2 minute read

DAVID BOWIE - Misterul jucăriei lui Starman

Next Article
ei erotică”

ei erotică”

Pe 8 ianuarie, David Bowie ar fi împlinit 75 de ani, dacă nu ar fi părăsit acest univers în 2016. Influenţa „supraterestră” pe care Thin White Duke continuă să o aibă în Pop culture a fost reconfirmată de numeroasele mesaje tweet-uite de artişti precum Lenny Kravitz, Philip Glass ori Peter Frampton şi concerte aniversare transmise în streaming, dintre care rămâne memorabil show-ul caritabil A Bowie Celebration, organizat de Mike Garson, pianistul ce l-a acompaniat pe David Bowie din ‘72 până la ultimul său concert din SUA, în 2016. Simon Le Bon şi John Taylor, de la Duran Duran, au cântat Let’s Dance, actriţa Evan Rachel Wood a marcat, alături de o marionetă creată special de Jim Henson’s Creature Shop, împlinirea a 35 de ani de la premiera filmului Labyrinth, iar trupa newyorkeză Living Colour a interpretat Young Americans împreună cu legendarul saxofonist David Sanborn... şi, din fericire, nimeni nu s-a aruncat la Ziggy Stardust, piesă ce împlineşte anul acesta 50 de ani de la lansare!

Nu efemerele tributuri sunt însă cele care continuă, în 2022, povestea „Omului care a vândut lumea”, ci propria-i muzică, rămasă inaccesibilă fanilor din varii motive, dat fiind faptul că pe 7 ianuarie, s-a lansat Toy,

Advertisement

album înregistrat în 2001, dar nelansat la acea vreme

de către David Bowie, deja absorbit atunci de înregistrările pentru Heathen, care avea să devină cel mai mare succes de la Tonight. Practic, din anii ’80, artistul nu mai avusese un hit cu impact de masă, iar cei care veneau la concertele Tin Machine începuseră să se întrebe ce s-a petrecut cu idolul lor. David Bowie n-avea să îşi găsească odihna fără a se reîntoarce spre sursa puterii lui de a fermeca o lume întreagă şi, remarcabil pentru un album conceput post-

foto © Frank W. Ockenfels

9/11, în Toy, regăsim spiritul său de dinainte de Space Oddity, când era o apariţie inedită în fauna artistică din Swinging London.

Place your ragged doll with all the toys and things and deeds / I will show you a game where the winner never wins. Junele Bowie ştia că va veni o vreme când alegerea jucăriilor va fi dictată de responsabilitatea pe care, ca adult, o va dobândi faţă de propria creaţie, iar Bowie cel trecut deja de 50 de ani în 2001 ţine să (îşi) amintească asta prin Toy, un album pe care a hotărât să nu ni-l arate cât încă era în viaţă. Parte din misterul conceptului său e alimentat de senzaţia că e cântat de un artist care se întreabă ce mai poate urma. Comparaţi-l cu piesele din anii ‘60 şi veţi simţi diferenţa de nuanţă... fiindcă, în timpul scurs, Kurt Cobain dăduse o nouă semnificaţie cântecului lui Starman, iar Bowie însuşi devenise un fan Pixies. Nu întâmplător, titlul complet al piesei ce dă numele albumului este Toy (Your Turn to Drive). Dar asta e o altă filă din povestea plină de „pulbere de stele”

a unuia dintre cei mai importanţi magicieni

din Pop culture, David Bowie.

This article is from: