Cine este Marko Stojanovic?

Marko, cum ai devenit autor de benzi desenate?

De mic copil, atunci când desenam, încercam să spun o poveste: nu făceam niciodată doar un desen izolat, întotdeauna desenam o pagină BD.

De asemenea, am învățat să citesc la vârsta de 5 ani pe revistele BD, așa că viața mea s-a împletit cu banda desenată încă de la o vârstă fragedă. Momentul crucial a fost data de 25 mai 1995. În acea zi s-a deschis Şcoala de benzi desenate din Leskovac, a doua din Serbia, după cea de la Belgrad, și am devenit elev acolo la 17 ani (după doar o jumătate de an, am devenit eu însumi profesor acolo, din necesitate).

Am debutat cu bandă desenată două luni mai târziu, în revista orășenească Naša Reč, care publica lucrările elevilor de la Şcoala de benzi desenate. Primul premiu l-am primit la prima ediţie a manifestării Întâlnirea tinerilor creatori de benzi desenate din Balcani, în 1998. Era vorba de premiul II pentru cel mai bun tânăr scenarist. Câștigătorul premiului I pentru cel mai bun artist a fost în acel an Tiberiu Beka şi, 17 ani mai târziu, l-am convins să deseneze, după scenariul meu, un episod din seria BD Vekovnici. Mă mândresc cu acest succes personal.

Cum ai devenit scenarist de benzi desenate?

La Şcoala de benzi desenate unde eram elev, mi-am dat repede seama că am multe idei de poveşti, spre deosebire de colegii mei, care au început să-mi ceară să le scriu şi lor scenarii. Iar când profesorul meu, legendarul Nikola Mitrovic Kokan, în vârstă de 62 de ani, m-a rugat să scriu un scenariu şi pentru el, mi-am dat seama că aceea era direcţia în care trebuie să merg.

Apoi, la un moment dat, mi-am dat seama că aș putea fi un desenator bun, dar nu voi fi niciodată unul de top. Or, scriind scenarii, am simţit că pot atinge culmi unde nu puteam ajunge doar cu desenul. Atunci m-am reorientat aproape complet spre scris. Mai desenez ocazional câte o ilustraţie sau la Şcoala de benzi desenate, când corectez desenele elevilor.

Mi-am construit cariera pas cu pas. Mai întâi am scris scenarii pentru colegii de la Şcoala BD de la Leskovac. Apoi, ca student la Universitatea din Niş, am început să scriu pentru artiștii de acolo, iar ulterior, pentru artiștii din Belgrad. La început, scenariile mele erau pentru artiştii începători și tineri, dar, încet-încet, mi-am făurit o reputație solidă şi tot mai mulți artiști BD au vrut să lucreze cu mine.

La un moment dat am fost premiat de legendara revistă sârbească de benzi desenate Politikin Zabavnik (care apare aproape fără întrerupere din 1939!) și mi-au cerut să le propun o bandă desenată spre publicare.

Eu, după ce m-am gândit mult, le-am oferit primul episod din viitoarea serie Vekovnici – un fel de fantezie istorică puternic înrădăcinată în istoria, mitologia și folclorul Balcanilor. Dar revista mi-a comandat mai multe albume, să le publice în același timp, așa că am invitat mai mulți artiști BD să se alăture proiectului.

Din păcate, Politikin Zabavnik a publicat doar un singur album, dar a fost suficient ca bulgărele de zăpadă să înceapă să se rostogolească la vale. După o vreme, tot mai mulți artiști din tot mai multe țări din Balcani și-au dorit să se alăture, deși cu toții lucrăm benevol. În prezent avem publicate 14 albume din seria-mamă, trei albume spin-off, trei integrale şi aproximativ o duzină de expoziții în Serbia, Bosnia, Muntenegru și Bulgaria. Albume din seria Vekovnici au fost publicate în Marea Britanie, Olanda, Cehia, Macedonia, Bulgaria, Croația, Bosnia, Muntenegru, Grecia și România.

Cum ai devenit managerul Festivalului de benzi desenate din Leskovac?

Când am început festivalul, în 1998, nu existau în Serbia manifestări BD orientate către tinerii artiști de benzi desenate - și eu, la 20 de ani, mă număram printre ei. Așa că am decis să creez un festival care să ofere sprijin tinerilor artiști, ca mine, să le evalueze și să le răsplătească eforturile. Era ceva inedit în Serbia şi chiar în Balcani.

De asemenea, am vrut să aduc Balcanii împreună – pentru că nu știam aproape nimic despre benzile desenate românești, bulgare, grecești, albaneze și ar fi trebuit, pentru că suntem vecini și împărtășim o istorie și o cultură comune.

Am propus acest lucru Centrului Cultural din Leskovac în 1998 și, cu sprijinul lor și cu ajutorul colegului meu de atunci, Peka, am organizat festivalul.

Manifestarea a atras foarte repede artişti BD din Balcani și îndrăznesc să spun că acum este un fenomen mondial. Când l-am informat pe cel mai important expert în benzi desenate din Marea Britanie, Paul Gravett, că ediția festivalului nostru din 2022 a avut 3046 de expozanți din 82 de țări ale lumii, el a spus că nu știe să mai existe în lume un festival cu atât de mulți artiști participanți. Practic, la această ediţie au trimis lucrări autori BD din jumătate din țările care există în lume. De asemenea, sunt mândru că, în prezent, suntem cel mai vechi festival de benzi desenate din Balcani, dintre cele 30 care încă fiinţează.

Cum ai devenit editor al revistei de benzi desenate Strip Pressing?

În anul 2000, în Serbia, practic nu existau reviste de benzi desenate – nici una care să supraviețuiască mai mult de două sau trei numere, cel puțin. Scriam despre benzi desenate pentru o revistă studențească numită Pressing, din Niş, iar editorul ei, Dobrislav Ljujic, m-a întrebat dacă eu cred că aș putea să le fac o revistă de benzi desenate.

Am făcut asta în 2000, iar în 2001, revista a apărut cu ajutorul co-editorului meu de atunci, Dejan Stojiljkovic. De atunci au apărut 23 de numere, plus patru albume de benzi desenate.

Revista a devenit între timp cea mai veche revistă de benzi desenate care încă mai apare în Serbia. De asemenea, ca editor, am făcut un efort conștient pentru a publica, alături de artiștii sârbi, autori de benzi desenate macedoneni, turci, croați, bulgari, sloveni, bosniaci, români, muntenegreni și greci. Într-un fel, a devenit o revistă de benzi desenate din Balcani, spre deosebire de oricare alta pe care o cunosc, cel puțin.

În ceea ce privește artiștii români, cu ajutorul expertului nostru în benzi desenate româneşti, Dragan Predic, i-am publicat pe Adrian Barbu, Marian Mirescu, Cristian Păcurariu, Alexandru Ciubotariu, Ileana Surducan, Sebastian Baculea, Mirel Drăgan, Viorel Pîrligras, Anna Benczendi, Octav Ungureanu, Bogdan Chelaru... Sper să nu fi uitat pe cineva.

Interviu realizat de Dodo Niţă Craiova-Leskovac, mai 2023, în cadrul Festivalului Internațional de Benzi Desenate Istorice Brașov 2023

Citiţi interviul complet pe www.zilesinopti.ro