2 minute read

ALBUM |OIGĂN

Next Article
INEDIT

INEDIT

Cu OIGĂN, despre „Antimaterie”,

noul său album

Advertisement

Oigăn (Eugen Nuțescu, dar asta n-ar vrea să se știe) şi-a lansat recent al doilea album solo, „Antimaterie”, în care toate cântecele au numele unor materii de școală și fi ecare e cântat de către altcineva, de la Lucia la Adrian Despot, de la Ana Ularu la Jurjak. OIGĂN a co-„nășit” Kumm, alături de care a bătut Europa (cu blândețe) și podgoria neaoșă de festivaluri, drum ilustrat de 6 (șase) albume de studio. Revenit în Sectorul 1 (unu), muzicianul a lansat „Sex With Onions” și apoi, mutat în Sectorul 2 (doi) - unde stă și acum - a inventat proiectul „Moon Museum”, după care s-a alăturat trupei harghito-munteanomelodramatice Robin & Th e Backstabbers. La lansare, Oigăn, solo, a apucat să ne zică unele chestii despre... „Antimaterie”.

Cum s-a născocit ideea albumului?

L-am născocit în etape, la foc mic, slow-cooking. Primul cadru: Oigăn în bucătărie, cu chitara acustică. Cadrul secund: travelling la Cluj, unul dintre producătorii albumului, Dávid Dáné, adaugă beat-uri, sintetizatoare și alte sunete care l-ar fi nedumerit pe Mozart (mai știi?) peste sosul meu de chitară rece cu versuri în limba lui Ion Barbu. Cadrul trei: Oigăn vorbește tare la telefon, fâțâindu-se de colo colo; ba cu Lucia, ba cu Adrian Despot, cu Ana Ularu, cu George, de la Travka, și Mani, de la Urma, cu Nick, de la Luna Amară, și cu colegii lui din Moon Museum… Cadrul patru: Dan Georgescu (celălalt producător, care a și mixat Antimaterie) stă singur sau cu Oigăn la UNDA Recording și tratează ciorba fi nală cu busuioc de bas, coriandru de clape și sunătoare, ca să dea gust auzului :)

Spune-ne o poveste de la înregistrările albumului Antimaterie...

Hmmmm... am un video foarte amuzant de pe când înregistram „Ora de muzică”, dar ar trebui să le cer voie tuturor din corul TURURURU ca să-l postez aici. Deci, amuzant nu pot fi decât dacă sunt fi e politically incorrect, fi e dau vreo 16 (șaișpe) telefoane. Frumoase au fost toate momentele când auzeam un cântec pentru prima dată, cântat de cea sau cel căruia îi fusese atribuit. Ţin minte momentul când mi-a scris Adrian (Despot) ceva de genul: „Băi, eu am înregistrat ceva, dar am cântat-o ca mine, vezi dacă-ți place,” iar eu i-am răspuns „Fix asta era și ideea”, pe urmă am trimis-o încântat celor doi D (Dan & Dávid), producători care mi-au împărtășit entuziasmul. Mani Gutău (de la Urma) și Lucia de la Lucia (inside joke) au cântat pentru prima oară un cântec cap-coadă în limba română... și au făcut-o fain și cu feeling (am folosit intenționat un cuvânt german & unul englezesc ca să mai iau din izul patriotic al enunțului, care - sorry - nu mă reprezintă).

Ce trebuie să facă un artist pentru a rezista mai mult pe scena muzicală din România?

Să se țină bine cu ambele mâini de mânerele de fi er forjat atașate de părțile laterale ale scenei autohtone și să nu-i dea drumul nici dacă îl mușcă cineva de cerceii cu pătrimi din urechea muzicală.

This article is from: