COMEMORARE

Sibiu + mobilitate alternativă = 2021?

Anul acesta a venit în sfârșit vremea! Începe realizarea noului Plan de Mobilitate Urbană. Pare vestea pe care am așteptat-o tot anul și zâna care ne va salva de la vâjâitul mașinilor prin giratorii cât ai zice mobilitate. O să avem acum loc să trecem cu căruciorul pe lângă mașinile parcate pe trotuar, o să traversăm strada fără să ne fie frică că nu mai apucăm trotuarul de vizavi și o să ne aventurăm cu bicicleta în giratoriu fără să ne mai uităm în ambele sensuri de teamă să nu apară o mașină de undeva. Noul plan se referă la mobilitatea în oraș până în anul 2030. Mai avem unul de fapt, realizat în 2016, care cuprinde același lucru: proiectele ce urmează să fie implementate până în 2030. O să reușim de data asta măcar să înțelegem, cu două planuri, că de fapt nevoile bicicliștilor și ale pietonilor sunt aceleași cu ale șoferilor? Bicicliștii și pietonii sunt tot oameni, cetățeni ai aceluiași oraș ca șoferii. Cu toții merg la serviciu, școală, sau la cumpărături. Destinațiile lor și punctele de plecare sunt aceleași, iar rutele ar trebui și ele să fie aceleași. Diferența dintre ei este timpul petrecut în trafic și accesul facil, direct la destinație. Piste de biciclete separate de carosabil pe arterele principale ale orașului, trotuare spațioase pentru pietoni, o rețea bine organizată de transport în comun, și parcări sigure pentru biciclete, accesibile tuturor, ar fi bune puncte de plecare pentru a încuraja mobilitatea alternativă în Sibiu. Iar înainte de a realiza noi planuri, este obligatoriu să înțelegem în primul rând că infrastructura pentru transport alternativ nu mai trebuie gândită în viitor de oameni care utilizează mașina ca mijloc de transport și bicicleta ca mijloc de agrement. Un nou Plan de Mobilitate gândit pentru a ușura viața șoferilor cu siguranță nu va transforma Sibiul într-un oraș mai prietenos cu oamenii.

Oraș regulamentar

Când prin buza noului mileniu, astăzi deja îmbătrânit, primăria a amenajat o primă fântână arteziană cu câteva bănci noi (adică ne-rupte) ne-am înghesuit cu toții acolo de parcă era noul “centru”. Cu timpul au început să apară panseluțele și gazonul artificial, la început inovații estetice, azi căzute în dizgrație. Coșuri de gunoi, și mai multe bănci, alei asfaltate, leagăne din parc care nu erau mai mult rupte, tot mai multe fațade refăcute și odată cu 2007, reabilitarea radicală a întregii zone centrale. În ultimii ani și cartierele au primit pe rând un “make-over”. Lăsând la o parte toate cârcotelile de campanie și dorințele noastre de mereu mai bine, eternele comparații cu alt orașe, Sibiul arată ca un oraș frumos și bine gospodărit. Foarte instagramabil.

Acum aproape 10 ani, Ciprian și Aurelian porneau Central Hub, primul co-work din Sibiu ce aducea împreună mici antreprenori și freelanceri, un loc de întâlnire pentru comunitate. Nu doar un cowork. În subsolul Bisericii Catolice, Vladi și Marian au deschis Habitus, nu doar o librărie, locul unde ne vedeam cu toții, la un ceai, un film, o conferință, o dezbatere, o bârfă. Apoi s-a întors Adi și-a făcut Sibio, nu doar o cafenea. Cea mai mică galerie-co-workloc-de-după-protest. Mai jos, pe Târgului, Bebe a pornit o nebunie de restaurant improbabil cu denumire anti-capitalistă. A făcut mâncare, dar de fapt a crescut o generație de bucătari și împreună cu Reky ne-au făcut să ne gândim cu adevărat la mâncare în Sibiu. Ceafa de porc cu cartofi prăjiți și prosciutto e funghi au înregistrat pierderi masive.

Casele frumoase din Huet seamănă tot mai multe cu căsuțele de turtă de dulce austriece, în spatele blocului crește iarbă dreaptă și copaci cu coroană regulamentară. Cum să facem oare să nu ne (mai) pierdem oamenii colorați și neconformi, să ne sființim locurile de stat la un loc când se va duce nevoia de distanță?

Vineri,19februarie,ora18:00 Sâmbătă,20februarie,orele11:00&18:00 Duminică,21februarie,ora11:00 TIKETS:

Cenușăreasa – doar opoveste?

de EVA LABAD I-MEGYES regia: EVA LABAD I- MEGYES TIKETS:

Muzică

Oldies but… Innuendo, sinceritate la final de drum Comemorare: PeTerra fără Mercury

Ce mai ascultăm în luna îndrăgostiților?

Pentru că februarie este luna din an cea mai încărcată de romantism, vin cu câteva propuneri de piese de dragoste nemuritoare, de inclus într-un playlist pe care să-l asculți când te surprinzi regăsindu-te într-un astfel de mood. Chiar dacă ești îndrăgostit sau nu, cred că puțin romantism nu strică nimănui în pandemie, așa că este ocazia potrivită să ascultăm câteva cântece care ne vorbesc despre acest sentiment mult râvnit. Zic să lăsăm dragostea să plutească în aer, dar pe ritmurile potrivite.

Nancy Sinatra

Bang Bang (My Baby Shot Me

Down). Piesa este unul dintre cele mai celebre single-uri ale lui Cher și a fost lansată în 1966, ca parte din albumul The Sonny Side of Cher. Mie îmi place însă varianta lui Nancy Sinatra și pe aceasta o recomand, căci mi se pare mult mai încărcată de dramatism, fiind influențată, probabil, de interpretarea vizuală sângeroasă a lui Tarantino, care a ales această variantă melodiei pentru deschiderea filmului Kill Bill Vol. 1. Nancy Sinatra adaugă în instrumentalul piesei chitara tremolo, care, combinată cu stilul interpretativ teatral al artistei, subliniază tragedia fațetată ca parte nelipsită a sentimentului de iubire profundă neîmplinită. La Bohème face parte din albumul omonim al celebrului cântăreț Charles Aznavour, lansat în 1966. Se spune că este cea mai populară piesă cântată în franceză, melodie care a devenit semnătura artistului. De ce La Bohème? Pentru că dragostea e boemă, iar franceza este, probabil, cea mai melodioasă și romantică limbă prin care poți lăsa eternității boemia tinereții. Ți se întâmplă să petreci nopțile „În fața șevaletului/ Retușând desenul/ Liniei unui sân”? Pentru mine, tabloul de emoții se completează cu versiunea video alb-negru în care Charles Aznavour reușește să transmită incredibil de multe doar prin expresie și prin felul în care trăiește versurile.

At Last! este melodia compusă de Mack Gordon și Harry Warren pentru Musicalul Sun Valley Serenade, apărut în 1941. Cântecul a devenit un simbol al romantismului, mult clișeizat în numeroase scene în care se vorbește despre nuntă și iubire, marcând istoria dansului lent. Recomand versiunea interpretată de Etta James în 1960. Albumul de studio, cu care a debutat celebra cântăreață americană de blues, poartă numele piesei devenită, de-a lungul timpului, o piesăsimbol a artistei. „În sfârșit... dragostea mea a apărut/ Zilele de singurătate s-au terminat/ Și viața este ca un cântec”, iar Etta James știe cel mai bine să trăiască acest cântec.

Nu uitaţi când vă alcătuiţi playlist-ul de Valentine’s şi de:

 Cry me a river - Julie London  Mr. Sandman - The Chordettes  Summer Kisses, Winter Tears - Elvis Presley  Love And Kisses Ella Fitzgerald  I’ll Always Be In Love With You - Ella Fitzgerald  You And The Night And The Music - Julie London  Unforgettable - Nat King Cole  My Girl - The Temptations  L-O-V-E - Nat King Cole sau de The

First Time Ever I Saw Your

Face - Roberta Flack.

Festivalul Internațional FILM O’CLOCK

Programat în perioada 27 februarie-3 martie, Festivalul Internațional Film O’Clock își propune cu o ambiţie de apreciat, încă de la prima sa ediție, să fie o mișcare culturală ce folosește ca mijloace meridianul și fusul orar pentru a transforma planeta într-o citadelă cinematografică� Lituania, România, Grecia, Egipt și Africa de Sud sunt țările aflate pe meridianul de 25 grade longitudine estică participante la festival, care vor crea o punte imaginară între emisfere, de la Baltică până în cel mai sudic punct al Africii�

Prin vizionarea simultană a filmelor, atât în săli de cinema aflate la mii de kilometri distanță unele de altele cât și pe platforme de tip VoD, precum și prin discuțiile cu invitați speciali ce urmează fiecărei proiecții, transmise concomitent în spațiile festivalului din țările participante și pe platforma acestuia (www. FoC-IFF.com), cinefilii, deși aflați în orașe, țări sau chiar continente diferite, vor putea împărtăși povești și emoții, dincolo de granițe. Selecția filmelor din program este realizată de cineaști din fiecare țară participantă, cu filme produse exclusiv în cele cinci țări, ale unor autori cu o puternică viziune artistică: filme curajoase, noi, lansate sau premiate în mari festivaluri ale lumii, și filme clasice, ce fac parte din moștenirea culturală a fiecărei națiuni participante.

Mirona Radu, director Film O’Clock International Festival şi iniţiatoarea demersului, are convingerea că “este nevoie de o platformă în care să empatizăm cu semenii noștri prin artă, indiferent de colțul de lume în care ne aflăm, indiferent de cât de diferiți considerăm că am putea fi de ceilalți, și deci cumva aflați în lumi diferite. Cred că la nivel profund suntem atât de asemănători, iar diferențele ne îmbogățesc de fapt atât de mult viața. Ar fi păcat să nu privim partea frumoasă a diferențelor și să avem un dialog în acest sens. Avem nevoie de o platformă de susținere în căutările noastre de sens, de oameni cu care împărtășim aceeași dragoste de cinema...“.

Experiența de festival de film se anunţă a fi una mult mai accesibilă, prin eliminarea costurilor cu călătoriile și a accesului exclusiv pe bază de invitație. Filmele devin astfel un mijloc de a comunica emoții și idei care pot astfel să îmbogățească înțelegerea publicului despre sine și pe ceilalți. Conectarea diferitelor segmente de public din același fus orar, schimbul de filme și discuții urmăresc să insufle empatie și să lărgească o mai bună cunoaștere a unei țări despre o alta. Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să aşteptăm promiţătorul... Five O’Clock.