SAMANTHA FISH

trupa ei pe scena festivalului de la Sighişoara, în 2012. Cu -ul său, Wild Heart o anume popularitate cover producători şi compozitori

Una dintre surprizele realmente plăcute oferite de ediţia din 2022 a Open Air Blues Festival Brezoi, care se va întâmpla anul acesta între 18 şi 23 iulie, cu Walter Trout, Sugar Blue, Eric Gales şi nelipsita Beth Hart capete de afiş, a constituit-o revenirea după un deceniu în faţa publicului român amator de Blues, cu un look radical schimbat, a tinerei cantautoare din Kansas City, SAMANTHA FISH, doar o debutantă promiţătoare - lansată de Ruf Records în Girls with Guitars, alături de Cassie Taylor şi Dani Wilde - atunci când a performat cu trupa ei pe scena festivalului de la Sighişoara, în 2012. Cu trecerea timpului, Samantha Fish s-a impus ca una dintre figurile emblematice din spaţiul Indie, cu şapte albume de Blues-Rock în discografie şi numeroase trofee (Blues Music Awards, Independent Blues Awards) care i-au certificat maturizarea artistică, deopotrivă ca interpretă, compozitoare şi producătoare, prin label-ul său, Wild Heart Records. În particular, Fish rămâne o mare admiratoare a lui David Bowie şi Iggy Pop, a Punk-Rock-ului în general, iar această influenţă s-a simţit inclusiv în colaborarea pentru cel mai recent album al ei, Faster, cu producătorul Martin Kierszenbaum (Lady Gaga, Sting, Madonna), ce a adus un plus de intensitate stilului ei deja electrizant de storytelling muzical... în studio şi pe scenele lumii.

Samantha, pe parcursul evoluţiei tale, cum s-a întărit credinţa ta că ai putea crea o muzică apreciată de public? În prima fază, n-am crezut despre mine că pot compune sau că aş putea fi bună la treaba asta. Am început să scriu cântece în perioada în care dobândisem o anume popularitate interpretând aproape numai -uri... mi-am dat însă repede seama că, dacă vreau să am propria mea voce, sound-ul meu inconfundabil, dacă îmi propun să ies în evidenţă ca artistă, atunci trebuie să încep să compun. Sau dacă, eventual, nu mă voi dovedi capabilă să compun chiar eu, măcar să lucrez cu producători şi compozitori care să mă ajute să-mi www.zilesinopti.ro cultiv un stil şi un sound unice. Eu eram, încă de pe-atunci, fană Tom Waits şi Tom Petty, mari compozitori amandoi, deci am început să ascult şi să îi studiez, alături de mulţi alţi autori de Americana, încă de la sfârşitul adolescenţei. Mă refer la compozitori contemporani precum John Prine sau Jason Isbell, de a căror abilitate de a spune poveşti prin muzică am fost copleşită. Sau John Hiatt, un alt mare storyteller. Asta îmi doream şi eu de fapt, să pot spune poveşti, să comunic mai uşor cu oamenii prin muzică. Una dintre marile calităţi ale lui Tom Petty, după părerea mea, e aceea că el comunică extraordinar de multe lucruri către foarte mulţi oameni printr-un singur cântec. Are un fel fantastic de a se conecta cu publicul lui, iar asta vreau şi eu să reuşesc, să îi încânt pe oameni cu muzica mea.

Cum apar însă embrioanele de idei melodice? Ai un anume alogoritm creativ sau te laşi călăuzită exclusiv de inspiraţie?

Dacă vorbim de procesul meu creativ, cred că am reuşit întrun final să îmi găsesc rutina pe care-o urmez de obicei, de care mă simt ataşată, un parcurs preferat şi pe care îl consider de succes. Altfel, sunt extraordinar de multe căi pe care poţi escalada muntele proverbial şi oricare din ele poate fi potrivită... altcuiva. Dacă rezultatul este un cântec frumos, oricare dintre metodele pe care le alegi e cea bună, trebuie doar să nu te abaţi de la drum, atâta tot. În ce mă priveşte, am constatat că sunt metode pe care le prefer şi cel mai uşor îmi este atunci când încep de la o frază muzicală sau de la un refren, astea fiind cele mai importante elemente ale unei melodii, după părerea mea. Aşa îţi cucereşti publicul, dacă ai o nadă bună poţi spune o poveste pornind de la ea. Sunt şi perioade când am adunate pagini întregi de versuri scrise, dar niciun ‘cârlig’, niciun refren de care să le agăţ şi, în situaţiile astea, ştiu că, deşi am o poveste grozavă, n-am găsit încă forma potrivită pentru a o spune şi-atunci aştept să îmi vină inspiraţia. Aş vrea eu să existe o metodă precisă, dar n-am găsit-o până acum. Uneori îmi vine în minte ideea unei melodii, dar nu am cum să ştiu de la bun început dacă e o frază pentru chitară, sau pentru voce, sau poate pentru bas… sunt foarte multe feluri de a compune. [...]

Se ştie că Mike Zito ţi-a fost mentor la start de carieră. Cât de important a fost, în realitate, aportul său la alegerea drumului pe care ai perseverat?

L-am cunoscut pe Mike când aveam vreo 17 ani. Venea în Kansas City cu trupa lui, iar eu mergeam să-l ascult aproape de fiecare dată. Era foarte de treabă, ne dădea voie să stăm în preajma formaţiei, noi fiind, practic, nişte copii pe atunci. Avea multe conexiuni, era deja în industria muzicală de mulţi ani, şi, la un moment dat, aflând că Thomas Ruf, de la Ruf Records, căuta un al treilea membru pentru Blues Caravan, mi-a propus mie să merg. El era conştient de anvergura proiectului, însă eu, deşi aveam deja cam 20 de ani, eram destul de speriată de perspectiva de a semna cu un label, pentru că toată lumea din jurul meu îmi spunea să nu-mi vând sufletul către casa de discuri ”cea rea”, ştii ce zic. Mi-era teamă că o să cresc prea repede şi că o să pierd controlul asupra carierei mele. [...]

Foto samantafi sh.com

Citiţi interviul complet cu SAMANTHA FISH pe www.zilesinopti.ro