Cafeaua transformată în desert

Cafeaua poate un ingredient deosebit atunci când vine vorba de deserturi. Nu degeaba există o varietate atât de mare de prăjituri și tarte cu cafea, budinci, celebrul tiramisu sau semifreddo.

De această dată îți propunem un desert nu doar gustos, dar și de-a dreptul deosebit, simplu, cu un nume foarte familiar, poate chiar un pic înșelător: „Cafea cu lapte”.

IINGREDIENTE:

Pentru acesta îți trebuie următoarele ingrediente:  Lapte - 200 ml  Smântână - 500 ml (cu cât mai grasă, cu atât mai bine)

 Gelatină - 20 g  Zahăr - 200 g  Ciocolată - 200 g

 Cafea rece, preparată cu capsule Julius Meinl - 200 ml

CUM SE PREPARĂ:

Se dizolvă gelatina în 200 de ml de apă rece. Se lasă 10 minute la înmuiat, pentru a se hidrata cât mai bine și pentru a intra în procesul de „umflare”. Apoi se încălzește pe aragaz, dar în niciun caz până la fierbere. Se răcește la loc.

Smântâna și zahărul se amestecă cât se poate de bine, apoi se adaugă în gelatină și se amestecă din nou. Rezultatul se împarte în două părți - într-una se adaugă cafeaua răcită, iar în a doua se pune laptele.

Se ia un recipient mai mare de sticlă și se toarnă în el amestecul cu cafea. Se pune la frigider, până se întărește. Apoi, radem jumătate din ciocolată deasupra lui și turnăm cealaltă compoziție cremoasă. Punem totul înapoi la frigider. Când se fixează, îl scoatem de la frigider și radem pe deasupra restul de ciocolată. preparare, și el la fel de simplu: tăiem totul mărunt, combinăm cu maioneza și muștarul și gata salata! În general, se mănâncă cu pâine prăjită și se ornează cu pătrunjel.

Opțional, se poate decora și cu frunze de mentă sau în amestecul cremos se pot încorpora și bucăți de căpșune sau zmeură. De asemenea, acest desert se poate face și în pahare, în mai multe straturi, este mai arătos așa, dar întregul proces este unul mai migălos.

Savurează o porție generoasă din desertul „Cafea cu lapte” alături de o ceașcă de espresso Julius Meinl, obținut din capsule de cafea biodegradabile, bune pentru mediu.

Cred că e momentul să recunoaștem: de Paște cumpărăm mult prea multe ouă. O parte le fierbem, o parte le mâncăm la micul dejun, dar tot rămânem prin frigider cu un număr destul de mare. Și ca să nu le aruncăm, pentru că au expirat, urmează să vedem cum se mai mănâncă ouăle prin alte părți.

Încep cu o „reciclare” a ouălor fierte rămase după masa tradițională și pe care nu ne încumetăm să le aruncăm: salată cu ou. Ingredientele, cel mai probabil, le avem toți prin casă: ouă fierte, maioneză, muștar, ceapă verde și castraveți murați. Modul de

Printr-un salt la 180 de grade, atât în materie de preparate, cât și în materie de zona de proveniență a acestora, propun să ne imaginăm că suntem în Japonia și mâncăm tamagoiaki sau omletă rulată. Aceasta se gătește într-o tigaie dreptunghiulară și elementul interesant este faptul că se realizează prin rularea mai multor straturi de ouă bătute. Tamagoiaki poate fi servită simplă sau, la fel ca la o omletă clasică, cu fel de fel de topinguri. Printre cele mai populare sunt: cașcavalul, șunca, ceapa verde și piureul de creveți. E de menționat faptul că, pentru a avea gustul autentic, la amestecul de ou se adaugă sos de soia și zahăr, nu clasica combinația clasică de sare și piper.

Mai rămânem puțin în Japonia pentru a încerca omurice. După cum numele sugerează, în esență, mâncăm omletă cu orez, dar contează foarte tare felul de preparare al acesteia. Astfel, omleta rămâne la gătit doar cât să se formeze un strat subțire. Apoi este așezată pe un pat de orez și tăiată cu un cuțit pentru ca interiorul cremos să iasă la iveală. Se servește adesea cu ketchup și e unul dintre preparatele preferate ale celor mici. făină și pesmet. Modul de preparare e simplu. Fierbem ouăle, le îmbrăcăm în mixul de carne, șuncă și ierburi, le dăm prin combinația clasică făină-ou-pesmet și le prăjim. Rezultatul se servește alături de picalili - un fel de murături în muștar sau orice alt sos, la alegere.

Ne mutăm în Filipine pentru a încerca tokneneng sau ouă fierte prăjite. Sună puțin contradictoriu, sunt fierte sau sunt prăjite? Răspunsul este: ambele. Astfel că mai întâi fierbem ouăle (sau le avem deja fierte pe cele de la masa de Paște), apoi facem aluatul în care urmează să prăjim ouăle. Avem nevoie de: amidon de porumb, apă, semințe de annato, făină, sare, piper și ulei de floarea soarelui sau de palmier.

Tokneneng sunt adesea servite cu un sos de oțet, zahăr și semințe de susan.

Poposim și în Coreea pentru a încerca gyeran-jjim sau, mai simplu, ouă făcute la abur. Pentru acest preparat, ouăle sunt amestecate cu apă sau bază pentru supă, ceapă verde, sare, piper și ulei de susan. Secretul este să amestecăm constant în oala în care fierbem ouăle, din momentul în care le punem pe foc și până la final.

Știți că în foarte multe ciorbe românești se adaugă „zdrențe” de ou? În China există o supă care are în centru aceste „rămășițe”. Astfel, pentru preparare avem nevoie de bază pentru supă, în care adăugam amidon de porumb diluat în apă. În timp ce combinația de supă si amidon fierbe, adăugăm treptat ouăle amestecate. Supa de zdrențe se servește alături de ceapă verde tăiată mărunt și de tăiței wonton prăjiți.

Dacă tot ne rămân ouă fierte, putem încerca și faimoasele ouă scoțiene. Pentru a le prepara avem nevoie de: ouă, carne tocată de porc, șuncă, salvie, cimbru, pătrunjel,

Nu putem încheia fără desert, așa că data viitoare când avem prea multe ouă prin frigider, putem testa clasicul sufleu franțuzesc. Pentru preparare avem nevoie de ouă, lapte, unt, făină și cremă tartar. Topim untul în lapte, separăm ouăle și le amestecăm cu mixerul, amestecăm totul și băgăm rezultatul la cuptor timp de 30 de minute.

Acum, că avem atâtea alternative pentru ouăle rămase în frigider, nu ne mai rămâne decât să ne punem pe gătit. Putem chiar să încercăm să încorporăm câteva dintre aceste preparate printre drobul și mielul de la masa de Paște, pentru a ne impresiona invitații și pentru a încerca ceva nou.