4 minute read
Interviu IOANA FLORA
foto © Vlad Basca
Advertisement
IOANA FLORA
LEBENSDORF, noul film regizat de Vali Hotea (Roxanne), intră în premieră în cinematografele noastre în data de 11 februarie și spune povestea lui Ducu Dobrescu, un scriitor care se confruntă cu un divorț și criza vieții mijlocii, ce caută indecis soluții la problemele sale deopotrivă în București și Berlin. Construit în jurul unui triunghi amoros, format din Mimi Brănescu, Ana Covalciuc și Ioana Flora, Lebensdorf vorbește cu ironie despre „imaturitate emoțională, incapacitatea de a lua o decizie și lipsa asumării unei responsabilități”, după cum o spune însuși autorul filmului. O perspectivă de insider asupra poveștii pe care o vom vedea pe ecrane ne-a oferit remarcabila actriță IOANA FLORA (Acasă la tata, Pescuit sportiv, Otto Barbarul), de două ori câștigătoare a Premiului Gopo, plecând de la trăsăturile de caracter ale personajului pe care îl interpretează.
Lebensdorf se anunţă a fi o comedie romantică, în care tu joci rolul unei soţii temperamentale, Andra, ajunsă în prag de divorţ de partenerul ei de viaţă. Poţi să-mi spui mai multe despre personalitatea ei? La ce să ne aşteptăm de la o soție „temperamentală”?
Există doi poli feminini în film, fosta iubită și viitoarea fostă soție, Andra, iar personajul masculin pendulează între cele două și, cumva, se vrea ca viața lui din ultima vreme cu soția să pară una indezirabilă. Și atunci am zis „Bun, cât de rea este Andra în comparație cu femeia care va reapărea din trecut în viața lui?”, eu fiind, în general, apărătoarea unei ambiguități în care oamenii și personajele, în speță pe care le joc eu, nu sunt neapărat doar rele sau doar bune... nu le gândesc în alb și negru, le gândesc în culori sau în zone care dovedesc această ambiguitate. Deci, Andra nu este o „rea”. Andra, personajul, este cel mult un om înrăit, din cauza faptului că lucrurile nu merg bine în căsătoria ei și atunci ea e persoana care spune: „Gata, stop!”. Ce e interesant și ofertant la personaj este că se răzgândește ulterior și zice „Nu, vreau înapoi!” după care iar zice „Gata, stop”. Valorile astea au fost interesante de jucat în Lebensdorf prin personajul ei și
asta m-a incitat foarte tare, în momentul în care Vali [Hotea] a venit cu propunerea. Ea e avocată, este foarte pragmatică și, posibil, și mercantilă, în comparație cu viitorul fost soț, care este un artist, un creator... şi atunci, ea face parte dintr-o lume opusă mie personal și, la fel, asta a fost interesant de explorat, pentru că are o gândire și un comportament în consecință. Ea vrea ca lucrurile să fie clare. Și aici intervine comedia, pentru că lucrurile nu pot să fie clare niciodată. Noi vrem să le facem să fie clare, dar ele nu pot să fie clare. Cel puțin, la nivel emoțional. Că de asta se și întoarce şi după aia iar revine, după care iar vrea să plece și pleacă definitiv. Ce a mai fost interesant, și o să dau un mic spoiler, dar nu cred că o să strice foarte tare pentru spectatorii care vor vedea filmul, este că personajul principal masculin are niște coșmaruri în care apar pe rând fie Andra, fie cealaltă femeie, și acolo, la fel, am avut ocazia să explorez diverse imagini și fațete ale acestui personaj care, practic, m-au făcut să cred că am jucat vreo patru personaje în același film. Ce poţi să îți dorești mai mult, ca actor?
Personajul tău pare iniţial foarte determinat - „Nu împărțim nimic” - dar, la un moment dat, îşi pierde siguranţa de sine. Ce o vulnerabilizează? Fiindcă, în realitate, e greu să ne închipuim o avocată extrem de stăpână pe ea însăşi care să aibă declicuri emoționale la vârsta a doua...
foto © Vlad Basca
Poate tocmai asta își dorește să spună filmul, că nu suntem atât de coerenți pe cât am vrea noi să fim sau, cel puțin, nu cât suntem, fiecare, în meseria noastră. Meseria e una și poți să fii perfect coerent și după aia, la nivel emoțional și la nivel personal, să fii complet incoerent. Că despre incoerență emoțională e vorba... e una dintre temele filmului, cât de bune sunt deciziile pe care le luăm și ce ne face ulterior să ne răzgândim. Și cred că nici o avocată în viața reală nu diferă de Andra substanțial, la modul la care am zis că „E roșu!” și e roșu, am zis că „E negru!” și e negru. Că asta face viața să fie atât de interesantă și imprevizibilă, deci, nu cred că diferă față de un caz real. Legăturile emoționale sunt acele legături invizibile și inexplicabile, și iraționale, și complet incoerente uneori, în
foto © Vlad Basca care, din punctul meu de vedere, lași de la tine lucruri care, totuși, nu îți afectează structura morală. Deci, cam până acolo... e limita.
Dar poate unei femei de o condiție mai modestă, obişnuită în viaţă să se raporteze la parametri pragmatici, i-ar fi mai greu să îşi găsească puterea de a spune „nu” unei relații disfuncționale.
Asta, cu parametrii pragmatici, poți să o înțelegi perfect și să zici că e o alegere, că, până la urmă, dacă te-ai duce la un psiholog, ți-ar spune „Uite, astea sunt datele problemei dacă o iei la stânga și astea sunt datele problemei dacă iei la dreapta.” şi în momentul acela, oricum, trebuie să faci o alegere. Nu poți să rămâi între cele două alegeri și atunci, dacă nu îți permiți... nu îți permiți. Punct. Şi mergi mai departe, asumându-ți relația, ceea ce nu e cazul Andrei, care poate să-și permită. [...]
Citiţi interviul complet cu IOANA FLORA pe www.zilesinopti.ro
