4 minute read
PERFORMING ARTS: SSANJA LATINOVIĆ DESIGN: „Super September” - Luna design-ului în
foto © Nadja Jovanovic
Substanţa unei lucrări e dată de abilitatea ei de a comunica cu cât mai mulţi oameni
Advertisement
SANJA LATINOVIĆ
Sculptoriţă prin vocaţie dar art performer în forma de expresie favorită, artista emergentă sârboaică Sanja Latinović va fi prezentă în VIDEO+RADIO+LIVE, expoziția extensie a Bienalei Art Encounters de la Timișoara (01.10-07.11.2021), cu On Time, performance ce chestionează intenţiile noastre într-un mediu social în care individualităţile au nevoie din ce în ce mai frecvent de îngrijire şi sprijin. Şi când acesta vine - cu noi în postură de contributori -, asta se întâmplă dintr-un sentiment de vină, ca o consecinţă a neliniştii în plan individual că am putea deveni noi înşişi cei neglijaţi, ori dintr-o reală compasiune sau speranţă? Preocupată de
dimensiunea emoţională a relaţiilor sociale dintre individ şi mediu, Sanja Latinović este
adepta mesajelor simple şi puternice, transmise direct, aproape brutal, iar drept dovadă există întreaga sumă de performance-uri şi happening-uri pe care le-a creat în cadrul a zeci de proiecte şi expoziţii de grup sau individuale, din Barcelona sau Kyoto până la New York şi Paris. Fost membru în asociaţia artistică independentă Third Belgrade şi fondatoare în 2019 a Group 04, cu un masterat în Performance Art în Elvetia şi absolventă a Facultăţii de Arte Frumoase din Belgrad, secţia Sculptură, SANJA LATINOVIĆ (n. 1983) este unul dintre tinerii artiştii ce merită realmente a fi descoperiţi de către iubitorii români de artă cu ocazia expoziţiei VIDEO+RADIO+LIVE, rezultatul unui parteneriat între șase galerii de artă contemporană din București și Cluj, toate active și pe scena internațională: Catinca Tabacaru, Ivan, Plan B, Sandwich, Sector 1, Suprainfinit.
Sanja, performance-ul On Time pe care îl vei prezenta la Timişoara pare foarte simplu: udatul timp de trei zile a trei puieţi de stejar aproape uscaţi. Vorbeşte-mi despre ideea din spatele acestei translatări artistice cu aparenţă “eco” a unei metafore existenţiale.
‘Reacţie întârziată‘, aceasta este, pe scurt, tema principala a performance-ului. Însuşi titlul lucrării este în felul acesta un avertisment, întrun fel, în sensul că responsabilitatea este de fapt omisă. Este un avertisment, pentru mine şi pentru toată lumea. Iar amânarea, întârzierea rezolvării problemelor noastre arzătoare descrie de fapt mentalitatea zilelor noastre.
ON TIME ABANDONED
Ai dreptate când spui că e foarte simplu acest concept. Asta e ce caut eu în lucrările mele. De ce încercăm mereu să rezolvăm problema doar când devine prea complicată sau chiar imposibil de rezolvat? Soluţia e simplă când problema e abia apărută, dar se pare că momentul acela de panică e foarte important. De aceea pun apă la rădăcina unui copac aproape uscat. Prin asta sunt, într-un fel, complice şi ce fac este să încerc să atrag atenţia asupra crizelor în care ne aflăm sau în care ne vom afla la un moment dat. Acţiunile noastre nu sunt sincere pentru că, dacă ar fi, toţi ar fi adepţii acestei simplităţi şi nu neam mai pasa responsabilitatea de la unul la altul ca pe-o castană fierbinte. Nu am să-ţi dezvălui de altfel la ce m-am referit când am spus că e vorba de o ‘reacţie întârziată’, nu insista. Poate fi vorba de încălzirea globală sau, la fel de bine, poate fi vorba de o mare valoare a scenei artistice contemporane care e complet ignorată şi îşi trăieşte viaţa în mizerie şi uitare. Aş putea să vorbesc mult şi bine despre subiectul ăsta şi nu vreau asta. Dă-mi voie să îmi iau această libertate şi, la fel, dă-i voie şi publicului. Haideţi să ne întrebăm mai bine cu toţii dacă nu cumva e prea târziu să acţionam într-un fel sau altul.
Înainte de On Time, performance-ul din VIDEO+RADIO+LIVE avea titlul I Believe In Fairy Tales şi se referea la influenţa basmelor în formarea sistemelor de gândire feminine. Ce te-a făcut să te răzgândeşti, pentru că şi acel concept era unul incitant?
Aveam de ceva vreme ideea unui performance intitulat I Believe In Fairy Tales şi până la urmă nu am abandonat-o pentru că am adus-o la viaţă anul acesta în expoziţia solo pe care am avut-o la Muzeul Naţional din Kraljevo. Pentru mine anul acesta a fost neaşteptat de productiv, mai productiv ca niciodată. Am încercat să nu mă repet şi să ofer publicului lucrări mereu noi şi continuitate în gândirea mea creativă. În timpul pandemiei de Covid-19, faptul că am fost activă creativ m-a ajutat să-mi păstrez sănătatea mentală. Ca şi în celelalte lucrări ale mele, şi în I Believe In Fairy Tales am folosit puţine elemente de recuzită, doar două de fapt: plastilină şi zâne de jucărie zburătoare. Zânuţele zburătoare sunt inspirate de personajul Tinker Bell din animaţiile cu Peter Pan iar în momentul ăsta sunt jucării super la modă, pe care le vor toate fetiţele. Faptul că se joacă cu aceste păpuşi le face pe fetiţe să îşi adâncească convingerea că viaţa e o poveste magică. Ce am urmărit eu în acest performance a fost să implic publicul în joaca mea prin aceste păpuşi zburătoare, cu toate că în final experienţele noastre rămân personale, solitare, când vine vorba de speranţele neîmplinite. Toate visele noastre frumoase, pe care le credeam adevărate când eram copii, sunt sortite să se dezmembreze prin prisma experienţelor noastre reale la un moment dat. Şi cu toate astea nu putem trece prin viaţă fără acea credinţă. Conflictul dintre credinţa şi aspiraţia la o viaţă ca-n filme şi o realitate diferită care ne refuză accesul la ficţiunea din visele noastre mi-a dat impulsul care a dus la lucrarea aceasta. [...]
