POINT OF VIEW: The Card Counter

The Card Counter -Nu există mize mici-

Încă de la Taxi Driver, Paul Schrader s-a exprimat destul de clar prin tot ceea ce scrie că nu-l interesează poveștile colorate cu happy-end și personaje pozitive. Ultimul său film, The Card Counter, nu face excepție.

Filmul spune povestea lui William Tell (Oscar Isaac), un personaj enigmatic care își câștigă existența jucând poker, pe mize mici, în diferite orașe din Statele Unite. Ceea ce, la început, poate să pară un simplu studiu despre cum să câștigi numărând cărți, se transformă destul de repede, pe parcursul celor 111 minute, în ceva mult mai complex și mai personal. Aflăm că Tell a fost închis timp de 10 ani pentru o serie de abuzuri pe care le-a făcut asupra deținuților închisorii Abu Gharib, din Iraq, acolo unde a învățat cum să tortureze pentru a obține informații.

Schrader se concentrează pe un studiu de personaj, oferindune, piesă cu piesă, bucăți din trecutul traumatizant care îl face pe Tell să poarte o vină absolută asupra sa, până când, puzzle-ul e complet. Cufundat într-o rutină care să îl țină departe de faptele pe care le-a realizat, Tell este într-o continuă fugă de persoana care a fost și simte că nu își poate găsi locul cu adevărat. Coșmarurile care îl trezesc noaptea, tabieturile ieșite din comun și obsesia de a rămâne o umbră sunt doar câteva dintre elementele cu care Schrader jonglează, aproape en passant, pentru a construi un tablou intens, din punct de vedere emoțional, cu privire la protagonistul său.

În drumul său, aparent fără destinație, Tell face cunoștință cu La Linda (Tiffany Haddish), o organizatoare de jocuri de poker, dar și cu Cirk (Tye Sheridan), un băiat care este setat să îl răzbune pe tatăl său și cu care află că are mult mai multe în comun decât ar fi crezut. Impactul pe care îl au aceste întâlniri îl fac pe Tell să se confrunte cu fantomele trecutului și îl pun față în față cu posibilitatea de a schimba ceva și de a îndrepta în sfârșit ce a făcut.

Deși spre final, scenariul lui Schrader începe să capete o nuanță ușor clișeică și se simte parcă o oarecare grabă în acțiunile protagonistului, acesta reușește să ducă la bun sfârșit ceea ce și-a propus inițial: să-l scoată pe omul tulburat la liman și să-i aducă, sub o formă sau alta, un soi de fericire. Oricât de mică a fost miza lui Tell la început, aceasta crește treptat, până când nici măcar el nu mai este în poziția în care să se ferească în sfârșit de o miză reală, puternică și, care să-l coste cu adevărat.

Dacă este ceva la care Paul Schrader excelează cu The Card Counter, atunci esența omului, într-un capitol esențial al vieții sale, este surprinsă perfect și fără echivoc.