Globurile de Aur, primele semnale

Film  PREMIERELE LUNII: „DEATH ON THE NILE” , „MARRY ME”, „UNCHARTED”, „NIGHTMARE ALLEY”  CINE COMBO: CONVORBIRI DESPRE MATURITATE ÎN LUNA FEBRUARIE  FILM ROMÂNESC: INTERVIU EMANUEL PÂRVU & IOANA FLOR  DOCUMENTAR: JOAN DIDION  POINT OF VIEW: THE CARD COUNTER  DRACULA FILM FESTIVAL: INTERVIU STEVE RAILSBACK

Oare va fi un an bun cinematografic? Votanții vor schimba calimera sau tot la filme sinistre, dar impecabil realizate se va trage? Din fericire, mai sunt și excepții, ca să confirme și mai bine regula.

Cum era deja previzibil, „În ghearele câinilor” și-a adjudecat cel mai bun film dramă (că aici avem secțiuni separate, ceva mai bine definite), regizoarea Jane Campion, și mai chinuitoare decât în „Pianul” și, din nou, cu generații diferite între personaje și conflicte, de astă dată, tot o mamă, dar cu fiu, un fel de adolescent întârziat, cu care n-ai vrea să te-ntâlnești în viața reală: Kodi Smit-McPhee (care a luat trofeul pentru rol secundar), iar cel și mai toxic din acest western atipic, Benedict Cumberbatch, care părea favoritul la casele de pariuri, a trebuit să cedeze în fața afro-americanului Will Smith, din „King Richard”, întruchiparea altui antipatic, ba chiar unul care și există, tatăl surorilor Williams.

Cel mai bun muzical s-a ales tot cu 3 recunoașteri, pe lângă re-make-ul în sine, semnat de Spielberg, ceea ce precis că a intimidat, două actrițe remarcabile: Rachel Zegler și Ariana DeBose (m-aș fi bucurat s-o nominalizeze și pe nonagenara Rita Moreno, care era și în varianta din 1961, dar poate le dă în gând la Oscaruri, că ar fi și un subiect de presă, nu doar o prestație absolut lăudabilă). Și ca să rămânem tot la muzical, deși se spunea că n-are șanse, Andrew Garfield (fost Spiderman și foarte convingător ca teleevanghelistul din „The Eyes of Tammy Faye”) i-a luat fața lui DiCaprio, în „Don’t Look Up”, și lui Cooper Hoffman (fiul regretatului Philip

Seymour), din „Licorice Pizza”. La fel se zicea și despre Nicole Kidman, pe post de Lucille Ball! Păcat că n-a fost cu ceremonie pe covorul roșu, că precis ar fi fost cea mai elegantă. James Bond, care a tot tras de timp până să apară pe marile ecrane, a luat un Glob de consolare, pentru melodia originală „No Time to Die”, cântată de foarte curtata Billie Eilish. Și ca să nu-i supere pe înspământător de numeroșii fani, s-a găsit o soluție și pentru un secundar din periculosul „Jocul calamarului”: Oh Yeong-su. La un sfert de secol după „Titanic”, Kate Winslet e pe bună drepate, cea mai grozavă în serialul ediție limitată „Mare of Easttown”, pe care îl așteptam cu sufletul la gură pe HBO și Andrew Garfield „Tick, Tick… Boom!” care sper să continue, după acest incontestabil succes. Japonezul „Drive My Car” a fost remarcat încă de la Cannes și e un fel de „Totul despre Eva”, ideal pentru cei care visează sau deja profesează în actoria de teatru, ca să fie mai bine înarmați pentru viața de scenă. Ultimul și neîndoios nu cel de pe urmă, „Belfast”, recompensat pentru scenariul impecabil al lui Kenneth Branagh, dar care ar fi meritat mai mult, însă interpretul, ajuns deja de multă vreme în spatele camerei, e încă privit cu rezervele invidiei universal valabile.