Ziarul Vaii Jiului - nr. 1170 - 29 martie 2013

CMYK

Prãvãlia cu istorii CMYK

Tuturor credincioşilor catolici, ce sărbătoresc duminică Paştele, le doresc din toată inima ca lumina, dragostea şi pacea pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a adus-o nouă, creştinilor de pretutindeni, să le încălzească inimile şi vieţile, să se bucure de tot ce semnifică această mare sărbătoare creştină alături de cei dragi. Învierea Domnului ne-a dat şi ne dă mereu speranţă că pentru noi toţi viaţa este un dar dumnezeiesc pe care trebuie să-l preţuim aşa cum se cuvine. Eu şi grupul parlamentar pe care-l reprezint vă urăm Sărbători fericite cu pace şi belşug cu linişte şi primăvară în suflet aşa încât cu bucurie fiecare dintre dumneavoastră să poată spune: HRISTOS A ÎNVIAT! sau BOLDOG HUSVÉTI ÜNNEPEKET KIVÁNOK! Senator Haralambie Vochiţoiu Lider Grup PP-DD din Senatul României

Ziar ul Vaii Jiului

Comentează subiectele zilei accesând site-ul

VINERI

29 martie 2013

Răsărit: 06:18 Apus: 18:58

ZIARUL POPORULUI Citeşte şi dă mai departe!

Director: Cătălin DOCEA

)

Anul VI Nr. 1170 12 + 4 + 4 pagini Preţ: 1 LEU www.zvj.ro

Nu există lege împotriva ADEVĂRULUI!

Cotidian regional * * * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului * * * Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

Pe bune, în Consiliul Local Petroşani discuţii de tot că...ul

Rahatul câinilor - mai dezbătut decât bugetul local

De când scriu în presa locală nu am văzut atâtea păreri, atâtea luări de cuvânt, atâtea opinii, atâtea controverse create în Consiliul Local Petroşani. Nu banii bugetului local, nu titlul controversat de cetăţean de onoare, nu tariful pentru terasele de pe Centrul Civic a suscitat dezbaterea, ci, pardon de expresie, rahatul de câine.

Deşi pare incredibil, rahatul câinilor a declanşat avalanşa de opinii greu de stăvilit, care s-a calmat abia, ţine-ţi-vă bine, după o oră!

La punctul 19 al ordinii de zi s-a aflat un proiect de hotărâre referitor la o serie de contravenţii printre care şi cel referitor la câini. Acesta vorbeşte despre accesul câinilor în parcuri şi pe locurile de joacă. Petru Drăgoescu, consilier PNL, a propus două amendamente, unul privind accesul în parc cu bicicleta, permis doar copilor sub 14 ani, altul privind... rahatul de câine. „Iarna aceasta de câte ori mergeam pe stradă parcă treceam printr-un muzeu al răhăţeilor de câine. A fost odios. Stăpânii de câini ar trebui să strângă după animalele lor murdăria pe care o lasă”. Aici şi noi suntem total de acord. Ei, dar să vedeţi ce inspiraţie a născut acest amendament. S-a vorbit serios despre unde ar trebui să se răhăţească câinii. Să se uşureze oriunde, numai în parc nu, sau oriunde lasă ceva moale să fie adunat. Dacă se adună, atunci cu ce şi unde să se arunce? Dacă nu se adună, cum îi prindem pe patrupezi? Până la urmă s-a stabilit: doar cei

R

(stăpânii, nu câinii...) prinşi în flagrant pot fi amendaţi. Cum stabilim dacă cel care-l plimbă este sau nu stăpânul. Dacă se pot amenda sau nu şi stăpânii care plimbă câinii pe Centrul Civic şi-i lasă să se “cacaolească” pe granit şi sunt filmaţi pe camere. Dacă nu au voie să se răhăţeacă pe stradă, atunci unde au voie? Până la urmă, dacă maidanezii fac caca în spaţiul public, ăştia din lesă de ce să nu aibă şi ei voie de la edili? Unde trebuie plimbaţi ca să nu ne pută întruna la nas rahatul de câine. Pot face caca acolo unde fac şi javrele străzii. La atâtea întrebări se mai naşte o obştească întrebare: dar pe potăile de pe la containere cine le amendează că intră la containere, pe potăile astea cine le caută unde fac treaba mare? Într-un final, s-a stabilit, deci atenţie dragi posesori de animale de casă, dacă animalului îi vine pe maţul gros ceva în timp ce se plimbă pe trotuare, pe pasajul pietonal, pe spaţiile verzi ale oraşului, trebuie să vă aplecaţi şi să strângeţi tot. Dacă nu, plătiţi amendă. Pentru aceasta, trebuie să aveţi câteva sute de lei în buzunar. Dacă nu dispuneţi de “cash”, atunci să aveţi o pungă şi să strângeţi tot. De asemenea, foarte important: nu daţi câinelui să mănânce iaurt cu prune, ca să nu strângeţi rahatul cu paiul...

Alina PIPAN

Curs valutar: 1€ = 4,4178 lei 1$ = 3,4497 lei 1₤ = 5,2282 lei MARCĂ ÎNREGISTRATĂ

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul VI Nr. 176 29 martie 2013 4 pagini

Şcoala de şoferi, accidente auto, curse de autobuz, accidente ş.a.m.d.

O incursiune în universul rutier interbelic din Valea Jiului

În acest documentar ne propunem să scoatem la lumină câteva informaţii inedite despre chestiunea rutieră în epoca interbelică în Valea Jiului: şcoala de şoferi, accidente auto, parcul auto, înfiinţarea de curse de autobuz, vânzări de maşini. Dar, să le luăm pe rând. (Marian BOBOC)

416 maşini&motociclete

În 1926, parcul auto al Văii Jiului era destul de sărăcăcios, ca să nu spunem aproape inexistent. În unele localităţi de-abia dacă exista vreo maşină. În această situaţie se afla Vulcanul. La 26 iulie 1926, notarul Vulcanului raportează primpretorului plasei Petroşeni „că automobile sau autobuze în comunele aparţinătoare Notariatului Vulcan nu sunt. Se află însă un autobuz în comuna Vulcan, care formează proprietatea numitului Popescu Traian, însă această maşină nu funcţionează din lipsa podului de la Iscroni şi din cauza drumului rău, aşa că această maşină în curând va fi dusă din Vulcan”. Tot în acest an, li se atrage atenţia proprietarilor de autobuze, „care transportă pasageri şi bagaj”, că „nu pot circula fără concesiunea de circulaţiune a Direcţiunii Generale P.T.T. şi a Direcţiunii judeţene de drumuri şi poduri.”

După cum veţi citi mai jos, în doi ani transportul se dezvoltă în Valea Jiului, apărând zeci de autovehicule şi autobuze.

Dintr-un tablou al autoturismelor înscrise la Prefectura judeţului Hunedoara aflăm din câte automobile (aici intrând şi… motocicletele) se compunea parcul automobilistic al judeţului Hunedoara la 27 septembrie 1928. Ei bine, pe şoselele judeţului Hunedoara circulau nici mai mult, nici mai puţin de 416 automobile cu număr de înmatriculare de Hunedoara.

Proprietarii acestora domiciliau în sate, oraşe, comune: Deva, Geoagiu, Cugir, Ilia, Orăştie, Brad, Simeria, Cristur, Hunedoara, Şibot şi Cugir (arondate în 1928 jud. Hunedoara), Haţeg, Toteşti, Lăpuşnic, Densuş, Sântămăria, Baia de Criş, Ludeşti, Crîscior, Tuştea, Dobra, Gura Dobra, Ruşi, Băiţa, Vălişoara, Râul Alb, Călan, Pui, Chitid, Hărău, Peştişul mare, Orăştioara de sus, Râu de Mori, Ţebea, Brănişca, Zam ori Bretea Mureşeană. Şi în localităţile din Valea Jiului, zonă puternic industrializată, „domiciliau” circa 70 de autovehicule, după cum urmează: Lonea (proprietar inginerul Alexandru Petrini); Petroşani (Nicolae Popescu – şeful Siguranţei; Aurel Guga; Ştefan Kiss; Ioan Rus şi Cătălina Gál; Rudolf Mittelhuber;

Gheorghe Toderaş; Ştefan Nagy; Alexandru Poleak; Ioan Loy; Iosif Gudo; Nicolae Benea; Carol Şandor; văduva lui Adolf Berger; Iosif Loy; dr. Ionel Moga; Augustus Kovacs; Solomon Felsner; Iosif Remete; dr.

Leo Gruber; Constantin Georgescu; Ferdinand Quitt; Ştefan Kiljen; Iuliu Balint; Nicolae Kimanoszki; Laurenţiu Luigi; Ioan Winklehner; Ştefan Kiss; Alois Lorencz; Valeria Grosuk; Matei Imling; dr. Alfred Weisz; Mihail Kinceg; Alexandru Fehei şi soţia; Ladislau Kovacs şi Francisc Masek; Ioan Krausz; dr.

Maximilian Iunger; Minele de Cărbuni ale Societăţii Anonime Române; Soc. Petroşani); Livezeni (Marcu Bozici); Iscroni (Jean Dumitrescu); Aninoasa (Ladislau Gadó; Simion Iancu); Vulcan (Andrei Lua; Andrei Lica; Francisc Brukner şi Avram Goldstein; Teofil Dumitraş; Ernö Banka; Ioan Rusu; Sabin Fizeşan; Gustav Szapko – motocicletă; Gustav Sapho şi soţia; Samuilă Enea; Ioan Liska; Alfred Rudolf; Ioan Radu; Francisc Konka); Lupeni (Gheorghe Mailat; Iosif Collarini; dr. Friderich Faltick; Carol Mariolaki; Maxim Iacob; Uricani Valea Jiului; Ştefan Corpadi şi Iosif Sijjarto; Societatea Minelor de Cărbuni - 3). Numărul de ordine 1 îi aparţinea, fireşte, automobilului Prefectului judeţului Hunedoara.

a cumpăra un automobil marca Chevrolet, Cadillac, Lasalle ori „renumitele Crysler”, suntem siguri că şi în anul 1929, ca şi în 2013, trebuia musai să ai ceva la portofel.

Primele şcoli de şoferi

După cum s-a văzut oferte şi parc auto existau, mai era nevoie doar de şoferi. Dar ca să fii şofer, şi în acele vremuri ca în 2013, trebuia să urmezi o şcoală de şoferi, iar apoi să susţii un examen. Şcoală specială de şofeuri Deva anunţă deschiderea la 15 noiembrie 1926 a primului curs de şoferi în Petroşani: „Cursul va cuprinde o parte

Piaţa auto

Am fost curioşi să aflăm dacă, în perioada interbelică, în Valea Jiului exista o piaţă auto. Am aflat că, sporadic, la rubrica de mică publicitate a presei locale erau publicate anunţuri de profil. Vă prezentăm câteva din ofertele vremii: „Automobil/ De vânzare un automobil marca Fiat, motorul putere de 28 cai în stare bună. Reflectanţii sunt a se adresa la Tipografia Jiul Cultural Petroşeni” (15 iulie 1923) „De vânzare un automobil/ cu 10 H.P. Citroen, curat, nou, nefolosit.

Reflectanţii să se adreseze proprietarului dlui Ioan Liszka casier la soc. Petroşani din Vulcan. Automobilul e de vânzare urgent şi se poate vedea la locuinţa susnumitului din str. Mihai Viteazul (Crividia) No. 12”. (7 februarie 1926)” „Aviz. Aduc la cunoştinţa on. Public, că începând cu 20 Decembrie 1926, am pus la dispoziţia on. Public un AutoCamion pentru import şi export cu preţul cel mai moderat. Mailat Gheorghe, Petroşeni, lângă (Usina Electrică) casa Grosek”. (12 decembrie 1926).

Prima reprezentanţă

De reţinut că la 18 martie 1929 se deschide prima reprezentanţă auto din Valea Jiului. Reprezentanţa aparţinea societăţii Leonida&Comp. din Bucureşti şi avea sediul la Petroşani, pe Calea Regele Ferdinand, chiar în localul Băncii Târgu-Jiu. Din anunţul publicitar aflăm că reprezentanţa era bine „asortată” cu „piese de tot felul, cauciucuri Goodear, uleiuri etc.”. Chiar dacă suntem asiguraţi că preţurile la maşini sunt „cele mai convenabile”, pentru

teoretică şi alta practică şi este autorizat de către autorităţile locale, toţi absolvenţii vor fi supuşi la sfârşitul cursului la un examen, primind astfel permisul de conducere pentru automobile. Limba de predare va fi cea cerută de lege la examenul de şofeuri (Română), iar în cazul cererii generale se vor da explicaţii şi în limba Maghiară. Pentru probele practice elevii cursului vor avea la dispoziţie două automobile. Taxa totală pentru urmarea cursului este: particulari – Lei 3.000; Funcţionari şi Ofiţeri – Lei 2.600, Studenţi – Lei 2.300. Doritorii de a participa la cursuri sunt rugaţi de a se prezenta cât mai curând la Biroul de afişaj MUNTEAN şi COMP. Petroşeni. Durata cursului e una Lună 2 săptămâni teoretic, 2 practic. Taxa de înscriere: L. 100”. Un om respectat de comunitatea petroşeneană, Teodor Munteanu, tipograf la Jiul Cultural, era responsabilul cu înscrierile.

La 15 noiembrie, cursanţii petroşeneni ai şcolii de şoferi s-au întâlnit, la orele 12 „trecute fix”, cu reprezentantul şcolii, inginerul Crişan, în localul Tipografiei Jiul Cultural. Peste o săptămână, la 25 noiembrie, 20 de elevi din Deva ai inginerului Crişan au susţinut examenul la Lugoj, în faţa comisiei, ieşind „cu tot succesul, fără să cadă vreunul”.

- continuare în pag. II -

Tuturor creştinilor de rit catolic din municipiul Petroşani le doresc ca sărbătoarea Sfintelor Paşti să le aducă speranţă şi căldură în inimi, iar în case să le pătrundă lumina sărbătorii creştine a Învierii Domnului.

Vă doresc sărbători fericite alături de cei dragi!

Cristos a Înviat!

Tiberiu IACOB-RIDZI Primarul municipiului Petroşani

Ziarul Vãii Jiului

2 ACTUALITATE

vineri, 29 martie 2013

O şedinţă fructuoasă ieri la Petroşani

Ioan Rus nu s-a lăsat dus cu preşul

Ne-a plăcut ieri în şedinţa de consiliu local, care a avut pe ordinea de zi 34 de puncte, toate trecând cu brio, unele amendate, iar la altele cu abţineri. Nu mai ştim de când nu am mai văzut absolut toţi cei 19 consilieri să răspundă prezent la şedinţă.

Singurul absent a fost primarul Tiberiu Iacob-Ridzi.

ce stă 8 ore în primărie, munceşte ce are de muncit, pe când cel cu contract pe termen determinat freacă menta.

Claudiu Cornea, care a condus şedinţa, şi pe care greu îl blochează careva cu întrebările puse, de data aceasta s-a strecurat pe lângă subiect. Organigrama s-a votat cu 4 abţineri. La sfârşitul şedinţei, Ioan Rus nu s-a lăsat. A amintit că vrea să vadă anexa cu personalul, ca să se vadă public, cine freacă menta pe bani publici destul de mulţi la număr, în posturi fabricate special pentru a-i proteja.

Tot Rus a făcut o precizare după votarea

Dacă ar fi fost prezent, primarul Petroşaniului probabil ar fi desluşit şi dilema ridicată de pesedistul Ioan Rus Dumitru Florin care, când s-a votat organigrama aparatului administrativ, a cerut să vadă anexa cu personalul angajat pe contracte de colaborare, care are un venit mai mare decât un funcţionar

bugetului pe 2013: „Am venit cu 25 de propuneri concrete. Din cauza lipsei de bani, doar unul a rămas să fie finanţat. Înţeleg că bugetul nu permite finanţarea tuturor proiectelor, înţeleg austeritatea, dar vreau, totuşi, să fac această precizare, că doar unul dintre proiecte rămâne să fie finanţat”.

Cu toate acestea, pesedişti nu au pus beţe în roate finanţării celorlalte propuneri de hotărâri care vizau finanţări de proiecte de pe ordinea de zi.

Alina PIPAN

Ţurnă

A vrut neapărat să fie cetăţean de onoare

ANUNŢ Rectificările privind drepturile cuvenite pensionarilor din sistemul minier aferente anului 2012 vor fi finalizate până în data de 15 aprilie 2013. După această dată nu vor mai putea fi realizate decontări ale acestor drepturi și ca atare nu vor mai putea fi depuse documente justificative la sediile sucursalelor SNIMVJ SA. Plata efectivă a ultimelor regularizări se va realiza în săptămâna 22 – 26 aprilie 2013.

Conducerea Societății Naționale de Închideri Mine Valea Jiului SA

RAPID IEFTIN CONFORTABIL

TAXI COMSION RENT A CAR

0254 512512 0720 512000 0254 512500

Aşa am auzit noi, că domnul Ţurnă ţinea cu tot dinadinsul, de foarte mult timp, să ajungă cetăţean de onoare al Petroşaniului. Numai că nu-l propunea nimeni. A tot mers omul pe la Primăria Petroşani, a vorbit şi în consiliul local, insistând că ar merita titlul. În cele din urmă, insistenţa sa a dat roade. Primarul Tiberiu IacobRidzi a compus un proiect de hotărâre, pe care l-a plantat pe ordinea de zi, mai mult să scape de insistenţele pensionarului. Poate că primarul Iacob-Ridzi cu acest gest a deschis, fără să vrea, „Cutia Pandorei”.

Să fim bine înţeleşi, noi nu îi contestăm omului calitatea umană, faptul că a muncit pentru comunitatea petroşeneană. Dar aşa au făcut mai toţi petroşenenii. Unii mai mult, alţii mai puţin, dar nu suntem noi în măsură să contabilizăm aceasta.

Cert este că toţi petroşenenii, încadraţi într-un loc de muncă, au pus şi pun umărul la construirea Petroşaniului.

Pe lângă faptul că în 1952 a primit locul al II-lea la Concursul naţional de inovaţii şi invenţii pentru contribuţia adusă la compoziţia unor materiale prefabricate, Dumitru Ţurnă a participat şi la construcţia mai multor imobile din Petroşani, dar şi din restul Văii, ca inginer. Dar nu a fost, de exemplu, arhitectul care a creat arhitectura imobilelor. Pur şi simplu, a contribuit, ca şi restul colegilor dumnealui, la ridicarea acestor imobile într-o eră în care se construia la foc continuu. Dacă ne uităm la lista imobilelor care au fost construite în timpul vieţii lui profesionale, ne dăm seama de dimensiunea industriei de construcţii din comunism, cum se lucra în acea perioadă şi cum lucrau toţi oamenii la înfăptuirea unei societăţi. Creşa din cartierul Carpaţi, Şcoala Gimnazială I. G. Duca, Primăria Petroşani, Casa Rusu, INSEMEX, casa de cultură, spitalul, liceele industrial, de informatică şi economic, Hotel Onix, Piaţa Centrală, Gambrinusul, Poliţia, Jiul, teatrul (partea nouă), cinematografele, stadionul, magazinele, stadionul Jiul, fabrica de lapte şi câte şi mai câte sunt doar câteva dintre clădirile construite în timpul comunismului în Petroşani. Ce ar fi ca toţi aceia care au participat la construirea acestora să fie declaraţi „cetăţeni de onoare”? În cele din urmă, consilierii locali au votat proiectul, cu două abţineri, mai mult de ruşine decât din admiraţie. De ieri, inginerul pensionar Dumitru Florin Ţurnă este cetăţean de onoare al municipiului Petroşani. Să trăiască!

Alina PIPAN

Monika B. s-a încurcat la bucătărie. Să o ajutăm!

Teoretic, activitatea de bucătărie profesională a d-nei Monika Baciu, fostă Kis, activă cu microfonul la TV Parâng şi pixul la Cronica Văii Jiului, nu ţine de bucătăria noastră. Practic însă, cum d-na Baciu pare să se fi încurcat puţin la bucătărie, se impune să o descurcăm.

D-na Baciu şi-a făcut o ţintă din a-l atinge pe dl. Tecar jr., un tânăr om de afaceri care coordonează, printre altele, firmele Edmar şi Max Asalt. N-am pretenţia că dl. Tecar, pe care îl cunosc personal, este omul de afaceri perfect, ori şeful ideal pentru foştii ori actualii săi angajaţi. Încearcă şi dumnealui să răzbată, cum poate, în domeniul construcţiilor, un domeniu măcinat adânc de criză. Construieşte firme pe vremea când, fatalitate!, firmele de construcţii se demolează.

www.zvj.ro

De aceea, publicitatea gratuită a d-nei Baciu îi face rău domnului Tecar. În loc să lucreze, dumnealui e forţat să răspundă către diverse instituţii în urma repetatelor demersuri jurnalistice ale d-nei Baciu. Sigur că doamna Baciu îşi face meseria cum ştie mai bine şi, dacă s-a autosesizat în privinţa unor eventuale probleme în activitatea firmelor domnului Tecar, este liberă să le sesizeze opiniei publice şi chiar organelor abilitate. Şi asta face, până la urmă, parte din viaţa de zi cu zi a unui jurnalist.

Demersurile jurnalistice ale d-nei Baciu trebuie însă raportate la o anume realitate de fapt.

Soţul dumneaei, dl. Baciu, a fost angajat al SC Edmar SRL ca inginer începând cu data de 7 ianuarie 2013. Nefiind mulţumit de activitatea acestuia (nu intrăm în detalii, pentru că

oricum nu folosesc articolului de faţă), dl.

Tecar a decis să îl pună pe liber în 26 februarie 2013. Tot de atunci a intrat în priză şi doamna Baciu. Care face eforturi susţinute ca, în urma materialelor sale de presă, să îi facă greutăţi domnului Tecar. De parcă ar fi vina domnului Tecar că dl. Baciu, soţul doamnei Monika, nu-i chiar faima şi mândria inginerilor de pe întreg mapamondul.

Demersul d-nei Monika Baciu, fostă Kis, pare a fi fără finalitate. Pentru că, şi dacă i-ar provoca reale greutăţi domnului Tecar în continuare, inclusiv în relaţia cu beneficiarii săi (în majoritate entităţi de stat), asta nu-l va transforma pe domnul Baciu într-un inginer mai bun. Părerea noastră.

Cătălin DOCEA

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE 3

vineri, 29 martie 2013

Infractorii români au speriat Vestul!

În marea grupare transnaţională de hoţi cu carduri s-ar afla şi hunedoreni

Au ciordit vreo două milioane de euro!

Una dintre cele mai mari acţiuni de percheziţii realizate de către Crima Organizată în ultima vreme şi care vizează o grupare infracţională extinsă ce cuprinde peste o sută de persoane a atins şi judeţul Hunedoara. Anchetatorii suspectează trei locaţii hunedorene unde ar fi posibil să fie puncte de lucru ale infractorilor.

Marea acţiune de ieri vizează o grupare care îi are ca lideri pe Gheară Constantin, zis Tică (53 de ani), Ursu Romeo, zis Boenică (45 de ani), Ghiuri Lucian, zis Piticu (45 de ani), şi Şerban Relu (57 de ani). Conform datelor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), gruparea infracţională acţiona transfrontalier şi era formată din mai multe grupuri specializate în săvârşirea infracţiunilor de acces fără drept la un sistem informatic, deţinere de echipamente în vederea falsificării şi falsificarea de instrumente de plată electronică, punerea în circulaţie de instrumente de plată falsificate şi efectuarea de operaţiuni frauduloase cu instrumente de plată electronică.

Infractorii acţionau în Germania, Spania, Elveţia, Portugalia, Franţa, Marea Britanie, Ecuador, Columbia şi Austria.

De asemenea, datele de identificare

copiate erau folosite şi pentru falsificarea unor mijloace de plată electronică, utilizate ulterior pentru retragerea unor sume substanţiale de bani, pe teritoriile Republicii Dominicane, SUA, Japoniei, Iordaniei şi Nepalului.

Anchetatorii au efectuat ieri, simultan, 85 de percheziţii domiciliare din care 78 în România după cum urmează: 22 în municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov, 15 în judeţul Vâlcea, 7 în judeţul Olt, 3 în judeţul Constanţa, 4 în judeţul Vrancea, 4 în judeţul Cluj, 3 în judeţul Hunedoara, 4 în judeţul Galaţi, 3 în judeţul Satu Mare, 2 în judeţul Brăila, 1 în judeţul Braşov, 4 în judeţul Sălaj, 1 în judeţul Iaşi, 1 în judeţul Neamţ, 2 în judeţul Suceava, 1 în judeţul Bihor şi 1 în judeţul Giurgiu. În acelaşi timp, în baza cererilor de comisii rogatorii, s-au efectuat simultan percheziţii în străinătate, unde o parte dintre suspecţii români au reşedinţa şi deţin sisteme informatice, echipamente skimming, aparatură de contrafacere de carduri, carduri falsificate, înscrisuri sau alte bunuri folosite la comiterea infracţiunilor, respectiv în Anglia, Germania, SUA şi Republica Dominicană.

Au fost emise şi s-au pus în aplicare 70 de mandate de aducere faţă de suspecţi.

Valoarea prejudiciului cauzat prin activitatea infracţională depăşeşte suma de 2.000.000 de euro.

Mihaela PETROŞAN

În Consiliul Local al municipiului Vulcan e ca-n viaţă:

Unul pleacă, altul vine

Şedinţa de consiliu local de ieri, 28 martie, a fost ultima pentru o doamnă consilier local vulcănean. Dumneaei a fost prezentă doar un sfert de oră în sala de şedinţe, şi asta doar fiindcă a dorit să-şi ia rămas bun de la, de acum, foştii ei colegi din legislativul local (vezi poza).

Doamna Cristina Baleia,

până ieri consilier local vulcănean PSD, a demisionat de bunăvoie şi nesilită de nimeni. Cererea ei de demisie, conform spuselor primarului Gheorghe Ile, a fost înregistrată cu o lună în urmă, la puţin timp după ce doamna consilier local a

S.C. Centrul de Calcul INFO’ 98 S.A. Petroşani

Petroşani, 332015, jud. Hunedoara, str. Timişoarei, nr. 2, tel. +40372 904 652, tel/fax +40254 541 330 ORC: J20/408/1999 CUI: RO11751623 e-mail: office@info98.ro www.info98.ro

SC CENTRUL DE CALCUL INFO ’98 SA, societate cu o experienţă de peste 35 de ani în domeniul informatic, oferă:

CURSUL DE INIŢIERE pentru OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE (COD COR 351101) Cursul are o durată de 72 de ore, se desfăşoară pe parcursul a 6 săptămâni, dintre care un număr de 54 de ore sunt de practică pe calculator.

Preţul cursului este de 350 lei şi se poate acorda o reducere de până la 10% pentru grupurile organizate care vin din partea unei singure unităţi economice.

Preţul include TVA.

IMPORTANT!!!

Se eliberează diplome recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Persoana de contact: ing. Manuela Popescu Telefon: 0254.546071, 0731.010762

fost numită manager la Spitalul Municipal Vulcan.

Să se înţeleagă foarte

clar: nimeni nu i-a impus să facă acest gest. Mie însumi, care m-am arătat mirat, doamna Cristina Baleia mi-a spus, încă de miercuri, cu condiţia să nu scriu până când nu anunţă ea însăşi că renunţă de bunăvoie la funcţia de consilier local. Asta, deoarece nu doreşte să audă, ulterior, că se află în incompatibilitate de funcţii. A sunat la ANI, s-a interesat, iar cei de acolo i-au zis că, da, stimată doamnă, conform Legii Sănătăţii, articolele cutare şi cutare, trebuie să demisionaţi din consiliul local.

Aşadar, doamna Cristina Baleia

a făcut acest pas, deşi unii au insistat pe lângă ea şi i-au arătat că au fost şi că încă există un caz al unui consilier local care, deşi este şi director al unei instituţii de învăţământ, şi ales local, stă bine mersi pe ambele funcţii. Ba, mai demult, însăşi Angela Stoica, viceprimar în acea vreme, a fost şi preşedintele consiliului de administraţie al Spitalului Municipal Vulcan, şi nimeni nu i-a reproşat nimic. "Eu nu doresc ca, ulterior, să mi se scoată ochii cu acest lucru şi de

aceea cred că e mai bine să-mi dau demisia", a răspuns sec Cristina Baleia.

După ce şi-a

luat rămas bun de la consilierii PSD, PNL şi PP-DD cu care se va mai întâlni doar pe stradă, doamna manager Cristina Baleia a cerut permisiunea să fie lăsată să meargă la spital. A obţinut-o, iar consilierii au început procedurile de validare a candidaturii lui Viluţ Oltean, cel care i-a luat locul de consilier local. Mai trebuie să vă spun cum a decurs aceasta? După ce comisia de validare a spus că da, omu-i valabil, primarul Gheorghe Ile, cu eşarfa tricoloră pe piept, i-a dat binecuvântarea, iar Viluţ Oltean a jurat pe Biblie şi pe Constituţie.

După care proaspătul consilier local PSD a fost gata să ridice mâna a aprobare în liniştita şi fericita familie a consilierilor locali vulcăneni.

Gheorghe OLTEANU

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

4 SPORT

vineri, 29 martie 2013

Să vezi şi să nu crezi:

Şi micii momârlani ţin cu Jiul S-a deschis

Biroul de mediator

TOMESCU DUMITRU DANIEL Oferim: - şedinţe de informare privind medierea - activităţi de pre-mediere - activităţi de mediere Atenţie! Începând cu data de 15.02.2013, medierea este o procedură prealabilă obligatorie în cazul diferitelor litigii.

Ne găsiţi în Petroşani, str. Anghel Saligny, nr. 12A, jud. Hunedoara Contact tel./fax: 0254 540041 mobil: 0732 773755

Aflată pe cale de dispariţie, echipa de fotbal Jiul Petroşani nu a murit. Trăieşte încă cel puţin în gândurile celor care, odată, au savurat numeroasele succese cu cea mai îndrăgită formaţie minerească.

Dar Jiul poate să fie mândră de faptul că are fani speciali. O poză absolut spectaculoasă face furori pe internet. Trei micuţi echipaţi din cap până în picioare în costume populare, alb-negru, arată cu mândrie un fular pe care scrie: ÎN SUFLETUL NOSTRU MEREU: JIUL PETROŞANI! Evident că nu lipsesc nici comentariile părinţilor, care cred că pruncii lor

Rugby. Mâine, de la ora 10:00

Ştiinţa Petroşani – CS Năvodari După două stagii de pregătire reuşite cu două amicale de lux, cu Farul Constanţa şi campioana Timişoara, Ştiinţa va debuta, sâmbătă, în Divizia Naţională, în compania formaţiei CS Năvodari.

Dintre numele cunoscute care au mai rămas la echipă se disting cele ale fraţilor Sabău, dar şi veteranul Iepure ori căpitanul Daniel Cojocaru.

www.zvj.ro

trebuie să crească cu spiritul echipelor locale în sânge, şi nu a altor

„În jurul acestor jucători trebuie să-i creştem pe cei tineri. În acest moment avem una dintre cele mai tinere echipe din campionat”, spune antrenorul Alexandru Lupu.

Aşadar, sâmbătă haideţi să susţinem al unison echipa noastră de rugby. Forţa Ştiinţa!

formaţii gen Steaua sau Dinamo. Bravo lor. Aşa da suporteri.

Handbal

Mai bune decât ale noastre

Junioarele III de la FC Hunedoara au învins tot în ultimul turneu şi conduc seria din care face parte şi CSŞ Petroşani.

Echipa hunedoreană şi-a valorificat avantajul terenului propriu în penultima serie de meciuri, învingându-şi toate adversarele, preluând şefia în clasament, având cu 3 puncte mai mult decât a doua clasată, HCM Craiova. În seria H a Campionatului Naţional de Handbal Feminin, junioare III, încă de la început s-au remarcat 3 echipe, care şi-au depus candidatura la ocuparea celor două locuri ce asigură calificarea pentru turneu semifinal: CSŞ Hunedoara I, HCM Craiova şi CSŞ Drobeta Turnu Severin. De notat că înaintea penultimului turneu, ce s-a desfăşurat la finalul săptămânii trecute, la Hunedoara, ierarhia era condusă de HCM Craiova, urmată la un punct de CSŞ Hunedoara şi la trei de CSŞ Drobeta Turnu Severin. Locurile 4-6 erau ocupate în ordine de CSŞ Petroşani, CSŞ Sibiu şi CSŞ Hunedoara II, ultima penalizată pentru nerespectarea cerinţelor de vârstă.

Ziarul Vãii Jiului

SPORT 5

vineri, 29 martie 2013

Nervi după Turneul speranţelor „Ghiocelul Şahist”. Gheorghe Şcurhan:

„Domnului director Popescu Marian, înainte de a mă demite din funcţia de antrenor voluntar, îi recomand mai întâi să citească…”

Tensiunile existente între şahiştii de la CSM Petroşani şi Primăria Petroşani par a fi departe de a se fi încheiat. În ciuda acestui aspect, între 25 şi 27 martie la Casa de Cultură a Studenţilor din Petroşani a avut loc prima competiţie oficială a speranţelor de la CSM Petroşani.

Astfel, după desfăşurarea celor nouă runde în turneul principal de băieţi (11 ani) s-a impus cu 6,5 puncte Cristian-Florin Matyas, iar la fete (11 ani) s-a impus Iulia Găldean, ambii elevi ai Şcolii Gimnaziale I.G. Duca Petroşani. În turneul secundar la copii (9 ani) primul loc i-a revenit, cu 5,5 puncte, lui Erik Banto (I.G.Duca Petroşani). La băieţi (8 ani) s-a impus, cu 4,5 puncte, Matei-Ioan Scoarţă (6 ani, Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 1 Petroşani), urmat cu 4 puncte de Alexandru Scorodeţ (I.G.Duca Petroşani). La grupa de fete (9 ani) s-a impus, cu 3 puncte, Andreea Anastasia Alexandru (I.G. Duca Petroşani).

La fete (8 ani) învingătoare, tot cu 3 puncte,

Popice. Rivalitate

Siderurgica Hunedoara şi Inter Petrila, la braţ, în „careul de aşi” Chiar dacă au pierdut ultimele dispute din sezonul regulat, singurele două echipe de popice din judeţ şi-au asigurat prezenţa în semifinalele Campionatului Naţional. Elevii pregătiţi de Marcel Dobrică au pierdut pe pistă, 2-6, cu CFR Iaşi şi au fost la doar un pas de a rata, pentru prima dată în ultimii 10 ani, accederea în penultimul act al competiţiei naţionale, dar o minune regulamentară i-a dus acolo unde şi-au dorit.

După eşecul suferit în faţa „feroviarilor”, popicarii petrileni au încheiat întrecerea internă pe locul patru, la egalitate de puncte însă cu adversarii lor din Târgu Mureş, cărora le-au luat faţa, graţie punctajului individual mai bun. Omul care conduce de ani buni

a fost Ana-Taisia Scoarţă (Şcoala Generală Avram Stanca Petroşani).

Toţi şahiştii câştigători sunt legitimaţi la CSM Petroşani. S-au acordat premii frumoase în diplome, cupe, medalii şi dulciuri. „A fost o competiţie frumoasă, din toate punctele de vedere şi ţinem să mulţumim şi pe această cale Casei de Cultură a Studenţilor din Petroşani pentru sprijinul acordat. Pentru liniştea tuturor sportivilor din cadrul CSM Petroşani, sperăm ca lucrurile în primărie să se îndrepte în bine.

Avem nevoie de linişte, şi nu de certuri pe tema bugetului. Domnului director Popescu Marian, înainte de a mă demite din funcţia de antrenor voluntar, îi recomand mai întâi să citească statutul clubului! Dată fiind situaţia explozivă din cadrul clubului, peste 20 de părinţi ai şahiştilor performeri au hotărât de comun acord ca miercuri, 3 aprilie 2013, să aibă o întâlnire urgentă cu primarul Tiberiu Iacob-Ridzi pentru clarificarea situaţiei”, a declarat Gheorghe Şcurhan, coordonatorul secţiei de şah CSM Petroşani.

secţia de popice a clubului, Marcel Dobrică, a explicat cum au reuşit acest lucru şi care sunt aşteptările sale pentru ultima parte a sezonului: „Deşi, iniţial, eram daţi ca ocupanţi ai locului cinci, până la urmă, conform regulamentului, am încheiat pe patru, datorită punctajului individual favorabil. Clasamentul nu se întocmeşte aici ca la fotbal, unde meciurile directe contează mai mult. Avem o echipă formată din tineri, majoritatea liceeni şi am încredere că ei vor creşte de la an la an. Oricum, cred că ne-am depăşit condiţia, aşa că orice vom izbuti în ultimele partide este peste ceea ce ne propusesem”.

Cealaltă reprezentantă a judeţului nostru în „careul de aşi” al Campionatului Naţional este Siderurgica Hunedoara, care a încheiat sezonul regulat pe ultima treaptă a podiumului. În Liga Naţională de Popice se duelează 6 echipe: CFR Olimpia Iaşi (locul 1), CFR Cluj (locul 2), Siderurgica Hunedoara, Electromureş Târgu Mureş (locul 5), Inter Petrila şi CS Atletic Fieni (locul 6).

Medalii pentru micii şahişti vulcăneni În vreme ce tot mai mulţi copii pierd ore multe în faţa calculatorului, constat, cu bucurie, că elevii mei, din clasa pregătitoare, îşi petrec timpul liber cu folos. În cadrul activităţilor extraşcolare pe care le frecventează, ei învaţă să danseze, să cânte, să facă gimnastică sau să picteze. Ştiam că Oana Şchiopu se iniţiază în tainele gimnasticii aerobice, dar am aflat că îşi antrenează nu numai trupul, ci şi... mintea. Recent, a venit la şcoală cu o medalie şi cu o diplomă de care este foarte mândră. La întâlnirea de dimineaţă, ne-a povestit că tocmai s-a întors de la Turneul de şah „Trofeul Caraş-Severin”, ediţia a III-a, desfăşurat la Reşiţa, în perioada 23-24 martie 2013. Competiţia, la care au participat copii de până la 14 ani, s-a desfăşurat în sistem elveţian: 7 runde, 61 de minute – timp de gândire pentru fiecare jucător. Turneul este înregistrat la Federaţia Română de Şah şi contează pentru calculul coeficienţilor CIV şi obţinerea normelor sportive. La această ediţie au participat 27 de jucători de la CS Muncitorul Reşiţa, CS Gloria Reşiţa, CS Talbot Reşiţa şi ACS Şah Club Vados Arad. Secţia de Şah a CS Vulcan (din care face parte şi Oana) a participat cu 8 jucători la această competiţie.

Chiar dacă despre activitatea Secţiei de Şah de la CS Vulcan s-a mai scris, merită să se ştie că acolo, graţie domnilor Dorel Şchiopu (preşedinte al secţiei şi instructor la începători) şi Teodor Berinţan (instructor pentru grupele superioare), copiii au ocazia să înveţe şah şi să ajungă la performanţă în acest sport al minţii. Munca depusă pentru a atrage copiii de la clasele mici spre şah începe să dea roade. Seriozitatea unora dintre ei este încununată cu lauri, cum s-a întâmplat şi la Reşiţa, unde sportivii vulcăneni au obţinut rezultate remarcabile: Andrei Secrieru – locul II la General; Georgiana Secrieru – locul I la categoria Fete 14 ani; Alexandru Maydik – locul II la categoria Băieţi 8 ani; Oana Şchiopu – locul II la categoria Fete 8 ani; Elena Asoltanei – locul III la categoria Fete 8 ani.

Felicitări acestor minunaţi copii şi inimoşilor instructori!

Petronela-VALI SLAVU

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

6 REPORTAJ

vineri, 29 martie 2013

În coşul din Duminica Paştelui Catolic:

Grâu încolţit, pască, drob de miel, verdeţuri şi vin

Duminica aceasta este Paştele Catolic. O sărbătoare caldă anul acesta, pe care gospodinele din familiile catolice o pregătesc demult. A trecut Săptămâna Patimilor, o săptămână grea plină de semnificaţii. Urmează câteva zile de relaxare şi voie bună în familie. Iată cum se pregătesc doamnele maghiare de rit catolic din Valea Jiului pentru aceste sărbători.

Comunitatea maghiară catolică este una destul de mare în Valea Jiului.

Dar, cu toate că am trăit aproape de familii şi prieteni catolici, de puţine ori m-am interesat de modul cum îşi petrec ei sărbătorile pascale. Mi se părea că fiecare Paşti este la fel, fie că este ortodox, greco-catolic ori catolic, chiar dacă acestea pică,

www.zvj.ro

rareori, în aceeaşi dată. Însă, obiceiurile sunt puţin diferite.

Familia Gabor din Lupeni ţine mereu amândouă sărbătorile, şi cea ortodoxă şi cea catolică, doar că pentru fiecare în parte se pregăteşte puţin altfel. Un lucru important, înaintea Paştelui Catolic, ca şi înaintea celui ortdox, este Duminica Floriilor. De Florii, fiecare familie merge la biserică, de unde vine acasă cu mâţişori sfinţiţi. Aceia se ţin neapărat în casă până anul viitor, pentru a păzi familia de rele. Un obicei frumos, pentru că aduce mereu aminte că vine primăvara, iar de câte ori dai cu ochii de mugurii pufoşi, te copleşeşte pe loc un sentiment plăcut.

Pentru masa de Paşti este pregăteală mare. Ca şi la ortodocşi şi la catolici se găteşte miel. Se face ciorbă, se face drob şi friptură. Iar o prietenă de-a mamei, căreia eu îi spun tanti Iluş, spunea că la ea ţine minte că la ţară mereu de Paşti se gătea supă de pui sau vită.

Familia Gabor rămâne însă la ciorba de miel. În Vinerea Mare se vopsesc ouăle.

Cu toate că astăzi există tot felul de vopsele şi abţibilduri, lupe-

nenii noştri preferă cojile de ceapă, sfecla şi spanacul pentru a colora ouăle. Acestea sunt introduse în foile de ceapă uscată, apoi într-un ciorap fin de damă, şi se fierb până prind culoare. Se mai pregătesc pască şi drob de miel cu multă verdeaţă. În Duminica Paştilor, la ora 6 dimineaţa, femeile din familie se duc la biserică. La biserică se merge cu coşul plin de merinde, câteva bucăţi din mâncărurile care vor sta pe prima masă de Paşti. Ouă roşii, pască, drob şi neapărat verdeţuri. În mod normal, aşa este tradiţia în familie: de Paşti se mănâncă primele verdeţuri de grădină: ceapă verde, ridichi, salată. Nu lipsesc din coş niciodată, dar niciodată, hreanul răzălit şi grâul încolţit.

Asta este lege. De asemenea, în loc de pâine se face un cozonac, mai puţin dulce, care va fi mâncat la prima masă de Paşti. Totul se acoperă cu un ştergar cu motive tradiţionale româneşti.

Când ajung la biserică, femeile din comunitate aşează coşurile în şir de-a lungul bisericii, iar preotul trece şi sfinţeşte bucatele, apoi se oficiază slujba.

Pe la ora 7 femeile se întorc acasă, cu merindele şi lumina. Se aşează toţi la masă şi mănâncă din bucatele sfinţite. Şi niciun ou nu se ciocneşte fără: „Christos a înviat!” şi „Adevărat a înviat!”.

Familia Laioş aparţine de Biserica Romano-Catolică din Petroşani. Pe pereţii bisericii, în interior, sunt postate cele 12 scene ale Drumului Crucii. Pe vremuri, credincioşii, după ce dădeau o dată ocolul bisericii cu lumânările aprinse, intrau în biserică cu preotul şi se opreau la fiecare tablou, reprezentând fiecare oprire din drumul spre răstignire, unde ţineau câte o scurtă cuvântare. Acum, slujba se face atât în maghiară cât şi în română, astfel ca toată lumea din biserică să înţeleagă cuvântarea.

Coşul cu merindele de Paşti al familiei Laioş conţine neapărat ouă roşii, şuncă fiartă, vin şi cozonac. La catolici nu se dă pâine înmuiată în vin de Paşti, dar se sfinţeşte mâncarea.

Pâine în vin se dă doar credincioşilor care se spovedesc. Grâul din coşul de Paşti se pune la încolţit cu o săptămână înainte, iar de Paşti se duce la biserică. El semnifică Învierea. Prima masă din zi este şi cea mai importantă, pentru că se strânge toată familia şi ciocnesc primele ouă roşii. Şi natura parcă a înviat de Paştele Catolic. Afară este cald şi în sufletele creştinilor la fel. Spunem Christos a înviat! la finele lui martie, urmând ca la sfârşitul lui aprilie începutul lui mai să revenim din nou la sărbătoarea de Paşti a comunităţilor ortodoxe şi greco-catolice.

Alina PIPAN

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE 7

vineri, 29 martie 2013

În conferinţa de presă a PRM,

Şchiopu s-a legat de popor.

De Partidul Poporului…

Miercuri, 27 martie, la sediul organizaţiei municipale PRM Petroşani, a avut loc o conferinţă de presă. Organizatorii conferinţei au fost trei, „trei în unul cum s-ar zice”, ţinând cont de numărul tot mai mic de membri de partid pe care organizaţiile locale PRM din Valea Jiului îl mai au. La conferinţa de presă au fost prezenţi: Gheorghe Bereş preşedintele organizaţiei PRM Petroşani, Dorel Şchiopu - preşedintele organizaţiei PRM Vulcan, şi Emanoel Andronache - preşedintele organizaţiei PRM Petrila.

Fiecare preşedinte de organizaţie a comunicat presei locale 3-4 scurte subiecte, legate de diferite probleme ale comunităţii locale, dar şi chestiuni ce ţin de latura politică sau de latura social-economică a României.

Primul care a luat cuvântul a fost Dorel Şchiopu.

Peremist cu vechi ştate, încă de la înfiinţare, dar trecut pe linie de triaj de alegători la ultimele alegeri locale, Dorel Şchiopu a vorbit în stilul caracteristic: cu inteligenţa unui şahist, cu limbajul unui politician crescut la sânul PRM şi al lui Vadim şi cu un umor destul de fin, poate prea fin pentru unii de prin politichie. În primul rând, Şchiopu a vorbit de reorganizarea partidului, atât la nivel local cât şi la nivel judeţean, alegerile europarlamentare de anul viitor făcând să nu mai fie prea mult timp la dispoziţie în acest sens. Şchiopu recunoaşte „că partidul a primit un bobârnac serios la ultimele alegeri”, dar pe partea cealaltă priveşte cu optimism situaţia, ceva de genul „orice şut în fund e un pas înainte” şi „viaţa merge mai departe”.

Apoi, Dorel Şchiopu a punctat cei 95 de ani care s-au serbat miercuri, 27 martie, de la unirea Basarabiei cu România, act istoric de mare curaj şi naţionalism, care nu trebuie uitat niciodată, nici de noi, generaţia de azi, nici de generaţiile viitoare. La acest punct Dorel Şchiopu n-a uitat să trimită nişte săgeţi otrăvite către UDMR, ţinând cont de ultimele evenimente care au avut loc în Transilvania pe tema autonomiei Ţinutului Secuiesc. De altfel, Dorel Şchiopu a venit la întâlnirea cu presa într-o giacă tricoloră,

dezvăluind că s-a îmbrăcat aşa pentru a fi solidar cu Sabina, „fata care pe 15 martie a purtat bentiţa tricoloră”. Şchiopu a mai menţionat că a purta tricolorul oriunde şi oricând în ţara ta nu reprezintă un act de trădare sau altceva, ci, pur şi simplu, un act de patriotism. Alte două subiecte scurte au fost legate de spitalul din Vulcan şi de Consiliul Local Vulcan. Dacă referirea la spitalul din Vulcan este o reacţie la zvonurile apărute prin Vulcan, legate de interesul de desfiinţare a spitalului, în dauna unui azil de bătrâni, cum se zvoneşte prin localitate, atunci lucrurile sunt cu atât mai grave, deşi Dorel Şchiopu a negat că a auzit aşa ceva. Problema pe care Dorel Şchiopu şi-o pune este legată acum de subfinanţarea acestui spital, un spital pentru care, acum doi ani, când se punea problema comasării lui, peremistul a propus la Vulcan chiar şi un referendum, „ca să salvez la acea oră spitalul”. „Mă doare să văd acum cum se pune iar problema spitalului de către cei care au fost aleşi cu 70% din voturi”, a încheiat Şchiopu subiectul. Legat de consiliul local, Dorel Şchiopu susţine că în momentul de faţă „nu mai există opoziţie în acest consiliu, am făcut un exerciţiu, în nouă luni activitatea consilierilor PP-DD, de exemplu, este de doar patru rânduri. E vorba de o

Ultimul spectacol al lunii martie

„Ultima haltă în Paradis” „Cred că cea mai veche meserie din lume a fost aceea de a iubi”, spune regizorul spectacolului „Ultima haltă în Paradis”. Aşa cum v-aţi obişnuit, comediile jucate pe scena teatrului din Petroşani sunt senzaţionale. La fel va fi şi la sfârşitul acestei săptămâni (30 martie, ora 18), la ultima premieră a lunii martie. „Este o piesă atipică pentru dramaturgia contemporană românească, scrisă de Valentin Nicolau, care, pe lângă alte însuşiri culturale, aceea de a fi directorul unei edituri de prestigiu, Nemira, de a fi fost directorul Televiziunii Române şi altele, o are şi pe aceea de dramaturg. Este o piesă despre cea mai veche meserie din lume. Cred că cea mai veche meserie din lume a fost aceea de a iubi. E

vorba de un Don Juan ajuns în pragul pensiei, la finalul vieţii, care trebuie să predea cunoştinţele pe care le-a acumulat. Este o piesă despre tandreţe, despre respectul faţă de femeie, şi cred eu, aşa ca parte masculină, că cel mai mare respect pe care îl poţi arăta unei femei este să o iubeşti. E o distribuţie ambiţioasă, tânără. În cele două roluri masculine sunt distribuiţi Nicolae Vicol şi Cătălin Grigoraş. Există o tripletă de femei perfecte, Izabela Badovics, Nicoleta Niculescu şi Oana Liciu, o tânără componentă a trupei, Bianca Holobuţ, şi, într-un rol mai special, care necesită talent şi experienţă, managerul Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu”, Nicoleta Bolcă. Sper să fie o reuşită a acestui teatru, care să fie în lunga serie de reuşite din ultimii ani”, spune

sesizare hazlie făcută către primar, pe care v-o înmânez, prin un consilier îi sugera primarului să monteze un indicator… Atunci mă întreb unde e lupta cu ciocoii din campanie, pentru că, spre comparaţie, în urmă cu patru ani, exact în cele nouă luni, consilierul local PRM avea multe activităţi, de exemplu sesiza prefectul de anumite salarii nesimţite de la unele instituţii care aparţineau de primărie”.

Gheorghe Bereş a fost mai scurt, în intervenţia a amendând Programul USL, care, în opinia sa, este „acelaşi cu al PDL-ului”. Referitor la Complexul Energetic Hunedoara, Bereş a menţionat apăsat că acest complex „este un avorton, pentru că nici nu s-a născut şi l-am şi băgat deja în insolvenţă”.

Concluzia lui Bereş este că „atâta vreme cât suntem conduşi din afară de FMI şi de alte instituţii gen Banca Mondială, o vom duce tot mai rău”, peremistul menţionând că nici USL-ul, ca şi PDL-ul „nu ne arată nouă, cetăţenilor, Raportul încheiat cu FMI, care e ţinut la secret”.

Ultimul care a vorbit a fost Emanoel Andronache.

Dumnealui ne-a vorbit de consiliul local din localitatea Petrila, după părerea peremistului un consiliu mai sărac cu duhul. Andronache a mai spus că pe viitor va încerca să înveţe din greşelile trecutului, lecţia din 2012, dată de cetăţeni, fiind una foarte bună, din care „ai ce învăţa şi din care trebuie să înveţe şi alţii, de la alte partide”. „Viaţa în afara CL Petrila nu diferă prea mult. Lumea nu-şi cunoaşte consilierii locali, de exemplu foarte mulţi cetăţeni tot la mine apelează, abia apoi realizând că nu mai sunt consilier local”, a mai declarat Andronache.

Corneliu BRAN

Andrei Mihalache, regizorul spectacolului „Ultima haltă în Paradis”. „Rolul pe care îl interpretez este unul din cele secundare. Din puţinul timp pe care-l am liber, am acceptat să joc, pentru că mi-a plăcut ideea de a pune în scenă un asemenea spectacol. Am nişte colegi valoroşi, dar cred că cea mai mare bucurie am să o fac mamei mele, care şi-a dorit toată viaţa să fiu doctor. Iată că n-am ajuns, dar am avut şansa să fac asta pe scenă. Iubesc spectacolul acesta, pentru că dincolo de umor are sensibilitate. Iar sensibilitatea vine de la Andrei Mihalache, el ca om, nu neapărat ca şi regizor. Poate că în toate montările de până acum nu şi-a arătat şi partea asta... Sunt convinsă că va fi un real succes, se va râde în hohote, dar sperăm că la final vă vom smulge măcar o lacrimă”, declară Nicoleta Bolcă, manager al Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” Petroşani.

De asemenea, să nu-i uităm pe cei mici, pentru care actorii Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” au pregătit clasica poveste „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Duminică, 31 martie, ora 12.

Oana TUŢU, secretar literar la Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu” Petroşani

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

8 ACTUALITATE

vineri, 29 martie 2013

SC Diacostampet SRL

firmei. De aceea intenţionăm să continuăm cu astfel de proiecte şi după finalizarea acestuia. Bineînţeles că vom încerca să accesăm alte proiecte asemănătoare. Vrem să ajutăm în continuare oameni şi, de ce nu, să ne ajutăm şi pe noi, astfel încât să ne ajutăm şi noi şi ei împreună”, a declarat managerul de proiect Rodica Mihaela Zică.

Asistentul social Daniel Ştefureac ne-a relatat o chestiune interesantă: „Criteriul pentru încadrarea în această categorie, la momentul începerii proiectului, la 1 aprilie 2011, ca acele patru persoane extrem de defavorizate să nu fi lucrat cu forme legale în ultimele 24 de luni.

Pentru ele acest proiect a venit ca o mănuşă.

Vă daţi seama ce şansă au avut ca, timp de doi ani, să aibă de lucru şi să fie îndrumate permanent. După părerea mea, atât cele patru persoane cât şi cele şase persoane cu handicap s-au integrat destul de bine. Sunt persoane care au familii, au copii, deci responsabilitatea faţă de munca depusă în cadrul acestei unităţi a fost destul de mare. Oricum, după aceşti doi ani, persoanele respective au un alt orizont faţă de atunci când au venit aici, informaţiile căpătate şi munca făcându-le să aibe o mai mare încredere în posibilităţile lor în viitor”.

Corneliu BRAN

A pus punct unui interesant şi util proiect Ieri, 28 martie 2013, la sediul SC Diacostampet SRL din Livezeni – Petroşani, a fost organizată o conferinţă de presă cu ocazia finalizării proiectului european „Ocuparea durabilă, o şansă pentru lucrătorii cu handicap şi cei extrem de defavorizaţi”, cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013 – „Investeşte în oameni!”.

Managerul de proiect, Rodica Mihaela Zică, prezent la conferinţa de presă, consideră că proiectul a fost o reuşită, la care a lucrat o echipă întreagă, începând cu doamna Zică, cu asistentul social Daniel Ştefureac, cu consilierul de orientare Irinel Stegar, şi terminând cu psihologul Daniela Cojocaru.

Obiectivele proiectului au fost atinse, cel mai important fiind acela că s-au creat 10 locuri de muncă pentru astfel de persoane. Asistarea pe parcursul

Echipa care s-a ocupat de implementarea proiectului

derulării proiectului de către personal specializat fiind un alt punct bifat cu succes. După cum spunea şi Daniel Ştefureac, această asistenţă specializată se va vedea foarte clar în timp, pregătirea în acest sens fiind de mare ajutor pentru aceste persoane. „Având în vedere rezultatele foarte bune pe care le-am avut în decursul celor doi ani, credem că aceste 10 persoane ne-au ajutat foarte mult în dezvoltarea

Consiliul Local Petrila a hotărât

Acordarea unei singure burse de performanţă

În afară de proiectele care vizau bugetul local pe 2013 al Petrilei, alte trei proiecte de hotărâre votate în şedinţa de miercuri ne-au atras în mod special atenţia.

Pieţele şi sera Lonea sub „umbrela” SC Edil Urban Serv SA

Primul dintre ele, aflat la poziţia 8, viza „darea în administrare a Pieţei Grand Marr, a Pieţei Industriale şi a serei Lonea către SC Edil Urban Serv SA Petrila”, deci către firma de gospodărie a oraşului, aflată sub tutela consiliului local şi primăriei, începând cu data de 1 aprilie 2013. În şedinţă, înainte de vot nu s-a discutat nimic şi nimeni n-a ridicat nicio problemă la acest proiect iniţiat de primarul Ilie Păducel, toate discuţiile purtându-se la comisii. În nota de fundamentare a proiectului, Ilie Păducel propune darea în administrare a pieţei oraşului şi a pieţei industriale, precum şi a serei din Lonea, pentru „organizarea şi desfăşurarea în bune condiţii” ale acestora, atrăgând atenţia conducerii Edilului Urban că va avea obligaţii care trebuie respectate, precum „conservarea imobilelor, asigurarea curăţeniei (dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare etc.), iar spaţiile închiriate din cadrul celor două pieţe de către SC Edil Urban Serv SA persoanelor juridice sau întreprinderilor familiale sau individuale vor fi folosite conform destinaţiilor pentru care au fost construite”.

De la 1 aprilie, SC Edil Urban Serv SA Petrila va încasa toate taxele de utilizare şi taxele de închiriere de la cele două pieţe, de la seră şi de la Târgul

www.zvj.ro

Săptămânal, pe care, conform proiectului devenit hotărâre, le vor folosi „pentru plata utilităţilor (energie electrică, apă, gaz şi canalizare), cât şi pentru plata salariilor angajaţilor din cadrul acestor obiective” (deci, nu din cadrul altor obiective care aparţin de Edil Urban, foarte important acest lucru specificat).

Tichete de transport gratuite şi burse pentru elevi

Un al doilea proiect de larg interes este legat de latura socială. Este vorba de acordarea tichetelor de transport public local în comun pentru anumite categorii de persoane de pe raza oraşului Petrila. Tichete aşteptate cu mult interes de persoanele în vârstă şi de persoanele cu handicap, de ani buni aceste tichete fiind acordate la toate primăriile, nu doar la Petrila. În urma şedinţei de miercuri, 27 martie, începând cu 1 aprilie 2013, pe tot parcursul anului vor beneficia de 8 tichete de transport lunar, echivalentul a patru transporturi gratuite, dusîntors, lunar, toţi pensionarii din Petrila care au împlinit vârsta de 70 de ani. De acelaşi număr de tichete, tot lunar, vor beneficia şi veteranii de război, deportaţii şi prizonierii de război, deţinuţii politici, care le vor ridica în baza legitimaţiilor. Şi dacă tot am vorbit de latura socială a unor proiecte, tot aici se încadrează şi hotărârea nr. 13, aprobată tot miercuri, care vizează „aprobarea numărului de burse şi a cuantumului unei burse pentru elevii din învăţământul preuniversitar de stat”.

Conform articolului 1, a fost aprobat de consilierii locali un număr de 292 de burse de ajutor social elevilor din

învăţământul preuniversitar de stat de pe raza localităţii pentru semestrul II al anului şcolar curent, în cuantum de 60 de lei/elev/lună. Tot la acest articol se specifică următoarele: „În cazul mai multor fraţi ce îndeplinesc aceste condiţii, bursele se acordă pentru jumătate din numărul copiilor şcolarizaţi”, o măsură oarecum forţată, să nu spunem discriminatorie după părerea noastră. În fond, ce vină au copiii că sunt mai mulţi fraţi într-o familie, care să ducă la înjumătăţirea sumei.

Nu sunt bani la buget, înţelegem, dar nu cu asemenea măsuri vor fi. Mai multă atenţie şi delicateţe n-ar strica, când vorbim de copii. Revenind, în acest număr de elevi bursieri sunt incluşi şi copiii orfani de tată, decedaţi în urma exploziei de la EM Petrila.

La articolul 2 al acestui proiect s-a aprobat şi un număr de 58 de burse de merit pentru elevii din învăţământul

preuniversitar de stat, din localitate, în cuantum de 80 lei/ lună. Conform hotărârii, „bursele de merit se acordă elevilor care au încheiat semestrul I al anului şcolar 2012-2013 cu media de peste 9,90, inclusiv, în ciclul gimnazial şi, respectiv cu media de peste 9,70, inclusiv, în ciclul liceal, precum şi celor care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8, al. 1, lit. b din Ordinul nr. 5576/2011, cu modificările şi completările ulterioare”.

La articolul 3 al hotărârii a fost aprobată şi acordarea burselor de performanţă elevilor din învăţământul preuniversitar de stat, de pe raza Petrilei, care îndeplinesc condiţiile impuse de lege, aici bursa fiind în cuantum de 120 lei/elev/lună. La acest articol se încadrează în momentul de faţă un singur elev din Petrila!

Corneliu BRAN

Ziarul Vãii Jiului

ADMINISTRAŢIE 9

vineri, 29 martie 2013

4 proprietari de localuri din Centrul Civic - în faţa consilierilor

Ca să nu-şi închidă localurile, comercianţii au cerut promovarea centrului şi tarife reduse la chiriile pentru terase Ieri s-a votat în Consiliul Local Petroşani Regulamentul de funcţionare a teraselor din Centrul Civic, dar nu şi tariful pentru închirierea spaţiului.

Tariful rămâne a fi discutat într-o şedinţă de îndată, cât de repede, pentru a se putea încheia contractele de închiriere. Dar regulamentul trebuia stabilit, pentru ca agenţii economici să ştie exact în ce şi cum investesc pentru amenajarea teraselor.

Tariful şi promovarea centrului au reprezentat supărările comercianţilor, care au venit ieri în Consiliul Local Petroşani. Despre preţ a început discuţia

Ioan Rus. Care a spus că va trebui micşorat pentru a ajuta comercianţii, propunând amânarea votării regulamentului, dar s-a amânat doar stabilirea preţului de chirie pe spaţiu. Suntem siguri că intervenţia dumnealui a fost generată şi de un interes propriu, Rus aflându-se în acest caz într-un uşor conflict de interese, pentru că SOCOM-ul, pe care-l în conduce, deţine multe spaţii închiriate în centru.

La şedinţa de ieri au participat patru patroni. Despre cerinţele regulamentului nu a comentat nimeni nimic, doleanţele comercianţilor fiind altele. În primul rând, zona Centrului Civic este una

S-au stabilit contravenţiile din domeniul salubrizării şi protecţiei mediului

Actele de neam prost - amendate cu lei grei 17 tipuri de contravenţii au fost supuse votului Consiliului Local Petroşani pentru acte pe care noi, în limbajul larg, le numim de „neam prost”. Să dea bunul Dumnezeu să le vedem şi aplicate, astfel încât să nu mai asistăm la comportamente de mahala în tot oraşul, pardon municipiul, la tot pasul.

Nu mai este permisă depozitarea lângă containerele de gunoi a materialelor rezultate din demolări, a crengilor, pământului rezultat din săpături sau altor reziduuri menajere lângă containere. În mod normal, acestea sunt ridicate, contra cost, de SPADPP. Aşadar, dacă aveţi de făcut reparaţii prin casă, sau prin curte, reziduurile se ridică de primărie, dar contra cost. Nu se ard, nu se pun lângă ţarcurile de gunoi. Amenzile variază de la 200 lei la 2.000 de lei, mai mici pentru cei care sunt persoane fizice, mai mari pentru persoanele juridice. Schimbarea locului containerelor fără a ţine cont de locurile special amenajate precum şi deteriorarea acestora se sancţionează cu amendă de la 200 lei până la 700 de lei.

Distrugerea spaţiilor verzi, indiferent care, se amendează cu 200 lei până la 2.000 de lei. La fel şi distrugerea mobilierului urban sau a gardurilor şi împrejmuirilor.

Acum a trecut, dar să ţineţi minte, neîndepărtarea gheţii de pe trotuarele din faţa blocurilor, sediilor, a gheţii for-

Uricani

Vulcănean prins cu lemnul nemarcat Marţi, poliţiştii Biroului pentru Combaterea Delictelor Silvice au efectuat un control pe linia prevenirii faptelor ilegale asociate din circulaţia şi comercializarea materialului lemnos. A fost o zi norocoasă pentru hoţi, numai un singur contravenient căzând în plasa poliţiştilor. În urma controlului, a fost identificat pe Drumul Judeţean 66A, pe raza

mate din jgheaburi sau streşini se amendează cu sume de la 200 lei la 1.000 lei. La fel şi inundarea, murdărirea străzilor, aleilor şi vitrinelor unităţilor comerciale. Astuparea şi obturarea rigolelor stradale aduc aceleaşi tipuri de amenzi. Căminele aferente reţelelor tehnico-edilitare aflate pe domeniul public se amendează, aici sunt vizate cu precădere firmele.

Scuturarea covoarelor, aruncarea gunoaielor menajere sau a resturilor de orice fel pe fereastră pot însemna amenzi între 200 şi 500 de lei. Aşadar, poliţiştii locali trebuie să se uite şi pe sus când patrulează. Cu aceleaşi sume se amendează persoanele fizice care lipesc afişe şi anunţuri pe locurile neamenajate, fac agricultură pe spaţiul public, îşi pasc animalele prin parcuri, intră cu câinii în parcuri sau zone de joacă pentru copii, sau îşi lasă animalele în zona platformelor sau a rampelor de gunoi.

Nu ştim dacă Primăria Petroşani se va autoamenda pentru câinii comunitari care încalcă prevederile, mai ales cât priveşte pătrunderea în zona containerelor. Şi încă o amendă de sfârşit de relatare: în cazul în care cineva refuză să ridice de pe domeniul public materialele depuse fără aprobarea primăriei, inclusiv mese, bănci etc. vor plăti amenzi între 500 lei şi 2.500 de lei, în funcţie de calitatea pe care o are, de persoană fizică sau juridică. oraşului Uricani, un bărbat de 48 de ani, din municipiul Vulcan, care transporta cu o autospecială 10 piese de lemn rotund din specia fag, cu diametre mai mari de 20 cm la ambele capete şi lungimi de 7 metri. Avizul de însoţire primar era completat cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi fără a avea marcate cele 10 piese transportate cu indicativul dispozitivului dreptunghiular prevăzut de normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare. În cauză s-a luat măsura sancţionării contravenţionale a celui în cauză cu amendă în valoare de 1.000 lei.

Pagină realizată de Alina PIPAN

pustie. Din cauza celor doi ani de lucrări, clienţii şi-au găsit alte localuri preferate. Puţini mai calcă prin centru. „Seara suntem noi şi angajaţii noştri. Nu mai vine lumea pe-acolo”, spunea Răducu Popa, patronul localului Jolly.

Tocmai de aceea se cere scăderea preţului chiriilor, care până acum a fost de 3 euro pe mp, stabilit în 2007, când vânzările erau pe val. Patronul de la Peter’s a susţinut că în Constanţa se încasează 15 euro pe mp pe întreg sezonul. Omul nu a fost crezut pe cuvânt, cerându-i-se să demonstreze acest lucru, pentru că preţul este foarte mic. Doamna Cristescu a cerut să se promoveze şi zona centrului: „Toate târgurile, evenimentele, concertele au loc la casa de cultură, la teatru, se blochează bulevardul pentru a le organiza. Centrul Civic este reabilitat, spaţios, arată bine. Trebuie promovat, organizate târguri aici, în Piaţa Victoriei, pentru ca lumea să revină în această zonă. Altfel, agenţii economici investesc în terase, mobilier şi tot ce trebuie, şi oamenii nu vin să consume. Asta înseamnă faliment”.

S-a căzut de acord ca preţul să fie mai mic pentru închirierea spaţiilor pentru terase, dar nu s-a stabilit cuantumul.

O altă problemă ridicată de comercianţi a fost delimitarea spaţiilor teraselor.

Sunt mai mulţi comercianţi care vor terasă, dar spaţiul, cum este el reamenajat, e mai incomod. De trasat spaţiile pentru închiriere se va ocupa Daniel Vişan de la Cadastru. Va fi mare belea pe capul dumnealui, pentru că se va negocia la sânge pentru fiecare palmă de terasă amenajată. Nici piatra cubică ce apare în amenajarea pasajului pietonal nu este pe placul comercianţilor, deoarece s-a afundat şi nu are stabilitate.

Consilierul Claudiu Cornea a precizat că târgurile de promovare a centrului sunt un subiect sensibil, pentru că nu este corect să permiţi unui vânzător ambulant să plaseze pe pasajul pietonal orice fel de stand, iar, în acelaşi timp, să impui patronilor de localuri să aibă terase conform normelor.

Rămâne să vedem cât vor plăti patronii pentru terasele de pe Centrul Civic.

ANUNŢ DE PARTICIPARE LA LICITAŢIE DESCHISĂ PENTRU CONCESIUNE BUNURI

1. Informaţii generale privind concedentul: Consiliul Local Pui cu sediul în com. Pui, str. Republicii, nr. 64, jud. Hunedoara, cod poştal 337345, CIF 4374059, telefon 0254.779.101, fax 0254.779.234, cont nr.

IBAN RO37 TREZ 3712 1300 205X XXXX deschis la Trezoreria Haţeg, jud. Hunedoara, persoană de contact Stoica Victor Tiberiu, primar, telefon 0254.779.101, fax 0254.779.234, e-mail primariapui@yahoo.com 2. Informaţii generale privind obiectul concesiunii: Concesionarea unor terenuri aparţinând domeniului privat al comunei Pui, jud.

Hunedoara şi având o suprafaţă totală de 138 ha şi 6003 mp, situate în extravilanul UAT Pui şi UAT Uricani.

Durata concesiunii este de 49 ani.

3. Informaţii privind documentaţia de atribuire: Documentaţia de atribuire se poate obţine pe suport material, în urma unei solicitări scrise, de la sediul Primăriei Pui, biroul financiar-contabil şi achiziţii publice, în zilele lucrătoare, de luni până vineri între orele 10:00 – 12:00, până cel mai târziu la data de 04.04.2013. Persoana de contact: Stoica Victor Tiberiu, primar, telefon 0254.779.101, fax 0254.779.234, e-mail primariapui@yahoo.com Costul documentaţiei de atribuire este de 300 lei ce se achită la casieria unităţii sau cu ordin de plată.

Data limită pentru solicitarea clarificărilor 05.04.2013, ora 12:00.

4. Informaţii privind ofertele: Data limită de depunere a ofertelor este 18.04.2013, ora 12:00.

Adresa la care trebuie transmise/depuse ofertele: sediul Primăriei Pui, str.

Republicii nr. 64, jud. Hunedoara, cod poştal 337345, serviciul Registratură.

Numărul de exemplare în care trebuie depusă oferta: 1 original.

5. Şedinţa publică de deschidere a ofertelor va avea loc în dată de 18.04.2013, orele 13:00 la sediul Primăriei Pui, jud. Hunedoara.

6. Instanţa competentă pentru soluţionarea litigiilor: Tribunalul Hunedoara - Secţia Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, cu sediul în Deva, str. 1 Decembrie 1918, nr. 35, jud. Hunedoara, iar termenele pentru sesizarea instanţei sunt cele prevăzute în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

7. Data transmiterii anunţului de licitaţie către instituţiile abilitate în vederea publicării: 28.03.2013.

Primăria Pui Prin PRIMAR, Stoica Victor Tiberiu

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

10 UMOR ÎN HA... MAJOR

vineri, 29 martie 2013

Grigore-Marian Dobreanu - „Gorjul în patru... rânduri” Pentru că tot se vorbeşte, adesea, de criză (fie ea o banală criză de isterie, o criză de timp sau criză mondială), v-am pregătit epigrame... de criză. Autorul lor, umoristul gorjean Grigore-Marian Dobreanu, demonstrează că nu e în criză de umor. Epigramele sunt selectate din volumul „Gorjul în patru... rânduri”, apărut anul trecut. Înainte de a lectura epigramele, vă propun câteva năstruşnice impresii ale unor epigramişti, referitoare la acest volum.

Ion Diviza (Chişinău):

Să nu te superi că te latru Dar scrisul tău m-a pus pe gânduri: Nu-ţi iese, nene, doar în patru; Încearcă în mai multe rânduri! *** Gorjul tău din epigramă, Nu te lasă să visezi: Eşti erou, PANDUR de samă, De aceea... şchiopătezi!

Petru-Ioan Gârda (Cluj-Napoca): Să-şi exprime nişte gânduri, În cuvinte dulci, alese, A-ncercat în patru rânduri; Poate-a cincia oară-i iese...

Dan Norea (Constanţa):

Citind „Gorju-n patru rânduri”, Am căzut un pic pe gânduri, Căci nu seamănă defel, Cartea e subţire. El…

Epigrame din volumul lui Grigore-Marian Dobreanu: Criza credinţei

Să crezi că există iubire, Să crezi în duhovnicul har, Să crezi că-ţi pot da absolvire…

Eu cred… c-aş mai bea un pahar!

Criza… crizelor

Cum ştii precis că-ncepe-o criză Care va naşte mii de drame?

Epigramiştii intră-n priză

COLEGIUL NAŢIONAL „MIHAI EMINESCU” PETROŞANI Ultima medie la examenul de admitere în clasa a IX-a:

Şi fac din bancuri… epigrame!

Au emigrat, dar pe bucăţi!

Criză de… idei

România şi Europa cea… milostivă

Dăm sfaturi bune, nu vă fie frică, În vremi de criză stăm pe baricadă De vrei cumva o-afacere mai mică Iei una mare şi aştepţi… să scadă.

Criză în Italia

Recesiunea a evoluat, Ca în istorie, de-atâtea ori, Iar Mafia chiar a concediat Un procuror şi trei judecători.

Criză în România

Aş trage o ţigară tare, Dar m-am lăsat, de-o vreme-ncoace, Fiindcă spatele mă doare…

Când mă aplec după chiştoace.

Criza la ţară – soluţie OFERTA EDUCAŢIONALĂ PENTRU CLASELE A IX-A - AN ŞCOLAR 2013-2014 -

Profilul Real, specializările: - matematică-informatică, intensiv engleză (28 locuri, o clasă) - matematică-informatică, intensiv informatică (28 locuri, o clasă) - ştiinţe ale naturii ( 28 locuri, o clasă) Profil Uman, specializările: - filologie (28 locuri, o clasă) - filologie intensiv engleză (14 locuri), intensiv franceză (14 locuri) - 2 grupe, o clasă

Înscrierea în liceu a absolvenţilor de gimnaziu care au fost declaraţi admişi la liceul nostru se face în perioada 17 - 26 iulie 2013 prin depunerea la secretariatul unităţii a dosarelor de înscriere ce conţin următoarele acte:

1. cererea de înscriere; 2. cartea de identitate (dacă este cazul) şi certificatul de naştere în copie legalizată; 3. adeverinţă cu notele şi media generală obţinute la Evaluarea naţională din clasa a VIII-a; 4. foaia matricolă pentru clasele V-VIII (cu calculul mediei generale); 5. fişa medicală

IMPORTANT!

După afişarea elevilor admişi în liceul nostru se va face repartizarea lor la clasele cu predare intensivă a unei limbi moderne în urma unei testări ce va avea loc în data de 19 iulie 2013 începând cu ora 9:00 la sediul liceului.

Pentru informaţii suplimentare ne puteţi contacta la secretariatul liceului din strada 1 Decembrie1918, nr.7 sau la telefon 0254 541574 sau puteţi accesa site-ul www.ltme-petrosani.ro

www.zvj.ro

Pasc bine vaca în ajun, Vreo zece litri mulg, de noapte, Mănânc vreo cinci – ca mic dejun – Şi la oraş mai vând vreo… şapte.

Criză în justiţie

Dacă furi trei ouă, culmea, Eşti un hoţ cu mari speranţe.

Când „iei” de la toată lumea, Eşti… ministru de finanţe.

Criză la spectacole

Caut urgent pitic atomic, Aşa, de curiozitate, Mai angajez un clovn şi-un comic Pretind doar… seriozitate.

Criză pe… vapor

Nu-i nimic de mâncare Din cambuză la tambuchi Sărăcia-i aşa mare Că şi puricii-au păduchi.

Săracă ţară… bogată

Aşa se-ntâmplă de mulţi ani: Când vin străinii de departe, Ne-nvaţă cum să facem bani Să aibă de-unde-şi face parte.

România în topul… donatorilor de organe Mai înţelepţi ca-n alte dăţi, Azi s-au orientat românii: Cum n-au ce mai mânca nici câinii,

În loc s-o ţinem, s-o păstrăm Frumoasă şi bogată, Am reuşit s-o transformăm În ţară… asistată!

Ieşire din criză

Eu nu ştiu din ce bani o să trăim În criza mare care iarăşi vine: Un optimist ne-ndeamnă să cerşim, Iar pesimistu-ntreabă: de la cine?

Florina Dinescu-Dinu răspunde „atacatorilor” În urmă cu două săptămâni, vă prezentam epigrame din volumul „Cu muza la taifas”. Pentru că autoarea a primit, atunci, „înţepături” amicale, de la câţiva confraţi, le răspunde acum, în aceeaşi manieră, adică prin şarje epigramatice: Lui Ion Diviza, care nu aude lira muzei mele Muza mea e şugubeaţă, Nu te lua de lira ei Fi’ndcă nu e cântăreaţă, Dar e forte în condei!

Replică lui Petru Ioan Gârda, care-mi găseşte muza tăcută Muza mea, ce e dibace Şi în vers îmi dă valoare, Concentrată mai şi tace, Nu-i ca alţii... bârfitoare!

Aceluiaşi, care demonstrează că a intrat în post Supărată iată îs Că n-asculţi destul de bine...

Dac-ai auzit un “fâs” Sigur este de la tine!

Lui Dan Norea, care zice că muza mea nu e acasă Îmi este muza mofturoasă Şi nu e chiar mereu dispusă Să zăbovească pe acasă, În schimb pe-a ta o ştim că-i dusă...

Pagină realizată de Petronela-Vali SLAVU

Ziarul Vãii Jiului

PUBLICITATE 11

vineri, 29 martie 2013

HOROSCOP

Berbec (21 Mar - 20 Apr) Energia ta se află în trecut, pentru că ai avut cândva parte de un eveniment pozitiv din care îţi mai extragi seva şi acum.

Vând Ford Fiesta 1,4 diesel, a.f. 2004, 2 locuri, utilitară.

Taxă plătită.

Telefon 0761.756839

AUTO

Vând Ford Fiesta model 2006, fab 2005, 4 uşi, 1.4 diesel, 4 airbag, abs, închidere centralizată, radio cass original, consum ff mic, euro 4, taxa mediu 300 euro. Un singur proprietar de nouă. Preţ 2890 euro.

Tel. 0765.459316 Vând Ford Focus model 2002, 1.8 diesel, aer condiţionat, abs, geam el., închidere centralizată, radio cass original, 4 airbag, un singur proprietar de nouă, statul austriac, recent adusă în ţară.

Preţ 1950 euro.

Tel. 0765.459316 Vând Ford Mondeo, an 1998, 1.8 benzină, airbag, radio cass original, închidere centralizată, stare foarte bună, un singur proprietar de nouă, recent adusă în ţară.

Tel. 0765.459316 Vând Opel Corsa B, a.f. 1994, distribuţie schimbată, cauciucuri iarnă + vară, maşina se prezintă într-o stare foarte bună.

Tel. 0765.591522

DIVERSE

Vând mixer DJ Behringer VMX-100, puţin utilizat, preţ fix 150 lei.

Telefon 0720.946949.

IMOBILIARE Vând casă 2 camere, în Petroşani, str. Cârjei, cu grădină.

Telefon 0731442552, 0720934555.

Vând apartament 3 camere în Dimitrov, situat la stradă, parter înalt, îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri termopan, izolat exterior, balcon închis, bine întreţinut, 2 boxe. Ideal de transformat şi în spaţiu cu altă destinaţie. Preţ 42.000 euro.

Tel. 0724.571408 Vând teren în Petroşani, intravilan, zona Maleia, front stradal, acces auto, utilităţi, suprafaţa 2000 mp, pretabil orice construcţie, panoramă deosebită, preţ foarte mic neg.

Tel. 0726.291090

Vând laptop second hand Asus X54HR-SX067D, Intel i3,2, 15 GHz, AMD HD 7470 - 1 GB/RAM video, 750 GB HDD + accesorii (mouse, geantă), încă 1 an garanţie, preţ 1300 lei neg.

Telefon 0720.946949.

SC REALCOM SA PETROªANI Laboratorul de Producţie – Cofetărie – Patiserie, str. Lunca (lângă SC UPSROM şi Fabrica de Tricotaje), aduce în casele dumneavoastră cele mai gustoase şi delicioase specialităţi: Preluăm şi onorăm zilnic comenzi pentru toate ocaziile: mese festive, nunţi, botezuri şi alte evenimente.

Torturi de ciocolată Torturi cu frişcă Torturi cu fructe Sortimente diversificate de prăjituri Fursecuri Alune prăjite şi alte sortimente Telefon secretariat: 0254.542472, 0372.764439 Laborator: 0733.960320, int. 315 Depozit: 0733.690319, int. 342

ANGAJĂRI

Angajez vânzătoare pentru florărie în Petroşani, cu vârsta cuprinsă între 20-37 de ani.

Relaţii la telefon: 0731.352612.

Societate comercială angajează doi şoferi profesionişti, cat. C+E, cu experienţă, pentru transport internaţional de marfă, intracomunitar, cunoştinţele de limbă engleză, franceză, germană constituie un avantaj, salariu atractiv, doar persoane serioase. CV-urile se trimit la adresa de e-mail: electro.center@yahoo.com.

PIERDERI Pierdut Certificat de Înregistrare seria B, nr. 1853601, eliberat de ONRC pentru Ionescu Victoria Crizantema Întreprindere Individuală cu sediul în Petroşani, str.

Nicolae Titulescu, bl. C, ap. 19, jud. Hunedoara, CUI 25525340, F20/357/2009 şi 2 Certificate Constatatoare eliberate de ONRC pentru Ionescu Victoria Crizantema Întreprindere Individuală.

Se declară nule.

Pierdut contract de vânzare/cumpărare nr. 5411/ 22.12.1922 pentru imobilul situat în Lupeni, str.

T. Vladimirescu, bl. 31, sc. 3, et.1, ap. 22, jud.

Hunedoara. Se declară nul.

Composesorat „Iscroni 2000” Convocator În data de 14.04.2013, la orele 13:00, se convoacă Adunarea Generală a membrilor Composesoratului „Iscroni 2000”, cu următoarea ordine de zi: 1. Raport de activitate al Consiliului de Administraţie.

2. Raportul comisiei de cenzori.

3. Prezentarea spre aprobare a bilanţului pe 2012.

4. Acordul privind distribuirea competenţei gratuite nerepartizată în anul 2012.

5. Prezentarea spre aprobare a bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul 2013.

6. Vânzarea prin licitaţie a autoturismului composesoratului.

7. Propuneri privind modificarea statutului composesoratului.

8. Aprobarea modificării registrului de drepturi.

9. Diverse.

Adunarea generală are loc la Şcoala Gimnazială Iscroni. În cazul în care nu se va întruni cvorumul necesar, aceasta va avea loc în data de 21.04.2013, fără o altă convocare, în acelaşi loc şi la aceeaşi oră.

Preşedinte Composesorat Iscroni 2000, Daniel-Petru SÎN

Taur (21 Apr - 21 Mai)

tale.

Planurile tale stau pe loc din cauza unui detaliu pe care nu l-ai putut rezolva la timp. Nu te grăbi şi mai ales nu renunţa la visele

Gemeni (22 Mai - 21 Iun) Norocul apare pe oriunde ai trece, de parcă te-ar urmări în permanenţă. Totuşi, dacă vezi că toate îţi ies de minune, nu întinde nici tu coarda, pentru că norocul mai poate să şi plece la un moment dat.

Rac (22 Iun - 22 Iul) Rezultatele modeste la care ajungi te dezarmează şi îţi pierzi interesul pentru ceea ce făceai.

Altceva aşteptai şi când vezi că roadele sunt atât de banale, aproape că eşti gata să renunţi la tot.

Leu (23 Iul - 22 Aug) Nu prea ai chef de nimic, refuzi cât de elegant poţi toate propunerile zilei, pentru că vrei să fii lăsat în pace, cu ale tale.

Fecioară (23 Aug - 21 Sep) Fă echipp cu oameni mai energici şi mai agitaţi decât tine, pentru că ai nevoie de un stimulent pe care numai astfel de persoane ţi-l pot da.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct) Discuţiile cu persoana iubită se desfăşoară pe un teren paşnic, plăcut, amiabil, de parcă aţi fi amândoi în cea mai bună stare pentru a vă bucura de relaţia voastră.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi) Mult aşteptatul verdict în cazul unei probleme complicate poate apărea chiar azi, ceea ce relaxează vizibil atmosfera.

Săgetător (22 Noi - 20 Dec) Treci prin locul potrivit exact în momentul cheie pentru a pune mâna pe o şansă excelentă!

Poate fi un noroc chior, personificat de un amic ce îţi apare în cale când nici nu te aştepţi.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian)

fleteşte.

Nu te poţi detaşa de o amintire urâtă din trecut, de o jignire cauzată de un inamic sau de un eşec ce te-a marcat profund su-

Vărsător (20 Ian - 18 Feb) Veştile bune vin de departe şi iei legătura cu persoane dragi de pe alte meleaguri pentru a vă pune la curent unii pe alţii cu cele mai plăcute evenimente prin care fiecare a trecut în ultima perioadă.

Peşti (19 Feb - 20 Mar) Noroc că eşti înconjurat de cei dragi într-un moment apăsător ca acesta. Nu eşti în toane bune, te încearcă suspiciunea, teama...

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

12 ECOLOGIE

vineri, 29 martie 2013

"Broscuţe" în faţa Primăriei municipiului Vulcan Ieri, în jurul orei 13:00, un grup de liceeni, încadrat de jandarmi, s-a oprit şi s-a postat în faţa clădirii Primăriei municipiului Vulcan.

Trecătorii s-au oprit

şi, miraţi, s-au întrebat ce se întâmplă?

Ba, mai mult, unii s-au grăbit să-i felicite pe tineri pentru iniţiativa lor, crezând că-i una de protest. Chiar şi eu, ca să fiu sincer, am primit un telefon referitor la această manifestare a tinerilor, despre care ştiam deja, de vreme ce mă aflam în clădire. elevilor de la Colegiul Tehnic Mihai Viteazu nu era unul legat de vreo nemulţumire a lor. Era vorba despre derularea celui de-al doilea punct din Proiectul de Educaţie Ecologică, intitulat Protecţia Mediului "Supravieţuitorii Climei", început în urmă cu o săptămână de către liceenii vulcăneni.

Proiectul este

unul gândit de mai multe cadre didactice - prof.

Cristina Iszak, prof. Laura

Vor urma activităţile

"Respect faţă de mediu" (5 aprilie 2013), "Aproape verde" (aprilie-septembrie 2013), "Folosim altfel" (mai 2013) şi "Împreună pentru viitor" (octombrie 2013). Musai de precizat, aşa cum apare pe afiş, că proiectul este

Copiii hunedorenilor învaţă să recicleze cu Minimax Până în data de 5 mai, în toate şcolile primare şi grădiniţele hunedorene, alături de cele din toată ţara, se desfăşoară campania educativă „Minimax învaţă copiii să recicleze”.

Programul ecologist este organizat de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi postul de televiziune pentru copii Minimax - parte a grupului de televiziuni Chello Central Europe. El are obiectiv conştientizarea şi responsabilizarea socială privind reciclarea deşeurilor şi protecţia mediului.

Conform celor transmise de organizatori, în cadrul acestui program va fi organizat un concurs care antrenează creativitatea celor mici, care sunt invi-

taţi să reconstruiască, din materiale reciclabile, personajele pe care le îndrăgesc (Mini, Max, Cuţulache şi Pisicuţa). Odată realizate, copiii, părinţii sau profesorii vor trimite o poză cu lucrarea lor pe adresa www.facebook.com/minimaxromania.

Câştigătorii vor fi aleşi dintre cei care vor strânge cele mai multe like-uri şi vor avea cele mai creative şi complexe lucrări. Premiile oferite constau în 50 de biciclete, 80 de enciclopedii şi 75 de soft-uri educaţionale. Cea mai bună lucrare realizată are şansa de a cuceri premiul special - o vizită a celor patru personaje Minimax la şcoala sau grădiniţa câştigătorului.

Mihaela PETROŞAN

realizat în colaborare cu Colegiul Naţional "Mihail Kogălniceanu" din Galaţi.

Primarul Gheorghe Ile

şi vicele Cristian Merişanu alături de consilierii locali Alina Anamaria Cîrstoiu, Cristina Iszak şi Pompiliu Barbu au ieşit şi, urându-le bun venit tinerilor, s-au fotografiat cu liceenii şi i-au felicitat pentru modul în care transpun în practică proiectul gândit de către dascălii lor. După care elevii au plecat pe Bulevardul Mihai Viteazul şi le-au împărţit trecătorilor pliante cu date referitoare la acţiunea de protecţie a mediului.

Gheorghe OLTEANU

Ziarul Vaii Jiului )

Numai că mitingul

Cândea, prof. Daria Ulari, prof.

Ramona Tiuzbaian, prof. Svetlana Dieaconescu şi prof. Angelica Enache - coordonate de către doamna director Malvine Socaci. În 22 martie a fost luată în discuţie apa, ca izvor al vieţii, iar ieri, 28 martie, a avut loc "Marşul Broscuţelor". Mă rog, grupul nu a semănat ca unul alcătuit din broscuţe, dar, dacă aşa au vrut ei să-şi spună.

Campanie educativă

www.zvj.ro zvj2008@yahoo.com office@zvj.ro COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT ISSN 2065 - 5096 Telefoanele redacþiei: 0 2 5 4 .5 4 9 0 2 0 0 2 5 4 .5 4 9 1 2 1 ( fa x ) 0 7 3 7 .5 7 5 5 8 2

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redactor şef: Marian BOBOC Colectivul de redacþie: Alina PIPAN alinapipan@yahoo.com 0766.678380; 0737.352129 Corneliu BRAN 0766.728688 Mihaela PETROŞAN petrosan@zvj.ro 0732.413134 Gheorghe OLTEANU Loredana JUGLEA 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com

Colaboratori permanenþi:

Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ, Mihai BARBU, Valeriu BUTULESCU, Irina BOBOC, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Ioan LASCU, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA

DTP:

Bogdan SOVAGO Daniela FILIMON 0761.756837

Administrativ / Publicitate: Diana SANTA - 0722.344681 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

Redacţia şi administraţia: Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. 2

www.zvj.ro

Prãvãlia cu istorii CMYK

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul VI Nr. 176 29 martie 2013 4 pagini

Şcoala de şoferi, accidente auto, curse de autobuz, accidente ş.a.m.d.

O incursiune în universul rutier interbelic din Valea Jiului

În acest documentar ne propunem să scoatem la lumină câteva informaţii inedite despre chestiunea rutieră în epoca interbelică în Valea Jiului: şcoala de şoferi, accidente auto, parcul auto, înfiinţarea de curse de autobuz, vânzări de maşini. Dar, să le luăm pe rând. (Marian BOBOC)

416 maşini&motociclete

În 1926, parcul auto al Văii Jiului era destul de sărăcăcios, ca să nu spunem aproape inexistent. În unele localităţi de-abia dacă exista vreo maşină. În această situaţie se afla Vulcanul. La 26 iulie 1926, notarul Vulcanului raportează primpretorului plasei Petroşeni „că automobile sau autobuze în comunele aparţinătoare Notariatului Vulcan nu sunt. Se află însă un autobuz în comuna Vulcan, care formează proprietatea numitului Popescu Traian, însă această maşină nu funcţionează din lipsa podului de la Iscroni şi din cauza drumului rău, aşa că această maşină în curând va fi dusă din Vulcan”. Tot în acest an, li se atrage atenţia proprietarilor de autobuze, „care transportă pasageri şi bagaj”, că „nu pot circula fără concesiunea de circulaţiune a Direcţiunii Generale P.T.T. şi a Direcţiunii judeţene de drumuri şi poduri.”

După cum veţi citi mai jos, în doi ani transportul se dezvoltă în Valea Jiului, apărând zeci de autovehicule şi autobuze.

Dintr-un tablou al autoturismelor înscrise la Prefectura judeţului Hunedoara aflăm din câte automobile (aici intrând şi… motocicletele) se compunea parcul automobilistic al judeţului Hunedoara la 27 septembrie 1928. Ei bine, pe şoselele judeţului Hunedoara circulau nici mai mult, nici mai puţin de 416 automobile cu număr de înmatriculare de Hunedoara.

Proprietarii acestora domiciliau în sate, oraşe, comune: Deva, Geoagiu, Cugir, Ilia, Orăştie, Brad, Simeria, Cristur, Hunedoara, Şibot şi Cugir (arondate în 1928 jud. Hunedoara), Haţeg, Toteşti, Lăpuşnic, Densuş, Sântămăria, Baia de Criş, Ludeşti, Crîscior, Tuştea, Dobra, Gura Dobra, Ruşi, Băiţa, Vălişoara, Râul Alb, Călan, Pui, Chitid, Hărău, Peştişul mare, Orăştioara de sus, Râu de Mori, Ţebea, Brănişca, Zam ori Bretea Mureşeană. Şi în localităţile din Valea Jiului, zonă puternic industrializată, „domiciliau” circa 70 de autovehicule, după cum urmează: Lonea (proprietar inginerul Alexandru Petrini); Petroşani (Nicolae Popescu – şeful Siguranţei; Aurel Guga; Ştefan Kiss; Ioan Rus şi Cătălina Gál; Rudolf Mittelhuber;

Gheorghe Toderaş; Ştefan Nagy; Alexandru Poleak; Ioan Loy; Iosif Gudo; Nicolae Benea; Carol Şandor; văduva lui Adolf Berger; Iosif Loy; dr. Ionel Moga; Augustus Kovacs; Solomon Felsner; Iosif Remete; dr.

Leo Gruber; Constantin Georgescu; Ferdinand Quitt; Ştefan Kiljen; Iuliu Balint; Nicolae Kimanoszki; Laurenţiu Luigi; Ioan Winklehner; Ştefan Kiss; Alois Lorencz; Valeria Grosuk; Matei Imling; dr. Alfred Weisz; Mihail Kinceg; Alexandru Fehei şi soţia; Ladislau Kovacs şi Francisc Masek; Ioan Krausz; dr.

Maximilian Iunger; Minele de Cărbuni ale Societăţii Anonime Române; Soc. Petroşani); Livezeni (Marcu Bozici); Iscroni (Jean Dumitrescu); Aninoasa (Ladislau Gadó; Simion Iancu); Vulcan (Andrei Lua; Andrei Lica; Francisc Brukner şi Avram Goldstein; Teofil Dumitraş; Ernö Banka; Ioan Rusu; Sabin Fizeşan; Gustav Szapko – motocicletă; Gustav Sapho şi soţia; Samuilă Enea; Ioan Liska; Alfred Rudolf; Ioan Radu; Francisc Konka); Lupeni (Gheorghe Mailat; Iosif Collarini; dr. Friderich Faltick; Carol Mariolaki; Maxim Iacob; Uricani Valea Jiului; Ştefan Corpadi şi Iosif Sijjarto; Societatea Minelor de Cărbuni - 3). Numărul de ordine 1 îi aparţinea, fireşte, automobilului Prefectului judeţului Hunedoara.

a cumpăra un automobil marca Chevrolet, Cadillac, Lasalle ori „renumitele Crysler”, suntem siguri că şi în anul 1929, ca şi în 2013, trebuia musai să ai ceva la portofel.

Primele şcoli de şoferi

După cum s-a văzut oferte şi parc auto existau, mai era nevoie doar de şoferi. Dar ca să fii şofer, şi în acele vremuri ca în 2013, trebuia să urmezi o şcoală de şoferi, iar apoi să susţii un examen. Şcoală specială de şofeuri Deva anunţă deschiderea la 15 noiembrie 1926 a primului curs de şoferi în Petroşani: „Cursul va cuprinde o parte

Piaţa auto

Am fost curioşi să aflăm dacă, în perioada interbelică, în Valea Jiului exista o piaţă auto. Am aflat că, sporadic, la rubrica de mică publicitate a presei locale erau publicate anunţuri de profil. Vă prezentăm câteva din ofertele vremii: „Automobil/ De vânzare un automobil marca Fiat, motorul putere de 28 cai în stare bună. Reflectanţii sunt a se adresa la Tipografia Jiul Cultural Petroşeni” (15 iulie 1923) „De vânzare un automobil/ cu 10 H.P. Citroen, curat, nou, nefolosit.

Reflectanţii să se adreseze proprietarului dlui Ioan Liszka casier la soc. Petroşani din Vulcan. Automobilul e de vânzare urgent şi se poate vedea la locuinţa susnumitului din str. Mihai Viteazul (Crividia) No. 12”. (7 februarie 1926)” „Aviz. Aduc la cunoştinţa on. Public, că începând cu 20 Decembrie 1926, am pus la dispoziţia on. Public un AutoCamion pentru import şi export cu preţul cel mai moderat. Mailat Gheorghe, Petroşeni, lângă (Usina Electrică) casa Grosek”. (12 decembrie 1926).

Prima reprezentanţă

De reţinut că la 18 martie 1929 se deschide prima reprezentanţă auto din Valea Jiului. Reprezentanţa aparţinea societăţii Leonida&Comp. din Bucureşti şi avea sediul la Petroşani, pe Calea Regele Ferdinand, chiar în localul Băncii Târgu-Jiu. Din anunţul publicitar aflăm că reprezentanţa era bine „asortată” cu „piese de tot felul, cauciucuri Goodear, uleiuri etc.”. Chiar dacă suntem asiguraţi că preţurile la maşini sunt „cele mai convenabile”, pentru

teoretică şi alta practică şi este autorizat de către autorităţile locale, toţi absolvenţii vor fi supuşi la sfârşitul cursului la un examen, primind astfel permisul de conducere pentru automobile. Limba de predare va fi cea cerută de lege la examenul de şofeuri (Română), iar în cazul cererii generale se vor da explicaţii şi în limba Maghiară. Pentru probele practice elevii cursului vor avea la dispoziţie două automobile. Taxa totală pentru urmarea cursului este: particulari – Lei 3.000; Funcţionari şi Ofiţeri – Lei 2.600, Studenţi – Lei 2.300. Doritorii de a participa la cursuri sunt rugaţi de a se prezenta cât mai curând la Biroul de afişaj MUNTEAN şi COMP. Petroşeni. Durata cursului e una Lună 2 săptămâni teoretic, 2 practic. Taxa de înscriere: L. 100”. Un om respectat de comunitatea petroşeneană, Teodor Munteanu, tipograf la Jiul Cultural, era responsabilul cu înscrierile.

La 15 noiembrie, cursanţii petroşeneni ai şcolii de şoferi s-au întâlnit, la orele 12 „trecute fix”, cu reprezentantul şcolii, inginerul Crişan, în localul Tipografiei Jiul Cultural. Peste o săptămână, la 25 noiembrie, 20 de elevi din Deva ai inginerului Crişan au susţinut examenul la Lugoj, în faţa comisiei, ieşind „cu tot succesul, fără să cadă vreunul”.

- continuare în pag. II -

II

PRĂVĂLIA CU ISTORII

- urmare din pagina II Cei 56 de elevi din Valea Jiului ai şcolii de conducători auto înscrişi în 1926 au absolvit cu brio examenul în 1927, intrând cu toţii în posesia permisului de conducere pentru automobile. Încurajat de succesul afacerii, conducătorul Şcolii speciale de şofeuri Deva revine în vara anului 1928 pentru redeschiderea la 9 iulie a acestui curs „necesar atât ca sport, cât şi ca profesiune”.

Prin urmare, „doamnele şi domnii cari doresc a urma acest curs distractiv şi util în acelaşi timp, se pot înscrie în Petroşani, strada Principele Carol No. 5 (casele N. Todea)”. Şi încă o veste bună pentru amatori: „Plata în rate. Succesul e deplin”. Cursurile de şofer încep la Petroşani, Aninoasa, Vulcan şi Lupeni, fiind ţinute chiar de directorul şcolii, ing. Nicolae Crişan. Pe 7 octombrie, elevii au dat examen în faţa comisiei Prefecturii de Poliţie din Lugoj, rezultatul fiind considerat „lăudabil”. Mai pe înţelesul mulţimii, aceasta înseamnă că toţi elevii au luat examenul.

Numărul amatorilor de şoferi cu acte în regulă din Valea Jiului fiind în creştere, încet dar sigur, şcoala de şoferi devine un business. Nici nu a trecut bine, şi cu… bine, prima serie de elevi examenul, că este anunţat un nou curs de şofeuri: „În urma succesului cu care toţi elevii au trecut examenul pentru obţinerea permisului de conducători de automobile şi în urma cererilor nou venite – la 22 octombrie a.c. se deschide din nou un curs de şofeuri în Petroşani, sub direcţia d-lui ing. Nic. Crişan. Înscrieri la Banca Parângul. Taxa: 3.000 lei”.

Din 1929, afacerea şcolii de şoferi este preluată de un petroşenean, Nicolae Sădean. Numele lui Sădean le este cunoscut cititorilor noştri (cu memorie măcar de o… săptămână), deoarece el a apărut în calitate de mecanic al conductei de apă în ediţia precedentă a Prăvăliei cu istorii. Mirosind că este rost de o afacere, în mai 1929, Sădean, un afacerist întreprinzător, preia din mers ideea, anunţând deschiderea unui curs de şoferi în Petroşani. Şi pentru a sfida orice concurenţă, scade semnificativ costul cursului teoretic şi practic de la 3.000 lei la 2.500 lei.

Afacerea lui Sădean a prins rădăcini la Petroşani, din moment ce în anul următor, în 1930, acesta anunţă din nou deschiderea cursului de şofer: „La 15 ianuarie a.c. (1930 – n.a.) se va deschide în Petroşani un curs de şofer sub conducerea d-lui Nicolae Sădean. Cursul va dura 8 săptămâni. Taxa – 2.500 lei, plătită în 3 rate. Funcţionarii publici beneficiază de 40% reducere”. Peste 3 luni, în martie 1930, o altă serie de cursanţi urmează cursurile şcolii de şoferi.

Cu o asemenea atrăgătoare ofertă, nu e de mirare că şcoala deveană a dispărut din viaţa Petroşaniului.

La 25 februarie 1930, se reglementează din punct de vedere legislativ situaţia acestor şcoli, Consiliul de Miniştri emiţând Jurnalul nr. 271 (adică o Hotărâre de Guvern – n.a.), publicat în Monitorul Oficial nr. 52/ 5 martie 1930, în care sunt stipulate condiţiile cerute pentru autorizarea funcţionării de şcoli pentru pregătirea şoferilor (conducători auto).

La 15 aprilie 1930, Prefectura judeţului Hunedoara comunică Comisariatului de Poliţie Petroşani că Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale va da autorizaţia pentru funcţionarea unor astfel de şcoli. De autorizaţie au nevoie nu doar şcolile care se vor înfiinţa, ci şi acelea înfiinţate deja.

Solicitanţii autorizaţiei de funcţionare trebuiau să respecte următoarele condiţii: „a) să fie inginer mecanic sau electrician; b) să posede cărţi de meşteri mecanici sau electricieni şi dovezi că s-au specializat în lucrări de automobile; c) să fie absolvenţi ai unei şcoli superioare de arte şi meserii, cu dovezi că s-au specializat în lucrări de automobile”. În afara persoanelor fizice, mai puteau deschide şcoli pentru pregătirea şoferilor şi următoarele instituţii publice, cu condiţiile ca să fie conduse de specialişti care să îndeplinească condiţiile înainte enumerate: Automobil Clubul Regal Român; Camerele de Comerţ şi Industrie; Camerele de Agricultură; Societăţile Anonime; Întreprinderile pentru industria de automobile, precum şi persoanele particulare”.

Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 271 mai prevede ce acte mai trebui depuse odată cu cererea: “titlul cerut mai sus pe baza căruia solicitantul cere autorizaţia, dovada că posedă locul pentru şcoală şi materialul didactic

vineri, 29 martie 2013

necesar, precum şi un memoriu în mare care va arăta organizarea şcolii, durata cursurilor, obiectele de învăţământ, corpul didactic şi taxele ce se vor percepe de la elevi”.

După apariţia noii legii, un lucru îmbucurător pentru cursanţii şcolii de şoferi: începând cu luna aprilie 1930, examenele de conducători de automobile nu mai loc la Lugoj, ci la Chestura Poliţiei Deva, dimineaţa – partea teoretică, iar de la orele 15 – proba practică.

Curse de autobuze, înaintea ZMK-ului

În ediţia nr. 100 am povestit despre prima cursă de pasageri, efectuată între Petroşani-Tg. Jiu cu… trăsura. Acum vom trece în revistă câteva curse de autobuze din perioada interbelică, pe diferite rute. În 1926 Iosif Blendea concesionează cursele de autobuze pe relaţia Petroşani-Tg. Jiu. Dat fiind numărul mare al solicitărilor în septembrie 1927, Blendea este nevoit să mai introducă o cursă suplimentară. Prin urmare, clientela este informată cu promptitudine prin intermediul presei locale de introducerea celei de-a treia curse: „Atenţiune! Pe lângă cursele obişnuite de automobile între Petroşani-Tg. Jiu, d-nul Iosif Blendea, concesionarul acestor curse, a mai înfiinţat o cursă suplimentară, cu plecarea din Târgu-Jiu între 10-11 a.m., iar din Petroşani, la 5 p.m., spre Târgu-Jiu, cu aceleaşi taxe. Se atrage atenţiunea tuturor asupra înlesnirilor ce prezintă aceste curse pentru transportarea călătorilor”. Călătorii parcurgeau cei 60 de km între Petroşani şi Tg. Jiu cu autobuze marca Ford şi Chevrolet. Preţul biletului: 150 lei, adică 2,50/ km. În august 1929 se înfiinţează o cursă auto pe linia PetroşaniHaţeg. La orele 8, autobuzul sosea de la Haţeg, iar la 13,30 pleca din Petroşani spre Haţeg. Costul biletului: 100 lei.

Iată toate cursele de autobuze efectuate din şi spre Valea Jiului în februarie 1930: Vulcan-Petroşani (două curse tur-retur efectuate cu un autobuz Chevrolet; 17 km; 30 de lei biletul; 2,50/ km); Lupeni-Petroşani (o cursă tur-retur; autobuz Internaţional; 41 de lei biletul; 3 lei/ km); AninoasaGara Iscroni-Petroşani (o cursă tur-retur efectuată cu autobuz Ford, alta cu Chevrolet; 14 km; 30 lei; 2,50 lei/ km); Petroşani – Haţeg (tur-retur; autobuz Chevrolet; 48 km; 100 lei biletul; 2 lei/ km). În mai 1930 se înfiinţează o cursă de pasageri între Petroşani şi Lonea.

Tot în luna mai 1930, Teofil Dumitraş pune bazele liniei de autobuze pe distanţa Petroşani-Deva şi retur. Autobuzul pleca din Petroşani dimineaţa de la orele 5, plecând din Deva la orele 14. Dacă în zilele noastre aceeaşi distanţă este parcursă cu microbuzele ZMK într-un ceas şi jumătate, autobuzul lui Dumitraş o străbătea în 4 ore! În octombrie 1931, lui Iosif Blendea îi expiră contractul de concesionare a liniei de autobuze Tg. Jiu-Petroşani. Se organizează o licitaţie. Câştigătorii licitaţiei sunt soţii Elena şi Anton Potamian. Prilej cu care, Blendea şi asociaţii săi, C. Fântână şi D. Simion, atrag atenţia clienţilor: „(…) fostul concesionar nu mai răspunde pentru nici un fel de neglijenţe ce eventual vor surveni de pe urma acestui serviciu”, mulţumindu-le celor care i-au ajutat vreme de 5 ani la bunul mers al afacerii lor, „publicului călător pentru sprijinul ce l-au dat, precum şi autorităţilor din Tg. Jiu şi Petroşani”.

Frumoase şi apuse moravuri comerciale.

După câştigarea licitaţiei, soţii Potamian trec la fapte. Din 5 noiembrie pun în circulaţie, pe şoseaua Petroşani-Tg. Jiu, două maşini. Din nota Cursele Tg. Jiu – Petroşani, publicată în presă în martie 1932, reiese seriozitatea noilor concesionari: „Autobuzele de pasageri, concesiunea dlui A. Potamian, au făcut curse regulat şi cu toată vremea destul de grea zăpadă mare, viscol, ger – din ultimele două luni, ianuarie şi februarie, n-a fost o zi ca transportarea

vineri, 29 martie 2013

poştei sau pasagerilor să sufere. Facem această constatare cu toată buna plăcere, dat fiind atenţiunea deosebită a d-lui Potamian de a servi pe deplin pe onoraţii săi pasageri, pentru ca să rămână întotdeauna mulţumiţi”. Întrucât în 1930 staţia de autobuze se afla în proximitatea Bisericii Ortodoxe „Sf. Nicolae”, deranjând cele sfinte, delegaţia consiliului comunal Petroşani hotărăşte în noiembrie 1930 schimbarea staţiei, „în piaţa de zarzavaturi, ca şi în trecut”. Şi ca în prezent.

PRĂVĂLIA CU ISTORII III

schimbă valoarea şi denumirea, drumurile rămân aceleaşi… Apropos, a uitat cineva de taxa Băsescu?!

La încasarea impozitului pe circulaţie intervin oareşce nemulţumiri. Prima dată, taxa pe drum le este oprită funcţionarilor, cei „mai siguri contribuabili”.

E interesant de remarcat că atunci când era vorba de achitarea obligaţiilor către stat, patronii firmelor de transport - care erau principalii beneficiari ai şoselelor – nu prea se înghesuiau pe la casierie. Exasperat după ce o somaţie din luna iunie a fost ignorată de respectivii patroni, Serviciul drumurilor de stat Deva (ce aparţinea de Casa autonomă a drumurilor de stat din cadrul Ministerului lucrărilor publice şi al comunicaţiilor) apelează la Poliţia Petroşani: „Binevoiţi a pune în vedere următorilor proprietari de autobuse ca de urgenţă să depuie

care au luat parte la neplăcerile unei astfel de călătorii a fost şi directorul ziarului nostru (V.B. Taloescu, directorul-proprietar al Avântului), care mergea ca de obicei la Tg. Jiu în tipografie, în chestiunea gazetei. De asemenea, un turism care venea tot de la Petroşani, şi în care se afla d-nul I. Şufană, directorul Băncii Târgujiului, s-a înzăpezit în acelaşi loc. Toate sforţările comune ce s-au depus pentru ca ambele maşini să-şi poată continua drumul au fost imposibile. Aşa că întreaga noapte a fost petrecută cu toţii, în condiţiuni ce se pot uşor deduce. A doua zi s-a putut ajunge la destinaţie, prin alte mijloace, decât cu acelea, cu care pasagerii plecaseră de acasă, maşinile fiind ceva mai târziu după mari sforţări depuse. În prezent (la 20 ianuarie – n.a.) circulaţia e întreruptă”. Şi alta mai blândă: „Întreruperea circulaţiei autobuzelor. Începând de miercuri (adică 13 februarie 1930 – n.a.), circulaţia autobuzelor pe

taxele ce datoresc trecute în dreptul fiecărui la Banca Naţionala Deva, pe seama Casei Autonome a Drumurilor de Stat, iar recipisele originale a le depune la Serviciul nostru şi anume: ANTAL JOSIF din ANINOASA ce face cursa Aninoasa-Petroşani: Lei 18.200, cuvenite până la 1 august a.c.

MITARU PETRE din ISCRONI ce face cursa Aninoasa-Petroşani: Lei 2.600 pe luna iulie a.c.

DAN BURLEC din ISCRONI ce face cursa LupeniPetroşani: Lei 18.200, cuvenită pe 7 luni, până la 1 august.

BENONI ŞCHIOPU din PETROŞANI: Lei 21.000, cuvenită pe 7 luni, până la 1 august 1930”. În caz de neprezentare la casierie a respectivilor operatori de transport, Poliţia Petroşani este autorizată să oprească circulaţia respectivelor autobuze. În afara stării deplorabile a şoselelor semnalate şi de presă, putem constata că în acea perioadă acestea erau… meteo-dependente. Mai ales circulaţia pe Defileul Jiului era supusă capriciilor vremii. Din numeroasele relatări de presă care consemnează întreruperea circulaţiei pe defileu reţinem două din 1930.

Una mai aspră: „Viscol groaznic pe linia Petroşani-Tg. Jiu. Întreruperea circulaţiei autobuzelor. După zăpada căzută în ultimele zile, a urmat un viscol nemaipomenit pe şoseaua Petroşani-Tg. Jiu. Astfel în seara zilei de 17 ianuarie, cursa de pasageri a d-lui Iosif Blendea s-a înzăpezit în câmpul Bumbeştilor, la 19 km de Tg. Jiu şi 40 km de Petroşani, fiind forţată de furia viscolului şi mărimea zăpezii, care pe unele locuri atinge 1 ½ metri, să rămână toată noaptea în mijlocul şoselei, împreună cu călătorii. Printre cei

linia Petroşani – Tg. Jiu a fost întreruptă din cauza unui nou viscol pe defileul Jiului”. În afara zăpezilor abundente şi a viscolului, şi inundaţiile atentau cu „succes” la integritatea şoselelor.

Iată cum arăta şoseaua de pe defileu după inundaţiile din 29-30 septembrie 1924: „Şoseaua prin Defileul Surducului s-a surpat de tot pe o lungime de 10 m, încât circulaţia este complet întreruptă, neputând trece nici chiar cu piciorul.

Afară de aceasta, apa a stricat 2 poduri la Bumbeşti, aşa încât circulaţia prin Surduc va fi întreruptă pe un timp îndelungat”.

Peste un an, în septembrie 1925, în Valea Jiului au loc din nou inundaţii de proporţii. Printre „victime” se află din nou drumurile, furia apelor măturând podul spre Uricani, terasamentul şoselei judeţene. Şi şoseaua naţională, Deva-Petroşani, a suferit stricăciuni: „Pe şoseaua naţională au mai fost smulse numeroase alte poduri mai mici. Astfel, această importantă cale de comunicaţie se întrerupe”. Ca şi inundaţiile din anul precedent şi cele din 1925 au afectat grav Defileul Surducului (Jiului),: „În Defileul Surducului, apele unite au măturat podul cel mai mare de la vechea graniţă, care a fost distrus anul trecut tot cam pe vremea aceasta şi a fost refăcut din nou înainte de a se produce cursa de automobile. Astfel, această importantă cale de comunicaţie se întrerupe brusc pentru nu se ştie câtă vreme”.

La 31 octombrie 1936, puhoiul apelor se revarsă iar peste Valea Jiului. Ca de obicei, s-au înregistrat şi pagube rutiere. Şoseaua Vulcan-Lupeni a fost distrusă, iar circulaţia pe Defileul Jiului a fost întreruptă din cauza ruperii şoselei în câteva locuri.

- continuare în pag. IV -

Drumuri şi o taxă… caraghioasă

De la 1 iulie 1930 comunele instituie un nou bir: „taxa pentru drum”, reprezentând impozitul pe circulaţie. Încă de la început, noua taxă este… taxată de presă ca fiind „un impozit caraghios”, dezlănţuind adevărate tirade: „(…) Pentru care drumuri se percep aceste taxe? Le-aţi văzut d-vs. undeva, pe hartă, sau prin aer? Sau hârtoapele cât gropile de obuz legate între ele de băltoace, se numesc drumuri? Dacă însă se încasează impozitul pentru drumul de pe cea lume, atunci organele în drept au greşit adresa şi s-au cam grăbit. Întâi să se vadă acolo şi apoi să pornească la încasat” sau „Poate nici o ţară din lume nu are şosele mai desfundate decât ale noastre. Unde sunt şoselele îngrijite dinainte de război, când exista numai o Românie mică? A rămas doar amintirea lor şi lanţul interminabil de hârtoape, poreclite şosele naţionale, judeţene etc”. Dacă nu am ştii că aceste rânduri au fost scrise în urmă cu 83 de ani, am fi putut jura că sunt scrise în 2013. Deh, taxele îşi

IV PRĂVĂLIA CU ISTORII

vineri, 29 martie 2013

- urmare din pag. IIII -

„Pionierii” accidentelor

Dacă în zilele noastre tragediile rutiere apar mai mult la rubrica „diverse”, în perioada interbelică, accidentele petrecute pe şosele reprezentau o ştire „bombă”, găzduită îndeobşte chiar pe prima pagina a ziarelor. Însă, odată cu înmulţirea accidentelor, accidentul rutier îşi pierde din caracterul senzaţional, intrând în zona banalităţii, migrând în paginile de interior.

Din accidentele rutiere de „pionierat” întâmplate în Valea Jiului am reţinut câteva, care au suscitat atenţia cititorilor de presă: „Accident cu automobilul. Duminică 29 Iulie automobilul D-lui Toderaş din Petroşani, mergând cu viteză nebună spre Pui, în dreptul staţiei Băniţa, din cauza vitezei şi a frânelor defecte s-a izbit de un stâlp, prăbuşindu-se în şanţ. Şoferul Toderaş Bela s-a ales cu ambele picioare fracturate, iar ceilalţi pasageri cu contuziuni destul de grave”. (Relatare din 5 august 1928) „Un accident. D-l judecător T. Făurescu, şef al judecătoriei din Petroşani, cu ocazia unor cercetări în Câmpul lui Neag, a suferit un accident care putea să-i fie fatal. Oprindu-se în vârful unei pante, motorul autobuzului cu care mergea, acesta s-a răsturnat asupra unei prăpăstii. Mai grav a fost rănit d. dr.

Bruno Halmos, apoi d-nii: grefier Goga, Dr. E. Molnar. D-l Făurescu a scăpat cu leziuni mai uşoare şi cu o mână sucită”. (10 august 1930) „Grav accident.

Zilele trecute s-a întâmplat un grav accident pe şoseaua Haţeg-Petroşani.

Camionul Dv. 425, proprietatea d-lui Gherson Rudolf din Haţeg, transportând zarzavaturi la Petroşani şi mergând cu viteză mare, voind să treacă înaintea cursei de persoane, din neglijenţa şoferului, s-a răsturnat în şanţul şoselei, la ieşirea din hotarul comunei Livadia de câmp. În maşină se aflau 3 persoane, dintre care proprietarul Gherson a rămas mort pe loc, iar şoferul şi un bulgar, grav răniţi, au fost internaţi în spitalul din Haţeg, unde ambii au încetat din viaţă”. (21 septembrie 1930) „Grav accident de automobil. D-nul Sterian Gais, şef-portărel de pe lângă judecătoria din Petroşani, pe când suia o pantă în hotarul comunei Cîmpuluineag cu un automobil de piaţă, unde avea să ţină o licitaţie, însoţit fiind şi de fiica sa, maşina defectându-se, şoferul n-a mai putut-o opri şi a pornit înapoi pe pantă. Cum alături era o prăpastie, d-l Gais împreună cu fiica sa au sărit jos, rănindu-se grav la faţă şi corp, peste d-l Gais trecând chiar roţile maşinii. Ambele victime sunt grave rănite şi se găsesc sub cură medicală. (12-19 iulie 1931) „Încă un accident de automobil. Maşina de piaţă No. 69 Dv., condusă de şoferul David Cocotă, pe când se înapoia de la Târgu-Jiu, în drum spre Petroşani, la cantonul No. 1 de pe defileul Jiului, la un moment dat s-a prăbuşit în Jiu. În automobil se găseau Coloman Ştefan, Coloman Ladislau şi I. Pobel. Toţi s-au ales cu grave leziuni pe tot corpul.

Ultimul, fiind mai grav rănit la cap, a fost internat în spitalul din Petroşani, însă a încetat din viaţă după câteva ore”. (12-19 iulie 1931)

Incidente cu bandiţi şi scandalagii

1929. Banda Mâna Neagră a fost capturată.

Defileul Jiului. Reconstituirea unui atac banditesc asupra unei maşini dat de celebra bandă condusă de Ilie Munteanu, care a înspăimântat Valea Jiului şi împrejurimile în anii 1928-1929.

ameninţă cu armele pregătire să tragă, somându-l să oprească. Deşi pare o pradă uşoară, doamna Maria Hoffman nu se intimidează. Îi spune şoferului să nu oprească şi să ambaleze motorul. Luaţi prin surprindere, bandiţii trag două focuri de armă. Însă e nimerit doar… automobilul. Din fericire, nu prin părţile esenţiale. Prin urmare, lovitură eşuată… 16 Iulie 1929. Drumul Băniţa-Merişor.

Pe acesta trece un automobil. La bordul lui se află 3 persoane, două doamne, Clara Sârb şi Tereza Verez, şi un domn, Virgil Sârb. Toţi 3 din Lupeni. Bandiţii Muntean Ilie şi Chiruţă Vasile, în deja cunoscutul şi înspăimântătorul „echipament de lucru” - mascaţi şi înarmaţi -, îl somează pe şofer să oprească.

Acesta nu opreşte. Din contră, accelerează. Văzând că le scapă prada, bandiţii trag două focuri asupra lor. Maşina se îndepărtează. Din nou, n-au avut noroc…

11 August 1929. Defileul Jiului. Muntean Ilie şi Iancu Aurel ies pe Defileul Jiului să o pună iar de o tâlhărie. „Plimbarea” le este răsplătită… Un automobil trece pe şoseaua din defileu. În maşină se află 4 craioveni - N.C. Ştefănescu, Ion D. Bota, Grigore Săndulescu şi Constantin P. Negrilă. Bandiţii mascaţi îi somează cu armele să oprească. Oltenii nu se lasă şi, „dând viteză mare”, se îndepărtează de bandiţi. Care trag 4 focuri de armă asupra pasagerilor maşinii, rănindu-l grav pe Bota şi mai puţin grav pe Săndulescu. Iar bandiţii au dat chics… Tot în vara anului 1929. Drumul Surducului. Banditul Muntean Ilie, pândind pe drumul Surducului, vede trecând un ţăran. Fiind ţăran, nu avea maşină. Banditul nu-l iartă şi îl jefuieşte de 800 lei.

Când nu erau opriţi de tâlhari, şoferii/ pasagerii maşinilor se confruntau cu… scandalagii turmentaţi. Iată o relatare concludentă a unui astfel de caz: „Proprietarul autobuzului Petroşani-Deva, atacat de nişte cheflii. Dl. Teofil Dumitraş, proprietarul autobuzului de persoane Petroşani-Deva, a fost atacat de 3 indivizi turmentaţi de băutură, în hotarul comunei Sf. Maria, pe când se înapoia cu maşina de la Deva spre Petroşani. Dl. Dumitraş, văzând că se află în pericol împreună cu ceilalţi călători din maşină, s-a repezit spre indivizii cu chef, ce se postaseră înaintea autobuzului, şi care se numesc: Ceriban Petru, cantor (!), Ioan Marionţ şi George Faniş, primar (!!!), şi le-a aplicat câte o lovitură cu manivela de la maşină, rănind grav pe Marionţ. Belicoşii cheflii au fost astfel bătuţi măr şi reclamaţi şefului de post din Sf. Maria, pentru atacul pus la cale, cazul aducându-se şi la cunoştinţa parchetului”. Intervenţia lui Dumitraş, şofer şi patron, dă un cu totul alt înţeles expresiei „neam de manivelă”. (Marian BOBOC)

Indubitabil, şosele vremii reprezentau adevărate pericole. Când scăpau cu bine de accidente, şoferii erau traşi pe dreapta de… tâlhari. În volumul subsemnatului, Prăvălia cu istorii am refăcut povestea unei temute şi active bande de tâlhari care au înspăimântat Valea Jiului şi împrejurimile sale în anii 1928-1929.

Banda, care avea un nume înfiorător - Mâna neagră, a operat din greu şi pe şoselele Văii Jiului şi împrejurimilor, după cum Din Valea Jiului urmează: 29 Martie 1929. Pe drumul Băniţa-Merişor, spre Petroşani, la o cotitură e atacat automobilul în care se afla ing. Soriş Daică.

Bandiţii Muntean Ilie şi Chiruţă Vasile ies în faţa maşinii, mascaţi şi înarmaţi cu puşti, somându-l să oprească. L-au jefuit de 4.500 lei şi Între cele 36 de diverse un ceas de aur cu lanţ. Lovitură reuşită. 30 Aprilie 1929. Şoseaua Surducului. Muntean Ilie, întovărăşit de Chiruţă Vasile, stau la pândă „articole” luate ca aminîn pădurea de lângă şosea. Automobilul, condus de Imling Matei, este tire din Valea Jiului de somat să oprească. Bandiţii, înarmaţi cu puşti şi mascaţi, îl jefuiesc Armata Roşie s-au aflat şi 9 autovehicule, în valoare de 58.974.570 pe petroşeneanul Imling de 4.800 lei şi îl deposedează şi de acte.

Altă lovitură izbutită. Iulie 1929. Drumul Petroşani-Peştera Bolii. lei. Conform unor documente datate „27 martie 1945”, acestea au Ilie Muntean, Chiruţă Vasile, Hurducan Gheorghe şi Ştefănescu Ioan, fost „ridicate de Armata Roşie fără forme, din plasa Petroşani”. Cu înarmaţi şi mascaţi, stau la pândă. Trece un automobil. În el alte cuvinte, au fost ciordite… „Davai ceas…”. doamna Maria Hoffman din Vulcan şi, bineînţeles, şoferul. Bandiţii îl

Armata Roşie a ciordit 9 autovehicule

şcoală & cultură CMYK

Apare sub îngrijirea prof. Irina Boboc

pe Jiul de Est şi Jiul de Vest

Supliment gratuit al cotidianului Ziarul Văii Jiului Anul V Nr. 123 29 martie 2013 4 pagini ISSN 2068 - 3650

Despre profesorul Mihai PETRE şi minunata sa carte

TOPONIMIE URBANĂ HUNEDOREANĂ tică, argou, bilingvism) care pot şi trebuie studiate”. Ceea ce autorul a făcut cu profesionalism (e doctor în toponimie) dar şi cu vădit sentimentalism.

ÎNTR-O LUME A DASCĂLILOR PREOCUPAŢI DOAR DE ADUNAREA CÂT MAI MULTOR ADEVERINŢE ALBE pentru zile negre (care să le ateste, desigur, o mare preocupare intelectuală) iată că mai există oameni care sunt dispuşi să mai gândească şi altfel. Dacă cei mulţi sunt şi cei mai vocali, iată că la Hunedoara există un om care, cu modestie şi discreţie, stă şi scrie, ani la rândul, la o extrem de importantă lucrare ştiinţifică. El este profesorul de română, doctor Mihai Petre, care a dat la iveală, la sfârşitul anului trecut, „Toponimia urbană hunedoreană”, o carte-monument pentru istoria lingvistică a acestor locuri. Cartea a apărut, în bune condiţii grafice, la prestigioasa editură a Universităţii de Vest din Timişoara. Până acum acest eveniment editorial a fost însoţit, după ştiinţa noastră, de o tăcere asurzitoare. Această atitudine este, la urma urmei, în firea lucrurilor la români. Vom încerca mai jos să reparăm, după puterile noastre, această injustiţie şi să repunem lucrurile în albia lor firească.

VOLUMUL (294 PAGINI PE FORMAT B5) ESTE IMPUNĂTOR PRIN ERUDIŢIA ŞI MINUŢIOZITATEA CU CARE autorul s-a aplecat, în fiecare oraş hunedorean, la istoria numelor fiecărei căi de comunicaţie, colonii, cartier, microraion, piaţă, parc sau grădină, mahala sau târg, crâng sau spaţiu liber. Ca poţi înţelege exact ce a făcut autorul pentru toposul nostru hunedorean, d. Mihai Petre a explicat în prefaţa lucrării sale ce fac, în principiu, istoricii, geografii, urbaniştii, arhitecţii şi sociologii pentru oraşul lor. I-a lăsat, intenţionat, la urmă lingviştii care, în aparenţă, par cei mai puţin interesaţi de studierea oraşului. Motivul pare bizar dar, cu toate acestea, este unul de bun-simţ: „din cauza tendinţelor de impunere şi folosire a limbii literare” acestea limitează, drastic, oricărui cercetător aria cercetărilor lingvistice. Dar cercetătorul adevărat nu disperă niciodată şi îşi dă seama că există şi portiţe de scăpare din această limitare forţată. Pentru că, nu-i aşa?, „dincolo de relaţie limbă literară/ limbă regională sau dialect/ grai în care se găseşte oraşul, există şi alte manifestări, fenomene, procese (dinamica limbii, etimologie, stilis-

PROFESORUL MIHAI PETRE E VÂLCEAN DE ORIGINE DAR A FOST ADOPTAT, ÎNCĂ DE LA TERMINAREA facultăţii de filologie, de hunedoreni şi el consideră că, din acest motiv, datorează mult acestor locuri şi, mai ales, oamenilor lui. Important ar fi pentru aceşti oameni să realizeze şi ei în mod exact importanţa cadoului primit. (Filozoful englez are obiceiul să spună că oamenii ştiu exact doar preţul unui lucru dar, mai niciodată, nu realizează care e şi valoarea lui. E bine că, uneori, oamenii politici îşi dau seama că investiţiile în cultură sunt, pe termen lung, cele mai rentabile. Este şi cazul acestui volum finanţat de Consiliul Judeţean Hunedoara din iniţiativa preşedintelui Mircea Ioan Moloţ.)

Toponimia urbană hunedoreană realizează „un studiu diacronic al numelor de locuri din toate municipiile şi oraşele hunedorene, având ca obiect principal evidenţierea relaţiei lor cu realitatea istorică, geografică şi socială care le motiva existenţa”. Judeţul nostru are cel mai ridicat grad de urbanizare din România. Trei sferturi din locuitorii lui trăiesc în mediul urban. Sunt 14 oraşe, dintre care 7 sunt ridicate la grad de municipiu. Oraşele noastre sunt dispuse în două ţări (a Haţegului şi a Moţilor), pe două Văi (a Jiului şi a Mureşului) şi în două ţinuturi distincte din punct de vedere etnografic (al Orăştiei şi al Pădurenilor). Toate acestea ilustrează tipuri de urbanizare diferite.

DIN PUNCTUL DE VEDERE AL DIMENSIUNILOR, ORAŞELE NOASTRE SUNT MICI (e vorba de Aninoasa, Brad, Călan, Geoagiu, Haţeg, Lupeni, Orăştie, Petrila, Simeria, Uricani şi Vulcan) şi mijlocii (precum Deva, Hunedoara şi Petroşaniul). Aici stă şi paradoxul dimensiunilor urbane şi al literaturii: nişte oraşe mici şi mijlocii pot să fie, graţie unui autor hărăzit, „eroinele” unei cărţi mari.

Odată cu schimbare puterii politice, în judeţul nostru circula vorba că inspectorul şcolar de limba şi literatura română ar fi urmat să fie d. profesor Mihai Petre.

Domnia sa a declinat propunerea pentru că a preferat să stea la catedră şi la masa de scris. Nu ştim, dacă am pune argumentele în balanţă şi ne-am lega la ochi, cine a avut de câştigat şi cine a avut de pierdut din această tranşantă opţiune. ÎN PREFAŢA LUCRĂRII, DR. ADRIAN REZEANU, CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL LA INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDA-AL. ROSETTI” AL ACADEMIEI ROMÂNE, îşi exprima „admiraţia şi preţuirea pentru această lucrare erudită după care nimeni nu mai poate aduce vreo completare în acest domeniu pentru Hunedoara”. E o afirmaţie onestă la care subscriem şi noi fără nicio rezervă.

Mihai BARBU

P.S.1 Ne bucurăm sincer că o parte din volumele noastre despre Valea Jiului, scrise împreună cu Marian Boboc, şi citate generos la bibliografia volumului, au putut să-i folosească d-lui profesor pentru scrierea acestei cărţi despre generoasa toponimie hunedoreană.

P.S.2 Am afirmat, la început, că învăţământul românesc nu are nevoie de intelectuali capabili să scrie importante cărţi ştiinţifice. În Metodologia de acordare a gradaţiei de merit o astfel de carte nici nu intră în grila de evaluare. Dar să zicem că o comisie îngăduitoare ar asimila impozantul şi muncitul volum pe care l-am descris mai sus la capitolul „elaborarea de cărţi şi lucrări ştiinţifice publicate în domeniul didacticii, specialităţii şi managementului educaţional, înregistrate cu ISBN sau ISSN”. Ei bine, în acest caz, ar lua 2 (două) puncte din cele 100 care e punctajul maxim.

Să iau un alt exemplu, mult mai faimos, şi să-l aplic la metodologia noastră post-revoluţionară. Dacă Sadoveanu era, să zicem, un tânăr cadru didactic şi ar fi prezentat cele patru cărţi, pe care le-a scris şi publicat în anului debutului său editorial, în principiu ar fi putut obţine opt puncte. Da, dar în realitate putea obţine maxim 5 puncte. De ce? Pentru că aşa prevede sfânta metodologie! Iar ca dovadă că ai scris cartea trebuie doar să ataşezi „copii ale primei coperte şi a paginii pe care apare codul ISBN sau ISSN”. Simplu, nu-i aşa?

II

SPECIAL

vineri, 29 martie 2013

Avanpremieră editorială

„Copilărie… draga mea!” de Petru Blaj Dinvale (bellunezi), tirolezi austrieci, moţi, unguri, oşeni, maramureşeni etc.

La un an după acea fotografie, mama, însărcinată cu sora mea Ileana, a rămas văduvă (soţul a murit de apendicită cu peritonită).

Nubert Vasile vorbea şi germana şi maghiara (chiar avea în spiţa neamului şi un neamţ şi un ungur). Era înalt de 1,9 m (cum se vede şi în poză), frumos la chip, cu ochi albaştri şi iubitor. Când a murit Mărioara şi-a exprimat durerea foarte tranşant: “Mai bine muream eu, decât fetiţa!”. Ileana (a doua lui fetiţă) s-a născut, la o lună după moartea lui, şi trăieşte şi astăzi.

Bunicul fusese în Primul Război Mondial luat prizonier în Italia pe o perioadă de 6 ani. Ajunsese să înţeleagă şi să se descurce destul de bine în italiană. Îşi găsise şi o explicaţie ce îl făcuse să suporte mai uşor prizonieratul, deşi avea pe bunica cu doi copii acasă, care creşteau fără tată. Îmi povestea că imediat după ce s-a căsătorit şi a primit pământul de zestre s-a apucat să-şi îngrădească o parte din teren modificând plaiul (cărarea obişnuită de circulaţie pe dealuri, obligând oamenii să înconjoare grădina lui pe un teren ce îi ocolea proprietatea). O bătrânică într-o dimineaţă urca dealul cu desagii cu mâncare pentru cosaşi şi cu greble şi furcere pentru lucrul la fân. Când a ajuns la gardul bunicului şi a văzut ce ocoliş mare o aşteaptă pe după garduri, a strigat pe bunicul, şi după ce l-a spovedit bine, l-a blestemat cu cuvintele : “Înconjura-te-ar mările!”. Atunci n-a luat-o în seamă, dar când s-a trezit prizonier în Italia şi-a amintit de blestemul bătrânei, căci mările chiar îl înconjurau. În Italia îşi petrecuse ultimii 4 ani de prizonierat în Nord-Estul peninsulei, în zona Munţilor Dolomiţi, proaspăt eliberată, vara la coasă şi iarna la acţiuni de deszăpezire şi încărcatul lemnelor pentru foc.

(Friulia şi Trentino Alto Adige au fost eliberate de sub austrieci spre sfârşitul Primului Război Mondial).

Fusese soldat în armata austro-ungară. Înţelegea mai bine latina decât italiana, iar numele de Baran era interpretat de localnici ca “baron” şi toţi se mirau cum de ştie să cosească. După ce a putut a o rupe pe limba lor, le-a explicat că nu e nicio legătură între baran şi baron. Cunoştea bine localnicii marmolani, în zona Trentino marmolanen, dar după 60 de ani uitase numele muntelui Marmolada.

Unul din vecinii noştri, nenea Ion Boţa (frate cu Miron şi Ştefu), ginere la Buza Ion Cucu, învăţase în armată ungureşte, iar bunica mea, Baran Măriuţa, copilărise cu copii maghiari şi învăţase şi ea. Când venea nenea Ion pe la noi în poveşti nu uita niciodată să vorbească ungureşte cu bunica (bunicul doar înţelegea, că făcuse limba maghiară la şcoală, dar nu putea vorbi). Noi, copiii şi părinţii, îi priveam ca veniţi din altă lume şi nu ne venea să credem ochilor cum pot doi ţărani români, jieni băştinaşi din Depresiunea Petroşani, să vorbească altă limbă decât cea românească.

Cât am fost preşcolar, nu am auzit niciodată cuvântul “momârlan”. La şcoală l-am auzit prima dată şi m-am grăbit să ajung acasă s-o întreb pe mama ce înseamnă. Ştiam diferenţa dintre săteni şi barabe, adică locuitorii satelor Văii Jiului, înglobate în oraşele apărute după 1920 şi veneticii de pe diferite meleaguri şi de diferite naţii, veniţi la munci forestiere, minerit, CFR etc. Ştiam că portul nostru, al sătenilor

Dr. Petru Blaj este un cărturar de seamă provenit de pe meleagurile jiene.

Născut în anul 1951 în cătunul Boţoni – Petroşani, s-a stabilit la Tecuci, după ce a absolvit Facultatea de Medicină. Este strâns legat, încă, de Ţinutul jienilormomârlani, căci aici şi-a petrecut copilăria şi o parte din tinereţe. Din dragostea pe care o poartă meleagurilor natale, Văii Jiului, şi-a adăugat la nume „Dinvale”.

Petru Blaj Dinvale este medic, poet, scriitor, etnolog. Este directorul singurei publicaţii de cultură din Tecuci, revista: „Tecuciul literar-artistic”. Petru Blaj Dinvale şi-a adus o contribuţie importantă la reabilitarea semantică şi la stabilirea originii termenului de „momârlan”. În prezent are pregătit pentru tipar un nou volum, din care vom reda un capitol „Copilărie… draga mea”. Când va apare volumul, sper că vom reuşi să facem o lansare comună în lumea jienilor-momârlani, căci şi eu am pregătit pentru tipar volumul „Petrila dincolo de legende şi povestiri” care, cu sprijinul Primăriei oraşului Petrila şi al consiliului local, va vedea lumina tiparului cât mai repede.

Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ

Jienii şi Depresiunea Petroşani Am avut marele privilegiu să trăiesc alături de bunicii din partea mamei timp de 30 de ani. Bunicul, Baran Ioan lui Mitu, era născut în 1890 şi a murit în 1981, iar bunica, Drăgan Măriuţa ca domnişoară, era cu un an mai tânără ca el. Străbunica, mama bunicului, Gârbea Vasia, căsătorită Baran, era născută în 1858 şi a trăit până la al Doilea Război Mondial. Pe când eu aveam 9-10 ani asistam de multe ori, cu sau fără tragere de inimă, în zile de sărbători, sau după masa de prânz, la arat, semănat sau prăşit, la poveştile celor trecuţi prin viaţă, încărcate cu amintiri, care, dacă nu s-ar fi repetat, nu mi-ar fi rămas niciuna în minte.

Când m-am născut eu, străbunica murise în urmă cu 5 ani, iar bunicii din partea tatălui cu 2-3 ani. Nu i-am cunoscut personal, dar se vorbea atât de des despre ei că am trăit tot timpul sentimentul continuităţii lor în vieţile celor rămaşi după război. Am avut şi am şi acum o fotografie cu străbunica la înmormântarea fratelui mamei, Onu, în anul 1938 (contactase în armată o boală de plămâni şi a murit la scurt timp după eliberare). Am privit adesea chipul ei de jiancă, de la jumătatea secolului al XIX-lea, în opinci, cu şuba pe umeri şi tindeu ca învelitoare a capului.

Deşi era la înmormântarea nepotului, tindeul ei alb de pe cap exprima demnitate şi curăţenie în faţa morţii. Avea 80 de ani, crescuse cu copiii baronilor austrieci. Era neînduplecată şi aspră cu cei 3 feciori ai ei (stil nemţesc) şi foarte blândă şi îngăduitoare cu nurorile. Această atitudine a făcut-o iubită de toţi, şi de feciori, care nu se îndoiau de dragostea ei, şi de nurori şi de nepoţi. Învăţase, la joacă, nemţeşte şi în timpul războiului a ieşit la poartă să întâmpine soldaţii germani care pentru hrană luau, sub ameninţarea armelor, animale din gospodăriile jienilor.

Era şi bunicul acasă. El avea peste 60 de ani. În curtea casei, alungită pe iarbă era o scroafă mare, gestantă, pe care străbunica aruncase în grabă o pătură de lână. Ca un făcut, pe tot parcursul discuţiei aprinse cu soldaţii, scroafa mulţumită de temperatura de sub pătură n-a dat niciun semn de viaţă, deşi ochii soldaţilor nu se dezlipeau de movila acoperită.

Din respect pentru limba vorbită de străbunica, soldaţii nu au trecut de gardul în spatele căruia femeia străjuia cu mâinile rezemate pe poartă, acoperind cu şuba neagră de pe umeri o mare parte din unghiul de scrutare al soldaţilor. După ce au plecat soldaţii, bunicul reţinuse un singur cuvânt nemţesc: “Der Teufel” (se citeşte Dăr Toifăl), adică “Dracul”. Sigur străbunica fusese întrebată ce animale are şi răspunsese supărată că pe timp de război nu poţi avea în gospodărie decât pe dracu, pe care îl rostise şi apăsat şi repetat, că l-a făcut vrednic de ţinut minte. În aceeaşi fotografie e şi mama cu Mărioara în braţe (care a murit la 8-9 luni de pneumonie) şi Nubert Vasile, primul soţ al mamei, originar din Maramureş, care lucra drept coordonator al bocşerilor de pe valea Galbenii şi avea muncitori italieni

era “românesc”, iar al barabelor “nemţesc”. Ştiam că poenarii, novăcenii şi haţeganii ne spun jieni, după cele două Jiuri (de Est şi de Vest) din Vale, iar noi foloseam această denumire mai mult pentru a ne deosebi de oierii din afara Văii Jiului. Ştiam că pieptarele noastre se numesc “jieneşti” pentru că se deosebeau de cele “poenăreşti”. Ale noastre aveau 4 buzunare, ale poenarilor doar unul sau două “pozonare”, cum se exprimau bunicii. Postavul cioarecilor de aba era poenăresc, dar cusătura era jienească. La fel oile noastre erau cunoscute de străini ca oi jieneşti, dansurile “învârtite jieneşti”, melodiile (zâcalele) din fluier (floeră) purtau numele de “jiene”. Îmi iubeam neamul, holdele, pădurile, fânaţul, animalele, curţile, casele, colibele subalpine dar şi munţii cu stânele lor. Însă cel mai mult iubeam portul nostru jienesc, de care eram tare mândru. Îmi aduc aminte de prima mea zi de şcoală. Ana, sora mea mai mare cu patru ani ca mine, era prietenă cu Lia şi cu Ghiţă, doi copii de bănăţeni care locuiau cu părinţii în blocul CFR de lângă Depou. Ghiţă s-a oferit să mă ducă el la şcoală. În prima zi nu era obligatorie uniforma. Nu ştiu cât în glumă sau cât în serios, mama m-a întrebat: “Cum vrei să te-mbraci, sătean sau barabă?”. Am răspuns pe nerăsuflate: “sătean”.

M-am îmbrăcat sub privirile îngăduitoare ale lui Ghiţă. Costumul alb-negru jienesc îmi venea pe corp ca turnat. Mama era singura croitoreasă pentru toţi jienii din Gârbeşti, Dărăneşti, Boţoni, Roşia, Peştera Bolii etc. Ghiţă se minuna de “puii” (modelul cusut în cruciuliţe la mâneci şi pe pieptul cămăşii), de vesta din barşon negru cu nasturi aurii, de brâul lat de piele maro încrustat cu fir argintiu, de pantalonii albi, mulaţi pe coapse şi gambe ce ar fi stârnit invidia balerinilor din toate timpurile. De după brâu ieşea colţul unei batiste tivită cu ajur şi frumos împăturită.

Am păstrat-o multă vreme. Pălăria cu boruri mici şi primbură de jur împrejur acoperea părul tuns scurt ca pentru şcoală. În picioare ghetuţele negre, deşi era jumătatea lui septembrie, terminau albul imaculat al pantalonilor şi dădeau un aer mai înalt al purtătorului. Nu tu geantă, nu ghiozdan, ca în prima zi!

(Am o fotografie cu 7 ani mai târziu îmbrăcat la fel).

Ghiţă m-a luat de mână şi am pornit spre şcoală, fiecare bucuros în felul lui. Auzisem de la părinţi că ei făcuseră şcoala tot timpul îmbrăcaţi româneşte, în costum naţional jienesc. Pe vremea lor 1916-1917 nu erau uniforme ca prin 1957 când începeam eu primul an de şcoală. Nu aveam alte modele decât părinţii.

Dacă tot am dreptul, măcar în prima zi să fiu ca ei!

Acest gând îmi dădea aripi şi cred că depănam paşii spre eveniment, mai repede ca Ghiţă.

Am ajuns la şcoală şi nu mai ştiu ce şi cum m-a impresionat, clopotul (căci era destul de mare) din colţul coridorului, băncile din clasă, chipul prietenos al învăţătoarei, care îmi cunoştea fraţii mai mari, sau necunoscuţii care umpleau clasa ochi, căci eram cam multicei. (Mai sosiseră şi neînscrişi de părinţi sau de fraţi şi acum aceia stăteau în picioare în aşteptarea de noi bănci). Ce îmi amintesc încă plin de emoţie, după atâţia ani, şi nu cred că voi putea uita vreodată, e că în tot puhoiul acela de copii (din clasă şi din curtea şcolii) nu mai era nimeni, dar absolut nimeni îmbrăcat jieneşte, adică aşa ca mine. Am aflat mai târziu că Cimponier Ileana şi Arad Victor şi Ungur Victoria şi Livia (care, deşi avea doar 6 ani, nu voise nici în ruptul capului să se despartă de sora ei), deşi erau tot “săteni” ca mine, adică jieni, au fost primii care s-au mirat de ignoranţa mea şi bineînţeles şi ignoranţa alor mei.

M-am trezit dintr-odată cu ceva, la care ţineam foarte mult, devalorizat brusc, prin simplul motiv că nu îi era locul acolo. Nu am fost în stare să lupt singur şi, bineînţeles, m-am ruşinat.

- continuare în pagina a III-a -

vineri, 29 martie 2013

Mărturisesc că întâlnirea cu domnul profesor Mihai Petre, pe la începutul lunii martie, a fost şi prilejul pentru a primi o carte, care a aşteptat lumina tiparului preţ de câţiva ani. Pasiunea pentru urbanonimie a domnului profesor o cunoşteam mai demult. În urmă cu un an de zile, la o agapă filologică împreună cu scriitorul Mihai Barbu, domnul profesor ne povestea despre dificultăţile pe care le-a întâmpinat în munca de cercetare şi de documentare. Tot atunci ne împărtăşea speranţa lui ca prin toamna anului 2012 materialul să fie definitivat şi dat spre tipar. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Cartea Toponimie urbană hunedoreană (căci aşa se numeşte) cuprinde în paginile ei un impresionant material documentar care acoperă, sub aspect geografic, întreg judeţul Hunedoara, fiind o istorie neconvenţională pe care puţini cititori ar fi bănuind-o că se poate ascunde în spatele unor denumiri. O astfel de istorie nu este cu nimic mai prejos decât o istorie „clasică”, cu care am fost obişnuiţi la şcoală, de exemplu, şi spun asta pentru că urbanonimia este o ştiinţă riguroasă. Apoi, cartea domnului profesor este singura de acest fel (excluzând cercetările de tip monografic), şi mai ales la acest nivel ştiinţific, pentru judeţul Hunedoara. Conexiunile cu domenii ca geografia, etnografia, sociologia, istoria sunt în măsură să releve complexitatea cercetării întreprinse de domnul profesor Mihai Petre. Răsfoind pagină după pagină, m-am oprit mai întâi la Epoca veche. Localităţile care astăzi alcătuiesc Valea Jiului erau în urmă cu vreo câteva sute de ani simple aşezări rurale, sate sau cătune, cele mai multe. Mai toate aveau o Uliţă Principală în funcţie de care erau ordonate uliţele mai mici şi casele. Atestările documentare ale unor aşezări ca Lupeni, Petrila, Petroşani datează din secolul al XVIII-lea, Uricani din secolul următor, iar cea mai veche atestare documentară este a Vulcanului în 1462. Denumirile celor mai multe localităţi din Valea Jiului se datorează unui fenomen de populare a moşiilor cu ţărani iobagi sau cu ţigani

SPECIAL III

din satele Ţării Haţegului: Valea Lupului: lup+ -eni˃ Lupeni; Livadia: livada+ -eni˃ Livezeni; Uric+ -ani˃ Uricani; Petros + -eni/-ani˃ Petroşani. Privite din perspectivă diacronică, aşezările din Valea Jiului se dezvoltă, după cum arată autorul în partea a III-a, Epoca modernă. Fenomenul se datorează activităţii de bază din zonă, mineritul. Se deschid mine, populaţia care se stabileşte aici va locui în colonii, care fiecare va purta un nume: Bosnia, Praga, Colonia de Jos şi de Sus, Colonia Veche, Colonia Nouă, Braia, Brătianu, Cocoşvar şi Eternit. Fiecare denumire reflectă, după caz, apartenenţa etnică, numele proprietarului, componenţa socială şi profesională etc. În funcţie de regimul politic denumirile se vor schimba, atât în perioada interbelică, cât mai ales în perioada comunistă. Uliţa Principală va deveni Strada Principală, dovadă a modernizării aşezărilor, a transformării lor din cătune şi sate în oraşe.

Apar clădiri noi: Gara, 1870, Şcoala Nr. 1, 1886, Biserica Evanghelică, 1896, Biserica Ortodoxa Veche, 1818, Banca Jiana, 1904, ş.a. Ultima parte, Lingvistica, tratează aspecte legate de tipologie şi semantică ale urbanonimelor hunedorene. În funcţie de dinamica socială şi politică, tradiţia orală a impus o serie de denumiri pline de farmec, din care cităm şi noi câteva, fără a le mai localiza: Blocul Artiştilor, Raiul Şobolanilor, Blocul Fantomă, Dallas, Şerpăria. De un pitoresc aparte sunt şi câteva denumiri ale unor cârciumi: La Varice, Trei Păduchi, La Ceapa Roşie, Împinge Tava, La Pierde Tren, ş.a. Din materialul impresionant adunat de către domnul profesor Mihai Petre nu am făcut decât să amintim o mică parte, care are un impact mai mare asupra celor ce sunt legaţi de Valea Jiului. Însă nu trebuie să pierdem din vedere aceeaşi pasiune a cercetării relevată şi în cazul celorlalte zone geografice ale Hunedoarei. Pentru acei cărora cartea le-a trezit interesul şi pasiunea documentării, ea rămâne o invitaţie deschisă lecturii.

Cristian LUNEL

Tot despre TOPONIMIE URBANĂ HUNEDOREANĂ

- urmare din pagina a II-a Şi cred că m-am ruşinat suficient ca să înţeleg pe viaţă pe propria-mi piele că lucrurile frumoase rămân frumoase doar în împrejurări potrivite şi niciodată altfel. Singura mea mângâiere a fost că Ghiţă m-a aşteptat până ne-a dat drumul acasă. M-a luat iar de mână (fapt ce a însemnat enorm pentru mine) şi, uitându-se cu drag la mine, m-a întrebat dacă îmi place la şcoală. Cred că l-am dezamăgit profund, fiindcă răspunsul meu a fost din toată inima: “Nu! O urăsc!”. După 9 sau 10 ani m-am întâlnit cu sora lui, Lia, şi pentru că ştia că învăţ bine, mi-a aruncat aşa în treacăt: “Hei, mai urăşti şcoala?”. Intrasem în istorie cu păţania mea. Nu i-am răspuns, doar i-am zâmbit, căci mi-ar fi luat prea mult timp să-i explic ce sentimente aveam eu faţă de şcoală.

La sfârşitul anului şcolar, un băiat ungur, foarte cuminte (nu ştiu sigur Deak Alexandru, sau altul), cu care mă împrietenisem, m-a întrebat dacă-mi mai aduc aminte că în prima zi de şcoală am venit îmbrăcat “momorlan”. Habar nu aveam ce vrea să spună, căci nu mai auzisem cuvântul acela până atunci. Când am ajuns acasă am întrebat-o pe bunica ce înseamnă cuvântul “momorlan”. Ea stătea pe iarbă în Dunga Dealului şi urmărea străzile oraşului. “Cine ţi l-o zâs?

O boanghină?”. “Nu, am zis eu, un ungur”. “Tot aiai”, a mai zis bunica şi m-a rugat să dau o fugă până la alimentara de la ştrec să-i cumpăr ceva, ulei sau zahăr, nu mai ştiu exact ce. Buna, după cum vă puteţi da seama, considera termenul ca pe o batjocură (ca mulţi alţii) şi răspunsese şi ea cu aceeaşi monedă referitor la cel care îl folosise.

Intrasem complet în ceaţă. Bunica, în loc să-mi explice, m-a încurcat şi mai tare. Cu ea singură, nu am mai adus vorba niciodată despre “momorlan”.

La şcoală am aflat că ungurii numeau ţăranii jieni “momorlani”, iar ceilalţi români veniţi din toate colţurile ţării le ziceau “momârlani”. Aflasem foarte sigur că ungurii foloseau termenul de momorlan cu cele mai bune intenţii, căutând chiar să-i găsească originea în ungurescul “maradvany”, ce ar însemna “rămăşiţă”, “supravieţuitor”, “băştinaş”, ceea ce în traducere era un adevăr de necontestat. Dar bunica, aşa cum v-am spus, vorbea cursiv limba maghiară şi nu vedea nicio apropiere între cele două cuvinte total diferite fonetic (în grai, cum se exprima ea). Într-o zi, stăteam pe iarbă în grădina bunicilor, la umbra unui păr mare (părul lu’ buna, care există şi astăzi) mama, bunica, bunicul care adormise, mătuşa Maria şi unchiul Nica, soţul ei şi, bineînţeles, noi, copiii. Era primăvara. Soarele ardea (pripea) a ploaie şi, după ce s-au ivit ceva nori, au început tunete şi

câteva fulgere care au încetat destul de repede. Când era iar soare, bunicul s-a trezit şi a întrebat foarte îngrijorat: “Auzâră-ţi tunurile?”. “No, - a zis bunica râzând - aşa să fac minciunile. Doarme un prost şi visază, şi cân’ să trăzăşte zâce că-i adevărat!”.

Bunicul, după două războaie şi 6 ani de prizonierat, mai trăia încă din acel coşmar.

Atunci, ca să-l scot din încurcătură (tunetetunuri), l-am întrebat să audă şi ceilalţi de ce ne spun barabele nouă momârlani şi nu, simplu, jieni, cum se cântă şi la radio “jienească de jieni, ca la noi la Petroşeni”.

- Ştiu ce-o să-ţ’ spună – s-a grăbit bunica - ştim de la mumă-sa că talienii ni-o zâs aşe de la “mormolanii” lor, că sămănăm tare mult cu ei la port şi la grai, da’ eu nu cred.

- Treaba te – a zis bunicul – da’ io am trăit cu ei, marmolani şi nu mormolani cum le zâci tu ca ungurii, 4 ani de zâle şi până şi nicovala şi ciocanul de bătut coasa îs ca ale noaste, iar toporâştea coasei are două mânere ca la noi şi nu unul ca la regăţeni, sau oşeni, că asta am făcut la ei, am cosât toate verile.

- Bine zâce tat-ăl bătrân – a zis mama – c-am auzât-o şi eu pe mama-bună de talieni, şi Loţi, fieiertat (Vasile, primul ei soţ), zâcea că talienii bocşeri ţâneu mult la noi, sătenii, că ei sânt tot de la munte şi noi sântem izact ca ei, de-aia ne zâceu şi nouă marmolani.

- No bine! – a intervenit unchiul, împăciuitor – aştea le ştie toată lumea din Petroşeni şi petrilenii de pe valea Popii, da’ nu-i de-a vă lua după barabe. Noi

sântem jieni şi pace-bună!, mai daţâ-i Halui pe toţ’ hăialalţ’. Mereţ’ voi cu oile la Banat sau în Ţara Haţăgului ş-o să vedeţ’ că din jieni nu vă scoate nime.

Aveam atunci 15 ani. Anul 1966. Bunica a murit de bronhopneumonie, peste o săptămână, chiar în dimineaţa de Paşti. Îmi spusese cu duioşie: “Mor, Petre şi nu mai ai Bună!”. M-a rugat să-i cumpăr medicamente “de ferbinţală” şi în timp ce mă întorceam de la farmacie, pe drum, am aflat că bunica a murit. Din cauza asta ţin minte anul. Înseamnă că de Florii stăteau ai noştri la poveşti şi noi “în gura lor”, cum zicea buna. Am încercat să redau cu aproximaţie părerea celor prezenţi, aşa cum am reţinut-o eu de-a lungul timpului, pentru că aveam impresia că eram singurul dintre ei care nu ştia mai nimic despre subiectul în cauză. Adică ştiau toţi ceva, şi tot oraşul, ce numai eu nu ştiam.

Păi, dacă-i aşa, am declarat subiectul închis şi niciodată cât au fost în viaţă nu m-a mai interesat. E adevărat, bunicul ne tot povestea cum a fost în război şi în prizonierat, cum îşi simţea inima mutată din piept în gât (şi-şi ducea pumnul sub bărbie ca să ne arate), când ajungeau la luptă cu baionetele, şi vocea îi tremura şi ochii i se umpleau de lacrimi. Că acolo era un munte înalt de unde îşi trăgeau numele oierii, dar nu mai ştia cum îi zice. L-am şi înregistrat pe o casetă audio în 1981, şi când i-o puneam să o asculte nu-şi recunoştea vocea şi spunea râzând: “Ahăla povesteşte de parc-ar fi fost în burta me! Aşe le ştie!”. Iar noi râdeam, dar el, la 91 de ani ai lui, nu putea fi contrazis.

IV SPECIAL

vineri, 29 martie 2013

Părintele Constantin Necula la întâlnirea duhovnicească

Lipsiţi de casă, şcoală şi biserică, românii devin culegători de căpşuni pe tarlale străine O nouă întâlnire duhovnicească organizată de Asociaţia Logos din Deva l-a avut, marţi seara, ca invitat pe carismaticul părinte Constantin Necula, conferenţiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu. În faţa unei săli pline până la refuz, preotul Constantin Necula a propus un discurs deschis despre o temă de permanentă actualitate în biserica ortodoxă: “Iisus Hristos - Paștele nostru”.

Mihaela PETROŞAN

Este extrem de dificil de rezumat discursul viu, plin de har, al cheamă să fim laolaltă, să nu ne fim indiferenţi unii altora. Altfel spus, părintelui Constantin Necula. Tocmai de aceea vom lăsa câteva dintre ne cheamă să nu fim singuri, să nu ne însingurăm pe bază de constatare cuvintele sale să transmită în parte mesajul de trezire ce ar trebui să a singurătăţii noastre. Foarte rar avem tăria de caracter de a şti că, îmfie auzit de toţi credincioşii. părtăşindu-ne trupul şi sângele lui Hristos, nu suntem fraţi doar cu Hristos.

Ideea fundamentală de la care a pornit discursul dascălului sibian Creştinii sunt fraţi între ei, pentru că prin venele lor curge sângele lui ar putea fi rezumată în cuvintele sale: „Toată nebunia pe care o par- Hristos şi în carnea lor s-a încopciat carnea lui Hristos şi în ţelul vieţii curgem în ultimii ani în România nu-i alta decât atât: o însingurare a lui lor se dezvoltă ţelul vieţii în Hristos. Dar nu ne comportăm niciodată ca Hristos, căruia îi întoarcem spatele şi-i dăm cu flit. De aceea, imag- fraţii, pentru că nu ne ştim pe nume, nu ne sprijinim între noi, nu inea Hristos - Paştele nostru ar trebui să fie, o să folosesc un termen reuşim să ne strângem mâna între noi când greşim unii altora; ne nou, deşi nu-mi place, brand-ul pupăm între noi ca nişte mici iude de bisericii ortodoxe”. pripas care, din când în când, reuşim Părintele Necula face apel la să ne punem câte o mască socială. nevoia fiecăruia dintre noi de a reHristos Domnul n-a venit în mijlocul descoperi fundamentele ortodoxinostru ca să facem gesturi sociale, ei, credinţa în adevărul ei.

Hristos a venit în mijlocul nostru ca „Dincolo de toate lucrurile pe să facem gesturi mântuitoare”, a care le auzim în jurul nostru, exisexplicat părintele Constantin Necula. tă un ţel pe care ni-l propunem şi Mesajul viu şi trezitor al părinacel ţel nu este să fim mai buni, telui Necula se dovedeşte extrem de mai înţelepţi. Îi aud pe mulţi oaactual şi ar trebui să aibă ecou în meni răspunzând la întrebarea fiecare dintre noi: „E foarte greu să pentru ce postiţi?, cum să mă fac mai spui copiilor astăzi că Hristos mai bun, mai înţelept. Nu. Postim este Dumnezeu, câtă vreme tatăl nu ca să ne îndumnezeim. Am uitat să mai este tată şi mama nu mai este vă spunem asta. Ne-a luat şi pe noi mamă. E foarte greu să-i spui unui (preoţii - n.r.) valul şi am început copil că biserica este o instituţie să vă vindem un Post ca în care-l ajută să crească, atâta vreme galantarele magazinelor. Un Post cu produse de post. Biserica trebuie cât şcoala, cu care întotdeauna el asemăna biserica, nu-l mai ajută să să vă aducă aminte tot timpul: postim ca să ne îndumnezeim. Ca să ne crească. S-au pierdut valori care altădată mergeau îngemănate, îmapropiem de Dumnezeul nostru care s-a înomenit, s-a întrupat, tocmai preună, ca să crească omul mare. Românul nu creştea mare decât ca nouă să ne fie posibilă dumnezeirea. Nu, copiii noştri când mor nu îngemănat în casă, şcoală şi biserică. Când se loveşte în toate trei, sunt îngeri, pentru că sufletul omului e cu mult mai mult decât îngerul. românul nu este altceva decât ceea ce suntem acum, nişte culegători Nu, bătrânii noştri nu sunt nişte handicapaţi şi nişte locuitori ai azilelor de căpşuni pe tarlale străine. Nişte inconştienţi de marele dar al lui de bătrâni; bătrânii noştri sunt nişte candidaţi la înviere, cot la cot cu Dumnezeu pentru noi şi prea conştientizaţi de nimicurile din jurul nosnoi, ceilalţi. Pentru că vârsta pe care ne-o dă Hristos ne-o dă în raport tru pe care alţii vor să ni le vândă ca pe nişte daruri”. cu aşteptarea pe care o are de la noi ca oameni ai lui Dumnezeu.

Părintele Constantin Necula s-a născut în 1970 la Braşov şi este Nu ne-o dă pe măsura sistemului de stat, care ne batjocoreşte absolvent şi doctor în teologie al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei tot timpul, indiferent cine va fi vreodată la putere. Totdeauna, interesul statului este să reducă persoana la nivelul individului, Şaguna” din Sibiu. El este conferenţiar universitar în catehetică - omiletipentru a-l putea manipula spre individualitate şi spre uitare. Pe că la aceeaşi facultate. În plus, el este şi Consilier Misionar-Pastoral şi de când biserica spune tot timpul: fiţi voi înşivă, luaţi-vă în serios Imagine al Arhiepiscopiei Sibiului. A urmat studii de specializare la Padova numele de creştin, fiţi ai lui Hristos pentru ca să fiţi nemuritori, (Italia) şi Versailles (Franţa), cursuri de specializare în psihologie generaprindeţi în sufletul vostru lucrul cel mai înalt şi cel mai plin de lă în probleme legate de maltratarea copiilor, dependenţa de alcool şi droguri. Este autor a numeroase cărţi, studii şi articole, de asemenea sens care este aerul puternic al Împărăţiei Cerurilor!

Apoi, Hristos este Paştele nostru, pentru că ne cheamă să ne co-autor al altor numeroase lucrări de specialitate, dar şi un carismatic hrănim cu el, să mâncăm trupul lui, să bem sângele lui. Ne conferenţiar itinerant.