Ziarul Vaii Jiului - nr. 1158 - 14 martie 2013

CMYK

Ziar ul Vaii Jiului

Comentează subiectele zilei accesând site-ul

JOI

14 martie 2013

Răsărit: 06:41 Apus: 18:32

ZIARUL POPORULUI Citeşte şi dă mai departe!

Director: Cătălin DOCEA

)

Anul VI Nr. 1159 12 + 4 pagini Preţ: 1 LEU www.zvj.ro

Nu există lege împotriva ADEVĂRULUI!

Cotidian regional * * * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului * * * Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

R

Curs valutar: 1€ = 4,3837 lei 1$ = 3,3675 lei 1₤ = 5,0384 lei MARCĂ ÎNREGISTRATĂ

Primăria municipiului Petroşani anunţă că în data de 14.03.2013, între orele 16:00-17:00, şi în data de 15.03.2013, între orele 14:00-15:00, în municipiul Petroşani se va verifica sistemul de alarmare şi totodată se vor face măsurători de audibilitate a sirenelor cu specialişti de la INSEMEX Petroşani. În perioada menţionată sirenele vor funcţiona de mai multe ori câte 30 secunde - sunet continuu pentru a nu se confunda cu avertizările date pe timpul calamităţilor sau alarmei aeriene.

În Consiliul Local al municipiului Petroşani, vocea opoziţiei nu mai există. Să nu mai existe nici minte?

Social-democraţii n-au reacţionat public atunci când municipalitatea a făcut cadou încă două milioane de lei şmecherilor de la Kranz Eurocenter. Asta deşi Kranz-ul, tocmai pentru că municipalitatea nu are bani pentru Parâng, se obligase să producă fondurile necesare prin exploatarea instalaţiilor de pe domeniul schiabil.

Adică să nu mai ceară bani de la bugetul local şi să afecteze astfel derularea altor lucrări importante de investiţii de pe raza municipiului.

Perspectiva trecerii primarului Tiberiu Iacob-Ridzi la PNL (ceea ce, până la urmă, ar fi de bun augur pentru continuarea unor investiţii deja începute în municipiu şi zona turistică Parâng) a făcut ca singurul nucleu politic de opoziţie din Consiliul Local al municipiului Petroşani să fie reprezentat de consilierii

PSD. De dragul mai noilor săi prieteni, liberalii, primarul Iacob-Ridzi o susţine în continuare pe liberala Dorina Niţă pentru postul de viceprimar (deşi, din punct de vedere administrativ, doamna e inexistentă, având vizibilitate spre zero barat).

Asta cu toate că între clauzele „de obraz” ale trecerii Monicăi Iacob–Ridzi la PP-DD pentru candidatura la parlamentare a existat şi una care prevedea susţinerea lui Ion Toma, consilier local PP-DD, pentru funcţia de viceprimar.

Singurul care mai poate crede că Tiberiu Iacob-Ridzi va rămâne la PD-L este preşedintele judeţean Gligor, eşuat lamentabil la recenta întâlnire cu electoratul. În rest, de la mic la mare, toată lumea ştie (cum chiar preşedintele Moloţ a anunţat la o şedintă restrânsă de partid derulată acum ceva vreme chiar în Primăria municipiului Petroşani) că primarul Iacob– Ridzi repetă mai pe ascuns, în faţa oglinzii, imnul PNL. Câteva strofe ştie deja şi soţia sa, deputat de la Tirici până-n capătul Aninoasei. Asta fiindcă nu se ştie când, din raţiuni de reorientare politică, şi dumneaei va trebui să se coafeze potrivit pentru a nu face notă discordantă în fotografii cu chelia lui Alin Simota şi kilogramele lipsă ale lui Costel Avram.

N-are curaj să se jure vreun liberal, ori chiar preşedintele Moloţ (eventual pe oile alea pe care nu le mai are), că nu e fix cum scrie mai sus.

Revenind în opoziţie, cum îi stă bine oricărui organ de presă care se respectă, încercăm să argumentăm de ce opoziţia firavă din legislativul local, rămasă fără prea mulţi piloni, n-are nici minte.

Scriam, nu cu foarte multă vreme în urmă, că – la şedinţa din luna februarie 2013 - pesediştii n-au fost de acord cu direcţionarea de fonduri spre masivul Parâng. Asta deşi, în 2010 şi 2011, aceiaşi pesedişti conduşi de acelaşi Ioan Rus au votat contractarea de finanţari rambursabile pentru realizarea unor obiective de investiţii. Nici măcar după respectivul articol, social-democraţi din consiliul local n-au fost în stare să explice de ce, după ce iniţial au aprobat să se aducă bani, n-au mai fost de acord cu distribuirea lor inclusiv pentru Parâng.

La fel, la începutul acestui an, social-democraţilor nu li s-a auzit vocea când, prin contractul de asociere cu Kranz Eurocenter SRL Piteşti, instalaţiile din Parâng (realizate pe bani grei de la bugetul naţional) au fost făcute cadou unei societăţi private. Iar ăia de la Kranz Eurocenter, treziţi cu tiparniţa de bani în ogradă, ne-au dovedit repede cât de tare îi doare în dos: parte din angajaţii de la telescaun au fost puşi pe liber, ceilalţi lucrează la negru, iar instalaţiile funcţionează ilegal (neexistând, aşa cum aţi putut citi chiar ieri, personal angajat legal care să le manevreze).

Doamne-fereşte de vreun accident, că umple Parchetul vreo trei celule de la Aiud în regim de

urgenţă!

Despre social-democraţii din Consiliul Local al municipiului Petroşani se poate spune fie că nu au coloană vertebrală, ca să zică răspicat lucrurilor pe nume, fie că nu au minte. Rămân, personal, la impresia că le lipseşte mai mult mintea decât coloana.

Pentru că, dacă ar fi avut minte, ar fi ieşit în faţa opiniei publice şi ar fi spus că nu au fost de acord cu direcţionarea a încă 2 milioane de lei noi către Parâng (nu transcriem suma în lei vechi ca să nu vi se facă rău) din simplul motiv că există un contract O-N-E-R-O-S de asociere cu Kranz Eurocenter SRL Piteşti. Care contract spune, negru pe alb, că piteştenii s-au obligat să facă bani din instalaţiile din Parâng. Iar administraţia, din cota de profit (88,76%) care îi revine, se obligă să plătească investiţiile pentru dezvoltarea domeniului schiabil.

Păi, dacă au vrut instalaţiile în administrare, cei de la Kranz să pună mâna pe muncă, să nu ţină oamenii la negru, ci să-i angajeze (cum scrie în anexa privind personalul şi cheltuielile aferente), să facă Parângul atractiv şi să aducă astfel fonduri din tot universul, dacă e nevoie, în interesul asocierii cu municipalitatea.

Concluzionând (ca să priceapă şi pesediştii, şi poporul, şi şmecherii de la Kranz), treaba stă astfel: dezvoltarea Parângului este o prioritate. Drept urmare, pentru că municipiul Petroşani se află în imposibilitatea „de a asigura operarea, întreţinerea şi administrarea domeniului schiabil Parâng cu resurse materiale” (am citat din contractul de asociere în participaţiune dintre municipiul Petroşani şi Kranz Eurocenter SRL), o firmă privată s-a obligat să facă bani din Parâng pentru municipalitate, adică pentru fiecare dintre noi. Iar pesediştii, ca şi alţi consilieri locali, să caşte ochii când votează ceva şi să nu mai doarmă-n păpuşoi privind cum Kranz-ul a luat instalaţiile, pune mâna pe încasări şi, pe lângă toate astea, mai şi primeşte încă 2 milioane de lei „de încurajare”.

Cătălin DOCEA

Ziarul Vãii Jiului

2 ACTUALITATE Astăzi şi mâine, când auziţi sirenele,

joi, 14 martie 2013

vineri va fi acelaşi lucru între orele 14:00-15:00.

Acest lucru se face la cererea ISU Hunedoara-Deva, dar şi din dorinţa noastră de a îmbunătăţi sistemul de alarmare care este, totuşi, de foarte mult timp”.

Cetăţeni, nu intraţi în panică!

Primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a anunţat printr-o conferinţă de presă că astăzi, 14 martie, între orele 16:00-17:00, şi mâine, 15 martie, între orele 14:00-15:00, în municipiul Petroşani se va verifica sistemul de alarmare. De aceea, cetăţenii municipiului sunt avertizaţi să nu se panicheze.

Sirenele la control

„Totodată, se vor face şi măsurători de audibilitate a sirenelor cu specialişti de la INSEMEX Petroşani, această instituţie fiind atestată să facă aceste măsurători. În perioada anunţată, sirenele vor funcţiona de mai multe

ori câte 30 de secunde (sunet continuu), pentru a nu se confunda cu avertizările date pe timpul calamităţilor sau alarmei aeriene”, a declarat primarul Tiberiu Iacob-Ridzi.

Ioan Bunea, inspector protecţie civilă în cadrul Primăriei Petroşani, l-a completat pe primar: „Mâine (azi - n.r.) se va face o verificare a sistemului de alarmare a municipiului Petroşani, care constă în cele 8 sirene electrice şi sirena electronică care e montată pe primărie. Între orele 16:00-17:00 se va pune în funcţiune, de mai multe ori, câte 30 de secunde, fiecare sirenă. Cu această ocazie se fac măsurători de audibilitate, pentru a se determina raza de acţiune a undei sonore, care, conform legii în vigoare, trebuie să depăşească 600 decibeli.

Dacă nu terminăm mâine, atunci şi

Încă o alarmă electronică

Pe lângă sirene, Petroşaniul are patru adăposturi, pentru cei care ar conduce acţiunile de apărare a municipiului în caz de război. Cel puţin aşa susţine Ioan Bunea. În caz de război, Doamne fereşte!, toate subsolurile blocurilor şi clădirilor pot fi amenajate ca adăposturi pentru populaţie în caz de atac aerian. Sperăm să nu fie cazul niciodată, dar e bine să ştim toate aceste amănunte. „Condiţionalitatea ca sirenele electrice să le asigurăm la două-trei surse de energie este foarte costisitoare.

De aceea preferăm să cumpărăm încă

o sirenă electronică, care are, la rândul ei, două surse şi putem asigura încă o sursă printr-un generator.

Sirenele electronice funcţionează la 220 V, sirenele electrice funcţionează la 380 V, iar un generator de 380 V e foarte costisitor. În mod normal, aceste sirene se folosesc la calamităţi naturale şi la atacuri aeriene în vreme de război. Din punct de vedere legal, primarul este singurul care poate să dea ordin ca aceste sirene să fie puse în funcţiune. În caz de atac aerian la Petroşani avem şi câteva adăposturi. În cazul decretării stării de urgenţă sau de asediu există şi planul naţional, prin care toate subsolurile sunt luate în evidenţă şi pot fi amenajate ca adăposturi. Noi avem 4 adăposturi pentru acţiunile de conducere, dar, în momentul în care ar trebui, putem amenaja rapid şi adăposturi pentru populaţie”, a mai declarat, pentru ZVJ, Ioan Bunea, la finalul conferinţei de presă.

Corneliu BRAN

Lupeni

Azi sau mâine vine din nou iarna?

Reţinuţi pentru comiterea mai multor furturi de cablu telefonic

Cod galben de vânt şi ninsoare

Poliţia Lupeni a identificat ieri 4 tineri care au furat, în repetate rânduri, cabluri telefonice.

Acţiunea poliţiei i-a identificat pe Marin (22 de ani), Bogdan (25 de ani), David (22 de ani) şi Cosmin (de 26 de ani), toţi din Lupeni, fără ocupaţie, dar care îşi găsiseră de lucru furând cabluri. În perioada 8–12 martie 2013, cei 4 au comis 11 furturi şi două tentative de furt de cabluri telefonice de pe faţadele mai multor imobile situate pe raza municipiului Lupeni, creând un prejudiciu de peste 11.340 lei.

Suspecţii au fost reţinuţi pe bază de ordonanţă de reţinere pentru 24 de ore, urmând a fi prezentaţi instanţei de judecată în vederea emiterii mandatului de arestare.

Alina PIPAN

Sperăm că nu v-aţi pus hainele groase la naftalină. Administraţia Naţională de Meteorologie a emis o avertizare cod galben de precipitaţii abundente, intensificări de vânt, ninsori viscolite, valabilă astăzi şi mâine în mai multe judeţe din ţară, dar şi în judeţul Hunedoara. Potrivit ANM, în cursul zilei de astăzi, începând de la ora 12.00, în 27 de judeţe din vestul, centrul şi nordul ţării vor fi precipitaţii sub formă de ploaie. Ploaia se va transforma în lapoviţă şi ninsoare în noaptea de joi spre vineri. Cantităţile de apă vor depăşi 20-25 de litri pe metru pătrat şi, izolat, îndeosebi în zona montană, unde va ninge, 50 de litri pe metru pătrat. Vântul va avea intensificări cu viteze la rafală de 5570 de kilometri pe oră şi peste 80-90 de kilometri pe oră la munte, iar ninsoarea va fi viscolită. (Alina PIPAN)

După 4 ani de cercetare,

Săltat şi dus la puşcărie Bogdan, un bărbat de 29 de ani, care locuia la Petroşani, a fost ridicat ieri de poliţie pentru a fi depus la penitenciar, unde va începe să-şi plătească pedeapsa de a fi lovit, cu intenţia de a omorî, un amic, în urmă vreo 4 ani. Poliţiştii din cadrul Biroului Investigaţii Criminale Petroșani l-au depistat pe bărbatul pe numele căruia Tribunalul Hune-

doara emisese un mandat de executare a pedepsei închisorii la 11 martie 2013, fiind condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 11 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor calificat. Fapta a fost comisă în data 13.12.2009, când tânărul a lovit cu un corp dur, în zona capului, o altă persoană, pe fondul consumului de alcool, punându-i în pericol viaţa.

Persoana privată de libertate a fost depusă în penitenciar, în vederea executării pedepsei. (Alina PIPAN)

S.C. Centrul de Calcul INFO’ 98 S.A. Petroşani

Petroşani, 332015, jud. Hunedoara, str. Timişoarei, nr. 2, tel. +40372 904 652, tel/fax +40254 541 330 ORC: J20/408/1999 CUI: RO11751623 e-mail: office@info98.ro www.info98.ro

SC CENTRUL DE CALCUL INFO ’98 SA, societate cu o experienţă de peste 35 de ani în domeniul informatic, oferă:

CURSUL DE INIŢIERE pentru OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE (COD COR 351101) Cursul are o durată de 72 de ore, se desfăşoară pe parcursul a 6 săptămâni, dintre care un număr de 54 de ore sunt de practică pe calculator.

Preţul cursului este de 350 lei şi se poate acorda o reducere de până la 10% pentru grupurile organizate care vin din partea unei singure unităţi economice.

Preţul include TVA.

IMPORTANT!!!

Se eliberează diplome recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Persoana de contact: ing. Manuela Popescu Telefon: 0254.546071, 0731.010762

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE 3

joi, 14 martie 2013

Să-şi fi vândut Gheorghe Roman mândreţea de chioşc?

Pare-se că, după ultimele ştiri care circulă prin Pasul Vâlcan, domnul ing.

Gheorghe Roman ar fi abandonat ideea lansării domniei sale în comerţul cu ceai fierbinte şi vin fiert.

La concluzia aceasta

au ajuns căbănuţarii după ce au auzit că proiectantul preferat de primărie ar fi vândut de acum devenit celebrul chioşc aflat la nici o sută de metri de staţia de întoarcere a telegondolei. Acum vreo două săptămâni, organizatorul unei cupe de schi s-a dus la inginer cu rugămintea de a-i închiria, pentru câteva ore, chioşcul pe care, atunci când s-a apucat de el, protejatul l-a executat călcând în picioare tot ce e lege în materie de construcţii.

Nu pot,

pentru că l-am vândut. Asta se vorbeşte că i-ar fi răspuns barbă albă celui care a venit cu

15 martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, rugămintea. Acum, nu se poate şti exact.

O fi spus aşa, doar ca să scape de respectivul, sau chiar l-a vândut unui barosan din Uricani? Cineva din Pas îşi dădea cu părerea că, probabil, exact suma de bani luată pe chioşc i-ar fi lipsit, ca să pună pe picioare castelul. Asta dacă nu cumva îşi va face un chioşc asemănător vizavi de cel cu cântec.

Gheorghe OLTEANU

La Uricani

Sărbătorită şi la Petroşani

Cu prilejul Zilei Maghiarilor de Pretutindeni va sosi la Petroşani o delegaţie din Varpalota, care se va întâlni cu primarul municipiului, Tiberiu IacobRidzi. Cu această ocazie se va semna şi colaborarea pe 2013 dintre cele oraşe înfrăţite.

De la Eduard Wersanski, consilierul primarului Tiberiu Iacob-Ridzi, am aflat programul zilei de 15 martie, recunoscută ca Ziua Maghiarilor de Pretutindeni: „Vineri avem o vizită de la Varpalota, e vorba de secretarul Primăriei oraşului Varpalota, Sandor Tomas, care va veni ca să fie prezent la manifestările legate de ziua de 15 martie. La ora 9:30 la primărie, dl. Sandor Tomas se va întâlni cu primarul municipiului Petroşani, Tiberiu apă din conducta Iacob-Ridzi. În cadrul întâlnirii se va semna colaborarea pe anul care traversează 2013 între cele două oraşe înfrăţite. Această colaborare a fost strada sub aprobată şi în şedinţa de Consiliu Local Petroşani din februarie pătura de asfalt. Pe aici a.c. După-amiază comunitatea maghiară organizează la Biserica Unitariană o serbare cu ocazia Zilei Internaţionale a Maghiarilor se scurgea de Pretutindeni. Noi i-am invitat şi pe cei din cadrul Consulatului pârâul Maghiar Cluj, dar nu ştiu dacă vor veni, deoarece n-am primit Şerponi. Priîncă o confirmare. Vor fi însă destule personalităţi din cadrul conmarul Dănuţ ducerii UDMR din judeţ şi din Valea Jiului, plus foarte mulţi alţi Buhăescu oameni politici de la mai multe partide politice, tot din judeţ şi spune că în din Valea Jiului”. unele cazuri Corneliu BRAN distrugerile de acest fel au ca motiv şi furturile de fier vechi. A verificat personal situaţia, de care nu ştia până la sesizarea din partea redacţiei noastre, şi şi-a dat seama de gravitatea situaţiei. „Acolo era un stâlp de iluminat, vechi, ce nu mai funcţiona. Cel mai probabil au săpat să ia cablurile din fostul stâlp. Îmi spunea Mitică Panţu că l-a văzut într-o zi pe unul, Şuntai, cu material feros, de acolo l-o fi luat, nu ştiu. Va trebui să intervenim acolo, din fericire infrastructura drumului nu este afectată”, spune primarul.

Oricum, până la reabilitările programate, locul respectiv trebuie semnalizat, pentru că, seara, drumul nefiind luminat, se pot întâmpla accidente.

Pe strada respectivă este situată atât o şcoală generală cât şi fostul sediu al SC Goscomloc SA. Alina PIPAN

Strada Sterminos o ia la vale Pe strada Sterminos din Uricani, cea care face legătura dintre oraş şi centură, situată puţin mai departe de şcoală, pământul se surpă.

Problemele sunt pe partea care dă spre malul Jiului. În dreptul unui podeţ, unde este şi o conductă de scurgere, asfaltul s-a deteriorat vizibil pe o porţiune de mai mult de un metru. Este evident că structura străzii poate fi afectată.

Alunecările de pământ, care modifică infrastructura, nu se întâmplă doar spre interiorul străzii, dar şi în lungul malului, semn că aici va fi nevoie de o intervenţie imediată, pentru a nu asista la o distrugere lentă, dar totală a

suprafeţei străzii. Surparea străzii poate fi rezultatul scurgerilor de

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

4 SPORT

joi, 14 martie 2013

Lupte

CSŞ Petroşani e pe val

S-a deschis

Biroul de mediator

TOMESCU DUMITRU DANIEL Oferim: - şedinţe de informare privind medierea - activităţi de pre-mediere - activităţi de mediere Atenţie! Începând cu data de 15.02.2013, medierea este o procedură prealabilă obligatorie în cazul diferitelor litigii.

Ne găsiţi în Petroşani, str. Anghel Saligny, nr. 12A, jud. Hunedoara Contact tel./fax: 0254 540041 mobil: 0732 773755

Majoritatea luptătorilor cadeţi cu pretenţii de la cluburile din Deva, Hunedoara şi Petroşani au obţinut biletele pentru etapa finală a Campionatelor Naţionale Şcolare. Sportivii din judeţ au dreptul să lupte pentru medaliile naţionale, ca urmare a clasării în „top trei” la etapa zonală a competiţiei, derulată la Timişoara.

La competiţia de la Timişoara au participat sportivi de la cluburi din zona de centru-vest, aceasta fiind cea mai puternică zonă din ţară. Etapa finală a Campionatelor Naţionale Şcolare rezervate cadeţilor se va desfăşura în luna mai, la Tg. Secuiesc. La această categorie de vârstă au dreptul să participe sportivi născuţi în 1996 şi 1997 sau în 1998, dar numai dacă au acor-

dul părinţilor.

Secţia de lupte a CSŞ Petroşani coordonată de antrenorii Gheorghe Răducu şi Cristian Popa a avut cel mai bun procent de calificaţi dintre cele trei cluburi din judeţ. Ca dovadă, 14 dintre cei 16 luptători cadeţi ai clubului din Valea Jiului participanţi la „zona” de la Timişoara au reuşit să se claseze pe podium şi să acceadă la turneul final.

Cele mai bune rezultate le-au obţinut Dănuţ Feraru, Vasile Chivari, Nicolae Furdui, Alexandra Ozarchevici, Ana Maia Vasile şi Diana Opu, care s-au clasat pe locul întâi la categoriile lor de greutate.

Geandani Neacşu şi Petre Heresteşan s-au situat pe locul doi, în timp ce Ionuţ Borbely, Ioan Furdui, Bogdan Ignaţ, Bianca Titianu, Loredana Pârva şi Bianca Covaci au obţinut calificarea

Tir cu arcul

Fotbal

prin clasarea pe poziţia a treia. „Sportivii noştri s-au prezentat bine, iar rezultatele sunt mulţumitoare, având în vedere că cinci dintre calificaţi sunt debutanţi la nivel de cadeţi.

Obiectivul nostru este ca măcar jumătate dintre cei 14 ajunşi la etapa finală să urce pe podium. Ar fi o performanţă mai bună decât anul trecut, când, din 10 calificaţi, 4 au obţinut medalii, una de aur, una de argint şi două de bronz”, a declarat Gheorghe Răducu, antrenor la CSŞ Petroşani.

Amical de lux pentru hunedoreni Campioni şi la grupele mici Nevoită să stea şi în runda secundă a returului, din cauza numărului impar de echipe din seria a V-a a Ligii a III-a, FC Hunedoara, lidera clasamentului, şi-a perfectat un amical puternic.

Negru-albaştrii au schimbat adversarul modest pe care îl găsiseră iniţial pentru amicalul din acest final de săptămână cu unul mai de „frunce”. În locul partidei cu CSO Cugir, lidera Ligii a IV-a din judeţul Alba, trupa antrenată de Marius Opric va juca un meci în

ÎN LUNA FEBRUARIE

www.zvj.ro

compania mult mai puternicei ACS Poli Timişoara, grupare ce ocupă locul doi (promovabil) în eşalonul secund. Meciul se va desfăşura sâmbătă, de la ora 11:00, pe unul dintre terenurile din complexul sportiv „Dan Păltinişanu” din Timişoara. În prima rundă a primăverii, bănăţenii, care ocupă locul doi în eşalonul secund, au fost învinşi în deplasare de UTA Arad, în vreme ce hunedorenii au câştigat la masa verde cu defuncta echipă Jiul Petroşani.

Meciul cu Poli va fi al nouălea amical al perioadei precompetiţionale pentru hunedoreni şi pică perfect înainte de duelul programat în runda a III-a a returului, în deplasare, cu rivala Olimpia Satu Mare.

După cum v-am informat, arcaşii de la SCM Deva, proveniţi de la Minerul Aninoasa, au fost „stăpânii ţintelor” şi la Campionatele Naţionale de tir cu arcul rezervate juniorilor III şi copiilor, desfăşurate la Rădăuţi. Întrucât Sebastian Trestian s-a impus la juniori III, iar Eduard Miklos a triumfat la categoria copii, sportivii antrenaţi de Viorel Hăbian şi Gigi Puşcă au cucerit ambele titluri de campioni naţionali la individual băieţii. Arcaşii hunedoreni s-au dovedit cei mai competitivi şi în concursul echipelor de la categoria copii, obţinând titlul de campioni naţionali în formula Eduard Miklos, Octavian Fogel şi Alexandru Mirca. La individual copii, Octavian Fogel s-a situat pe locul patru, iar Alexandru Mirca a ocupat locul VIII. Arcaşii de la SCM Deva sunt multiplii campioni naţionali ai României la seniori/senioare, juniori I şi II sau cadeţi, iar cei de la grupele mici le calcă pe urme prin aceste rezultate.

Ziarul Vãii Jiului

SPORT 5

joi, 14 martie 2013

Noutăţi organizatorice

Patru serii de 18 echipe în Liga a III-a şi două de 14 în Liga a II-a!

Dispare licenţa pentru cel de-al doilea eşalon

Conform hotărârii luate în şedinţa Comitetului Executiv de la începutul săptămânii, modificări vor avea loc la Liga a II-a şi a III-a doar din sezonul viitor, urmând ca până în vara anului 2016 numărul echipelor să scadă treptat.

Astfel, pentru sezonul 2013-2014 şi celelalte trei sezoane de după acesta s-a decis un sistem competiţional după cum urmează:

Şcolit de petroşeneanul Ilie Botezatu

Sezonul 2013-2014: Liga a II-a - 2 serii a câte 14 echipe; Liga a III-a - 4 serii a câte 18 echipe. Sezonul 2014-2015: Liga a II-a - 2 serii a câte 12 echipe; Liga a III-a - 4 serii a câte 16 echipe.

Sezonul 2015-2016: Liga a II-a - 2 serii a câte 10 echipe; Liga a III-a - 4 serii a câte 16 echipe. Sezonul 2016-2017: Liga a II-a - o serie cu 18 echipe; Liga a III-a - 3 serii a câte 18 echipe. În noul format de două serii cu 14 echipe, Liga a II-a va începe pe 7 septembrie, ultima etapă a turului, a 13-a, fiind programată pe 30 noiembrie. Întrecerea va fi reluată cu etapa a 14-a, pe 8 martie 2014, încheindu-se în ziua de 31 mai 2014. În schimb, Liga a III-a vine cu o premieră, născută din mărirea numărului de echipe coroborată cu reducerea numărului de serii.

Astfel, al treilea eşalon va porni la drum în ziua de 16 august, ultima etapă a turu-

Pagini realizate de Loredana JUGLEA

lui, a 17-a, urmând să se desfăşoare pe 29 noiembrie. O săptămână mai târziu, pe 6 decembrie, este programată prima etapă a returului. Cea de-a doua parte a campionatului va începe la 7 martie 2013, ultima etapă, a 34-a, fiind prevăzută a se disputa pe 30 mai 2014. Una dintre cele mai importante decizii privind fotbalul din al doilea eşalon a fost cea a renunţării la obligativitatea licenţei pentru sezonul viitor al Ligii a II-a. Articolul 39.1. b) spune acum că „pentru sezonul competiţional 2013-2014, cluburile participante la campionatul Ligii a 2-a nu vor trebui să deţină licenţă. Referitor la grupările din Liga a 2-a, care vor avea dreptul de participare în campionatul Ligii I, ediţia 2013-2014, pe baza meritului sportiv, ele vor trebui să deţină licenţă de Liga I”.

Eduard Pap a părăsit Vasluiul lui Danciu

După mai multe “peripeţii” tânărul goalkeeper de la Jimbolia a fost prezentat oficial de către ACS Poli.

Eduard Pap (18 ani) a semnat cu clubul timişorean din Liga a II-a până în vară, sub formă de împrumut, apoi există posibilitatea prelungirii înţelegerii pe încă trei ani de zile. Eduard Pap a fost în ultima perioadă în vizorul mai multor grupări din România şi din afara ţării. Ultima dată el s-a pregătit

cu Vasluiul după ce venise iniţial chiar la Timişoara. “Sunt foarte mulţumit că am ajuns aici, sper să confirm şi din vară să semnăm al doilea contract, pe trei ani. Eu îmi doresc să joc la Poli, am ales cu inima şi vreau să ajut echipa la promovarea în Liga I. Au fost unele neclarităţi. La Vaslui nu am rămas pentru că nu am fost mulţumit de ce era acolo. Pentru mine sunt condiţii mai bune aici”, a spus Pap.

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

6 ACTUALITATE

joi, 14 martie 2013

Ochit şi lovit

Doi jandarmi lupeneni - primii la un concurs militar-aplicativ Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Hunedoara a organizat ieri concursul militar-aplicativ „Cupa Jandarmului Operativ”. Jandarmii au parcurs patru probe, una teoretică şi trei practice. Ca patrioţi locali nu putem decât să ne mândrim că doi dintre cei mai buni jandarmi sunt din Lupeni.

La competiţie s-au înscris 22 de jandarmi din structurile operative ale Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Hunedoara. Cele patru probe de foc au fost: verificarea cunoştinţelor teoretice; o probă practică de intervenţie profesională, care a constat în soluţionarea unei situaţii operative; o probă de rezistenţă fizică, care a constat în parcurgerea unui traseu, în teren variat, cu lungimea de 2 km; o probă de tragere cu armamentul din dotare.

La finalul concursului, pe baza punctajului cu-

mulat de la fiecare probă, au fost stabiliţi următorii câştigători: locul I - plutonier Lucian Moldovan, din cadrul Detaşamentului 3 Jandarmi Lupeni; locul al II-lea - plutonier Silviu Negru, din cadrul Detaşamentului 3 Jandarmi Lupeni; locul al III-lea - plutonier Marian Bîc, din cadrul Detaşamentului 1 Jandarmi Mobil.

Ocupanţii primelor trei locuri au fost premiaţi într-un cadru festiv de inspectorul şef al IJJ Hunedoara, general de brigadă Viorel Sălan, cu diplome, cupe şi echipament sportiv.

Câştigătorul competiţiei, plutonierul Lucian Moldovan , va reprezenta Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Hunedoara la faza superioară organizată în perioada următoare la nivelul Jandarmeriei Române.

Concursul militar-aplicativ „Cupa Jandarmului Operativ” face parte din manifestările sportive care premergătoare Zilei Jandarmeriei Române, sărbătorită la 3 aprilie.

Alina PIPAN

Exact ca în urmă cu doi ani,

Centura Lupeniului, reabilitată ori ba, este în deficit de capace de canal Prin proiectul „Reabilitare şi modernizare străzi urbane, poduri şi şosea de centură în municipiul Lupeni, judeţul Hunedoara”, cu o valoare totală de 18. 128. 521,63 lei, Viva Construct a câştigat licitaţia pentru reabilitarea unor drumuri din Lupeni, inclusiv centura. După atâta trudă pentru ca centura să arate cât de cât mai bine, abia dacă se poate circula pe ea, din cauza faptului că este plină de guri de canale descoperite.

www.zvj.ro

Lucrările reabilitare prin proiecte cuprind 13 străzi, respectiv Mierleasa (1529 metri), Tusu (150 metri), centura municipiului Lupeni (1800 metri), 1 Mai (128,67 metri), A. Iancu (490 metri), N. Gociu (220 metri), Revoluţiei (691,21 metri), Gavruţă (700 metri), Tineretului (500 metri), Caragiale (326,12 metri), Stadionului (830 metri), Viitorului (245,57 metri), Bărbăteni (350,09 metri) şi două poduri, unul de 40 de metri şi altul de 42,50 metri. Nu sunt toate finalizate.

Dimpotrivă, pe strada Tusu a fost belea mare cu lucrările, pentru că ele au fost abandonate în octombrie 2012 într-un stadiu incipient, făcând practic imposibil traficul în zonă.

Pe centură este asfalt proaspăt.

Mai trebuie aduse la nivel găurile de canal, deci lucrarea nu este finalizată. Nu numai asta ar fi problema.

Găurile de canal sunt lipsă peste tot şi sunt semnalizate cu arbuşti, aruncaţi în canal pentru a evita accidentele de tot felul. De când este reabilitată, cu toate capacele de canal lipsă, se circulă mai bine decât prin oraş pentru că se ocolesc gropile monstruoase pe care în oraş le întâlneşti la tot pasul.

S-ar circula şi mai bine dacă şi lăţimea centurii ar corespunde standardelor. Dar de o parte şi alta a centurii sunt construite zeci de garaje, unde oameni desfăşoară tot felul de activităţi, deci este aglomeraţie destul de mare în zonă. Centura este, practic, o stradă îngustă, cu o bandă, nesemnalizată corespunzător, cu capace de canal lipsă. Aspect detestabil pentru şoferii de camioane şi basculante care trec pe aici. Sunt zeci de garaje pe margine, construcţii vechi din tablă sau scânduri. Ele ocupă practic fiecare metru pătrat de pe marginea centurii. Înghesuite unul în celălalt, garajele dau impresia unei străzi de colonie.

Alina PIPAN

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE 7

joi, 14 martie 2013

Şantierul din cartierul vulcănean Dallas,

La o zi după...

Ieri, pe şantierul din cartierul vulcănean Micro 3 B, doar câteva candele care ardeau la câţiva paşi de locul în care s-a întâmplat nenorocirea şi panglica care delimitează perimetrul acestuia mai aminteau de tragedia petrecută în după amiaza zilei de marţi, 12 martie.

Candelele ardeau pe

treptele scării care face legătura între partea de jos a străzii Traian şi cea din Dallas. Erau puse la nici o jumătate de metru de locul pe care paramedicii s-au străduit din răsputeri să-l readucă la viaţă pe bărbatul de 47 de ani. În rest, ţipenie de lucrător în această parte a şantierului. Chiar şi excavatorul aflat, marţi, lângă şanţul care se surpase fusese luat de acolo.

Se lucra,

în schimb, în spatele blocului 2 de pe Traian şi un pic mai sus, pe strada Mihai Eminescu.

Muncitorii erau echipaţi ca la carte. Toţi purtau cască şi, peste salopete, aveau vestă reflectorizantă. "Le-am avut şi ieri" (marţi – n.r.), îmi spune unul dintre ei, când mi-am exprimat mirarea. Se pare, din câte mi-a fost să aud din altă parte, că accidentul de muncă i-a cam pus pe jar pe şefii de la Hidroconstrucţia Argeş. Miercuri dimineaţă, imediat ce au ajuns la barăcile pe care Hidroconstrucţia Cluj şi le-a amenajat în apropierea barierei de pe drumul care duce la mina Vulcan, muncitorii argeşeni ar fi fost puşi să-şi semneze fişele de protecţie a muncii.

0726 669 060

Până la unsprezece

nimeni de la ITM şi nici de la vreo altă autoritate nu sosise ca să investigheze modul în care s-a produs accidentul de muncă. Asta am aflat de la domnul care, marţi, numai că nu plângea văzându-l pe omul lui întins şi fără suflare. Am bănuit de atunci că era şef de echipă sau maistru şi nu m-am înşelat. Fiindcă chiar cu apelativul de şefu' i s-a adresat un muncitor atunci când a avut nevoie de ajutorul excavatorului, ca să ridice puţin tubul metalic de protecţie în care urma să fie introdusă conducta de 350 mm de canalizare.

"Dar aici, la şanţul

acesta, nu e obligatoriu să fie montaţi parapeţi protectori?", l-am întrebat pe dumnealui.

"Nu, mi-a zis şefu', pentru că e adânc numai de 1,8 metri", mi-a răspuns. "Da, dincolo era de trei metri", a recunoscut, apoi, el. "Dacă nu mai mult", am îndrăznit să-l completez. După care l-am întrebat ceea ce auzisem cu o zi înainte. Dacă oamenii aceştia sunt, într-adevăr, în şomaj tehnic şi plătiţi cu 75 la sută din salariu? Da, mi s-a confirmat, dar se lucrează numai patru ore pe zi. Oare?

Mulţi, dar foarte mulţi dintre cei care au văzut sau au auzit despre cele întâmplate se miră cum de marginile şanţului nu au fost asigurate cu panouri ori cu laţuri de scândură? Cum de cei doi muncitori, care aveau o vârstă, au acceptat să coboare la trei metri în pământul galben care, îmbibat cu apă cum era, se putea surpa în orice moment? Ancheta va face, desigur, lumină în acest caz, dar tare mi-e că, la fel ca şi în alte cazuri, tot morţii - Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească! - ale căror soţii au ajuns la

Petroşani, ca să-i ia acasă, vor fi găsiţi vinovaţi.

Nea Marin Lazăr,

a cărui casă e pe strada Fântânelor, şi-a amintit că exact la fel procedau şi muncitorii care au introdus conductele de canalizare pe străzile cu case din Cocoşvar. Şanţurile săpate tot la trei metri în jos nu erau deloc asigurate pe laterale, iar lucrătorul care intra să cupleze conductele la capete acţiona ca un acrobat. Executa lucrarea rapid de tot, apoi, ţuşti, ieşea afară. Pericolul de surpare exista şi atunci, dar era puţin mai mic. Asta, fiindcă pământul de pe străzile din Cocoşvar este plin cu piatră. În timp ce, acela de pe dealul din Dallas e numai lut. Şi, din păcate, după cum s-a văzut, nu i-a trebuit mult să se ducă la vale şi să ia cu el două vieţi omeneşti...

Gheorghe OLTEANU

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

8 SOCIAL

joi, 14 martie 2013

Ajutaţi la strângerea de semnături pentru încetarea discriminării copiilor cu dizabilităţi

Dacă neşansa te-ar pune mâine într-un scaun cu rotile, ştii care ar fi şansa ta la independenţă socială?

Coaliţia „O Singură Voce pentru Dizabilitate” (OSVD) a lansat luni campania naţională „O Singură Voce pentru Dizabilitate”.

Cu toate că o familie din 45 are un copil cu dizabilităţi, statul întoarce sistemul împotriva lor. Dacă nu produci, eşti inutil, deci statul nu cheltuieşte decât pentru supravieţuirea ta.

Această stare de fapt trebuie să se schimbe. Campania îşi propune să creeze premisele necesare schimbării cadrului legal privind drepturile copiilor cu dizabilități în România şi să atragă atenţia asupra abuzurilor şi discriminării copiilor cu dizabilităţi din ţara noastră. Participaţi la marşul organizat la 21 martie, la Petroşani, ajutorul vostru poate schimba România!

Copii fără drepturi

Situaţia persoanelor cu handicap ne priveşte, pentru că mâine, oricare dintre noi, putem ajunge în aceeaşi postură. Un accident vascular, un accident de maşină, un accident de schi ne pot pune la pământ. Iar de acolo nu ne mai ridică nimeni, pentru că autorităţile nu vor să întindă o mână acestei categorii de oameni cu dizabilităţi. Îţi pun eticheta de handicapat, de parcă ar fi o condamnare penală, şi te lasă să te chinui până la moarte. Nu exagerăm cu nimic, este un adevăr, şi avem ca probă legea românească discriminatorie. În România trăiesc 700.000 de oameni cu dizabilităţi. Unii au nevoie de asistent personal, alţii învaţă să se descurce singuri. Însă statul nu-i ajută decât cu o indemnizaţie ridicolă, care îi ţine în viaţă. Liviu Corseanchi este preşedintele Organizaţiei Down Valea Jiului, are un copil cu sindrom Down şi ştie exact prin ce încercări şi umilinţe trec aceşti copii care, în loc să ajungă adulţi independenţi, sunt menţinuţi la starea de incapabil, inapt, inadaptat, tolerat. „Încă de când se naşte cu un handicap anume, un copil cu dizabilităţi trebuie să intre în mod real în grija statului.

Nu doar să fie o cifră într-o statistică.

Fiecare copil cu dizabilităţi are nevoie de ajutor specializat, de tratament, kinetoterapie, logopedie, şi alte terapii, potrivite dizabilităţii, care să-i ajute să evolueze şi să le aducă o anumită independenţă. În ţările europene autorităţile ştiu exact câte cazuri de copii cu dizabilităţi au, şi pregătesc sistemul educaţional pentru ei. O clasă de grădiniţă, în care urmează să vină un copil cu dizabilităţi se va forma cu un număr mai mic de copii, pentru a asigura incluziunea socială şi educaţională, la fel se va întâmpla şi la şcoală. De asemenea, copilul cu dizabilităţi are dreptul şi la un învăţător supraveghetor, pe care şi legea din România îl menţionează, dar sistemul nu-l asigură. Dacă un copil cu dizabilităţi este integrat în sistemul educaţional fără a se face discriminări, i se asigură toate condiţiile pentru a trece prin şcoală fără probleme, i se asigură terapiile de care are nevoie în

www.zvj.ro

centre de prevenţie şi tratare, atunci ajunge să fie un adult independent.

Poate nu toţi vor putea să se descurce fără ajutor, dar mulţi dintre aceşti copii au şansa să devină independenţi, iar statul investind în ei scuteşte cheltuielile pe care le face pentru persoanele adulte cu dizabilităţi”, explică Liviu Corseanschi.

Schimbarea legii discriminatoare se impune

În Valea Jiului sunt 37 de copii cu sindrom Down şi funcţionează două asociaţii pentru copii cu autism, în care sunt înscrişi 100 de copii cu dizabilităţi. Cei care militează pentru drepturile copiilor vor să se renunţe la denumirea de handicapat, care presupune un stigmat. Persoană cu dizabilităţi este mai potrivit. De asemenea, un copil cu un handicap, a cărui condiţie nu se poate modifica prin intervenţii şi terapie, ar trebui să beneficieze de un certificat care să ateste acest lucru până la vârsta de 18 ani, când se poate face o reevaluare.

Sistemul medical este unul îndobitocit, în care medici, oficiali, oameni cu funcţii şi pregătire care stabilesc aceste norme consideră că este necesar ca un copil fără un picior, de exemplu, să meargă periodic la reevaluare, pentru a se vedea dacă i se păstrează sau nu gradul de handicap. „Copiii cu sindrom Down au o condiţie prestabilită genetic, care nu se modifică. Cu toate acestea, gradele de handicap, în cazul lor, se dau în funcţie de coeficientul de inteligenţă.

Este ca şi în cazul copiilor care nu au o mână, un picior. Dizabilitatea lor nu se modifică de la o lună la alta. Cu toate acestea, eşti chemat la comisie pentru o evaluare periodică, care poate schimba încadrarea. Noi avem în asociaţie o mamă singură, care trăieşte din indemnizaţia de însoţitor. Dacă copilul primeşte grad de handicap accentuat, fără însoţitor, femeia aceea este obligată să muncească şi să-şi lase copilul să se descurce singur. Nu este normal. Normal ar fi ca statul să investească în protecţia şi ajutorul lor prin terapie, iar la 18 ani, să se facă o

evaluare corectă. Noi acum, cei care ne permitem, suntem obligaţi să investim, din surse proprii, pentru diferite terapii, ca să ne ajutăm copiii”, continuă preşedintele Organizaţiei Down Valea Jiului.

Cine are interesul să nu schimbe situaţia?

Cu toate că în comisiile de specialitate, în conducerile instituţiilor reprezentative, cum ar fi Direcţia pentru Protecţia Copilului, sunt specialişti care ştiu exact ce presupun cazurile de genul acesta ale copiilor cu dizabilităţi, nu se schimbă nimic. În rapoartele de activitate ar trebui precizate aceste anomalii, menite să discrimineze. „Chiar am stat de vorbă odată cu doamna Viorica Popescu de la Direcţia pentru Protecţia Copilului despre aceste anomalii, despre înfiinţarea unui centru pentru sănătate mintală. Dumneaei mi-a spus că acestea sunt regulile, că vin de sus şi trebuie respectate. Centru de sănătate mintală pentru copii nu se poate realiza, regulile comisiei nu se pot schimba. Şi, sincer, cred că o persoană cu prea multe idei şi iniţiative devine incomodă iar guvernanţii se debarasează la un moment dat de ea”, explică Liviu Corseanschi, admiţând fragilitatea şi derizoriul sistemului de protecţie socială.

La Petroşani funcţionează un Centru de sănătate mintală de 30 de ani, dar pentru adulţi. Aici sunt trataţi prin intermediul terapiilor adulţii cu probleme. Un centru pentru copiii cu probleme funcţionează la Simeria, unde, prin terapie ocupaţională, copiii îşi dezvoltă aptitudinile. Dar locurile pentru rezidenţă sunt limitate, doar 10, iar pentru terapia în regim de zi este departe pentru o asemenea navetă.

Casa Pollicino este singurul centru care îi ajută cu adevărat pe copiii cu sindrom Down şi care le dă o şansă pentru a se dezvolta frumos şi corect.

Coaliţia OSDV

Este o iniţiativă a Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD) şi, până în prezent, s-au raliat acestui demers 42 de organizaţii nonguverna-

mentale din 18 judeţe ale ţării, dar şi persoane fizice. Prin intermediul acestei campanii Coaliţia OSVD îşi propune să colecteze 100.000 de semnături pentru susţinerea proiectului de lege privind drepturile copiilor cu dizabilităţi.

La nivel regional, Organizaţia Down Valea Jiului, în calitate de Coordonator Regional în cadrul coliţiei, organizează la 21 martie 2013 în municipiul Petroşani, pe ruta Casa Pollicino – Piaţa Victoriei şi retur, între orele 15-17, un marş al persoanelor cu dizabilităţi, împreună cu părinţii acestora şi simpatizanţii lor.

Campania de comunicare cuprinde un website dedicat – www.osvd.ro. Cei interesaţi pot accesa acest link, mai mult, pentru a ajuta copiii cu dizabilităţi se pot alătura marşului din data de 21 martie. Responsabil regional este Robert Corseanschi, un om implicat care, alături de membrii organizaţiei, face lucruri minunate pentru Valea Jiului.

Alina PIPAN

Ziarul Vãii Jiului joi, 14 martie 2013

AGORA 9

Gânduri de mulţumire şi recunoştinţă

Mă adresez pe această cale ziarului dumneavoastră pentru că am avut parte de o bucurie pe care nu credeam că o voi trăi vreodată. Anume, citind nemuritoarea şi geniala operă de sinteză culturală şi istorică intitulată Presa hunedoreană (de la origini până în prezent). vol 1, publicată la editura „Realitatea românească” în anul 2007 de către dl. Ştefan Nemecsek, domiciliat la Vulcan - acest Titan, Colos şi Gigant al istoriografiei culturale româneşti -, am constatat cu uimire şi cu satisfacţie că la capitolul intitulat „Presa în apărarea intereselor vitale ale muncitorimii”, la paginile 134-155, a fost preluat aproape integral, cuvânt cu cuvânt, aliniat cu aliniat, virgulă cu virgulă - textul unui articol ştiinţific publicat de mine sub titlul „Lupta muncitorilor din Valea Jiului pentru reînnoirea contractului colectiv în anul 1922” în revista Sargetia. Acta musei devensis. Anuarul Muzeului din Deva, vol. XIII din anul 1977, pp. 447-457.

pagini, or nimeni nu a văzut până acum organe de presă locale ajungând la sute de pagini într-un singur număr. Întrucât dl. Ştefan Nemecsek este cel mai de seamă specialist în istoria presei hunedorene, de bună seamă are dreptate, iar toţi ceilalţi se înşeală. Şi tot astfel se înşeală cei care ar considera că acest capitol nu ar avea ce căuta într-o istorie a presei hunedorene, întrucât ziarele citate provin toate din alte zone ale ţării, exceptând Solia Dreptăţii din Orăştie, care este menţionat cu un singur număr. Dar asemenea amănunte neînsemnate nu pot conturba argumentaţia strălucită a dl.-ui Ştefan Nemecsek, al cărui orizont de gândire olimpian zguduie limitele cunoaşterii umane.

Faptul că dl. Ştefan Nemecsek îmi aminteşte totuşi numele în text reprezintă culmea afirmării mele în viaţa ştiinţifică românească, deşi uită cu desăvârşire să adauge că şi restul capitolului - afară de paginile 155-161 - a fost preluat integral din articolul publicat de mine în revista Sargetia. A fost preluat fără nicio schimbare, deşi a fost formulat în faimoasa „limbă de lemn” utilizată în perioada comunistă. Dar o personalitate ştiinţifică de dimensiuni Mai întâi nu mi-a venit să cred. monumentale precum Nu mi-a venit să cred că un dl. Ştefan Nemecsek nu modest articol publicat de mine are timp de fleacuri, înainte cu treizeci de ani - care neschimbând nimic, de fapt putea fi demult uitat decât semnătura, adică va fi însuşit pe deplin sub Domnia Sa figurează propriul nume de un renumit drept autor, ceea ce autor de statură enciclopedică trebuie să subliniez încă cum este dl. Ştefan Nemecsek. o dată - reprezintă o Şi atunci mi-am dat seama - în extraordinară onoare sfârşit - că nu am trăit şi scris pentru mine, căci astfel degeaba. Faptul că dl. Ştefan textul pe care l-am Nemecsek a binevoit să mă redactat va dobândi bage în seamă reprezintă Ştefan Nemecsek nemurirea, chiar dacă culmea recunoaşterii ştiinţifice sub alt nume. Dar ce la care puteam aspira în contează? Eternitatea calitate de umil cercetător ştiinţific la Institutul de este absolută, ea nu are nevoie de nume proprii Istorie „George Bariţiu” din Cluj al Academiei exacte. Faptul că dl. Ştefan Nemecsek mi-a copiat Române – deci, un modest funcţionar ştiinţific în integral articolul ştiinţific nu reprezintă un furt comparaţie cu gigantica statură intelectuală a dl.-ui intelectual, un plagiat Ştefan Nemecsek, care se plasează între marile cum ar crede cei spirite nemuritoare ale culturii româneşti. Surpriza închistaţi într-o gândire a fost cu atât mai plăcută, cu cât dl. Ştefan învechită şi depăşită, ci Nemecsek îmi menţionează totuşi numele, adăugând dimpotrivă - ridicarea că paragraful citat provine dintr-un „interesant scrierii mele pe o treaptă articol publicat în presa hunedoreană”. superioară de apreciere, Surpriza a fost cu atât mai mare, cu cât - după câte căci nimic nu valorează se ştie - Sargetia nu este un organ de presă local, ci mai mult în cultura o revistă ştiinţifică prestigioasă distribuită în toată românească decât România şi pe continentul european. Chiar volumul iscălitura dl.-ui Ştefan din anul 1977 cuprinde 12 studii aniversative Nemecsek, la nemurirea dedicate centenarului independenţei, 34 de studii şi căruia mi-am adus articole, precum şi 14 materiale ştiinţifice la rubrica modesta contribuţie. „Note şi discuţii”. Volumul totalizează 621 de Sper ca şi în viitor să-l

Nu mi-a venit să cred că un modest articol publicat de mine înainte cu treizeci de ani - care de fapt putea fi demult uitat - va fi însuşit pe deplin sub propriul nume de un renumit autor de statură enciclopedică cum este dl. Ştefan Nemecsek. Şi atunci mi-am dat seama - în sfârşit - că nu am trăit şi scris degeaba.

ajut cât mai mult în acest sens. Îi mulţumesc, deci dl.-ui Ştefan Nemecsek - încă o dată - că m-a găsit demn de copiat şi astfel am fost înălţat şi eu în rândul elitei ştiinţifice autohtone şi internaţionale.

Dr. Báthory Ludovic Cluj-Napoca

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

10 DIN JUDEŢ

joi, 14 martie 2013

Să ne pregătim de Postul Mare al Paştelui

RAPID IEFTIN CONFORTABIL

Binecuvântările Postului cu părintele Ioan Cojanu

Marţi seara, în sala mică a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, a avut loc o întâlnire din cadrul seriei de conferinţe organizate de către Asociaţia „Logos”. Tema conferinţei, susţinută de către preot protosinghel Ioan Cojanu, stareţul Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia, a fost Postul Mare al Sfintelor Paşti.

Mai veche cunoştinţă a serilor duhovniceşti “Logos”, părintele Ioan Cojanu a făcut, ca de fiecare dată, ca întâlnirea cu devenii să fie nu numai un exerciţiu spiritual de mare calitate, ci şi un exerciţiu intelectual exemplar, astfel încât toţi participanţii au avut de câştigat.

Ca o notă deloc lipsită de importanţă, cu această ocazie, Dan Cergă, sufletul acestei asociaţii de promovare a valorilor creştin-ortodoxe, a amintit că anul acesta seriile de conferinţe „Logos” împlinesc 10 ani. „Nu a fost întotdeauna uşor, am avut şi mulţi potrivnici, dar e o mare bucurie că am ajuns până aici, mai ales datorită rugăciunilor celor care au crezut în

TAXI COMSION RENT A CAR

0254 512512 0720 512000 0254 512500

această idee”.

Vorbind despre Post şi analizând toate faţetele problemei, de la înţelesul trupesc până la adevărata dimensiune, aceea de ascultare a lui Dumnezeu, părintele Cojanu a încercat să transmită un mesaj simplu şi pătrunzător care să ne îndemne pe toţi să fim oameni întregi şi nu simple animale trăind pentru a mânca. „Unica poruncă pe care protopărinţii noştri au primit-o în Rai a fost aceea de a nu mânca.

Prima poruncă ce era vizată ca poruncă în mod direct era aceea de a mânca, dar nu fără atenţie, nu fără grijă. Pe lângă fructele pe care ei erau chemaţi să le mănânce, pentru a se hrăni trupeşte, omul era chemat să se hrănească, în acelaşi timp, şi duhovniceşte. Din toţi pomii Raiului să mănânci, numai din pomul cunoştinţei binelui şi al răului să nu mănânci. Şi ce să faci?

Să-ţi Să ne pregătim de Postul aduci

Mare al Paştelui Binecuvântările Postului cu părintele Ioan Cojanu

aminte de Cuvântul lui Dumnezeu, de porunca Domnului, şi să te hrăneşti cu ea. Astfel că, dacă viaţa noastră biologică nu este atinsă de viaţa duhovnicească, nu este atinsă de har, de Cuvântul lui Dumnezeu, de prezenţa Lui, ajunge să se creeze în noi o ruptură, un conflict între suflet şi trup. Un conflict care de altfel a şi izbucnit în momentul în care protopărinţii noştri au mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi al răului, un conflict despre care apostolul Pavel spune văd în mădularele mele o lege care este îmDin inspecţii fiscale potriva legii minţii mele. (...) Dumnezeu i-a cerut omului să asculte de El. Cu sufletul. Sfântul Macarie cel Mare spune că sufletul care se supune lui Dumnezeu este în stare să-şi supună trupul”, a transmis celor prezenţi la întâlnire părintele Ioan Cojanu.

Conform datelor comunicate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) a judeţului Hunedoara, inspectorii fiscali hunedoreni au reuşit, în primele două luni ale acestui an, atragerea la bugetul statului a unor sume suplimentare de aproximativ 18,6 milioane de lei.

Aproape 19 milioane de lei în plus

Bilanţul pe ianuarie şi februarie al DGFP Hunedoara arată că au fost efectuate 174 de controale la firme hunedorene pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

De asemenea, s-a urmărit realitatea şi legalitatea operaţiunilor pentru care agenţii economici au solicitat rambursarea taxei pe valoarea adăugată. În această perioadă au fost soluţionate un număr de 70 solicitări de rambursare/ restituire a taxei pe valoare adăugată. Din suma solicitată la rambursare/ restituire în valoarea de 5,8 milioane lei, s-a admis suma de 5,5 milioane lei.

La nivelul judeţului, în urma verificărilor efectuate la persoane juridice s-au atras la bugetul de stat venituri suplimentare în sumă totală de 18,251 milioane de lei reprezentând diferenţe de impozite şi taxe, accesorii, amenzi contravenţionale şi confiscări. De asemenea, au fost diminuate pierderile fiscale înregistrate de agenţii economici cu suma de 54 de mii de lei.

La contribuabili persoane fizice s-au efectuat 61 de acţiuni de control, reuşindu-se venituri suplimentare de 357 mii lei, reprezentând diferenţe de impozite şi taxe, accesorii şi amenzi.

Pagină realizată de Mihaela PETROŞAN

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

PUBLICITATE 11

joi, 14 martie 2013

HOROSCOP

Berbec (21 Mar - 20 Apr) Ai ajuns într-un punct mort din care nu ştii cum să mai ieşi. Ar fi câteva variante la dispoziţie, dar niciuna nu-ţi inspiră încredere, de aceea stai în cumpănă întrebându-te încotro să mergi.

Taur (21 Apr - 21 Mai) Nu merge deloc relaţia de colaborare pe care ai început-o nu demult şi deja au început să apară hopuri.

DIVERSE Vând mixer DJ Behringer VMX-100, puţin utilizat, preţ fix 150 lei.

Telefon 0720.946949.

AUTO

Vând Ford Fiesta model 2006, fab 2005, 4 uşi, 1.4 diesel, 4 airbag, abs, închidere centralizată, radio cass original, consum ff mic, euro 4, taxa mediu 300 euro. Un singur proprietar de nouă. Preţ 2890 euro.

Tel. 0765.459316 Vând Ford Focus model 2002, 1.8 diesel, aer condiţionat, abs, geam el., închidere centralizată, radio cass original, 4 airbag, un singur proprietar de nouă, statul austriac, recent adusă în ţară.

Preţ 1950 euro.

Tel. 0765.459316 Vând Ford Mondeo, an 1998, 1.8 benzină, airbag, radio cass original, închidere centralizată, stare foarte bună, un singur proprietar de nouă, recent adusă în ţară.

Tel. 0765.459316 Vând Opel Corsa B, a.f. 1994, distribuţie schimbată, cauciucuri iarnă + vară, maşina se prezintă într-o stare foarte bună.

Tel. 0765.591522

Gemeni (22 Mai - 21 Iun)

IMOBILIARE

ANGAJĂRI

Vând apartament 3 camere în Dimitrov, situat la stradă, parter înalt, îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri termopan, izolat exterior, balcon închis, bine întreţinut, 2 boxe. Ideal de transformat şi în spaţiu cu altă destinaţie. Preţ 42.000 euro.

Tel. 0724.571408

Restaurant Valahia Lupeni şi cabana La Mario Parâng angajează în condiţii foarte avantajoase bucătar şi ospătar.

Relaţii la telefon 0769.299301

Vând teren în Petroşani, intravilan, zona Maleia, front stradal, acces auto, utilităţi, suprafaţa 2000 mp, pretabil orice construcţie, panoramă deosebită, preţ foarte mic neg.

Tel. 0726.291090

Vând laptop second hand Asus X54HR-SX067D, Intel i3,2, 15 GHz, AMD HD 7470 - 1 GB/RAM video, 750 GB HDD + accesorii (mouse, geantă), încă 1 an garanţie, preţ 1300 lei neg.

Telefon 0720.946949.

Vând receptor Dolce, fără datorii.

Preţ 20 euro.

Relaţii la telefon 0761.756839

SC REALCOM SA PETROªANI Laboratorul de Producţie – Cofetărie – Patiserie, str. Lunca (lângă SC UPSROM şi Fabrica de Tricotaje), aduce în casele dumneavoastră cele mai gustoase şi delicioase specialităţi: Preluăm şi onorăm zilnic comenzi pentru toate ocaziile: mese festive, nunţi, botezuri şi alte evenimente.

Torturi de ciocolată Torturi cu frişcă Torturi cu fructe Sortimente diversificate de prăjituri Fursecuri Alune prăjite şi alte sortimente Telefon secretariat: 0254.542472, 0372.764439 Laborator: 0733.960320, int. 315 Depozit: 0733.690319, int. 342

Societate comercială angajează doi şoferi profesionişti, cat. C+E, cu experienţă, pentru transport internaţional de marfă, intracomunitar, cunoştinţele de limbă engleză, franceză, germană constituie un avantaj, salariu atractiv, doar persoane serioase.

CV-urile se trimit la adresa de e-mail: electro.center@yahoo.com.

ANUNŢ PUBLIC

Eşti împins de la spate de termene limită care nu aşteaptă şi încerci să te dai peste cap cumva ca să te încadrezi în ele.

Rac (22 Iun - 22 Iul) Unii vor comenta maliţios planurile tale, dar nu pune la suflet energia negativă pe care o investesc în criticile lor. Tu crezi mai departe în visele tale şi luptă să le transformi cât mai curând în realitate.

Leu (23 Iul - 22 Aug) Ai şansa de a ieşi undeva într-un spaţiu public unde ai ocazia de a-ţi face prieteni noi. Eşti mai sociabil, mai comunicativ ca oricând, pui mare accent pe apropierea de oameni, chiar dacă sunt total necunoscuţi.

Fecioară (23 Aug - 21 Sep)

Biserica Română-Unită cu Roma, Greco-Catolică – Parohia Bărbăteni, titular al Planului Urbanistic Zonal „Biserică, anexe şi împrejmuire” în Lupeni, str.

Trandafirilor, FN, judeţul Hunedoara, aduce la cunoştinţa publicului că decizia etapei de încadrare, din procedura de reglementare conform HG 1076/2004, este cea de adoptare a planului fără aviz de mediu.

Propunerile de reconsiderare ale deciziei se vor transmite în scris, în termen de 10 zile calendaristice, la sediul APM Hunedoara, Deva, str. Aurel Vlaicu, nr. 25.

ASTĂZI SE IA APA

ÎN PETROŞANI ŞI PETRILA

SC Apa Serv Valea Jiului SA Petroşani anunţă restricţii în furnizarea apei potabile pentru astăzi, 14 martie 2013, în oraşele: - Petroşani, între orele 8:00 - 19:00. Zona afectată: Cartier Aeroport şi zona industrială Livezeni. Motivul restricţiei: reconfigurare branşament str. Aviatorilor, bl. 8 şi reparare vana Dn 300 pe str. Viitorului, bl. 43.

- Petroşani, între orele 9:00 - 15:00. Zona afectată: Colonia Petroşani. Motivul restricţiei: blindare conductă Dn 125 mm pe str. Minei intersecţie cu str. Lunca.

- Petrila, între orele 7:00 - 12:00. Zona afectată: EH Lonea, SC Consmin. Motivul restricţiei: remediere pierdere zona EH Lonea.

Conducerea SC Apa Serv Valea Jiului SA Petroşani mulţumeşte pentru înţelegere.

Vând Ford Fiesta 1,4 diesel, a.f. 2004, 2 locuri, utilitară.

Taxă plătită.

Telefon 0761.756839

treci.

Este de-a dreptul dezarmant să vezi că toate eforturile tale depuse până acum sunt blocate de un hop pe care nu ai cum să-l

Balanţă (22 Sep - 22 Oct) Un proiect în care ţi-ai pus mari speranţe nu mai poate continua în acelaşi fel ca până acum, ci trebuie să faci o schimbare foarte rapidă de direcţie.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi) Renunţi prea repede la un vis, doar pentru că se naşte un alt plan în mintea ta. Nici n-ai început bine ceva, că deja vrei altceva, dar această renunţare rapidă e un semn de laşitate!

Săgetător (22 Noi - 20 Dec) E o plăcere să ieşi în lume şi să socializezi, mai ales dacă ai ocazia de a cunoaşte oameni complet noi.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian) Impasul în care ai ajuns pare de netrecut, dar nu pentru că ţi-ar lipsi ţie mijloacele de a face faţă, ci pentru că te afli într-o companie nepotrivită care te tot trage înapoi.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb) Unii nu sunt de acord cu tine şi ar trebui să observi ostilitatea lor fără a se ajunge la comentarii acide.

Peşti (19 Feb - 20 Mar) Stresul devine supărător în anturajul în care te afli, dar nu cumva chiar tu eşti sursa acestor conflicte? Ajustează-ţi tonul şi nu turna gaz pe foc.

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

12 POLITICĂ

joi, 14 martie 2013

La Deva

Elena Udrea şi-a promovat „Noul PDL”

Ieri după amiază, la Deva, în cadrul campaniei interne pentru şefia Partidului Democrat Liberal a fost rândul Elenei Udrea să-şi prezinte moţiunea cu care vrea să câştige alegerile. În sinteză, Elena Udrea consideră că ea reprezintă viitorul democratliberalilor şi şansa acestora de a câştiga bătălia cu USL. Moţiunea Elenei Udrea se numeşte „Noul PDL. O nouă Românie.”.

Udrea pare mai iubită decât Blaga

Blaga nu face gesturi politice elegante

Din capul locului, Elena Udrea a încercat să limpezească apele privind candidatura sa la şefia PDL susţinând că ea reprezintă

INVITAŢIE

Elena Udrea: „În momentul în care o echipă de fotbal pierde o competiţie nu sunt trimişi acasă toţi cei 11 jucători, ci antrenorul lor”.

„noul PDL”. Ea a ţinut să se noteze faptul că Vasile Blaga şi echipa lui au ajuns să conducă partidul printr-un gest de eleganţă politică al echipei BocUdrea. Numai că, după eşecul de proporţii de la alegerile generale, Blaga şi echipa lui nu au considerat necesar să întoarcă eleganţa politică.

Dar Elena Udrea nu pare să se cramponeze de gesturile contracandidatului său, ci mai degrabă încearcă să scoată la iveală slăbiciunea periculoasă a echipei lui Vasile Blaga: „Nimic nu s-a schimbat după alegerile generale. Partidul este în defensivă, merge înapoi şi pare incapabil să facă opoziţie vizibilă. Noul PDL are nevoie de o nouă echipă de conducere care să reuşească să dinamizeze şi să profesionalizeze partidul, să asigure o opoziţie în forţă la guvernarea USL”.

Membrii Asociaţiei schi turism montan PRO-PARÂNG au deosebita plăcere de a vă invita să fiţi alături de ei la cea de-a X-a ediţie a concursului Serbările Zăpezii, organizată în masivul Parâng.

Manifestarea se va desfăşura pe pârtia Slima după următorul program:

Proba de sanie pentru copii până în 18 ani pe grupe de vârstă, începând cu orele 11:30

Proba de schi şi snowboard pentru copii şi adulţi, având 6 categorii de vârstă, începând cu orele 11:30

Cele mai bune rezultate vor fi evidenţiate în cadrul unor festivităţi de premiere ce vor încheia cele două zile dedicate acestei manifestări.

Vă aşteptăm cu drag. Organizatorii.

www.zvj.ro

PDL - centrul de greutate de centru-dreapta

Elena Udrea a mai ţinut să reitereze ideea că ea – cu echipa ei de susţinători - ar fi singura capabilă să înfrunte cu şanse de victorie ofensiva USL. De asemenea, nu se arată copleşită de emoţiile acestei competiţii interne, ci întrevede un succes fără probleme: „Pe 23 martie oamenii vor vota cu încredere, iar votul lor aduce viitorul PDl şi nu trecutul”. În fapt, „post-electoral”, visul politic al Elenei Udrea este, în perspectiva imediată, conform propriilor declaraţii, acela de a reaşeza PDLîn poziţia de catalizator al curentului de centru-dreapta din politica românească.

„În opinia mea proiectul politic de reconstruire al dreptei româneşti trebuie să se construiască în jurul Partidului Democrat Liberal. Îmi doresc ca după 2014, dacă domnul Traian Băsescu se reîntoarce în politică, să reconstruim dreapta românească împreună.”, a declarat Elena Udrea.

Împotriva „topirii în PNL”

Udrea se arată extrem de îngrijorată de atmosfera din interiorul partidului şi de semnele de slăbiciune accentuate de traseism politic. Iar aceste semne sunt încă un argument în discursul său de candidat. „Domnii Stănişoară şi Frunzăverde au plecat din PDL, se mai vehiculează şi alte nume, dar sper că zvonurile nu se vor adeveri. E nevoie urgentă să dăm un semnal că partidul se reconstruieşte, are un proiect prin care să devină un partid puternic, cel mai puternic din România, astfel încât, în primul rând, membrii noştri şi apoi şi electoratul să capete încredere în viitorul PDL şi să nu îşi caute un viitor politic în PNL-ul lui Antonescu. Trebuie să reconstruim acest partid şi nu sunt de acord ca PDL să se topească în PNL.”, a mai declarat Elena Udrea.

Un ministru bun de preşedinte

Elena Udrea nu a omis punctarea incapacităţii actualului guvern de a-şi face treaba: „Zilnic auzim din partea guvernului Ponta anunţuri derutante care lasă şomeri mii de români, care nu respectă niciun fel de viziune. Una spune ministrul, alta spune prim-ministrul, alta spun colegii celor doi. Este un haos în guvernarea Ponta-Antonescu.”

Primarul Petroşaniului, liderul PDL Tiberiu Iacob-Ridzi, consideră că Elena Udrea a demonstrat capacitate managerială prin modul în care s-a achitat de sarcinile sale ca ministru: „Elena Udrea a fost cel mai performant ministru. Este adevărat că a făcut foarte multe lucruri bune şi pentru că a avut bani mai mulţi; dar, ştim bine, nu toţi miniştri care au avut sau care au bani au fost sau sunt capabili să facă lucruri bune cu ei. Eu sper să putem întări PDL prin participarea tuturor. Eu sunt dintre aceia cărora nu le este ruşine să iasă pe stradă, să lipească afişe sau să stea de vorbă cu oamenii”.

Mihaela PETROŞAN

Ziarul Vaii Jiului )

Începută cu oarecare întârziere, întâlnirea de la Deva a Elenei Udrea, care a avut loc la sediul Camerei de Comerţ şi Industrie a judeţului, a strâns ceva mai mulţi susţinători decât întâlnirea hunedorenilor cu Vasile Blaga.

Dintre numele marcante ale hunedorenilor democrat-liberali care au participat la eveniment ar fi de notat primarii de la Hunedoara, Viorel Arion, Petroşani, Tiberiu Iacob-Ridzi, şi Baru Mare, Daniel Răducanu, consilieri locali şi judeţeni ai formaţiunii, lideri locali, alături de preşedintele organizaţiei judeţene a PDL, Dorin Gligor.

Elena Udrea a venit la întâlnire însoţită de deputatul de Sălaj, Lucian Bode, deputatul de Alba, Clement Negruţ, şi fostul secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Adrian Rădulescu.

www.zvj.ro zvj2008@yahoo.com office@zvj.ro COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT ISSN 2065 - 5096 Telefoanele redacþiei: 0 2 5 4 .5 4 9 0 2 0 0 2 5 4 .5 4 9 1 2 1 ( fa x ) 0 7 3 7 .5 7 5 5 8 2

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redactor şef: Marian BOBOC Colectivul de redacþie: Alina PIPAN alinapipan@yahoo.com 0766.678380; 0737.352129 Corneliu BRAN 0766.728688 Mihaela PETROŞAN petrosan@zvj.ro 0732.413134 Gheorghe OLTEANU Loredana JUGLEA 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com

Colaboratori permanenþi:

Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ, Mihai BARBU, Valeriu BUTULESCU, Irina BOBOC, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Ioan LASCU, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA

DTP:

Bogdan SOVAGO Daniela FILIMON 0761.756837

Administrativ / Publicitate: Diana SANTA - 0722.344681 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

Redacţia şi administraţia: Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. 2

şcoală & cultură CMYK

Apare sub îngrijirea prof. Irina Boboc

pe Jiul de Est şi Jiul de Vest

Scriitori olteni la ZVJ (III)

Supliment gratuit al cotidianului Ziarul Văii Jiului Anul V Nr. 122 14 martie 2013 4 pagini ISSN 2068 - 3650

Liviu Popescu - jocul de-a insecta sau despre efemeritatea omului

Un om ca oricare dintre noi vine în faţa oglinzii să-şi vadă chipul şi, spre marea sa mirare, nu desluşeşte decât conturul unei feţe omeneşti acoperită de insecte într-o continuă şi trufaşă viermuială. Se retrage, ca şi cum ar fi o greşeală, dar faţa rămâne sub viermuiala insectară; este vorba de o sfâşiere de sine, se înţelege, o parte se percepe ca fiind dincolo şi alta dincoace – şi între ele, câmpul larg şi arid al reflexiei. Al intelectului abstract care, slujindu-se de percepţie, îşi aproprie pe cele de-o clipă şi constată sfâşierea conştiinţei de sine a omului.

Omul se apropiase de oglindă şi era (ca prezenţă), priveşte spre propriul chip şi nu mai este. Este altceva care îl priveşte pe el, pe el şi lumea sa. Acum îşi dă seama că sfâşierea îl priveşte pe sine şi cele ale sale care populează social-ideologicul cu elemente ţesute sub „masca fericirii”, cum zice Eminescu. Sunt ale sale şi nu sunt, fiindcă nu ţin. Abia imaginea din oglindă îi arată ceea ce se petrece în sine, partea rămasă de-o parte şi-n care el se zbate ca o efemeridă, partea ce trebuie s-o recupereze.

Sub aceste fraze înscrise pe un fronton teoretic se aşază şi se lasă deschisă cartea Metropoliliput a lui Liviu Popescu. Ea pare insolită, scrisă de un spirit ludic şi nonconformist. Dar cât de în conformitate cu cele ce se întâmplă pe treapta sfâşierii conştiinţei de sine a omului în acest ceas al încercărilor de schimbare a paradigmei social-ideologice! Să traversezi spaţii cu forme şi elemente haotice în căutare de real şi realităţi şi să nu întâlneşti decât zone pline de efemeride, imaginea propriei tale umbre şi limite, a alunecării sub finitudine!

Liviu Popescu ia lumea aşa cum este în acest ceas şi o supune unui joc al spiritului ce dă semne din subterana în care se prezervă. O observă în cele mai mici detalii şi viclenii ale individualului de a-şi depăşi umbra, de a-şi masca inconsistenţa, şi o întoarce pe cale umoristică, prin reflexie şi proiecţie analitică, dincolo de ea. Liviu Popescu realizează o transmutaţie a „lumii” omului în „lumea” insectelor, o trecere dintr-un univers mai „mare” într-altul mai „mic”. De fapt, el nu descrie decât „rezultatul”, „lumea” gâzelor. Însă, prin unghiul de reflexie apărut, lumina cade până în miezul ontic al coliziunii din lumea omului, dintre destinul său de purtător al eternităţii şi alunecarea în nimicnicia efemerităţii. Cel ce trage vălurile de pe această ruptură, prăpastie, nu râde, nu ironizează (să anuleze obiectul vizat), ci suferă alături de acest om „rănit” care nu ştie cât de gravă îi este rana, ba chiar fatală. Există un paradox al lumii sfâşiate: binefaceri amagitoare răsucesc arbitrar negativul în pozitiv în această societate ajunsă inconştientă de sfâşiere şi perversă prin represivitate. Ca-n basmul lui Andersen, împăratul se plimbă gol pe stradă şi nu-i nimeni dintre cei ce îl văd să strige că veşmintele-i sunt false şi aparente. În basm, a strigat un copil. Prin artă, deci, spiritul îşi găseşte întotdeauna căi să vorbească. Fie şi înfăşurat în candoare, fie şi într-un mod ocolit – dar vorbeşte. Liviu Popescu îşi alege acest mod indirect de a comunica. De-a intra din lateral pe scenă, cum s-a zis despre spiritul parodic. Prin mijlocirea „lumii insectelor”, el ne vorbeşte despre cum este „lumea omului” ajunsă în reaua despărţire de ce este. În această vorbire învăluitoare despre lumea omului printr-o alta, animalieră, „dată” ca inferioară, se pot surprinde trei raporturi şi sensuri ale acestora: - În primul rând, când omul împrumută elemente şi comportamente proprii celeilalte „lumi”, făpturilor din regnul animal – atunci se deschide „cartea cu lecţii”, pe filele ei citindu-se deobicei fabule. - În al doilea rând, când bestiarul înaintează peste om, purtând cu sine răul agresiv, cu care infuzează şi perverteşte substanţa

umană. „Ţipete” ale artiştilor s-au fost auzite din timpuri şi zone diferite, privind această pervertire. Unele îngrozite de alunecarea în absurd, altele în păcat, după cum s-au situat faţă de procesul de mântuire a omului.

Fără să ţinem cont de acest din urmă aspect, să amintim două nume celebre. De pildă, Lautréamont care descrie în Cânturile lui Maldoror evenimente ale asaltului bestial asupra omului, agresivitatea tarantulei, până acolo încât omul nu se mai deosebeşte de animal şi, prin urmare, trebuie să piară odată cu acesta. Sau Franz Kafka, în a cărui povestire, Metamorfoza, se petrece preschimbarea personajului Gregor Samsa într-o gânganie („Într-o bună dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare”, Verdictul, EPLU, 1969, p. 24). Sunt mutaţii care îl aduc pe om sub limite şi praguri fără de treceri, adică la suprimare şi autosuprimare. Nu-i vorba de estetisme, ci de un blocaj al fiinţei presimţit tragic. - Pentru al treilea caz, de suprapunere a celor două, luăm numai situaţia când raportul se deschide ca o prelungire dinspre lumea omului spre cea animalieră – luminându-se o rezonanţă şi un răsunet armonios dinspre cele ce se cer puse laolaltă. Se ştie corola adăugată de Eminescu nunţii magice a lui Călin prin mirifica nuntă a gâzelor, din poema Călin (file de poveste): „Şi pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten,/ Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătând din pinten;/ El tuşeşte, îşi încheie haina plină de şireturi: «- Să iertaţi, boieri, ca nunta s-o pornim şi noi alături!»”, (Poezii, ESPLA, 1958, p. 69). Dar şi invers, când, în loc de prelungire armonioasă, cele două lumi se surprind ca autonome şi asemănătoare, ca omoloage şi paralele, comunicând sau nu. Şi cum lumea omului şi conştiinţa sa se află într-un ceas prelungit de sfâşiere, lumea a doua rămâne doar reflexie, iar comunicarea – o proiecţie subiectivă.

Astfel îşi fac loc în reprezentările artistice căile indirecte, îndeosebi ale comicului; iar dintre acestea, cea mai largă, a umorului. Par veseli călătorii ei, dar ce trişti sunt în lăuntru, sfâşiaţii!

Liviu Popescu este unul dintre aceşti călători. Sfâşiat. Partea sa şi a lumii ce-o simte ca străină, ca altceva faţă de sine, o proiectează în afară, peste firava lume a gâzelor, a efemeridelor. Instituie o lume a acestora, omoloagă celei umane, întinsă în posibil şi răsucită ca reflexie. În posibilul ei stăruie individualuri după îndividualuri cu determinaţii proprii şi de „împrumut”. Ele se cer observate şi sunt descrise în amănunt (într-o desfăşurare epică) şi, totodată, dimensionate ca şi cum ar fi supuse unei „lupe” (şi „citiri” suprarealiste). Toate acestea, cu atenţie sporită, fiindcă determinaţiile de „împrumut” adaugă lumină, sensul ce trebuie transmis. Lumea instituită, a gâzelor, are aceleaşi coordonate spaţiotemporale precum cea umană, numai că sunt reduse („Lunile aici, în oraşul lor, care se numea/ Metropoliliput – o groapă de gunoi la marginea/ unui oraş uman – sunt ani pământeşti./ O lună are fix 365 de zile de fus fiziologic.” Chihlimbar, p. 38), iar cele cauzale îşi păstrează acelaşi fel de a fi mai mult sau mai puţin vădit.

Izbitura lor, adică perceperea efectului fără ştiinţa cauzei, generează explozia comicului şi întinderea umorului. Precum se întâmplă şi în lumea omului. Mai mult, materia şi conţinutul acestor raporturi, de la instinctul erotic la simţul conservării, de la organizare la

administrare, de la spectacol la politic par direct răsturnate din cea umană. Dar separate. Metropoliliputul este o „lume” complexă (cu şcoli şi parlament, cu stadioane şi închisori, cu interlopi şi poliţişti), ca şi cea umană, supusă unor cataclisme naturale şi umane, venite din partea unei lumi de care se atinge, dar n-o cunoaşte, un tărâm de la marginea oricărui Megapolis, o groapă a gâzelor aflată într-un continuu pericol din pricina deciziilor „umanilor” şi expansiunii unui New-York al acestora. Şi invers, într-un fel: „lumea umană” nici nu-i bănuieşte dramele. Vorba lui Gogol, totdeauna omul se supără pe oglindă dacă îi arată faţa strâmbată. Prin funcţie, Metropoliliput-ul este un oraş paradoxal, „mic, dar mare”, cum zice autorul: în mic este arătată faţa lumii mari şi trăsăturile greu de distins ale acesteia, prin mic, se văd şi mai mari. „Sunt multe drame şi veselii de povestit” din Metropoliliput. Fiecare poveste, poemă, poartă cu sine destine agăţate de iluzia fericirii şi care brusc se prăbuşesc în prăpastia fără fund a morţii. Efectul este comic, deşi substratul tragic. Mai exact, pare comic, fiindcă între iluzie şi realitate se întinde clina umoristică. Unghiul subiectiv al autorului şi perceperea „existenţială” a destinelor şi întâmplărilor. Liviu Popescu pare că expune într-o joacă întâmplările (ce cavalcadă au rimele interioare!), că lumea gâzelor se mişcă într-o beţie a jocului, însă privirea sa le urmăreşte inconştienţa şi se fixează pe efemeritatea şi prăbuşirea lor. Cum saltă omul sfâşiat, fără conştiinţa infinităţii spiritului său, deasupra prăpastiei! Deşi gâzele acţionează după propria lor voinţă şi libertate, ele suportă nu doar consecinţele propriilor acţiuni, ci şi pe cele determinate din afară. Este aici nuanţa tragică a acestui comic. Tristeţea celui ce priveşte şi amărăciunea a ceea ce este privit: omul în ipostază de gâză, de efemeridă. La nivelul reflecţiei. Al conştiinţei doar oglindă.

Unde sunt sfâşieri şi contraste se întind ţinuturile posibilului. Ale evanescenţei şi iluzoriului. Este locul unde morala nu-şi găseşte sens şi nici erosul puterea de punere laolaltă. Imaginea din oglindă, Metropoliliput-ul, ne-o spune pentru toate cele ale omului: – Între acestea, central se află posibilul posesiunii. Adică, „lumea” banilor, a bunurilor posibile, unde contează posesiunea şi nu ceea ce eşti. Cu banul în mână şi sub obsesia desfătării, omul înaintează printre fantasmele valorilor materiale şi biologice. Virtuozitatea umoristică a lui Liviu Popescu atinge sec uluiala: posesiunea posibilului nu poate să susţină nici măcar aceste fantasme. Spre o pildă, poema The Legacy. O parabolă a lăcomiei pentru bani şi a lipsei de sens, atât pentru efort, cât şi pentru viaţă. Povestea: „Un şoarece dandy, proaspăt emigrant/ dintr-o colonie hambar, veni trufaş/ la oraş.// Cazare luă chiar în centru, la un uman/ aristocrat. În scurt timp deveni/ un şoarece magistrat, dar unul versat/ care prin diplomaţie şi farmec personal/ înmuie instinctele primare ale unui/ birmanez îndesat.// Ba mai mult, brânza de Olanda, caşcavalul/ parizian şi multe alte delicatese/ nu lipseau la cinele în doi.// Motanul se prinsese că alături de rozător/ poate face echipă bună de infractori/ incomozi. Asta până într-o zi când/ doamna domnului uman îi surprinse/ pe amândoi după hotă beţi clampă. (...) Doamna umană luă mătura şi îi fugări/ pe cei doi ştrengari. (...)

Dumitru VELEA

(continuare în pagina IV)

II

SPECIAL

Scriitori olteni la ZVJ (IV)

joi, 14 martie 2013

Dumitru Toma - un poet invitat

După tripticul „un mit al poetului şi despre calea omului”, Dumitru Toma pare că reia totul de la început. Fereastra dinspre lume (Ed. SimArt, Craiova, 2009) propunea un mit al poetului, Umbra şi fumul (Ed. SimArt, Craiova, 2010) urmărea trecerea şi petrecerea omului, iar Marginile lumii (Ed. SimArt, Craiova, 2011) purta asupra facerii şi refacerii omului. În alte cuvinte, se trecea de la limbul poetului cu acea prigorie ca entitate poematică, se avansa printr-un „nod” dialectic şi ontic al omului ca metaforă şi se însemna împletirea sa la drama divină.

Dacă volumul din urmă închidea (fără închidere) cu „marginile lumii răsfrânte în om”, cel de acum, al patrulea, Sitarul străveziu (Ed. Aius PrintEd, Craiova, 2013), deschide cu marginile omului răsfrânte în lume. Mai bine zis, cu lumea văzută străluminat de om; marginile sunt atingerile de infinire şi absolut. El preia sensurile tripticului la un nou nivel de realitate şi lasă ca semn, cel puţin, licărirea de „rimă” cu primul volum prin faptul că, ornat spus, tot o pasăre îşi încearcă zborul – prigoria ca entitate poematică, născând din sfâşierile lăuntrice mitul poetului, este înlocuită, pe treapta aceasta, cu sitarul ca entitate revelatoare, care soarbe untul pământului şi face din acesta proiecţiile omeneşti străvezii.

Dar mai întâi, ce este această pasăre, sitarul? Dumitru Toma aşază câteva vorbe pe frontonul cărţii, cu smerenie şi ca mulţumire scriitorului Mircea Ciobanu: „În primăvara anului 1973, la o vânătoare de pasaj, văzând o pasăre singuratică pe marginea Cânepiştei, MIRCEA CIOBANU a spus: «Sitarul este pasărea tainei şi a luceferilor pe care multe legende o înfăşoară într-o aură de mister. Vine la noi din ţările calde, primăvara, când ciocârliile încep să cânte şi sălciile îşi arată mâţişorii. Îşi caută perechea după apariţia luceafărului de seară şi încetează înainte de dispariţia celui de dimineaţă. Scoate un rânddouă de pui, după care se întoarce spre locurile răcoroase din nord. Se spune că această pasăre crepusculară poate zbura fără întrerupere cale de peste cinci sute de poşte în numai 8-9 zile, orientându-se după poziţia astrelor şi, cu ciocul ei lung şi subţire, caută untul pământului»”. Şi mai precizează, ca nimic să nu se piardă în ordinea spiritului: „De atunci, îndur strânsoarea acestor cuvinte de care simt că nu scap decât aşternând lumina lor pe hârtie. Dacă cele ce sunt scrise aici îl vor dezamăgi acolo, îi cer iertare, iar dacă sunt o izbândă, sufletului meu îi va fi calea mai uşoară”.

Sitarul „este pasărea tainei”, înfăşurată „într-o aură de mister”, a spus Mircea Ciobanu. Tot astfel ar fi zis şi Goethe lui Eckermann, într-o plimbare de-a lungul malului plin de arbuşti şi păsări al râului Saale, cu aproape un veac şi jumătate în urmă, în 8 octombrie 1827: „Suntem înconjuraţi de miracole şi miezul lucrurilor rămâne pentru noi o enigmă.” (J. P. Eckermann, Convorbiri cu Goethe, EPLU, Buc., 1965, p. 615). Mircea Ciobanu, la două decenii după vorbele spuse lui Dumitru Toma, scrie povestirea Urechea lui Dionysos, ultima din volumul din urmă al Istoriilor, Tânărul bogat (Ed. Cartea Românească, Buc., 1993), unde se întoarce asupra vânătorii acestor păsări, sitari şi becaţine. Este o pasărea oarecum micuţă, cu spatele de culoare ruginie, pătată, cu pieptul alb-gălbui şi coada neagră cu vârful cenuşiu; în fine, este dungată de-a lungul cu cenuşiu şi cu trei linii negre pe creştet. Are ochii traşi mai înapoi, ca să poată vedea de jur-împrejur, şi un auz foarte fin. Dar ceea ce uimeşte este lungimea ciocului, de două ori cât capul, şi felul de hrănire cu ciocul înfipt adânc în pământ după diferite larve, căutând, cum zicea Mircea Ciobanu, untul pământului. Este o pasăre de pasaj, mult apreciată de vânători, ca trofeu având „peniţa pictorului”, pana subţire dinaintea primei remige, şi o „pensuliţă” din jurul târtiţei. În povestire, descripţia, la început „reală”, se topeşte treptat în fabulos cu întoarceri spre începuturi. Nu vânătorul, ci însoţitorul care s-a întins pe pământ în aşteptarea apariţiei şi trecerii stolului de becaţine pe cer se adânceşte în sine; stolul trece şi retrece şi el coboară treaptă după treaptă în fântâna sinelui („ – şi stolul de păsări a început să treacă iarăşi pe deasupra mea. Era ceasul lui. Pornise iarăşi, ca să închipuie în auzul omului numărul mare şi curgerea ca dintr-un izvor nesecat.”, p. 354). Şi faptul se repetă, în fiecare seară „însoţitorul”, omul, se află în acelaşi loc al aşteptării, în reverberarea celor de la început. Este taina în care a intrat, taina acaparatoare de sine şi revelatoare de „istorie” a sa, taina atotcuprinzătoare a acestei păsării ce se hrăneşte cu untul pământului.

La patru decenii după vorbele lui Mircea Ciobanu, Dumitru Toma scrie volumul de versuri Sitarul străveziu. Sitarul, „pasăre a tainei”, trimiţând spre începuturi, dar de ce această determinaţie, străveziu? Nu pasăre invizibilă, o astfel de pierdere în abstracţiune a făcut J. Prévert, ci pasăre cu nume şi determinaţie, Sitarul străveziu. Că este o pasăre generatoare de taină oarecum acceptăm, deşi nu scăpăm de nedumerire. Mai întâi, să aducem din acelaşi loc, alte cuvinte ale lui Goethe, privitoare la cuc, precum că ar poseda „o taină vădită, greu de explicat, tocmai fiindcă este atât de vădită.” Ce cheie de aur pentru porţile şi lăcaşurile frumosului! Dar deschide, ori doar luminează broasca uşii? Cu cât mai mult ceva se vădeşte, cu atât mai mult se tăinuieşte. Şi invers. Se înţelege că acesta este un mod de a se percepe şi un fel de a se manifesta câmpurile poematicului. Pasărea tainei ni-l revelează şi deschide mai spre adânc, pentru adeverire. Din unghiul perceperii, al subiectivităţii, pasărea pe de o parte reprezintă simbolic sufletul, o pâlpâire de veşnicie, iar pe de altă parte, evidentă şi mai puţin luată în seamă, este

o fărâmă din creaţie, de ţărână şi vremelnicie. Un întreg în dualitate, cu părţi deosebite ce se ating una de alta pentru a se lumina şi a se topi, pentru a se manifesta şi a arde. Dumitru Toma vede în împletirea acestor două părţi, cu adaosul însuşirilor şi detaliilor înmiresmate de legendă, în cazul prigoriei, o entitate poematică şi un mit al poetului; iar în ceea ce priveşte sitarul, adaugă, din unghiul obiectivităţii, şi deschiderea asupra manifestării lumii. Aşa cum se percepe pasărea, cu dialectica celor două părţi şi firi, tot astfel se vădeşte şi lumea. Nu s-a zis de „prinţul filosofilor” că „dacă vrei ca lumea să fie raţională trebuie s-o priveşti raţional”!? Se înţelege, fără schimbarea cuvintelor, că în aceeaşi identitate şi despărţire precum subiectul apare şi obiectul. În consens cu vorbele poetului, lumea văzută de sitar nu doar se adânceşte în taină şi mister, ci se vădeşte într-o parte ce ţine de lumina de la început şi o alta de manifestările ce cad sub simţuri. Un acelaşi abur s-a suflat peste făptura omului şi peste cele ale lumii în creaţiune. Sfântul Duh. În om îi zicem suflet, în cele ale lumii, după Mircea Ciobanu şi poetul în cauză, în rând cu oamenii simpli ai acestor locuri de la Dunăre şi Carpaţi, i se spune untul pământului.

Dar să aducem, spre evidenţă, din ale Dogmaticii sensuri privind cele de la început, descifrate şi expuse de Dumitru Stăniloae: „Logosul sau Cuvântul lui Dumnezeu a fost în lume de la începutul ei pe de o parte prin raţiunile lucrurilor, care sunt chipuri create şi susţinute de raţiunile Lui eterne, pe de alta, prin persoanele umane care în raţionalitatea lor vie sunt chipurile ipostasului Lui însuşi, create cu scopul ca să gândească raţiunile lucrurilor împreună cu Raţiunea divină personală într-un dialog cu Ea.” Strâns spus: ipostazele Trinităţii, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt dintr-un început. Şi ceea ce urmează este de subliniat cu trei linii: „Lucrurile sunt chipurile create ale raţiunilor divine plasticizate, chipuri pline de putere şi purtate de tendinţa unor nenumărate referiri între ele. În starea lor plasticizată se reflectă sensul, puterea şi viaţa raţiunilor divine în unitatea lor din Logosul divin.” Şi distincţie de reţinut, în actul creaţiunii: „lucrurile ca plasticizări ale chipurilor raţiunilor divine sunt create prin cuvintele poruncitoare ale Logosului divin”, iar omul, persoana umană „e chemată la existenţă ca un partener creat al Cuvântului lui Dumnezeu cel personal, ca un chip al lui însuşi, pentru a gândi şi ea, în calitate de subiect, raţiunile obiective ale lucrurilor împreună cu Cuvântul dumnezeiesc, subiectul gânditor originar al lor.” Se deduce astfel o relaţie dialogică specială şi personală a omului cu Logosul.

Iar distincţia, din miezul genetic, dintre om şi „lucruri”, rămâne să poarte mai departe o asemănare dată de plasticizare: „Ceea ce este plasticizarea faţă de raţiunile Logosului, sau faţă de chipurile acestor raţiuni, aceea este şi trupul omului faţă de subiectul uman creat ca chip al Persoanei Logosului.” Este o negare spre care omul este chemat – deducem noi – să o supună negării; în cuvintele doctrinare, din acestea (deosebire şi asemănare) derivă o sarcină de îndeplinit: „Subiectul uman este invitat la o viaţă spiritual-materială conştientă în comuniune cu Logosul, e invitat să adune în sine toate raţiunile create plasticizate, pentru ca în felul acesta să aibă un conţinut de gândire şi de viaţă comun cu Logosul dumnezeiesc.” (Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 2, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Buc., 1978, pp. 7-8, s.n.). Sunt sensuri din invitaţia mântuitoare!

Sub lumina acestor orizonturi teologice, omul a căutat să-şi explice mersul şi umbra, simţindu-se poate, cum zice un poet german, „ceva străin pe acest pământ”, s-a văzut parte în dialog cu Logosul dumnezeiesc şi, prin aceasta, s-a angajat să răspundă invitaţiei divine de a aduna în sine „toate raţiunile create plasticizate”, să le desluşească fiinţa şi lucrarea, să le aducă în sine şi prin sine să le pună în dialog cu Logosul. De aceea stăruie în om nevoia de descifrare a raţiunilor create plasticizate, ale lucrurilor, şi patima de întoarcere la început. Din toate aceasta se hrăneşte poematicul (plasticizarea secundă a lumii) şi se vede cazna celor aflaţi pe calea creaţiei şi poeziei. Este invitaţie şi sarcină de a căuta desluşirea raţiunilor creatoare de sub vălurile şi manifestările lumii (ale lucrurilor şi ale omului) şi în cele din urmă să ajungi, prin căderi şi ridicări, prin desfaceri şi refaceri de sine, prin ocoluri dialectic reluate, să dibui pe cele dintâi, pentru a te afla astfel pe calea dialogului mântuitor. Să vezi flacăra de deasupra creştetului, să înţelegi toate limbile ca una singură şi unică! Poematic, omul a căutat să şi-le apropie şi, după putinţă, aproprie.

Iată, Mircea Ciobanu aproximează, în plasticizarea a doua, ca fiind untul pământului aceste „raţiuni”. Ideea o preia Dumitru Toma şi o revarsă în poezie, în această carte, Sitarul străveziu. O carte ce le leagă pe cele anterioare şi le dezleagă, prin propria faţă, către lume. Dialog şi căutarea raţiunilor plasticizante.

Pasărea aceasta, care se hrăneşte cu „untul pământului”, mai exact spus deşi metaforic, cu raţiunile create plasticizate, cu Duhul Sfânt, este, şi tocmai din această pricină, străvezie. De aceea poate să dea seamă despre om, în dubla sa fire. Dumitru Toma deschide prin ea asupra chemării omului, prins în mişcarea de întoarcere spre început: pe de o parte, dialogică şi personală cu Logosul dumnezeiesc, pe de altă parte, dramatică prin desfacerea de chipul plasticizat. Într-un dialectic şi complicat proces. Primul poem, Am zburat şi zi şi noapte, deschide spre acestea: „Am zburat şi zi şi noapte amăgit de curcubeu/ Să găsesc

SPECIAL III

joi, 14 martie 2013

vreo vietate din unşii trupului Tău/ Ce-au bătut în roi din aripi şi-au zvârlit lumină-n laturi/ Când s-au stins în umbra verde din nămolul de sub straturi.// Au rămas în urmă zvonuri încărcate de smochine/ De-au stropit cu rouă sfântă calea mea până la Tine/ Să primesc îngăduiala ca să-mi aflu legământul,/ Să sorb noaptea din lumină şi spre Tine să-i port untul;// Să Ţi-l depăn la picioare, cu colţani şi cu răsuri,/ Într-un fel care se-arată de sub ceaţa din prescuri/ Şi ajunge-n nopţi cu lună întrupat până la noi,/ Încântând ce-i stăn potecă pe verdeaţa din zăvoi.” (p. 21). Aici cartea rezonează cu anterioara Umbra şi fumul, mijlocitoare în tripticul liric. Întoarcerea spre început vorbeşte despre nevoia de mântuire şi, totodată, smulge văluri după văluri de pe chipurile plasticizate ale omului şi lumii. Spre a fi şi a vedea lumea în strevezia sa. În gândirea poetică a lui Dumitru Toma, Duhul Sfânt a curs şi s-a fost pus în om şi în lume, ca lumină nefirească ascunsă într-un bob de tină sau chip al unui lucru. Ideea omului ca rezultat şi purtător al luminii vine din mai multe relegii, dar în mişcare şi devenire, ca viaţă, se face vădită prin creştinism şi în spaţiul culturii acestuia. Se ştie că Eminescu înţelegea cu toată fiinţa sa, de la fizic la metafizic, pe om ca fiind un „ghem de lumină”, un „mosoraş învălătucit” în fir de lumină. Din această idee se toarce şi se ţese gândirea şi firea omului, amândouă deschise întoarcerii la început. O spun cei de pe aceste locuri, o spune o bătrână când aprinde lumânarea şi răsuceşte peste ea fumul tămâiei din vasul cu cărbuni aprinşi.

Dumitru Toma este poetul care vede pe om în ipostaza de purtător de Duh Sfânt hrănindu-se din acesta, de miez al luminii ce se învârteşte ca un titirez, alegându-se din tina ce arde şi o consumă. Păstrăm metafora că pe fus prin sfârâitul învârtirii se strânge firul ce se toarce din caierul de lumină, dar învârtirea, pentru a se petrece uniform, este asigurată de partea de jos a fusului, conică şi grea. Ea consituie titirezul, cuvântul desemnând şi „lucrul” şi mişcarea. Acelaşi nume are şi beţişorul de sub coşul morii, care loveşte teica şi lasă grăunţele să curgă cu măsură între pietrele ce sfarmă şi macină. Învârtire uniformă şi trecere cu măsură aduce ca determinaţii titirezul lui Dumitru Toma. Şi încă ceva: mişcarea lui îşi are un impuls din afară. Poate chiar o „joacă”. Durata ei este în funcţie de acesta. Prin urmare, şi a omului. Dar are şi o sarcină, de a asigura constanţa mişcării. Ne amintim de invitaţia de a aduna raţiunile. De aceea, poetul îl concepe ca fiind într-o mişcare spre început, am putea zice, spre mâna prinsă în tors. „Într-o lume cât o nucă/ Îmi dau ciocul după miez,/ Că mă frige dor de ducă,/ Fir-ar el de titirez.// Am strâns stelele în drumuri/ Iar pe lună-am arcuit-o/ Peste case, printre fumuri./ Am greşit când am tivit-o// Cu surcele şi cu paie/ Rotunjind-o pentru zbor,/ În tăcerea din odaie/ Zilele să le măsor.// Este simplu să strângi somnul/ Şi în scapăt să-l arunci,/ Să-ngropi joaca-Ţi în adâncu-i,/ S-o tot caut de atunci.”, O tot caut de atunci, p. 22).

Este o sarcină de împlinit – căutarea untului, o dorinţă sădită în om de la început. „O, pământ, îţi caut untul/ Iar tu-mi dai să gust avântul.// Amăgindu-mă îmi spui/ C-a fost jocul tău dintâi/ Cu ţărână prinsă-n must,/ Dar eu miezu-aş vrea să-ţi gust -// Turta neagră de secară,/ Blestemată şi amară,/ Sau de ghindă ori cucută/ Mintea să mi se ascută// Ca să pot găsi în apă/ Când răstoarnă cerul stele/ Untul tău care îmi scapă/ În vreuna dintre ele.// L-ai ascuns fără vreo vină/ Şi uitatu-l-ai în joacă,/ Dar eu nu îţi cat pricină,/ Că visez să se desfacă;// Să simt noaptea ta pe limbă/ Când de-a lungul, când de-a latul,/ Să ştiu sorii când se schimbă/ Şi când unul nu e altul.” (Miezu-aş vrea ca să ţi-l gust, p. 23). A percepe răsturnări şi a cuteza să desfacă punerile laolaltă pentru a se cunoaşte pe sine şi a cunoaşte lumea sunt cazna şi visul omului, care, poetic spus, vrea din noaptea simţită pe limbă să curgă lumină, să afle „germenii lumii”, „toate raţiunile create plasticizate”. „În untul pământului ce vine din cer/ Sunt germenii lumii dosiţi în mister,/ În rânză de smârcuri ucise de vară,/ În cuiburi de păsări cu salcia

rară.// De-acolo încântă zgoandele vântului,/ Când noi ne smintim la pragul cuvântului/ Să fim înăuntru cât suntem afară/ Zăpadă stârnită din soare de vară.”

(Vine din cer, p. 97, s.n.). Dumitru Toma percepe entităţi spirituale în orice loc prin care calcă omul, precum filosoful grec care vedea zei şi în locuinţa sa, făpturi ce se ridică din „untul pământului”, din lucrarea luminii cursă de sus şi ascunsă în cele de jos.

Oameni smeriţi şi cu frică de Dumnezeu şi-au imaginat pe cele de jos, creaţiunea, ca fiind pură dintr-un început şi că „opacitatea” ulterioară s-ar datora păcatului omenesc. Aşa s-a întâmplat că unora din părţile Maramureşului li s-a năzărit că la început pământul trebuie să fi fost transparent. Despre o astfel de legendă Lucian Blaga scrie, absorbind-o în poezie şi în creaţia teoretică: „După o legendă românească, de circulaţie regională, pământul a fost la început străveziu ca apa, încât se putea vedea prin el. Pământul s-a bucurat de această transparenţă numai până când Cain a ucis pe fratele său Abel; după omor, Cain a îngropat trupul lui Abel; trupul se vedea însă în pământ ca prin apă. Dumnezeu a întunecat atunci pământul, ca să nu se mai vadă urmele unei aşa de grozave fapte.” Viziunea aceasta, care revelează „o transcendenţă coborâtă într-un primitor receptacul”, Blaga o numeşte sofianică. (Trilogia culturii, Perspectiva sofianică, EPLU, Buc., 1969, pp. 178-179). Dar acest transcendent care coboară este în acelaşi timp un flux şi un reflux. Duhul Sfânt, în acţiunea sa cursă din infinire şi absolut, întreg este în izvorâre şi coborâre, în lucrare şi întoarcere, numai plasticizările, ce ţin de finit şi vremelnicie, sunt în schimbare, iar împreună, se vădesc participatoare dialecitc şi mântuitor la marea dramă divină. În întoarcerea spre început se petrece şi drama desfacerii sufletului de trup, cu stadiile ei, amintind în icoană consonanţă de cele desfăşurate după modelul christic, cu moartea pre moarte călcând. Aici cartea Sitarul străveziu ajunge în consonanţă cu cea de-a doua, Umbra şi fumul, din tripticul anterior. Drama se presimte şi se „trăieşte” de ambele părţi („Şi-nţelept stai într-o rână/ Şi-Ţi vezi harul în ţărână/ Cum Te caută şi geme -/ N-ai ştiut c-o să Te doară”, În lut şi pară, p. 24), se desfăşoară în dialectice răsuciri cu om dar şi cu lumea acestuia, şi ca durere şi ca bucurie, cu triumful eliberator de plasticizare al celei din urmă. Să

ne amintim de scena descrisă de Dostoievski din Fraţii Karamazov, citată şi de Blaga, unde Alioşa stă de veghe lângă sicriul stareţului şi învăţătorului său, Zosima. Copleşit de durere şi auzind ca prin vis Evanghelia despre Nunta din Cana, citită de un călugăr slujitor, i se pare că încăperea se lărgeşte, că are loc nunta şi între oaspeţi îl vede pe Zosima tânăr!

Se apropie de Alioşa şi-i spune: „Ne veselim (...), bem din vinul cel nou, vinul bucuriei proaspete, neţărmurite... Să ne bucurăm, să bem vin nou, vinul marei bucurii...”. Alioşa, de o parte cu sicriul în care odihneşte corpul stareţului şi de alta cu acesta tânăr, bucuros, la nunta din Cana, unde Iisus preface apa în vin, iese din încăpere, plângând de bucurie, priveşte cerul încărcat de stele şi se prăbuşeşte sărutând pământul, care la rândul lui, este plin de stele. „Cel

ce se aşternuse cu faţa la pământ era un tânăr slab, pentru ca în locul lui să se ridice de jos un om care avea să lupte dârz toată viaţa şi care era pe deplin conştient de schimbarea petrecută cu dânsul...”

(Fraţii Karamazov, Opere vol. 10, Ed. Univers, Buc., 1972, pp. 55-56). Durerea se atinge de bucurie, moartea de viaţă, cerul de pământ şi pământul de cer.

Omul se preschimbă. Viziunea îl aduce în viziune viu şi mort, mort şi viu, şi omul se deschide în viziune, cu lumea sa umplută de cer şi viziune. Este un „inel” al Sfântului Duh. Un flux continuu ce coboară şi urcă, ce se ascunde în plasticizare şi prin ascundere în plasticizare se vădeşte. Nu este doar un „transcendent care coboară” sofianic, cum zice Lucian Blaga, ci un transcendent care urcă pe timp ce coboară, un inel de lumină, fără de care nu s-ar fi putut ipostazia Iisus ca Mire şi Biserica, drept Mireasă. Omul în viziunea poetului Dumitru Toma este prins dramatic în acest „inel” al Sfântului Duh. Stă retras şi vădit sub diferite forme plastice. Într-o poezie este numit „vechea vână”, „lujer subţire” crescut din „rărunchi”: „De la tine de sub pânză,/ Mi-a căzut aşa deodată/ Furca ţâţelor în rânză,/ Răspunzându-mi drept în spată.// Iar pe pietre şi ţărână/ Pică sânge din genunchi,/ În răscruci, pe vechea vână/ Care-mi creşte din rărunchi/ Drept în cer, lujer subţire,/ Când înalţă ruga lor/ Sfinţi ce nu pot să răsfire/ Mrejele care mă dor -/ Mă usuc şi mă aprinde/ Stea scăpată-n smoc de iască,/ De pe cer când se desprinde/ Şi nu vrea să recunoască.” (Mă usuc şi mă aprinde, p. 63, s. n.).

Abia acum se desluşeşte şi funcţia poematică a lucrării acestui „inel” al Sfântului Duh. Marginile lumii răsfrânte în om, strânse în a treia carte, se văd deschise ca margini ale omului răsfrânte în lume.

Ele sunt părţile ce se ating de infinire şi absolut, ce poartă asupra întregului şi sunt una cu acesta. În alte cuvinte, lumea coborâtă în om se întoarce asupra lumii şi o străluminează, elementul mijlocitor, fiind lumina. Partea „asemănătoare” dintre om şi „lucrurile” lumii, explicitată ca „plasticizare”, se topeşte graţie lucrării luminii. Fără să urmărim dialectica acestui proces christic, este de spus că lumea se percepe ca o nouă realitate. Cu om cu tot.

Transsubstanţiată şi translucidă, străluminată şi străvezie. De spus, în rezumare, că Dumitru Toma prin acest volum, Sitarul străveziu, îi aduce în lămurire trei ipostaze: poetul în alegorica reprezentare ca sitar, care soarbe untul pământului şi scoate la suprafaţă entităţi, îndeosebi, din cele învăluite în ţesături mitice, cu flori însemnând timpul şi paşii omului (Moşii, Zorile, Ielele, Sânziana ş.a.); poetul ca făptură de lumină ce „stă-n potecă pe verdeaţa din zăvoi”, care din spaţiul şi timpul deschise-n infinire în procesul trecerii-petrecerii omului, priveşte de dincolo, din propria-i lumină, lumea devenită străvezie, „răsturnată”, zice autorul; şi poetul ca realitate poematică. În prima ipostază se dă seamă şi se aduce în creaţie ceea ce se ştie; în a doua, ceea ce se desface din „plasticizare” şi se cunoaşte; şi în a treia, ceea ce se revarsă în lumină ca realitate şi fiinţă. Să dăm o imagine pentru ultima: „Ea vine să numere dinţii mei rari/ Când steaua-şi revarsă aromele tari,/ Când vântul se-ascute pe gresia gândului/ Şi coasa-i încearcă faţa pământului.// Să nu caţi o clipă la tainele mele,/ Că nimeni nu-mi pune cenuşa pe ele./ Eu sunt doar o apă ce intră prin poartă/ Şi-ngăduie lumii să guste din soartă;// O apă ce rabdă şi curge mereu,/ Cum este lumina care sunt eu/ Atunci când m-ascunde în sâmbur de beznă/ De cele ce vouă v-ajung pe la gleznă.” (Eu sunt doar o apă, p. 96).

Dar ce ar spune Mircea Ciobanu despre această carte a lui Dumitru Toma? L-ar bătea părinteşte pe umăr şi i-ar zice: „Sitarul tău a făcut o sită prin care soarbe untul pământului şi eu ţi-l voi trece, prin sita cenzurii de jos, întreg spre cer. Eşti un poet invitat. Îţi public cartea”.

Dumitru VELEA

IV SPECIAL

joi, 14 martie 2013

Scriitori olteni la ZVJ (III)

Liviu Popescu - jocul de-a insecta sau despre efemeritatea omului

(urmare din pagina I)

Târziu l-au găsit pe sărmanul emigrant./ Dar ce dramă şi ce sinistru joc al sorţii./ Speriat de babă, se ascunsese/ într-o cameră blocată pe exterior./ Nimerise nărodul chiar în seiful cu bani.// Tocase de foame toată averea.// Când l-au găsit, deşi în rai era demult/ putea să spună că în scurta-i viaţă/ mâncase bani nu glumă, sute şi mii/ de dolari gheaţă. Banii strânşi de umani,/ în peste patruzeci de ani.” (pp. 56-57). „Ochiul dracului” sclipeşte iluzionist şi amăgitor de peste tot. Întreg spaţiu insectar este cuprins de magia lui, mai ales prin funcţie: insectele pun la cale „afaceri” peste „afaceri” şi, deloc surprinzător, acestea sunt cele care le mână pe cale.

Totul este împânzit de „cârciumi” şi „cafenele”, de „jocuri de noroc” şi travestiuri, de descinderi şi diversiuni, de pândiri şi ascunderi, de binefaceri perfide şi crize salvatoare, de „moravuri uşoare” şi conflagraţii grele – în fine, toate, dând seamă ca locuri de consum şi consumare de om. Spre exemplificare, să aducem câteva decupări. Mai întâi, imaginea cotidianului, prea omenesc şi fără valori: „Într-o crâşmă, doi bondari afumaţi/ jucau poker, travestiţi/ în cobzari./ Unul părea dezamăgit că iubita-i plecase/ într-o altă bârnă. Fugise cu un trântor./ Nu doar un oarecare, ci unul de prisacă,/ cu aripi 4x4 şi climatizare pentru elite./ O făcuse rapid, din cuvinte potrivite.// Cârciuma din povestea noastră/ era proprietatea unui melc/ interlop, eliberat de vreo trei ori pentru spargeri/ de locuinţe./ O investiţie profitabilă într-un borcan/ de magiun fermentat,/ cu filetul spart şi doar de vreo două luni/ abandonat.// Bondarul încornorat îşi jucase toată averea,/ banii şi mierea./ Potul de acum erau aripile. Nervoşi, fumau/ ca doi canceroşi ţigări milaneze/ de contrabandă./.../ Nimeni nu observase că între timp/ la masa din separeu intrase bondăriţa/ adulteră la braţ cu trântorul/ gonit din stup.

Melcul patron,/ simţind iz de scandal, se apropie/ încet de scorpie./ Le făcu semn ăllor doi/ s-o ia discret către ieşire.// Dar prea târziu, bondarul înşelat/ i-a reperat. Îşi încărcă acul cu trei săgeţi/ de venin şi spre cei doi se porni./ Agitaţie, tensiunea urca spre cer.// Dar brusc sirene pe potecile din bălării/ Lumea auzi./ O trupă de mascaţi din roiul/ din poiană pătrunse-n cârciuma borcan./ Îl reperară pe trântorul amorezat./ Cu patru gloanţe de venin venite din senin/ acesta pică lat.// C-aşa e regula din roi. Când trântorii/ prea mulţi devin, ministrul de resort, în speţă/ matca fără chip,/ omoară adaosul masculin.” (Dura lex, sed lex, pp. 16-17).

– Gâzele, insectele se mişcă într-o realitate tulburată de iluzie, de o fantezie goală şi o sporită fascinaţie a lucrurilor de-o clipă. Mişcarea şi zbaterea lor generează o feerie a efemerităţii, orbitoare pentru tot ce cade în plasa aşteptatei fericiri. În Faleze de nisip, poemă parodică după filmul cu acelaşi titlu al lui Dan Piţa, o scoică pe moarte îmbie cu „un ocean de vise” trei bolnăvioare urechelniţe, una cu hernie, alta cu colesterol şi ultima cu chef de furnici, ele înţelegând că marea este de fapt „un vraci” care le poate vindeca – şi drept urmare, sfârşesc, una în burta unei hamsii, alta în ciocul unui pescăruş şi ultima în „colivia unei scoici/ pubere”. Şi povestea se reia, la nesfârşit („În noaptea următoare/ alte trei surate bolnăvioare/ spre mare vor porni,/ ca ţel.”, p. 25). Acest nesfârşit, prost infinit, în cuvinte hegeliene, stăpâneşte „lumea” efemeridelor şi este imagine exactă a efemerităţii celei umane, alunecată în visele socialului şi iluziile ideologicului. Nu întâmplător, pe lângă situaţiile zise reale, smulse din întinsele zone ale iluziei, ajung obiect de parodiat şi părţi ale artei: de inadecvată receptare (de fantezie sau „realitate”) într-o asemenea „lume” sau de uitare a fiinţei şi devenirii omului, adică ale artei de divertisment şi spectacol, ce nu ţine nici cât traversarea propriului cadru sau ecran.

Decât prin abundenţă. Poemele lui Liviu Popescu le preiau în comentariul umoristic fie direct, fie prin contreamploi, atunci când ele ţin ceva mai mult. Analogiile cu sens schimbat sunt misterul şi farmecul umorului lui Liviu Popescu. Din zestrea literară: Personajul Ebenezer Scrooge din romanul A Christmas Carol al lui Charles Dickens dă titlul poemei Mr. Scrooge, unde un cărăbuş de

mai, agent de circulaţie, încurcă circulaţia gâzelor neprevăzând luminiţele din pomii împodobiţi în ajunul Crăciunului. Povestea de dragoste Tristan şi Isolda este mutată în poema cu acelaşi titlu, protagonişti fiind un viermuş şi o viermuşă de măr. În registrul umoristic multe se preiau răsturnat, ori cu înlocuiri şi adaosuri (cu referinţe cunoscute): La început a fost brelocul; Ce naşte din cucuvea nu şoareci mănâncă; La început n-a fost cuvântul; Condiţia umană; Venea o mazăre pe râu; Coana Râmă faţă-n faţă cu reacţiunea; Gâzele cu camelii; Un greier fabulist; Unde dragoste nu e, nici viespe nu e, sau A bâzâi sau a nu bâzâi. Altele din „recuzita” politică recentă: Puşca şi bicicleta lată; AJOFM, Toamna nu-i ca primăvara, ori Solidarnosc. Din cinema: Filmul Forrest Gump al lui Robert Zemeckis generează desfăşurarea umoristică în contre-amploi a poemei cu acelaşi titlu. Aparenţa strălucitoare a unui fante, un furnic domnesc, nu este altceva decât aparenţă. Înotând într-o piscină, sub razele unui felinar atârnat de un coteţ, este ciugulit de un cocoş fără somn.

Iar furnicilor, ce fuseseră extaziate, nu le rămâne din el decât o aripă. O parafrază umoristică a filmului serial Edera este trista „poveste” despre sărăcie şi decădere din poema cu acelaşi titlu. Titanic ice este o poemă ce vizează din lateral drama scufundării Titanicului şi o dimensiune a psihologiei feminine. O furnicuţă visează într-o noapte de Ajun cum îl salvează ea pe cărăbuş după vas şi îl păstrează pentru sine. Referire la proasta receptare estetică a femeilor ce confundă personajul cu actorul. O altă poemă, O broască numită dorinţă, ce trimite la filmul Un tramvai numit dorinţă, după piesa cu acelaşi titlu a lui Tennessee Williams, expune în registrul umoristic exterioritatea relaţiilor, materială şi instinctuală, dintre doi indivizi, cu corelarul: modul direct de rezolvare a relaţiei dintre prudenţă şi lăcomie. Un „libelul bătrân” doarme în fiecare noapte pe botul unui mâţ. „Rozătoarele cu poftă de insecte” sunt în dilemă: „Să se aşeze la masă,/ sau să devină felul doi?” Până întro seară, când o broască „îl suflă de pe al motanului botic”. Şi poema se închide autoreferenţial: „În văgăuna lor de sub podea, şoarecii/ privesc la ceas aniversar, spectacolul/ de teatru – Momeala trece în nefiinţă,/ tradus în limba lor – O broască numită dorinţă!” (pp.

106-107). Serialul X-Files curge pe clina umoristică în poema omonimă. Aidoma şi Sinteza Zilei cu concluzia: „Zumzet mult, apă de ploaie,/ aşa se caracterizează viaţa publică/ din oraşul gâzelor./ Bălegar şi noroaie.” (p. 111).

Existenţe bazate pe satisfacţie şi consum, pe devorarea aproapelui şi triumful spiritului de conservare în pofida celui de valorizare, raporturi pervertite, o viermuială fără speranţă – sunt observate, descrise cu detalii riguroase, fiecare trimiţând dincolo de sine, la acea lume ce nu mai poate să-şi vadă limitele din cauza aparenţelor şi orbirii, a autosatisfacerii represive. Liviu Popescu proiectează în „lumea” gâzelor mişcări şi desfăşurări de forţe, legi de împletit întâmplări, mecanisme de degradare şi salvgardare, infirmităţi şi puternicii, asociaţii şi societăţi de salvare, ratări şi lupte sindicale (precum Solidarnosc, parodie a grevei transportatorilor şi a măsurilor administrative antigrevă), morţi besmetice, fără sens (ca pe stadioane: „Cochilii sparte, picioare rupte,/ aripi pe jos, muşte mâncate,/ greieri arestaţi, pariuri pierdute/ şi jurnalişti turmentaţi./ Cârciumile pline, mobsteri scarabei,/ iar fetele de noapte, zglobiile lăcuste/ iubite pe-ntuneric, pardon, fără fuste!”, Champions League, p. 55), lupte şi izbânzi ideologice şi politice (v. Cariile din Nord vs.

Cariile din Sud), războaie şi masacre fără nicio logică, decât cea ascunsă, a îngurgitării (spre evidenţă, parodia Ia tebe liubliu, Libia le bleu: „Râmele albe aveau pretenţii la apa/ pe care o păzeau/ râmele negre.// Râmele albe nu trăiau în bălegar,/ ele aveau case la rădăcini de lalele.// Râmele negre erau agresive, aveau/ ochi şi mustăţi. Cele albe respectau/ standardele/ dar voiau şi ele apă de ploaie,/ că ar fi la preţ bun barilul.// A început războiul, râmele/ albe au apelat la fluturi mari/ să arunce cu licurici aprinşi/ peste casele din

bălegar/ ale rămelor negre./.../ Sarcozul inelar decretă faptul/ că râmele negre se făceau vinovate/ pentru viermicid şi că nu respectă/ standardele. Că au mustăţi şi ochi,/ cel puţin liderul negru, o râmă/ „Moamar”, bătrân colonel de bălegar./.../ Sarcozul alb şi bruna sa râmă/ voiau însă în istoria politică să rămână,/ cu riscul unui război inelar,/ pentru, vezi Doamne, un ocean planetar.”, pp. 122-123). Orice acţiune sfârşeşte, involuntar, în derizoriu; făpturi de o clipă se prăbuşesc sub greutatea „cojilor” translate din lumea de deasupra, sfârşitul destinelor cade ca o ghilotină, fără să se ştie de ce şi de unde. „Masacrele” acestea sunt cele care înfioară şi cutremură – dincoace, de fapt, pe tabla de piatră a artei ce ne priveşte.

Precum în lumea omului, conchidem, aşa şi-n lumea gâzelor! Şi invers, spune poetul. Iar ceea ce este uimitor în asemănare este obturarea traseului dintre cauză şi efect. De pildă, poema Recviem, ce descrie concertul dedicat gâzelor ucise cu erbicid (ucidere în masă). Nu numai ciclul valorizant, ci şi cel biologic, al vieţii, este frânt. De unde „participarea” şi strigătul poetului: „Un gând frumos/ pentru cei duşi. Un strigăt/ ecologic, că fără gâze, nici/ pentru mine aici nu ar mai fi muze.” (p. 29). În apele oglinzii se văd sacrificiile în masă din Orientul Mijlociu şi din atâtea părţi ale lumii. Mai mult, cu Metropoliliput-ul se petrece şi un cataclism, apocaliptic descris în poemul din final, Nu mor gândacii când vor oamenii. De fapt, el urmează altuia, „spus” de poemul central, Metropoliliput. Buldozerele oamenilor astupă groapa de gunoi şi distrug „lumea” gâzelor, însă aceasta, cât se mai salvează, o ia de la capăt într-o altă groapă de gunoi. „Nimic nu mai era din tot ce-a fost.// Decât gândaci făr-un picior, broaşte cu dizabilităţi,/ albine muribune. O mică grămăjoară de gunoi/ a dispărut sub tăvălug. Asfalt încins curse peste rănile/ lor. O lume s-a sfârşit. A lighioanelor.// În alte colţuri ale oraşului cel nou/ însă o groapă de gunoi reapare.

Supravieţuitorii/ au luat-o de la capăt./ Pentru că, nu-i aşa, nu mor ei, gândacii,/ când vor oamenii.” (p. 133).

Este continuă cădere în moarte şi o provizorie salvare a biologicului ca biologic din finitudine. Finitul joacă în plasa infinitului cel prost, întinsă în cutremurătorul şi liniştitorul ş.a.m.d. Este jocul gâzei inconştientă de efemeritatea sa, dar pentru cel ce a aşezat oglinda, şi îl dejoacă, pentru poet, este un joc cultural care are ca subiect pe acel homo ludens văzut de Johan Huizinga.

Perspectiva ludică a lui Liviu Popescu este stranie şi incomodă, deschisă pe vericală: nu prin om despre om, ci prin gâze şi insecte, prin existenţa larvară, efemeridă a lor, prin limita şi negativul închis în sine ale existenţei lor se dă seamă despre ceea ce este omul alunecat în uitare de fiinţă şi despărţit de devenire şi mântuire. Omul blocat în biologic şi în socialul devalorizant. O biată gâză inconştientă de efemeritatea sa. Citim în efigie cât de limitat şi îndoielnic este totul; că biologicul cu efemerele sale valori este doar obiect al derizoriului. Unde poate să fie mai evidentă finitudinea decât la nivelul mic al lumii, al gâzelor? (Palma dată aici de mâna uscată a morţii, acestor firave făpturi, se aude mai puternic şi rezonează amplificat în lumile alăturate, în cea a omului.)

Comparaţia ne este strivitoare. De-ar fi doar alarmantă, cum vrea umoristul Liviu Popescu, căci omul este conştient de efemeritatea sa! Însă un şir nesfârşit de „comemorări” sunt până la urmă poemele sale. Deducem de aici că omul trebuie să se aşeze sub cupola altor valori, a celor spirituale, cu legea lor de coexistenţă şi preluare a celor din zonele mai joase, de împliniere prin iubire. De punere laolaltă cu zeii, spre a zice împreună cu Platon. Să ne amintim şi de spusa Atenianului din ultimul său dialog, Legile, unde omul pentru a „dobândi milostivirea zeilor” trebuie să practice „jocuri potrivite cu firea lor”, fiindcă astfel se cuvine să-şi petreacă viaţa „unor fiinţe care oarecum nu sunt în întregime decât nişte jucării ce deţin numai o frântură de adevăr”. (Platon, Legile, Cartea a VII-a, 10, Ed. IRI, Buc., 1995, p. 216; trad. Şt. Bezdechi).

Cu acest sens ultim Liviu Popescu aşază oglinda în faţa omului ca oricare dintre noi.