestimentare, vă reamintim că inspirația poate veni de oriunde, chiar și atunci când ne așteptăm mai puțin. Enjoy!

Întoarsă pe dos

Cromatică și sustenabilitate

efect, se vrea a fi în lumina

Pielea întoarsă revine în tendințe îndeosebi în colecțiile primăvara/vară. În rândul pieselor din acest material, tenișii din piele întoarsă par să se bucure de o creștere vertiginoasă a popularității, pe lângă genți, fuste sau jachete din același material. Jacheta din piele întoarsă, în special, o piesă clasică, de efect, se vrea a fi în lumina reflectoarelor, complimentând jocurile stilistice. În plus, versatilitatea materialului și textura sa conferă o dimensiune specifică fiecărei siluete.

Fibrele biodegradabile, reutilizarea hainelor vechi și transformarea lor în piese statement devin acțiuni tot mai apreciate în sfera modei. În tandem cu acestea vine și mixul dintre o paletă de culori naturale, precum bej sau verde salvie, și croielile simple. O altă culoare ce pare a fi laitmotivul anului 2025 este galbenul, îndeosebi nuanțele de galben lămâie sau unt. Nuanța din urmă, considerată printre mai marii cunoscători ai fashionului cea mai proaspătă tendință de culoare, s-a regăsit considerabil și în colecții de la Stella McCartney, Gucci sau Joao Maraschin.

Sport

Nu este o noutate faptul că sportul a fost o puternică sursă de inspirație în lumea modei, iar acest lucru continuă să se facă simțit și în comtemporan. În primăvara aceasta am putea vedea din nou amprenta sportivă în ținută. În show-uri de modă, pantalonii de trening au fost purtați cu pantofi cu toc și genți, pentru a oferi un vibe „on-the-go”. Casablanca sau Ferragamo sunt doar două dintre numele ce au readus sezonul acesta în atenţia publicului latura adesea considerată feminină cu ramura sportivă.

Fără bretele

Rochiile fără bretele se strecoară și ele în rândul articolelor ce revin în tendințe. Astfel, pe podiumuri, observăm o apariție spectaculoasă a acestora – o combinație dintre farmecul minimalist și texturile noi, îndrăznețe. MM6 Maison Margiela a adoptat o abordare deconstruită, contopită cu detalii drapate ce au oferit un twist edgy stilului fără bretele. În cadrul LaQuan Smith putem observa o îmbinare a modelului cu imprimeu de șarpe, ce dorește să aducă versatilitate și un aer seducător rochiilor.

Cu și despre Polo

De-a lungul decadelor, tricoul polo părea un etalon al modei masculine. În ultimii ani, însă, această piesă iconică a devenit indispensabilă și în cadrul garderobelor feminine, având o croială modernă și ajustată, care să flateze silueta. În colecțiile primăvară/vară 2025, designerii au ales să combine elementele clasice – gulerul și nasturii caracteristici, cu forme și materiale noi, croieli slim sau chiar versiuni cropped pentru a reda tricoului polo un nou suflu.

Firește, există și alte tendințe ce își propun să domine scena modei anul acesta. Indiferent că ne ghidăm sau nu după ele, acestea pot reprezenta, așa cum am punctat la început, o bună sursă de inspirație – fie ea din categoria „Așa da” sau „Așa nu”. Fiecare își alege propriul stil și vă încurajăm în egală măsură să purtați ceea ce vă place și să rămâneți deschiși pentru noi încercări în materie de fashion, căci niciodată nu știi când o croială te poate suprinde.

TERACOTA MEDIAȘ

O afacere unică în România

Fabrica de teracotă din Mediaș a fost înființată în anul 1906, de către sasul Gref Iulius. Timp de aproape 80 de ani (1938-2015), aceasta a schimbat mai mulți proprietari, printre aceștia numărându-se inclusiv Statul Român. În arhiva fabricii este adunată o colecție amplă de cahle și mulaje de cahle transilvănene, inclusiv reproduceri după sobe rare de la Muzeul Astra din Sibiu. După 118 ani și o mulțime de schimbări sociale, politice și economice, Teracota Mediaș produce aceleași cahle pictate, folosind cuptoarele vechi, rețeta originală de amestecuri de pământ, același număr de manufacturieri și aceeași tehnologie de glazurare și pictare manuală. Din 2015, fabrica este din nou în proprietatea unui antreprenor sas, Uwe Draser. Am vrut să află mai multe despre acest business unic în România, iar la întrebări ne-a răspuns

Radu George, manager general Teracota Mediaș.

Cum v-a venit ideea de a readuce la viață brandul Teracota Mediaș și cum ați reușit să ajungeți la povestea de succes din prezent?

Sincer, inițial, nu am realizat complexitatea acestui business, în momentul în care grupul de firme

SN Deco a făcut achiziția, dar CO-ul grupului, domnul Draser Uwe, a simțit un potențial real și a reușit să transforme o societate care abia funcționa în „bijuteria coroanei” prin vizibilitatea brandului în mediul online și nu numai.

Cât de greu este să revitalizezi un astfel de business în România, care au fost cele mai mari obstacole?

Într-o țară în care sunt foarte prezente sobele din metal importate din China și ai doi producători foarte mari de teracotă presată mecanic, care produc mii de piese zilnic, foarte greu! A trebuit să ne adaptăm în permanență și să găsim o nișă pe care să o acoperim. Cel mai mare obstacol a fost să găsim forță de muncă stabilă. Durează

foarte mult să instruiești o persoană să învețe să

lucreze aceste piese din teracotă, apoi e posibil să părăsească compania și trebuie să o iei de la capăt.

Care sunt principalele provocări în a continua producția folosind tehnologia și metodele tradiționale?

Principalele provocări sunt în a menține funcționale utilajele zilnic. Având în vedere vechimea lor, acest lucru este foarte dificil.

Spuneți-ne un lucru mai puțin cunoscut despre

Teracota Mediaș.

Suntem în permanență deschiși către cei care vor să viziteze fabrica noastră pentru a vedea cum decurge procesul de fabricație. Clienții noștri, dacă doresc, pot să preseze și să picteze piese care o să fie folosite pentru a construi soba lor. Acest lucru este unic în lume și dă posibilitatea acestui client de a face parte din povestea noastră și, în final, din povestea sobei pe care o cumpără de la noi.

Cum arată Teracota Mediaș în momentul de față în cifre?

Cifrele sunt promițătoare în acest an, după mulți ani grei, ne îndreptăm încet spre vremuri mai bune...

Cum vedeți viitorul sobelor din teracotă în contextul tendințelor moderne de încălzire și design interior?

Soba din teracotă poate să fie o piesă principală dintr-o casă atâta timp cât clientul înțelege că o poate personaliza exact așa cum dorește, iar în

www.zilesinopti.ro

interiorul ei se poate monta serpentina, care poate deservi fără probleme 8-9 calorifere. Deci, pe lângă faptul că ai în casă o sobă superbă și poți să vezi focul care arde în ea, efectiv ai o microcentrală care încălzește toată casa.

Există dorința de a vă extinde și pe alte piețe din afara României?

Da, ne-am extins deja, am exportat aproape în toată Europa și sobe premontate, pentru care am reușit să obținem certificări, dar și sobe mari, iar sobarii colaboratori se deplasează și execută montajul.

Cum colaborați cu instituții precum Muzeul Astra din Sibiu sau alte organizații pentru a promova patrimoniul cultural al sobelor tradiționale?

Muzeul Astra a fost întotdeauna un partener de nădejde, domnul Ciprian Ștefan ne-a susținut și ne-a acordat tot sprijinul prin participarea noastră la majoritatea evenimentelor desfășurate în incinta muzeului, inclusiv o expoziție de cahle presate și pictate manual. Iar doamna Karla Roșca, care se ocupă de departamentul de ceramică în cadrul acestui muzeu, ne-a pus la dispoziție cataloage și fotografii cu cahle vechi, pentru a face replici după aceste piese. În momentul de față, fabrica de teracotă din Mediaș are expoziții active în Viscri, în locația Viscri 32 și în incinta bisericii fortificate, la cetatea din Rupea, în incinta bisericii fortificate din Biertan și, după cum am mai spus, la Muzeul Astra.

Există planuri de diversificare a produselor sau de adaptare a designului cahlelor pentru a atrage noi piețe sau generații?

Adaptăm în permanență modelele noastre pentru piața din România, oferim cahle cu modele clasice sau moderne, inclusiv cahle care pot să fie folosite la placarea pereților din bucătării, băi sau alte locuri.

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

FASHION MOMENTS 15

„STYLES & TRENDS”

La finalul anului 2024 a avut loc, la Hotelul CARO din București, cea de-a 15-a ediţie a prestigiosului eveniment de modă „FASHION MOMENTS”. Tema serii, „STYLES & TRENDS”, a provocat designerii să-și redefinească direcţiile creative principale și să exploreze legătura lor cu valorile modei internaţionale.

„La această nouă ediţie a FASHION MOMENTS a fost radiografiată familia de STILURI și TRENDURI - viabile inclusiv internaţional - prezente în viziunile designerilor români selectaţi atent, o autodefinire publică și o analiză proprie intensă, expresivă și amplă. O reușită deplină! EU CRED ÎN MODA ROMÂNEASCĂ!”, a declarat Alin Gălăţescu, organizatorul și directorul artistic al evenimentului.

„FASHION MOMENTS” a adus împreună nume consacrate și designeri români aflaţi la început de drum, într-un spectacol impresionant al creativităţii: Iza Van Dee/ Raluca Soare/ Denis Predescu/ The Black Sheep by Cristina Diaconu/ Maam With Love by Alexandra Sandu/ Idyllic by Corina-Elena Gheliuc/ CarmeR by Carmen Roata/ Bianca Prundeanu

Accesorii: Atelier Danessa.

Într-o atmosferă vibrantă, participanţii au fost cuceriţi de muzica LIVE, inedită pentru un show de modă, oferită de talentaţii Gabriel Bălașa - „Balasa Percussion” - la Hang Drumm și Pan-Tam și Maxim Belciug la chitară. Styling-ul complementar, impecabil, a fost asigurat de echipa profesionistă de make-up condusă de Laura Perian și de coafuri inovatoare realizate de Erika Gonczi Hair Design.

Au fost prezente pe podium persoane publice precum Crina Abrudan, Ioana Picoș (actriţă), Andreea și Alexandra Chiriţescu (actriţe), Romina (Metropola TV), Roxana Gheorghian (Prima TV) și doamnele din comunitatea Cardinalia.

Această ediţie a „FASHION MOMENTS” nu a fost doar un spectacol de modă, ci și o celebrare a talentului românesc, a pasiunii și a inovaţiei. Publicul a plecat inspirat, descoperind noi direcţii stilistice și povești captivante spuse prin designul vestimentar într-o perioadă tulbure, ce are nevoie de astfel de evenimente pozitive și complexe pentru a ne echilibra sufletește și social.

PAGINA

Foto / Video: Remus Nicolaescu

Evenimentul a fost posibil cu sprijinul partenerilor dedicaţi: CARDINALIA, AV Hive, Nazzuro Aqua, Artesana și SCAVI & RAY

Partener comunicare: PRagmatIQ by Mihaela Rădăcină

„Fashion Moments” este un eveniment marca Avanpremiere by Alin Gălăţescu.

Recomandări de produse pentru păr în sezonul rece

Iarna acordăm mult mai multă atenție atât sănătății, cât și pielii noastre, ce riscă să fie afectate de asprimea vremii. Nu trebuie să neglijăm o altă parte importantă a noastră, și anume: părul. Purtarea căciulii, zăpada, umezeala și frigul, toate sunt elemente de luat în considerare când vine vorba de aspectul părului, pe lângă tipologia acestuia. Astfel, mai jos se află o listă cu recomandări de produse naturale, potrivite pentru mai multe tipuri de păr:

Părul drept

Este cel care se electrizează cel mai ușor, în special din cauza purtării căciulii sau glugii. Pulverizarea apei de trandafiri este un truc care împiedică neplăcuta senzație de frizzy-hair.

Părul ondulat

Gerul poate usca firul de păr mult mai rapid, iar buclele își pot pierde din volum.Soluția? Apa de cocos cu câteva picături de ulei esențial de lavandă redefinește buclele, dar și hidratează.

Părul creț

Este cu atât mai predispus la despicare față de cel ondulat. Uleiul de argan s-a dovedit a fi un aliat de încredere în hidratarea, regenerarea și menținerea cârlionților. De asemenea, face părul să strălucească.

Părul gras

Oricare dintre tipurile de mai sus poate să fie gras, dar cel drept are tendința de a se îngrășa mai rapid, mai ales la rădăcini. Ceaiul verde rece, folosit pentru clătire, reduce producția exagerată de sebum.

Părul vopsit

Este cunoscut faptul că are nevoie de îngrijire specială din cauza temperaturilor și a tratamentelor chimice. Pe lângă utilizarea

produselor specializate, uleiul de rodie reduce decolorarea și previne despicarea vârfurilor.

Părul fin/subțire

Lipsa de volum este principala problemă a acestuia, iar iarna este cu atât mai vizibilă. Apa cu sare de mare este eficientă în conferirea de volum și menținerea unei coafuri intacte, în caz că folosiți un ondulator de păr.

Părul cu fir gros

Tinde să ia un aspect rigid, ba chiar să fie mai aspru atunci când se confruntă cu temperaturi joase. În acest caz, uleiul de macadamia conferă hidratare intensă, netezire și ajută în gestionarea volumului excesiv.

Părul deteriorat

Indiferent de cauzele deteriorării, acesta are cel mai mult de suferit în sezonul rece, devenind mult mai fragil. Uleiul de migdale reduce căderea părului și conferă elasticitate și protecție.

Acest mic ghid acoperă majoritatea problemelor cu care părul se poate confrunta în sezonul rece. Cu produsele adecvate și adăugarea în rutină a remediilor naturale, părul poate rămâne frumos și sănătos pe tot parcursul iernii.

Destinații Digitale 2025

2025 deja pare că pregătește câteva surprize speciale pentru industria jocurilor video. Zvonurile spun că Nintendo își va lansa noua consolă, Switch 2, în acest an, și dacă nu există întârzieri majore, GTA 6 își va face apariția după o lungă așteptare, de peste 10 ani. Însă, 2025 promite să fie un an interesant în întregime, cu numeroase lansări, de la serii deja cunoscute până la titluri noi. Mai jos, o scurtă listă cu cele mai așteptate jocuri video ale anului 2025.

Inițial, nu ar fi trebuit să fie pe această listă, dar Ubisoft a anunțat că mai sunt necesare câteva mici îmbunătățiri înainte ca assassin’s Creed Shadows să fie lansat. Astfel, așteptăm ca, pe 14 februarie, să apară cea mai recentă parte a seriei Assassin’s Creed, care ne trimite de această dată în Japonia feudală. Jucătorii vor putea alege modul în care abordează misiunile în funcție de personajul pe care îl selectează. Samuraiul Yasuke oferă o opțiune directă, ofensivă, în timp ce shinobi Naoe aduce mai mult cu stilul discret și clasic al jocurilor Assassin’s Creed.

În luna martie, Ken Levine, una dintre figurile cheie din spatele „Bioshock” și „System Shock 2”, revine cu un first person shooter - Judas. O poveste complexă și ambițioasă, în care intri în pielea unei tinere luptătoare, prinsă într-o misiune intergalactică cu scopul de a salva omenirea. Trebuie însă să fii atent la alegerile pe care le faci, căci acțiunile tale au impact asupra narațiunii.

Little Nightmares 3

La prima vedere, seria Little Nightmares, cu o grafică de desene animate și un mecanism de tip puzzle, pare doar o abordare copilărească a groazei. Însă, în spatele personajelor simpatice se ascunde o poveste terifiantă, pe alocuri tulburătoare, care nu are nevoie de cuvinte pentru a-ți face inima să bată. Se pare că în 2025 ar trebui să ne pregătim pentru cea de-a treia parte a acestei narațiuni, Little nightmares 3, care vine cu o abordare co-op și două noi personaje, Low și Alone, care încearcă să evadeze din acest loc ciudat numit Nowhere.

Dacă după ce ai urmărit Dune te-ai gândit că ai putea cu siguranță să supraviețuiești în nisipurile din Arrakis, în 2025 vei avea ocazia să-ți pui abilitățile la încercare.

Dune: awakening este un viitor survival MMO de la creatorii lui „Conan: Exiles”. Începi cu nimic mai mult decât un cuțit și trebuie să îți aduni resursele, să îți construiești un adăpost și să îți formezi propria breaslă în timp ce te lupți cu amenințările celei mai periculoase planete. Și nu, nu este vorba doar despre viermi de nisip.

Awakening

Judas

Dune:

BucurEŞTI aLIVE

 PREMIERE  CLIN D’OEIL: ANA-MARIA IVAN  JURNAL DE BUCUREȘTEAN

 SUNETELE ORAȘULUI: Ofertă muzicală variată pentru bucureșteni în ianuarie

 Performing Arts  Pentru cei mici  LA ȘOSEA: Fine dining  POVEȘTI DIN BUCUREȘTI: GLUTEN GLORY  FitBucurEști: ILIE STANCU  Unde ieșim

 HoReCa  BISCUIT.RO: Câteva tipuri de consumator  Interviuri

ana-MarIa IVan

CLIn D’OEIL: Pag. 104

foto © Andrei Gîndac

www.zilesinopti.ro/evenimente-bucuresti/

Salut, București!

DSemne de primăvară timpurie în teatrul bucureştean

upă o mare lehamite produsă de circul alegerilor, asociată exceselor obişnuite de sărbători, iată că am intrat, mai mult sau mai puţin vioi, în noul an, deci am putea închide în sertarele memoriei experienţele deja “digerate”, indiferent de natura acestora, şi să începem a medita la ce ne poate rezerva 2025 în materie de pretexte de going out prin urbea noastră.

Semne bune anul are, cel puţin în privinţa artelor spectacolului, a teatrului în special, fiindcă zicala ‘nu aduce anul ce aduce ceasul’ chiar se dovedeşte a avea un sâmbure de adevăr dacă baleiem câteva dintre spectacolele lansate în noiembrie-decembrie, după încheierea marilor festivaluri culturale acaparatoare de interes (FNT, SoNoRo, Iridescent, Les Films de Cannes), care, practic, intră în programul curent al teatrelor bucureştene abia acum, în ianuarie, şi cărora li se adaugă o serie de premiere care sunt prinse deja în calendar. În fapt, sunt atât de multe montări noi care ar merita încercate în serile din iarna asta, încât ne e imposibil să le cuprindem aici pe toate.

Pentru a prelungi starea de bine dobândită în recenta vacanţă, cea mai tentantă categorie de spectacole este, evident, comedia, unde listadeschisă de must-see-uri precum Tertium (Non) Datur de la Odeon, al lui Silviu Purcărete, spectacol inspirat de textele bulevardiere ale lui Sacha Guitry, sau Billy Şchiopul de la Teatrul de Comedie, o nouă explorare semnată de Vlad Massaci (după Locotenentul din Inishmore de la Teatrul Mic) a umorului sumbru specific lui Martin McDonagh - s-a extins recent prin premierele anunţate la TNB (În largul mării, comedia cu canibali a lui Mrożek), Teatrul Elisabeta (Haos la motel şi Un gelos întors

pe dos) şi, nu în ultimul rând, Teatrul Stela Popescu, prin Moarte la Teatrul de Revistă, originalul spectacol scris şi pus în scenă de către Gabriel Sandu.

În privinţa sumei de propuneri dramatice menite a face spectatorii să îşi pună întrebări serioase vizavi de raportul cu ei înşişi sau cu societatea, întrucât sunt spectacole de factură radical diferită şi alăturarea lor într-o enumerare formală ar fi un pic ciudată, mă voi limita doar să spicuiesc dintre cele care au avut premiera la finele anului trecut: Oleanna (Teatrul Excelsior), Digital Freud (Teatrul Apropo), Matca (Teatrul la Mustaţă), Teatrul Metropolis (Ofelia. Afterlife), plus cele două spectacole-eveniment care merită cu prisosinţă a fi descoperite şi savurate în detaliu, Anna Karenina de la Teatrul Mic, al lui Dumitru Acriş, şi Mary Stuart de la Naţional, al lui Andrei Şerban, care, după Oedipul de la Bulandra, continuă lucrul pe textele lui Robert Icke. De asemenea, dintre premierele lunii ianuarie, nu ar trebui ratate (măcar) Viaţă bună de la Teatrelli, în regia lui Theodor-Cristian Popescu, şi Zbor deasupra unui cuib de cuci, punerea în scenă de la Nottara semnată de Vlad Cristache, fiindcă nu au cum să nu surprindă, într-un fel sau altul.

Ca să n-o mai lungim, varietatea şi diversitatea producţiilor intrate luna aceasta în repertoriul teatrelor din Capitală, deopotrivă ca tematică şi abordare regizorală, arată că anul dă semne de-a dreptul primăvăratice prin prospeţimea propunerilor, dar, evident, fiecare dintre noi îşi va trage în final propria concluzie. Până la acel final mai e însă destul timp, căci 2025 abia a început şi multe experienţe, teatrale sau nu, încă aşteaptă să fie trăite.

Ioan BIG, publisher

Orfevrăria teatrală a lui Silviu Purcărete

La despărțirea de Silviu Purcărete, după singura mea întâlnire cu domnia sa, i-am spus neted, în urma interviului în care a fost mai degrabă scump la vorbă, evitând ieșirea sub luminile rampei, unde-l pofteau întrebările mele: „Mi-ați lăsat impresia unui meșteșugar din teatru, care și-ar dori să fie lăsat în pace, ca să-și vadă de teatru”.

„Da, probabil cam așa este”, a răspuns sec acest orfevrier teatral, care a creat artă din materiale prețioase, apreciate de aici până în Țara Soarelui Răsare.

La o nouă montare la Teatrul Odeon - am socotit „Lexiconul amar” revenirea en fanfare a unui regizor unic în orașul din care provine, căci, în fond, ravisantul spectacol

„Gertrude” a fost pus în scenă la TNB doar în virtutea unei promisiuni pe care regizorul i-o făcuse regretatului

Ion CaramitruPurcărete excelează. În misiunea sa de a ridica măștile de pe profunzimea și complexitatea trăirilor omenești, creatorul e liric și teluric, comic și amar, relatează cu lux de amănunte și se zgârcește cu ele, ascunzându-le în subtext.

„TERTIUM NON DATUR” e traducerea teatrală a unui dicton latin, în cazul de față, aplicat comediei bulevardiere. Aceasta poate fi doar bună sau proastă, a treia cale nu există. Iar a lui Purcărete e bună, punând în scenă texte efervescente ale ușor sub-apreciatului Sacha Guitry, prolific dramaturg de comedii de bulevard. „TERTIUM...” suie umorul cu care e tratat amorul pe piedestalul pe care-l merită, așa cum îi ieșise

regizorului la Comedie, în „farsa dansantă” cu săli mereu pline „Femeia care şi-a pierdut jartierele”, după Eugène Labiche. Materialele prețioase comune folosite artistic în „Lexiconul amar” și în „TERTIUM...” sunt triada Purcărete-Buhagiar-Șirli, scena de la Odeon și Claudiu Bleonț - deloc mai prejos actoricește, în ultimul spectacol, e Pavel Bartoș; toți regizorii îi intuiesc potențialul comic, însă numai cei mari pot să i-l valorizeze. Un cuvânt bun și pentru ceilalți actori din distribuție - presupun că n-au fost ironizați de Purcărete, știu de acest obicei de la Oltița Cîntec, cu corozivul îndemn „să n-o facem perfectă de la început!”...

Așa cum îi place, „Pygmalion” Purcărete dă viață deopotrivă obiectelor de decor, mutate în litera comediei bufe între acte, și altor stiluri de teatru. În „TERTIUM...”, deschide neîntâmplător farsele despre înșelătorii, încornorări și cocote ale lui Guitry cu un omagiu adus kyōgen-ului. Artă scenică împărtășind cu teatrul no rădăcinile în sangaku, kyōgen e mai dreptul moștenitor, căci e legat de râs, stare emoțională neexprimată îndeobște în no. Obsedantul duet sonor al meșteșugarilor, miniaturile de obiecte și de membre, măștile puse și date jos, rostirea cu misterioasă emfază a unor platitudini sunt lectura fecundă a lui

Purcărete a străvechiului kyōgen, venit, hăt, din China, unde fie ilustra o glumă, fie ceva certat cu rațiunea și cu normalitatea.

Ana-Maria

IVAN

„Am învățat cât de important este să am răbdare cu mine”

Ana-Maria, titlul premierei de la Teatrul Stela Popescu sugerează o poveste destinată entertainment-ului, dar faptul că e pusă în scenă de Gabriel Sandu pare un indiciu că lucrurile nu stau chiar aşa de simplu. La ce ne putem aştepta de la noul vostru spectacol?

Din perspectiva unui „insider”, spectacolul Moarte la teatrul de revistă este mult mai complex decât ar putea sugera titlul său sau asocierile inițiale cu

Pentru publicul

Teatrului Stela Popescu, 2025 începe realmente promiţător, cu premiera în ianuarie, pe scena de la Metropolis, a spectacolului intitulat Moarte la Teatrul de Revistă, scris şi regizat de Gabriel Sandu, artist multidisciplinar a cărui originalitate s-a făcut deja remarcată în Capitală prin montări precum Adrenalină (Teatrul Excelsior), Trauma Kink (TDR) sau Duşmănie V2.0 (Teatrelli). Grefând pe structura teatrală elemente de muzică, coregrafie și proiecții video, Moarte la Teatrul de Revistă prezintă lupta pentru supravieţuire a unui mic teatru de varieteu aflat sub spectrul iminent al închiderii, ca pretext de explorareprin intermediul regizorului adus ca salvator - a trecutului actorilor, dansatorilor și muzicienilor. Rolul solistei trupei teatrului de revistă este interpretat de remarcabila actriţă şi cantautoare ANA-MARIA IVAN, îndrăgită şi apreciată de iubitorii de teatru, musical şi folk deopotrivă, indiferent că am avea în vedere spectacole de la Teatrul Stela Popescu, din a cărui echipă face parte, ca Anatomia unui clişeu, Hedwig and the Angry Inch sau Escu, producţii ale OCC precum Matilda ori Heidi, recitalurile din cadrul Baricada Folk sau one-woman show-ul ei muzical Dragă Ana din festivalul Undercloud de anul trecut. Drept urmare, era firesc să încercăm a afla de la Ana-Maria câteva amănunte despre acest incitant nou spectacol.

„teatru, muzică, dans, sânge și sclipici”. În ciuda aparenței de entertainment pur, spectacolul transcende granițele superficialității, explorând teme și registre profunde. Faptul că este conceput de Gabriel Sandu confirmă această complexitate: textul, regia și structura spectacolului invită la reflecție, atât pentru actori, cât și pentru public. „La revistă avem de toate/ Este mare varietate/ De ne vezi showul o dată/ Nu ne mai uiți niciodată.”

Așadar, este un spectacol total, viu, care te solicită, te provoacă și în interiorul căruia poți descoperi în tine, ca actor, calitățile unui adevărat entertainer de revistă, care cântă, dansează cu precizie și strălucește, indiferent de volumul de muncă și de registrele diferite ale fiecărui moment. [...]

Interpretezi în spectacol rolul solistei trupei teatrului de revistă. Cum este personajul Miruna?

Care îi sunt fricile şi pasiunile, obiectivele sau aspiraţiile?

Miruna, după 15 ani petrecuți în teatru, nu mai are răbdare... Simte că potențialul ei nu a fost exploatat la maximum, simte că nu își mai găsește locul în spectacolele pe care le joacă… Este într-un moment dificil în viață: își caută jumătatea, își caută locul într-o lume în care nu se mai regăsește. Se agață de venirea lui

între cât sunt eu în poveste și cât e Miruna, actrița de la revistă. Primele săptămâni am stat umăr la umăr, dar după aceea Miruna și-a găsit drumul ei, iar eu m-am bucurat lucid de proces și de întâlnirea cu Gabriel Sandu.

Care au fost cele mai incitante provocări pe care le-a presupus performativ crearea unui asemenea spectacol?

Toma [regizorul interpretat de Vlad Crudun.r.], îl investește cu iubire și încredere, dar când se simte trădată… tot ce își dorește este să își poată auzi în liniște gândurile… iar pentru asta e dispusă să facă orice… absolut orice.

Joci tot o actriţă, aşa că spune-mi cât din AnaMaria vedem în Miruna şi cum s-a nuanţat personajul tău în procesul creativ?

Personajul meu este o actriță, dar, spre deosebire de Miruna, eu am învățat încă o dată în acest proiect cât de important e să am răbdare cu mine și cu întreg procesul, care a fost mult mai diferit față de un spectacol clasic care debutează cu primele săptămâni de lecturi. La noi, primele săptămâni au fost un mini-cantonament de mișcare cu [coregrafa] Andrea Gavriliu, alături de care ne-am conectat ca grup și am pus o bază solidă pentru ceea ce s-a concretizat într-un tur de forță de peste două ore și 30 de minute. Am încercat cât am putut să luminez întunericul din gândurile Mirunei și să păstrez o limită clară între ce e în gândurile ei și ce e în gândurile mele. Pentru că personajele s-au conturat pornind de la interiorul nostru, a existat un echilibru fragil

Stilistic, spectacolul își asumă statutul de hibrid inedit între teatrul dramatic și cel de revistă. Bucuria și, în același timp, marea provocare a acestui spectacol a fost faptul că el a fost conceput de la zero. În mintea lui Gabi, se conturau de la zi la zi momentele, noi primeam un monolog nou, o nouă scenă, un nou cântec și, în funcție de asta, realizam care sunt relațiile între personaje. Ușor-ușor s-a conturat întreg traseul. Un inside story amuzant a fost concluzia de pe buzele tuturor după finalul primului șnur: „Băi, dar chiar e greu la revistă!” [...]

Ana-Maria Ivan & Vlad Crudu

Foto © Andrei Gindac

„În largul mării”, o comedie despre... alegeri

În luna ianuarie, la Sala Pictura a TNB este programată premiera piesei În largul mării, a lui Sławomir Mrożek, dramaturgul polonez ale cărui comedii ale absurdului au marcat teatrul secolului XX şi se dovedesc, în unele cazuri, mai actuale ca niciodată. Cât de relevantă este În largul mării, parodie a absurdului existenţei umane în ansamblul relaţiilor societăţii contemporane, ne putem da seama din ceea ce se întâmplă în piesă. Naufragiaţi pe o plută în largul mării, trei persoane trăiesc momente halucinante, pentru că singura soluţie rămâne canibalismul, în condiţiile în care hrana s-a sfârşit. Cum niciunul nu se oferă să fie prânzul celorlalţi, cei trei, Grasul, Slabul şi Mijlociul,

organizează alegeri generale şi, prin votul liber exprimat, alesul urmează să ajungă în stomacul celorlalţi. În campania electorală, fiecare dintre cei trei încearcă să-i înduioşeze pe contracandidaţi, în speranţa că nu el va fi cel mâncat, dar conflictele dintre ei se amplifică, iar instinctul se dovedeşte a fi mai presus de raţiune. Teoretic, totul este democratic şi aparent colegial, însă, în practică, fiecare face absolut orice pentru a supravieţui. Cine pe cine mănâncă ajungem să ne întrebăm în spectacolul pus în scenă de Felix Alexa, ce îi are în distribuţie pe Şerban Pavlu (Mijlociul), Emilian Mârnea (Slabul), Victoria Dicu (Grasul), Eduard Cîrlan (Poştaşul) şi Andrei Finţi (Lacheul).

Cu actorul Ciprian Scurtea despre „CINEVA ARE SĂ VINĂ”

Cineva are să vină, drama psihologică scrisă de laureatul Nobel Jon Fosse, pusă în scenă la Sala Mare a ARCUB, de către Chris Simion-Mercurian, reprezintă fără îndoială un must-see pentru cei care încă nu au descoperit-o, inclusiv pentru faptul că acest spectacol de teatru contemporan impresionant, ce spune povestea unei perechi care încearcă să se reconecteze în izolarea unei case de pe malul mării, oferă publicului bucureştean şansa de a se bucura de talentul a doi actori absolut remarcabili, Ofelia Popii și Ciprian Scurtea, parteneri de viaţă şi în realitate, nu doar în montarea de la ARCUB - Hanul Gabroveni.

Date fiind multiplele teme abordate în spectacol, am căutat să obţinem o perspectivă personală asupra acestuia chiar de la interpretul soţului prins pe scenă între dragoste şi gelozie, CIPRIAN SCURTEA, performer încă scump la vedere în Capitală, întrucât face parte din reputata echipă a Teatrului Radu Stanca din Sibiu. Ce tratează, în fond, piesa Cineva are să vină? Din punctul de vedere al apreciatului actor, “e vorba despre frică, care este cel mai puternic sentiment, cea mai puternică stare pe care un om poate să o aibă. Din discuțiile pe care le-am avut cu Chris și cu Ofelia, nu am vrut deloc să mergem în direcții metafizice sau departe de lumea noastră, am vrut să fie vorba, pur

și simplu, despre o relație între un bărbat și o femeie... despre un el și o ea care se află într-o etapă a vieții lor ce pare că nu mai e atât de roz ca înainte și calcă pe o gheață foarte, foarte subțire, care oricând se poate sparge și poate duce la o despărțire sau chiar la ceva mai mult”.

În ceea ce priveşte felul în care s-ar putea raporta spectatorii la povestea dramaturgică, CIPRIAN SCURTEA ne-a spus: “Mi-aș dori ca publicul să plece de la spectacol cu gândul că poate ar trebui să avem un pic mai multă grijă unul de celălalt, să fim poate mai deschiși, mai prezenți, să ne uităm mai bine la cel din fața noastră, în fine... de aici discuția se poate duce întrun miliard de direcții, apropo de social media și de toate chestiile astea care creează senzația de grup, de împreună, când, de fapt, suntem atât de îndepărtați unul de celălalt. Asta e senzația cu care aș vrea să plece spectatorul.. să-l privim în mod real și să fim un pic mai atenți la cel de lângă noi, indiferent cine este, mama, tata, iubita, iubitul, soțul, copilul, pentru că relațiile între oameni mi se pare că sunt foarte diluate și lipsite de profunzime. Societatea de astăzi aproape că te împinge la chestia asta, parcă suntem împreună, dar, în același timp, suntem singuri.” [...]

Citiți interviul complet cu CIPRIAN SCURTEA pe www.zilesinopti.ro

un proiect de Carmen Lidia Vidu la Teatrul Masca

Inspirația mea principală a fost realitatea în care trăim. „Jurnal de România

#AiciSeViseazăLaSchimbare” de la Teatrul Masca s-a născut dintr-o nevoie profundă de a documenta și de a da glas unor frământări colective. De multe ori, teatrul funcționează ca o oglindă a societății, dar în cazul acestui spectacol, am vrut ca el să fie și un megafon. Într-o lume în care schimbarea este strigată în șoaptă, mi-am dorit ca acest proiect să fie o voce clară și asumată.

România este o țară care visează, dar visul acesta este adesea acoperit de frustrare, de lipsa unui dialog real, de un sentiment constant de neputință. Acest spectacol este despre acei oameni care nu au renunțat la vis. Ei sunt motorul schimbării. Dincolo de a fi divertisment sau artă pură, teatrul are o putere politică uriașă. El pune întrebări, provoacă și poate trezi conștiința colectivă. Cred cu tărie că teatrul, atunci când este făcut cu autenticitate și curaj, poate schimba perspective, poate provoca revoluții interioare.

În „Jurnal de România

#AiciSeViseazăLaSchimbare” de la Teatrul Masca vorbim despre visare, curaj și comunitate. Am lucrat mult cu povești reale și cu mărturiile directe ale actorilor. În acest spectacol, echipa de actori este mai mult decât o simplă echipă artistică. Prin ei, arta devine un instrument de schimbare. Vorbesc despre responsabilitatea pe care o avem față de cei din jur. Această echipă nu se teme să abordeze subiecte tabu și să pună întrebări dificile, iar eu sunt mândră că „Jurnal de

Dragos Stoica foto © Mara Oglakci

Mara Bugarin foto © Mara Oglakci

Mara Bugarin și

Carmen Lidia Vidu

România” este o platformă teatrală prin care ei se pot face auziți, pentru că s-a născut tocmai din necesitatea de a-l înțelege pe Celălalt. Cine e el și ce vrea el de la viață? Am stat de vorbă cu actorii, apoi le-am scris jurnalele și am făcut spectacol din ele. Profesional, am făcut transferul de la ficțiune la documentar, adică de la Eu la Celălalt, odată cu proiectul „Jurnal de România”.

Să creezi artă înseamnă să iei o poziție, să îți asumi o perspectivă, să refuzi indiferența. Cred că societatea noastră are nevoie disperată de artă care să vorbească direct despre problemele actuale. Nu îmi doresc ca spectatorii să plece doar impresionați sau emoționați, ci inspirați să acționeze, să se implice în comunitatea lor. Dacă acest spectacol reușește să pună în mișcare o persoană, să o facă să își pună întrebări sau să ia atitudine, atunci scopul nostru a fost atins. Îmi doresc ca teatrul să fie curaj. As vrea ca actorii și publicul să nu se teamă să abordeze subiecte dificile. Dialogul lor poate influența lumea fiindcă lumea are nevoie mereu de viziuni noi. Cred că teatrul, ca orice formă de artă, trebuie să aibă un scop – iar scopul meu este să las o lume mai bună în urma mea.

CARMEN LIDIA VIDU se uită în jurul său și caută povești, oameni, istorii cu „i” mic, pe care le aduce publicului său de teatru și film, în forme artistice care generează emoție. Carmen Lidia Vidu este primul regizor din România care a câștigat atât Premiul GOPO pentru film, cât și Premiul UNITER pentru teatru. Pe ultimul l-a primit în 2021, pentru regia spectacolului „Jurnal de România. 1989”, despre Istoria cu „i” mare a Revoluției, iar pe primul l-a luat în 2015, cu filmul „O scurtă istorie Astra Film”. Din 2017 începe colaborarea cu Festivalul George Enescu, în calitate de regizoare multimedia.

Carmen Lidia Vidu este autoarea unui amplu proiect teatral documentar, numit „Jurnal de România”, care se bazează pe interviuri cu actorii, ale căror opinii nefiltrate, fie ele personale, civice sau sociale sunt mixate pentru a oferi „fotografia mai mare” a istoriei recente a României. Este prezentă pe scena teatrală europeană cu subiecte cercetate de ea pe teme istorice și politice, precum Revoluția din 1989 sau vânzarea etnicilor germani în timpul regimului comunist.

În online, este o puternică voce feministă, un lider de opinie care vorbește despre teme socio-politice, culturale, civice, despre oamenii autentici și locurile pe care le descoperă în documentarele sale.

„Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare”

Scenariul și regia: Carmen Lidia Vidu

Cu: Mara Bugarin, Istvan Teglaș, Voicu Aaniței, Mara Căruțașu, Dragoș Stoica, Alina Crăiță, Valentin Mihalache

Vizual: Mara Oglakci

Styling: Olivia Stoica / Pinkbull Vintage Premiera: 17 şi 18 ianuarie, Teatrul Masca

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

Mara Căruțașu foto © Mara Oglakci

Istvan Teglas foto © Mara Oglakci

Carmen Lidia Vidu foto © Vlad Lăzărescu

CBILLY ȘCHIOPUL la Teatrul de Comedie

u doar două reprezentaţii susţinute în luna decembrie, cu caracter de premieră oficială, Billy șchiopul, de Martin McDonagh, în regia lui Vlad Massaci şi scenografia Iulianei

Vîlsan, reprezintă unul dintre spectacolele ce merită cu certitudine a fi descoperit în debutul acestui nou an la Teatrul de Comedie.

„Poate că unii vor spune că e prea multă cruzime în textul lui Martin McDonagh, Billy șchiopul, dar eu cred că e și multă iubire în această cruzime. E o comedie neagră pentru că ne arată o lume aflată la capătul lumii, unde supraviețuirea este scopul principal, iar sentimentalismul este o slăbiciune. Suprapunerea de cruzime și iubire este și sursa umorului. E o lume irlandeză, dar și românească, în care oamenii fac ce știu ei mai bine: haz de necaz”, îşi defineşte viziunea asupra piesei regizorul Vlad Massaci. Piesa, cu titlul original The Cripple of Inishmaan, este prima din „Trilogia Insulelor Aran” a celebrului autor de origine irlandeză, după Locotenentul din Inishmore - pusă în scenă la noi tot de către Vlad Massaci, în 2022, la Teatrul Mic - şi The Banshees of Inisherin, cea din urmă niciodată jucată în vreun teatru, dar transformată în scenariul unui film regizat chiar de către dramaturg, ce a fost nominalizat în 2023 la nu mai puţin de nouă premii

Oscar. Billy șchiopul a avut premiera mondială pe data de 12 decembrie 1996, la National Theatre din Londra, iar în 2013, piesa a fost montată în regia lui Michael Grandage, la Noël Coward Theatre din Londra, cu Daniel Radcliffe (Harry Potter) în rolul principal. Despre modul în care a conceput ambientul spectacolului pe care Teatrul de Comedie îl propune acum publicului, scenografa Iuliana Vîlsan spune: „Vizitarea aceluiași text a doua oară, împreună cu același regizor, dar care trece prin lumile interioare ale altor actori, mi-a deschis alte perspective de citire, alte detalii ale tăcerii care s-au cerut exprimate... Am plonjat în miturile celților, în universul misterios în care pietrele vorbesc, într-o limbă secretă, despre luptele dintre animalele mitice sau despre fatalitatea iubirii. Valorile acestui univers sunt îmblânzite de umorul care le însoțește. În portretele lor am descoperit puterea naturii și a zeilor, totodată, a călătoriei, a trecerii, a morții, a vieții”.

Din distribuția lui Billy șchiopul fac parte actorii Emilia Popescu, Dorina Chiriac, Marius Florea Vizante, Bogdan Cotleț, Ștefan Voicu, Ilona Brezoianu, Anghel Damian, Marius Drogeanu şi Sandu Pop, iar echipa artistică este completată de: Alin Popa (light design), Adrian Piciorea (sound design) și Dilmana Yordanova (video design).

Marius Florea Vizante, Anghel Damian

Bogdan Cotleț, Dorina Chiriac, Marius Florea Vizante

Sandu Pop, Marius Drogeanu

Emilia Popescu, Dorina Chiriac, Marius Florea Vizante

„Viață bună” – premiera începutului de an la Teatrelli

Călătorie teatrală între Platon și Bergman

În premieră națională, „Viață bună” revine pe scena Teatrelli, din Piaţa Lahovari nr. 7, de această dată într-o etapă a doua de lucru, aceasta fiind premiera cu care Teatrelli deschide anul 2025, pe 20, 21 şi 22 ianuarie. Unul dintre principalii diferenţiatori pe care îi propune Teatrelli în peisajul cultural bucureştean este curajul de a prezenta publicului spectacole „workin-progress”. Regizorul şi actorii explorează alături de spectatori zonele în care poate evolua o viitoare producție finală.

Un astfel de exerciţiu de explorare dincolo de certitudini este şi spectacolul „Viaţă bună”, bazat pe un text de Daniel Brooks, prezentat cu sprijinul Canada Council for the Arts, în primă

fază, în decembrie 2023, sub forma unei lecturi performative. Montarea celei de-a doua etape va transforma scena Teatrelli în spaţiul fără limite în care publicul, amplasat pe cele patru laturi ale camerei, devine martor al unui vortex de interogații și confruntări emoționale.

Regizorul Theodor-Cristian Popescu explorează complexitățile iubirii, dezvăluind șase perspective prinse într-un dialog intens despre experiențe emoționale și vulnerabilitate.

„Dragostea. Există un act rațional, un act de voință la originea ei? E un impuls obscur, creierul generând doar ulterior rațiuni, explicații, motivații? E posibil să existe o relație «deschisă și monogamă»? Ce caută fiecare cu/ prin celălalt?

Theodor-Cristian Popescu

Spectacolul Viață bună imaginează o țesătură de interogații și discursuri teoretice despre dragoste (inspirate de Banchetul lui Platon) cu măcinări sufletești violente (inspirate de Scene dintr-o căsnicie a lui Bergman) într-un teritoriu spațiotemporal abstract, ce îmbină senzații și se ferește de certitudini. Așa își simte viața unul dintre personajele spectacolului, ca o pictură de neînțeles ce caută material pentru o piesă pe această temă obsedantă. Un fel de suspendare, cu singurătate, cu tânjire după ceva sau cineva, cu îndoială, cu flirt. Cu predispoziție spre meditație” - TheodorCristian Popescu.

Cu o distribuţie formată din Ana Bianca Popescu, Cristian Popa, Cristina Toma, Gabriel Răuță şi Silvana Mihai / Cătălina Romaneț, Vlad Ionuț Popescu / Costin Stăncioi, „Viaţă bună” se anunţă a fi un prilej pentru meditaţie asupra trecerii timpului pentru noi toţi.

Spectacolul „Viaţă bună” va avea premiera la Teatrelli pe 20, 21 şi 22 ianuarie, de la ora 19:00. Bilete şi detalii, pe teatrelli.com.

MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ CONTEMPORANĂ

Noul sezon expozițional | MNAC20bis

Noul sezon expozițional de la MNAC București marchează, printr-o serie de expoziții eveniment, aniversarea a 20 de ani de existență a muzeului în sediul său din Palatul Parlamentului. La parter continuă expoziția RĂSUCIREA. TRIUMFUL PROVINCIEI, AMURGUL IMPERIILOR, a doua etapă a proiectului de cercetare inițiat odată cu Răsucirea. 5 niveluri pentru edificarea

Banatului etern (Kunsthalle Bega, Timișoara, 2023-2024). Conceptul este ilustrat printr-un ansamblu neconvențional de arheologie, arte decorative, îmbrăcăminte, produse etnogra ce și produse industriale de masă din patrimoniul a 17 muzee naționale, puse în dialog cu lucrări de artă contemporană din colecția Muzeului Național de Artă Contemporană și din colecții private.

Primul etaj al muzeului prezintă LINII PARALELE.

AVATARURI ALE MODERNITĂȚII ÎN CROAȚIA

1949—1998, proiect organizat împreună cu NMMU, care trasează evoluția artei vizuale croate în a doua jumătate a secolului XX, când Zagreb s-a remarcat ca un redutabil centru internațional dedicat experimentului artistic, printre altele și prin organizarea bienalelor și a mișcării New Tendencies, numită și „ultima avangardă”. La etajul al doilea, în interiorul expoziției permanente LEVIATHAN. ÎN MĂRUNTAIELE COLECȚIEI, publicul are ocazia de a descoperi de această dată o expunere temporară specială, unde sunt incluse lucrări recent clasate în Patrimoniul Cultural Național, semnate de artiștii Horia Bernea și Corneliu Baba.

RĂSUCIREA. TRIUMFUL PROVINCIEI, AMURGUL IMPERIILOR, curatori Călin Dan și Celia Ghyka, MNAC București, 13.06.2024 – 13.04.2024, vedere din expoziție © Serioja Bocsok / MNAC

LEVIATHAN. ÎN MĂRUNTAIELE

COLECȚIEI, concept: Călin Dan, curator: Irina Radu, MNAC București, 26.05.2022 –, vedere din expoziție © Serioja Bocsok / MNAC

Etajul trei și galeria etajului patru găzduiesc o expoziție cu caracter recuperator a regretatei artiste Ioana Nemeș (1979 – 2011), ALL TIMES AT ONCE, care trasează non-linear parcursul devenirii sale artistice, proiectând lucrările pe fundalul complex al proceselor de lucru și al cercetărilor desfășurate de către aceasta. Spațiul Auditorium prezintă STELA LIE. ACASĂ, expoziția personală a unei artiste care definește prin discursul său un teritoriu distinct, al unei domesticități recompuse prin fragmente de interioare în care locuri familiare sau obiecte devin autoportrete ale artistei.

MNAC a lansat şi două proiecte speciale dedicate artei stradale românești, reunind unele dintre cele mai importante voci ale acestui domeniu. Urban Elevation aduce în prim-plan o instalație colectivă impresionantă, acoperind sute de metri pătrați cu intervenții murale realizate de IRLO, Alex Baciu, Atoma, KERO, Pisica Pătrată, Cristian Scutaru, KSELE, Flaviu Rouă, LOST.OPTICS și Ortaku. În completare, Urban Spirit oferă vizitatorilor ocazia de a explora o serie de 11 plăci de skateboard personalizate de aceiași artiști, cărora li se alătură și Anca Toma, într-un proiect care va căpăta, ulterior, o dimensiune caritabilă.

Ofertă muzicală variată pentru bucureșteni în ianuarie

După un final de an dominat de muzică bună, ne-am aștepta ca luna ianuarie să fie mai liniștită.

Surpriza plăcută este că Bucureștiul continuă să vibreze. Dacă te întrebi ce să faci într-o seară răcoroasă de ianuarie, iată patru concerte pe care nu vrei să le ratezi. Fiecare aduce ceva unic, iar oferta stilistică este cât se poate de diversă. Hai să vedem ce avem în agendă:

Luna Amară

9 ianuarie

Club Quantic

Luna Amară este una dintre trupele emblematice de Alternative-Rock din România, cunoscută pentru combinația de Grunge, Rock progresiv și influențe Metal, alături de versuri încărcate de mesaj social și politic. Spectacolele lor live sunt recunoscute pentru intensitatea emoțională și atmosfera intimă pe care o creează, iar concertul din Quantic nu face excepție. Fanii vor putea asculta piese clasice, precum Roșu aprins și Chihlimbar, dar și materiale mai recente.

George Baicea Blues Band

16 ianuarie

The Pub - Universității

Ce poate suna mai bine decât o seară de Blues autentic alături de unul dintre cei mai apreciați chitariști români,

www.zilesinopti.ro

George Baicea? Artistul promite o călătorie muzicală prin esența Blues-ului, cu influențe clasice și moderne, iar în cadrul concertului vei asculta reinterpretări ale unor piese iconice și compoziții proprii. Trio-ul Baicea Blues Band inaugurează seria Trocadero Blues Nights din 2025 cu un show ce se anunță a fi exploziv și original. Și de această dată, George va aduce pe scenă un invitat surpriză, ce urmează a fi anunțat în curând.

The Duke Ellington Orchestra

20 ianuarie

Sala Palatului

O adevărată sărbătoare a Jazz-ului clasic, cu una dintre cele mai prestigioase orchestre din lume: Duke Ellington Orchestra, ce va aduce pe scena bucureșteană muzica legendarului compozitor

american, într-un spectacol aniversar care celebrează 100 de ani de existență. Cu un repertoriu bazat pe creațiile memorabile ale lui Ellington, câştigător a 13 premii Grammy, evenimentul este o șansă rară de a experimenta atmosfera și rafinamentul Jazz-ului interpretat de Big Band-uri.

Actors

31 ianuarie

Club Control

Actors, trupa canadiană de Post-Punk, revine în București pentru un concert ce promite să cucerească fanii acestui gen. Sound-ul lor melancolic, dar plin de energie, este inspirat de trupe precum Joy Division și The Cure. Cu un album proaspăt lansat și o recunoaștere internațională tot mai mare, Actors promite să transforme concertul din Club Control întrun eveniment hipnotic.

„Fetița

cu chibrituri”, o nouă premieră de poveste la Teatrul Ion Creangă

Știm cum să le vorbim copiilor despre speranță, despre încredere și curaj, despre a depăși un obstacol. Însă atunci când trebuie să le vorbim și despre partea mai puțin luminoasă a vieții, ne confruntăm la rândul nostru cu un obstacol.

Scrisă de Hans Christian Andersen și publicată pentru prima dată în 1845, „Fetița cu chibrituri” a impresionat generații de cititori, copii sau adulți. Textul are la bază durerosul destin al lui Karen Marie, sora vitregă a scriitorului, și a fost pus pe hârtie în timpul unei călătorii în Germania. Cunoscut ca un mare călător al vremurilor sale, Andersen a dat, de fapt, prin opera sa, în special prin basme, un alt sens ideii de „călătorie”. Plecând de la elemente reale, a stabilit granițele unui voiaj creativ în lumea sentimentelor, „a convertit durerea și tristețea, necazurile și nedreptatea în bucurie și creație”.*

Despre bucurie, ca latură a actului artistic, dar și despre bucuria ascunsă în nădejde, în recâștigarea încrederii, este vorba și în noua dramatizare a Teatrului Ion Creangă, „Fetița cu chibrituri”. Spectacolul este regizat de Andrei Răduț, care semnează și scenariul, și scenografia. „Mi-ar plăcea ca, după ce vor vedea spectacolul, copiii să nu privească o experiență negativă ca pe o presiune, ci ca pe o parte dintr-o călătorie spre ceva mai bun, spre ceva care-i face mai puternici”, declară Andrei Răduț. Adresat spectatorilor cu vârsta peste 3 ani, „Fetița cu chibrituri” are premiera miercuri, 15 ianuarie, de la ora 18:00, la Sala Mare din str. Piața Amzei nr. 13. Următoarea reprezentație din ianuarie se vede sâmbătă, 25 ianuarie, de la 11:00. Tristețea, ca sentiment predominant al poveștii, capătă, prin prisma actului teatral, valențe artistice.

Muzica originală și vocea, semnate de Radu Mihalache, evidențiază frumusețea acestei trăiri, virând-o spre melancolie, nostalgie, speranță. Dansul și mișcările scenice, coregrafiate de talentata Ana Iacob, pun în lumină, într-un decor minimalist, dar expresiv, încărcătura emoțională a momentelor. Iar actorii Ioana Bîndac, Alexandrina Halic, Marius Boboc, Costinel Antone și Nicoleta Rusu fac din „Fetița cu chibrituri” o experiență duioasă, care va umple sufletele privitorilor, indiferent de vârstă. Așa că dacă încă ne vom mai fi întrebat cum le-am putea vorbi celor mici despre partea mai puțin luminoasă a vieții, am putea avea în vedere, ca sugestie de răspuns, teatrul și arta, în general.

„Fetița cu chibrituri” nu este, însă, singura veste frumoasă a începutului de an, la Teatrul Ion Creangă. Pe 31 ianuarie începe ediția a XI-a a Festivalului „TIC PITIC - Zilele Small Size”. Surprize una și una îi așteaptă pe copii, într-un context în care teatrul va fi celebrat prin cele mai diferite manifestări ale sale. Detalii complete, în curând, pe teatrulioncreanga.ro.

* Tudor Nedelcea – „Andersen și românii”, Ed. Academiei Române, 2015

Marius Boboc Ioana Bîndac

Costinel Antone

Alexandrina Halic

Nicoleta Rusu

Curiozitatea, puntea spre Țara Minunilor

Are oare baletul loc într-o poveste despre o fetiță care urmărește un iepure? Absolut! În acest spectacol, dansul devine limbajul perfect pentru a exprima nonsensul logic, emoțiile contradictorii și energia haotică a Țării Minunilor. Semnând regia și coregrafia spectacolului, Corina Dumitrescu își propune să redea esența poveștii: un copil care explorează o lume a regulilor rupte și a libertății totale. Prin mișcările expresive și scenografia vibrantă, micii spectatori sunt încurajați să-și adreseze întrebări – multe întrebări – și, eventual, să-și creeze propriile răspunsuri. Nu acesta este scopul unui Ținut al Minunilor?

Alice este curiozitatea întruchipată. În loc să urmeze drumul bătătorit, ea se aventurează pe cărări necunoscute. Aceasta nu este doar un îndemn pentru cei mici, ci și un memento pentru adulți: curiozitatea nu are vârstă. Pentru copii, Alice oferă o perspectivă unică asupra problemelor pe care ei le întâlnesc zilnic: reguli aparent absurde, întâlniri cu personalități neobișnuite și dileme morale. Este ea un model? Poate. Dar, mai important, Alice este umană

„Alice în Țara Minunilor” este un titlu care nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind adaptat de nenumărate ori, atât pentru marele ecran, cât și pentru scenă. De la prima sa publicare, în 1865, povestea scrisă de Lewis Carroll a inspirat numeroase filme, piese de teatru și producții de balet. La Opera Comică pentru Copii, această producție promite să transporte publicul într-o lume unde curiozitatea este cea mai importantă busolă, iar limitele realității sunt lăsate la ușa sălii de spectacol.

– greșește, învață și continuă să exploreze. Copiii vor învăța, fără să-și dea seama, lecții despre curaj, perseverență și acceptare – toate transmise prin limbajul universal al dansului.

Iar pentru părinți? Ei experimentează bucuria de a visa, alături de copiii lor. Fiecare moment al spectacolului este o invitație de a privi lumea prin ochii unui copil și de a găsi frumusețea în lucrurile mici, dar esențiale. Deși dedicat tinerilor spectatori, „Alice în Țara Minunilor” este o producție care provoacă și încântă toate vârstele. Fie că vii pentru balet, pentru poveste sau pur și simplu pentru a te deconecta de cotidian, vei pleca acasă cu mintea mai deschisă și inima mai ușoară. Biletele sunt disponibile în rețeaua bilete.ro, iar spectacolele sunt programate în Sala Mare a Operei Comice pentru Copii începând cu 1 februarie.

5 locuri nou deschise în oraș

Bucureștiul continuă să surprindă cu noi locații interesante. De la restaurante elegante și spații creative până la destinații care reinventează ideea de petrecere a timpului liber, iată cinci locuri recent deschise care merită să e descoperite în inima Capitalei.

House of Cravings

 Berzei 44

 031.229.4684

Un nou loc unde îți poți satisface poftele de comfort food este House of Cravings, deschis de curând pe Berzei 44. Găsești aici cafea de specialitate, produse de cofetărie, printre care și ciocolata Dubai în mai multe versiuni, dar și un meniu de brunch încărcat cu tot felul de lucruri delicioase.

Pépin Bistro

 Constantin Aricescu 42  0743.105.315

Pépin Bistro s-a deschis pe

la final de octombrie și este un proiect nou al celor de la Lovin’ Winebar & Bistro. E un restaurant micuț din zona Floreasca, unde te poți bucura de un pahar cu vin bun și mâncare rafinată. De luat în considerare mai ales pentru o cină romantică.

MaBÓ Bakery & Coffee

 Bd. Metalurgiei 61C

 0372.901.448

Pe 5 octombrie s-a deschis oficial MABÓ Bakery & Coffee. Acolo ești așteptat să te bucuri de un brownie cu înghețată de la PuroVero, lemon cake, banana bread, espressouri, affogato și alte nebunii delicioase din sfera cafelei.

amore rotondo

 Bd. Corneliu Coposu 6 - 8  0747.317.760

Poate părea că în oraș a apărut un nou local care mizează pe pizza napoletană, dar, de fapt, Amore Rotondo este mai vechiul Mamizza trecut printr-

un proces de rebranding. Așadar, pizza e la fel de bună, dar s-au mai schimbat câteva lucruri prin meniu și decor.

umlaut

 Lev N. Tolstoi 4B

O nouă cafenea de specialitate s-a deschis în cartierul Primăverii. Este micuță, plăcută, iar cafeaua de aici vine de la Incognito Coffee Roasters. Este locul ideal pentru startul unei plimbări prin zăpadă prin parcul Herăstrău.

Fine dining - gastronomia rafinată a Capitalei

Exploratorii gurmanzi știu deja că în Capitală există un loc (sau chiar mai multe) pentru orice tip de bucătărie. Astfel că nu-i de mirare că Bucureștiul a devenit, lent, dar sigur, un oraș în care lumea gastronomiei fine dining este tare bine primită - de la restaurante care pun accent pe preparate fancy la meniuri inovative, care îmbină tradiția cu modernitatea, și până la locații impresionante care plusează pe servicii impecabile.

Casa di David Șoseaua Nordului, nr. 7-9 În zona de nord, consacrată deja ca fiind găzduitoare de locații ceva mai sofisticate, chiar în parcul Herăstrău, regăsim de mai bine de 10 ani Casa di David, locația perfectă pentru iubitorii de preparate diverse: internaționale, italiene, mediteraneene și chiar asiatice. Folosind doar ingrediente naturale, de calitate superioară și adesea provenite din surse locale, bucătarul restaurantului colaborează cu chefi din colțuri cheie ale lumii tocmai pentru a reuși să redea în farfurii autenticitate și personalitate fiecărui preparat în parte. În ceea ce privește design-ul, salonul este unul cu accente moderne de lemn, minimaliste și cu lumină caldă, în timp ce terasa, cu priveliște către lac, este considerată una dintre cele mai frumoase locații de unde poți admira apusul pe lac.

noua Bucătărie românească

Strada Popa Nan, nr.7 Îndepărtându-ne puțin de nord, Noua se afla în perimetrul Bucureștiului vechi într-o casă cu o gradină transformată în terasă plină de farmec, care înainte a adăpostit The Vine Bistro, pe strada Popa Nan, nu foarte departe de zona Victoriei. Bucătarul șef la Noua este nimeni altul decât Alex Petricean, ex-Head Chef de la Maize Farm to Table (acum închis permanent), fost participant la MasterChef și Bucătarul Anului în 2018, conform Ghidului Gault&Millau. În ceea ce privește preparatele, acestea sunt sezoniere, iar vedetele sunt roadele naturii din diferite perioade ale anului, provenind cu precădere din ferme locale. Meniul de degustare cuprinde „o reprezentare geografică și gustativă în șapte acte a teritoriului carpato-danubiano-pontic”, promițând astfel o incursiune culturalo-gastronomică în România, prin intermediul fiecărui preparat cu specific contemporan și tradițional atent gândit. Deși la Noua decorul nu este foarte pretențios, accentele clasice ale construcției, lemnul și elementele decorative din exterior completează perfect întreaga experiență.

Caju by Joseph Hadad

Strada Nicolae Golescu, nr. 16

Situat într-o zonă romantică a Bucureștiului, chiar în spatele Ateneului, restaurantul renumitului chef Jospeh Hadad, cu o experiență de peste 40 de ani, se remarcă prin reușita de a aborda relaxat o serie de preparate totuși sofisticate.

Restaurantul propune publicului un meniu compus atât din rețete internaționale, cât și preparate specifice regiunii nordafricane, vorbind deci despre combinații outstanding și arome greu de uitat - astfel spus, poți explora o călătorie nostalgică în unele amintiri din copilăria chef-ului readuse în prezent chiar în farfuria ta. La Caju, atmosfera este una casual cu accente rafinate, lucru care se reflectă în detaliile locației - de la personal la interiorul armonios luminat și decorat.

Kaiamo

Strada Ermil Pangratti, nr. 30

Kaiamo este unul dintre restaurantele deja îndrăgite și consacrate ale Bucureștiului când vine vorba de fine dining, transformând bucătăria românească într-o experiență culinară premium, alternând între contraste - minimalist și sofisticat, tradițional și modern, atât la nivelul farfuriilor, cât și în ceea ce privește design-ul interior. Bucătarul și owner-ul de la Kaiamo este Radu Ionescu, al cărui parcurs este cel puțin motivant – de la student la publicitate în Londra la cursant al școlii Le Cordon Bleu și furnizor de experiențe culinare complexe. Meniurile de aici sunt descrise ca fiind experimente de degustare, iar opțiunile (precum și prețurile) variază de la 9 courses și pot ajunge chiar până la 20. În plus, Kaiamo este consacrat și pentru oferta foarte bogată de vinuri - cu peste 200 de opțiuni cu focus pe soiurile din podgoriile românești, lista de vinuri a localului se laudă cu premiul de excelență din partea Wine Spectator.

Brutăria artizanală care celebrează glutenul GLUTEN GLORY

O vacanță care nu a mers cum trebuie a ajuns să devină o sursă de inspirație pentru un business care și-a propus să-i reîndrăgostească pe clienți de gluten, iar asta într-o perioadă în care aproape că a devenit un trend să eviți produsele care-l conțin. Așa a apărut brutăria artizanală Gluten Glory, iar mai multe ne-a povestit Simona Sandu-Heim, general manager.

Cum a apărut Gluten Glory?

Gluten Glory s-a născut dintr-o combinație de întâmplare și dorință de a aduce pâinea artizanală înapoi la esența ei. Totul a început în timpul unei vacanțe de ski care nu a decurs conform planului, când vremea nefavorabilă și un tren anulat ne-au condus într-un mic sat elvețian: Cully. Acolo, un panou al unei brutării ne-a captat atenția: „Le Pain des Frouzes – Pain au levain 100% naturel”. Această întâmplare ne-a întărit credința că am putea să creăm ceva similar în București. Astfel că, la întoarcerea în țară, i-am contactat, au venit în București pentru prima oară, apoi am decis să continuăm împreună un soi de vis puțin nebunesc pe alocuri. Dincolo de inspirație, Gluten Glory înseamnă muncă de echipă.

Julien și Alex, cei de la „Pain des Frouzes”, sunt o parte importantă din acest proiect. Lor li s-au alăturat un chef baker corsican, alături de o echipă de profesioniști români, care contribuie cu energie, pasiune și talent. Împreună, am dezvoltat un concept care combină autenticitatea, calitatea și respectul pentru procesul tradițional al panificației.

Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre brutăria și localul vostru.

Un lucru mai puțin știut este că întregul proces de panificație durează câteva zile, iar fiecare produs are o poveste. De exemplu, panettoneul nostru este realizat într-un proces de trei zile, cu maia 100%, fără compromisuri. De asemenea, fiecare produs trece printr-un proces continuu de ajustare și perfecționare, pentru că suntem extrem de exigenți cu ceea ce iese din cuptor.

Aveți deja o clientelă fidelă. Care este „rețeta succesului” vostru?

Nu cred că m-aș arunca să dau „o rețetă a succesului”, nu a trecut îndeajuns timp. Ne concentrăm pe autenticitate și respect pentru detalii. Punem calitatea pe primul loc – de la selecția ingredientelor, care sunt întotdeauna alese atent, până la procesul de producție. Comunicarea sinceră cu clienții noștri și deschiderea de a răspunde nevoilor lor au contribuit la crearea unei relații de încredere. Fiecare produs pe care îl facem vine din pasiune și grijă, iar oamenii simt asta. Rețeta

succesului va depinde apoi de consecvență, de puterea noastră de a menține și de a îmbunătăți ceea ce propunem oaspeților noștri. Suntem foarte critici cu noi înșine și nu ne mulțumim cu puțin. În mod evident, succesul nu e mereu o poveste roz și cu sclipici, avem o mulțime de momente dificile, surprize neplăcute și situații foarte complexe de gestionat.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit până acum?

Cea mai mare provocare este să schimbăm percepțiile despre pâine. Într-o lume în care timpul este esențial, să explicăm de ce procesul nostru lent, cu maia 100%, este mai sănătos și mai savuros, a fost un exercițiu continuu de educare și comunicare. E nevoie de răbdare să le arătăm oamenilor diferența, dar asta ne motivează să continuăm. Suntem întrebați destul de des dacă facem pâine sau alte produse fără gluten, deși numele sugerează opusul. Răspunsul este „nu” și nu din lipsa de respect față de oamenii cu intoleranță la gluten, ci pentru că ne-am axat încă de la început pe crearea unui produs asumat, care prin însuși procesul prin care este creat poate fi tolerat altfel de către organism. O altă mare provocare este, evident, ceva de care se lovesc mai multe industrii, dar în special HoReCa. Lipsa oamenilor de pe piața muncii sau consecvența lor odată ce intră în echipă. Din fericire, încet-încet, am reușit să

creăm o echipă pe care ne concentrăm să o dezvoltăm responsabil și cu armonie.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă localul vostru asupra orașului sau asupra zonei în care l-ați deschis?

Ne dorim ca Gluten Glory să fie mai mult decât o brutărie – să devină un punct de întâlnire pentru comunitate, un loc unde oamenii vin nu doar să cumpere pâine, ci să descopere gusturi autentice și să învețe despre beneficiile alimentației artizanale. Vrem să promovăm sustenabilitatea, transparența și respectul pentru meșteșug și să contribuim la transformarea zonei Domenii într-un spațiu vibrant și plin de viață.

Ce planuri aveți pentru Gluten Glory pentru 2025?

În 2025 ne propunem să lansăm în forță braseria noastră, GG Flambée, unde vom oferi „breakfast all day” și rețete simple, dar delicioase, bazate pe produsele de brutărie: tartine, supe, tarte flambée și preparate de împărțit. Vom introduce seri tematice, cum ar fi seri de jazz, degustări și evenimente culturale. De asemenea, dorim să extindem selecția de coșuri tematice și să consolidăm relațiile cu furnizorii locali pentru a aduce și mai multă sustenabilitate în activitatea noastră. Urmează să ne extindem și în alte zone din București, pentru a aduce cât mai aproape de oameni produsele noastre.

Câteva tipuri de consumator de HoReCa în 10 idei mari și late

Dacă despre bucătari, restaurante și farfurii se discută în spațiul public cu vehemență, cu dreptate sau nu, despre consumator se vorbește infinit mai puțin și, adesea, cu jenă sau cu frică, cu sufletul greu că poate ofensăm, că suntem prea direcți, prea idealiști sau elitiști, fără empatie și înțelegere a contextului general și individual sau, mai grav, că se poate interpreta ca shaming. Nu strică să ne uităm cu toții în oglindă, pentru că e constructiv să știm ce așteptăm de la celălalt, dar și ce așteaptă el de la noi. Așa a apărut ideea acestor portrete ale noastre, consumatorii, clienții restaurantelor, cu bune și cu mai puțin bune.

Am lucrat la acest proiect cu Diana Popescu, jurnalist cultural, și Sergiu Vasile, de la Utopia balcanică - exercițiul pe care l-am propus pornește de la ideea că ne trebuie echilibru

YODa

Clientul care le știe pe toate și insistă să-l învețe pe ospătar cum stă treaba. Poate chiar și pe bucătar, dacă-i dai ocazia. Te și miri că nu-l auzi spunând ceva de tipul „O bucată de carne și un cuțit îmi dați mie și să faceți friptură pe voi vă învăț eu”.

și egalitate de șanse. De pe poziția neutră a cercetătorului am propus bucătarilor și proprietarilor de restaurante un chestionar cu opt întrebări.Acesta a fost trimis către peste 80 de jucători din industrie; 25 dintre ei au dat curs invitației și le mulțumesc. Răspunsurile au fost anonime pentru a încuraja răspunsurile deschise, sincere. Datele colectate au fost transmise Dianei pentru realizarea profilelor de consumator, iar aceste profile au ajuns mai apoi la Sergiu, pentru a fi însoțite de un vizual percutant. Ceea ce a rezultat este această galerie de zece profile de consumator de restaurant, o contribuție mică la un proiect mai amplu de educație.

PS: Se înțelege, sper, de ce lipsește din careu clientul decent, sperăm noi majoritar, și căruia nu putem să îi spunem decât: „creșteți, înmulțiți-vă și supuneți pământul!”

aCE VEnTura

Trece pragul localului hotărât să facă haos, prin forțe proprii sau cu ajutorul intermediarilor (copii lăsați nesupravegheați și orice alt arsenal eficient).

BISCUIT.RO

HuLK

În momentul în care aude că nu i se poate îndeplini o cerere (oricât de aberantă ar fi), se înverzește, se umflă și amenință să facă praf dacă nu restaurantul, măcar reputația lui.

JaCK SParrOW

Gata să se aventureze pe tărâmuri gastronomice necunoscute, explorează entuziast ciudățenii de tot felul. Nimic nu i se pare prea exotic sau prea riscant.

HarrY POTTEr

Expert în vrăji, le solicită și odată ce s-a așezat la masă, i se pare firesc să ceară și să primească preparate care nu sunt în meniu, fiindcă - nu-i așa? - e obișnuit cu magia.

FOrrEST GuMP

Așa cum dă citate din propria mamă, se așteaptă ca și mâncarea din farfurie să aibă gustul cu care l-a obișnuit ea. Tot ce nu corespunde îl buimăcește și-l nefericește.

SHErLOCK HOLMES

Caută minuțios (nu te-ar mira să scoată și-o lupă) orice greșeală din farfurie, de lângă farfurie, de pe și de sub masă. Nici un efort nu e prea mic pentru satisfacția de a chema ospătarul, ca să-i facă niște reproșuri cum numai el știe.

TErMInaTOruL

Ori cere să i se carbonizeze vita, ori altceva letal pentru gustul sau textura ingredientelor. Nu negociază, nu se predă. Și, chiar dacă n-a fost mulțumit de cum au decurs ostilitățile, „he’ll be back!”. Fiindcă nici nu renunță.

THE DuDE

E atât de relaxat, de receptiv și de zâmbitor, că-ți vine să-i faci abonament, card de membru, să-i atârni la gât o medalie și să-i ceri prietenia pe toate rețelele de socializare.

THE GODFaTHEr

El dă banii, deci e proprietarul tău. Nu e dispus să „piardă vremea” cu politețea, cel mai probabil consideră că pentru asta ar trebui să-l plătești tu.

FitBucurEști

ILIE STANCU

fizioterapeut

„Dacă trăiești pentru a face meseria asta, o să trăiești și din asta”

Ilie Stancu are 28 de ani și e născut și crescut în Slobozia, dar adoptat de București în timpul facultății și după aceasta. Este fizioterapeut din anul 2018, când a absolvit Facultatea de Kinetoterapie și

Motricitate Specială din cadrul UNEFS București. A început să lucreze în domeniu încă din primele luni după absolvirea facultății, dar în paralel a absolvit și multe alte cursuri de specializare (influențarea fasciei, terapia punctelor trigger, dynamic taping, dry needling, abordarea articulației temporomandibulare) la instituții prestigioase din țară și din afara țării (Dry Needling Romania, Cranio-CervicoMandibular Academy, OMT Romania, David G. Simons Academy). Locul în care-și desfășoară practica terapeutică este Osteo Performance.

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi fizioterapeut?

Cred că pasiunea pentru domeniul medical, mai exact dorința de a influența în bine modul în care un om se simte și performează a apărut de la mama, ea fiind asistent medical. Mereu veneau la ea persoane bolnave, care aveau nevoie de tratament intravenos și pe care mama le ajuta. Iar eu, fiind copil și văzând evoluția pacienților mamei de la primul tratament (când veneau destul de bolnavi) până la ultimul (când erau vindecați într-un procent foarte mare), eram fascinat. Toate aceste momente în care mi-am dorit să fiu „ca mama” au contribuit la construirea fi zioterapeutului Ilie Stancu. În afara de joburile temporare (ospătar de weekend) din timpul liceului, care mă ajutau să strâng bani de cheltuială și care îmi ofereau (credeam eu) o oarecare independență față de ai mei, nu am avut altele.Toate astea mulțumită eforturilor familiei, care m-a susținut întotdeauna din punct de vedere financiar, cu tot ce am avut nevoie, cu condiția ca eu să învăț.

Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de fizioterapeut. Din experiența mea practică și din interacțiunea cu numeroși pacienți, cred că marea majoritate a oamenilor care ajung la noi ne tratează cu superficialitate. Foarte puțini oameni sunt conștienți de influența pe care colaborarea cu un fizioterapeut bun (chiar și pe termen mediu) o poate avea asupra calității vieții lor pe termen lung spre foarte lung. De la un fizioterapeut dedicat nu pleci doar cu stare de bine manifestată la nivel fizic, ci (ar trebui să) pleci și cu niște principii în ceea ce privește gestionarea unei dureri/afecțiuni pe care să le poți aplica singur, astfel încât să minimizezi efectele acesteia.

www.zilesinopti.ro

Care este cea mai importantă calitate pe care un fizioterapeut trebuie să o aibă? Consider că un fizioterapeut pasionat de meseria lui nu poate avea o singură cea mai importantă calitate, ci mai degrabă un ansamblu de calități care să-i ghideze practica terapeutică și abordarea față de fiecare pacient care îi trece pragul cabinetului și care o să îi acorde resurse precum încredere, timp și bani, ca să-l scape de o durere sau să îi optimizeze modul în care performează. Ținând cont de cele de mai sus, respectul și bunul simț trebuie să ghideze un fizioterapeut spre a găsi cea mai eficientă cale de a gestiona recuperea unui pacient. De asemenea, răbdarea pe care o arată unui pacient care nu are înclinație către partea de efort fizic și care e stângaci în execuție e extrem de importantă. Ca fizioterapeut, întotdeauna trebuie să înțelegi pacientul acesta și să găsești un mod de a-i explica, prin care să înțeleagă ce mișcări trebuie să exploatați împreună. O altă calitate care conturează un terapeut de calitate este empatia față de pacient, față de toate aspectele din viața acestuia care au avut de suferit în urma motivului pentru care acesta s-a prezentat în cabinet și față de timpul pe care îl petrece în sală, indiferent de starea cu care vine la recuperare.

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?

Cred că prima care merită menționată este liniștea. Liniștea față de abordarea mea terapeutică, știind că la un moment dat, într-un fel sau altul, am reușit nu doar să influențez durerea unui pacient în bine, ci să-l las și

cu niște principii prin care, pe de-o parte, previn cât mai mult apariția durerii (sau, când apare, e foarte ușor de gestionat), pe de altă parte, atunci când o să apară durerea, nu o să îi afecteze calitatea vieții. Astfel, când ajung acasă știu că am dat tot ce am putut pentru fiecare pacient. Mulțumesc divinității că mă face să-mi recunosc limitările și atunci când nu pot să influențez evoluția unui pacient, accept acest fapt și îl redirecționez către o specialitate medicală care poate și pun capul pe pernă liniștit. Aceasta este singura satisfacție ce poate fi concretizată în cuvinte. Restul sunt atât de intense, încât ce simți nu poate fi concretizat în niciun fel. Doar pot spune că mi se face pielea de găină la fiecare reușită a unui pacient, la orice meci câștigat al sportivilor cu care lucrez sau când aud „nu m-am mai simțit așa din liceu” de la o persoană care a terminat liceul acum mult timp.

Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă fizioterapeut? Întrebarea cu cel mai scurt răspuns. Să trăiești pentru asta, nu din asta!!! Cel mai simplu, dar cel mai eficient sfat. Dacă trăiești pentru a face meseria asta, o să trăiești și din asta. Și o să trăiești bine. Și din punct de vedere financiar, dar mai ales spiritual. Și în meseria asta contează mai mult liniștea decât banii, la un moment dat.

CAFENELE

Beans & Dots MARe

Muzeul de Artă Recentă, Bulevardul Primăverii 15

Beans & Dots Cișmigiu

Palatul Universul, Strada Ion Brezoianu 23-25, la Mezanin

Café Athénée

Strada Episcopiei nr. 1-3

Cafeteca Cișmigiu

Bulevardul Elisabeta 61

Coftale Coffee Shop

Str. Profesor Ștefan Mihăileanu 42

Gloria Jean's Sun Plaza Șoseaua Olteniței

Gloria Jean's Traian, Bd. Unirii 57

Tort de Bezea

Strada Roma 5

Tucano Coffee Guatemala

Calea Dorobanți 18

BARURI, PUB-URI, RESTAURANTE

Acuarela

Strada Polonă 40

Alt Shift

Str. Constantin Mille 4

Botanic Restaurant

Calea Piscului, Orășelul Copiilor

Club 99

Bulevardul Dacia 99

Comics Club

Strada Nerva Traian 4

English Bar

Strada Episcopiei 1-3

HARE

Bulevardul Mareșal Constantin Prezan 1, Herăstrau

J'ai Bistrot

Calea Griviței 55

Reper by ESS

Calea Victoriei 176

Trattoria Angoli

Calea Piscului, Orășelul Copiilor

Urban Dada

Strada Nicolae Bălcescu 2

Zăganu - Bistro

& Craft Beer Bar

Calea Victoriei 91-93

LIVE MUSIC

Control Club

Str. Constantin Mille 4

Green Hours

Calea Victoriei 120

Hard Rock Cafe Șos. Pavel Dimitrievici Kiseleff 32

The Pub Universității

Bulevardul Regina Elisabeta 9

MALLURI & CINEMA

Cinema City

AFI Cotroceni & IMAX

Bd. General Paul Teodorescu nr. 4

Cinema City Mega Mall

Pierre De Coubertin 3-5

Cinema City ParkLake

Strada Liviu Rebreanu 4

Cinema City Sun Plaza

Calea Văcărești 391

Cinema Elvire Popesco

Bulevardul Dacia 77

Cinema Europa

Calea Mosilor 127

Veranda Mall

Strada Ziduri Moși 23

TEATRE

Teatrul Național

„Ion Luca Caragiale”

Bulevardul Nicolae Bălcescu 2

Apollo111 Teatrul

Palatul Universul, Strada Actor Ion

Brezoianu 23-25

FF Theatre

Strada Smârdan 5

Teatrelli

Piata Alexandru Lahovari 7

Teatrul ACT

Calea Victoriei 126

Teatrul Apropo

Bulevardul Dimitrie Pompeiu 8

Teatrul Arte dell’Anima

Strada Făinari 17D

Teatrul Avangardia

Lipscani 53

Teatrul Bulandra

Bulevardul Schitu Măgureanu 1

Teatrul de Artă

Strada Sfântul Ștefan 21

Teatrul de Comedie

Strada Sfântul Dumitru 2

Teatrul Elisabeta

Bulevardul Regina Elisabeta 45

Teatrul Excelsior

Strada Academiei 28

Teatrul Godot

Calea Rahovei 147-153

Teatrul În Culise

Strada Alecu Russo 12

Teatrul Infinit

Strada Mihai Eminescu 127

Teatrul „Ion Creangă”

Strada Piața Amzei 13

Teatrul Mic

Strada Constantin Mille 16

Teatrul Muzical Ambasadorii

Bulevardul Tineretului 8-10

Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”

Bulevardul Octavian Goga 1

Teatrul Nottara

Bulevardul General Gheorghe Magheru 20

Teatrul Odeon

Calea Victoriei 40-42

Teatrul Stela Popescu

Strada Batiștei 14

Unteatru

Strada Sfinții Apostoli 44

MUZEE GALERII&DE ARTĂ

2/3 Galeria

Strada Franceză 4

Elite Art Gallery

Bloc B2, Piața Națiunile Unite 3-5

Galeria Catinca Tabacaru

Calea Giulești 14

Kulterra Gallery

Strada Știrbei Vodă 104-106

MARe/Muzeul de Artă Recentă

Bulevardul Primăverii 15

Muzeul Național de Artă Contemporană

Palatul Parlamentului, Intrarea E1, Calea 13 Septembrie 1-3

Muzeul Național de Istorie

Naturală Grigore Antipa, Șoseaua Pavel D. Kiseleff 1

Muzeul Național de Artă, Calea Victoriei 49-53

Galeria de Artă Scemtovici & Benowitz, Str. Jean Louis Calderon 34

Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage, Strada Dimitrie Racoviță 18

ARCUB Gabroveni, Strada Lipscani 84 – 90

AREAL - Spațiu pentru dezvoltare coregrafică, Strada Anastasie Simu 2

Creart, Piața Alexandru Lahovari 7

Fundatia Calea Victoriei, Bulevardul Dacia 78

Opera Națională București, Bd. Mihail Kogălniceanu 70-72

Palatul Bragadiru, Calea Rahovei 147-153

POINT Art Hub, Str. General Eremia Grigorescu 10

Sala Luceafărul, Strada Ion Ghica 3