Ziarul Vaii Jiului - nr. 1125 - 25 ianuarie 2013

CMYK

VINERI

Ziarul Vãii Jiului

Nu există lege împotriva ADEVĂRULUI!

25 ianuarie 2013

Anul VI Nr. 1125 12 + 4 pagini Preţ: 1 LEU www.zvj.ro Răsărit: 07:48 Apus: 17:24

ZIARUL POPORULUI Citeşte şi dă mai departe!

Director: Cătălin DOCEA

Curs valutar: 1€ = 4,3724 lei 1$ = 3,2812 lei 1₤ = 5,1969 lei

Cotidian regional * * * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului * * * Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

Tipar digital

Cel mai bun preţ din judeţ!

Transmite cererea ta de ofertă la office@zvj.ro

R

MARCĂ ÎNREGISTRATĂ

Prãvãlia cu istorii CMYK

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul VI Nr. 171 25 ianuarie 2013 4 pagini

Viaţa lui Petru Mihăilă - preşedinte al sindicatului social-democrat al minerilor din Lupeni, preşedinte al Uniunii muncitorilor mineri din România, senator şi deputat al minerilor - povestită de el însuşi

Cine a citit volumul subsemnatului Vă ordon: confiscaţi drapelul roşu! Sindicatul social-democrat al minerilor lupeneni de la origini până în 1939. O reconstituire, apărut la sfârşitul anului trecut, a putut observa că Petru Mihăilă a fost unul dintre cei mai activi sindicalişti social-democraţi lupeneni. Bărbat de încredere, ales de nenumărate ori preşedinte al sindicatului minerilor lupeneni, secretar regional a Uniunii muncitorilor mineri din România, preşedinte al Uniunii muncitorilor mineri din România, senator în 1939, deputat în 1946 (ales pe lista Blocului Partidelor Democrate), Petru Mihăilă a trecut prin toate etapele sociale ale devenirii unui adevărat lider sindical.

Graţie nepotului său, Alexandru Jian, s-a păstrat o parte a arhivei lui Petru Mihăilă. Albumul cu fotografii de familie, cu ale cărui fotografii ilustrăm această ediţie, ni-l prezintă pe fruntaşul social-democrat în diferite ipostaze. Un alt album care s-a păstrat reuneşte fotografii cu actorii vremii, colecţionarea acestora dând seama de pasiunea pentru cinematograf a unui lider al minerilor. Dar cred că cel mai important obiect păstrat din „fondul” Petru Mihăilă este biblioteca. Da fapt, nu mobila în sine este importantă, ci cărţile. Nu cred că mai există în judeţul Hunedoara o bibliotecă a unui fruntaş social-democrat, care a făcut istorie, atât de bine conservată, şi aceasta datorită nepotului său Alexandru Jian. Care ne-a ajutat să reconstituim şi o parte a arborelui genealogic al lui Petru Mihăilă, pe care o reproducem mai jos.

Din căsătoria lui Petru Mihăilă cu Marta s-au născut trei copii (astăzi toţi decedaţi), doi băieţi şi o fată: Cornel, Eleonora şi Gheorghe.

Cornel s-a căsătorit cu Elena, neavând urmaşi.

Eleonora s-a căsătorit cu Alexandru Jian. Împreună au avut 3 copii: Alexandru, Violeta şi Eleonora. Din cei 3, mai trăiesc Alexandru şi Eleonora. Alexandru Jian are 3 copii, Florin, Marta şi Mişi, şi 4 nepoţi, Delia şi Vlăduţ (de la fiica Marta) şi Daniela şi Andrei (de la Mişi). În fine, Gheorghe, al treilea fiu al lui Petru Mihăilă, a avut din două căsătorii 4 copii: Puiu (cu soţia Duşa) şi Petre, Gheorghe şi Eta (din căsătoria cu Pipi). De reţinut, că Puiu a fost unul dintre membrii grupului Fiii Parângului, care au vrut să arunce la Petroşani, la 1 mai 1958, tribuna în aer, făcând 6 ani de puşcărie, între 1958-1964.

Conform spuselor nepotului Alexandru Jian după 1945, din cauza trecutului său politic, Petru Mihăilă ar fi fost închis între anii 1949-1955, fiind eliberat şi se pare şi despăgubit în urma intervenţiilor lui Ştefan Voitec, vechi tovarăş social-democrat. În 1968, Petru Mihăilă trece la Domnul în casa sa din Colonia de Jos a Petroşaniului, fiind îngropat în Cimitirul Central din Petroşani. În arhiva sa am găsit şi un document cu valoare documentară singulară: „Biografia personală al subsemnatului Petru Mihăilă de la anul 1914 până la anul 1937”. Scrise cu sinceritate, cele 16 pagini (bătute la maşină) dau seama de existenţa unui lider social-democrat, născut, şi nu făcut. Chiar dacă, în „biografia” sa Petru Mihăilă este uneori repetitiv, am reprodus-o întocmai. Cu siguranţă, personalitatea lui Petru Mihăilă merită mai mult. De pildă, numele său ar putea fi dat Clubului muncitoresc din Lupeni sau unei străzi din Colonia de Jos a Petroşaniului.

Cred că pentru aceasta ar trebui ca social-democraţii şi sindicaliştii zilelor noastre să întreprindă demersurile necesare, deşi, personal, am oareşce dubii.

Marian BOBOC

I-IV nile Pagi

„Biografia personală al subsemnatului Petru Mihăilă de la anul 1914 până la anul 1937”

„Născut în 1896, luna iunie, ziua 29, la ţară, în comuna Trestia - Munţii Apuseni, jud.

Hunedoara. Însă nu sunt fiu de ţăran. Tatăl meu a fost miner la minele de aur.

Din cauza muncii grele pe care a îndeplinit-o tata la mină, a fost atacat la plămâni şi era mai mult bolnav, nu putea munci. Din aceste motive, eu am fost nevoit să intru la lucru la minele de aur din Munţii Apuseni, la Barza, Stănija şi Săcărâmbu, la etatea de 13 ani. Aceasta şi din motivul că eram la tata nici mai mult nici mai puţini decât 14 copii. Opt băieţi şi 6 fete, dintre care mai târziu un băiat şi o fată au murit, aceasta m-a forţat mai mult să intru ca băiat la mină de la etatea de 13 ani, fiindcă eu eram cel mai mare dintre băieţi. În anul 1913, fiind dornic de-a vedea mai mult şi în alte părţi, în contra voinţei părinţilor, am plecat în Valea Jiului. Tata nu voia să mă lase să plec în Valea Jiului, fiindcă la ţară se vorbea de rău despre acea regiune, se spunea că cei mai mulţi care merg în acea regiune, se distrug, devin vagabonzi, beţivi, oameni stricaţi. Într-adevăr, aşa era. Însă eu deşi am stat în acea regiune până în anul 1931 neîntrerupt, numai cu mici excepţii, când am fost arestat, tot n-am devenit acela pe care tata se temea să-l lase să intre cei stricaţi, erau şi acolo oameni buni, şi cu un trecut de partea lor. Peste câţiva ani şi tata era mândru de mine, când a auzit că ce purtare am.

Am muncit în acea regiune la Vulcan, Jieţi-Lonea şi în anul 1914, când a fost proclamat războiul, m-am stabilit la Lupeni, unde am fost mobilizat ca militar, însă făceam serviciu la mină. Toţi muncitorii au fost mobilizaţi, bine înţeles primeam salariu de la societate pentru munca depusă.

Însă nu aveam voie să părăsim regiunea fără permise, ca la armată, pe care nu putea nimeni să-l obţină. Nu era permis să lipseşti nici o zi de la lucru. Condiţiunile de lucru s-au schimbat, trebuia să muncim peste puterile noastre şi nu puteai să spui un cuvânt, căci imediat eram arestaţi, legaţi la stâlp şi alţii transportaţi la front. S-a întâmplat de mai multe ori, că unii au fost arestaţi şi peste noapte au fost urcaţi în vagoane şi transportaţi din localitate, unde, nu se ştia, nu s-a mai putut afla nici până astăzi. Aşa se vorbea, că i-a dus la front. Cine ştie?

Spre zile mai grele

Situaţia în Valea Jiului se înrăutăţise tot mai mult şi nemulţumirile creşteau, în primăvara anului 1916 nu se mai puteau procura de pe piaţă alimente, iară Societatea

din consum ne reglementase câtă făină poate primi fiecare muncitor, însă era aşa de puţină, că toată lumea răbda de foame.

La începutul lunii iunie 1916, Societatea, de comun acord, cu autorităţile militare, au dat ordin că, din consumul societăţii, numai muncitorii maghiari şi germani vor primi făină

Să fie clar: poliţistul Sucilă n-a făcut blat cu anchetatorii! Nu i-a cerut nimeni, dar nici nu avea de ce...

Sunt mulţi cei care, zilele acestea, de când poliţistul Sucilă este o săptămână pe afară (după aia 24 de ore după gratii, după aia iar afară de câteva zile, ba chiar şi prestează la locul de muncă pe care îl va avea - dacă îşi doreşte şi îşi exercită meseria aşa cum trebuie - până la o eventuală sentinţă definitivă şi irevocabilă pe numele său), fabulează pe tema dosarelor sale. La Vulcan este un domn mai în vârstă care, pentru că nu prea are ce face, se plimbă toată ziua prin oraş şi spune – cui îşi face timp să îl asculte – ba că Sucilă a fost eliberat pentru că a făcut blat cu anchetatorii, ba că – ştie dumnealui sigur – toţi cei ce au fost ori sunt apropiaţi ai poliţistului sau familiei ex-viceprimarului Stoica „vor avea mari necazuri”.

Să începem cu... începutul. Un blat între anchetatori şi poliţistul Dan Adrian Sucilă e puţin probabil să se producă pentru că n-ar mai prea avea noimă. În primul rând, atât duminică seara (în preziua reţinerii sale de către DIICOT, pentru 24 de ore, în cel de-al doilea dosar care i s-a instrumentat) cât şi zilele trecute, de când a fost eliberat, Sucilă mi-a declarat atât direct cât şi telefonic, în mai multe rânduri, că niciun poliţist sau procuror nu i-a propus, direct sau indirect, vreo înţelegere conformă ori neconformă cu legile în vigoare. Toate discuţiile dintre Sucilă şi anchetatori au vizat strict cele două dosare în care este inculpat şi nu s-a vorbit / declarat vreo secundă / vreun rând despre Primăria municipiului Vulcan, Poliţia municipiului Vulcan ori alte aspecte din viaţa personală ori

profesională a poliţistului. În altă ordine de idei, ţin personal să specific acest lucru, poliţistul Sucilă mi-a declarat că nicio secundă, pe perioada cât a fost reţinut şi de când este cercetat, nu a simţit a fi victima vreunui abuz. În sensul că toate cercetările s-ar fi derulat perfect procedural. De altfel, ce înţelegere ar mai avea noimă în condiţiile în care în primul său dosar au fost deja încheiate cercetările, fiind deja trimis în instanţă, iar o altă structură a Statului Român se ocupă acum de cercetări în dosarul în care Sucilă mai este inculpat?

Pe de altă parte, rămân la părerea că turnura luată de cazul Sucilă are rostul de a-l determina pe acesta să cedeze psihic şi, fie să clacheze şi să se sinucidă, fie să spună: „sunt gata să vă dau pe tavă nişte victime, dar lăsaţi-mă liber!”. Personal, nu mă pot pronunţa dacă Dan Adrian Sucilă este sau nu vinovat în dosarul privind infracţiunile de act sexual cu un minor şi furt. Din acest dosar, care a devenit public, n-am putut să mă minunez decât de un limbaj explicit şi incredibil de trivial. Dar nu reuşesc, pe cuvânt, să văd vreo victimă: nici din atitudinea celor doi copii ai ex-viceprimarului, pe care i-am văzut la singurul termen de judecată la care am participat, nici din cea a soţului Angelei S. (care a susţinut, explicit, verbal şi în scris, că nimeni nu i-a furat absolut nimic). Cei doi tineri arată cum doriţi dumneavoastră, dar numai a tineri abuzaţi nu!

Dar, poate, nu mă pricep şi nu sunt în măsură să apreciez eu corect starea de fapt. Ştiu însă că în viaţa tinerilor de astăzi e mai multă trivialitate decât ne-am putea închipui noi, cei născuţi mult înaintea anului 2000. De la vremurile imorale pe care le trăim până la o infracţiune este, totuşi, o cale atât de lungă.

Evit să intru în foarte multe detalii asupra celui de-al doilea dosar în care este inculpat poliţistul pentru că, fiind un utilizator avizat al computerului, din informaţiile oficiale furnizate cu privire la acest caz nu deduc infracţiuni de natura celor pentru care DIICOT a pornit cercetările. Sucilă, am mai spus-o, nu urmărea minori pe gaura cheii ca să îi fotografieze cu scopul de a deţine şi distribui material cu caracter pornografic. De aceea, cred, e doar o şicană a cărei victimă pare că e musai să devină poliţistul Sucilă.

Vă propun să analizăm raţional: în primul dosar, Sucilă este presupusul autor (şi stă vreo câteva luni după gratii, iar apoi este eliberat sub control judiciar) iar fiica Angelei Stoica este presupusul complice şi, după ce este reţinută pentru 24 de ore, este cercetată în stare de libertate. În al doilea dosar, atât Sucilă cât şi fiica Angelei Stoica sunt presupuşi autori. Primul este reţinut pentru 24 de ore şi este, ulterior, prezentat pentru mandat de arestare pentru 29 de zile, iar tânăra nu este nici măcar reţinută pentru 24 de ore. Păi, dacă presupusa lor activitate infracţională a fost de aceeaşi natură, oare faptul că măsurile dispuse împotriva celor doi nu au fost aceleaşi (fiind chiar disproporţionate) nu înseamnă că, acolo undeva, cineva îşi doreşte cu orice preţ să-l lichideze pe Sucilă?

Am mai spus-o şi o repet: dacă Sucilă este vinovat, să plătească cu vârf şi îndesat pentru faptele sale. Dar, în acelaşi timp, să beneficieze de un tratament corect, conform cu drepturile pe care le are orice persoană cercetată, plecând de la prezumţia de nevinovăţie. De altfel, în discuţia legată de presupusul blat cu anchetatorii,

Sucilă mi-a spus, în repetate rânduri, că – de dincoace sau de dincolo de gratii (nici el nu ştie ce îi rezervă ziua de mâine) – va lupta cu un singur scop: acela de a-şi demonstra nevinovăţia.

Este foarte probabil ca primul dosar în care Sucilă este inculpat, cel aflat deja pe rolul Judecătoriei Petroşani, să primească o primă sentinţă în judeţul Hunedoara.

Asta pentru că, potrivit ultimelor informaţii pe care le deţinem, cererea de strămutare formulată în numele minorului S.M.A. a fost respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Drept urmare, cel puţin până la o eventuală cerere făcută de o altă parte din acest proces, dosarul rămâne la Petroşani. Ceea ce, după umila mea părere, nu e rău. Eu cred că la Petroşani se face şi se poate face justiţie în adevăratul sens al cuvântului.

Deşi părea că lucrurile se vor simplifica după ce Sucilă a fost ridicat din nou cu mascaţii în dosarul în care este cercetat de DIICOT, ele s-au complicat într-un mod absolut incredibil. Magistraţii de la Petroşani nu s-au pronunţat pentru că, fiind poliţist de judiciar (aspect confirmat de mai multe sentinţe depuse la dosar), au considerat că în cauză competenţa revine Tribunalului Hunedoara. Ai cărui magistraţi, la rândul lor, au zis că-i fix invers. Drept urmare, astăzi sau luni, Curtea de Apel Alba Iulia va fi cea care va soluţiona acest conflict negativ de competenţă, stabilind astfel şi ce instanţă va fi prima care trebuie să se pronunţe asupra propunerii de arestare preventivă a lui Sucilă Dan Adrian în acest al doilea dosar, propunere formulată de către DIICOT. Ce ne facem însă dacă CA Alba Iulia va spune că prima instanţă competentă este Tribunalul Hunedoara? Asta va însemna implicit că toate măsurile dispuse până acum de Judecătoria Petroşani împotriva lui Sucilă n-ar fi fost luate de o instanţă competentă. Cumva, că prima oară pe Sucilă nu l-a arestat cine trebuia, iar acum – printr-o interpretare diferită a unor documente existente la dosar – două instanţe refuză să pună în discuţie propunerea DIICOT. Există în Drept aşa-zisele termene rezonabile atât în privinţa cercetărilor într-un dosar, cât şi în privinţa arestării preventive. În cazul Sucilă, aceste termene rezonabile au cam expirat. Omul n-a fugit, n-a refuzat să răspundă întrebărilor anchetatorilor şi, personal, nu cunosc să fi încercat să influenţeze victimele ori martorii, ori măcar să ia legătura cu aceştia. N-a pus piedică gardienilor prin penitenciar, nu s-a luat la harţă cu anchetatorii, n-a fost necuviincios în faţa judecătorilor, n-a încălcat măsurile dispuse de instanţă la momentul eliberării condiţionate, s-a reintegrat la locul de muncă ascultând ordinele superiorilor, n-a fugit de DIICOT atunci când oamenii au venit pentru a-l duce la audieri ş.a.m.d. Pare, cel puţin în ochii mei, dispus să răspundă tuturor solicitărilor oamenilor legii, să se supună măsurilor dispuse şi – cum a declarat – vrea să lupte pentru a-şi demonstra nevinovăţia.

Ar mai fi un aspect pe care, în final, ţin să-l menţionez: relatările cotidianului nostru au izvorât din documente publice, audieri, derularea primului proces al poliţistului Sucilă, declaraţiile acestuia şi constatările personale ale redactorilor noştri. Justiţia, suntem de acord cu acest lucru, trebuie făcută în sălile de judecată. Dar, în măsura în care (având în vedere expunerea publică a acestui caz) există, în rândul cititorilor simpli ori în rândul anchetatorilor, oameni care consideră că pot aduce o lumină mai corectă cu privire la cazul Sucilă, suntem dispuşi să-i ascultăm şi să relatăm, pentru o mai bună informare a opiniei publice, orice aspecte legate de acest caz.

Cătălin DOCEA

Ziarul Vãii Jiului

2 ACTUALITATE

vineri, 25 ianuarie 2013

Ieri, în amiaza mare, la o aruncătură de pulan de poliţie,

Chef de chef între blocuri Ai ce mai muzică, ce mai chiote, ce mai voie bună ieri pe la ora prânzului între blocuri, chiar în buricul Petroşaniului, pe Aleea Poporului, la o aruncătură de pulan de poliţie. Era chef la conducte.

Vorbim de conductele de la termoficare, care trec de pe Avram Iancu, prin spatele blocurilor, pe Aleea Poporului, cam pe unde este amenajat şi un ţarc pentru strângerea deşeurilor. Loc numai bun pentru oamenii străzii, care iarna, pe lângă o licoare cu ceva grade plus, se strâng aici şi stau pe conducte, iar uneori mai scotocesc şi prin gunoi. A devenit, aşadar, un

Lupeni. Dacă suferiţi de plictiseală

punct de întâlnire pentru câţiva bărbaţi fără adăpost, care, fie iarnă, fie vară, se întâlnesc aici. De notat că aceştia mai au un loc preferat de petrecut: tomberoanele de la intrarea în Parcul „Carol Schreter”.

Ieri, oamenii petrecea de numai’, la o aruncătură de pulan de Poliţia Petroşani, să audă tot cartierul. Muzica preferată era lăutărească, cum altfel. Credeam că se bucurau de Ziua Unirii. „Nu, nu, mi-a explicat unul dintre ei, care venise să-mi ceară 50 de bani, este ziua unui prieten, îl sărbătorim”. Aşadar, fie vremea cât de rea, tot este rost de petrecut pentru ceva, mai ales când la petrecere se adună 7 bărbaţi în toată firea.

Consilierii PP-DD faţă-n faţă cu… haitele

Drumul spre spital vă scoate din amorţeală şi chiar din pepeni Mi-l aduc tare bine aminte pe consilierul lupenean Tănase Perţa, care la o şedinţă a scos în evidenţă faptul că drumul spre spital este o mare problemă. Aceasta se întâmpla prin vara anului trecut, dacă bine îmi aduc aminte.

Viceprimarul Lungan a răspuns atunci ce răspunde mai mereu: „Se face, se face, dar nu acum”. Drumul se va reabilita când se reabilitează şi drumul principal. Aşadar, s-a făcut, dar s-a făcut… praf. După cum se vede în fotografiile de pe site, dacă vrei să ajungi la spital cu maşina, praf ţi-o faci. Nici

Noi controale la curent

S-au depistat două furturi care sunt cercetate de Parchet La solicitarea şi împreună cu reprezentanţii SC Enel Distribuţie Banat SA, jandarmii hunedoreni au desfăşurat în cursul zilei de ieri o acţiune pentru prevenirea şi combaterea furturilor de energie electrică.

De data aceasta oraşul vizat a fost Lupeniul. În urma controalelor efectuate au fost de-

nu ştim cum circulă ambulanţele pe-acolo.

Să nu mai spunem că, dacă ajungi cu bine la intrare, trebuie să stai cu ochii în patru să nu te înhaţe vreun maidanez, că este plină curtea de ei, ca şi la spitalul de la Petroşani de altfel.

Am înţeles că nu este cu siguranţă momentul potrivit al anului pentru asfaltări, dar reparaţii s-ar fi putut face astă vară sau astă toamnă, când vremea o permitea. Dacă nu de dragul pacienţilor, măcar de dragul conducerii spitalului. Împotriva căreia edilii nu mai au acum niciun dinte... pistate două persoane, care aveau şmecherii la instalaţie. Stela V. (31 ani) şi Paraschiva V. (61 ani) se fac vinovate de furt de energie electrică prin racordare directă la reţeaua de distribuţie, respectiv prin modificarea instalaţiei electrice. Jandarmii au întocmit acte de constatare cu privire la săvârşirea faptelor ilegale constatate, ce vor fi înaintate pentru continuarea cercetărilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani.

Este adevărat că preţul facturii la curent este mare, dar şi furturile de curent se plătesc cam scump.

S.C. Centrul de Calcul INFO’ 98 S.A. Petroşani

Petroşani, 332015, jud. Hunedoara, str. Timişoarei, nr. 2, tel. +40372 904 652, tel/fax +40254 541 330 ORC: J20/408/1999 CUI: RO11751623 e-mail: office@info98.ro www.info98.ro

SC CENTRUL DE CALCUL INFO ’98 SA, societate cu o experienţă de peste 35 de ani în domeniul informatic, oferă:

CURSUL DE INIŢIERE pentru OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE (COD COR 351101) Cursul are o durată de 72 de ore, se desfăşoară pe parcursul a 6 săptămâni, dintre care un număr de 54 de ore sunt de practică pe calculator.

Preţul cursului este de 350 lei şi se poate acorda o reducere de până la 10% pentru grupurile organizate care vin din partea unei singure unităţi economice.

Preţul include TVA.

IMPORTANT!!!

Se eliberează diplome recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Persoana de contact: ing. Manuela Popescu Telefon: 0254.546071, 0731.010762

www.zvj.ro

La Lupeni Probabil că lupenenii şi uricănenii sunt cei mai afectaţi de traiul cu maidanezii alături. Aurelian Uilăcan vrea să ridice problema în Consiliul Local Lupeni, unde este consilier PP-DD.

Acesta le propune lupenenilor să completeze o cerere către primărie, pentru care să ceară şi un număr de înregistrare, iar consilierii locali PP-DD vor susţine această problemă în şedinţa de consiliu din 31 ianuarie.

Iniţiative referitor la acest proiect social au mai fost, însă ele nu s-au materializat niciodată. Constantin Brânduşe a mai avut iniţiative în această problemă, dar, din păcate, fără nici un rezultat.

Aşadar, oamenii trebuie să facă presiuni asupra autorităţilor dacă s-au săturat să fie alergaţi de câini, dacă s-au săturat să pândească containerele de gunoi pentru a-şi arunca deşeurile, deoarece acolo sunt mereu câini în aşteptarea unei oportunităţi să se hrănească.

Petroşani

Reparaţii şi în giratoriul din Piaţa Victoriei Plombările asfaltului au ajuns în centrul Petroşaniului, la giratoriul din Piaţa Victoriei, un giratoriu problematic.

Cu toate că asfaltul din giratoriu nu are aceeaşi vechime ca şi acela de pe centură, gropile sunt la fel de dese şi periculoase, mai ales că deschiderea giratoriului este mică şi de aceea se circulă cu dificultate. Pentru a desfăşura în linişte şi fără a fi perturbaţi de maşinile din trafic, muncitorii au blocat pentru scurt timp giratoriul, şoferii fiind obligaţi să meargă pe rute ocolitoare. În mod normal, asfaltul din giratoriu nu ar fi trebuit să ridice probleme, având în vedere că giratoriul este… tinerel. Semn că nici asfaltul nu mai este ce era odată... D-apoi plombele…

Pagină realizată de Alina PIPAN

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE 3

vineri, 25 ianuarie 2013

O boală suspectă a subţiat organul de poliţie din Uricani

Ca un făcut, alaltăieri, şapte poliţişti uricăneni s-au îmbolnăvit ca la comandă.

A cui comandă? Nu e greu de ghicit.

Organul de poliţie

din Uricani este înzestrat cu şaisprezece lucrători, ofiţeri şi subofiţeri. Dintre aceştia, până zilele trecute activau paisprezece, fiindcă doi poliţişti, Emil Călina şi Daniel Nour, se aflau în concediu medical încă de acum o săptămână. De vreo două zile, alţi şapte purtători de grade - Alina Goia, Sorin Suciu, Adrian Scafariu, Săndel Radu, Constantin Topală, Laurenţiu Ulescu şi Adrian Rusu - s-au defectat toţi deodată şi lipsesc de la serviciu pe motiv de concediu medical.

Desigur,

poliţaiul, care-i şi el tot om, se poate oricând îmbolnăvi. Fiindcă nu s-a auzit încă de vreo boală profesională la această categorie profesională, este

posibil ca, la o întâlnire de-a lor, ceilalţi să fi luat gripa asta rebelă de la unul dintre ei deja prins de ea. Dar atunci, în loc să zacă la pat, de ce sunt văzuţi bine mersi prin oraş? Explicaţia pare să fie alta şi s-a aflat atunci când Romeo Amurăriţei, noul şef al poliţiei, rămas, în afară de el, doar cu cinci lucrători, a solicitat sprijinul Poliţiei Locale şi al Jandarmeriei.

Ca şi primarul

Dănuţ Buhăescu, mai noul şef al poliţiei uricănene crede că ordinul de îmbolnăvire l-a dat Mocanu, actualul şef al Poliţiei municipiului Uricani, care speră că va fi dus din nou în oraşul în care şi-a ţesut plasa de relaţii în care s-a simţit ca peştele-n apă. La unii a fost nevoie doar un ordin, ca să se ducă şi să facă rost de foaie de boală. Grav este dacă lucrurile stau chiar aşa şi dacă sunt adevărate presiunile făcute asupra unei angajate a Poliţiei din Lupeni, al cărei soţ este agent de poliţie la Uricani.

În şedinţa extraordinară de ieri dimineaţă,

Cu doar cinci

oameni, cu comandant cu tot cu tot, dintre care unul trebuie să stea "la cameră", adică să facă de serviciu la intrarea în sediu, Romeo Amurăriţei a fost nevoit ca, acum, când se anunţă din nou situaţii de urgenţă cu ninsori mari şi geruri, să facă apel la sprijinul celor de la Poliţia Locală şi al jandarmilor.

Oare la IPJ Hunedoara, unde au fost, zilele astea, câţiva dintre poliţiştii virusaţi, nu bate la ochi boala asta care a dat brusc iama în organul de poliţie uricănean?

Consiliul Local al municipiului Vulcan a acceptat demisia primarului Gheorghe Ile

Întâlnirii extraordinare, de ieri, a aleşilor locali vulcăneni, care, iniţial, avea la ordinea de zi discutarea doar a unui proiect de hotărâre, i s-au adăugat, în ultimul moment, încă două. Ambele având ca temă demisia voluntară depusă de primarul Gheorghe Ile. Este adevărat,

nu demisia aceea la care visează, încă, adversarii săi politici care nu l-au la inimă şi care, în maximum treipatru luni de aici încolo ar duce la noi alegeri locale pentru cea mai înaltă

funcţie administrativă din localitate.

Este vorba de demisia din două funcţii, fără prea mare importanţă pentru vulcăneanul de rând, de vreme ce acesta nu s-a simţit nici mai bine şi nu a avut niciun mare beneficiu în cei, nu mai ştiu nici eu, doi-trei ani, în care Gheorghe Ile le-a ocupat.

Au fost puse în discuţie

cele două proiecte de hotărâre, adoptate acum, prin care primarului Gheorghe Ile i se revocă funcţia de reprezentant al Consiliului Local al municipiului Vulcan în două asociaţii de dezvoltare intercomunitară. Despre care, să-o zicem pe aia dreaptă, eşti norocos dacă găseşti o mână de vulcăneni care să-ţi spună cu ce se mănâncă astea. Este vorba despre Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară "Sistem integrat de gestionare a deşeurilor" - judeţul Hunedoara şi

"Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară "Apa Valea Jiului". Acum, vă dau liber la vorbire. Câţi dintre dumneavoastră ştiaţi de existenţa ăstora şi, mai mult, cu ce se ocupă dânsele?

Desigur,

pe hârtie, toate sunt bune şi frumoase. Fiindcă despre dumnealor se spune, aşa cum scrie şi în nota de fundamentare a proiectului de hotărâre, că, pentru gestionarea fondurilor de bani de la Uniunea Europeană, sunt create cu scopul de a realiza în comun proiecte de dezvoltare a infrastructurii aferente serviciilor publice de salubrizare şi de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare. Despre cum şi cât de repede s-au mişcat asociaţiile respective în municipiul Vulcan, bunăoară, vorbeşte realitatea de pe teren. Doar în Sohodol s-a dus la bun sfârşit treaba cu canalizarea şi, parese, lucrările s-au poticnit bine de tot în Colonia de Jos şi în Micro 3B Dallas.

Dar, în sfârşit, s-o lăsăm, că poate îşi revin.

Gheorghe Ile

nu este singurul care şi-a depus de bunăvoie demisia din aceste asociaţii.

Ca el au procedat toţi primarii şi toţi preşedinţii de consilii judeţene din ţara asta. "E o problemă tehnică", a fost singura explicaţie a domnului primar pentru plecarea sa din cele două asociaţii. În care au ajuns, ca reprezentanţi ai Consiliului Local al municipiului Vulcan, doi funcţionari de la primărie. În Adunarea Generală a Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară "Sistem Integrat de gestionare a deşeurilor"- judeţul Hunedoara a fost propusă şi a intrat doamna Daniela

Tănăsescu. În adunarea generală a celeilalte asociaţii, cea cu "Apa Valea Jiului", a ajuns domnul ing. Eugen Nălboc. S-a votat secret, iar cei doi au primit liber de la toţi cei şaptesprezece consilieri locali prezenţi la şedinţă.

Nu prea a fost înghesuială

de mâini ridicate când doamna Alina Anamaria Cîrstoiu i-a invitat pe colegii lor să ia cuvântul pe marginea acestei chestiuni. Şi, fiindcă nu se cădea ca tabloul să fie ca într-o clasă în care profesoara i-a prins mai pe toţi cu lecţia neînvăţată, s-a sacrificat domnul consilier local PSD Petru Hodor.

Normal că nu a emis cine ştie ce cugetări adânci. Ci doar banalităţi de genul că e bine să se aibă în vedere problematica aceasta şi că avem şi noi reprezentanţi acolo, bla, bla. Singura chestie interesantă, la care mi-am ciulit urechile, a fost doar când l-a întrebat pe Gheorghe Ile despre rostul său, ca primar, în continuare, în problematicile celor două asociaţii.

De abia acum

am aflat ceea ce primarul Gheorghe Ile omisese fără rea-credinţă, cred eu.

Anume că, la şedinţele adunărilor generale ale celor două asociaţii, va fi prezent şi el, alături de funcţionarii nou-numiţi în funcţia de reprezentant.

Ce concluzie simplă se poate trage de aici? Noii reprezentanţi, şi aici e vorba nu doar despre cei din Vulcan, vor fi doar simpli figuranţi în adunările generale ale asociaţiilor intercomunitare despre care am vorbit atâta.

Asta, fiindcă, fiţi sigur, hotărârile le vor lua tot şefii cei mari care s-au dat la o parte. De formă.

Pagină realizată de Gheorghe OLTEANU

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

4 SPORT

joi, 24 ianuarie 2013

„Turneul Finaliştilor”,

O nouă testare pentru şahişti În vederea unei pregătiri mai asidue şi totodată a rodării juniorilor pentru competiţiile care vor urma în acest an, Clubul Sportiv Municipal Petroşani organizează în perioada 01-05 aprilie 2013, la Casa de Cultură a Studenţilor din Petroşani, concursul de şah dotat cu premii „Turneul Finaliştilor".

Deschiderea festivă şi prima rundă vor avea loc în ziua de luni, 1 aprilie 2013,orele 16,00. Se va

Gimnastică

juca în sistem berger tur - retur.

Turneul principal va reuni juniorii Mihai-Andrei Maschio, Teofil-Elias Pîrlea, Ovidiu Toparcean, Luana Aimee Ghicioi, Cristian-Costin Crăciun, Raul-Alexandru Dragotă şi Eduard Adrian Opriş. În turneul secundar se vor confrunta juniorii Mihai Erik, Flavius Andrei Ignat, DanielEzechiel Berindei, Dragoş Nicholas Vişănescu, Sebastian Hogea, Ioan-Alexandru Gligoraş, Cristian Florin Matyas, Karla Anamaria Topolniceanu şi Iulia Găldean.

Este posibil ca în acest turneu să joace şi junioara Andreea Anastasia Alexandru.

Casă, dulce casă

Liliana Cosma şi Ramona Micu, două dintre cele mai valoroase antrenoare de gimnastică de la CNS CSS „Cetate” Deva, au revenit la clubul mamă, după stagii de aproape doi ani în Italia şi Suedia. „Am plecat pentru a acumula experienţă şi a cunoaşte gimnastica şi a aborda gimnastica şi din alte unghiuri şi cu alte metode. A fost foarte bine atât financiar, cât şi profesional, dar mi-a lipsit mult România. Mi s-a făcut dor de tot ce era aici şi din 3 ianuarie sunt din nou angajată la clubul din Deva”, a spus antrenoarea Lili Cosma. Aceasta a lucrat la Lotul Olimpic al României atât cu Octavian Belu, cât şi cu Nicolae Forminte, contribuind la medaliile României la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, la titlul european la bârnă obţinut în 2010 de Amelia Racea şi la numeroase alte medalii la competiţii internaţionale.

RAPID IEFTIN CONFORTABIL

RENT A CAR

0254 512512 0720 512000 0254 512500

Hunedoreanul Lobonţ,

Convocat pentru meciul cu Australia Selecţionerul Victor Piţurcă a decis ca un număr de 12 jucători români, legitimaţi la cluburi din străinătate, să primească, ieri, faxuri de convocare de principiu pentru meciul amical România - Australia, programat la 6 februarie, de la ora 20.00, pe Estadio Olimpico din Malaga.

Primul pe lista fotbaliştilor convocaţi este hunedoreanul Bogdan Lobonţ, portarul grupării italiene AS Roma. Ceilalţi „stranieri” convocaţi sunt: Costel Pantilimon (Manchester City FC), Gabriel

www.zvj.ro

TAXI COMSION

Tamaş (West Bromwich Albion), Dorin Goian (Spezia Calcio), Ştefan Radu (SS Lazio), Răzvan Raţ (Şahtior Doneţk), Costin Lazăr (PAOK Salonic FC), Gabriel Torje (Granada CF), Adrian Stoian (AC Chievo), Adrian Mutu (AC Ajaccio), Bogdan Stancu (Orduspor Kulubu) şi Ciprian Marica (FC Schalke 04), se arată pe site-ul oficial al FRF.

Ziarul Vãii Jiului

SPORT 5

vineri, 25 ianuarie 2013

Gimnastică

Devenii vor la federaţie CNS CSŞ „Cetate” Deva va avea doi sau trei candidaţi la alegerile pentru cele 15 locuri ale noului Comitet Executiv (CE) al Federaţiei Române de Gimnastică (FRG).

Propunerile trebuie trimise până la 20 februarie, iar scrutinul va avea loc la 8 martie. În ultimii patru ani, Gina Gogean a făcut parte din comitetul executiv (CE) şi e posibil să candideze din nou. „Avem mulţi oameni valoroşi în cadrul clubului, aşa că vom avea doi sau trei candidaţi. Vom avea discuţii cu toţi cei vizaţi să vedem dacă îşi doresc şi

dacă acceptă să reprezinte clubul în CE al FRG. Apoi, vom anunţa două sau trei candidaturi pentru alegerile de la FRG. Lista posibilelor propuneri ar putea începe cu Gina Gogean, care este deja membră a CE al FRG. Rămâne de văzut dacă ea mai doreşte să se implice în această activitate. După discuţii cu cei vizaţi, numele celorlalţi candidaţi va fi dezvăluit”, a declarat Adrian Liga, directorul CNS CSS „Cetate” Deva.

La Adunarea Generală din luna martie, conducerea FRG va analiza „cu lucidi-

Box

Ai noştri bătuţi de hunedoreni

Pugiliştii clubului hunedorean au dominat autoritar duelurile cu adversarii de la CSM Sibiu, Siderurgica Hunedoara şi CSM Petroşani din cadrul galei amicale, desfăşurată la Sala „Constructorul”, din Hunedoara.

Fotbal

Boxerii antrenaţi de Ilie Captari au fost la putere în nouă dintre cele zece partide disputate, iar în trei şi-au obligat adversarii să abandoneze.

Partidele au avut rol de verificare a nivelului de pregătire în perspectiva competiţiilor anului 2013 şi au marcat revenirea la Hunedoara a antrenorului Alexandru Pescar, cel care l-a promovat pe Mihai Leu şi care activează acum la CSŞ Petroşani. Din păcate, cele patru pugiliste din lotul CSŞ Hunedoara - Amalia Cheresteley, Maria Coşcodar, Alexandra Zaiaţi şi Andreea Mihonesc - nu au avut adversare şi au fost simple spectatoare ale partidelor de la băieţi.

Mulţescu a bătut palma cu Gaz Metan Conducerea clubului de fotbal Gaz Metan, aflată în căutarea unui nou antrenor după despărţirea de Cristian Pustai, s-a înţeles cu fostul jucător şi antrenor al Jiului, Gheorghe Mulţescu.

Mulţescu va semna un contract pe un an şi jumătate cu gruparea de pe Târnava Mare, noul

tate şi în perspectivă” modul cum a evoluat gimnastica românească în perioada 2009–2013. Pe baza rezultatelor acestei analize, se vor căuta soluţii şi strategii pentru ca „această disciplină fanion să rămână la parametrii de înaltă performanţă” şi „pe podiumul sportului românesc”.

tehnician urmând să-i aibă ca secunzi pe Dan Matei şi Sandor Varo. „Gaz Metan e o echipă cu un potenţial imens, abia aştept să încep treaba. E acolo în zona nisipurilor mişcătoare, dar sper să remediem rapid situaţia. Obiectivul meu este locul şapte”, a declarat Gigi Mulţescu care a preluat, deja, conducerea tehnică a echipei ardelene.

Iese fum fără foc?

Bârfa săptămânii

Cu ceva timp în urmă, sportul era o variantă ideală pentru tinerii talentaţi şi muncitori.

Acum, când autorităţile tratează cu dispreţ sportul şi criza financiară face ravagii, în majoritatea disciplinelor este nevoie de sprijin financiar din partea familiei pentru ca sportivii să ajungă la performanţe care să le asigure un viitor liniştit. Şi nu ne referim doar la sporturile scumpe, precum tenisul ori schiul, unde e nevoie de echipamente şi investiţii. S-a ajuns chiar ca şi la fotbal ori atletism să fie greu de răzbit fără ajutorul familie. Ca dovadă a acestei stări de fapt, un antrenor, care a crescut şi s-a afirmat la unul dintre cluburile fanion ale judeţului, este pus în situaţia de a da o parte din banii câştigaţi pe vremuri înapoi aceluiaşi club pentru pregătirea fiului său. Deşi este talentat şi are chiar convocări la echipa naţională la categoria sa de vârstă, tânărul jucător nu mai beneficiază de condiţiile pe care le-a avut tatăl său, deoarece clubul este acum crunt lovit de criza financiară. Cică, acum, tatăl jucătorului plăteşte echipamentul, masa, vitaminele şi tot ce mai are nevoie copilul pentru pregătire. Până când, domnilor, până când??

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

6 REPORTAJ

vineri, 25 ianuarie 2013

Alexandru Drăgoi şi-a văzut visul împlinit,

A ajuns de la Vulcan în Turkmenistan, ţara unde benzina e mai ieftină decât apa

Alexandru Drăgoi, tânărul vulcănean care a absolvit Liceul de Muzică şi Arte Plastice „Constantin Brăiloiu” din Târgu Jiu, a câştigat anul trecut o bursă în Turkmenistan pentru a studia artele plastice.

Ar avea nevoie de un mic ajutor

Interesul lui a fost acela de a învăţa cât mai multe despre aerografie, dar şi despre domeniul designului, care-l va ajuta să se formeze pentru cariera pe care a visat-o mai mereu. Bursa care a câştigat-o îi asigură doar şcoala, mâncarea şi cazarea. Cam atât.

Pentru restul nevoilor trebuie să plătească din buzunarul propriu. Părinţii sunt ajutorul lui. Ca să le ia o povară de pe umeri, înainte de a pleca în Turkmenistan, Alexandru a încercat să găsească sprijin financiar. Din păcate, nu i s-a deschis nicio uşă la care a bătut.

Viaţa de student în Turkmenistan

Alex a descoperit şi aerografia, iar dintr-o pasiune aparte a reuşit să realizeze lucrări de artă.

Talentul lui l-a ajutat să câştige o bursă de studii în Turkmenistan. Pentru fiecare aerograf pe care l-a ţinut în mână a muncit, la propriu, vara pe litoral. Nu i-a fost uşor să plece de-acasă şi nici să străbată lumea până în Turkmenistan, mai exact în capitala Aşhabad. S-a acomodat relativ repede. Stă în cameră cu un coleg de 25 de ani, cu care se înţelege doar în engleză. A fost impresionat că, după ce a ajuns la academie, şi a întrebat dacă va avea maşină de spălat în cameră, i-au adus imediat una. Restul colegilor îşi spală hainele în lighean. În primul an de

www.zvj.ro

bursă, Alexandru trebuie musai să înveţe limba ţării, iar lecţiile le ia în engleză. Partea bună este că profesoara este tânără şi se înţeleg de minune, comunicarea fiind extraordinară. Oamenii sunt prietenoşi şi aproape de el. Îi este greu să înveţe limba şi spune că, dacă ştia rusa, nu ar fi fost nicio problemă, pentru că acolo rusa este practic a doua limbă vorbită în stat. „La academie folosesc doar turkmena şi engleza, când ajung la cămin îmi scriu totul în română, apoi exersez definiţiile în engleză şi toate regulile în turkmenă. Am avut, ca orice student, momente grele, şi o să mai am, dar trec peste ele. Anul ăsta învăţ doar limba şi de la anul fac şi cursuri. Trebuie să fac 6 ani de cursuri la academie”, povesteşte Alexandru Drăgoi. Îi place Turkmenistanul şi îl bate gândul să se stabilească acolo. Este doar un gând, deocamdată nu ştie. Îi place capitala, arhitectura clădirilor. „Toate clădirile sunt luminate noaptea în diferite culori. Oamenii nu plătesc taxe şi impozite, curent, gaz sau apă.

Nici asigurări, poliţia îşi face treaba.

Nu îmi place să folosesc transportul în comun, este aglomerat. Anul viitor vreau să vin cu maşina personală. Aici, la un moment dat, benzina era mai ieftină decât apa. Eu am carnet de doi ani. Vorbind de maşină, am întrebat de asigurări. Mi s-a răspuns că nu se fac asigurări pentru maşină. Mă interesa cam care sunt costurile să o întreţii, asigurări, impozite, să văd dacă-mi permit. Aici, dacă te loveşte cineva în trafic, îţi plăteşte reparaţiile şi gata”, spune Alexandru.

Bursa îi asigură masa, cazarea şi şcoala, şi banii de transport. Şi iată că acolo este mai ieftin şi mai comod să ai maşină proprie.

Ce l-a mai uimit pe Alexandru la această ţară exotică este faptul că nu se fumează pe străzi, doar în locuri ascunse. Este poliţie la fiecare intersecţie, fumatul

pedepsindu-se prin lege. Când se plimbă cu taxiul prin oraş noaptea şi vede clădirile mari, placate în marmură, se simte ca în filmele americane. „Parcă sunt în filmul acela, O noapte la Roxbury”.

Se va întoarce acasă, la Vulcan, abia la 29 iunie. Până atunci poate găseşte şi sponsori, pentru că anul trecut nu a vrut nimeni să-l ajute.

„Nimeni nu te ajută decât dacă are ceva de câştigat”

Noi ne gândeam că lipsa ajutorului are legătură cu criza. De unde. Un prim exemplu pe care ni l-a dat Alex ne-a demolat această idee. „Primarul din Vulcan mi-a spus clar: el voia foarte mult să devină medic, dar nu a avut cine să îl ţină în facultate, iar acum, dacă eu mergeam la Târgu Mureş să urmez farmacie, el făcea contract cu mine, mă ţinea în facultate, apoi 10 ani lucram la farmacia lui”.

Aşadar, primarul Gheorghe Ile a întrebat ce beneficii are el dacă băiatul face design? Cu toate că Alex a încercat să-i explice şi cum te poţi folosi de un designer în proiectele edilitare, primarul nu a fost mulţumit. Prin urmare, nu l-a finanţat. La un service de la Livezeni, managerul i-a spus că, dacă şeful lui câştigă alegerile, atunci poate se întrevede ceva ajutor şi pentru el. De asemenea, Alexandru a încercat să explice cum va putea fi de folos service-ului respectiv, prin design de tuning sau ceva de genul, dar tot nu a fost nimeni interesat. A întrebat şi la companii mari, gen Dacia, dar acolo a fost complicat din cauza ierarhiei.

Ieri, când am vorbit cu el, mergea la Ambasada României în Turkmenistan ca să serbeze Ziua Unirii.

Până la noul an şcolar, în care va face cursuri de design, Alex speră să găsească o sponsorizare. Nu este învăţat să primească nimic degeaba, şi pentru primul aerograf a muncit, chiar dacă era foarte tânăr, şi nu vrea să primească bani pentru nimic. Pentru că se pricepe la design, şi se va pricepe din ce în ce mai bine după ce începe cursurile, Alexandru poate să returneze ajutorul primite făcând ce poate el mai bine: design.

Alina PIPAN

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

EVENIMENT 7

vineri, 25 ianuarie 2013

Aseară, la Vulcan s-a jucat

La Liceul Teoretic Lupeni

Hora Unirii din giratoriu Nu la ora 17:00, cum anunţase, dimineaţa, la primărie, a dat slobod primarul Gheorghe Ile, la Vulcan, manifestării populare dedicate Zilei Unirii Principatelor Române, ci cu aproape un ceas mai târziu. Când deja începuse să se însereze.

Nu pentru că

nu ar fi avut cu cine să joace Hora Unirii şi să defileze pe bulevard. Pe la cinci şi un sfert, platoul din faţa supermarketului Profi era plin de elevi de la colegiul din localitate.

Cărora, puţin mai târziu, li s-au alăturat alţii, de la şcolile generale, consilieri locali şi mulţi vulcăneni atraşi de agitaţia din zonă.

După ce i-a instruit

pe cei dotaţi cu torţe, primarul Gheorghe Ile le-a făcut semn membrilor fanfarei să sufle-n alame. Cu muzica în frunte, intonând Hora Unirii, coloana s-a pus în mişcare. S-au făcut câteva ture în sensul giratoriu de la Unic, dar nu toţi au jucat hora, aşa cum îi îndemnase Gheorghe Ile. Care ar fi vrut să

vadă patru cercuri concentrice de oameni prinşi în horă. Dar a ieşit foarte bine şi aşa cum a fost.

După câteva ture

de giratoriu, coloana de manifestanţi a luat-o spre primărie.

De aici încolo i-am pierdut din colimator, fiindcă trebuia să mă întorc acasă, ca să scriu ceea ce citiţi acum. Ştiu, însă, din câte i-a relatat Gheorghe Ile unei reporteriţe TV şi din ce spusese, la sfârşitul şedinţei extraordinare de dimineaţă, că oamenii se vor învârti de câteva ori şi în sensul giratoriu de la CAP. După care, în faţa primăriei, va avea loc un scurt recital de poezie şi "un cuvânt înainte după aceea". Sau, cum ar mai putea fi traduse spusele sale, „un cuvânt introductiv la sfârşit". Îi iert, totuşi, gafa verbală umoristică, nu doar pentru că nici în altă localitate din Vale nu s-a mai organizat aşa ceva, ci, mai ales, pentru reuşita acţiunii care, pe gerul de aseară, le-a mai încălzit inimile românilor din municipiul condus de el.

Gheorghe OLTEANU

Programul Operaĩional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Axa PrioritarČ nr. 1 ”Educaĩie Ăi formare profesionalČ în sprijinul creĂterii economice Ăi dezvoltČrii societČĩii bazate pe cunoaĂtere” Domeniul major de intervenĩie 1.3 ”Dezvoltarea resurselor umane din educaĩie Ăi formare” Nr. de identificare a contractului: POSDRU/87/1.3/S/64273

A avut loc tradiţionalul concurs de istorie „Unirea Principatelor” Din iniţiativa profesorului Dan-Daniel Tănase, la Liceul Teoretic Lupeni a avut loc o nouă ediţie a Concursului de Istorie „Unirea Principatelor".

Concursul a fost, pe de-o parte, un mijloc de educare a elevilor în spiritul respectului faţă de istoria naţională (Unirea din 1859 fiind unul dintre momentele importante ale acesteia), iar pe de altă parte, un prilej de consolidare a unor relaţii de parteneriat stabilite între unităţile de învăţământ liceal.

La concurs au participat 8 echipaje de la liceele din Valea Jiului. Fiecare echipaj a fost compus din trei elevi. Jurizarea a fost asigurată de către prof.

Maria Bodo. Concursul a constat în întrebări scrise adresate echipajelor, din bibliografia anunţată anterior. Prin rotaţie, echipajele au dat şi răspunsuri verbale. Concursul a fost organizat de către o echipă a Liceului Teoretic Lupeni, compusă din elevii Ioana Roxana Andrei (X E), Andreea Buzduga (IX D), Camelia Alexandra Căpitănescu (X E), Ştefania Maria Hatfaladi (IX E), Mihaela Petronela Hurmuz (X E), Ileana Mihaela Neguleţu (XI D), Nora Ştefania Marcu (IX E), Daria Nica (IX E), Romina Mihaela Tiron (XI E) Ana Maria Ungureanu (IX D), Antonius Flavius Onisie (XII E) şi Gabriel Takacs, coordonaţi de prof. Dan-Daniel Tănase. Întrebările au fost notate cu punctaje de la 1 la 10. Ele au vizat întreaga bibliografie pentru concurs. În urma evaluării răspunsurilor, rezultatele au fost următoarele: locul I - Liceul Teoretic Lupeni (Alexandru-Marian Bologa, Lucian-Andrei Ene, Răzvan-Andrei Scurtu, coordonator: prof. Dan-Daniel Tănase); locul al II-lea - Liceul Tehnologic Lupeni (Mădălina Abuzătoaiei, Bianca Neidzsilszky, Abel Bejan, coordonator: prof. Fănel Velcea); premiul al III-lea – Colegiul Tehnic „Mihai Viteazu" Vulcan (Mioara-Elena Peagu, Andra-Sidonia Tacea, Alexandra-Sabina Tănăselea, coordonator: prof. Daria Ulari). Toţi elevii şi profesorii coordonatori au primit diplome. Participanţii au apreciat buna organizare a concursului, manifestându-şi disponibilitatea de a participa, în viitor, la alte activităţi de acest tip.

Corneliu BRAN

Proiect cofinanĩat din Fondul Social European prin Programul Operaĩional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 – InvesteĂte în oameni!

COMUNICAT DE PRESċ 24.01.2013

24 ianuarie 2013 COMUNICAT DE PRESċ

Universitatea din PetroĂani – prin manager proiect, prof. univ. dr. ing. mat. Emil Pop implementeazČ de la 1 septembrie 2010, în calitate de beneficiar, proiectul cu titlul „Dezvoltarea resurselor umane din învČĩČmântul superior pentru utilizarea sistemului e-Learning”, ID proiect POSDRU/87/1.3/S/64273, cofinanĩat din Fondul Social European prin Ministerul Muncii, Familiei Ăi Protecĩiei Sociale, Direcĩia GeneralČ Autoritatea de Management pentru Programul Operaĩional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007–2013.

Proiectul este implementat în parteneriat cu 3 parteneri naĩionali Ăi anume: Universitatea Petrol Ăi Gaze din PloieĂti, în calitate de Partener 1, SC Euro Jobs SRL din PetroĂani, în calitate de Partener 2, SC Memory SRL din Hunedoara, în calitate de Partener 3.

Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea Ăi modernizarea sistemului de educaĩie Ăi formare profesionalČ iniĩialČ Ăi continuČ din învČĩČmântul superior, în vederea unei bune adaptČri la nevoile în permanentČ schimbare din economie Ăi societate, prin implementarea unui sistem de e-Learning, la sediul UniversitČĩii din PetroĂani Ăi formarea bazei de date, împreunČ cu Universitatea Petrol Ăi Gaze PloieĂti, aflatČ în regiunea de dezvoltare Sud Muntenia.

Rezultate obĩinute pânČ în prezent: z 194 de cadre didactice de la douČ universitČĩi aflate în zone geografice Ăi de dezvoltare diferite, respectiv Regiunea Vest Ăi Regiunea Sud-Muntenia, au asimilat cunoĂtinĩele necesare utilizČrii sistemului e-Learning ca metodČ modernČ de predare Ăi învČĩare Ăi au fost certificaĩi în acest sens. z peste 50% din cadrele didactice certificate pânČ în momentul de faĩČ, din seriile 1 si 2, au populat baza de date a sistemului cu cursurile la care sunt titulari, sub asistenĩa formatorilor Ăi a formatorilor asistenĩi. În luna ianuarie 2013, luna V, anul III de implementare a proiectului, are loc selecĩia grupului ĩintČ pentru participarea la cursul de „Operator procesare texte Ăi imagini”, seria IV. Tot în aceastČ lunČ se continuČ activitatea de transpunere, în format e-Learning, a cursurilor proprii elaborate de cČtre cadrele didactice ale UniversitČĩii din PetroĂani, precum Ăi de cadrele didactice ale UniversitČĩii Petrol Ăi Gaze din PloieĂti, seria 3.

Cadrelor didactice participante li se oferČ suportul tehnic necesar transpunerii cursurilor proprii în format e-Learning Ăi sunt asistate în aceastČ activitate de cČtre experĩii formatori Ăi formatorii asistenĩi ai partenerilor din cadrul proiectului, respectiv S.C. EURO JOBS S.R.L. din PetroĂani Ăi S.C. MEMORY S.R.L. din Hunedoara.

Proiectul contribuie la atingerea unui nivel mai înalt de calificare al persoanelor din grupul ĩintČ, prin dezvoltarea abilitČĩilor cadrelor didactice de a utiliza calculatorul Ăi de a lucra cu softuri specifice sistemelor e-Learning.

Informaĩii suplimentare se pot obĩine la: Universitatea din PetroĂani, str. UniversitČĩii, nr. 20, tel: 0723.541.738 Persoane de contact: Experĩi comunicare, Cocuĩi Mihai Ăi Karina Straja.

SC DIACOSTAMPET SRL cu sediul în PetroĂani, str. Livezeni, nr. 3, judeĩul Hunedoara, implementeazČ de la data de 1 aprilie 2011, în calitate de beneficiar, proiectul cu titlul ”Ocuparea durabilČ, o ĂansČ pentru lucrČtorii cu handicap Ăi cei extrem de defavorizaĩi”. Proiectul este cofinanĩat din Fondul Social European, prin Ministerul Muncii, Familiei Ăi Protecĩiei Sociale, Direcĩia GeneralČ Autoritatea de Management pentru Programul Operaĩional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007–2013 „InvesteĂte în oameni”.

Obiectivul general al proiectului este facilitarea integrČrii pe piaĩa muncii a lucrČtorilor cu handicap Ăi a celor extrem de defavorizaĩi.

Rezultate obĩinute pânČ în prezent: implementarea proiectului a condus la urmČtoarele efecte pozitive: au fost create noi locuri de muncČ pentru persoanele din grupul ĩintČ, respectiv 6 persoane cu handicap Ăi 4 persoane extrem de defavorizate, implicarea profesionalČ Ăi îmbunČtČĩirea condiĩiilor de viaĩČ ale acestora, creĂterea încrederii în sine Ăi a capacitČĩii de gestionare a propriei vieĩi, sensibilizarea comunitČĩii cu privire la problematica persoanelor cu handicap Ăi a celor extrem de defavorizate. În luna ianuarie 2013, respectiv luna a X-a, anul II de implementare a proiectului, persoanele din grupul ĩintČ au beneficiat de servicii de asistenĩČ Ăi consiliere profesionalČ, tematica abordatČ pentru terapia de grup fiind: „Monografia profesionalČ”.

O altČ activitate prevČzutČ în proiect Ăi desfČĂuratČ continuu este activitatea de informare Ăi publicitate privind stadiul implementČrii proiectului, pentru sensibilizarea comunitČĩii cu privire la problematica lucrČtorilor cu handicap Ăi a celor extrem de defavorizaĩi. În continuare vom oferi sprijinul persoanelor din grupul ĩintČ prin celelalte activitČĩi din cadrul proiectului: asistenĩČ Ăi consiliere profesionalČ (consiliere individualČ privind cariera, consiliere individualČ în aria asistenĩei sociale, terapie de grup, terapie individualČ).

Persoanele care doresc informaĩii ne pot gČsi la SC DIACOSTAMPET SRL Str. Livezeni Nr 3, la numerele de telefon: 0728.010.140, tel/fax 0354.100.678 sau la adresa de e-mail: diacostampet@yahoo.com.

PersoanČ de contact, manager de proiect, Nelepcu Otilia Galina.

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

8 ADMINISTRAŢIE

vineri, 25 ianuarie 2013

Ieri, în Sala de Marmură a Primăriei municipiului Petroşani, dublă aniversare:

Unirea Principatelor Române şi un an de la crearea forumului Pro Urbis – „Petroşani, oraşul meu, casa mea!”

Remember „Pro Urbis” 2012

În urmă cu un an, pornea la Petroşani, în Sala de Marmură a primăriei, la iniţiativa primarului municipiului Petroşani, Tiberiu Iacob-Ridzi, o interesantă acţiune de promovare a valorilor şi realizărilor comunităţii petroşenene combinate cu spirit de iniţiativă pe probleme comunitare existente: Forumul Comunitar „Pro Urbis” – „Petroşani, oraşul meu, casa mea!”.

După organizarea forumului pe teme şi grupuri de lucru, din diverse ramuri, cum ar fi „Comunicare”, „Social”, „Sănătate”, „Învăţământ”, „Protecţia mediului şi administraţie”, „Spiritualitate”, „Tradiţii şi obiceiuri” sau „Pro familia” şi după stabilirea agendei de lucru anuale, întocmită la propunerea unor membri ai forumului - primarul municipiului, Tiberiu Iacob-Ridzi, preotul ortodox Octavian Pătraşcu, educatoarea şi consilierul local Lucia Muntean, deputatul Monica Iacob-Ridzi sau directoarea Casei Pollicino, Florentina Presecan - au urmat pe tot parcursul anului 2012 o serie de acţiuni şi întâlniri, desfăşurate toate sub cupola „Pro Urbis” Petroşani.

Aşa s-a născut la Petroşani ideea sărbătoririi într-un cadru oficial a „Zilei Verzi”, primită şi prin o mare acţiune de ecologizare cu peste 1.000 de voluntari, inclusiv mulţi elevi de la toate şcolile şi liceele din Petroşani, a „Zilei Familiei”, dar şi câteva acţiuni de succes, printre care amintim: „Vara prieteniei la Pollicino”, „Voluntarii Crucii Roşii în slujba comunităţii”, „Ziua Pro Parâng”, „Sănătatea copiilor noştri” sau „Dialog între generaţii”.

Am enumerat doar câteva evenimente şi acţiuni derulate în cadrul Pro Urbis, toate organizate de Primăria Petroşani în parteneriat cu grupurile de lucru şi cu anumite instituţii de învăţământ din Petroşani (Şcoala Gimnazială IG Duca, Colegiul Economic Hermes, Şcoala Generală Avram Stanca, Şcoala Generală nr. 7, Colegiul Naţional Mihai Eminescu etc.), organizaţii sau asociaţii non-politice din localitate (Crucea Roşie – subfiliala Petroşani, „Montan Pro Parâng”, Casa „Pollicino” Petroşani, Asociaţia Ecologică „Petro Aqua” Petroşani, Asociaţia de Schi Turism sau „Pro Familia”).

Timpul a trecut şi iată, joi, 24 ianuarie, „Pro Urbis” a împlinit un an. Aşa cum era şi firesc, Sala de Marmură a Primăriei municipiului Petroşani a fost plină de membri ai Pro Urbis şi invitaţi, pentru a sărbători aşa cum se cuvine cele două aniversări: 24 ianuarie 1859 - Unirea Principatelor

www.zvj.ro

Române şi un an de „Pro Urbis” Petroşani.

Discursul primarului Tiberiu Iacob-Ridzi

Cum spuneam, sala a fost plină, peste 100 de cetăţeni

ai Petroşaniului, din diferite categorii sociale sau de activitate, au ţinut să fie prezenţi. De la profesori, învăţători, educatori şi elevi la medici şi asistente, de la ingineri mineri sau constructori, maiştri sau mineri la muncitori, de la pensionari la funcţionari în cadrul administraţiei locale sau investitori locali, de la consilieri locali sau primar la directori de instituţii de stat sau private, preoţi sau poliţişti, tot spectrul cetăţenilor din Petroşani au răspuns încă o dată „Prezent!” în cadrul acţiunii forumului „Pro Urbe”.

Semn că ceea ce s-a început în urmă cu un an continuă cu succes. Interesul cetăţenilor pentru această formă de comunicare şi acţiune în sprijinul comunităţii locale a fost şi este evident din acest punct de vedere.

Primul care a luat cuvântul a fost

însuşi iniţiatorul Forumului „Pro Urbis”, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi.

Pe lângă aprecieri faţă de acţiunile „Pro Urbis” şi mai ales faţă de Unirea Principatelor Române, primarul a vorbit şi de semnificaţia siglei „Pro Urbis”, dar şi despre necesitatea reaşezării valorilor în societatea românească, printr-o educaţie făcută pe toate palierele societăţii, începând din familie şi până la terminarea învăţământului obligatoriu.

De asemenea, Tiberiu Iacob-Ridzi a vorbit şi de reîntoarcerea la credinţă şi la redescoperirea lui Dumnezeu, mai mult prin fapte creştineşti şi acţiuni umanitare, decât prin vorbe seci de falsă credinţă, care au rolul să-l îndepărteze

Frumoasa iniţiativă a Primăriei Petroşani, Pro Urbis”, a împlinit un an

pe Dumnezeu de societatea în care trăim. „Este un moment foarte important, atât pentru România, cât şi pentru comunitatea noastră, Unirea Principatelor Române - 24 ianuarie 1859, o acţiune istorică foarte importantă, la fel ca şi alte momente importante ale istoriei noastre, adevărate repere din care noi, ca popor, reuşim să ne tragem seva, putând astfel merge mai departe cu credinţă şi cu speranţa într-un viitor mai bun. Dar şi cu recunoştinţa faţă de înaintaşi pentru ceea ce au făcut ei de-a lungul timpului pentru ca România să fie astăzi un stat modern, european, membru al Uniunii Europene (…). Chiar dacă de multe ori ne vine să spunem că astăzi e mai greu ca mai demult, sau nu suntem foarte mulţumiţi de situaţia noastră materială sau de alte lucruri care ne înconjoară, eu cred că dacă ne raportăm la ceea ce au făcut înaintaşii noştri şi la ce privaţiuni au suferit ei de-a lungul timpului, cred că efortul pe care noi îl facem astăzi este mic în comparaţie cu efortul lor pentru ţară şi pentru momentele de aur ale istoriei. Unirea Principatelor Române nu a fost decât îndeplinirea unui vis al poporului român şi al românilor de pretutindeni. După momentul de la 1600 a fost pentru prima dată când s-a reuşit din nou ca românii să-şi dea mâna şi să fie în aceeaşi ţară. Astăzi, când suntem într-o mare construcţie socială şi politică, această UE, cred că noi, românii, şi nu numai noi, trebuie să ne păstrăm identitatea şi tradiţia şi obiceiurile şi valorile naţionale. Să nu ne fie ruşine să ne clamăm în public aceste valori, transmiţându-le mai departe generaţiilor viitoare. Acest lucru este, a fost şi va fi în sarcina dascălilor, preoţilor şi a familiei. Cred că în momente mai grele pentru societatea în care trăim aceste valori naţionale trebuie să primeze şi trebuie

Ziarul Vãii Jiului

ADMINISTRAŢIE 9

vineri, 25 ianuarie 2013

să ne unească. Cu atât mai mult cu cât la Petroşani, acum un an de zile, am lansat această iniţiativă a forumului Pro Urbis. A fost o idee pe care am îmbrăţişat-o foarte rapid, în sensul în care ne-am dorit o construcţie în care să putem să ne simţim, împreună, utili. Această construcţie n-a avut alt scop decât de a promova ideea că acest oraş este casa noastră a tuturor. Şi vedeţi sigla Pro Urbis, vedeţi pe ea acest simbol al unei case, cu acoperişul ei ce se susţine pe două coloane stilizate a infinitului, iar în centru stă familia. Cred cu tărie, în continuare, că cel mai important lucru într-o societate este familia. Mă bucur cu atât mai mult cu cât, în urmă discuţiilor şi ideilor din acest forum, am reuşit la Petroşani să punem în practică Ziua Familiei. Ceea ce n-a fost lucru puţin şi vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut (…). Mi-aş dori şi cred că ar fi şi oportun să lansăm şi să centrăm dezbaterile din Forumul Pro Urbis pe această idee de familie. Şi aici sunt multe lucruri şi probleme pe care le putem dezvolta, fie că vorbim de familia de-acasă, fie că vorbim de familia lărgită, acea a comunităţii Petroşaniului (…). Din păcate, nu vedem la televizor şi în mass-media doar modele, mai bine spus non-valori, care sunt luate ca valori. Cred că aceste efecte, ale unei scări a valorilor întoarsă şi promovată excesiv, se văd în societatea românească (…). Eu aşa văd că ne vom reîntoarce spre valorile adevărate şi spre lucrurile trainice care stau la baza educaţiei solide a unei persoane sau a unei comunităţi. Este la fel de adevărat că fără o educaţie şi fără o acumulare sănătoasă de cunoştinţe, în familie, la şcoală şi peste tot copiii noştri nu vor putea să fie competitivi în această piaţă europeană a muncii. Cred că este foarte important ca ei să primească această educaţie în familie şi în şcoală. Pe

Ocolul Silvic Petroşani.

Educatoarea Lucia Muntean a vorbit de o nouă publicaţie apărută la Petroşani, cea a grădiniţei pe care dumneaei o conduce, care vine tot din iniţiativa comunităţii. La un moment, evident emoţionată, d-na Lucia Muntean a recitat şi o frumoasă poezie, „Manifest pentru Valea Jiului” scrisă de dumneaei în urmă cu ceva vreme, dar de maximă actualitate, cum chiar autoarea spunea, prin care se prezintă cu gingăşie şi iscusinţa versurilor simbioza dintre cetăţean şi urbe, legătura şi unitatea dintre petroşenean şi Petroşani.

Mai amintim şi ideea interesantă a medicului Petronela Şodolescu, aceea de a ajuta unele mame tinere, fără experienţă şi fără educaţie, care nu prea ştiu cum să-şi crească sănătos şi armonios copiii, o idee care s-ar putea pune în practică în cadrul „Pro Familiei”.

La Mulţi Ani, România!

La Mulţi Ani, Pro Urbis Petroşani!

de altă parte, un pilon foarte important al unei societăţi este credinţa. Credinţa în Dumnezeu şi credinţa în tot ce este adevărat în această lume trebuie să existe. E o latură pe care aş vrea să o dezvoltăm cu sprijinul dumneavoastră, pentru că foarte multă lume, la 23 de ani de la Revoluţie, încă nu priveşte credinţa aşa cum trebuie. Chiar dacă fiecare în sufletul lui crede în Dumnezeu, încă nu reuşim să ne exteriorizăm, în sensul în care să ne şi purtăm în societate aşa cum ar trebui să o facem şi nu doar să o spunem că o facem”, a spus printre altele primarul Tiberiu Iacob-Ridzi.

Idei binevenite, vorbe aşteptate şi interesante…

Preotul Octavian Pătraşcu a vorbit de valorile morale, de tradiţiile şi obiceiurile atât de frumoase, pe care noi, cei din Petroşani şi Valea Jiului, le avem, amintind de acţiunile din decembrie dedicate Naşterii Mântuitorului: craii, piţărăii şi colindele româneşti.

Tot preotul Pătraşcu a vorbit şi de reuşita acţiunii propuse de dumnealui, aceea de iniţiere a Zilei Verzi, din luna mai 2012, când peste o mie de tineri şi cetăţeni s-au implicat într-o mare acţiune de ecologizare şi plantare a puieţilor în zone văduvite de verdeaţă. Părintele a opinat că anul acesta acţiunea de plantare a pomilor trebuie să înceapă încă din luna martie, cu sprijinul celor de la

Un alt eveniment interesant şi emoţionant în cadrul acţiunii a fost acela când s-a cântat în sală „La Mulţi Ani!”, iar o elevă a suflat în lumânarea de pe tortul pregătit în cinstea aniversării unui an de existenţă a forumului. Bineînţeles că nu se putea împărţi un tort la 150 de oameni, astfel că tortul a fost „cedat” de primar către nişte copii minunaţi.

Partea culturală n-a lipsit, cum era şi normal la o astfel de zi importantă a României. Dacă tânăra poetă petroşeneancă Alexandra Opriţescu a recitat două poezii din ultimul volum de versuri, tineri dansatori talentaţi din cadrul Casei de Cultură a Studenţilor Petroşani, coordonaţi de Nicolae Nicoară, au dansat pe ritmul celebrei melodii româneşti „Ciuleandra”. După care, aceiaşi tineri s-au prins în „Hora Unirii” cu cea mai mare parte a celor prezenţi, în frunte cu primarul Tiberiu IacobRidzi. Un moment absolut emoţionant petrecut chiar la sfârşitul acţiunii, „unitatea” prin dans fiind simbolul evident al tuturor românilor în întreaga lor istorie: „Unde-i unul nu-i putere, la nevoi şi la durere,/ Unde-s doi puterea creşte şi duşmanul nu sporeşte”.

Fără îndoială, Primăria municipiului Petroşani şi primarul Tiberiu IacobRidzi merită toată aprecierea pentru organizarea evenimentului întâmplat ieri.

Corneliu BRAN

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

10 UMOR ÎN HA... MAJOR

vineri, 25 ianuarie 2013

Petru-Ioan Gârda – Fabule Aşa cum am promis, continui să vă prezint fabulele premiate la Festivalul Naţional de Epigramă şi Fabulă „Donici, cuib de-nţelepciune”. Unul dintre câştigătorii premiului I (ex aequo) este umoristul Petru-Ioan Gârda, din Cluj-Napoca. A avut şansa să participe la festival şi este hotărât să nu lipsească nici de acum înainte, indiferent de circumstanţe, aşa cum însuşi a declarat într-o epigramă scrisă pentru concursul ad-hoc, la tema „Mâine anul se-nnoieşte, festivalul se porneşte”: „Eu nu vizez nici gloria, nici banul,/ Obişnuit sunt cu mizeria,/ Dar am să vin la Festival, la anul,/ De-ar fi să-l faceţi în Siberia!”.

Gâsculiţa… rezolvată Cândva, un cârd de gâşte ieşise la plimbare Şi la o ciuguleală pe un maidan mai mare Pe care şi-alte cârduri păşteau împrăştiate...

O gâsculiţă dulce, cu pene minunate, Ce căuta prin iarbă seminţe de dovleac, Se întâlni prin tufe cu un fălos gânsac Şi, fără inhibiţii, cochetă şi sprinţară, Intră cu el în vorbă, spunându-i, într-o doară, Că ea-i independentă, c-o plictisesc babacii, Că n-o să stea cu dânşii prea mult la coada vacii, Că-i place să se plimbe, şi chiar să şi flirteze Şi-n general, la naiba, ea vrea să se distreze!

Aşa..., şopti gânsacul, deci nu mai eşti boboc Şi... cum să spun... mi-e jenă... o rezolvă pe loc!

-Săriiiiţi, ţipa fiinţa, m-a violat nebuuunul!

Gânsacii se-agitară deodată, toţi ca unul, Îi adresau acelui... cristoşi şi dumnezei, Iar gâştele veniră în zbor cu mama ei Şi-o-nconjurară iute, cercând s-o liniştească...

Păţania aceasta, pe undeva,-i fireascăŞopti în cioc o raţă căruntă pe la tâmpleDar numai unei gâşte putea să i se-ntâmple.

Corbul cultivat Un corb, în genul celui descris de La Fontaine...

Oricum, la fel de negru pe gât şi abdomen, Venind cu caşcavalul pe-un carpen găunos, Se clătină pe-o creangă şi îl scăpă pe jos.

O vulpe, cam flămândă, trecând din întâmplare, L-ar fi-nhăţat, fireşte, dar nu era prea mare Şi-atunci, venindu-i gândul că-i rost de-un pic de carne, Prinsese baliverne cioroiului să-i toarne: Că nu-i prea place caşul, că nu îl vrea defel, Să vină, deci, aproape, să vină după el Că ea, oricum, se duce, o doare un picior...

Dar corbul îi răspunese atâta: Nevermore!

Ea tresări puternic la un aşa cuvânt: “E inutil cu ăsta să stau să mă frământ, Că e citit gagiul: să-mi vină cu ecou Din poezia aia de Edgar Allan Poe...

O fi umblat prin lume, învaţă prin străini, Voi încerca de-acuma să fraieresc găini...”

Plecă vulpiţa noastră – vedem - şi ea citită...

Iar întâmplarea asta, adesea povestită, Arată cum, în lumea azi plină de lichele, Cultura şi ştiinţa te pot feri de rele.

Motanul diplomat În vremurile noastre -puţină lume ştieŞi-n lumea animală avem democraţie...

-Vă rog, stimaţi prieteni, vă rog să mă votaţi, Căci sunt urmaşul unui lung şir de democraţi: Bunicul dinspre mamă a fost în parlament, Ba chiar şi străbunicul a fost un ins potent În dreapta liberală, prin şapteze’ş’ceva!

Votaţi-mă cu toţii şi, de mă veţi vota, Va fi democraţie, va fi egalitate, Promit retrocedarea averilor furate, Promit un loc de muncă la şoareci, şobolani, Maidanul va fi altul în numai patru ani!

Promit ca pe vecie să ne-mpăcăm cu câinii, Să nu mai fie coadă la împărţirea pâinii, Promit ca fiecare să aibă loc în casă, Iar şoareci şi cu mâţe să stea l-aceeaşi masă!

Cu-aşa discurs, cu-acele chiar ultime cuvinte, Fireşte că motanul ajuns-a preşedinte Şi, poate-o să vă mire, dar spun sub jurământ Că, pân-acum, cotoiul se ţine de cuvânt: Îi văd cum stau, aievea, la masă, simultan, Alesul democratic şi fostul lui duşman, El, ţeapăn, cu bavetă fixată sub bărbie, Iar şoarecele, ţeapăn... la el în farfurie!

Într-una din campanii, pe un întins maidan, Îşi susţinea platforma, pe-o piatră, un motan:

Pagină realizată de Petronela-Vali SLAVU

RCS & RDS, cel mai important operator pe piaţa serviciilor integrate de comunicaţii din România, lider pe zona serviciilor de televiziune şi pe cea a serviciilor de internet, principalul operator alternativ în furnizarea serviciilor de telefonie fixă, angajează în Deva, Hunedoara, Petroşani, Vulcan, Lupeni, Uricani:

Junior Sales – Agent vânzări teren - (Cod Poziţie: JS) Descrierea postului: - prezentarea şi promovarea serviciilor companiei către persoanele fizice; - prospectarea pieţei şi identificarea de noi clienţi – persoane fizice; - încheierea de contracte cu persoane fizice la domiciliul acestora; - activitate de teren.

Cerinţe: - diplomaţie, proactivitate şi orientare către client; - experienţa anterioară în vânzări nu este obligatorie, dar poate reprezenta un avantaj; - cel puţin studii medii (liceu); - persoană dornică să înveţe lucruri noi; - persoană pozitivă, încrezătoare în forţele proprii.

Ofertă (bonusuri, beneficii): - contract muncă, - bonusuri în funcţie de performanţă, - posibilitate de evoluţie profesională.

Dacă eşti interesat, poţi depune CV şi Scrisoare de intenţie, menţionând codul poziţiei, la adresa de email jobs@rdstm.ro sau pe fax la numărul: 0354.400.441.

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

PUBLICITATE 11

vineri, 25 ianuarie 2013

HOROSCOP

Berbec (21 Mar - 20 Apr)

Tu eşti deschizător de drumuri, dar nu neapărat şi cel care pune în aplicare ideile vehiculate azi.

Ai nevoie de alţii care să-ţi urmeze instrucţiunile.

Taur (21 Apr - 21 Mai)

Nu ştii dacă direcţia pe care ai ales-o este şi cea mai bună. S-a infiltrat îndoiala în mintea ta şi parcă îţi găseşti singur numai defecte.

IMOBILIARE

Vând apartament 3 camere în Dimitrov, situat la stradă, parter înalt, îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri termopan, izolat exterior, balcon închis, bine întreţinut, 2 boxe. Ideal de transformat şi în spaţiu cu altă destinaţie. Preţ 43.000 euro.

Tel. 0724.571408

AUTO

Vând Ford Fiesta model 2006, fab 2005, 4 uşi, 1.4 diesel, 4 airbag, abs, închidere centralizată, radio cass original, consum ff mic, euro 4, taxa mediu 300 euro. Un singur proprietar de nouă. Preţ 2890 euro.

Tel. 0765.459316

Vând Ford Focus model 2002, 1.8 diesel, aer condiţionat, abs, geam el., închidere centralizată, radio cass original, 4 airbag, un singur proprietar de nouă, statul austriac, recent adusă în ţară.

Preţ 1950 euro.

Tel. 0765.459316 Vând Ford Mondeo, an 1998, 1.8 benzină, airbag, radio cass original, închidere centralizată, stare foarte bună, un singur proprietar de nouă, recent adusă în ţară.

Tel. 0765.459316

Vând Opel Corsa B, a.f. 1994, distribuţie schimbată, cauciucuri iarnă + vară, maşina se prezintă într-o stare foarte bună.

Tel. 0765.591522.

DIVERSE Vând receptor Dolce, fără datorii. Preţ 20 euro.

Relaţii la telefon 0761.756839

Vând cauciucuri de iarnă, import Austria, dimensiuni: 185/60/14, 185/65/14, 195/65/15, 205/55/16.

Preţuri între 80-100 lei/buc.

Relaţii la telefon 0765.459316 Vând teren în Petroşani, intravilan, zona Maleia, front stradal, acces auto, utilităţi, suprafaţa 2000 mp, pretabil orice construcţie, panoramă deosebită, preţ foarte mic neg.

Tel. 0726.291090

Magazinul de încălţăminte sport Nike, Adidas, Puma - din Petrila (vizavi de casa de cultură) anunţă reduceri de preţuri (30%) începând din 14.01.2013.

SC REALCOM SA PETROªANI

Laboratorul de Producţie – Cofetărie – Patiserie, str. Lunca (lângă SC UPSROM şi Fabrica de Tricotaje), aduce în casele dumneavoastră cele mai gustoase şi delicioase specialităţi: Preluăm şi onorăm zilnic comenzi pentru toate ocaziile: mese festive, nunţi, botezuri şi alte evenimente.

Torturi de ciocolată Torturi cu frişcă Torturi cu fructe Sortimente diversificate de prăjituri Fursecuri Alune prăjite şi alte sortimente Telefon secretariat: 0254.542472, 0372.764439 Laborator: 0733.960320, int. 315 Depozit: 0733.690319, int. 342

Gemeni (22 Mai - 21 Iun)

ANGAJĂRI

Cabana La Mario (Parâng) şi Complex Valahia (Lupeni) angajează în condiţii foarte avantajoase bucătar.

Relaţii la telefon 0769.299301.

Societatea comercială EURO JOBS SRL angajează Inginer proiectant.

Cerinţe: cunoştinţe Nemetscek Allplan, Autocad.

Experienţa în domeniu constituie avantaj, dar nu este obligatorie.

Se oferă pachet salarial atractiv.

Rugăm seriozitate.

CV-urile însoţite de o scrisoare de intenţie se depun începând cu 08.01.2013 folosind una din următoatele variante: 1. e-mail: office@euro-jobs.org 2. fax: 0354 100 019 3. la sediul firmei: str. 22 Decembrie, nr. 1, localitatea Petroşani.

Informaţii suplimentare se pot solicita la următoarele numere de telefon: 0354.108.516 sau 0728.306.797.

PIERDERI

Fii sever cu cei faţă de care intuiţia trage un semnal de alarmă că nu ar avea cele mai bune intenţii, ca să nu cazi cumva în capcana lor.

Rac (22 Iun - 22 Iul)

Energia ta păleşte în faţa criticilor venite de la ceilalţi şi parcă ţi-e frică să-ţi exprimi părerea în faţa acestor persoane. Agresivitatea lor te dezarmează, dar şi suspiciunea care li se citeşte în ochi este o piedică majoră în planurile tale.

Leu (23 Iul - 22 Aug)

Nasul tău fin simte de la o poştă mincinoşii, încât azi vei privi cu multă suspiciune informaţiile care ajung la urechile tale. Ai motive să bănuieşti un coleg de intenţii necinstite, pentru că nu e prima oară când se comportă aşa.

Fecioară (23 Aug - 21 Sep)

Nu te mai gândi doar la riscuri şi probleme! Dacă ţi-a venit o idee curajoasă în minte, pune-o imediat în aplicare fără să stai prea mult pe gânduri.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct)

Felul în care te comporţi cu cei din jur naşte mari suspiciuni la adresa ta, chiar dacă la originea apatiei tale e doar un moment de slăbiciune.

Pierdut Certificat Constatator nr. 501/297/08.02.2012, al SC Lungen Group Com Impex SRL cu sediul în Petrila, str. Minei, bl. 10, et. 2, ap. 79, jud. Hunedoara, nr. înreg. Reg. Com. J20/713/2008, CUI RO 23774841.

Se declară nul.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi)

Cursuri de dans sportiv!

Vrei să înveţi să dansezi? Vrei să ai o siluetă de invidiat? Înscrie-te la cursurile de dans sportiv pentru copii şi adulţi!

Poţi practica dansul la nivel de începători, intermediari sau avansaţi, cursurile predate fiind la acelaşi nivel cu cele din marile centre din ţară!

Grupele de vârstă în care te poţi înscrie sunt: 1) Clasele I-VIII; 2) Liceu - adulţi.

Poţi participa la spectacole, concursuri!

Instructorul oferă la cerere pregătire pentru “valsul mirilor”!

Sălile de dans sunt în: - Petroşani (Şc. Gen. „Avram Stanca”); - Clubul Copiilor şi Elevilor Petrila; - Vulcan (Centrul Şansa).

Te poţi înscrie la numărul de telefon: 0726.620840

Săgetător (22 Noi - 20 Dec)

Vând Ford Fiesta 1,4 diesel, a.f. 2004, 2 locuri, utilitară.

Telefon 0761.756839

Când vin veşti proaste din alte direcţii, întotdeauna vei primi ceva în compensaţie. Dacă la serviciu ai parte numai de dezamăgiri, bucuriile vin din familie.

Oboseala îşi face simţită prezenţa deoarece nu mai dai randament în activităţi care altădată erau la degetul tău mic.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian)

Când vorbeşte legea, nu prea ai loc de interpretare ca atare azi trebuie să te supui întocmai regulilor impuse.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb)

Nu trebuie să crezi chiar tot ce auzi, ci e bine să pui întrebări suplimentare, chiar dacă rişti să-i iriţi pe unii cu insistenţa ta.

Peşti (19 Feb - 20 Mar)

Dacă te simţi blocat într-un impas de care nu poţi trece, nu insista să te descurci singur, ci apelează la cei care te pot ajuta.

Există persoane ale căror meserii la asta se referă, la a sări în ajutorul altora.

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

12 ACTUALITATE Preconizata mină-muzeu din Aninooasa

Rămâne doar o Fata Morgana Unul din proiectele turistice ale Aninoasei, de fapt singurul care putea să fie acceptat într-o viitoare strategie turistică integrată zonală, Muzeul Mineritului sau mina-muzeu este pe cale să dispară înainte de a se fi născut.

Banca Mondială nu mai finanţează astfel de proiecte, guvernului nici că-i pasă de muzeu şi de turism într-o localitate de 5.000 de locuitori, comunităţii locale din Aninoasa se pare că nici atât, iar administraţiei publice locale chiar dacă i-ar păsa, nu are resurse financiare. Ca atare, aşa-zisul muzeu e pe cale de dispariţie, chiar dacă acolo s-au pompat bani grei, iar lucrarea ar fi gata în proporţie de 30-40%.

Primarul Nicolae Dunca recunoaşte că pentru vreo câţiva ani acest muzeu nu intră în calculele sale din motive financiare şi de alte priorităţi: „Avem de plătit datorii, avem de introdus canalizarea, gazul metan şi de asfaltat strada principală, ne gândim la altele.

Vom vedea ce va mai fi cu acest proiect, pe care nu eu l-am iniţiat, nu spun că nu ne-ar place un muzeu al mineritului la Aninoasa, mai ales că avem acolo încă o mină. Dar la acest moment proiectul e stopat. Oricum, o să ne gândim ce vom face pe parte turistică, pentru că vrem ca şi Aninoasa să intre în circuit, când Valea Jiului va avea un turism integrat,

după ce marile proiecte vor fi finalizate”.

Una peste alta, şi ZVJ a susţinut oportunitatea înfiinţării unui astfel de muzeu la Aninoasa. De ce?

Unu: pentru că era singurul punct de atracţie care ar fi putut atrage turişti străini mai ales, dacă proiectul era făcut cu cap şi se finaliza. Am dat în urmă cu ceva timp un exemplu elocvent chiar în paginile ziarului nostru schiţând o paralelă între Parcul Industrial şi Feroviar de Agrement Fond-de Gras, situat în partea de sud-vest a Luxemburgului şi Aninoasa.

Doi: deoarece am crezut şi credem că turismul poate reprezenta o alternativă chiar şi pentru Aninoasa, în condiţiile în care oraşul nu mai are nici mină şi nici alte obiective economice importante.

Trei: fiindcă am sperat în oamenii din Aninoasa, crezând că au viziuni mai ample şi de viitor, pentru că am considerat şi considerăm că timpul nu stă pe loc şi ce este azi se poate schimba tot cu oameni şi cu inteligenţă.

Acestea fiind spuse, rămânem cu ştirea, tristă şi seacă: Mina-muzeu din Aninoasa, un moft al fostului primar Ilie Botgros, o investiţie în care s-au băgat un tir de bani, rămâne doar o Fata Morgana pentru aninoseni şi Valea Jiului. Pentru că nu ştim peste vreo 5-6 ani, când cineva îşi va readuce aminte de acest proiect şi va spune „totuşi era bun, trebuie să-l repunem pe tapet”, cât va mai fi din lucrările ce s-au efectuat acolo, din clădiri, puţ şi toate celelalte. Păcat.

Corneliu BRAN

vineri, 25 ianuarie 2013

Demanelizarea Deşi dacă faci un sondaj de opinie toată lumea ascultă Beethoven, Strauss sau Led Zeppelin, toţi snobii citesc Shakespeare şi se uită la Discovery sau History, audienţele contrazic populaţia.

Ceea ce înseamnă că ori toţi sunt nişte ipocriţi şi se ascund în case sub sigla posturilor penibile (la fel ca ăia care-s la cură de slăbire şi bagă cefe de porc atunci când nu-i vede nimeni!), ori nişte făpturi de pe Marte vizionează scandaluri, citesc despre scandaluri sau... o caută pe Elodia.

Aud păreri îngurguţate cum că „televiziunea prosteşte populaţia”. Televiziunea (şi în general segmentul media) nu-s făcute cu scopul de a educa populaţia. Au mai încercat unii şi au dat chix. Cu educaţia şi formarea se ocupă şcoala, părinţii, profesorii.

Restul e... business.

Rămâne să stabilim singuri cu ce vrem să ne delectăm în timpul liber.

Sâmbătă, 26 ianuarie, ora 18.00, spectacolul „Moara cu noroc”, în regia lui Andrei Mihalache se joacă din nou pe scena Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu”. Şi cei mici au ziua lor, duminică, 27 ianuarie, ora 12.00, când sunt aşteptaţi la „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Un spectacol cu un decor superb şi o atmosferă de poveste.

Oana TUŢU, Secretar literar la Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu” Petroşani

Ziarul Vãii Jiului

www.zvj.ro zvj2008@yahoo.com office@zvj.ro COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT ISSN 2065 - 5096 Telefoanele redacþiei: 0 2 5 4 .5 4 9 0 2 0 0 2 5 4 .5 4 9 1 2 1 ( fa x ) 0 7 3 7 .5 7 5 5 8 2

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro Redactor şef: Marian BOBOC

Colectivul de redacþie:

Alina PIPAN alinapipan@yahoo.com 0766.678380; 0737352129 Corneliu BRAN 0766.728688 Mihaela PETROŞAN petrosan@zvj.ro 0732.413134 Gheorghe OLTEANU Loredana JUGLEA 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com

Colaboratori permanenþi:

Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ, Mihai BARBU, Valeriu BUTULESCU, Irina BOBOC, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Ioan LASCU, Ilie PINTEA, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA

DTP:

Bogdan SOVAGO Daniela FILIMON 0761.756837

Administrativ / Publicitate: Diana SANTA - 0722.344681 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

Redacţia şi administraţia: Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. 2

www.zvj.ro

CMYK

Prãvãlia cu istorii

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul VI Nr. 171 25 ianuarie 2013 4 pagini

Viaţa lui Petru Mihăilă - preşedinte al sindicatului social-democrat al minerilor din Lupeni, preşedinte al Uniunii muncitorilor mineri din România, senator şi deputat al minerilor - povestită de el însuşi

Cine a citit volumul subsemnatului Vă ordon: confiscaţi drapelul roşu! Sindicatul social-democrat al minerilor lupeneni de la origini până în 1939. O reconstituire, apărut la sfârşitul anului trecut, a putut observa că Petru Mihăilă a fost unul dintre cei mai activi sindicalişti social-democraţi lupeneni. Bărbat de încredere, ales de nenumărate ori preşedinte al sindicatului minerilor lupeneni, secretar regional a Uniunii muncitorilor mineri din România, preşedinte al Uniunii muncitorilor mineri din România, senator în 1939, deputat în 1946 (ales pe lista Blocului Partidelor Democrate), Petru Mihăilă a trecut prin toate etapele sociale ale devenirii unui adevărat lider sindical.

Graţie nepotului său, Alexandru Jian, s-a păstrat o parte a arhivei lui Petru Mihăilă. Albumul cu fotografii de familie, cu ale cărui fotografii ilustrăm această ediţie, ni-l prezintă pe fruntaşul social-democrat în diferite ipostaze. Un alt album care s-a păstrat reuneşte fotografii cu actorii vremii, colecţionarea acestora dând seama de pasiunea pentru cinematograf a unui lider al minerilor. Dar cred că cel mai important obiect păstrat din „fondul” Petru Mihăilă este biblioteca. Da fapt, nu mobila în sine este importantă, ci cărţile. Nu cred că mai există în judeţul Hunedoara o bibliotecă a unui fruntaş social-democrat, care a făcut istorie, atât de bine conservată, şi aceasta datorită nepotului său Alexandru Jian. Care ne-a ajutat să reconstituim şi o parte a arborelui genealogic al lui Petru Mihăilă, pe care o reproducem mai jos.

Din căsătoria lui Petru Mihăilă cu Marta s-au născut trei copii (astăzi toţi decedaţi), doi băieţi şi o fată: Cornel, Eleonora şi Gheorghe.

Cornel s-a căsătorit cu Elena, neavând urmaşi.

Eleonora s-a căsătorit cu Alexandru Jian. Împreună au avut 3 copii: Alexandru, Violeta şi Eleonora. Din cei 3, mai trăiesc Alexandru şi Eleonora. Alexandru Jian are 3 copii, Florin, Marta şi Mişi, şi 4 nepoţi, Delia şi Vlăduţ (de la fiica Marta) şi Daniela şi Andrei (de la Mişi). În fine, Gheorghe, al treilea fiu al lui Petru Mihăilă, a avut din două căsătorii 4 copii: Puiu (cu soţia Duşa) şi Petre, Gheorghe şi Eta (din căsătoria cu Pipi). De reţinut, că Puiu a fost unul dintre membrii grupului Fiii Parângului, care au vrut să arunce la Petroşani, la 1 mai 1958, tribuna în aer, făcând 6 ani de puşcărie, între 1958-1964.

Conform spuselor nepotului Alexandru Jian după 1945, din cauza trecutului său politic, Petru Mihăilă ar fi fost închis între anii 1949-1955, fiind eliberat şi se pare şi despăgubit în urma intervenţiilor lui Ştefan Voitec, vechi tovarăş social-democrat. În 1968, Petru Mihăilă trece la Domnul în casa sa din Colonia de Jos a Petroşaniului, fiind îngropat în Cimitirul Central din Petroşani. În arhiva sa am găsit şi un document cu valoare documentară singulară: „Biografia personală al subsemnatului Petru Mihăilă de la anul 1914 până la anul 1937”. Scrise cu sinceritate, cele 16 pagini (bătute la maşină) dau seama de existenţa unui lider social-democrat, născut, şi nu făcut. Chiar dacă, în „biografia” sa Petru Mihăilă este uneori repetitiv, am reprodus-o întocmai. Cu siguranţă, personalitatea lui Petru Mihăilă merită mai mult. De pildă, numele său ar putea fi dat Clubului muncitoresc din Lupeni sau unei străzi din Colonia de Jos a Petroşaniului.

Cred că pentru aceasta ar trebui ca social-democraţii şi sindicaliştii zilelor noastre să întreprindă demersurile necesare, deşi, personal, am oareşce dubii.

Marian BOBOC

-IV ile I n i Pag

„Biografia personală al subsemnatului Petru Mihăilă de la anul 1914 până la anul 1937”

„Născut în 1896, luna iunie, ziua 29, la ţară, în comuna Trestia - Munţii Apuseni, jud.

Hunedoara. Însă nu sunt fiu de ţăran. Tatăl meu a fost miner la minele de aur.

Din cauza muncii grele pe care a îndeplinit-o tata la mină, a fost atacat la plămâni şi era mai mult bolnav, nu putea munci. Din aceste motive, eu am fost nevoit să intru la lucru la minele de aur din Munţii Apuseni, la Barza, Stănija şi Săcărâmbu, la etatea de 13 ani. Aceasta şi din motivul că eram la tata nici mai mult nici mai puţini decât 14 copii. Opt băieţi şi 6 fete, dintre care mai târziu un băiat şi o fată au murit, aceasta m-a forţat mai mult să intru ca băiat la mină de la etatea de 13 ani, fiindcă eu eram cel mai mare dintre băieţi. În anul 1913, fiind dornic de-a vedea mai mult şi în alte părţi, în contra voinţei părinţilor, am plecat în Valea Jiului. Tata nu voia să mă lase să plec în Valea Jiului, fiindcă la ţară se vorbea de rău despre acea regiune, se spunea că cei mai mulţi care merg în acea regiune, se distrug, devin vagabonzi, beţivi, oameni stricaţi. Într-adevăr, aşa era. Însă eu deşi am stat în acea regiune până în anul 1931 neîntrerupt, numai cu mici excepţii, când am fost arestat, tot n-am devenit acela pe care tata se temea să-l lase să intre cei stricaţi, erau şi acolo oameni buni, şi cu un trecut de partea lor. Peste câţiva ani şi tata era mândru de mine, când a auzit că ce purtare am.

Am muncit în acea regiune la Vulcan, Jieţi-Lonea şi în anul 1914, când a fost proclamat războiul, m-am stabilit la Lupeni, unde am fost mobilizat ca militar, însă făceam serviciu la mină. Toţi muncitorii au fost mobilizaţi, bine înţeles primeam salariu de la societate pentru munca depusă.

Însă nu aveam voie să părăsim regiunea fără permise, ca la armată, pe care nu putea nimeni să-l obţină. Nu era permis să lipseşti nici o zi de la lucru. Condiţiunile de lucru s-au schimbat, trebuia să muncim peste puterile noastre şi nu puteai să spui un cuvânt, căci imediat eram arestaţi, legaţi la stâlp şi alţii transportaţi la front. S-a întâmplat de mai multe ori, că unii au fost arestaţi şi peste noapte au fost urcaţi în vagoane şi transportaţi din localitate, unde, nu se ştia, nu s-a mai putut afla nici până astăzi. Aşa se vorbea, că i-a dus la front. Cine ştie?

Spre zile mai grele

Situaţia în Valea Jiului se înrăutăţise tot mai mult şi nemulţumirile creşteau, în primăvara anului 1916 nu se mai puteau procura de pe piaţă alimente, iară Societatea din consum ne reglementase câtă făină poate primi fiecare muncitor, însă era aşa de puţină, că toată lumea răbda de foame.

La începutul lunii iunie 1916, Societatea, de comun acord, cu autorităţile militare, au dat ordin că, din consumul societăţii, numai muncitorii maghiari şi germani vor primi făină

II

PRĂVĂLIA CU ISTORII

de pâine, zahăr şi cafea, iar celelalte naţii vor primi făină de porumb. Aceasta a contribuit şi mai mult la nemulţumirile muncitorilor, cu atât mai mult că nici făina de pâine şi nici cea de porumb nu era folosibilă, iar muncitorii maghiari s-au solidarizat cu muncitorii români şi celelalte naţiuni, şi s-a pretins să se da la toţi la fel făină de pâine, zahăr şi cafea, şi societatea a refuzat, iar muncitorii au hotărât să intre în grevă. S-a dat cuvânt de ordin nouă, băieţilor tineri, între care eram şi eu, să plece la mine şi uzine, şi în ziua următoare să plece toată lumea de la lucru la piaţă, unde se va ţinea adunare. În dimineaţa următoare, după ce toţi muncitorii ridicaseră lămpile de la lămpărie, în loc să intre în mină, au plecat la piaţă. Se muncea atunci cu 56.000 lucrători. S-au întrunit toţi la piaţă cu securile pe umeri şi cu lămpile de mină în mână. Un muncitor, Boier Gheorghe, şi N. Radu au ţinut câte o vorbire de îmbărbătare, s-a ales o delegaţie, între care au fost aleşi cei doi mai sus susnumiţi, care să meargă la direcţiune să spună care sunt dorinţele muncitorilor. Toată lumea a plecat acasă, rămânând ca după masă la orele 3 să se adune din nou în acelaşi loc.

După masă, toată străzile ce duceau la locul de întrunire au fost baricadate de militari, însă muncitorii au rupt cordoanele de militari şi au ajuns în locul de întrunire. Însă acum eram mai mulţi, fiindcă veniseră şi soţiile muncitorilor şi copiii, spre mirarea tuturora, că cei doi tovarăşi, Boier şi Radu, nu veniseră. Deodată strigă cineva că cei doi muncitori au fost arestaţi şi se află la garnizoană. Atât a mai trebuit, toată lumea a plecat spre garnizoană, armata a încercat să-i împiedice, însă n-a putut. Sosind la garnizoană, a ieşit Comandantul afară şi a întrebat ce vor? Eliberarea celor doi tovarăşi, a strigat mulţimea. Cei doi tovarăşi au fost eliberaţi imediat. Peste noapte, toată lumea a plecat la locuinţele lor. Cei doi au fost din nou arestaţi şi, în aceeaşi noapte, au fost scoşi din Valea Jiului, unde i-a dus nu se ştie nici până azi. În ziua următoare, din nou s-au adunat la locul obişnuit, unde s-a prezentat Comandantul garnizoanei şi a întrebat pe muncitori că ce vor? Muncitorii au declarat să se aducă înapoi cei doi tovarăşi, să li se dea cele formulate în memoriul înaintat la direcţiunea minelor, şi atunci vor relua lucrul. După o scurtă discuţie, muncitorii au hotărât că în aceeaşi seară vor relua lucrul, însă, dacă în decurs de 6 zile nu vor primi cele cerute în memoriu şi dacă cei doi tovarăşi nu vor fi în localitate, din nou vor intra în grevă.

Peste 6 zile

Neîndeplinindu-se nimic din cele promise, muncitorii au intrat din nou în grevă, însă de data aceasta greva a fost în întreaga Valea Jiului, fiind o gardă de băieţi, care mergeam noaptea peste munte în celelalte localităţi şi vesteam muncitorilor ce se petrece la Lupeni şi, în felul acesta, au intrat toţi muncitorii în grevă.

De data aceasta, greva a fost câştigată, s-au dat condiţiuni de muncă mai bune şi făină de pâine, zahăr şi

cafea, pentru toţi muncitorii. Însă, în urma grevei au fost şi martiri. Câteva sute de muncitori au fost ridicaţi noaptea de la domiciliu şi au fost duşi, unii la front, alţii la puşcărie, între care eram şi eu.

După ce am stat câteva luni arestaţi la Deva şi Cluj, am fost condamnaţi la Curtea Marţială din Cluj, unii la muncă silnică pe viaţă, iară eu şi încă câţiva am fost condamnaţi la moarte prin gloanţe. Curtea Marţială nu ne-a condamnat ca factori ai grevei, ci ca spioni români.

Tovarăşii de la Cluj, între care era şi tov. Ujhelyi,

au scris la Budapesta, şi după cât am fost informaţi tov. Payer, fost pe atunci reprezentantul muncitorilor minieri şi este şi astăzi (în 1937 - n.a.), a intervenit în favoarea noastră. În ultima noapte, la 12, când urma ca în dimineaţa zilei, la orele 6, să fim împuşcaţi, a sosit răspuns la recursul nostru şi ni s-a schimbat pedeapsa la muncă silnică pe viaţă, şi am fost transportaţi de la Cluj la Oradea Mare. În luna Ianuarie 1917 am fost amnistiaţi şi ne-au trimis în Valea Jiului la muncă în mină. În Valea Jiului nu mai găsisem pe tovarăşii noştri de muncă şi luptă fiindcă, din cauza luptelor între România şi AustroUngaria, plecaseră toţi pe la Pecs şi Tatabanya. În decurs de 3 luni s-au reîntors toţi muncitorii iarăşi în Valea Jiului. Însă de data aceasta muncitorii învăţaseră mai mult, pe unde au umblat şi în special noi cei care fusesem la puşcărie şi începusem munca de organizare a muncitorilor din Lupeni. Munceam 12 ore pe zi, însă noaptea făceam înscrierile la sindicat, încasam cotizaţiile şi împărţeam ziare şi manifeste sosite de la Centrul din Budapesta. Duminica şi în sărbători ţineam întruniri prin munţi, păraie şi păduri, să nu ne găsească jandarmii. În anul 1917 am asistat la o scenă jalnică. În ziua de 19 X 1917, la orele 1 după masă, a fost o explozie de metan la mina Elena din Lupeni, unde au fost omorâţi 57 de muncitori. Explozia a fost aşa de puternică, că majoritatea celor căzuţi, au fost sfărâmaţi în bucăţi, de s-a putut recunoaşte, numele lor s-au ştiut din registrul de mină, fiindcă se ştia cine la ce locuri de muncă muncea. Explozia a fost la acel loc de muncă, unde munceam şi eu, însă în aceea zi eu n-am mers la lucru, fiindcă nu aveam cu ce mă încălţa şi am mers la magazia societăţii să primesc bocanci. Însă, la orele 2, când am auzit că a fost explozie, am fugit de acasă la mină şi am stat în mină 24 ore în continuu, până ce am găsit şi scos la suprafaţă toate corpurile preschimbate şi sfărâmate ale tovarăşilor căzuţi în câmpul muncii.

Când am sosit la suprafaţă, am găsit la gura minei armată, muncitori particulari, femei şi copii plângând şi ţipând în aşa fel, că m-am emoţionat şi am plecat să intru în mină din nou, să nu mai aud şi să nu mai văd ce se petrece. Însă cu mine era un domn, ing. Huszti, şeful minei, care plângea şi el, şi nu m-a lăsat să mă reîntorc în mină.

Organizarea muncitorilor mergea pe zi ce trece tot mai bine până la revoluţie. La începutul revoluţiei, lucrurile mergeau bine, însă peste puţin timp, au început certuri între muncitori, nu se mai făcea socialism, se discuta pe chestiunea trecerea Ardealului de la Austro-Ungaria la România, iar unii muncitori maghiari voiau să rămână în Ungaria, iar noi, românii, pe bun drept, doream ca Ardealul să treacă la patria mamă. Duceam lupta să-i convingem pe muncitorii minoritari să rămână organizaţi, fapt ce ne-a reuşit, muncitorii au rămas în sindicat şi, mai târziu, s-au împăcat cu situaţia până în anul 1919 toamna, când unele persoane, care făceau şovinism maghiar, au instigat muncitorii de la Lupeni şi Vulcan în contra armatei române, armata a fost atacată cu dinamită de câţiva muncitori. Acum iarăşi a început lupta între muncitori pe chestia de naţionalism, se ducea o luptă pe stradă între muncitori şi armată şi muncitori şi muncitori.

Aceasta s-a ţinut mult timp. Armata română a rezolvat problema pentru muncitorii minoritari…

Trecând peste furtună, am început să reluăm activitatea sindicală, însă de data aceasta a mers mai greu, fiindcă armata tot mereu se interesa dacă nu cumva noi în sindicate ne ocupăm cu problema graniţei.

După ce s-au convins că noi ne vedem de interesele muncitorilor şi facem mişcare sindicală, ne-au lăsat în pace.

Mişcarea sindicală progresa din zi în zi tot mai mult.

vineri, 25 ianuarie 2013

1920

La 10/ X 1920 a izbucnit greva generală, la Lupeni greva a fost bine organizată. Eu făceam parte din comisia a III-a de grevă ca conducător, după 6 zile cei care făceau parte din comisia I şi II de grevă erau la garnizoană arestaţi şi unii dezertaseră de la datorie.

Comisia a III-a intră în activitate, făcusem intervenţii pentru eliberarea celor arestaţi, în caz contrar peste 5 zile vom retrage muncitorii de la munca de întreţinere de la toate minele şi uzinele, în acelaşi timp vom opri şi uzina electrică, lăsând minele să se umple cu foc, apă, gazuri şi Valea Jiului fără lumină.

Comisia a III-a activa mai bine decât toate, muncitorii se agitau tot mai mult. S-a fost dat ordin că, dacă cei arestaţi nu vor fi eliberaţi peste 5 zile, toate cele de mai sus vor fi înfăptuite. După 4 zile de acţiune cei din Comisia a III-a au fost arestaţi, seara au fost eliberaţi toţi, în afară de mine, eu am fost învagonat noaptea, pe la orele 12, împreună cu ceilalţi, pentru care cerusem eliberarea lor, în vagoane de marfă închise. Dimineaţa, la orele 9, am fost dezvagonaţi la Orăştie. Însă de data aceasta ne întâlnisem cu toţi delegaţii din Valea Jiului, care erau aduşi cu alte două vagoane. Însă eram aşa de bătuţi de armată, că nu ne mai cunoşteau, de-acolo am fost duşi la Sibiu.

Lupta în puşcărie

În puşcărie la Sibiu eram închişi în nişte bărăci, şi eram într-o baracă 120 de grevişti. Aci se împărţise pe grupuri, unii nu mai voiau nimic, decât aşteptau să fie eliberaţi şi să ajungă la familii. Al doilea grup aştepta să vină boşevismul de la Moscova să-i elibereze. Al treilea grup, din care făceam şi eu parte, în fruntea căruia era tov. Mogoş, ne-am dat seama de ceea ce am făcut şi făceam planul cum să începem lupta după ce vom fi eliberaţi, pentru a putea să punem bazele sindicatelor din nou.

După 6 luni de puşcărie

Unii au fost condamnaţi la muncă silnică, de la 5 la 20 ani puşcărie, iar unii au fost eliberaţi, între care, după 6 luni de puşcărie eram şi eu. Niciodată în viaţă nu am fost aşa de supărat ca atunci când a trebuit să plec acasă şi să-mi las tovarăşii la puşcărie, mă aflam ruşinat şi eram supărat de ce nu m-au condamnat şi pe mine, fiindcă şi eu aveam aceeaşi vină ca şi ei.

Sosind la Lupeni, toată lumea s-a bucurat că am fost eliberat. Nu puteam nici să umblu pe stradă, fiindcă toţi mă întrebau când se va deschide sindicatul. Fiindcă, cu înfrângerea grevei, s-a sistat şi activitatea sindicatelor în Valea Jiului. În acelaşi timp au luat fiinţă sindicatele galbene.

Aveam timp, fiindcă societatea nu a vrut să mă reprimească în lucru, iar autorităţile mă forţau să trec la sindicatul galben. Însă eu am refuzat, şi nu făceam altceva decât interveneam la toate autorităţile, pentru a ne da voie să deschidem sindicatele, însă zadarnic orice intervenţie. Într-o zi, eram întâmplător la gară, tocmai la sosirea trenului, ce-mi văd ochii, tov. Gherman se dă jos din tren. Luând imediat contact cu el, îmi dă o copie de pe ordinul Ministerului de Interne, dat de către Prefectura judeţului Hunedoara, prin care dispune să lase mână liberă pentru funcţionarea sindicatelor în Valea Jiului, în acelaşi timp, tov. Gherman îmi lasă şi o lege asupra sindicatelor profesionale. În ziua următoare n-am prezentat la Poliţie, şi după ce Şeful Poliţiei mi-a

PRĂVĂLIA CU ISTORII III

vineri, 25 ianuarie 2013

spus că nu se poate să ne deschidă sindicatul, am început să-i citesc ordinul Ministerial şi Legea, aceasta a mai trebuit, m-a luat la bătaie, că m-am făcut harceaparcea. Eu tot timpul am strigat: nu da, domnule, că rupi Legea şi ordinul Ministerului de Interne. După ce mi-a dat o sfântă de bătaie, soră cu moartea, mi-a dat voie să deschidem sindicatul. Când am ieşit de la Poliţie, în stradă mă aşteptau muncitorii, care voiai să ştie rezultatul, când i-am văzut, le-am strigat că avem voie să deschidem sindicatul, am fost uitat că am fost bătut.

După deschiderea sindicatului am fost ales ca preşedinte, însă în fiecare săptămână eram chemat la Poliţie şi, sub diferite motive, eram ţinut câte o noapte în beciuri şi bătut, în acelaşi timp la locuinţă mi se făcea percheziţie. Aceasta a durat cam un an. În acest timp am devenit aşa de cunoscut, că le era ruşine sergenţilor să mă mai bată şi, văzând că eu nu mă las şi nu-mi schimb părerea, m-au lăsat în pace.

Anul 1922

În ziua de 22 IV 1922 (de fapt, 27 aprilie - n.a.), între orele 12 şi 1, pe când mergeam spre mina Victoria, unde trebuia să intru la orele 2 după masă la lucru, când treceam pe la gura minei Aurelia, am auzit deodată o explozie puternică şi un cutremur de pământ. La început, nu ştiam ce s-a întâmplat, însă imediat ne-am dat seama că este o explozie de mină. Am renunţat să mai merg la lucru la mina Victoria şi am luat o lampă, nu-mi amintesc de la cine, de la cine se aflau la gura minei Aurelia, şi am coborât cu ascensorul în Puţ, care era 120 metri adânc. Acolo am găsit toate galeriile prăbuşite, vagonete răsturnate şi încă gazurile şi fumul era cald, totuşi, eu şi cu încă doi tovarăşi, care intraseră deodată cu mine, am început munca de salvare.

Nu am putut slava de sub dărâmături decât 4 tovarăşi în viaţă, care au scăpat, dintre care unul a fost cu ochii arşi, totuşi a mai trăit vreo doi ani. Munca de salvare a continuat 24 ore. În acest timp s-au găsit 80 corpuri în nesimţire, arse şi sfărâmate.

Dintre muncitorii care fuseseră la lucru în ziua exploziei lipseau doi, care nu se puteau găsi. După alte două zile, au fost găsiţi şi aceia, însă tot în nesimţire.

La înmormântarea celor 82 de muncitori, căzuţi în câmpul muncii, au luat parte toţi muncitorii din regiunea Văii Jiului, în acea zi nu s-a muncit în întreaga regiune. În acea zi a fost o jale…

Pentru cei 57 din 1917 s-a făcut un cimitir aparte, au fost înmormântaţi într-o groapă comună. De asemenea, cei 82 au fost îngropaţi în acel cimitir care a fost denumit Biroul Internaţional al celor care turbură liniştea pământului!

Anul 1922 a fost un an de grozăvie. La 24 X 1922 a fost o altă explozie de mină la mina Ileana, unde au căzut victime 7 muncitori. Eu nu am lipsit nici de la salvarea acestora, fiindcă eram în calitate de preşedinte al sindicatului şi muncitor la acea mină, făceam intervenţii la şeful de exploatare pentru unii tovarăşi, când deodată raportează cineva că a fost explozie de mină, şi am plecat imediat în mină, la faţa locului, pentru a da o mână de ajutor, însă nu s-a mai putut ajuta, erau cu toţii în nesimţire. Norocul a făcut ca în acea apropiere nu au mai muncit alţi muncitori.

Munca de organizare mergea greu fiindcă trăiam sub teroarea liberalilor, jandarmi, armată şi poliţie ne împiedicau activitatea. Trebuia să cerem autorizaţie şi pentru şedinţele de comitet, care cu greu le puteam obţine şi la şedinţe trimiteau şi autorităţile câte un delegat, însă fiecare câte unul, şi anume: garnizoana un ofiţer, jandarmeria un plutonier şi un jandarm şi siguranţa un agent, dacă ne opuneam nu ne lăsau să ţinem, şi dacă ne găseau ţinând şedinţa fără autorizaţie, ne arestau şi ne reîntorceam acasă de la Sibiu de la Consiliul de Război. S-au întâmplat cazuri, când eram 5 membri din comitet la şedinţe şi 4 delegaţi din partea autorităţilor, în total 9.

A fost un agent de Siguranţă, atâta a tot venit la şedinţele de comitet şi adunări de membri, că la urmă simpatiza mişcarea noastră şi ne lua apărarea pe toate părţile. Întruniri şi adunări de membri trebuia să faci o cerere şi să fie aprobată de următoarele autorităţi: Postul de jandarmi, Garnizoana Lupeni, Căpitanul de jandarmi, Şeful Siguranţei Petroşani, Prefectura judeţului, Comenduirea Pieţii Deva.

După ce aveai toate aceste aprobări şi lumea era în sală, şi când trebuia să începi adunarea era de ajuns să vină un plutonier de jandarm şi să spună că nu-i voie să ţii adunare, şi s-a terminat, puteai să pleci acasă.

Anul 1926

Mişcarea sindicală din Valea Jiului slăbise în urma terorii lansate de autorităţi şi societăţi în contra muncitorilor. În anul 1926 a venit ca secretar regional în Valea Jiului tov. E. Gherman. Prin munca depusă de el în acea regiune, prestigiul sindicatelor a fost refăcut, astfel că în acel an s-a înaintat memoriu societăţilor pentru încheierea contractului colectiv.

Necăzând de acord la tratativele de concilaţiune, dosarul a fost trimis la Tribunalul Deva, spre a decide conform Legii conflictelor de muncă. S-a câştigat spor de salariu şi alte condiţiuni de muncă.

De data aceasta s-a terminat cu sindicatele galbene, fiindcă la tratative delegaţii lor au fost daţi afară.

Anul 1928

În acest an Partidul Naţional-Ţărănesc a început o campanie de răsturnare a guvernului de teroare liberal. La această campanie de răsturnare s-a afiliat şi Partidul SocialDemocrat, cetăţeni şi muncitori din întreaga ţară au fost chemaţi la adunarea de la Alba Iulia.

Muncitorii din Valea Jiului, aproape toţi, au plecat pe jos în convoi la Alba Iulia.

Fruntaşii naţional-ţărănişti voiau să devină stăpâni şi pe sindicatele din Valea Jiului, şi la Alba Iulia au căutat să instige massele în contra conducătorilor sindicatelor şi al uniunilor. După reîntoarcerea de la Alba Iulia, nu au mai mers la lucru, au intrat în grevă şi pe toţi aceia care nu au fost plecaţi la Alba Iulia voiau să-i omoare, considerându-i de trădători, fiindcă aşa le spuneau unii fruntaşi ai naţionalţărăniştilor.

Am trăit şi de data aceasta momente grele, după ce speram să scăpăm de teroarea liberalilor, eram ameninţaţi toţi conducătorii, şi în special eu şi Hornung nici nu puteam să ieşim din locuinţă, şi nici acolo nu eram în siguranţă. Unii din foştii conducători au fost adoptat tactica majorităţilor şi se pretau la diferite nebunii, însă noi am rămas la punctul nostru de vedere.

Peste câteva zile au venit în Valea Jiului câteva trenuri cu jandarmi, sub conducerea lui Schipor, şi acesta a aplanat conflictul, drept că conducătorii grevei nu ceruseră nimic, decât strigau să trăiască Iuliu Maniu. Acest Schipor i-a nenorocit în bătaie pe conducători şi pe unii muncitori. După ce au fost bătuţi, majoritatea muncitorilor au plecat cu toţii la lucru. În anul 1928 când s-a schimbat regimul de teroare al Partidului Liberal şi venind naţional-ţărăniştii la putere, aceştia au început să-şi facă sindicatele lor pentru a putea câştiga pe muncitori de partea lor, pentru a-i putea să-i folosească de codiţe de topor pentru ca politicienii naţional-ţărănişti să-şi ajungă scopul. În această privinţă au angajat pe Tedor Munteanu, un mare escroc, care nu avea nimic sfânt în sufletul lui, care a fost poliţist, agent de Siguranţă, baptist, (…) şi-a luat ca tovarăş pe P. Buciumean, un incapabil de-a face ceva şi cam ţicnit la cap. Aceşti doi escroci au reuşit de au câştigat muncitorii de la Lupeni de partea lor. În acelaşi timp, Prefectul judeţului Hunedoara, Rosvany, vedea în aceşti doi oameni de mai sus oameni de încredere.

Aceşti doi au început, cu ajutorul Prefectului, să-şi facă sindicate independente la Lupeni şi să ţină muncitorii în permanenţă tot agitaţi şi să-i poarte tot cu minciune.

La un moment dat, Munteanu, Buciumean, Rozvany şi cu oamenii lor de încredere pun la cale o grevă. Muncitorii fără să ştie despre rostul grevei în ziua de 4 august 1929 după masă şi noaptea spre 5 august au fost avizaţi pe străzi şi prin locuinţe că în ziua de 5 august, toată muncitorimea va intra în grevă. În dimineaţa de 5 august unii muncitori au plecat la muncă, iar ceilalţi au rămas acasă şi aşteptau să ştie care este cauza grevei, cei care au plecat la muncă au fost reîntorşi de la mină de oamenii de încredere ai Sindicatului independent şi în grupuri au plecat conduşi de Munteanu şi au ocupat uzina electrică, lăsând Lupeniul complet fără de lumină. Muncitorii stau toată ziua lângă uzina electrică, seara muncitorii au început să părăsească uzina electrică. Bandele lui Munteanu şi Buciumeanu, văzând că muncitorii părăsesc uzina după ce s-a făcut seară, au plecat pe la locuinţele muncitorilor înarmaţi cu ciomage, şi cu forţa au scos muncitorii din locuinţe şi i-au adus la Uzina electrică s-o păzească.

Un grup de vreo 200 de muncitori au stat toată noaptea lângă uzină. Munteanu şi Buciumeanu au stat acolo până noaptea târziu, când, la un moment dat, s-au făcut nevăzuţi. Înainte de a pleca, Munteanu le-a ţinut o vorbire muncitorilor, spunând să nu aibă frică dacă vin acolo jandarmii, că n-are să se întâmple nimic, fiindcă el a vorbit cu Prefectul. În dimineaţa de 6 August 1929, între orele 5 şi 6, muncitorii sunt înconjuraţi de jandarmi şi Armata strânsă în faţa uzinei, în faţa muncitorilor se prezintă Munteanu şi Prefectul Rosvany, le cere muncitorilor să părăsească Uzina, muncitorii refuză, fiindcă aşa au fost învăţaţi de Munteanu, fără prea multă vorbă Rosvany pune mâna pe Munteanu şi se retrag amândoi în dosul jandarmilor. În acel timp se dă ordin să tragă jandarmii în muncitori. Au căzut vreo 100 răniţi şi 23 au fost omorâţi pe loc.

După măcel, muncitorii şi-au dat seama că au fost duşi în eroare şi imediat au părăsit sindicatul lui Munteanu şi compania, reîntorcându-se la matcă, deci la sindicatul nostru. Însă autorităţile au început ancheta, fiindcă erau 23 morţi şi trebuia să răspundă cineva de viaţa lor, trebuia ţapi ispăşitori, au fost găsiţi. S-au arestat imediat 43 de muncitori şi reţinuţi la închisoarea de la Deva până în toamna anului 1930, când a început procesul la 3.I.1931 şi, în fine, Tribunalul dă sentinţa şi toţi cei 43 de muncitori nevinovaţi au fost condamnaţi de la 15 zile la 6 luni închisoare şi amendă de la 200 la 1.000 lei amendă. Iar Munteanu, Buciumeanu şi Rosvany, cei care erau vinovaţi au fost puşi în libertate.

La proces, ca de obicei se caută se scoată ca acest vinovat Partidul Social Democrat şi Uniunea noastră, însă n-au reuşit.

Nu numai atât a fost activitatea lui Munteanu la Lupeni, el, între timp, pe lângă munca de instigator şi de a îndemna pe muncitori să se răfuie între ei, adică să-i ia la bătaie bătăuşii lui pe toţi aceia care sunt contra lui, a mai început munca pentru încheierea noului contract contract colectiv de muncă. În memoriu a cerut o serie de nebunii, astfel la tratativele de conciliaţiune n-au căzut de acord şi au mers la arbitraj la Tribunalul Deva. Însă la Tribunal, Munteanu n-a fost în stare să susţină şi să apere interesele muncitorilor, şi în felul acesta s-a dat o hotărâre de arbitraj prin care obligă pe muncitori să muncească 8 ore la zi efectiv la faţa locului, înainte şi în prezent (1937 - n.a.) se munceşte 8 ore la zi, în care se socoteşte şi intrarea şi ieşirea în şi din mină. Dacă hotărârea de arbitraj ar fi

IV PRĂVĂLIA CU ISTORII

privit numai pe muncitorii din Lupeni, ei şi-ar fi meritat soarta, însă hotărârea urma să se aplice la toţi muncitorii din Valea Jiului şi, conform hotărârii, trebuia să muncească în loc de 8 ore pe zi, cel puţin 9-10 ore, pentru că minele sunt adânci.

Astfel că sindicatele noastre au luat acţiunea şi printr-un memoriu trimis direcţiunii generale al Soc. Petroşani s-a spus categoric că nu vom face 8 ore de lucru efectiv la faţa locului. Direcţiunea generală a acceptat memoriul nostru.

Să mai povestim ceva din cele petrecute în timpul de la 1914 până în prezent

După cum am arătat, munca de organizare a început din anul 1915 toamna, prin toate cârciumile, la lucru, pe drum de la şi la lucru nu se vorbea decât de socialişti, de munca de 8 ore şi alte drepturi. La noi, cei tineri, au prins repede toate acestea, mai ales subsemnatul le vedeam deja realizate şi eram în stare să jertfesc şi viaţa. Însă erau muncitori mai bătrâni care ne compătimeau, mai ales pe subsemnatul, spuneau că-i păcat de mine că am înnebunit.

Până la începerea muncii de organizare, în Valea Jiului era o nenorocire adevărată. Muncitorii în timpul liber îşi petreceau timpul la cârciumi şi se luau la bătaie, mai ales în zile de repaos întotdeauna erau 2-3 morţi, în fiecare localitate se tăiau cu cuţitele pe chestiunea de naţionalitate. Imediat de la începerea muncii de organizare au încetat certurile, şi muncitorii, indiferent de naţionalitate, s-au împrietenit, au început să se iubească, ca fraţii. Astfel, puteam să ţinem prin Munţi, păduri şi văi în timpul liber şedinţe şi întruniri, unde ne sfătuiam, alegeam oameni de încredere, încasam alocaţiile pentru sindicat, partid şi abonament la ziar.

Astfel, a activat subsemnatul până la arestarea în anul 1916, iar la reîntoarcerea de la închisoare am preluat iarăşi locul de conducător şi în afară de munca grea ce o depuneam la mină 12 ore la zi, în timpul liber mă ocupam cu împărţirea de ziare, broşuri şi încasări de cotizaţii împreună cu alţii, cum sunt Gerbert, Rusan şi Hornung. Nu puteam lipsi de lucru nici o zi, fiindcă imediat eram arestaţi, legaţi la stâlp şi puşi la lucru tot la societate, însă fără plată 2-3 zile, la consum, la descărcare de saci cu făină, porumb şi cartofi din vagoane. În timpul acela nu putea fi nici bolnav, îmi amintesc am fost bolnav şi când m-am prezentat la medic, am încasat o palmă ca medicament şi trimis cu un soldat care era la ambulatoriu, ca santinelă la Garnizoană, cu raportul medicului că simulez, astfel a trebuit să muncesc o zi la consum gratis şi bolnav. În anul 1917 regimul austro-ungar începea să plesnească din toate încheieturile şi mişcarea noastră lua avânt tot mai mult, ţineau acum întruniri pe câmpie, aproape de colonii, şi în toamna anului 1917 şi în primăvara anului 1918 ne veneau delegaţi de la Budapesta tov. Ciser, Payer şi alţii.

Visul se realizează

În anul 1918 izbucneşte revoluţia, sindicatele noastre sunt recunoscute, pot activa pe faţă, sunt ales ca prim-bărbat de încredere. Munca de 8 ore devine realitate, se încheie contract colectiv, nu mai sunt

considerat ca nebun, lumea recunoaşte că munca noastră n-a fost zadarnică. Bucurie, peste tot munceau din răsputeri pentru sindicat şi vedeam că se apropie timpul pentru realizarea socialismului.

1 Mai 1918. Îmi amintesc că în acea zi, dimineaţa la orele 4, muzica cânta pe străzile din Lupeni şi tot aşa s-a petrecut şi în restul Văii Jiului. La orele 6, plecarea spre Câmpia Surducului, la locul destinat, la o distanţă de 14 km de Lupeni. Plecarea de la Lupeni s-a făcut din faţa gării.

Cred că în acea zi n-a rămas în Lupeni nimeni. Înaintea plecării am privit şi am văzut atâta lume, că am crezut că au înviat şi morţii, bărbaţi, femei, bătrâni şi copii, o veselie generală, am plecat cu drapele roşii şi muzica la Vulcan. Ne-am întâlnit cu muncitorii din acea localitate. La Câmpia Surduc erau toţi muncitorii din Valea Jiului cu familiile lor, şi pe atunci erau în acea regiune 20.000 - 22.000 muncitori, peste tot la câmpie drapeluri roşii, coruri şi muzici, a fost o serbare pe care nu o pot uita niciodată, eram aşa de fericit, nici nu ştiu cum de nu am murit de fericire. De altfel, ar fi fost mai bine fiindcă nu aş fi văzut ce a urmat. În anul 1919 încep certuri şi în primul rând preşedintele cu vicepreşedintele pe chestiuni de naţionalitate, câţiva muncitori, după cum am arătat în altă parte, drept că ei nu erau vinovaţi, erau îndemnaţi de răufăcători sau instigatori. Au început să atace armata, au trecut repede şi aceasta am mai activat mai departe. Însă nu mai era aceeaşi însufleţire.

În anul 1920

Mişcarea din Lupeni şi din restul Văii iară a luat avânt, noi munceam din răsputeri pe terenul sindical şi politic al partidului socialist. E drept că erau foarte confuzi, noi toţi simpatizam cu mişcarea comunistă, toţi vedeam mântuirea poporului venind de la Moscova, însă eu nu m-am pentru comunism, pentru că nu eram în clar şi de aceea făceam mişcarea socialistă şi urmam mişcările comuniste care începuseră să iasă la suprafaţă şi în Valea Jiului mai puţin, şi alte oraşe mai mult, până la grevă. În timpul grevei generale şi cât noi am fost arestaţi au luat fiinţă sindicatele naţionale, aşa zise galbene, şi cu aceşti trădători am avut mult de lucru. Însă nu ne-am lăsat bătuţi.

După ce au fost puşi în libertate, am început munca de organizare, însă din cauza terorii şi din cauza greutăţii făcute de trădătorii de la sindicatele galbene, mişcarea sindicală era slabă, abia mai putea să reziste şi numai datorită faptului că noi, conducătorii, mai ales la Lupeni am fost la înălţime, am rămas pe poziţia noastră, am mai putut să susţinem mişcarea, şi la Lupeni mai era ceva, în restul Văii Jiului sindicatele erau numai de formă, îmi amintesc că la Aninoasa şi Petroşani erau numai vreo 20-30 membri, astfel a mers mişcarea până în anul 1926, când a venit tov.

Gherman ca secretar regional, el a avut mult de luptat, şi în special la Petroşani, fiindcă aci era centrul sindicatelor galbene, şi la sindicatul nostru erau stăpâni comuniştii şi a avut mult de luptat până a făcut curăţenie la sindicat.

Datorită faptului că tov.

Gherman a venit în Valea Jiului s-au putut pune din nou bazele mişcării şi au început să ia iarăşi din nou avânt şi a continuat până în anul 1929, când

vineri, 25 ianuarie 2013

au venit Munteanu şi Buciumeanu.

În anul 1930

Valea Jiului era din nou spre prăbuşire din cauza propagandei ce se ducea de la Lupeni, muncitorii erau zăpăciţi şi nu ştiau ce să facă, şi din acest an am fost ales secretar regional în regiunea Valea Jiului, nu voiam să primesc, fiindcă nu-mi plăcea să fiu salariatul mişcării, însă contra voinţei mele a trebuit să primesc fiindcă mişcarea era în pericol. Am luat sarcina şi răspunderea şi am stabilit sediul secretariatului la Petroşani, am recrutat pe toţi tovarăşii credincioşi din Valea Jiului în jurul sindicatelor şi în felul acesta am putut salva mişcarea. În anul 1930, toamna, a venit în ajutorul subsemnatului tov. Banciu I. tot ca secretar regional şi împreună şi cu concursul tovului Gherman de la centru, am reuşit să punem din nou bazele solide ale mişcării sindicale şi politice ale Partidului Social-Democrat.

Nu pot uita că tov. Banciu era o forţă de muncă, inteligent şi avea un talent şi ne înţelegeam de minune în chestiuni de mişcare, păcat că ne-a părăsit.

După plecarea lui tov. Banciu am rămas iarăşi singur până în luna Septembrie 1931, când împrejurările au pretins să vin la Bucureşti, şi secretariatul din Valea Jiului a fost încredinţat tov-ului Şoit.

La Bucureşti

Nu puteam şi nu pot să mă împac cu mişcarea din Capitală, mai bine zis pentru că nu există mişcare, eu care eram obişnuit să-mi petrec tot timpul la sindicate printre muncitori, fiindcă în Valea Jiului întotdeauna găseşti la sindicat 30-50 de tovarăşi, aci, la Bucureşti zadarnic am căutat sindicatele, să iau contact cu muncitorii că nu i-am găsit. Am avut deziluzii în ce priveşte mişcarea din Capitală. Să lăsăm acestea la o parte, fiindcă nu-i timpul oportun să vorbim despre aceasta.

Concluzii

De la anul 1914 subsemnatul am fost în serviciul clasei muncitoare până la anul 1918 clandestin şi de la acea dată pe faţă activ am fost în mişcare începând de la bărbat de încredere, preşedinte de sindicat, secretar regional şi în prezent preşedinte al Uniunii. În tot acest timp am dat pentru mişcare tot ce am avut, tinereţe, talentul, puterea mea de muncă şi capacitate, n-a existat şi nu există nimic mai presus decât mişcarea, familia mea are dreptul să mp tragă la răspundere, fiindcă pentru mişcarea i-am neglijat. În schimb, am avut posibilitatea să învăţ de pe urma mişcării şi sunt mândru că am putut eu, băiat de miner şi care am muncit de la etatea de 13 ani până la 34 ani la mină şi până în anul 1930 am făcut în timpul liber mişcare şi am putut să reprezint şi să apăr interesele muncitorilor minieri cu demnitate şi cinste.

Declar în acelaşi timp că nu mă voi despărţi de muncitorii mineri până la mormânt”.

(Din volumul Vă ordon: confiscaţi drapelul roşu!

Sindicatul social-democrat al minerilor lupeneni de la origini până în 1939. O reconstituire de Marian BOBOC, Editura MJM, Craiova 2012)