POINT OF VIEW

Love, Death and Robots ceva pentru toată lumea

Facem următorul exercițiu de imaginație: ești într-o seară cu un grup mai mare de prieteni și vă hotărâți să urmăriți ceva, iar prima variantă e Netflix. Clasic. Până aici, totul bine și frumos, doar că acum intervine întrebarea: ce anume? Cineva vrea un SF, altcineva vrea un horror, prietenul hazliu vrea filme cu Clint Eastwood, așa că seara se transformă într-o discuție interminabilă despre ce ar fi mai bine să urmărească grupul. Aici vine soluția originală și care va împăca pe toată lumea: „Love, Death and Robots”. Creat de Tim Miller, serialul este o antologie de animații destinate adulților, cu episoade ce variază între 6 și 21 de minute, fiecare având la bază unul sau mai multe dintre temele prezente în titlu: iubire, moarte și roboți. Mai mult, distribuția și studiourile din spatele acestora diferă de la episod la episod, la fel ca și stilul animației. Unele sunt stop-motion, altele 3D, altele folosesc motion capture etc. Toate au în comun un oarecare univers distopic, în care umanitatea fie nu mai există, fie a fost nevoită să se adapteze la niște condiții extreme pentru a supraviețui. Într-o eră a consumerismului și a dorinței de recompensă imediată, episoadele nu petrec prea mult timp în a explica exact ce anume se întâmplă și trec direct la acțiune. Și “Love, Death and Robots” e plin de acțiune. Centrat în mare parte pe lupte între oameni și roboți sau monștri și roboți sau oameni și monștri, fiecare poveste e ca o piesă de heavy metal, care te lovește din primele minute și nu te lasă până rulează creditele la final. Ceea ce e cu atât mai interesant e cum într-un timp atât de scurt, creatorii nu aruncă aleatoriu niște sânge gratuit și două explozii, ci de multe ori abordează și niște teme mai nișate, alegorii pentru lupta omului cu existența, de multe ori, punându-l pe acesta într-o bătălie de-a dreptul sisifică cu ceva mult mai mare decât el. Unul dintre producătorii executivi care a pus umărul la crearea acestei antologii este nimeni altul decât David Fincher (cel care a regizat filme precum „The Social Network” sau „Gone Girl”). Fincher a și regizat un episod din sezonul 3, „Bad Travelling”, cel mai lung episod al seriei și, după părerea mea, cel mai bun. Totul pornește de la o creatură ucigașă care își face loc sub puntea unei nave, obligând astfel întregul echipaj să se lupte pentru a rămâne în viață. Este o lecție de storytelling, animată superb și cu o serie de răsturnări de situație demne de un film de Hollywood. Poate cel mai mare atribuit al lui „Love, Death and Robots” este că indiferent ce tip de seriale îți plac, cu siguranță vei găsi ceva să-ți fie pe plac. Și cu siguranță vei rămâne să vezi și restul episoadelor. E mult, e sângeros, e poetic și candid, în același timp. E ceva pentru toată lumea.

Eat&Drink

 TREND: TENDINȚELE VERII ÎN MATERIE DE MÂNCARE  NUTRIȚIE: ISPITELE NUTRIȚIONALE ALE VERII  CEVA DULCE  GURMAND: DE-A COWBOY-II ȘI INDIENII  TOP FOOD  PE GUSTUL NOSTRU  ESTIVALE: COCKTAILURI  DRINK: HAI NOROC ARTIZANAL!  TOP DRINK

Locavorismul: să mănânci local, cu bune și cu rele

Ești genul care se oprește pe marginea drumului să cumpere brânză de la localnici? Sau poate mergi până la piață pentru legume și fructe de sezon? Ei bine, dacă te regăsești într-una dintre variante, înseamnă că te apropii de acest trend: locavorismul

Dacă nu ești familiarizat cu termenul, locavorismul este o mișcare ce încurajează consumul de hrană produsă local, în apropierea domiciliului fiecărui consumator (100-250 km distanță). Așadar, „locavorii” sunt acei oameni care caută activ legume, fructe, lactate, ouă și carne, care sunt produse local. Mișcarea susține ideea că deși supermarketurile oferă variante de hrană mai puțin costisitoare, indiferent de sezon, acestea nu oferă și cea mai bună calitate, din punct de vedere nutrițional, întrucât se bazează pe importuri din diferite țări, iar acest lucru scade calitatea produselor.

Ca orice mișcare nouă, locavorismul vine la pachet cu bune și cu rele.

Partea pozitivă a fenomenului constă în gustul mai bun și prospețimea produselor, calitatea alimentelor fiind mai mare atunci când acestea sunt consumate rapid, mai puțină risipă alimentară, întrucât mâncarea obținută local și livrată mai repede nu se strică atât de rapid pe drumul până la consumatori, protejarea mediului înconjurător, pentru că un fruct de sezon produs și consumat local are nevoie de 10-20 de ori mai puțină energie decât un fruct importat în afara sezonului, creșterea economiei locale, întrucât susținerea micilor fermieri este în avantajul economiei locale. Așadar, locavorimul poate fi asociat cu un act responsabil, ecologic, economic și civic.

De partea cealaltă, există și dezavantaje ale consumului de produse locale: dependența de o regiune limitează accesul la anumite fructe și legume – dacă ești fan banane sau avocado, locavorismul le taie pe acestea de pe lista de cumpărături, prețurile piperate, pentru că produsele „bio” și locale sunt uneori mai scumpe decât produsele de mass market, sezonalitatea, dependența de ciclurile naturale din agricultură determină ca iarna să nu ai acces la fructe și legume proaspete, amprenta ecologică, mulți critici ai mișcării considerând că distribuția mondială, la scară mare, este mai puțin poluantă decât sistemele de distribuție locală.

Din fericire, nu există o definiție foarte strictă a locavorismului, așa că dacă vrei să te alături acestei mișcări, poți să-ți faci propriile reguli. De exemplu, să consumi fructe și legume de sezon, pe timp de vară, iar iarna să îți mărești raza de acțiune și să consumi strictul necesar de la un supermarket.