Madlena lui Proust este acum și a noastră

Marcel Proust spunea că fiecare dintre noi are propria „madlenă”, al cărei gust declanșează o serie de amintiri frumoase din copilărie. Această madlenă delicată a devenit, în esență, un exponent al tuturor deserturilor din gama nostalgică, lucru ce i se datorează romancierului care i-a atribuit un sens mult mai profund în romanul „În căutarea timpului pierdut”. Cine și-ar fi imaginat că o gustare atât de simplă și delicată va da naștere unui adevărat fenomen global?

Dar până să pătrundă în mintea și în romanul lui Proust, haideți să vedem cine este responsabil de crearea madlenei.

Madeleine Paulmier din Commercy

Istoricii culinari specializați în cofetăria franțuzească de altădată sunt de părere că madlenele ar fi apărut pe la 1700. După ce a fost forțat să abdice, Stanislav I, regele Poloniei, s-a retras în castelul său din Commercy din regiunea Lorena a Franței, unde obișnuia să organizeze numeroase petreceri.

Povestea spune că, într-o seară, când regele îl invitase la o astfel de petrecere chiar pe ginerele său (regele Ludovic al XV-lea), Chef Cofetarul palatului decide să demisioneze după câteva dispute aprinse în bucătărie, creând un adevărat haos și lăsându-i pe oaspeți fără desert. În nebunia momentului, singura persoană care a avut curajul de a-și asuma rolul disponibil a fost tânăra Madeleine Paulmier. Pentru a parte netedă și cealaltă nu bulversa și mai mult serata, Madeleine a decis să facă produsul pe care îl cunoștea cel mai bine, bazându-se pe o rețetă învățată de la bunica ei: un desert mititel, cu o textură precum cea de chec, în formă de scoică, cu o parte netedă și cealaltă bombată. Un desert care i-a cucerit literalmente pe oaspeți, care au cerut să o felicite personal pe Madeleine.

Cum micul răsfăț dulce nu avea un nume și nimeni nu știa ce este, Stanislav I a decis să-i atribuie chiar numele creatoarei. Povestea madlenelor nu se oprește aici, căci au devenit gustări de lux la Palatul Versailles. În seara cu pricina, regele Ludovic al XV-lea și regina Maria, soția lui și fiica lui Stanislav I, s-au îndrăgostit iremediabil de aceste madlene și le-au luat cu ei acasă, la Versailles, pentru a fi recreate de Chefi în bucătăria palatului lor. Nu puțini știu că Regele Soarelui era un adevărat „influencer” în materie de gastronomie și tot ce ajungea în bucătăria palatului său devenea rapid o delicatesă apreciată de înalta societate pariziană.

De la Versailles-ul de altădată, în vitrinele Parisului de astăzi chintesența el a fost să scoată aceste

Cei care vor să afle mai multe despre ce este madlena astăzi nu trebuie să rateze o vizită la Ritz Paris Le Comptoir, o cofetărie aflată în celebrul Hotelul Ritz Paris, unde Marcel Proust și-a petrecut o bună perioadă de timp atunci când scria romanul „În căutarea timpului pierdut”. Veți intra într-o lume fascinantă, a cărei emblemă este chiar madlena, desertul copilăriei francezilor.

Inspirat de Proust, Chef Cofetarul François Perret creează deserturi care surprind și te trimit într-o călătorie în universul colorat al copilăriei. În lumea noastră, a cofetarilor, el este cunoscut ca fiind un maestru nu doar în revizitarea madlenelor, ci și în reinterpretarea lor.

Pentru François Perret, acest desert reprezintă chintesența eleganței și a delicateții. Ceea ce a făcut el a fost să scoată aceste lucruri în evidență, ducând desertul clasic pe noi culmi.

Madlena ajunge în Micul Paris

Pentru că iubim tot ce ține de amintiri, gust și manufactură, am decis să aducem madlenele și în Micul Paris, în vitrina noastră de pe Aviatorilor 65. Ne-am propus să depășim filosofia lui Proust și să tratăm madlenele nu doar ca un produs care ne face să retrăim bucuria vremurilor de altădată, ci care ne ajută să creăm noi amintiri. Un prilej bun să le aveți și pe masa de Paște, mai ales că madlenele cu citrice fac parte din colecția noastră dedicată sărbătorilor.

în Micul Paris, în vitrina

Fiecare madlenă este creată cu multă grijă, artizanal, de cofetarii noștri talentați și răbdători, astfel încât să fie moi, gustoase, catifelate la interior și ușor crocante și delicate la exterior. Madlenele sunt perfecte pentru a fi dăruite sau consumate împreună cu cei dragi, alături de o cafea aromată sau de un ceai aburind.

În 2017, 2018 și 2019, a primit titlul consecutiv de „Cel mai bun Chef Cofetar din România”, la Gala Horeca Awards, iar în 2019 a primit titlul „Pastry Chef of the Year”, din partea ghidului Gault&Millau.

Cu Caramel

Pentru că e o lună cu mese festive în familie, iată cum au apărut niște delicii care ne-au încântat copilăria, mai ales la ocazii:

Odinioară, bucuria de a descoperi că iese un pic de cremă din cele două jumătăți de nuci cu caramel era egalată doar de faptul că, invariabil, în momentul în care erau gata toate, nu mai erau chiar toate pe platou! Se făceau mai ales de sărbători, iar prezența lor pe tipsii aducea în casă entuziasm și guri pline.

Și nu se făceau doar la noi, ci cam în toate țările din jur. Apariția nucilor cu caramel e o poveste despre creativitate culinară născută din penurie. Un documentar realizat de NPR, postul public de radio din SUA, ne confirmă că acest desert delicios e caracteristic spațiului est-european, pomenind chiar că în România li se spune „nuci”. Concret, acest deliciu a ajuns pe platourile de pe masa festivă pe fondul lipsei de mai multe alimente din fosta Uniune Sovietică. Li s-a spus „oreshki” și s-au răspândit cu repeziciune. În Georgia, nu lipseau din nicio patiserie. În Ucraina erau cunoscute drept „horishki”. La cehi se chemau „plněné ořechy”, la polonezi, „ciasteczka orzeszki”. o tânără din Samara ajunsă în America și atinse de lipsuri. În Cuba, când orezul,

Nitza Villapol, o Sanda Marin locală, și-a învățat semenii să gătească după rețete

După cum își amintește Alina Selyukh, o tânără din Samara ajunsă în America și care lucrează la NPR, nucile cu caramel reprezentau piesa de rezistență la aniversări, mai ales că îți puteai „ajuta” mama în timpul preparării. „Multe lucruri nu se găseau, așa că oamenii au devenit creativi utilizând ingrediente simple, precum făină, ouă, zahăr, margarină”, observă Alina. Fenomenul „fă Rai din ce ai” în bucătărie s-a făcut simțit și-n alte țări atinse de lipsuri. În Cuba, când orezul, untura și carnea de porc nu s-au mai găsit, Nitza Villapol, o Sanda Marin locală, și-a învățat semenii să gătească după rețete inedite, bazate doar pe ingredientele locale disponibile.

E straniu cum această poveste, care îmi deșteaptă vechi resentimente față de regimurile incapabile să administreze bunul mers al lucrurilor, mă și înduioșează, pentru că îmi provoacă nostalgii față de perioada în care eram de-o șchioapă.

Vreau să vă mai spun că am descoperit nucile cu caramel de la Cuptorul Moldovencei anul trecut, la prima vizită făcută la Iași, după mai bine de 25 de ani. Așa am aflat de această sursă de bunătăți, deschisă de o femeie inimoasă provenită din Soroca, de peste Prut, care i-a cucerit pe ieșeni cu plăcinte, copturi, prăjituri și torturi, după rețete originare din întreaga zonă a Moldovei. Luna trecută, m-am înfruptat din nou dintr-o cutie plină de bunătăți. Sățioasele nuci cu caramel „s-au topit” primele! Ingredientele nu sunt un secret: unt, nucă măcinată fin, zahăr pudră, făină, cacao, sare, kaimak, nucă prăjită, barot de aluat. Secretul e grija cu care sunt făcute pentru a fi cel puțin la fel de bune precum cele din copilăria noastră. Le socot cele mai bune din țară.