Ziarul Vaii Jiului - nr. 1065- 18 octombrie 2012

CMYK

VINERI

Ziarul Vãii Jiului

Nu există lege împotriva ADEVĂRULUI!

19 octombrie 2012 Anul V Nr. 1065 12 + 4 pagini Preţ: 1 LEU www.zvj.ro Răsărit: 07:46 Apus: 19:34

ZIARUL POPORULUI Citeşte şi dă mai departe!

Tipar digital Cel mai bun preţ din judeţ!

Director: Cătălin DOCEA Curs valutar: 1€ = 4,5789 lei 1$ = 3,4900 lei 1₤ = 5,6404 lei

Cotidian regional * * * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului * * * Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

Transmite cererea ta de ofertă la office@zvj.ro

R

MARCĂ ÎNREGISTRATĂ

Statul poliţienesc trăieşte şi prosperă.

Se promit grave răzbunări împotriva cotidianului nostru pentru relatările referitoare la dosarul poliţistului Sucilă Mi s-a cerut în repetate rânduri, frumos sau sub presiune, să încetez a mai relata aspecte negative cu privire la activitatea unităţilor locale de poliţie din Valea Jiului.

Comod ar fi fost, ca pentru orice ziarist orientat, să mă dau de partea organelor şi (aşa cum se întâmplă prin presa locală, deci atenţie ce şi cu cine vorbiţi!) să devin informator neremunerat, dar recompensat (cum de asemenea se întâmplă) prin acces la dosare de interes. Un fel de „nu scrii despre noi, dar îţi dăm materiale ca să scrii de alţii”. Am refuzat de fiecare dată din convingerea că rolul jurnalistului trebuie să se oprească la punctul final al unui articol, sau la ultima secundă a unei emisiuni radio sau tv. Consider că jurnalistul nu trebuie să devină o unealtă în mâna cuiva, chiar dacă în spatele său ar sta interesele (de cele mai multe ori drepte şi justificate) ale unui an-

gajat al Statului Român.

Am relatat în presa locală, din pură convingere, toate aspectele la care am avut acces cu privire la dosarul Sucilă. De fiecare dată însă am ţinut să menţionez câteva lucruri: UNU vinovaţii, în baza unor probe indubitabile, TREBUIE să răspundă în baza legilor în vigoare şi DOI - interesele minorului şi ale altor tineri (chiar majori) implicaţi în acest caz trebuie protejate, atât de organele statului cât şi de comunitatea locală.

Consecinţa normală ar fi fost ca lucrurile scrise de mine să fie luate ca atare şi, eventual, să determine o firească prudenţă din partea anchetatorilor cu privire la aspectele sintetizate la punctul doi. În realitate, mi se spune, se caută ca toate acţiunile mele în raport cu acest dosar să fie interpretate ca o presiune (deci ca un aspect pedepsit de legile în vigoare) îm-

potriva anchetatorilor şi judecătorilor care au legătură cu cazul. Şi, în paralel, se încearcă reluarea şi extinderea cercetărilor cu privire la o societate a cărei activitate s-a încheiat în 2008, pe care personal am administrat-o, chiar dacă Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a finalizat deja cercetările cu privire la acest caz.

Trei surse m-au informat şi mi-au confirmat faptul că, zilele trecute, un angajat MAI din Valea Jiului s-a lăudat că în maxim o lună de zile poate determina, plecând de la cele anterior relatate, reţinerea mea. Şi că, de fapt, m-ar putea reţine oricând pentru 24 de ore, dar elementele existente n-ar rezista în faţa unui complet de judecată, care n-ar da niciodată un mandat de arest preventiv.

Adresa mea de domiciliu se află în evidenţele publice şi locurile în care îmi desfăşor activitatea sunt, de asemenea, cunoscute. Sunt dispus să răspund astăzi, peste o lună, peste un an sau cinci CU FRUNTEA SUS la orice întrebare atât cu privire la implicarea mea (pur şi exclusiv jurnalistică) atât în dosarul Sucilă cât şi cu privire la administrarea societăţii la care am făcut anterior referire. Nu există, spun asta cu toată responsabilitatea, niciun element de natură penală în activitatea pe care am desfăşurat-o şi o desfăşor. În primul rând, mă şochează faptul că elementele unui dosar penal, sau chiar ale mai multor dosare penale, reprezintă un subiect de discuţie, la şpriţ, într-un local mai nou din Petroşani. În al doilea rând, mă şochează faptul că implicarea unui procuror de la judeţ în acest eventual caz a devenit subiect de discuţie între două scobitori. Ştiu şi că între angajatul MAI şi procuror au intervenit oarece disensiuni după ce acesta din urmă, deşi încearcă să-i transforme toate mâzgăliturile în dosare penale (deci dumnealui face, de fapt, cam toată munca), este nemulţumit că - în timp ce angajatul MAI îşi petrece concediile în străinătate - procurorul merge în concediu la ţară, unde dă cu sapa ca orice om de rând, gospodar, responsabil, cumpătat şi cu salariu de la stat.

Mai ştiu şi că o persoană de sex feminin, căreia i-am dat cândva un loc de muncă, se dă peste cap să găsească orice ar servi scopului angajatului MAI. Să nu uit! Acelaşi domn mai zice, după

câteva pahare, şi că, dacă nu „intervin serviciile”, planul îi va fi dus la îndeplinire. Îi dau satisfacţie: nu cunosc să am vreun prieten în servicii, oricare ar fi acelea, care să poată determina un blat într-un eventual dosar penal al meu dacă aş fi vinovat. Cu alte cuvinte, are cale liberă să aplice legea chiar de astăzi. Acum, nicio clipă mai târziu. Ştiu că toate acestea mi se trag şi de la faptul că în posesia mea se află imagini video cu un angajat al Statului Român care s-a prezentat băut la cercetarea unei infracţiuni grave, permiţând din neglijenţă accesul unor terţe persoane la locul unei crime şi distrugerea de probe. Şi, de asemenea, informaţii privind încadrarea unei rude a unui angajat al statului la o instituţie publică prin trafic de influenţă, fără concurs. Informaţii pe care nu le-am făcut şi nu le voi face publice pentru că, dincolo de tentaţia jurnalistică, nu cred că activitatea unui om poate fi catalogată doar prin prisma unor greşeli. Şi nu vreau ca un demers jurnalistic să servească altor angajaţi ai statului, care doresc să îi ia locul, deşi nu vor ajunge vreodată la jumătate din valoarea dumnealui.

Normal ar fi fost, după unii, să mă sperii şi să devin un ziarist cuminte. Cu sau fără vreo întrerupere determinată de planurile lor, voi continua să îmi fac meseria. Cât mai obiectiv, fără patimă ori dorinţă de răzbunare. Astăzi, mâine sau oricând de acum încolo voi fi tot aici şi voi răspunde oricărei întrebări. După 6 dimineaţa, cum se face.

Cătălin DOCEA P.S.: Este evident că această situaţie, a împrăştierii unor vorbe de acest gen în toate mediile, ne produce o suită de deservicii. Cine şi-ar mai dori să colaboreze cu o firmă al cărei administrator, spune asta chiar un angajat MAI, e deja dincolo de primele 24 de ore? Care-s garantate, precum durata minimă de viaţă a unui motor.

2 ACTUALITATE

Ziarul Vãii Jiului

vineri, 19 octombrie 2012

Uricani

Pungaş notoriu ajuns la puşcărie pentru aroganţe în trafic Numai după ce l-au săltat de-acasă în baza unui mandat de executare a pedepsei cu închisoarea, poliţiştii au aflat că un uricănean avea dosite la domiciliu 24 de kilograme de cupru.

Petroşani

Şedinţă amânată din lipsă de cvorum

Ieri dimineaţă, poliţiştii din cadrul Poliţiei Oraşului Uricani au pus în aplicare mandatul de executare a pedepsei cu închisoarea emis de Judecătoria Tg. Cărbuneşti pe numele lui Constantin P. Bărbatul are 42 de ani şi a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de un an pentru comiterea de infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere.

După cercetări la domiciliul acestuia a fost găsită şi

Ieri, la şedinţa de îndată a Consiliului local Petroşan, convocată pentru ora 15, doar 7 consilieri au fost prezenţi, iar un al optulea se afla pe drum. Totuşi, nici cu el nu se întrunea cvorumul pentru votarea celor trei proiecte de lege propuse pe ordinea de zi.

Putem spune că s-a simţit lipsa consilierilor USL, care, probabil, nu ajunseseră în oraş după mitingul USL din capitală, şi dacă ajunseseră, erau prea obosiţi pentru a face faţă şedinţei. Oricum, după ce s-au mai sfătuit cu viceprimarul Dorina Niţă, consilierii au amânat şedinţa pentru astăzi, la ora 10. În definitiv, nu este reţinut nimeni mai mult de 15 minute, pentru că pe ordinea de zi sunt înscrise doar 3 proiecte de hotărâre. (A.P.)

Hunedoreanul, frate bun cu italianul

Judeţul Hunedoara se înfrăţeşte cu Provincia Foggia La sfârşitul acestei săptămâni, o delegaţie din Provincia Foggia, Italia, efectuează o vizită oficială în judeţul Hunedoara. Programul delegaţiei italiene cuprinde o întâlnire oficială astăzi, la ora 10.00, la sediul Consiliului Judeţean Hunedoara, cu conducerea judeţului reprezentată de vicepreşedintele Tiberiu Balint, urmată de o conferinţă de presă la ora 11.00. Întâlnirea delegaţiei italiene cu oficiali hunedoreni are scopul de a stabili demersurile privind încheierea şi semnarea unui Protocol de înfrăţire între provincia Foggia şi judeţul Hunedoara, precum şi participarea comună la proiectul „Euromigraţia: Reţeaua europeană a zonelor de destinaţie şi origine ale migraţiilor”. Din delegaţia italiană fac parte: Emilio Gaeta - preşedinte al Comitetul Permanent pentru Înfrăţiri, Aniello Masciulli - vicepreşedinte al Consiliului Provincial Foggia şi membru al Comitetului Permanent pentru Înfrăţiri, Francesco Melchiorre - funcţionar în Consiliul Provincial Foggia şi secretar al Comitetului Permanent pentru Înfrăţiri, Nicola Cascavilla - membru al Comitetului Permanent pentru Înfrăţiri - şi Giuliana Cuttano - asistenta preşedintelui Comitetului Permanent pentru Înfrăţiri.

Mihaela PETROŞAN

www.zvj.ro

ridicată cantitatea de 24 kg de cupru. În cauză se efectuează cercetări cu privire provenienţa şi legalitatea deţinerii acestuia.

Alina PIPAN

Vulcan

La puşcărie pentru furt Miercuri, un bărbat de 42 de ani din Vulcan a fost săltat şi trimis la închisoare pentru furt calificat. În urma activităţilor desfăşurate, poliţiştii din cadrul Poliţiei municipiului Vulcan l-au depistat pe Edmund, în vârstă de 42 de ani.

Pe numele său era emis de către Judecăto-

ria Petroşani mandat de executare a pedepsei închisorii. Edmund era condamnat la executarea unei pedepse privative de libertate de 2 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

Bărbatul a fost depus în Penitenciarul Bârcea Mare, judeţul Hunedoara, în vederea executării pedepsei.

Alina PIPAN

ACTUALITATE 3

Ziarul Vãii Jiului vineri, 19 octombrie 2012

Monica Iacob-Ridzi şi Haralambie Vochiţoiu - un cuplu politic imbatabil.

Pentru poporul hunedorean,

Trei proiecte pentru a scoate Valea Jiului din postura de tolerată pe plan naţional

Alimente de la U.E.

Emisiunea Cătălin Docea Direct a postului local Kapital TV i-a avut, în premieră, alături pe cei doi candidaţi PP-DD, Monica Iacob-Ridzi şi Haralambie Vochiţoiu. Primul pentru postul de deputat, al doilea pentru cel de senator. Este evident, cei doi au structurat foarte bine campania la care se înhamă. De asemenea, au un program comun format din proiecte de care Valea Jiului are, într-adevăr, mare nevoie.

Şi în judeţul nostru a fost demarată distribuţia alimentelor în cadrul Planului European de Ajutoare pentru Persoanele cele mai Defavorizate din România - PEAD 2012. Acţiunea trebuie finalizată până la sfârşitul lunii martie 2013.

Ministerul Muncii să preia plata subvenţiilor pensionarilor mineri

Declararea unor zone din Valea Jiului ca rurale pentru accesarea fondurilor

Cei doi candidaţi au adus în discuţie şi un subiect evitat de restul oficialilor. Ce ne facem cu cei 10.000 de pensionari mineri după înfiinţarea Complexului Energetic şi includerea CNH în acesta? Ei vor rămâne pe dinafară, pentru că acest Complex nu-i

„Trec banii pe lângă noi doar din simplul motiv că unele zone rurale rămân desemnate ca zone urbane. Fondurile de dezvoltare rurală trebuie să se oprească şi la noi, iar agricultura, meşteşugurile să se dezvolte. Din acest motiv organizatoric, am ratat oportunităţi majore de atragere a banilor. Trebuie să schimbăm acest lucru.

De asemenea, trebuie înfiinţate cabinete, servicii, pentru crearea proiectelor şi depunerea lor în vederea obţinerii fondurilor de investiţii ”. De exemplu, această schimbare de ordin administrativ ar putea însemna o mare şansă pentru Aninoasa. Care are cele mai puţine fonduri accesate, din cauză că este un localitate prea mică pentru a fi finanţată cu fonduri europene ca oraş, pentru că are sub 10.000 de locuitori. Fiind oraş nu poate accesa fonduri de dezvoltare rurală, iar guvernul este oricum prea sărac pentru investiţii în teritoriu.

Iată doar trei proiecte locale, urgente, pe care cei doi le au în vizor. De asemenea, candidaţii vor promova şi proiectele susţinute la centru de partid, anume: plata TVA pentru afacerişti doar la încasare şi reforma în justiţie prin introducerea juraţilor.

Alina PIPAN

Să renunţăm la eticheta de toleraţi Aşa cum explica Haralambie Vochiţoiu, Valea Jiului are de mai bine de un deceniu doar o etichetă: aceea de zonă tolerată. O zonă unde banii se pierd pe subvenţii, şi astfel, vezi Domane, restul ţării trebuie să renunţe la nişte fonduri, numai ca această zonă să supravieţuiască. Toate acestea pornesc şi de la menţinerea preţului huilei mult sub preţul pieţei. În timp ce preţul altor combustibili creşte constant, preţul huilei rămâne la acelaşi nivel cu anii trecuţi, iar atunci când creşte, majorarea este nesemnificativă. Această deficienţă are un efect negativ asupra vieţii socialeconomice în Valea Jiului, care este privită ca o gaură neagră. „Am stat trei zile la rând, alături de liderii de sindicat, în biroul ministrului, pentru a obţine o majorare de preţ a huilei. Am luptat, de asemenea, pentru includerea huilei ca resursă în planul energetic naţional 2016-2020, unde, de exemplu, era devansată de energia nucleară. Nu trebuie să ne complăcem în această situaţie.

Trebuie să avem oameni la Bucureşti, care să se bată pentru mineritul Văii, oameni care cunosc realităţile din Vale”, a spus Monica Iacob-Ridzi.

www.zvj.ro

are în vedere, evident, pe pensionari. Prin urmare, aceştia urmează să-şi piardă toate drepturile şi subvenţiile. Soluţia, pentru care deputatul Iacob-Ridzi a făcut interpelări, ar fi aceea ca acestea să fie preluate de Ministerul Muncii. Însă guvernanţii au respins mereu această propunere. Ea va fi susţinută în continuare în faţa guvernanţilor, pentru că stabilitatea socio-economică din Vale depinde de aceste decizii. „Pentru două milioane de euro, cât costă aceste subvenţii, guvernanţii au ţinut 10.000 de pensionari în stradă. Soarta lor trebuie stabilită exact, pentru că subvenţiile lor vor dispărea odată cu formarea noului Complex”, a explicat candidatul pentru funcţia de senator.

Din depozitul Consiliului Judeţean Hunedoara, aceste alimente au plecat deja către primării. Surse oficiale menţionează că, în cadrul Planului European de Ajutoare pentru Persoanele cele mai Defavorizate din România - PEAD 2012, se vor distribui următoarele produse alimentare: făină, orez, paste făinoase, biscuiţi, făină de mălai, zahăr,ulei, fasole uscată boabe, mazăre boabe în conservă, roşii în bulion şi bulion de tomate.

O persoană beneficiază de produsele alimentare conform tabelelor întocmite, o singură dată în această perioadă şi pentru o singură categorie de persoane defavorizate căreia îi aparţine.

Distribuţia poate fi realizată în tranşe, în funcţie de graficul de aprovizionare pentru judeţ.

Mihaela PETROŞAN

4 SPORT

Ziarul Vãii Jiului

vineri, 19 octombrie 2012

Valea Jiului la marea finală K-1 de la Tokyo

Campionul Superkombat Benny Adegbuyi a purtat un tricou inscripţionat cu Petroşani Valea Jiului se poate mândri că a avut în premieră doi reprezentanţi în finala celui mai important turneu de arte marţiale din lume, K-1 Final 16, care a avut loc săptămâna trecută la Tokyo. Alin Panaite şi Alin Huiu au fost acolo în calitate de antrenor al campionului Benny Adegbuyi, respectiv media manager al circuitului Superkombat.

Un petroşenean mândru Originar din Petroşani, tehnicianul Alin Panaite conduce în acest moment clubul Respect Gym Bucureşti, unde mai sunt legitimaţi Ionuţ „Pitbull” Atodiresei şi fraţii Stoica. „Mi-aş dori ca pe viitor să transform oraşul nostru într-un centru al artelor marţiale. Vreau ca la anul să inaugurăm o sală de ultimă generaţie la Petroşani, unde să aducem sportivi de cel mai înalt nivel”, a spus Panaite. Acesta a pur-

tat la Tokyo un tricou pe care era inscripţionat „Petroşani”.

Elevul său, Benny Adegbuyi, a reuşit cel mai rapid KO al serii, învingându-l pe campionul mondial la muay-thai din 2007, iranianul Jafar Ahmadi, într-un super-fight. „Şi eu şi Alin Huiu suntem mândri de faptul că suntem originari din Valea Jiului şi ne bucurăm că am putut să fim actori întrunul dintre cele mai importante evenimente mondiale din această lună”, a adăugat

Popice

antrenorul. Care sâmbătă va fi prezent la Superkombat World Grand Prix Arad, unde doi dintre elevii săi, Andrei Stoica şi Claudiu Bădoi, vor lupta în superfight-uri. Gala va fi transmisă în direct în 75 de ţări de pe 4 continente, prin intermediul Eurosport.

De la presa locală, la Superkombat Născut la Vulcan, Alin Huiu a lucrat timp de trei ani în presa din Valea Jiului în perioada liceului, înainte de a se muta în Capitală, acolo unde scrie pentru presa centrală. De aproximativ un an este media managerul circuitului Superkombat, liderul european al evenimentelor pe reguli de K-1, condus de Eduard Irimia. „De fiecare dată când avem timp, ne întoarcem acasă, pentru că locurile natale ne

sunt dragi în continuare”, a spus Alin Huiu.

Transformat în 2010 din Local Kombat, circuitul Superkombat este considerat numărul 1 în Europa în acest moment, fiind totodată partener exclusiv la nivel mondial cu organizaţia K-1.

Automobilism

Să nu uităm să le ţinem pumnii Antrenorul Marcel Do brică de la Inter Petrila, care este şi tehnicianul naţionale, şi sportivul Do echipei rin Virgil, fost la grupar ea din Valea Jiului şi leg prezent la CFR Cluj, vo itimat în r participa la Campion atul Mondial de Popice care va începe săptămân din Polonia a viitoare.

Cei patru componenţi ai lotului tricolor şi antre norul Marcel Dobrică astăzi în Polonia, la comp vor pleca etiţia supremă a popicar ilor, programată în perio 22-31 octombrie. Româ ada nii se vor duela la capit olele precizie şi concen sportivi din 34 de ţări, trare cu pentru una dintre meda liile puse în joc. „Obiecti este să ne clasăm pe po vul nostru dium la turneul din Po lon ia, pentru a onora tradiţ tatelor bune avute în ac ia rezulest sport”, a declarat teh nicianul Marcel Dobrică Pe lista tricolorilor nu . se regăseşte nici un popic ar de la Petrila, însă ap Virgil, sportiv care a ac are Dorin tivat mulţi ani la grupar ea din Valea Jiului, fiind leg prezent la CFR Cluj. itimat în Careul de aşi al popicar ilor tricolori care vor rep rezenta România în Po format din Dorin Virgil, lonia este Petruţ Mihăloiu, Nicolae Lupu şi Bogdan Dudaş. s-au pregătit timp de o Cei patru săptămână într-un canto nament la Cinciş şi speră streze că au valoarea şi să demonexperienţa necesare pe ntru a urca pe podium.

S.C. Centrul de Calcul INFO’ 98 S.A. Petroşani Petroşani, 332015, jud. Hunedoara, str. Timişoarei, nr. 2, tel. +40372 904 652, tel/fax +40254 541 330 ORC: J20/408/1999 CUI: RO11751623 e-mail: office@info98.ro www.info98.ro

SC CENTRUL DE CALCUL INFO ’98 SA, societate cu o experienţă de peste 35 de ani în domeniul informatic, oferă: CURSUL DE INIŢIERE pentru OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE (COD COR 351101)

Cursul are o durată de 72 de ore, se desfăşoară pe parcursul a 6 săptămâni, dintre care un număr de 54 de ore sunt de practică pe calculator.

Preţul cursului este de 350 lei şi se poate acorda o reducere de până la 10% pentru grupurile organizate care vin din partea unei singure unităţi economice. Preţul include TVA.

IMPORTANT!!!

Se eliberează diplome recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Persoana de contact: ing. Manuela Popescu Telefon: 0254.546071, 0731.010762

www.zvj.ro

Rudeanu punctează la Viteză în Coastă Pilotul hunedorean Ioan Rudeanu s-a clasat „în puncte” şi în cele două etape ale Campionatului Naţional de Viteză în Coastă, desfăşurate la Râşnov. În prima cursă, care a contat ca etapa cu numărul XV a Campionatului Naţional, Rudeanu s-a clasat pe locul nouă la grupa N (34 la general) şi a obţinut două puncte în ierarhia grupei. În cursa secundă, etapa a XVI-a a competiţiei, hunedoreanul a accelerat şi s-a clasat pe locul şase la grupa N (21 la general), obţinând astfel şase puncte la grupă.

Cu cele opt puncte adjudecate în cele două curse, Ioan Rudeanu a urcat pe locul 12 în clasamentul general al grupei N, având 19 puncte obţinute în doar şase etape. Rezultatele ar putea fi mai bune în viitorul sezon dacă pilotul îşi va îmbunătăţi tehnica şi va participa la mai multe etape ale Campionatului Naţional.

La Hunedoara, suporteri exigenţi

Ei vor Castelul Corvineştilor, nu… găină cu creastă şi guşă roşie Asociaţia Suporterilor Corvinişti a decis să protesteze împotriva noului echipament sportiv al grupării FC Hunedoara, pe care o susţin în actualul campionat, în absenţa legendarei Corvinul Hunedoara. Primul pas a fost făcut printr-un comunicat postat pe site-ul oficial al suporterilor. Ce va urma depinde de reacţia oficialilor clubului hunedorean.

icat de protest

Comun ipamentului au FC Hunedoara beneficiază la toate Aceste modificări ale ech re, care s-a mi meciurile - fie acasă, fie în deplasare creat un val de nemulţu municat în care de suportul moral al uneia dintre cele manifestat printr-un co ea situaţiei. mai fidele şi frumoase galerii din suporterii cer remedier hunedorean, coneşalonul trei. Dragostea fanilor se „Susţinătorii fotbalului dovedeşte însă a fi una cu două tăişuri şi stituiţi în Asociaţia Suporterilor cial profunda cu pretenţii, întrucât, dincolo de rezulCorvinişti îşi exprimă ofi tate, aceştia au decis să ia atitudine şi faţă dezamăgire faţă de grafica noului echipade noul echipament al echipei. Tricourile ment de joc al echipei FC Hunedoara.... i ne îndeamnă să albe cu dungi albastre şi şorturile negre Dragostea pentru culor re dată când secu care au apărut fotbaliştii antrenaţi de luam atitudine de fieca toria dorită....

Marius Opric la ultimul meci de campisizăm abateri de la traiec del de echipament onat, cel cu CS Oşorhei, au provocat Imprimarea noului mo , pentru că nu nemulţumirea suporterilor. Suporterii au este cel puţin deficitară lui şi nu are nici o fost deranjaţi cel mai tare de faptul că conţine emblema clubu imaginea cu Castelul Corvinilor (simbol al legătură morală cu idealul pentru care noi Hunedoarei), care este emblema Clubului ne încurajăm favoriţii. Drept urmare, solui remedierea în Sportiv FC Hunedoara, a fost înlocuită pe licităm conducerii clubu estei situaţii neplătricourile jucătorilor cu sigla firmei pacel mai scurt timp a ac tronată de principalul finanţator al grupării, cute şi afişarea cu respectul cuvenit a ează FC HuneAlina State, ilustrată de o găină cu creastă însemnelor ce simboliz nicat. şi guşă roşie. doara”, se arată în comu

SPORT 5

Ziarul Vãii Jiului vineri, 19 octombrie 2012

Fotbal. Liga a III-a

Karate

Jiul - parcurs dezamăgitor

Medalii la Europene

FC Hunedoara are parte propriul palmares ce o obligă la mult mai mult. „Minerii” lui Toni Sedecaru de un început de campi- au reuşit doar două victorii, trei egaluri, dar şi trei înfrângeri ce i-au trimis pe onat perfect. Cu şase petroşeneni pe modestul loc 7 în clasavictorii din tot atâtea mentul la zi. În etapa de astăzi, Jiul va sta, în timp ce posibile, gruparea hunedorenii vor juca, acasă, cu Seso pregătită de Marius Câmpia Turzii, formaţie ce în etapa treOpric conduce autoritar cută i-a învins pe jiulişti. clasamentul Seriei a V-a Aşadar, 18 puncte din 18 posibile pentru hunedoreni. Şapte puncte avans faţă de a Ligii a III-a. Din păcate, locul secund şi un golaveraj de invidiat: 15-5. Fără îndoială, hunedorenii parcursul Jiului formează cea mai în formă echipă Petroşani în acest debut dintre cele 75 existente la nivelul Ligii a treia. de campionat este unul dezamăgitor.

Etapa a VIII-a Parcursul trupei hune(astăzi, 19 octombrie):

Trei karatişti de la clubul Heian Deva au urcat pe podium la Campionatul Mondial al confederaţiei WUKF, desfăşurat, în Serbia, cucerind astfel cele mai importante medalii din cariera lor de până acum.

dorene este neegalat la întregul nivel al celui de-al treilea eşalon, „negru-albaştrii” fiind singurii cu punctaj maxim până acum.

Rivala Jiul Petroşani a rămas însă datoare atât suporterilor cât şi faţă de

FC Olimpia - FC Zalău Naţional Sebiş - Sănătatea Cluj Unirea Floreşti - Unirea Dej Europa Alba Iulia - Şoimii Pâncota Tricolorul Alparea - Plimob Marmaţiei FC Hunedoara - Seso Câmpia Turzii Jiul Petroşani va sta.

Andra Daniliuc (17 ani) a devenit campioană mondială, iar Mihai Martinesc (7 ani) şi Victor Kuţaba (10 ani) au fost medaliaţi cu bronz. „Andra a impresionat încă de la primul tur preliminar când a prezentat un kata impus.

În continuare, a strălucit în tururile superioare, la kata liber, în care au concurat cele mai bune 12 şi apoi ultimele şase competitoare. Prezenţa sa în concurs a fost o surpriză care a dat peste cap toate calculele adversarilor. Toţi erau curioşi, la final, să afle cine este noua campioană surpriză şi cine e antrenorul ei”, a declarat antrenorul Marius Biji.

Selecţionata de karate a României a câştigat primul loc pe echipe, la Campionatul Mondial WUKF, pentru copii, juniori şi cadeţi.

Fotbal tenis

Cupa de Toamnă la Deva Edy Kovacs, arbitrul de Liga I, le propune hunedorenilor de peste tot, inclusiv celor din Valea Jiului, amatori de mişcare o nouă provocare sportivă. Este vorba de prima competiţie de fotbal tenis organizată în municipiul Deva, la care sunt aşteptaţi să participe toţi cei care îndrăgesc acest sport.

De reţinut că organizatorii oferă gratuit fiecărui participant bere, bere fără alcool sau apă şi sucuri pentru cei sub 18 ani la fiecare meci disputat. Întrecerea se va derula la fel ca turneele de tenis (cu tururi eliminatorii) şi se va juca după sistemul cei mai buni din trei seturi. Câştigătorii vor fi răsplătiţi cu cupe, diplome şi premii în bani. „Competiţia va avea loc la sfârşitul acestei săptămâni (19-21 octombrie) pe noul teren sintetic de pe Strada Ion Creangă (în spate la Asirom n.r.) şi se adresează echipelor de dublu. Este un concurs open, deschis tuturor categoriilor de vârstă, iar înscrierea costă 25 de lei de persoană, respectiv 50 de lei de echipă. Cei care doresc să participe mă pot contacta la adresa de e-mail edy.kovacs1972@yahoo.com sau la numărul de telefon 0723585337. Toţi banii strânşi din înscrieri vor fi utilizaţi pentru premierea participanţilor şi pentru plata arbitrajului”, a spus Edy Kovacs, organizatorul competiţiei.

Nataţie

Naţionalele găzduite de Hunedoara Lupta pentru medaliile puse în joc la Campionatul Naţional de Nataţie pentru seniori şi juniori în bazin scurt (25 metri) se va desfăşura pentru al nouălea an consecutiv la Hunedoara.

Întrecerea este programată în perioada 811 noiembrie, la Bazinul de înot din municipiul Hunedoara şi va alinia la start cei mai buni înotători din România.

Competiţia este organizată de Primăria municipiului Hunedoara în parteneriat cu Federaţia Română de Nataţie. Şi-au anunţat prezenţa peste 30 de cluburi cu aproximativ 250 de înotători, printre care şi sportivi de renume. Intrarea este liberă.

Pagini realizate de Loredana JUGLEA

www.zvj.ro

CMYK

6 REPORTAJ

Ziarul Vãii Jiului

vineri, 19 octombrie 2012

Serele de la Iscroni - o afacere de invidiat

Cu iniţiativă şi multă muncă, o joacă a devenit o adevărată afacere familială La intrarea în Iscroni, cei care trec peacolo au observat cu siguranţă două sere care funcţionează pe partea stângă, pe sensul de mers spre Vulcan. Zilele trecute am avut plăcerea să stăm de vorbă pe îndelete cu unul dintre oamenii care lucrează zilnic la producţia înregistrată.

Se numeşte Dan Burlec. Acesta ne-a explicat pe îndelete cum dintr-un hobby se poate trăi destul de bine. Doar minte şi chef de muncă să ai.

Primul an, prima seră O afacere bună se observă imediat după omul care o conduce. Un om modest, interesat de calitate, căruia nu-i este ruşine să-şi suflece mânecile şi să pună mâna să muncească. Pentru a ieşi din sărăcie de astfel de oameni are nevoie Aninoasa. Şi iată un exemplu viu că se poate.

Familia Burlec are notorietate în Iscroni. Dl. Burlec mai are o lună până la pensie, are 42 de ani în câmpul muncii, dar nu vrea să renunţe la muncă. Vrea doar să aibă mai mult timp pentru această nouă provocare: sera.

Prima seră a apărut acum doi ani. „A apărut dintr-o joacă.

Fiul meu m-a întrebat dacă poate să construiască o seră aici, în curte. Eu nu mă gândeam atunci că se va ajunge aici. A luat bare de metal, pe care le-a sudat cu muncitorii, el are o firmă care se ocupă cu vânzarea de materiale. Apoi a acoperit-o. Am plantat aici legume. De exemplu, în primul an am făcut 300 de kilograme de roşii. Am folosit

www.zvj.ro

legumele pentru consumul propriu, pentru că suntem patru familii care mâncăm de aici. Nu vă pot explica ce sentiment este când pui masa, ieşi în curte şi iei o roşie mare, bună, coaptă, cu gust bun. Sau un ardei, un castravete…”.

Al doilea an, a doua seră Al doilea an a adus şi o a doua seră, mult mai mare, mai încăpătoare. Serele găzduiesc, pe rând, legume şi flori.

Primăvara începe munca pentru legume. Membrii familiei au sădit aici prima dată ceapă, usturoi, salată. Acestea au avut mare trecere de Paşti, când la poarta lor a început să bată multă lume, ca să cumpere produse din seră.

A venit, apoi, timpul răsadurilor de roşii, castraveţi, vinete, ardei. Au încercat mai multe soiuri, toate au mers bine.

Roşiile, de exemplu, au

avut 7 floraţii. Deci recoltă, nu glumă! În jur de 800 de kilograme de roşii. Au toţi din familie bulion cât să le ajungă toată iarna şi primăvara. Nu vând în piaţă, nu au contract cu vreun aprozar. Numai dacă vrea cineva să vină la poartă, vând legumele. Dacă nu, nu se complică. Nu fac o afacere din asta, nu urmăresc un profit anume. O fac, în primul rând, din plăcere şi din nevoia de a consuma legume bune.

Răsadurile de roşii, pe care prima dată le-au cumpărat de la Bistriţa, au fost puse pe câteva rânduri, de câţiva metri.

Se fac răsadurile lungi din pământ, plantele se aşează în şir, la câţiva centimetri un de cealaltă, se adaugă pe fiecare rând un picurător, apoi răsadul este acoperit de folie protectivă, pentru a nu permite buruienilor

să răsară, decupată doar în locul în care creşte planta.

Când planta se înalţă, se pun araci sau plasă, de care să se agaţe. Muncă este multă şi constantă, dar şi rodul la fel.

Oamenii nu au un sistem de încălzire în seră, pentru că este destul de costisitor, dar se raportează la vreme.

Toamna şi iarna pun flori. Noi am nimerit toamna, când sera era plină de flori. Parcă nu se mai terminau. Cele mai multe sunt crizantemele. Flori frumoase, pline de culoare, dar fără miros. La noi, în Valea Jiului, crizantemele au mare trecere de Ziua Morţilor. Dincolo de simbolistica lor, crizantemele au ajuns cumva asociate cu această zi, şi pentru că sunt flori rezistente, de sezon. Se înmulţesc uşor şi nu sunt costisitoare. Din câţiva butaşi de anul trecut, familia a înmulţit plantele şi a reuşit să scoată câteva sute de ghivece. Acestea se vând cu preţuri cariind între 5 şi 15 lei, funcţie de mărime. Dan Burlec spunea că zilele trecute a venit un comerciant din Lupeni, care i-a cumpărat ghivecele cu circa 10 lei pentru a le vinde cu 22.

Dan Burlec crede că acest tip de afacere s-ar preta şi pentru administraţiile locale. Oricum, spune dumnealui, sunt mulţi în oraş care stau degeaba. Doar în ziua în care iau ajutorul social se agaţă de câte o mătură şi se prefac că dau cu mătura, sau se apleacă din doi în doi metri după câte o hârtie pe jos. Toleranţa faţă de lene trebuie să înceteze, mai ales la Aninoasa.

Noi suntem absolut încântaţi de această familie, care dă dovadă că oricine poate munci în avantajul său şi poate să o ducă puţin mai bine, numai să vrea. Pe nora domnului Burlec am găsit-o strângând gogonelele. Avea mâinile galben-verzui de la lujere, încălţările pline de pământ, dar un zâmbet şi satisfacţie de învingător. Jos pălăria şi… multă putere de muncă!

Alina PIPAN

CMYK

ACTUALITATE 7

Ziarul Vãii Jiului vineri, 19 octombrie 2012

La Vulcan

Un muncitor de la salubrizare a fost călcat de remorcă Un accident petrecut ieri dimineaţă pe una din străzile municipiului Vulcan a întârziat activitatea de ridicare a gunoiului menajer în zona respectivă.

Ing. Marius Danci, directorul SC Pregoterm SA Vulcan, spune că, după accident, a constituit comisia care

Joia este ziua în care, conform graficul de ridicare a gunoiului menajer, o remorcă tractată de tractorul cu numărul de înmatriculare HD 2 HBV, ambele aparţinând SC Pregoterm SA Vulcan, opresc, rând pe rând, în faţa caselor particulare situate pe străzile din Cocoşvar şi de pe Valea Morii.

Dar ieri, joi, 18 octombrie, în jurul orei 8.30, s-a petrecut un accident care a dat peste cap, pentru câteva ore, activitatea de ridicare a gunoiului menajer. În momentul în care tractorul a făcut curba de la intersecţia străzilor Bazinului şi Morii, un muncitor din echipa de trei care deservea utilajul a căzut şi a fost accidentat de către remorca plină pe jumătate cu resturi menajere.

Echipajul SMURD

să cerceteze modul în care s-a produs accidentul. I-a anunţat şi pe cei de la ITM cu care, a precizat dumnealui, ţine permanent legătura şi le comunică starea de sănătate a accidentatului. Echipajul de poliţie care s-a deplasat la locul accidentului i-a testat cu fiola alcoolscopică pe ce tractorist şi pe cel căzut sub remorcă. Nici unul nu consumase alcool. Deşi, la o adică, nu ar fi de vină, fiindcă el nu poate şti ce fac, în timpul deplasării, muncitorii care încarcă gunoiul, pe numele tractoristului a fost deschis dosar penal.

Gheorghe OLTEANU

a intervenit în timp record şi l-a transportat pe accidentat la Spitalul de Urgenţă din Petroşani. Diagnosticul pus de medici a arătat că el a suferit fracturi de bazin, de cap şi claviculară. Plus câteva coaste rupte.

Cu toate că nu dădea semne că ar mai avea şi altceva, bărbatul a fost pus la tomograf.

Din ancheta deschisă imediat de către conducerea SC Pregoterm SA Vulcan a reieşit că, în momentul producerii accidentului de muncă, Corneliu F. de 44 de ani şedea pe ruda remorcii. Lucru contrar normelor de protecţie a muncii stabilite în scris de către conducerea societăţii şi aduse la cunoştinţa muncitorilor de la salubrizare. Conform regulamentului, cei trei muncitori din echipă nu au voie nici să stea în remorcă. Dată fiind viteza redusă cu care se deplasează tractorul, ei au obligaţia de a însoţi pe jos utilajul care tractează şi pe cel tractat.

Trist este că Corneliu F. nu s-a învăţat minte din păţania petrecută de el anul trecut. În 25 ianuarie 2011 el a fost sancţionat cu 5 la sută din salariu, fiindcă a fost găsit, tot aşa, circulând pe ruda remorcii. Asta deşi, cu câteva zile înainte, în 14 ianuarie, muncitorii şi tractoristul au luat la cunoştinţă, iar avertismentul apare scris pe foaia de parcurs a utilajului, că nu au voie în niciun chip să călătorească stând pe ruda remorcii.

www.zvj.ro

8 OPORTUNITĂŢI

Ziarul Vãii Jiului

vineri, 19 octombrie 2012

Proiectul european „Implică-te! Şi astfel vei avea succes” se apropie de final…

Diplome şi bani pentru peste 100 de petrileni Euro Jobs şi Primăria Petrila colaborare bună În spatele acestui proiect european, derulat prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, (POSDRU) s-au aflat firma petroşeneană SC Euro Jobs SRL Petroşani, beneficiarul proiectului, şi partenerul acestei firme, Primăria oraşului Petrila.

La aproape doi ani de la primii paşi ai derulării proiectului, după finalizarea cursurilor de calificare, în urma cărora au fost emise diplome de calificare recunoscute pe piaţa muncii internă şi externă (toate ţările UE) şi după o serie de opt burse ale locurilor de muncă prevăzute trimestrial în proiect, dar şi după multe şi multe consilieri ale persoanelor care au făcut parte din grupul ţintă al proiectului, precum şi alte acţiuni de consiliere şi orientare privind accesul pe piaţa muncii, astăzi se poate face liniştit bilanţul proiectului de la Petrila, cu specificaţia că tot la fel au fost implementate proiecte identice şi în celelalte cinci localităţi din Valea Jiului.

Astfel, la Petrila, până ieri, 18 octombrie 2012, existau înregistrate în grupul ţintă 303 persoane, toate acestea beneficiind de informare, consiliere şi orientare privind accesul pe piaţa muncii. Dintre cele 303 persoane, un număr de 212 au beneficiat de servicii de mediere şi mediere electronică. Tot 212 persoane au fost informate în chestiunea tehnicilor de căutare a unui loc de muncă, au fost învăţate să-şi ela-

www.zvj.ro

boreze singure un curriculum vitae în vederea obţinerii angajării, primind toate informaţiile şi amănuntele legate de prezentarea la interviu, cum decurge acesta. Pe lângă acestea, cele 212 persoane au primit şi toate informaţiile legate de legislaţia muncii, de drepturile şi obligaţiile salariaţilor şi li s-a transmis periodic toate informaţiile legate de situaţia locurilor de muncă vacante.

Peste 30 de petrileni şi familiile lor şi-au găsit liniştea Pe parcursul derulării proiectului, au fost realizate 303 planuri de acţiune individualizate.

Dar ce este poate cel mai important, 168 de persoane din grupul ţintă au participat la programele de formare profesională, din care 98% au obţinut diplomele de calificare. Aceasta le va permite ca de acum încolo să mai aibă o şansă mare în plus în vederea angajării, dacă nu pe plan local, atunci în ţară, sau în străinătate.

Vestea bună este că 34 de persoane au fost încadrate în muncă, pe parcursul celor 8 burse de locuri de muncă aceşti oameni fiind recrutaţi şi angajaţi. Practic, în urma cursurilor de la Petrila şi după aceste burse, 34 de familii au de-acum ce pune pe masă. De reţinut că înainte de aceasta mulţi dintre ei nici măcar nu mai aveau statut de şomeri, deci nu aveau nicio formă de venit!

O fi mult, o fi puţin, înmulţit cu o medie de trei membri într-o familie, circa 100 de oameni

privesc viaţa mai liniştit. Şi nu trebuie uitat că şi ceilalţi dintre cei cu diplome pot avea oricând o şansă. E totuşi ceva, chiar dacă unii încearcă să persifleze munca unui colectiv de doi ani de zile încoace.

Mai trebuie subliniat că la finalul cursurilor de calificare în diferite domenii căutate azi pe piaţa muncii europene (asfaltatori, electricieni, administratori de pensiune etc.), cursuri care au avut o durată între 3 şi 6 luni de zile şi care au beneficiat de lectori bine instruiţi la partea teoretică, dar şi de personal calificat la partea practică, fiecare absolvent a obţinut şi suma de 300 lei.

Diplomele de calificare şi cei 300 de lei veniţi de la UE Ieri, la Petrila, în sediul Clubului Alcatraz, mai multor absolvenţi ai cursurilor de calificare din grupul ţintă le-au fost înmânate diplomele şi cei 300 de lei de căciulă. Într-un cadru festiv, Haralambie Vochiţoiu, ajutat şi de o parte dintre persoanele care s-au ocupat de derularea cu seriozitate a acestui proiect, a înmânat diplomele.

Sala a fost plină, iar atmosfera destinsă, semn că totul a decurs normal. După un ceas şi ceva, directorul Haralambie Vochiţiu, vizibil relaxat, ne-a declarat următoarele: „Astăzi m-am întâlnit cu o parte dintre persoanele grupului ţintă al unui proiect desfăşurat pe POS Dezvoltarea Resurselor Umane, un proiect pe care l-am desfăşurat în parteneriat cu Primăria Petrila.

Un parteneriat în urma căruia 168 de persoane din oraşul Petrila au absolvit un curs de calificare, peste 300 de oameni din Petrila au participat la un set de măsuri active, începând cu informare şi consiliere profesională, participare la medierea muncii prin bursa locurilor de muncă şi alte mijloace specifice, calificare, recalificare, iniţiere. Astăzi am distribuit diplomele, la o parte dintre aceşti cursanţi şi, bineînţeles, subvenţia de 300 de lei, pe care am dat-o celor care au absolvit aceste cursuri.

A fost un proiect bun, un proiect apreciat. De altfel aţi putut constata că prezenţa oamenilor a fost foarte bună, fapt pentru care le mulţumesc. Se vede treaba că oamenii au fost foarte interesaţi, contrar a ceea ce se spune uneori că cetăţenii noştri sunt dezinteresaţi în a-şi găsi un loc de muncă. Se pare că aceşti oameni care au participat la cursuri sunt foarte interesaţi, o parte dintre ei reuşind să-şi găsească şi un loc de muncă. Mai trebuie să spun că pe două persoane le-am sprijinit să-şi deschidă şi o afacere. Ceea ce este un lucru foarte bun, oameni care, iată, din statutul de şomeri devin angajatori, adică oameni care consumă din bugetul statului devin contribuitori la bugetul

statului. Eu cred că asta este direcţia pe care trebuie să se deplaseze piaţa forţei de muncă în continuare.

După cum ştim cu toţii, POS Dezvoltarea Resurselor Umane, ca de altfel toate programele sectoriale finanţate de UE, a avut o sincopă de câteva luni, o perioadă în care au fost controlate toate aceste proiecte. Din fericire, proiectele derulate de firma Euro Jobs sau dovedit, în urma verificărilor europenilor, a fi corecte. Au fost implementate foarte bine, astfel că suntem printre firmele cărora li s-au deblocat banii. A fost o întârziere, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Iată că aceşti bani pe care i-am oferit azi şi aceste diplome niciodată nu strică. Eu sper să le fie de folos oamenilor, mai ales că aceste diplome sunt recunoscute pe piaţa muncii, atât din România cât şi din toate statele Uniunii Europene”.

Viceprimarul Vasilică Jurca a arătat importanţa pentru comunitatea petrileană a acestui proiect derular de Euro Jobs.

Bursa locurilor de muncă După acţiunea de la Clubul „Alcatraz”, tot ieri, începând cu orele 12,00, la Casa Pensionarilor din Petrila s-a organizat tot de către Euro Jobs şi o nouă bursă a locurilor de muncă. Legat de această acţiune, directorul firmei SC Euro Jobs SRL Petroşani, Haralambie Vochiţoiu ne-a declarat: „Bursa locurilor de muncă desfăşurată azi la Casa Pensionarilor din Petrila se vrea a fi o acţiune în derulare a acestor proiecte europene. La aceasta, oamenii din Petrila, mai ales cei care au o nouă calificare datorită proiectului derulat de Euro Jobs şi Primăria Oraşului Petrila, vor avea mai multe şanse pentru a-şi găsi un loc de muncă. Pe această cale vreau să fac o precizare importantă: le mulţumesc d-lui primar al oraşului Petrila, Ilie Păducel, d-lui viceprimar Vasilică Jurca, consilierilor locali din Petrila şi tuturor celor din administraţia publică din această localitate pentru seriozitatea cu care s-au implicat în derularea acestui proiect”.

Ca şi la Petroşani, câteva persoane sunt pe cale să-şi găsească un serviciu, angajatorii aşteptându-i la începutul săptămânii viitoare la un interviu şi, eventual, la o probă de lucru în vederea angajării.

Corneliu BRAN

UMOR ÎN HA... MAJOR 9

Ziarul Vãii Jiului vineri, 19 octombrie 2012

Înscrie-te la

Eugen Albu - „În cursul zilei de azi-noapte”

„Parângul” şi „Parângul mic”

A publicat peste 2.000 de epigrame în volume proprii şi în volume colective sau antologii. A obţinut peste 100 de premii la concursurile de umor. Este vorba despre maestrul Eugen Albu de la Cluj-Napoca, un umorist cu ale cărui epigrame cititorii ziarului nostru s-au mai delectat şi cu altă ocazie. De data aceasta, epigramele sunt selectate din volumul „În cursul zilei de azi-noapte”, apărut în acest an. Volumul a fost întâmpinat de unii dintre confraţi cu „înţepături”, pe care vă invit să le citiţi:

Ansamblul Artistic „Parângul” al Casei de Cultură a Studenţilor din Petroşani şi-a reînceput activitatea.

Se mai fac înscrieri atât pentru „Parângul” (studenţi şi elevi de liceu), cât şi pentru „Parângul mic” (elevi de gimnaziu). Începând cu data de 4 octombrie, înscrierile şi repetiţiile vor avea loc la Casa de Cultură a Studenţilor după următorul program, la sala de dans, la coregraful Nicolae Nicoară: - luni şi joi, ora 14,30: „Parângul”; - luni şi joi, ora 17: „Parângul mic”.

Ion Diviza (Chişinău) La volumul „În cursul zilei de azi-noapte” Citind acest volum ciudat, De Albu lumea o să spună Că este foarte talentat, Fiindcă e picat din Lună. *** Domniţe dulci, cu buze coapte, I-aruncă vorbe tot mai grele: În cursul zilei de azi noapte De ce ne laşi cu ochii-n stele?

Grigore-Marian Dobreanu (Târgu-Jiu) Lansarea unei antologii... antologice Beam vin, spărgeam castane coapte, Albu citea, eu stam s-ascult, „În cursul zilei de azi-noapte”, Noi epigrame... de demult.

Petru-Ioan Gârda (Cluj-Napoca) Curiozitate, apropo de titlul cărţii De carte tot am auzit Vorbindu-se - mai mult în şoapte Şi am s-o cumpăr negreşit ...În cursul zilei de azi-noapte!

Lui Eugen Albu, bun prieten cu Florin Piersic În epigramă, poezie, Compune iute, fără chin, Dar sigur n-ar putea să scrie Cât poate recita Florin.

Epatare A strâns la premii… poate-o mie, Atâta de tenace e, Să se fălească la soţie…

De-acum, cu altceva… cu ce?

Lui Eugen Albu - Le Blanc Sunt francofon şi, ca atare, Uzez pseudonimu-i… franc În cea mai logică urare: Joyeux anniversaire, MON(T) BLANC!

Eugen Sfichi (Bacău) Despre maestrul Eugen Albu Versul său modern animă Epigramele din salbe, Care dincolo de rimă Se termină-n poante albe.

Ioan Toderaşcu (Costeşti, Vaslui) Prolificul confrate E. Albu ţinteşte Parnasul Pornit pe-anevoiosul drum Şi pus în mod concret pe fapte, Aud c-a scris un nou volum, În cursul zilei de azi-noapte…

Maestrului Eugen Albu, mereu cu poanta la atac Nu că i-aş cânta în strună, Însă el, dintotdeauna, A avut o poantă bună, Din păcate, numai una!

Ghinion Te văd în fiecare zi, Izvor de bucurie, Şi, Doamne, cum te-aş mai iubi, De nu mi-ai fi soţie!

Pe şleau Mă face soacra de ocară Că n-o ajut, că n-o-ngrijesc, Deşi, dorind s-o moştenesc, Eu zilnic o ajut… să moară.

Modus vivendi Ca la serviciu să am confort, Indiferent cât mi-e de greu, Fac zilnic maxim de efort, Să par mai prost ca şeful meu.

Epigrame din volumul „În cursul zilei de azi-noapte”

Orice rău e şi spre bine Greva foamei mi se pare Totuşi bună, chiar de-i dură, Că şi banii de mâncare Poţi să-i dai pe băutură.

Terapia prin râs Râsul e un sedativ Natural şi foarte-activ, Dar când râzi şi n-ai motive Ia şi alte sedative!

Miracolul Techirghiolului M-a chinuit un vechi sindrom, Încât mă mir că-s azi integru, Dar ghiolul m-a făcut alt om, Că am ajuns, din Albu, negru.

Regrete târzii Când mâna soaţei am cerut Eram naiv şi n-am ştiut Că, dându-mi-o, ea o va ţine Mai mult în buzunar la mine.

Unde dragoste nu e…

Ce daruri multe, ce atenţii…

I-am oferit doar ca să-i plac, Dar ea avea mai mari pretenţii Şi a fugit cu un sărac.

Similitudini Cu diferenţe nu prea mari, Trăim la fel ca-n Occident, Căci şi acolo, evident, Găseşti de toate cu dolari.

Metamorfoză Când peste noapte s-au făcut Ţăranii domni, n-aş fi crezut Că-s necesari atâţia ani S-ajungă domnii iar ţărani.

Copiii străzii Văzându-i, bieţii, cum cerşesc, Le-aş da, milos, toţi banii mei, Dar, zău, mi-e teamă că-i jignesc, Că-s prea puţini şi pentru ei.

Nu-i de mirare Mănânc puţin, raţional, Cu o severă cumpătare Şi totuşi dau, paradoxal, Întreg salariul pe mâncare. Îndemn muncitoresc Muncind mai mult şi mai cu spor, Ca japonezii vom trăi Şi cel puţin ca dumnealor Curând ne vom îngălbeni.

Incoruptibil Nu că aş face eu fasoane, Dar sunt corect şi mi-am impus Să spun la cei ce-mi dau plocoane: Lăsaţi… lăsaţi… tot ce-aţi adus! În spaţiu şi în timp În Europa suntem iar Ca şi-nainte de război, Doar că pe-atunci eram grânar, Iar astăzi „ladă de gunoi”.

Paradox Sunt ferm convins că nu există La ora actuală-n lume O altă ţară-atât de tristă, Deşi ne ţinem doar de glume.

Pagină realizată de Petronela Vali SLAVU

www.zvj.ro

10 DIN JUDEŢ

Ziarul Vãii Jiului

vineri, 19 octombrie 2012

Primar cât Curtea de Apel. Petru Mărginean:

„Aqualand nu se va închide!”

După ce Curtea de Apel Alba Iulia a luat două decizii importante legate de complexul Aqualand din Deva, respectiv păstrarea anulării autorizaţiei de construire a complexului şi îndreptăţirea cetăţenilor din zonă care s-au plâns că nu sunt respectate norme importante de mediu, primarul Devei, Petru Mărginean, a ieşit la rampă susţinând cu tărie că, de fapt, totul e în regulă.

Petru Mărginean spune că deciziile Curţii de Apel nu înseamnă închiderea complexului Aqualand, chiar dacă una dintre ele anulează autorizaţia de construire.

Explicaţiile primarului devean sunt destul de confuze: „Pentru realizarea lucrărilor de

construire a complexului Aqualand Deva a fost emisă o primă autorizaţie în anul 1996, act administrativ în baza căruia au fost demarate lucrările. Pe parcursul execuţiei au apărut o serie întreagă de probleme tehnice, pentru a căror rezolvare era necesară modificarea documentaţiei tehnice care a stat la baza emiterii autorizaţiei iniţiale. Modificarea proiectului a impus realizarea unor lucrări ce nu erau autorizate iniţial, fapt pentru care a fost emisă o nouă autorizaţie de construire în anul 2010, act care permitea realizarea acestor lucrări suplimentare”.

Primarul mai spune că toate lucrările au fost finalizate la sfârşitul anului 2010, dată la care autorizaţia de construire şi-a încetat

valabilitatea. „Construcţia realizată a fost înscrisă în evidenţele de carte funciară în favoarea municipiului Deva. Realizarea construcţiei a adus unele modificări mediului înconjurător, pe de o parte, iar pe de altă parte, zgomotele produse pentru executarea lucrărilor de construire au produs un disconfort unor dintre locuitorii din zona respectivă, fapt ce i-a determinat pe aceştia să se adreseze Tribunalului Hunedoara. (...)

Concomitent aceiaşi cetăţeni s-au adresat Instituţiei Prefectului Hunedoara, solicitând să atace autorizaţia de construire emisă în anul 2010. La cinci luni după finalizarea lucrărilor de construire, Instituţia Prefectului introduce o acţiune prin care solicită instanţei de judecată anularea autorizaţiei de construire.”, mai spune Petru Mărginean.

La Hunedoara,

Trebuie salvat

Spaţiul natural din Ţinutul Pădurenilor La jumătatea lunii octombrie, trei reprezentanţi ai World Wide Fund for Nature (WWF) din Belgia au vizitat comunele Ghelari şi Lelese dinŢinutul Pădurenilor.

Având ca obiectivele principale, în România, conservarea, refacerea şi administrarea responsabilă a zonelor naturale din Munţii Carpaţi şi din lungul Dunării, WWF este interesată şi de judeţul Hunedoara, în special de zona vizată de această întâlnire.

Delegaţia WWF s-a întâlnit cu reprezentanţi ai Asociaţiei Microregiunea Ţara Haţegului - Ţinutul Pădurenilor GAL, o asociaţie ce cuprinde 25 comune hunedorene. Misiunea WWF la nivel global este aceea de a stopa degradarea mediului şi de a construi un viitor în care oamenii trăiesc în armonie cu natura. Ecoregiunea Dunăre Carpaţi, din care ţara noastră face parte, a fost inclusă de WWF printre cele mai importante 200 ecoregiuni din lume, având o biodiversitate remarcabilă. În anul 1998, WWF a înfiinţat Programul Dunăre - Carpaţi, cu sediul la Viena, cu scopul de a conserva

zonele naturale din patru ţări: România, Bulgaria, Serbia şi Ucraina. WWF România, parte a Programului regional Dunăre Carpaţi, a fost fondat în anul 2006. Organizaţia are sediul în Bucureşti şi două filiale în ţara, la Braşov şi la Baia Mare. Concret, proiectele derulate de WWF în România „se luptă” cu dezvoltarea economică haotică, cu proiecte care nu ţin cont de impactul asupra mediului, în special în ariile protejate din Munţii Carpaţi şi de-a lungul Dunării. În paralel cu proiectele de conservare, WWF derulează campanii de informare asupra problemelor de mediu din România şi de la nivel global, aşa cum este campania Earth Hour (Ora Pamântului). La ora actuală, WWF are aproximativ 5 milioane de susţinători în toată lumea şi o reţea activă în peste 100 de ţări. Organizaţia este aproape unică prin faptul că îşi face simţită prezenţa de la nivel local până la nivel global: este capabilă să comunice cu triburile de pigmei Baka în pădurile tropicale din Africa centrală şi, în acelaşi timp, poartă discuţii de la egal la egal cu instituţii precum Banca Mondială şi Comisia Europeană.

Pentru forţa de muncă hunedoreană,

În Orăştie

Servicii moderne

Turismul ia avânt

Ieri, la Geoagiu, a avut loc lansarea proiectului „Acces direct în Serviciul Public de Ocupare” (ADSPO), un proiect ce se derulează până în anul 2015 şi vizează Domeniul Major de Intervenţie 4.1 – Întărirea capacităţii SPO pentru furnizarea serviciilor de ocupare.

Proiectul este implementat de către Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Hunedoara, AJOFM Alba şi Asociaţia non profit L&C Consulting. Finanţarea acestuia se face prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 20072013, Axa prioritară 4 - Modernizarea Serviciului Public de Ocupare. Obiectivul general al proiectului este îmbunătăţirea şi diversificarea tipurilor de servicii furnizate clienţilor, prin simplificarea accesului la serviciile oferite şi fluidizarea schimbului interinstituţional de informaţii şi documente, între SPO din regiunile Vest şi Centru. Proiectul asigură o alternativă la sistemul clasic de accesare a serviciilor SPO, prin crearea unei platforme informatice integrate care să interconecteze aplicaţii ce privesc: dezvoltarea bazelor de date, primirea, transmiterea şi înregistratrea documentelor în format electronic şi furnizarea online a măsurilor active de ocupare. Activităţile programate garantează însuşirea de către SPO a următoarelor atribute: accesibilitate crescută, transparenţă, vizibilitate, tratament nediscriminator, eficacitate, calitate. SPO va beneficia pe termen lung de: reducerea timpului de răspuns la solicitările clienţilor; transferul rapid de documente şi stocarea lor în format electronic; claritate, accesibilitate şi transparenţă în evidenţa documentelor; extinderea serviciilor în medii greu accesibile; acces facil la măsurile active de ocupare pentru integrarea grupurilor vulnerabile; flexibilitate. De asemenea, ADSPO facilitează schimbul de date între structurile SPO din două judeţe aparţinând regiunilor Vest şi Centru. Accesul la serviciile de tip „selfservice” este egal pentru orice solicitant, indiferent de vârstă, sex, stare civilă, mediu de rezidenţă, etnie, naţionalitate, religie etc. În principal activităţile implementate sunt destinate persoanelor în căutarea unui loc de muncă, şomerilor, angajatorilor şi organizaţiilor relevante de pe piaţa muncii, deorece serviciile pe care SPO le dezvoltă sunt adresate acestui segment. Cea mai importanta caracteristică a serviciilor online constă în accesibilitatea lor pot fi accesate de oricine, oricând, de oriunde. Orice persoană care consideră că poate obţine un avantaj consultând serviciile online, este liber să o facă. Se pot obţine informaţii privind locurile de muncă vacante sau se poate consulta o situaţie statistică, informaţiile pot servi la găsirea unui loc de muncă sau pot servi la scrierea unei lucrări ştiinţifice.

Un important proiect ce vizează potenţialul turistic din Orăştie a fost semnat de către Fundaţia Bega şi îşi arată deja primele rezultate. Proiectul, denumit „Promovarea potenţialului turistic al Municipiului Orăştie prin activităţi specifice de marketing”, este finanţat prin Programul Operaţional Regional, Axa Prioritară 5 – Dezvoltare durabilă şi promovarea turismului, Domeniul Major de Intervenţie 5.3 „Promovarea potenţialului turistic şi creerea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică”.

Proiectul are o valoare de 960.555,02 lei, valoare totală eligibilă a proiectului 767.084,40 lei din care valoare eligibilă nerambursabilă din FEDR 652.021,74 lei, valoare eligibilă nerambursabilă din bugetul naţional 99.720,97 lei şi cofinanţarea eligibilă a beneficiarului 15.341,69 lei.

Implementarea acestuia se va face în 24 de luni şi are ca obiective principale creşterea notorietăţii obiectivelor turistice din municipiul Orăştie la nivel naţional şi furnizarea de informaţii privind acestea, în scopul atragerii de turişti. De asemenea, proiectul îşi propune introducerea conceptului de utilizare a internetului în

www.zvj.ro

Concluzia edilului şef pare simplă şi fără dubii: „Din punct de vedere al funcţionării nu există nicio problemă. Îmi asum toată responsabilitatea, când spun că Aqualandul nu se va închide. Când ne vor parveni documentele de la Alba Iulia, vom analiza şi vom remedia problemele, dacă sunt. Există autorizaţie de funcţionare, există carte funciară...”

Tâlhărie cu repetiţie Ieri dimineaţă, poliţia din Hunedoara a fost sesizată referitor la o tâlhărie ce a avut loc la o casă de amanet din oraş.

Tâlharul, extrem de curajos, a pătruns în sediul casei de amanet, a sărit peste tejghea, a folosit un spray lacrimogen împotriva vânzătoarei, a furat mai multe bijuterii din aur şi a fugit. În urma descrierii făcută de către angajata casei de amanet şi a vizionării imaginilor de pe camera de supraveghere, a fost întocmit un cerc de suspecţi, în prezent efectuânduse cercetări în vederea identificării autorului şi tragerea sa la răspundere pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie. Trebuie reamintit că aceeaşi casă de amanet, în urmă cu cinci ani, a fost tâlhărită de doi indivizi, iar angajata de atunci a fost împuşcată. scopul promovării obiectivelor turistice specifice din municipiul Orăştie şi informării turiştilor despre acestea. Obiectivele turistice promovate prin proiect sunt: Cetatea Orăştiei, Biserica Evanghelică, Biserica Reformată, Biserica Ortodoxă, Biserica Greco-Catolică Unită cu Roma, Biserica Romano-Catolică, Catedrala Ortodoxă, Biserica Apostolică Penticostală, Muzeul de etnografie şi arte populare, precum şi monumentele din Orăştie. De la începutul proiectului, în luna ianuarie 2012, până în luna octombrie 2012, s-au realizat procedurile de achiziţie publică pentru: contractarea serviciilor de realizare a materialelor promoţionale, contractarea serviciilor de activităţi la manifestările expoziţionale şi contractarea de spaţiu media - outdoor şi online. S-au contractat, prin achiziţie directă, serviciile de creere şi dezvoltare a unui portal de informaţii de turism. Până în acest moment, au fost realizate materialele promoţionale şi materialele utilizate în cadrul manifestărilor expoziţionale, iar saitul proiectului, www.turismorastie.ro, este funcţional şi activ. Au fost amplasate, de asemenea, 4 panouri outdoor pe DN7 cu obiectivele promovate şi s-a realizat şi campania de bannere online, afişate pe mai mult de 10 saituri de turism.

Pagină realizată de Mihaela PETROŞAN

PUBLICITATE 11

Ziarul Vãii Jiului vineri, 19 octombrie 2012

IMOBILIARE Vând apartament 2 camere, bloc F7, etaj 2, ap 10, str. Preparaţiei, Vulcan. Telefon 0737.580343 Vând teren zona Rusu, electricitate şi apă, 1107mp, 19 euro/mp.

Telefon 0722.138186 Vând garsonieră spaţioasă în Petrila, str. 8 Martie.

Telefon: 0726.046735 Vând casă (are apă, canalizare, energie electrică etc., acces auto) + 600 mp teren, zona Peştera Bolii.

Tel. 0725.068828 Vând casă + anexe şi 4.000 mp teren în Livadia. Preţ 30.000 euro.

Telefon 0766.568419 Vând apartament 2 camere în Lupeni, zona Penny Market, Aleea Trandafirilor, bl. 12/41.

Tel. 0728.980100 Vând apartament 2 camere, Lupeni, str. Viitorului, bl. K2, stare bună, termopane, uşă metalică, preţ negociabil.

Telefon 0728. 272117 Vând apartament 3 camere în Dimitrov, situat la stradă, parter înalt, îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri termopan, izolat exterior, balcon închis, bine întreţinut, 2 boxe. Ideal de transformat şi în spaţiu cu altă destinaţie.

Preţ 43.000 euro.

Rel. la tel. 0724.571408

AUTO Vând Ford Mondeo combi, 2004. Preţ 3700 euro.

Telefon 0722.138186 Vând rulotă turistică, două dormitoare, baie, aragaz, dresing, foarte bine întreţinută. Preţ neg.

Telefon 0760.922123 Vând Ford Fiesta model 2006, fab 2005, 4 uşi, 1.4 diesel, 4 airbag, abs, închidere centralizată, radio cass original, consum ff mic, euro 4, taxa mediu 300 euro. Un singur proprietar de nouă. Preţ 2890 euro.

Telefon 0765.459316 Vând Ford Focus model 2002, 1.8 diesel, aer condiţionat, abs, geam el., închidere centralizată, radio cass original, 4 airbag, un singur proprietar de nouă, statul austriac, recent adusă în ţară. Preţ 1950 euro.

Telefon 0765.459316 Vând Ford Focus Titanium, 1.6 TDCI 109 cp cu toate dotările, anul 2008. Preţ 6700 euro.

Telefon +393279193894 Vând Ford Mondeo, an 1998, 1.8 benzină, airbag, radio cass original, închidere centralizată, stare foarte bună, un singur proprietar de nouă, recent adusă în ţară.

Telefon 0765.459316

ANGAJĂRI Angajez dispecer în Petroşani.

Telefon 0766301556

Complex Valahia din Lupeni angajează bucătar şi ospătar cu experienţă, cu domiciliu stabil în Lupeni.

Relaţii la telefon: 0769.299303 SC Mito Edil SRL angajează şofer cu experienţă, deţinător al categoriilor C, E şi atestatele aferente.

Relaţii la telefon 0769.299300 Societate comercială angajează mecanic auto cu experienţă în Petrila.

Relaţii la telefon 0728.870065

SERVICII Vând grâu şi mazăre.

Telefon 0767.557719

Angajăm sudori, lăcătuşi şi instalatori cu experienţă, pentru muncă în GERMANIA. Informaţii şi CV-uri la tel. 0254-712123, 0726100767, e-mail: office@intercominstal.ro

PIERDERE Pierdut avize, seriile: HD 4551 – 4600; HD 2701 – 2750 ale SC AMIRA LEHEL SRL, CUI RO26072787, nr. înreg. ORC J20/977/2009, cu sediul în Vulcan, str. Valea Ungurului, nr. 84A, jud. Hunedoara.

Se declară nule.

Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice şi Termice “Electrocentrale Paroşeni” S.A. organizează CONCURS pentru ocuparea postului de DIRECTOR PROIECT implementare instalaţie desulfurare şi şlam dens în cadrul societăţii.

Concursul va avea loc în data de 05.11.2012, ora 10:00, la sediul S.C. P.E.E.T. Electrocentrale Paroşeni S.A. - Vulcan, strada Paroşeni, nr. 20, jud. Hunedoara.

Condiţii de participare: - studii superioare de specialitate (electroenergetică, termoenergetică, maşini termice, mecanică, electromecanică, electrotehnică, construcţii de maşini); - vechime în muncă minim 5 ani; - fără cazier judiciar.

Cererile de înscriere se vor depune la S.C. P.E.E.T. Electrocentrale Paroşeni S.A. – Serviciul Resurse Umane, până la data de 29.10.2012 şi vor fi însoţite de: - curriculum vitae; - un memoriu de activitate care dovedeşte participarea la realizarea unei lucrări de investiţii, în domeniul mai sus menţionat; - Acte doveditoare pentru îndeplinirea condiţiilor de mai sus, inclusiv copia carnetului de muncă.

Concursul va consta dintr-o probă de interviu.

Informaţii suplimentare se pot obţine la Serviciul Resurse Umane, telefon 0254/570790 interior 415; 472.

CONVOCATOR În data de 04.11.2012, la orele 12:00, se convoacă Adunarea Generală a membrilor Composesoratului „Iscroni 2000” Aninoasa, cu următoarea ordine de zi: 1. Discutarea solicitării privind închirierea golului alpin din proprietatea Composesoratului „Iscroni 2000”.

2. Diverse Adunarea Generală are loc la Şcoala Generală Iscroni. În cazul în care nu se va întruni cvorumul necesar, aceasta va avea loc în data de 11.11.2012, fără o altă convocare, în acelaşi loc şi la aceeaşi oră.

Preşedinte Composesorat Iscroni 2000, Sîn Daniel-Petru

COMEMORARE Au trecut 7 ani de tristeţe şi lacrimi de când ne-a părăsit pentru totdeauna NEAGOE MARIN (49 ani) un soţ minunat, un frate, un fiu, un prieten şi un fin deosebit.

Ne rugăm la Dumnezeu să-l ierte, să-l odihnească în pace şi împreună cu dumneavoastră, cei care l-aţi cunoscut, să-i păstrăm un moment de reculegere.

Vă mulţumim!

SC REALCOM SA PETROªANI LICITAŢIE Lichidator judiciar cu sediul în Petrosani, str. Carpaţi, bl.2, sc.7, ap.1, jud. Hunedoara, organizează licitaţie publică cu strigare pentru vânzare bunuri mobile/ imobile: teren, construcţii, utilaje şi echipamente, preţ de pornire 72.375 lei plus TVA. Licitaţia va avea loc în 26.10.2012, ora 10:00, la sediul lichidatorului judiciar. Pentru bunurile neadjudecate licitaţia se repetă în 02.11.2012, 09.11.2012. Caietul de sarcini poate fi achiziţionat de la sediul lichidatorului. Informaţii suplimentare se pot obţine la telefon: 0729.005638.

Berbec (21 Mar - 20 Apr) S-ar putea să vă indispună un telefon primit de la o rudă. Este posibil să plecaţi într-o călătorie neprevăzută. Fiţi foarte atent, nu este exclus să platiţi o amendă!

Taur (21 Apr - 21 Mai)

COMPOSESORAT „ISCRONI 2000”

Sonorizări, filmări profesionale, fotografii - pentru diverse evenimente: nunţi, botezuri, onomastice, petreceri private.

Relaţii la telefon: 0723.788664 0768.688465 0762.695556

HOROSCOP

Laboratorul de Producţie – Cofetărie – Patiserie, str. Lunca (lângă SC UPSROM şi Fabrica de Tricotaje), aduce în casele dumneavoastră cele mai gustoase şi delicioase specialităţi: Preluăm şi onorăm zilnic comenzi pentru toate ocaziile:

Torturi de ciocolată Torturi cu frişcă Torturi cu fructe Sortimente diversificate de prăjituri Fursecuri Alune prăjite şi alte sortimente mese festive, nunţi, botezuri şi alte evenimente.

Telefon secretariat: 0254.542472, 0372.764439 Laborator: 0733.960320, int. 315 Depozit: 0733.690319, int. 342

Aveţi tentaţia să începeţi mai multe treburi deodată şi riscaţi sa faceţi greşeli. Încercaţi să vă organizaţi mai bine! Nu vă faceţi iluzii cu privire la bani, azi sunt puţine şanse.

Gemeni (22 Mai - 21 Iun) Dimineaţa s-ar putea să fiţi indispus din cauza dificultăţilor financiare. Abţineţi-vă de la orice fel de speculaţii!

Rac (22 Iun - 22 Iul) Astăzi sunteţi foarte critic la adresa celor din jur. Ar fi bine să acordaţi mai multă atenţie relaţiilor parteneriale. Încercaţi să fiţi mai atent la cheltuieli!

Leu (23 Iul - 22 Aug) Se pare că sunteţi agitat şi nervos din cauza unor probleme financiare. Încercaţi să vă calmaţi, pentru că altfel riscaţi să aveţi probleme la serviciu! Este recomandabil să amânaţi deciziile importante. Evitaţi speculaţiile!

Fecioară (23 Aug - 21 Sep) S-ar putea ca relaţiile parteneriale să fie încordate datorită stării de agitaţie pe care o aveţi. Aveţi tendinţa de a miza totul pe o carte, ceea ce poate duce la un eşec de proporţii.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct) Nu sunteţi în cea mai bună dispoziţie şi aveţi tendinţa să exageraţi. Sunteţi nemulţumit din cauza problemelor financiare. Nu vă susţineţi cu încăpăţânare punctul de vedere!

Scorpion (23 Oct - 21 Noi) S-ar putea să vă schimbaţi programul din cauza unor probleme familiale. Nu este o zi favorabilă câştigurilor rapide!

Săgetător (22 Noi - 20 Dec) Limitaţi-vă la activităţi de rutină, care nu necesită prea multa concentrare. După-amiaza vă liniştiţi puţin, în mijlocul familiei.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian) S-ar putea să vă sune o rudă din altă localitate şi să vă anunţe că intenţionează să vă viziteze.

Evitaţi discuţiile aprinse cu partenerul de viaţă!

Vărsător (20 Ian - 18 Feb) Astăzi s-ar putea să nu fiţi prea inspirat şi nici prea comunicativ.

Evitaţi întâlnirile de afaceri şi călătoriile, pentru că sunteţi predispus la greşeli! Puteţi avea succes în activităţile casnice.

Peşti (19 Feb - 20 Mar) Se pare că nu vă simţiţi în apele dumneavoastră, tocmai acum, când aveţi multe de rezolvat. Nu vă enervaţi şi evitaţi discuţiile în contradictoriu cu membrii familiei!

www.zvj.ro

CMYK

12 ACTUALITATE

Ziarul Vãii Jiului

vineri, 19 octombrie 2012

Pasajul CFR din Bărbăteni, făcut cum scrie la carte Cu trei luni în urmă, în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale, printre invitaţii sosiţi la Lupeni s-a aflat şi ministrul secretar de stat Septimiu Buziaş din Ministerul Transporturilor.

Profitând e ocazie, deputatul PSD Cristian Resmeriţă l-a luat deoparte pe înaltul funcţionar de stat şi i-a arătat starea dezastruoasă în care se afla, la ora aceea, pasajul CRF din Bărbăteni. gestul a fost însoţi, fireşte, de

rugămintea ca dumnealui să ajute degrabă pentru remedierea situaţiei.

Cât a trecut de atunci? Trei luni, trei luni şi un pic şi priviţi cum se prezintă, în prezent, acest pasaj de peste calea ferată care le dădea atâtea bătăi de cap şoferilor.

După ce s-au pus dalele, au fost, normal, şi din aceia care au cârdoşit cum că ia uite ce treabă de tot rahatul s-a

făcut la pasaj! Nu au ştiut sau nu au vrui să ştie că a fost nevoie ca dalele să fie lăsate un timp, ca să se taseze. Acum ce-o mai fi având de comentat? Totul este asfaltat, iar lucrul arată aproape ca făcut de nemţi.

Gheorghe OLTEANU

Ziarul Vãii Jiului

www.zvj.ro zvj2008@yahoo.com office@zvj.ro

COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT ISSN 2065 - 5096

Vineri 19.10.2012, ora 19:30 seară folk cu Florin Camen Lansare album cu intrare liberă Club Valahia din Lupeni

Pe stadionul Naţional, la lansarea candidaţilor USL,

Ile, Coltescu şi deputatul Resmeriţă “au jucat” în aceeaşi echipă.

Telefoanele redacþiei: 0254.549 020 0254.549 121 (fax) 0737.575 582

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro Redactor şef: Marian BOBOC 0761.756840 Colectivul de redacþie: Alina PIPAN alinapipan@yahoo.com 0766.678380; 0737352129 Corneliu BRAN 0766.728688 Mihaela PETROŞAN petrosan@zvj.ro 0732.413134 Gheorghe OLTEANU Loredana JUGLEA 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com Colaboratori permanenþi: Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ, Mihai BARBU, Valeriu BUTULESCU, Irina BOBOC, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Robert HUMMEL, Ioan LASCU, Ilie PINTEA, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA DTP: Bogdan SOVAGO Daniela FILIMON 0761.756837 Administrativ / Publicitate: Diana SANTA - 0722.344681 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

Redacţia şi administraţia: Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. 2

www.zvj.ro

CMYK

şcoală & cultură Apare sub îngrijirea prof. Irina Boboc

pe Jiul de Est şi Jiul de Vest

Supliment gratuit al cotidianului Ziarul Văii Jiului Anul IV Nr. 108 19 octombrie 2012 4 pagini ISSN 2068 - 3650

Plină de viaţă, farmec, copilărie şi bunătate sufletească:

Ţara piticilor lui… Dimitrov De vreo câţiva ani n-am mai păşit la grădiniţa din Dimitrov. Poate de-atunci de când Carmen Tocală, de la Federaţia de Baschet, şi ministrul Tineretului şi Sportului, pe-atunci, actualul deputat Monica Iacob-Ridzi au donat câteva mingi de baschet şi câteva coşuri de baschet acestei instituţii, într-o acţiune mai amplă ce s-a desfăşurat la Petroşani pe la mai multe şcoli şi grădiniţe.

De atunci a trecut ceva vreme, iar de grădiniţă am mai scris de vreo două ori, despre faptul că gardul este rupt, iar din acest motiv, intră în curte, seara, nişte golănaşi din cartier, care beau, se ameţesc după care rup leagănele copiilor.

Miercuri 17 octombrie, după informaţia primită de la directorul SPADPP, Lucian Dragomir, care ne-a spus printre altele că s-a reparat şi gardul de la această grădiniţă, iar în plus s-a montat şi o uşă nouă la intrarea din spate, să nu fie probleme, am trecut să vedem cum arată această instituţie în prag de anotimp rece. Ce ne-a fost dat să vedem vă împărtăşim şi dumneavoastră.

pictură etc.”, ne mai spune doamna Mărioara Schneider.

O grădiniţă curată, modernă, plăcută…

Parcurgând grădiniţa de la un cap la altul ne amintim cum arătau grădiniţele la înÎn afară de activităţile expuse mai sus, ceputul anilor ’90, dar şi mult după aceea: copiii sunt prinşi şi în programele artistice nişte clădiri cu încăperi slab dotate, multe desfăşurate cu ocazia Crăciunului, când cu termoficarea în pioneze, copiii făcând vine întotdeauna Moş Crăciun, de 8 Martie frig la greu, cu grupuri sanitare multe nesau de 1 Iunie. funcţionale şi exemplele pot continua. Din Cadrele didactice, părinţii şi copiii sunt, an această privinţă lucrurile s-au schimbat de an, alături şi de multitudinea de proiecte enorm. Cei peste 100 de copii beneficiază - naţionale, regionale, judeţene sau locale - de căldură în permanenţă, grupurile sancare fac parte din activităţile extracurricuitare sunt nou-nouţe, clasele sunt primilare. În funcţie de ce-şi propun educatorii toare şi pline de jucării, iar curăţenia e la mese merge întotdeauna câte un fruct, cu 8 educatoare la 120 de copii şi părinţii, aceste proiecte prind viaţă. ea acasă.

După noua reorganizare făcută de minister, vitaminele atât de necesare pentru ei.

Numai anul acesta se derulează ori s-au Am trecut şi pe la bucătărie. Totul Mergem în general pe legume şi fructe, o alandala cum scrie la carte, de Grădiniţa derulat câteva proiecte mai mari şi alte strălucea şi, reţineţi, vizita n-a fost plus carne uşoară, de pui, vită sau peşte, cu Program Prelungit nr. 3 Petroşani câte zeci mai mici, dintre anunţată, ca să zici că atunci s-a remediat mai puţin carne de porc, Dimitrov răspunde directorul Lucia care am amintim: „Pro Fatotul. Aşa mai merge, mai cu seamă că e Muntean, care este după cum ştiţi milia” (proiect cu caracter vorba de copii şi de sănătatea lor. şi consilier local. Dacă pe organinaţional), „Învaţă să Două maşini de spălat vase erau în funcţigrama oficială lucrurile stau aşa şi dăruieşti”, „Meseria de une, spălând farfuriile folosite la prânz. bineînţeles că nu avem de ce să fim părinte”, „Dăruind vei Două bucătărese pregăteau biscuiţii pentru împotrivă, din moment ce astea sunt dobândi”, „Lumina Îngustarea de după somn, rumeniţi în cuptor regulile impuse, de cei 120 de copii vierii” şi „Pro Urbis” în nişte tăvi mari, speciale. Mirosul bisse ocupă un număr de 8 educatoare: (proiect cu caracter local, cuiţilor ne-a făcut pentru o clipă să Renata Rebegea, Carmen Bakos, la iniţiativa primarului înghiţim în sec, dar am ieşit repede din Claudia Roşia, Mărioara Schneider, Ridzi). încăperea spaţioasă, astfel că am uitat iute Elena Gâţ, Carmen Lukacs, Aurora „A mai existat un proiect de miros.

Ghinea, Adriana Stănilă, Nadia naţional, intitulat Proiect Liniştea, ca de catedrală, ne-a făcut să-i reCatrinescu şi Mihaela Bodesc.

Educaţional Naţional spectăm pe cei mici, adormiţi în cele cinci Doamnele acestea răspund de două Şcoala pentru Sănătate, dormitoare, fiecare în pătuţul lui, aidoma grupe mici, una mijlocie şi două ediţia a II-a, derulat în in- piticilor din poveste. Am făcut câteva poze grupe mari de copii, în câte două ture tervalul 23 martie-8 iunie repede şi am ieşit ca nu cumva să-i trezim. pe zi, programul grădiniţei fiind 8,00 anul acesta. Doamna diIeşind din clădire, conduşi de doamna eduClădirea e veche, dar face treabă, deoarece - 17,30. Deseori se întâmplă ca încă rector Lucia Muntean vă catoare, ne-am dat seama ce mare dreptate are buni gospodari care depun pasiune. de la orele 6,45 să fie cineva în grăpoate spune mai multe, a avea dumneaei când spunea că această grădiniţă, care să primească copiii ai fost un proiect cu adevărat valoros, la care diniţă din Petroşani este de invidiat din iar lactatele folosim doar cele de căror părinţi pleacă la serviciu de la s-au implicat la nivel naţional vreo 212 două motive: 1. liniştea cartierului şi 2. firmă, lapte pasteurizat şi iaurt de calitate. prima oră a zilei. cadre şi peste 250 de copii, printre care, curtea plină de gazon. O curte care a scăFoarte rar folosim şi carne tocată, dar tofiresc, şi de-ai noştri. A fost un proiect pat de betoane, unde copiii pot să zburde cată de noi din pulpă proaspătă, iar întotHrană sănătoasă şi variată susţinut de Asociaţia Şcoala pentru Sănăîn voie şi să se trântească pe iarbă, fireşte La ora 9,00, când copiii sunt deja sosiţi, se deauna carnea pe care o folosim este tate Bucureşti, unde preşedinte este atunci când vremea o permite. refrigerată şi nu congelată”, ne spune eduserveşte micul dejun. De exemplu, micul doamna Daciana Sârbu-Ponta, soţia actuDe puţine ori am plecat dintr-o astfel de catoarea Mărioara Schneider, care este „redejun servit miercuri a constat în pâine cu alului Prim-ministru”, încheie expunerea instituţie de învăţământ, fără să găsim mari sponsabila pe structură” (un alt termen pastă de brânză, unt şi smântână (almette) proiectelor doamna educatoare probleme sau chestiuni care ţin de proasta inventat de minister, o aiureală!) şi amaşi câte un ceai de lămâie; după care, după Schneider. organizare, mai mult decât de lipsa banilor. o oră, la gustare, prichindeii au primit câte bila noastră amfitrioană.

8 doamne educatoare reuşesc Tot de la dumneaei am aflat că o pară, din câte am înţeles fructele fiind în zilnic să ţină îngrijită şi cuprogramul unei zile, în afară de această grădiniţă „obligatorii, în fiecare rată o clădire destul de veche, masă şi somn conţine dimineaţa zi”. La prânz, de asemenea, cele cinci săli lucru care ţine de organizare diverse activităţi didactice şi de mese amenajate în grădiniţă i-au şi pasiune mai mult decât de „înghiţit” pe micuţi, fiecare servind ciorba jocuri, de care prichindeii sunt bani şi de alte foloase. Este foarte atraşi. de perişoare cu borş, salata orientală şi meritul dumnealor şi de „Mai există activităţi pe domenii mult aşteptatul kinder de ciocolată. După aceea merită felicitate, ţinând exponenţiale, activităţi de dezcare, toată lumea s-a dus la binemeritatul cont şi de faptul că, pe lângă voltare personală, activităţi somn de prânz, urmând ca la trezire picii partea organizatorică şi adrecreative, multe desfăşurate în să găsească biscuiţi calzi, scoşi din cuptor ministrativă, au mereu grijă curtea noastră, largă şi plină de şi felii de mere puse pe nişte farfurii şi dau educaţie copiilor verdeaţă, plus activităţi adânci. noştri. Un exemplu demn de opţionale. Acestea din urmă se „Suntem mereu atente cu hrana copiilor, urmat şi de alte grădiniţe din fac doar cu acordul părinţilor, ştim ce n-avem voie să le dăm şi ce este Vale şi nu numai, poate mult fiecare grupă desfăşurând fie permis. De exemplu, n-avem voie sub mai puternic financiar, situate gimnastică aerobică, fie înnicio formă să le dăm mâncăruri grase, Curtea este spaţioasa şi plină de iarbă, pe care în clădiri mai noi, dar mult văţarea unei limbi străine - în prăjeli sau mâncăruri cu rântaş. Dulciurile mai goale sufleteşte… copiii pot să zburde în voie. principiu engleza, fie lecţii de nu trebuie să fie nici ele în exces, iar între Corneliu BRAN

Proiecte multe şi variate

II

SPECIAL

vineri, 19 octombrie 2012

DUMITRU VELEA

În vecinătatea morţii Fără stâlp de foc în faţă şi fără nor deasupra, înaintăm prin nisipul mişcător, sub arşiţa înnebunitoare. Şi nici o picătură de apă; şi nici un orizont. Înaintãm, s-au stãm pe loc?

Doamne, umbra ta ne acoperã urmele tãlpilor ºi nu ne putem da seama dacã în urmele noastre cãlcãm, sau dacã le-a fãcut altcineva înainte! Daimonul, de sub avalanºele succesive de nisip orbitor, mi-a dat un poem, Drumul enigmelor, răsucit şi acela, ca o întrebare abstractă. De la cel mai înţelept dintre gânditori, de la bătrânul Hegel, am învăţat că aceste urme pe care, doar în anumite clipe, le vedem în faţa paşilor, sunt tiparele unor tălpi de dinapoia noastră, sunt calea ce duce în conştiinţă.

Dar dacă sunt ale unor tălpi din faţa noastră!? Deseori visez că port două tălpi înfăşurate într-o pânză verde. Mă opresc pe marginea drumului şi dau să le desfac: pânza se face câmp verde şi de peste umăr aud o voce: „Nu le-am terminat. Sunt studiu pentru un altar. Strânge-le!”. Şi, brusc, în legătura verde rămân cu o piatră.

Tu mi-a zis: poate zidul berlinez se va trasa mai la răsărit de noi.

Cu cât meditez la cuvintele acestea, mă văd în faţa unui zid vechi de cetate, cu pietre umezite de lacrimile celor rămaşi în afară, pe timp de noapte.

Eu ţi-am zis: apele fluxului occidental vor merge până la zidul chinezesc - de care se vor frânge. Un reflux îngălbenit. Acest popor al detaliilor, mai bătrân decât toate popoarele Occidentului la un loc, spre deosebire de acestea care au lăsat să triumfe individualul, el a şters din conştiinţă detaliul uman, individualul, tot ce nu se integrează universalului este un condamnabil bruiaj al acestuia. Chiar Occidentul nu este decât un uriaş zgomot, abia perceptibil, din marea tăcere a Orientului. Dar zidul tău nu s-a referit la întoarcerea ecoului, a acestor resturi din zgomotul fisurat de tăcere, ci strict la noi, la cei rămaşi ca o muchie de cuţit între cele două lumi.

Deja înţelepţit, la Berlin, Eminescu ştergea praful de pe arhivele privind poporul român; în inima Germaniei încerca să audă pulsaţiile propriei inimi, să dezvăluie sensul universal al unei şanse în istorie. A propriului său popor. Şi învinovăţeşte Roma de disoluţia unei asemenea şanse; nu distrugerea unui popor s-a făcut în Carpaţi acesta a renăscut -, ci a unui zid. Roma s-a expus. Altfel ar fi arătat Occidentul! Fireşte, şi aceasta a pierdut o şansă. Dar poporul căruia i s-a dat un sens universal în istorie şi n-a fost să fie, neîmplinindu-l - şi-a ratat şansa şi s-a stins uşor, pe nesimţite, renăscând într-un altul. Tânăr. Cu atributele proprii unei asemenea vârste. Iar şansa istorică trebuie să se fi răsucit, cel puţin, într-o şansă culturală, speră Eminescu. El este, sigur, piatra sărită din zid a acestei şanse; dar, ca în întâmplările sacre, lucrătorii au aruncat-o cât mai departe de zid, în vale, spre bucuria interesaţilor trecători.

Nu-şi pregăteşte doctoratul în istorie sau filosofie, nu strânge date peste date, întro piramidă faraonică, ci dă chip formei cele mai vii a culturii instituită pe dialog: teatrului. Scrie drama Decebal. Un gânditor disperat al Occidentului strigă: „Der Gott ist tod!”; un poet disperat surprinde că acesta s-a retras, poate undeva, în spatele Creaţiei, prezervându-şi „fondul lumii”, că acum „cerul este un palat pustiu şi gol”.

Pe străzile Berlinului, acest poet, un tânăr de 23 de ani, poartă cu sine o dramă a Occidentului. Noi o citim local, că ne priveşte doar pe noi, jignind gândul de dinapoia făpturilor istorice, pe acel archeus, care vorbea prin Eminescu. Cei din Occident nici nu-l jignesc, că nu şi-au pus problema; doar îl neagă.

Sensul local: unitate a românilor în şi din jurul Carpaţilor, prinderea acestora cu un fir de lumină de eternitate şi, mai ales, recuperarea vechii viziuni asupra vieţii şi morţii: viaţa ca o pregătire întru moarte. Se ştie că Poetul, cu sine cu tot, nu a dezminţit aceasta.

Sensul general: doar o firimitură sărită de pe masa acestui ospăţ european, din Decebal, care ar pune pe gânduri pe mai marii zilei din Occident. Probabil, cuvintele lui CELSUS pentru ÎMPĂRATUL Romei: „Acest popor a început să mişte lumea. Cu căderea lui va începe curgerea popoarelor. Un rival numai aveţi - nu-l striviţi, pentru Dumnezeu. Un mur e acest popor contra Asiei întregi, contra ginţilor ei, cari se mişcă asemeni nisipului zburător al pustielor… La zgomotul căderii se va mişca pământul…

Din vârful Alpilor veţi vedea fluvii de popoare pe malurile lor. Lumea-i în mâna voastră, fondul lumei nu”.

Acest popor era o funcţie a Romei. Un zid viu, spiritual s-a fost schimbat, cât de curând, în 271, cu unul natural, material, cu apele Dunării. Nimic mai neînsemnat, dar şi mai grav, pentru Apus: „Voi aţi zugrăvit în istorie o icoană popoarelor”, spune, probabil, acelaşi CELSUS. Şi icoana aceasta o urmează fiecare. Un asemenea zid zadarnic se va reface. Până mai ieri, am fost acuzaţi că zidul l-a făcut Estul; întradevăr, mai nepriceput, l-a ridicat din pietre şi cărămizi; Vestul îl trage din înscrisuri protecţioniste. Şi acest zid mi-a prins picioarele şi mâinile, pare să fie mai greu decât cel din pietre şi cărămizi. Încep să seamăn cu unchiul meu, Zaharia, care a murit în Tatra. Dintre toate popoarele cuprinse în conflict, numai noi am luptat şi împotriva lui Stalin, şi împotriva lui Hitler! El a călcat pe teren minat şi i-au zburat în aer măruntaiele şi mâinile. Într-un vis, i-a spus bunicului meu: „Tătuţule, am vrut să-ţi scriu, dar n-am

avut cu ce. Mâinile îmi erau zburătăcite prin brazi!”. Sunt reprezentantul unei culturi mici, obligată să lupte continuu în istorie împotriva a câte doi tirani, să intre pe terenul minat şi orice afirmaţie să nu-şi poată găsi piatra pe care să se înscrie. Avem mâinile zburătăcite prin brazi. Nu mai putem să scriem nicio epistolă care să ajungă acasă, daimonul meu, cu vestea morţii noastre.

Occidentul l-a îngropat în Tatra, ne-a îngropat la Yalta, şi nici nu ştie câtă durere este să-ţi îngropi morţii de două ori. Procesiuni în ordine spirituală! Sicrie pline doar de lacrimi!

Le cărăm pe umeri, tot mai plecaţi spre pământ. Într-o iarnă, bunica mea, Constandina, a deşirat o velinţă. Din cele date de mămiţa ei, ca zestre. Avea nişte forme geometrice, bine alese, din năvădit. A pus-o toată pe răşchitor: un băţ lung-lung, la un capăt sub formă de „T”, iar la celălalt, sub formă de „V”. Apoi a făcut-o sculuri, nişte colaci răsuciţi, după culori. Era viitoarea băteală.

Apoi, primăvara, a întins pe ulucile gardului nişte fire de bumbac, mai rezistente şi noi: treceau când de-o pate şi alta a scândurilor, când pe aceeaşi parte. O împletitură ciudată, la capete. Era viitoarea urzeală. De altă culoare decât băteala. Într-o dimineaţă, le-am văzut pe acestea noi şi subţiri înfăşurate în jurul a două suluri, cu vergi printre ele, aşezate pe războiul de ţesut. Erau trecute prin misterioasele şi încâlcitele iţe, unde li se înscrisese năvădirea, prin spata vătalelor şi, în fine, întinse straşnic de răsucirea sulurilor prinse cu o piedică vârâtă în găurile din capete şi în paleta plină de găuri precum coada păunului de ochi. Tindechea le ţinea marginea. Începuse ţesutul. Vătalele băteau. Picioarele bunicii trăgeau de sforile de dedesubt, iţele se mişcau în sus şi în jos, despărţind în două părţi firele urzelii, rânduindu-le după cum tiparul florilor o cere; o mână arunca fulgerător suveica printre ele, lăsând, spre împletire şi frângere, firul; apoi, vătalele cu spata prinsă între ele izbeau, şi totul curgea uşor, lăsând în urmă alte forme decât cele pe care iniţial le avusese velinţa. Nu mâinile, ci picioarele făceau jocul şi naşterea formelor; mâinile doar treceau firul dintr-o parte într-alta şi-l băteau. Iar cum se “alesese”, se gândise năvădirea, a rămas pentru mine un mister. Mult mai târziu, aveam să întâlnesc imaginea aceasta ca o revelare asupra fenomenelor din istorie: urzeala - ca fiind ideile, interesele, scopurile; băteala - bietele fiinţe omeneşti, mulţimile inconştiente… metafora aceasta l-a fascinat pe Hegel, pe Eminescu şi poate pe mulţi alţii. Dar pentru ca lumina ei să cadă drept asupra noastră se cade să ne întrebăm şi despre: cine a năvădit şi a cuprins aceasta în urzeală? Cum se face că întotdeauna băteala dă florile şi urzeala fondul (lumii)? despre faptul că picioarele trag iţele şi mâinile doar vătalele şi au grijă să treacă nodurile de pe faţă pe dos? Acum, pe bunica o văd ca pe o făptură a destinului, zvârlind suveica cu firul de lână dintr-o parte într-alta. Cum să te sustragi din firul acela, din suveică şi să admiri florile velinţei, covorului? De ce, şi-n dimineaţa aceea, mă voi fi trezit după începerea ţesutului!?

Totdeauna, la zgomotul vătalelor?

Alerg, prin grădină, la cimitir. Bunicul, Ilie Zisu, îi făcuse fiului său, mort în Tatra, un cavou cu zidurile: jumătatea dinlăuntru, din cărămidă; cea din afară, din ciment. Şi o impunătoare cruce de piatră cu înscrisul Zisu Zaharia născut 1915 mort pe câmpul de luptă 1945. Apele Oltului năvăliseră de câteva ori peste cimitir. Slăbiseră zidurile cavoului. Apoi, şi oamenii îl spărseseră prin spatele crucii, greu de observat, pentru a se ascunde în el de frica maşinii negre, ce-i culegea la lăsatul serii, a cotelor, a trecerii la colectiv. M-am aplecat la gaura prin care Lie intrase şi îndesase la loc cele câteva cărămizi. Am scos una. El sta înăuntru, pe o cărămidă, lângă sicriul fiului său. Parcă vorbeau. Precum am văzut, mai târziu, săpat „praznicul viilor cu morţii” pe pietrele din cimitirele Dobrogei. „Lie, au venit ăia cu sechestrul, strig. Cu Vică Şchiopârlanul!”

Preceptorul Vică pusese sechestrul şi pe car, şi pe boi, şi pe plug, şi pe grapă, şi pe velinţele bunicii. Le pusese în car, grămadă. „Intră aici, în mormânt, doar pe acesta nau cum să ni-l ia! Vino, să-ţi spun o poveste!”

M-am strecurat cu grijă pe gaură, am vârât cărămizile la loc şi m-am aşezat, fără nicio teamă, pe sicriu. „Ştii - începe el -, cu multă vreme în urmă, pe aici dau buzna turcii. Ca şi acum, dar nu roşii. Numai turbanele. Ei, şi ce le vine turcilor, că nu puteau s-o scoată la capăt cu noi, dau poruncă să fie ucişi toţi bătrânii din ţară. Şi porunca e poruncă. Trebuie împlinită. Căci numai de la bătrâni li se trag toate ponoasele, spuneau ei, iar ţării tot răul. Apoi, le dă slobozire. Dar unui fiu, spre deosebire de ceilalţi, i sa umplut faţa de lacrimi şi sufletul de durere. Nu a fost în stare să-şi ducă tatăl, ca să fie ucis. I-a făcut o groapă, ca asta de aici, şi l-a ascuns. Le-a spus că a murit şi că la îngropat, arătându-le chiar o grămăjoară de pământ, cu o cruce la capăt. Din trei în trei zile, noaptea, îi ducea apă şi de-ale gurii, numai să nu piară. Într-o bună zi, fiul soseşte slăbit, parcă fără putere de a vorbi: cele trei zile şi nopţi nu se putuse odihni un ceas. «Ce este cu tine? - l-a întrebat bătrânul. Nu aveţi linişte în ţară? Turcul nu sa ţinut de cuvânt?» «Ne-a cerut ca în trei zile, răspunde fiul, să-i facem o funie de nisip, altfel ne trece pe toţi prin sabie. Ne-am strâns cu toţii, ne-am pus minţile împreună, dar degeaba. Mai avem o zi, şi funia de nisip nu putem s-o facem.» «Mă,

SPECIAL III

vineri, 19 octombrie 2012

dar proşti mai sunteţi! - zice bătrânul. Spuneţi-i turcului să vă dea înapoi capătul de funie de nisip , împletit de bătrâni, ca să aveţi de ce înnoda!» Ziua sorocului sosind, tânărul i-a spus turcului aşa cum îl învăţase bătrânul. Şi turcul: «Bre, tot mai sunt bătrâni în ţara asta!»” Şi, de îndată, Lie a început să se roage: „Dă, Doamne, să mai existe bătrâni în ţara asta!

Păzeşte-i bine în mormintele fiilor lor!

Că nu e zi în care cineva să nu ne ceară să-i împletim câte o funie de nisip!”

Apoi, mi-a zis: „Du-te şi spune-i lui Vică să aplice sechestrul, şi că la judecată îl aştept să vină cu picioarele întregi. Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce face!”

Am ieşit din cavou şi, dintr-o răsuflare, am fost acasă. În curte nu mai era nimic. Decât urmele carului şi… poarta larg deschisă. Pe drum, larmă. Lume multă. În floarea vârstei. Nici un bătrân. Îi ridicaseră noaptea.

Aceşti bătrâni, morţi în închisorile roşii, au făcut cu craniile lor un zid în calea puhoiului semiasiatic, pentru a apăra „lumea liberă”. Ei nu ştiau de ruşinoasa trădare de la Yalta, ci, ca nişte sfinţi, cu luminoasele lor cranii, ridicau zidul, ca la lumina lui, Occidentul să-şi scrie cărţile (unele chiar să justifice trădarea) şi, în linişte, săşi edifice fericita cultură. O cultură fericită ridicată peste o nefericire istorică, peste gemetele şi strigătele noastre de deznădejde. Dacă ni le-ar fi auzit, în ea s-ar fi pogorât sabia şi nu ar fi însemnat tacitul pact de scoatere din timp a unor popoare, de punerea lor în marile paranteze ale istoriei.

Unchiul meu, fratele cel mai mic al bunicii, Ioniţă Diaconu, un învăţător de ţară, pentru a nu fi arestat, a fugit noaptea de acasă, peste câteva sate, şi-a venit la noi. A stat ascuns câteva luni, până când, într-o seară, au venit cei în haine negre de piele şi l-au ridicat. Avea întro valijoară: galenele unui improvizat radio, o vioară şi multe, multe medicamente. Noaptea, târziu, ieşea la masă: bunica îi punea în strachină lapte cu mămăligă.

Alături, un ou, din cele două pe care le fiersese în mămăligă. Unul îl mâncasem eu. Lângă uşă, cu urechea la vreun lătrat al câinelui, sta Lie, fumând ţigară de la ţigară. Şi, deodată, bunica: „Ioniţă, daică, mai scăpăm noi de ăştia?”. „Ei, didă Lină, să vedem ce fac acum la Geneva. Vin, vin americanii!” “Mor eu, şi de ăştia nu mai scăpăm! Numai Zaharia a scăpat!”. „Lasă-l, mormăia înfundat Lie, că el şi-a făcut datoria faţă de ţară şi de Dumnezeu. A luptat şi împotriva lui Stalin, şi împotriva lui Hitler”. „Şi ce folos?!” mai suspina ea, după care discuţia se stingea.

Când a revenit de la închisoare unchiul meu, bunica murise. Într-o zi, ne-am pomenit cu el, după vioară. Mai trebuia să predea câteva luni la şcoală, pentru a putea ieşi la pensie. O iarnă şi o primăvară a trebuit să taie câmpul de-a curmezişul, prin noroi, şoseaua tare ocolea, ca să ajungă la şcoala de la noi, la nişte amărâţi de copilaşi. Îi învăţa să citească; apoi le cânta din vioară.

Dar ea nu mai avea corzi, i le rupsese la percheziţie, unul din cei în haine negre de piele. Copiii citeau cât citeau; apoi, se zbenguiau cât se zbenguiau şi plecau acasă. Îl uitau acolo, la catedră. Când cineva îi întreba, ce-au făcut la şcoală?, ei răspundeau în cor: „Cântă dom’ învăţător!” Şi oamenii, cei mai mulţi, rămâneau uimiţi; numai câte unul, mai tânăr şi crezându-se isteţ, râdea: „Aşa carte faceţi voi? Cine l-o fi adus pe ăsta aici?!

Fiecare sat cu nebunul lui!”

Nu ştiu de ce îmi vie să cred că soarta culturii noastre seamănă cu viaţa acestui biet învăţător de ţară! Ca şi el, după trecerea din închisoare în închisoare, tăiem câmpul în două, prin noroi, pentru a putea fi scoşi la pensie. Mai avem câteva luni. Şi, iată-ne, cântând la o vioară, cu corzile rupte, un cântec pe care nimeni nu-l aude. Toţi au urechile umplute cu ceară. Când el a murit, mama ia pus alături, în sicriu, vioara. Tot fără corzi. Am privito cu luare aminte, intens, până am început să-i văd corzile: erau din lacrimi. Pe astfel de corzi cânta el. Şi

nimeni nu-l auzea, nici copiii, decât bunul Dumnezeu.

Mai avem câteva luni până la pensie… Se aud cum înaintează culturile mari. Mărşăluiesc, fericitele!

Mihai Voievodul ar fi spus - puternic, pentru a-l auzi şi Papa -, când peretele casei vecinului este cuprins de foc şi prin crăpăturile sale ies flăcările peste propria-ţi casă, poţi să nu sari? Şi, dacă Dumnezeu te ajută, te ridici cu pieptul în calea pârjolului.

Imaginea acestui perete de flăcări, din ce în ce mai sălbatice, trebuie să o fi văzut Occidentul, daimonul meu, cel puţin în nopţile de insomnie. Imaginea, căci realitatea de dincolo de zid ar fi stârnit groaza şi preafericita cultură occidentală ar fi început să fie făcută de psalmişti.

Acum patru secole, noi aveam o funcţie în istorie; Mihai se simţea răspunzător de soarta zidului, cu cuvântul şi spada. Cu viaţa şi moartea sa; o aducea la cunoştinţă Casei de Austria, Papei, chiar şi lui Filip al II-lea al Spaniei. Însă, ca un adevărat creştin, cu frică şi respect faţă de cuvânt, nu bănuia că-i vor fi smulse până şi barba, nu numai faptele, şi trecută unui alt principe, mai apropiat şi îndrăgit Casei de Austria, Sigismund Bathory.

El şi poporul lui aveau o misiune, pe care o simţeau ca fiindu-le încredinţată de sus, să ridice apele Dunării în calea năvălitorilor, poate în el se înfiripa acel gând pe care Eminescu îl găsea rotindu-se în Decebal. Dar trecuseră secole şi Occidentul nu se mai expunea, ci ne expunea. Totuşi, eram o prelungire a sa, aici, la Dunăre.

Rezultatele şi le însuşea, prin strategia de răsturnare a informaţiilor. Marele poet spaniol, Lope de Vega, deşi înrudit, ca sânge, cu Mihai, cade victimă unei asemenea răsturnări. Imediat după evenimentele din 1595, scrie piesa Prodigiosul Principe Transilvan. Simţim mireasma Ţărilor Române, recunoaştem cântul de dor al unui personaj captiv: „Ţară minunată, Patria mea dorită, Cu câmpii mănoase, Cu păduri umbroase…”

Nu suspectăm harul divin al poetului de vreo clipă de slăbiciune omenească, dar ne întrebăm cum de s-a putut petrece un scandalos transfer de fapte, acte, gesturi, trăsături morale şi fizice de la Voievodul Mihai la principele Sigismund?! Fără îndoială, cel descris de Sinan lui Mahomed nu poate fi Sigismund, ci Mihai: „… Furios, spate lat, aspect şi proporţii de gigant, ochi mari, frunte înaltă, cap cu părul creţ, nas puternic, ascuţit, sprâncenele împreunate, barbă, faţa palidă, arsă de soare, bărbat viteaz, mare călăreţ… Nu se rade şi nu se sulemeneşte, nu ştie ce e pânza de Olanda, parfumul de iasomie şi de violete, nu caută patul blând, nici nu mănâncă singur o pasăre întreagă, poartă pulpare din piele de tăuraş, încheiate cu nasturi de oţel, se culcă pe spinarea calului, doarme încălţat în fier…”

Răstălmăcirea informaţiei era necesară superbiei Occidentului, Casei de Austria. Unii cu foloasele, alţii cu ponoasele! Piesa, aproape un reportaj dramatic, poartă pe deasupra sa umbra voievodală a lui Mihai, dar în text umbre dese stau peste chipul său. Totul este mistificat. Mihai lupta, Sigismund trimitea scrisori în Occident; chiar şi steagul cel mare şi verde, cucerit de Mihai la Călugărenu din mâna îngrozită a lui Sinan, Sigismund îl trimitea Papei. Fireşte, cronicarul oficial al Curţii de la Viena, generalul Carlus Magnus, îi pune în seamă lui Sigismund tot ce se poate imagina, încât acestuia, în Apus, i se închină ode, chiar şi cărţi. Agent de propagandă şi om de încredere al său, iezuitul spaniol Alfonso Carillo, în 1596, duce preţioasele şi răstălmăcitele informaţii la Roma, la Madrid, unde Filip al II-lea îl primeşte cu fast şi-i înmânează, pentru principele Sigismund Bathory, colanul Lânii de Aur. Cum altfel putea să scrie Lope de Vega!?

Despre această piesă, pentru mine, acum, simbol al rezultatului răstălmăcirilor despre noi, mi-a vorbit, pe

când eram student şi ucenic întru descifrarea lui Brâncuşi, bătrânul critic de artă, V. G. Paleolog. Îl preocupa să afle cauza şi să-şi explice ruperea raportului dintre conducător şi cei din preajmă, cu îndatoriri de veghe, în cazul mai tuturor conducătorilor noştri, pieriţi sub trădări şi iatagane străine. Poate căuta cauza prea aproape de cel căzut. Victimă, jertfă, martir?

Un tânăr, Eminescu, la 14 martie 1876, ţine în sala Universităţii din Iaşi o conferinţă, pe care, peste câteva luni, la 1 august, o publică în Convorbiri literare, sub titlul Influenţa austriacă asupra românilor din Principate. Chiar dacă unii nu au avut curajul să-şi aşeze numele sub rândurile ostile poetului, chiar dacă Hans Wenzel, consulul austriac de la Iaşi, îi trimite un raport lui Gyula Andrassy, ministrul de externe al Imperiului austro-ungar, Eminescu, netulburat, numai în câteva fraze, luminează nexul intereselor: „Austriei îi trebuiau oameni şi în Orient şi unul dintraceştia au fost Mihai Viteazul, asemenea o jertfă a politicei austriece. Într-adevăr, cine l-a îndemnat pe Mihai Viteazul să se încurce cu turcii, a căror politică ţintea la micşorarea Casei de Austria prin susţinerea drepturilor principilor Transilvaniei asupra Ungariei?

Sanctitatea sa Papa şi catolicisimul rege al Spaniei, Filip al II-lea. Liniile amândouă ale Casei se înţelegeau foarte bine. Poate că o îndemnare venită de la Praga ar fi trezit unele bănuieli în inima voievodului românesc, dar una venită de la Madrid - care avea în vedere numai creştinătatea - nu. Se vede că tot din iubirea creştinătăţii Austria va fi încercat sub Constantin Brâncoveanu să ieie Ţara Românească, precum mai târziu au luat Bucovina”.

Acest tânăr citea în istorie şi vedea prea multe trebuia să dispară! Şi-a dispărut. Ne reamintea şansele pierdute şi pe cele viitoare ce nu trebuie să le pierdem, îndeosebi, pe ultima, cea culturală. Prin el vorbea spiritul şi cultura lumii, nu putea să-şi imagineze ziua aceasta, cea mai mică din calendarul nostru, când suntem dincoace, sub umbrele blestematului zid, chiar dacă invizibil.

Doamne, de ce atâta mistificare pentru viţelul cel gras!?

Salvează-ne, Doamne, cel puţin pentru că ne-ai vorbit printr-un poet, pe care l-ai lăsat în mâini străine, ca să fie ucis! Fără el, şi rostul Cuvântului tău dispare.

La judecata Ta ce va răspunde Titu Maiorescu? Că a tăcut de frică, sau că i-a fost mai scumpă cariera politică decât adevărul?

Eminescu: „Panule, tu ştii că-n lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui tot-tot este un şir neîntrerupt de martiri…”. „DOMNUL I-a zis lui Ghedeon: «Pe toţi cei care vor lipăi apa cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparţi de toţi cei care se vor pleca în genunchi să bea apă.»”

(Judecătorii, 7, 5).

La noi totul este de început; avem numai proiecte. Şi cartea aceasta s-ar întâmpla să fie doar un proiect. Un dureros proiect despre cum nu suntem în stare să ducem până la capăt ceva. Pentru că la noi, sfârşitul îl purtăm în sânge. Poate în codul genetic. Sfârşim înainte de a începe; nu fiindcă timpul s-a îngrămădit peste noi, ci fiindcă suntem mereu în grabă de timp; la orice eveniment, suntem sosiţi prea târziu. De aici, sentimentul că la noi totul este prea devreme. Prea târziu a venit Eminescu pentru cultura europeană, prea devreme, pentru noi. Suntem prea tineri şi, de aceea, medităm neîntrerupt şi abstract asupra morţii; pentru cei din jur, părem prea bătrâni, fiindcă privim mereu înapoi.

Spre părinţi, spre bunici, spre trecutul ce nu suntem în stare să-l păstrăm. Nu-l ducem cu noi, facem referinţă la el. Pentru noi, trecutul este bunicul, bunica, povestea

IV SPECIAL şi nu copilăria; nu este în noi, ci în înapoia noastră. Pare mereu că o vertebră este lipsă. De aceea, proiectăm, proiectăm şi nu reuşim să rotunjim nimic. Ce este Eminescu decât o sumă infinită de proiecte ale lumii?!

Dar nu o explozie, ci o implozie a lumii. Ce este tentativa lui Haşdeu de a face un Dicţionar, precum rezultatul Enciclopdiştilor francezi la un loc?! Şi a ajuns abia la pasul al doilea, nedând impresia nici de mers, adică de proces şi devenire, ci numai de încă un pas pe calea intelectului abstract. Cum să definitivezi sisteme, dacă nu ai ajuns sub cupola raţiunii dialectice? Eminescu vorbeşte întotdeauna de o raţiune, dar infinită. Este cel mai torturat gânditor al infinitului, a fi în nefinire şi a gândi infinirea. Iată de ce, poate instinctiv, precum cândva grecii, din auroră, se temeau de infinitul treziţi cu el în palme, şi Europa se apără de noi. A pus în joc infinitul („mic”, sau „mare” - după Pascal; „bun”, sau „rău” - după Hegel), dar ce scandal s-ar petrece între zidurile ei, lăsând să pătrundă „raţiunea infinită” a lui Eminescu! Extra muros! se aude din interiorul ei.

Cultura occidentală îi este suficientă. „Niciodată popoarele mici - gândeşte Ion D. Sîrbu, la trecerea dintro închisoare într-alta - nu vor putea interesa o mare cultură. Raţiunea suficientă a acestora e închisă, introvertită, suprasaturată. Doar dacă reuşim de aici, din victimologia noastră, să-i înjurăm şi să-i scuipăm suficient de zgomotos ca să audă şi vecinii lor (aşa cum o fac uneori ruşii), am avea oarecari şanse să fim băgaţi în seamă. Altfel, chiar şi cu un Shakespeare în Balcani, nu vom reuşi decât să-i facem să caşte sau să zâmbească politicos şi ironic”. În afara zidurilor nu se poate decât imagina şi încerca escaladări. Condiţia celui din afară presupune un proiect de a ajunge înăuntru. (Spre centrul lumii?) Acest proiect este justificarea şi mulţumirea sa.

Visul, din lungile nopţi de zbucium şi somn!

Pe Kafka, fiind copil şi tulburând liniştea celor mari cu plânsul lui, tatăl, spre a-i vârî disciplina în oase, l-a scos afară din casă, l-a trecut dincolo de uşă, în plină noapte. Ce s-a întâmplat cu imaginaţia acestui copil, atunci când a început să dea peste margini? A scris: Procesul - drumul vieţii, un şir de abstracte şi absurde judecăţi în faţa unui tribunal, tot atât de abstract şi absurd, dar invizibil, până la ţipătul din scena finală (care putea să fie în orice zi), “ca un câine!”

Castelul - drama vieţii, a fi mereu în afara casei, o continuă rătăcire spre un abstract şi invizibil Castel.

America - ultimul roman, neterminat, pe care înaintea propriului său “ţipăt” dorea să-l ardă, nu este decât scufundarea în mocirla cotidiană a unei zile americane.

Toate - o disperare, un dezechilibru existenţial al făpturii împinsă dincolo de uşă, care nu reuşeşte niciodată să intre. Ce este cutremurătorul epilog al procesului “în faţa porţii”?

Un om vine în faţa legii şi cere să fie lăsat să intre.

Paznicul, primul şi cel mai neînsemnat dintr-un şir necunoscut, la început, îi spune să mai aştepte. Şi omul aşteaptă. Mai încearcă - şi aşteaptă. Poate o viaţă. În ultima clipă, paznicul se apleacă asupra sa ca să vadă dacă mai respiră, şi omul, cu o ultimă suflare, îl întreabă: „Cum se face că în atâta amar de vreme nimeni nu a mai venit să ceară să fie lăsat să intre?”. Şi paznicul îi răspunde: „Poarta aceasta era doar pentru tine. Acum, trebuie să o închid”. Deci, omul, cel venit ca să intre în Lege, să treacă zidul, să-şi înfrângă limita, ratase intrarea. Era a sa - şi o ratase. Omul lui Kafka este Omul, cu majusculă. Dar, până la intrarea într-o astfel de interpretare, dincolo de fizică, se cade una, aici, sub umbra zidului, în social şi istoric. Istoria, se spune, a făcut-o şi o face Occidentul. Adică, educaţia o face acel Tată, care îl zvârle pe copilaş dincolo de uşă, afară, în noapte, şi refuză să-i audă plânsul. Mai mult, când copilaşul începe să-şi reprezinte lumea, vede că Omul se află în faţa unui neînţelegător paznic, cel mai neînsemnat din şirul de paznici de la intrarea în Lege.

Oare, parabola lui Kafka să pună în lumină condiţia

vineri, 19 octombrie 2012

noastră de „Ausländer” în faţa porţii Occidentului?! Să fie ea o metaforă existenţial-istorică pentru condiţia omului lăsat în faţa porţii?! Mi-e teamă că şi Occidentul se va afla, cât de curând, în faţa unei asemenea porţi.

Atunci, se cade, să nu-şi alunge copiii dincolo de porţi, în numele unei educaţii numită civilizaţie; mai mult, să nu se alunge chiar pe sine. Iar, ceea ce Kafka nu a spus mai departe, el rămânând, ca orice evreu, la textul Legii, mai este de amintit, sub semnul Harului, şi că pe stâlpul porţii se întinde pânza cea neagră, doliul. Şi că, a fi lângă poartă înseamnă în vecinătatea morţii. De nu ne-ar fi străină, anonimă, abstractă! Moartea, de care se temea şi Rilke.

Deasupra capului meu, o mână ţine neclintita cumpănă: într-un taler cu moartea-mi proprie; în celălalt, cu moartea anonimă. Învaţă-mă, Doamne, ce cuvinte să rostesc, pentru a înclina talerul cu moarteami proprie! Ştiu că nu am nicio locuinţă, dar datoria mea de fiinţă gânditoare este să mă găsesc în faţa uşii întotdeauna în stare de veghe.

Ca să pot scrie, uneori, îi mânjesc acelui paznic kafkian faţa cu praf alb din recuzita actorilor. Are nevoie şi el de puţină estetizare.

Ion D. Sîrbu: „Popoarele înrobite supravieţuiesc în măsura în care nu uită, eu nu reuşesc să subexist decât în măsura în care reuşesc să îmi uit biografia”. Cu ani în urmă, o trupă de inimoşi studenţi a pus în scenă piesa lui Marin Sorescu, Lupoaica mea. Scena, o sală de antrenament, cu foarte mulţi saci de box, legaţi de plafon. Motivul: Cain şi Abel - mutat pe Romulus şi Remus. Cei doi îşi împărţeau mereu, după câte o luptă, sacii de box; adică, ţâţele din care sugeau. Fiecare sac era cu laptele său, totdeauna mai bun şi mai poftit de celălalt.

Am privit o repetiţie şi, după, le-am sugerat studenţilor să împartă scena în două, cu un fel de zid berlinez, făcut din saci de box. Pe studenţi i-a prins ideea, dar nu au putut s-o materializeze din cauza “asistenţei de mai sus”. Dar acum, ce chip aş da ideii?

Cred că aş face la fel, un acelaşi şir de saci de box, ca nişte ţâţe uriaşe, dar cu sfârcurile mereu de partea cealaltă. În vara anului 1945, terminându-se războiul, tinerii noştri, câţi au mai rămas, au trebuit să se retragă, precum apele în albiile lor, şi să recupereze ceea ce se mai putea recupera. În disperare, timpul trebuia recuperat, golul negativului umplut. În cimitire apăruseră şiruri de morminte goale, doar cu stâlpul, bradul, crucea şi numele. Un tânăr norocos, scăpat ca prin minune din Est şi din Vest, Ion D. Sîrbu, primeşte de la profesorii săi lista de lecturi urgente şi obligatorii. Numai că altele decât cele pe care le aducea vremea şi le primea ţara.

Blaga, D. D. Roşca, Liviu Rusu, Onisifor Ghibu nu erau aceeaşi cu dascălii de la Kremlin. Şi tânărul se retrage la Petrila sa pentru a-şi pregăti, după examenele vieţii, şi pe cele ale culturii. Nu are loc şi linişte în singura cameră a casei de colonie, unde trebuiau să locuiască şi tatăl, şi mama, şi sora. I se găseşte o cămăruţă lângă cimitir, a paznicului de morminte. Cu Windelband şi un Zeller în mână şi cu ochii pironiţi, înlăcrimaţi pe semnele crucilor, învaţă ce înseamnă “Sitzflisch”-ul pentru un cărturar, să nu-i fie frică nici de golul mormintelor. Cu moartea se obişnuise. Aţi vârî capul sub un camarad căzut cu o clipă înaintea ta, a descifra gândurile ce-au bântuit minţile europene, lângă mormintele alor tăi, mi se pare o riguroasă probă a vecinătăţii morţii. Cu capul sub trupul fratelui ucis şi cu mintea aprinsă în preajma mormintelor este condiţia cărturarului român. În vecinătatea morţii a trebuit să citim, să gândim şi să ne scriem numele pe pietre. Din pietrele acestea ni s-a ridicat zidul vizibil sau invizibil, în umbra căruia trebuie să trăim. O ultimă

dorinţă avem, testamentară, pietrele să fie aşezate cu numele noastre înăuntru, pentru ca lumina strâmbatelor şi chinuitelor slove să nu le tulbure zilele şi nopţile celor de dincolo de zid.

Cât de dindărătul minţii trebuie să fi fost gândul lui Brâncuşi când cioplea în lemnul masiv parabola întoarcerii fiului risipitor! Numai că această parabolă ne era spusă de Fiul Domnului - şi el poate un fiu risipitor -, şi ne cutremură, umplându-ne cu har, sau ne sminteşte, dar Brâncuşi trebuie să fi văzut şi pe celelalte încercări şi tâlcuri omeneşti, de până la el, şi, nemulţumit de ce s-a spus prin ele, să fi încercat şi el, încă o dată, spre a cuprinde ceva din necuprinsul Cuvântului.

Plin de trufie nu a fost Brâncuşi niciodată; numai pentru umilinţă şi smerenie mai avea loc în vasul său, până la ceasul îndepărtării definitive. Şi, iată-l, cioplind atent, după fibrele lemnului, spre a nu-i împiedica şi acestuia vorbirea, Întoarcerea fiului risipitor. „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine”. Şi tatăl le-a împărţit averea între cei doi fii, repetă cuvintele lui Iisus, apostolul Luca.

Brâncuşi îşi aminteşte că tot astfel a cerut şi el mamei sale, tată-său petrecându-se de mult, printre stâlpii porţii, în lumea mai dreaptă, a spiritului. Ce simbolistică a plecării din lume au părinţii lui! „Mamă, dă-mi partea de pământ ce mi se cuvine, vinde-o, ca să pot pleca în lume”. Şi cu lacrimi în ochi, mama s-a înclinat.

Cu partea-i de pământ cântărită în câţiva bănuţi puşi bine în bocceluţă pentru aspre zile, şi el, ca fiul risipitor, a trecut munţi şi ape, a ajuns într-o „ţară îndepărtată”, „unde şi-a risipit averea”, după textul sacru, şi-a dăruit sufletul şi harul, după spusele de zi cu zi. Cu o Pasăre vroia să umple chiar cerul. Dar pentru aceasta, ca şi fiul acela a trebuit să ducă lipsă, „să pască porcii” străinilor. Şi fiul risipitor se înapoiază. „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău”. „Să mâncăm şi să ne veselim”, a zis tatăl, „căci acest fiu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit”.

Dar dacă în gândul mai de dinapoi al lui Brâncuşi, în fiul risipitor se află poporul român, care şi-a risipit „partea de avere”, nu într-o „ţară îndepărtată”, ci în jocurile perfide dintre trei sau două împărăţii, unde a trebuit să stea de veghe noapte de noapte, chiar, ca ultimul argat, să le „pască porcii”?! Iar când să se întoarcă la Tatăl său, a fost împiedicat veac după veac, împins în rătăcire. „Era mort, spune tatăl, şi a înviat”. Când i s-a apropiat fiul, el „a fost cuprins de milă faţă de el, a alergat şi a căzut pe gâtul lui şi l-a sărutat mult”. Atunci a zis robilor: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l!”. Fiul cel mare era la ogor, muncea. Când s-a întors şi a văzut veselia şi că pentru el nu s-a tăiat „măcar un ied”, tare s-a întristat. Însă tatăl l-a mustrat pentru nepriceperea că acest frate mort a înviat.

Dar textul istoriei adaugă alt final: fiul risipitor nu mai este întâmpinat de tatăl - despre acesta, nici un cuvânt!

-, ci de poarta închisă. Fiul cel mare, întors de la ogor, şia tăiat viţelul îngrăşat şi benchetuieşte cu robii şi argaţii săi. De cel risipitor şi mort nu vrea să ştie. Învierea acestuia nu-l interesează. Deşi în inima Occidentului un asemenea fiu şi-a sculptat şi numele, şi destinul. Fără să ştie de acest final apocrif al parabolei. Credea în textul mărturisit de apostoli şi nu în cel al istoriei, de mincinoasă prorocire.

Doamne, îndepărtează de la poporul meu apocrifele istoriei!

Daimonul mă somează: fie am rătăcit prin nisipul orbitor, ducându-mi-se urmele într-altă parte, fie am căzut sub umbra zidului şi nu mi se aude nici respiraţia: bâlbâiala asta.