ANIVERSARE

După un secol de la premieră, prietenia vagabondului cu ‘the kid’, piciul interpretat de Jackie Coogan (descoperit de cineast pe o scenă de vodevil), continuă să fie extraordinar de mişcătoare şi reprezintă o poartă deschisă spre înţelegerea complexităţii personajului şlefuit de Chaplin pe parcursul a zeci de scurtmetraje, mai ales în contextul în care nou născutul său fiu, Norman, murise cu doar câteva zile înainte de începerea filmărilor. Dar chiar dacă se ignoră acest detaliu, ‘the tramp’, singuraticul loser din pătura de jos a societăţii creat de Chaplin, emană umanitate prin toţi porii iar comportamentul său de tată surogat ilar, aproape de ridicol, este nuanţat înduioşător de optimismul şi empatia lui naturală, ce atrag după sine în film gesturi de solidaritate din partea semenilor, chiar când acestea presupun o încălcare a normelor şi barierelor sociale.

Pe de altă parte, prin interpretare şi punere în scenă, Piciul ne arată un Charlie Chaplin mult mai introspectiv, mai determinat parcă să îşi amintească de copilăria sa nefericită din sărăcia mahalalelor londoneze, cu un tată înstrăinat şi cu o mamă care se chinuia să le asigure traiul de pe o zi pe alta, şi să (îşi) ofere măcar pe ecran happy-end-urile la care oameni în situaţii asemănătoare visau într-o Americă aflată în severă recesiune postbelică. O combinaţie uimitoare de satiră, slapstick şi melodramă, inatacabilă de trecerea timpului, Piciul reprezintă probabil filmul lui Chaplin cu cele mai puternice accente autobiografice iar perenitatea lui se clădeşte pe onestitatea şi autenticitatea emoţională cu care actorul se regizează pe sine însuşi. Reuşind să ranforseze patosul prin comedie, The Kid ne reaminteşte şi acum, peste 100 de ani, că dragostea şi optimismul sunt trăsături individuale şi nu sistemice sau comunitare iar asta ne face să continuăm să iubim filmele, nu-i aşa?

Un secol cu PICIUL lui Chaplin

28 octombrie. O metropolă înnegurată din cauza unui nou val al pandemiei, mult mai ucigător ca precedentul. Peste tot anunţuri şi recomandări despre cum să previi îmbolnăvirea şi cum să te comporţi. Spălat pe mâini. Măşti. Autoizolare. Carantină. Aproape 300,000 de morţi pe tot continentul într-o singură toamnă. În această atmosferă deprimantă, în faţa unui cinematograf, oamenii se îmbulzesc riscându-şi vieţile ca să vadă noul film al idolului lor... Charlie Chaplin. Pentru că asta se întâmpla în 1918 în New York şi pe ecran vagabondul lui Charlot îl răpea pe Kaiser în Shoulder Arms, în timp ce gripa spaniolă făcea ravagii pe întreaga planetă, omorând mai mulţi oameni decât ambele războaie mondiale. Asta arată cât de popular şi îndrăgit era deja personajul ‘The Tramp’ de către mase când Charles Chaplin a debutat ca regizor de lungmetraj cu dramedia The Kid în 1921.