Hip Hop-ul şi arta contemporană

Poate părea greu de crezut, mai ales pentru tinerele generaţii, dar, în 2023, Hip-Hop-ul împlineşte 50 de ani... adică s-a născut pe vremea când încă se purta Hippie şi când zeii scenei erau David Bowie, Rolling Stones, The Who şi Pink Floyd. În anul în care abia apăruse primul telefon mobil, iar un război, cel din Vietnam, a fost aproape imediat urmat de un altul, în Orientul Mijlociu, scena artistică newyorkeză era una efervescentă, fie şi dacă ne gândim doar la avangardista Laurie Anderson, la artiştii Keith Haring şi Gordon Matta-Clark sau la coregrafa Trisha Brown. În acest context, pe 11 august 1973, la o petrecere dintr-un bloc din Bronx, fratele sărbătoritei din acea seară, Clive Campbellrămas în istorie ca DJ Kool Herc -, jamaican de origine, a semnat actul de naştere al Hip-Hop-ului, folosind două pick-up-uri, nu pentru a trece uşor de la o piesă la alta, precum DJ-ii tradiţionali, ci pentru un du-te-vino repetat între două copii ale aceluiaşi disc. Aşa s-a născut “break beat”-ul, şi de atunci, până la Doja Cat, Post Malone, Lil Nas X, Drake sau Iggy Azalea

În an aniversar, Hip Hopul este celebrat printr-o mare varietate de evenimente, tonul fiind dat chiar la gala premiilor Grammy, cu apariţiile live ale unor repere din povestea acestui gen muzical, precum Grandmaster Flash, Salt-N-Pepa sau Missy Elliot, însă cele mai interesante pentru neofiţi rămân expoziţiile dedicate imensei influenţe pe care Hip-Hop-ul a exercitat-o, mai mult sau mai puţin vizibil, asupra celorlalte arte, iar The Culture: Hip Hop and Contemporary Art in the 21st Century, deschisă din aprilie până pe 16 iulie, la Baltimore Museum of Arts, şi apoi din august până la finele anului, la Saint Louis Art Museum, este un must see... dacă ajungeţi, cumva, să traversaţi Atlanticul. Aproape 100 de opere de artă şi fashion, structurate tematic în șase secţiuni - Ascension, Brand, Language, Pose, Adornement şi Tribute - reflectă nu doar raportarea Hip Hop-ului la industria muzicală, la artele performative si vizuale, dar şi legăturile complexe cu identitatea rasială şi sexuală, feminismul şi misonginia, consumerismul şi aproprierea, susţinute de o selecţie impresionantă de exponate, de la colecţiile lui Virgil Abloh pentru Louis Vuitton sau sneakerşii creaţi de Aaron Fowler la picturi ale lui Jean-Michel Basquiat ori Kehinde Wiley. Dincolo însă de The Culture, în SUA sunt programate destule alte experienţe potenţial memorabile care celebrează 50 de ani de Hip-Hop... asupra unora ne vom opri în lunile ce urmează, dar o parte trebuie descoperite pe cont propriu, în funcţie de interesul pentru acest segment esenţial al Pop culture.

ROPER este din Roman, județul Neamț, are 24 de ani și a absolvit recent masterul în cadrul Universității Naționale de Arte din București, secția Artă Murală. De mic a fost atras de cultura urbană, are chiar și un caiet de schițe cu graffiti de prin clasa a III-a. Activitatea sub pseudonimul ROPER și-a început-o în urmă cu 10 ani, când „totul a devenit un studiu mult mai aprofundat al literelor”.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește?

Versatilitatea este conceptul care unește lucrările și proiectele realizate sub semnătura Roper. Cel puțin pentru mine, perseverența, plus multe ore de lucru cu creionul în mână au jucat un rol esențial în dezvoltarea stilului de acum. Internetul și social media m-au ajutat în diseminarea artei mele, deoarece multe dintre intervenții sunt în zone greu accesibile: poduri, clădiri industriale etc.

Cum decurge procesul tău creativ?

Un lucru esențial pentru procesul meu creativ este rutina personală, încerc pe cât posibil să nu mă abat de la ea. Această rutină implică rezolvarea unor probleme cotidiene, ieșiri în natură, interacțiuni umane etc. Fiecare dintre aceste etape mă încarcă într-un anume fel și mă inspiră totodată. E greu de spus cum încep ceva, deoarece sunt foarte mulți factori care influențează procesul creativ. Simplificând, sunt zile când totul începe de la o foaie goală și un creion.

Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea, în general?

Trecând printr-un Liceu de Arte, apoi printr-o facultate de profil, am fost învățat că principala finalitate a artistului este de intra în lumea artei și de a expune în galerii. Street art-ul intervine în această ecuație și oferă o altă perspectivă de a întelege și de a face artă. Publicul care interacționează cu arta realizată în stradă este cu totul diferit de publicul din galerie, mult mai radical, mai interesat, mai activ etc. Așadar, street art-ul mi-a oferit o nouă perspectivă de înțelegere a artei, care vine la pachet cu propriile sale reguli.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Pentru mine, social media a fost esențială, deoarece intervențiile mele au ajuns mult mai ușor la un număr mare de oameni, iar acest lucru a generat la rândul său participări la proiecte sau evenimente. Chiar și așa, există minusuri cu care vine la pachet online-ul, printre care superficialitate, lipsa înțelegerii ansamblului și a conceptului din spate etc.

Povestește-mi un pic care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România?

Cred că cea mai importantă lucrare din portofoliu este realizată la Galați, în colaborare cu artistul Cristian Scutaru, în anul 2021. Aceasta se întinde pe o suprafață de aproximativ 500 mp, fiind unică prin însăși subiectul său: „litera”.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Cu siguranță, lucrarea realizată la Galați a avut un grad ridicat de dificultate, principalul motiv fiind obținerea aprobării cu foarte puțin timp înainte de începerea picturii. Ceea ce nimeni nu știe este că lucrarea a fost gândită pe loc, freestyle, în timp ce se monta schela. Iar asta a fost o provocare, cel puțin pentru mine. Așadar, fiecare intervenție vine la pachet cu o serie de dificultăți, cred că asta este specific artei urbane, te obligă să găsești soluții valabile pe moment.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social/ politic?

Funcția socială și politică este foarte prezentă în street art, deoarece are capacitatea de a modifica modul în care orașul este perceput de către locuitorii săi. Arta pe care eu o fac îmi doresc să aibă caracter universal, deoarece lucrez cu forme simple. Totodată, pentru mine, este o unealtă de autodescoperire, nu de transmitere a unor mesaje tranșante.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale? Cred că mi-aș dori foarte mult ca lumea să rămână cu o întrebare în gând după ce îmi vede intervențiile, fiindcă o întrebare bine pusă este mai valabilă decât multe răspunsuri oferite.

Ce urmează pentru ROPER?

Conceptul va rămâne același, dar va fi vizibil într-o diversitate de forme. Follow me and you will see!