RESIDENT EVIL”

Adio Alice, Welcome Claire!

Avan Jogia, Kaya Scodelario

Că frica poate contamina ne reaminteşte Resident

Evil: Bun venit în

Racoon City (premiera: 26 noiembrie), cel de-al 7-lea Actioner Horror din populara franciză bazată pe jocurile video Capcom dar primul care întoarce povestea la originile răului, dând semnalul rejuvenării ei. Legătura cu universul comun cinema-video games rămâne însă strâns păstrată sub supravegherea “gardianului” Paul W.S. Anderson, aici doar în rol de producător executiv, prin intermediul personajelor: Claire Redfield (Kaya Scodelario – Crawl) este protagonista lui Resident Evil 2 şi RE: Code Veronica, fratele ei Chris (Robbie Amell – The Flash) ne e cunoscut chiar din jocul original, lansat în ’96, dar şi din RE 5, Albert Wesker (Tom Hopper – GOT) este antagonistul recurent al seriei, Leon Kennedy apare deopotrivă într-unul din jocuri (RE 2) dar şi în filmul RE 4, şi mai sunt încă destui alţii dacă ne gândim la şeful poliţiei din Racoon City sau la Jill Valentine. RE: Bun venit în Racoon City

combină evenimente şi locaţii din primele două

jocuri: conacul Spencer din cel dintâi VG, pe care regizorul filmului, Johannes Roberts, l-a definit prin expresia „creepy as fuck”, şi secţia de poliţie RPD din RE 2, a cărei asediere de către infectaţi trimite inevitabil la Assault on Precinct 13 al lui John Carpenter. Până să ajungem la cinema zilele astea ca să descoperim originile pandemiei zombie, să ne întoarcem în timp la cum s-a ajuns la filmele care i-au certificat Millei Jovovich statutul rarissim de ‘female action hero’.

Paul W.S. Anderson, Milla Jovovich

Istoria lui Alice, care ne-a fost spusă cu sincope până în 2017 (când RE: The Final Chapter a avut premiera la noi), începe în 2002 cu... Resident Evil. Într-un viitor nedefinit, din The Hive, laborator subteran de cercetări genetice al Umbrella Corporation, aflat sub fictiva urbe Raccoon City, este sustrasă o tulpină a T-Virus-ului care contaminează întreaga bază. A.I.-ul acesteia, The Red Queen, izolează integral locaţia şi purcede a-i zombifica prin gazare pe cei aflaţi în interior, plecând de la prezumţia că sunt infectaţi. Amnezica Alice se trezeşte în mijlocul acestei crize şi este adoptată de o echipă a forţelor de securitate (denumite, ironic, S.T.A.R.S., „Special Tactics and Rescue Squad”), ce nu are mult mai multe informaţii decât ea. Pentru a ieşi la suprafaţă, supravieţuitorii sunt obligaţi să neutralizeze „Regina Roşie”, asumându-şi riscul de a lupta cu zombies şi alţi monstruleţi creaţi de virus în atmosfera claustrofobă de la mare adâncime. Personaje importante sunt Spence, responsabil atât de furtul virusului cât şi al antidotului, şi mai ales Matt, cobai în „Programul Nemesis”, în urma căruia din infectaţi sunt obţinuţi umanoizi cu inteligenţă „parazită” ce le amplifică capabilităţile fizice şi capacitatea de regenerare organică. Din nou lipsită de memorie, Alice se trezeşte în spitalul din Raccoon City, oraş acum distrus şi abandonat de oameni.

De aici, aventurile ei într-o lume Horror continuă în RE: Apocalypse, Extinction, Afterlife, Retribution şi The Final Chapter. Revenind în prezent, ca să putem privi spre viitorul francizei,

RE: Bun venit în Racoon City, ce nu mai are

absolut nicio legătură cu precedentele filme, adoptă o linie narativă şi o estetică mai aproape de cea a jocurilor din anii ’90 (RE 1 & 2), întrucât acţiunea se petrece pe 30 septembrie... 1998, când o echipă S.T.A.R.S. descoperă laboratorul secret din Spencer Mansion, iar virusul este eliberat în Racoon City.

Resposabil de această reinventare e Paul W.S. Anderson, inspirat cineast „comersant” care a avut intuiţia potenţialului adaptărilor după jocuri video pentru marele ecran (de la Mortal Kombat din ’95 la Monster Hunter din 2020) şi l-a valorificat excepţional: în cele 6 filme Resident Evil a investit în total mai puţin de 300 de milioane de dolari - evident, nu singur - şi a încasat la box-office mult peste un miliard! Nu am luat în calcul costurile suplimentare de marketare a filmelor pe diversele pieţe, dar nici beneficiile consistente obţinute în zona de home-cinema (DVD/BRD, streaming, merchandising). Seria a contat şi a valorificat la momentul potrivit, cu un succes neaşteptat - date fiind eşecurile altor adaptări după VG-uri de acţiune precum Doom al lui Andrzej Bartkowiak sau Silent Hill al lui Christophe Gans -, trei atuuri: 1.) Contextul: după 9/11,fobia alimentată de

zvonurile legate de arsenalul nuclear şi armele

chimice/biologice ale Irakului nu se disipase în conştiinţa maselor occidentale, 2.) Fanbase-ul uriaş al jocului (50 de milioane de unităţi vândute de la apariţie, în 1996, până în 2012), şi, incontestabil, 3.) Milla Jovovich, soţia lui Anderson (şi fosta doamnă Luc Besson), perfectă ca Alice, supereroina ce luptă împotriva Umbrella şi a monştrilor creaţi de savanţi iresponsabili. Filmele, realizate pe parcursul a aproape 15 ani, nu au cum să fie altfel decât inegale valoric - două, de altfel, nu sunt regizate de Anderson, ci de Alexander Witt, DoP-ul lui Ridley Scott la Body Of Lies, şi, respectiv, de Russell „Razorback” Mulcahy -, nu vor să fie cu tot dinadinsul “deştepte” căci se adresează maselor largi, ci îşi propun (şi în mare parte reuşesc) să fie doar entertaining. Divertismente nememorabile dar dătătoare de satisfacţii de moment, pe care nu îţi doreşti neapărat să le mai revezi dar, pe loc, le savurezi cu ochii larg deschişi. Probabil, la fel este şi RE: Bun venit în Racoon City dar asta... nu-i deloc rău.