Restaurantul – o nouă familie pentru un om singuratic

eat&Drink

 GURMAND: MĂMĂLIGA CA DELICATESĂ  TOP: PIZZA BUNĂ ÎN ȚARĂ  PE GUSTUL NOSTRU  FOOD TRAVEL  DRINK: LIMONADE CAPITALE  TOP - TERASE DE TOAMNĂ  SPUMANTUL (ÎŢI) FACE VIAŢA BUNĂ  5

O’CLOCK: CEAI BUN DE BĂUT DIN TOATĂ LUMEA

Restaurantul – o nouă familie pentru un om singuratic.

Mă pricep la bucătărie pentru că nu prea mă pricep să ascult. În sinea mea sunt un om singuratic, ce mă ascund printre cărți și ore întregi de studiu, iar momentele de confort sunt cele în care sunt doar eu și tigăile, ingredientele, gusturile și mirosurile. Paradoxal însă, tot bucătăria, tot restaurantul, au scos din mine părți sociabile, prin interacțiuni de voie, de nevoie și mi-au adus în preajmă oameni cu pasiuni comune. Deși am tot scris despre mine și experiențele mele, astăzi vreau să vă povestesc despre ei, cei care colorează viața mea de bucătarantreprenor, aducând multă bucurie și surprize plăcute în mijlocul haosului cotidian.

Clienții vin și pleacă, comenzile curg, furnizorii sună, marfa trebuie procesată, sunt prinsă de dimineață până noaptea, dar, din când în când, apar ei, ”familia” restaurantului, oameni care mă fac să spun ”stop” la toate și să mă bucur de lucruri aparent mici, dar atât de însemnate.

Sunt oameni pe care îi "cunoști" doar de pe Facebook și te întâlnești cu ei pentru prima oară la tine la masă și ți-ai dori să nu fie full house, să ai timp să povestești ore întregi cu ei. Mai sunt cei care revin a doua sau a treia oară la tine și-ți aduc în dar cărți sau legume din grădină, îți aduc de mâncare sau diverse ingrediente interesante și împărtășesc cu tine experiențele culinare pe care le-au avut. Sunt și oameni care revin seară de seară și devin de-ai casei. Familia nu suntem doar noi, cei care muncim, ci și oamenii frumoși care ne trec pragul prima oară sau a "n"-a oară pentru că vibrează cu noi, cu energia noastră și cu bucuria de a oferi pasiune până la ultimul detaliu. Familia asta se mărește în fiecare zi și este exact împlinirea pe care am căutat-o, pentru că de la început, mi-am dorit ca Szikra să nu fie doar un restaurant, ci o comunitate.

Am mărturisit adeseori că munca în restaurant e grea, dar la sfârșit de săptămână, când ajung acasă, ruptă după ore de muncă infernale, după ce îmi trag sufletul, îmi dau seama că stilul acesta de viață, cu toate provocările sale, aduce satisfacții extraordinare. Pentru că adună în jurul meselor de restaurant oameni cu pasiuni comune, pentru gust, pentru natură, pentru meserie, pentru ambiție și dorința de a oferi un pic din noi în fiecare farfurie și în fiecare revedere.

În ultimul an am acceptat faptul că nu știu toate lucrurile pe care mi-aș dori să le știu sau poate ar trebui să le știu atunci când vine vorba de gestionarea unui întreg restaurant, dar am înțeles că știu lucrurile de care am nevoie, iar comunitatea aceasta, familia e una dintre cele mai importante. Ce vreau eu să spun este că merită să vă deschideți sufletul și să ieșiți din zona de confort și să adunați în jurul vostru oameni care vă ajută să creșteți, care aduc bucurie și zâmbete sincere. Să fim oameni buni, cu noi și cu cei din jur. Răsplata e neprețuită.

Mădălina Sánta are 30 de ani, este Chef și de curând antreprenor. A absolvit o facultate de comunicare și a lucrat 7 ani în publicitate, apoi a decis să se dedice gastronomiei, specializându-se la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Își pune în valoare pasiunea la restaurantul „Szikra” deschis în Sfântu Gheorghe, județul Covasna.