media

POP-uP STOries

DARK ACADEMIA

Estetica unui trend născut în social media

Într-o perioadă sumbră în care am fost izolaţi, nostalgici după normalitatea comunicării directe neîngrădite şi forţaţi să ne redefinim în raport cu mediul în care ne consumăm existenţa, cu aproape un milion de postări pe Instagram şi nenumărate conturi pe TikTok, estetica Dark Academia,

subcultura centrată pe romanticizarea literaturii clasice, a filmelor „dark” sau „noir”, a fashion-ului

vintage şi a ambientelor gotice a dobândit rapid o popularitate uimitoare, în primul rând datorită libertăţii uriaşe oferită de platformele online în împărtăşirea de pasiuni şi interese similare cu ale semenilor noştri. În fond, nu e vorba de vreo mare filosofie (căci de-acolo provine termenul) deoarece „estetica” în lumea digitală înseamnă, foarte simplu, un mix identificabil de elemente audiovizuale particulare ce conturează o imaginară lume ideală... pentru unii dintre noi.

Asculţi viniluri şi te îmbraci în culori închise? Continui să te scufunzi în universul lui Harry Potter sau îl preferi pe Kōbō Abe lui García Márquez? Bântui prin cafenele şi pub-uri de modă veche gândindu-te la ce faci cu viaţa ta? Eşti fan al serialului His Dark Materials sau joci Metamorphosis? Visezi să te plimbi printr-un muzeu de artă după ora închiderii? Treptat, ai devenit parte a unui fenomen materializat dintr-o estetică virală - ca şi Cottagecore sau Cluttercore - ce nu mai poate fi ignorat, în care cuvântul-cheie din titlu, „academia”, asociază cultura Pop cu procesul de (auto)descoperire şi cunoaştere. Fiindcă majoritatea personajelor care ne „vorbesc” din ficţiunile favorite sunt preocupate într-un fel sau altul de a asimila lucruri noi pentru a evolua, fie prin studiu sistematic, fie prin expunerea la experienţe, ori interacţiuni ieşite din norme, indiferent că sunt în Umbrella Academy pe Netflix, în jocurile Rusty Lake sau în Wizarding World-ul lui J.K. Rowling.

Evident, celălalt termen care defineşte trendul, „dark”, se referă la atracţia în consumul de Pop culture - de cele mai multe ori inconştientă - pentru partea întunecată a existenţei şi naturii umane, cea responsabilă de actele blamabile sau inexplicabile raţional... de pericol, ameninţare şi moarte, de imoralitate şi excluziune, misticism şi paranormal, secrete şi conspiraţii. Este improbabil, de exemplu, ca cineva dintre noi să nu fi văzut măcar un film în care personajul negativ să lase o impresie mult mai puternică decât eroul bine intenţionat. Aparent paradoxal, cu complicitatea tehnologiei ultramoderne, Dark Academia s-a impus având ca bază de inspiraţie produse culturale ce alimentează nostalgia...

nostalgia timpurilor în care declinul omenirii nu era atât

de evident ca în cumulul de crize pe care îl traversează actualmente, într-un context pandemic ce ne aminteşte

clipă de clipă că unul dintre lucrurile pe care le avem în comun ca individualităţi Metamorphosis este... inevitabilitatea morţii. Memento mori. Dar nu în sens deprimant, ci mai degrabă într-unul pozitiv, întrucât estetica Dark Academia nu poate fi etichetată decât superficial ca „funestă” sau „morbidă”, atâta vreme cât e caracterizată de nevoia de experienţe autentice şi de bucuria de a le trăi, de autocunoaştere, de perceperea educaţiei ca pe o bucurie, şi nu ca o corvoadă. Dark Academia, care pune accentul în fondul său pe citit, scris şi învăţat, a început să se manifeste în 2015, pe Tumblr, iar cristalizarea ca trend a plecat de la romanul The

Secret History, scris de Donna

Tartt, un thriller a cărui acţiune are ca protagonişti membrii unui grup de tineri intelectuali de la un colegiu, uniţi de pasiunea pentru tragedia greacă, culte orgiace şi... crimă. Apoi, în doar câţiva ani, ceea ce începuse pe Internet ca un „club de lectură” s-a transformat într-o comunitate de oameni influenţaţi de Baroc, Romantism, Neoclasicism şi Renaştere, care, în mod natural, s-au poziţionat progresiv în două

falange, una fidelă literaturii şi artei clasice şi o alta inspirată

eminamente de Pop culture. Primii continuă să citească, să zicem, Shelley, Rimbaud sau D.H. Lawrence, să asculte Chopin şi Rahmaninov şi să revadă filmele lui Hitchcock, pe când ceilalţi îşi definesc apetitul prin referinţe de tipul romanului semnat de M.L. Rio, If We Were Villains, sau al comicsului Promethea, de Alan Moore, muzica Fionei Apple sau a lui Erik Satie şi seriale ca Penny Dreadful, His Dark Materials sau Sherlock.

Cele două poziţionări, dependente în esenţă de disponibilitatea de a aprofunda filonul cultural respectiv, nu sunt însă conflictuale ori tranşant separate de bariere (acesta e unul dintre marile beneficii ale unui trend născut în social media), mai ales că estetica Dark Academia are

declinări în absolut tot spectrul

formelor de expresie art-pop, de la piese de teatru şi podcast-uri la fashion, video games sau design interior. Dintr-o mişcare intelectuală care a revalorizat (inclusiv) caligrafia, #darkacademia a evoluat şi, pentru mulţi tineri, a devenit actualmente un stil de viaţă, de la Dr. Martens-ii sau platformele Mary Jane din picioare, la muzica lui Lorde şi Young Veins, care se aude în căşti. În 1946, Robert Graves, autorul eseului Zeiţa albă: o gramatică istorică a mitului poetic, scria: „Să fii poet este o condiţie, nu o profesie”. Dark Academia transformă remarca lui în imperativ, fiindcă o

estetică născută pe platformele social media are acum caracteristici

de lifestyle, încapsulând valori, postúri, comportamente şi, nu în ultimul rând, medii ambientale.

Memorial Hall, Harvard university

Nick Cave foto © Yui Mok, Pa

Designul interior stil „Dark Academia” se caracterizează, de exemplu, prin zugrăveala în culori închise - la modă este, pentru moment, antracitul -, complementată vizual de portrete de epocă şi antichităţi, ca obiecte de decor, dar sincopată de inserturi în culori calde ale materialelor naturale sau aplicate pe tocurile uşilor, mobilier şi tavan. În ceea ce priveşte muzica, gusturile variază în funcţie de poziţionarea în trend... mai aproape de clasici (Debussy, atemporal (Enya, Kate Bush), în cazul ascultătorilor ancoraţi doar superficial în trecutul artelor romantice şi baroce, ce-şi trag seva Dark Academia în principal din filmele şi, mai ales, serialele lansate mai recent: The Nevers, The Queen’s Gambit, A Discovery of Witches, Enola Holmes ş.a.m.d.

Filmul (inclusiv cel de televiziune), literatura şi fashionul, care constituie împreună vârful extrem de vizibil al „aisbergului” Dark Academia, îşi au însă fiecare capitole distincte în povestea acestui

trend născut în social media, a cărui evoluţie în viitor trebuie

urmărită cu interes, ştiind că - informaţia a apărut în New York Times - în vara lui 2020, postările tag-uite Dark Academia aveau deja peste 18 milioane de vizualizări pe TikTok şi că marea parte a content-ului asociat cu noua subcultură era creat de utilizatori cu vârste între 14 şi 25 de ani, iar dinamica acestei comunităţi virtuale dominate de tineri poate genera schimbări spectaculoase şi surprinzătoare în estetica trendului.

The Nevers

Chopin, Vivaldi) sau de compozitorii de muzică de film (Hans „The Dark Knight” Zimmer, Ramin „GOT” Djawadi) pentru cei pentru care existenţa din ecosistemul online nu îi împiedică să aibă un cult pentru scrisul cu stiloul în viaţa reală şi lecturează mai degrabă Magicianul lui John Fowles ori Femeia în alb, a lui Wilkie Collins, decât fantasy-ul Ninth House, scris de Leigh Bardugo, autoarea lui Shadow and Bone, sau în cealaltă extremă... predominant

în zona pop-rock-ului alternativ

(St. Vincent, Lorde, Nick Cave, Foxygen, The Gothic Archies) şi a creatorilor definiţi de un sound