1259 by Ziarul Vaii Jiului

CMYK

Ziar ul Vaii Jiului

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege

)

împotriva LUI! ADEVĂRU

Redactor şef: Marian BOBOC

Curs valutar: 1€ = 4,4399 lei 1$ = 3,3254 lei 1₤ = 5,1555 lei

Vineri, 9 august 2013 Anul VI nr. 1259 12+12 pagini Preţ: 1 leu

Deputatul Resmeriţă – doctorat cu deconturi de la stat

Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

Tupeu PSD 2013!

Director: Cătălin DOCEA

Deputatul Cristian Resmeriţă, actualmente preşedinte executiv al filialei judeţene PSD Hunedoara, şi-a tras doctorat cu deconturi de la stat. Potrivit CV-ului său, publicat pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor, deputatul Resmeriţă a absolvit în 2002 cursurile Universităţii de Vest din Timişoara – Facultatea de Fizică, fiind licenţiat aşadar în fizică, iar în 2004, la aceeaşi instituţie de învăţământ, a obţinut un master în Fizica materialelor cristaline.

Deşi Fizica şi Sociologia au în comun cam cât turnatul la Secu şi prelucrarea prin aşchiere, treaba aceasta nu l-a împiedicat pe Cristian Resmeriţă, deputat de Vulcan – Lupeni – Uricani,

să susţină luna trecută teza de doctorat cu titlul „Capital uman şi dezvoltare socială în Valea Jiului”. Potrivit paginii de internet a Universităţii din Oradea, deputatul Resmeriţă şi-a susţinut teza în Sociologie la data de 11 iulie 2013, ora 12:00, în sala PractiPass. Potrivit aceleiaşi surse, conducător ştiinţific a fost prof. univ. dr. Chipea Floare. Cu privire la coordonatorul ştiinţific şi ale sale legături trainice cu Partidul Social Democrat e plin internetul, o simplă căutare pe Google ducându-ne la concluzia de bun-simţ că, în cazul d-lui deputat Resmeriţă, a fost vorba de un doctorat ca între oameni ce împărtăşesc aceleaşi opţiuni politice. În privinţa conţinutului tezei de doctorat ne rezervăm plăcerea de a face câteva observaţii spre finalul prezentului articol, rezumatul tezei fiind disponibil, pentru pasionaţi, pe site-ul cotidianului nostru. Un doctorat presupune, după cum se ştie, o perioadă îndelungată de timp şi inclusiv necesitatea unor întâlniri periodice cu conducătorul ştiinţific, inclusiv deplasări la sediul instituţiei de învăţământ. Vă închipuiţi probabil că, uzând de autoturismul personal, deputatul Resmeriţă a făcut ruta Lupeni – Oradea şi retur până i s-a acrit. Nimic mai fals! Dl. deputat doctorand n-a văzut Oradea extraordinar de des. Dar şi când a văzut-o, n-a văzut-o ca un român umil, de rând, după drumuri lungi pe şoselele pline de gropi ale patriei. De la începutul anului 2012 şi până în prezent, Camera Deputaţilor i-a decontat deputatului doctorand un număr de 6 bilete de avion pe ruta Bucureşti – Oradea sau retur. Deşi majoritatea covârşitoare a cetăţenilor din Vulcan, Lupeni şi Uricani trăiesc din minimul pe economie, domnului deputat i s-au decontat între 541 şi 611 lei pentru un bilet de avion. Adică

un total, numai pentru perioada la care ne raportăm, de 3.426 de lei. Situaţia anterior prezentată nu include şi luna iulie 2013, pentru care situaţia deconturilor nu este încă finalizată. În altă ordine de idei, teza de doctorat a domnului deputat – la care,

suntem convinşi, a lucrat nopţi de-a rândul, la lumina lumânării, până la epuizare - este una interesantă prin prisma concluziilor la care ajunge. Deşi pute de competenţă în ieşirile sale publice, în care ne spune ce mult se implică şi câte rezolvă dumnealui, ca deputat PSD (partid aflat, vă reamintim, la putere), din teza de doctorat aflăm că totuşi ne situăm în rahat până în gât. Câteva citate vă vor descreţi, suntem convinşi, frunţile: „Comparativ cu perioada premergătoare anului 2009... ... 69% din totalul subiecţilor apreciază că situaţia vieţii lor s-a înrăutăţit sesizabil” „Cauzele înrăutăţirii vieţii pornesc de la reducerea veniturilor, creşterea fiscalităţii, corupţie şi incompetenţa clasei politice...” „În ceea ce priveşte percepţia asupra fenomenului de corupţie, puterea este prima acuzată (administraţia publică, guvernul, clasa politică), efectele acestuia resimţindu-se şi la nivelul sistemului de sănătate, justiţie ori a celui de învăţământ” „Principalii vinovaţi pentru situaţia în care se află în prezent

AUTO CHECK CENTER Petroşani angajează în condiţii avantajoase mecanic auto. Relaţii la telefon: 0723.347852 sau la Căsuţa Albastră

economia românească şi starea generală a societăţii sunt indicaţi a fi guvernul şi clasa politică” „Posibilele soluţii de redresare economică a societăţii româneşti se referă la necesitatea existenţei unei clase politice mai competente şi mai interesate de problemele societăţii” „...problemele sociale ale Văii Jiului nu sunt depistate şi formulate corect, iar, în ceea ce priveşte asumarea lor de către autorităţi...” „şomerii sunt cei mai lipsiţi de încredere în... ...interesul autorităţilor de a include forţă de muncă locală în cadrul programelor de dezvoltare....” „...este uşor de înţeles de ce autorităţile încearcă să-şi mascheze ineficienţa în rezolvarea problemelor susţinând în continuare lipsa de interes a oamenilor pentru muncă” Alte asemenea perle perfect pliabile pe actuala situaţie a Văii Jiului puteţi lectura, pe zvj.ro, rezumatul tezei menţionate. N-am înţeles exact la cine face referire fostul doctorand, actualmente doctor, Cristian Resmeriţă când vorbeşte despre corupţie, vinovaţi, incompetenţă, lipsă de asumare, dezinteres şi ineficienţă. La finul prefect, la tatăl primar? Ori la persoana sa, un umil deputat cu doctorat şi deconturi nesimţite de la stat? Cătălin DOCEA

Ziarul Vãii Jiului

2 LA ORDINEA ZILEI

vineri, 9 august 2013

Primarul Dănuţ Buhăescu:

Vineri 9 august 2013

9:00-9:15 Ştiri (r) 9:15-9:30 Valea Jiului pe faţă şi pe dos (r) 9:30-11:00 Oameni şi fapte-talk show (r) 19:00-19:15 Ştiri 19:15-19:30 Valea Jiului pe faţă şi pe dos 19:30-21:00 Linia întâi realizator Cătălin Docea

Televiziunea Parâng poate fi recepţionată în reţeaua UPC pe următoarele frecvenţe: Petroşani şi Petrila - 423,25 MHz (canal S 36), Vulcan, Lupeni şi Aninoasa - 391,25 MHz (canal S 32) * Televiziunea Parâng îşi rezervă dreptul de a modifica grila de programe în cursul zilei curente.

„După ce vom curăţa groapa de gunoi, Uricaniul va fi în proporţie de 90 la sută un oraş ecologic” De două luni se lucrează şi mai sunt încă două săptămâni de muncă la groapa de gunoi de la Uricani care, până la urmă, a fost curăţată, bucată cu bucată, de Primăria Uricani. Chiar dacă terenul nu era în administrarea primăriei, a fost nevoie de implicarea acesteia pentru ca groapa de steril să fie curăţată. Sterilul depus aici a fost acoperit în timp de deşeuri. Mare parte dintre deşeurile şi sterilul gropii de gunoi au fost transportate la groapa de gunoi din Vulcan, altele arse. Dacă primăria nu îşi asuma curăţarea gropii de gunoi, penalizările Uniunii Europene

ar fi fost majore. Pentru curăţirea gropii a fost nevoie de intervenţia societăţii de gospodărire a Uricaniului. După ce groapa va fi golită, drumul spre Balomir va fi cu totul altul, deschis şi curat. Zona se va schimba sută la sută până anul viitor. „Nu puteam să nu intervenim să curăţăm groapa asta de gunoi, cum să lăsăm proprietarul terenului să facă singur acest lucru? Vorba aceea, toţi pe-o babă, şi aia slabă. Am curăţat încet, cu atenţie, mai avem puţin de lucru. După ce vom curăţa groapa de gunoi, Uricaniul va fi în proporţie de 90 la sută un oraş ecologic. Singurele

zone problematice vor rămâne în oraş, acolo unde lumea mai aruncă neglijent şi mai murdăreşte, în rest Uricaniul va fi un perimetru ecologic. Groapa era ultima formă de poluare majoră din Uricani”, ne-a informat primarul Dănuţ Buhăescu. Alina PIPAN

În prima jumătate a anului, în Valea Jiului

Anul acesta

Nu se mai decontează bonurile Au fost amendate şase măcelării şi două carmangerii de căldură la termoficare Ultimele bonuri pentru căldură s-au decontat, la Petroşani, la finele lunii februarie, dar pentru anii precedenţi. Însă pentru anul în curs nu se mai decontează bonuri de căldură. Aceasta nu are nimic de-a face cu starea de insolvenţă a societăţii de Termoficare Petroşani. De fapt, problemele au început de la reorganizarea CNH, când societatea nu a mai decontat către SC Termoficare SA banii pentru subvenţia de căldură. Dacă oamenii vor beneficia sau nu de această subvenţie pentru căldură va depinde de prevederile

noului contract colectiv de muncă negociat de sindicate cu Complexul Energetic Hunedoara. În Valea Jiului doar minerii sau pensionarii minieri care beneficiau de termoficare puteau deconta bonurile de căldură, însă nu în toate oraşele există sistem de termoficare. Dar şi acolo unde sistemul încă este funcţional, mulţi au renunţat la termoficare pentru centralele pe gaz. Bonurile de cărbune erau în valoare de 800 de lei/ bon, putând fi folosite atât pentru achiziţionarea de huilă, cât şi pentru plata facturilor către societăţile de termoficare. Alina PIPAN

S.C. Centrul de Calcul INFO’ 98 S.A. Petroşani

În primul semestru din acest an aproape 70 de măcelării şi carmangerii din judeţ au fost ţinta verificărilor inspectorilor din cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Hunedoara. Deşi nu au fost probleme foarte grave, s-au găsit şi locuri în care normele sanitar-veterinare nu sunt respectate. Astfel, conform datelor oficiale, în prima jumătate a anului, la nivelul măcelăriilor din judeţ, DSVSA Hunedoara a avut 46 acţiuni de control, dintre care 16 în Valea Jiului. Din cele şapte sancţiuni aplicate, în valoare totală de 4.200 de lei, şase amenzi, în valoare de 2.800 de lei, au fost date pentru neregulile constatate în cazul unor măcelării verificate în Valea Jiului. În ceea ce priveşte carmangeriile, în

aceeaşi perioadă, inspectorii DSVSA Hunedoara au controlat 23 de astfel de unităţi. Şi în acest caz au fost descoperite unele nereguli fiind aplicate trei sancţiuni, dintre care două în zona Văii Jiului. Valoarea totală a sancţiunilor a fost de 1.800 de lei, cei doi agenţi economici din Vale fiind amendaţi cu 1.000 de lei. Principalele deficienţe constatate de inspectorii sanitar-veterinari hunedoreni în timpul acestor controale au fost legate de nerespectarea condiţiilor privind modalitatea de etichetare a cărnii şi produselor din carne obţinute, nerespectarea regulilor cu privire la depozitarea cărnii şi produselor din carne, neasigurarea trasabilităţii şi a etichetării corespunzătoare a cărnii şi produselor din carne. Mihaela PETROŞAN

Petroşani, 332015, jud. Hunedoara, str. Timişoarei, nr. 2, tel. +40372 904 652, tel/fax +40254 541 330 ORC: J20/408/1999 CUI: RO11751623 e-mail: office@info98.ro www.info98.ro

SC CENTRUL DE CALCUL INFO ’98 SA, societate cu o experienţă de peste 35 de ani în domeniul informatic, oferă:

CURSUL DE INIŢIERE pentru OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE (COD COR 351101) Cursul are o durată de 72 de ore, se desfăşoară pe parcursul a 6 săptămâni, dintre care un număr de 54 de ore sunt de practică pe calculator. Preţul cursului este de 350 lei şi se poate acorda o reducere de până la 10% pentru grupurile organizate care vin din partea unei singure unităţi economice. Preţul include TVA.

IMPORTANT!!!

Se eliberează diplome recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Educaţiei Naţionale. Persoana de contact: ing. Manuela Popescu Telefon: 0254.546071, 0731.010762

)

Ziarul Vaii Jiului

Editor: SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani RO24348364 J20/1310/2008

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redacţia şi administraţia: 332025 Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. II, jud. Hunedoara Telefon / fax / linie mobil: 0254.549020, 0254.549121, 0737.575582 Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com

www.zvj.ro

Redactor şef: Marian BOBOC zvjro2008@yahoo.ro Colectivul de redacţie: Alina PIPAN - 0766.678380 0737.352129 alinapipan@yahoo.com Corneliu BRAN - 0766.728688 Loredana JUGLEA - 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com Gheorghe OLTEANU Mihaela PETROŞAN - 0732.413134

COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008. ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României Colaboratori permanenţi: Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ , Mihai BARBU, Irina BOBOC, Valeriu BUTULESCU, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Ioan LASCU, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA DTP: Bogdan SOVAGO, Daniela FILIMON - 0761.756837 Administrativ / Publicitate: Diana SANTA - 0722.344681 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

Ziarul Vãii Jiului

La şedinţă de îndată de ieri a CLP

vineri, 9 august 2013

Şase puncte pe ordinea de zi În sala de şedinţe a Consiliul Local Petroşani ieri, la ora 15, au fost prezenţi majoritatea consilierilor şi şefii unor departamente din Primăria Petroşani, singura primărie din Valea Jiului unde consilierii au la dispoziţie personalul specializat al primăriei în timpul şedinţei pentru eventuale întrebări şi lămuriri.

Cu toate că afară canicula încingea asfaltul, în sala de şedinţe era răcoare. Tocmai de aceea, consilierii, având o atmosferă propice, au avut şi spor la lucru. În câteva minute au fost puse în discuţie şi votate toate cele 6 puncte de pe ordinea de zi. Toate proiectele au trecut. Pe cele mai importante le vom dezvolta în articole separate.

Pentru vizita unei delegaţii din Varpalota

două consilii locale. Conform programului, în acest an se derulează schimbul de experienţă între funcţionarii publici din cadrul compartimentelor de elaborare şi management al proiectelor cu finanţare europeană şi contabilitate. Funcţionarii noştri deja au fost în schimb de experienţă la Varpalota în luna iunie, iar acum aşteaptă ei oaspeţi. Când au ajuns la Varpalota, echipa maghiară le-a prezentat celor din delegaţia română proiectele de succes derulate în oraşul lor. Nici funcţionarii noştri nu vor fi mai prejos, pentru că au multe proiecte implementate fără cusur care astăzi îşi demonstrează utilitatea pentru cetăţeni. Cheltuielile ocazionate de vizita acestei delegaţii se ridică la circa 2.500 de lei şi se referă la masa şi cazarea invitaţilor.

2.500 de lei

Relaţiile Petroşaniului cu Varpalota sunt bine închegate. Înfrăţirea dintre cele două oraşe merge la fel de bine ca şi convieţuirea comunităţilor maghiară şi română în Petroşani. Dar asemenea relaţii de colaborare şi parteneriat nu se pot păstra fără eforturi din partea ambelor administraţii locale.

În anul 2013 cele două administraţii au un program comun de colaborare, stabilit prin comisia comună a celor

Consiliul Local Petroşani finanţează

Construcţia unei clădiri pentru spital

Lucrările aflate în desfăşurare la Spitalul de Urgenţă din Petroşani implică modificări ale infrastructurii imobilului.

De exemplu, în momentul de faţă este necesară construirea unei clădiri, sepa-

rate, în care vor fi amplasate echipamentele şi instalaţiile aferente centralei termice care vor deservi ambulatoriul de specialitate al SUP. Documentaţia tehnico-economică pentru această lucrare de investiţii este întocmită de SC Primavera Design SRL din Deva, împreună cu proiectantul Hefaistos Const Prod SRL din Petroşani. Valoarea totală estimată a obiectivului de investiţii este de 95.592 de lei, la care se adaugă TVA de 22.780 lei. Centrala va fi realizată din zidărie de BCA, va avea 5,30 m x 6,30 m, va asigura încălzirea şi prepararea apei calde menajere şi va dispune de racorduri la reţelele edilitare. Banii pentru investiţie provin din bugetul local.

ACTUALITATE

Primăria şi Consiliul Local Petroşani

Şi-au achitat cotizaţia anuală către Compania de Turism Valea Jiului

Compania de Turism Valea Jiului (CTVJ) funcţionează din anul 2002, după ce primăriile din Vale s-au asociat.

La adunările AGA s-a hotărât ca toţi asociaţii să plătească o cotizaţie anuală de 1.000 de lei în vederea promovării turismului din Valea Jiului. Obiectivul principal al companiei este cel al unei agenţii de voiaj şi activităţi de asistenţă turistică. Tot la sediul CTVJ este localizat şi centrul de informare turistică. Din păcate, situaţia financiară a companiei nu este pe roze, cu toate că Primăria şi Consiliul Local Petroşani şi-au respectat obligaţiile financiare. Conform unei cereri depuse la primărie, directorul companiei, Romeo Roşia, spune că „în ultimii

patru ani, din cauza crizei financiare, Compania de Turism Valea Jiului a acumulat o mare restanţă financiară către bugetul de stat, apărând riscul de intrare în insolvenţă”. Cu toate că societatea este încolţită de datorii, cotizaţia pe 2013 s-a stabilit a rămâne la acelaşi nivel de 1.000 de lei la ultima AGA.

Pentru două locuinţe sociale Primăria Petroşani

Achită branşamentele la energia electrică Primăria Petroşani are mereu grijă şi de persoanele cu venit minim garantat, nu doar prin acordarea alocaţiei lunare, meselor la cantină sau facilităţilor la plata apei, căldurii şi curentului. În unele cazuri este nevoită să asigure acestor familii şi un trai decent, adică să asigure accesul la serviciile publice de strictă necesitate. Aproape lunar sunt câteva cazuri de acest fel.

Luna aceasta primăria va plăti branşarea la reţeaua de energie electrică a unui apartament de pe strada Aviatorilor şi a unui imobil de pe strada Cârjei, nr. 50. Pentru branşarea celor două imobile este nevoie de suma 3.985,10 lei. Locatarii acestor imobile au venituri reduse sau sunt beneficiari ai venitului minim garantat şi nu-şi pot permite accesul la acest serviciu de strictă necesitate.

Preotul Octavian Pătraşcu, propus pentru titlul

„Cetăţean de onoare” Pe bătrânul şi blândul preot Octavian Pătraşcu puţină lume nu-l cunoaşte. Tot Aeroportul îl ştie pe dumnealui, mai ales de când slujeşte la Biserica „Sfânta Varvara” şi derulează o serie de programe sociale.

Prin anul 2002 a început şi seria programelor sociale. A fost înfiinţat centrul social, unde s-a derulat primul program social care oferea o masă gratuită cetăţenilor aflaţi în nevoie şi alte beneficii. În 2003 s-a obţinut finanţare pentru masa caldă din fonduri Phare. Până în ziua de astăzi au loc programe de susţinere a copiilor proveniţi din familii defavorizate. Preotul se află printre membrii fondatori ai Forumului „Pro Urbe”. De asemenea, a pus la punct în cadrul ansamblului bisericesc o stână muzeu, în scop educativ. Pentru eforturile de a schimba acest

oraş într-unul mai bun, şi pentru faptul că şi-a dedicat activitatea preoţească oamenilor pentru care slujeşte, preotul Octavian Pătraşcu a fost propus pentru acordarea titlului de „Cetăţean de onoare”.

Pagină realizată de Alina PIPAN

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE

vineri, 9 august 2013

În Tabăra Internaţională „Cangurul” din Straja,

Peste 700 de elevi şi profesori din ţară şi străinătate

elevi şi 200 de profesori. Cu toţii participă la un program variat, cu numeroase activităţi culturale, educative şi de divertisment. Tabăra Internaţională „Cangurul” oferă parDupă cum v-am mai informat în acest ticipanţilor posibilitatea de a participa an Tabăra Internaţională „Cangurul” la diferite şi atractive activităţi: ritm şi este organizată în Straja în perioada muzică, încrustaţii în lemn, jocuri logi3-11 august. Participă elevi din ce şi origami, ateliere CreativeArts, Armenia, Georgia şi Kazakhstan. Teatru FORUM, atelier de ceramică, În Straja au ajuns anul acesta 500 de dans latino, împletituri din pănuşi de porumb, pictură pe sticlă, pictură SC REALCOM SA PETROªANI

Mihai Ganciu, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Fizică, prof. dr. Maria Ţiţeica, Alexandru Mironov, acestea sunt doar trei dintre numele grele ale lumii ştiinţifice din România care au venit în Straja pentru a le dezvălui copiilor tainele fizicii şi ale universului, în cadrul Taberei „Cangurul” organizate de Fundaţia pentru Integrare Europeană Sigma.

Laboratorul de Producţie – Cofetărie – Patiserie, str. Lunca (lângă SC UPSROM şi Fabrica de Tricotaje), aduce în casele dumneavoastră cele mai gustoase şi delicioase specialităţi: Preluăm şi onorăm zilnic comenzi pentru toate ocaziile: mese festive, nunţi, botezuri şi alte evenimente.

Torturi de ciocolată Torturi cu frişcă Torturi cu fructe Sortimente diversificate de prăjituri Fursecuri Alune prăjite şi alte sortimente Telefon secretariat: 0254.542472, 0372.764439 Laborator: 0733.960320, int. 315 Depozit: 0733.690319, int. 342

pe tablete de ceramică, atelier de fizică aplicată, atelier de informatică, atelier INFOSPEED – Modulul Bazele Informaţiei, teatru cu Teatrul Luni (din care face parte şi actriţa Ioana Macarie), atelier de dezbateri, concursuri de verificare a cunoştinţelor, competiţii sportive, Parcul de Aventură Platoul Soarelui, concursuri distractive (Miss/ Mister, carnaval, teatru şi parodii TV, dans, mimă), drumeţii etc. Cel mai captivant pentru tineri s-a dovedit a fi atelierul de fizică aplicată condus de prof. dr. Maria Ţiţeica şi Mihai Ganciu, care a reunit şi 70 de pasionaţi.

Pompierii hunedoreni au declanşat acţiunea

Apă pentru cetăţeni

Pompierii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Hunedoara luptă cu canicula alături de cetăţeni, transportând apă potabilă cu cisternele acolo unde este nevoie.

8 transporturi de apă

Instalarea secetei şi lipsa precipitaţiilor au determinat scăderea nivelului pânzei freatice şi, în consecinţă, s-a făcut simţită o criză a apei în anumite zone din judeţul Hunedoara. Astfel, ieri, pompierii din Deva au transportat, cu o cisternă de 6.000 de litri, apă potabilă pe strada Aurel Vlaicu din municipiul reşedinţă de judeţ. Înainte de distribuire, apa a fost testată de specialişti ai Direcţiei de Sănătate Publică Hunedoara. În ultimele zile, echipajele de pompieri au efectuat opt transporturi de apă (şase de apă potabilă şi două de apă menajeră). Apa potabilă a fost distribuită în gospodării din localităţile Bejan, Boholt,

Ieri dimineaţă a avut loc şi Concursul Internaţional de Matematică, unde toţi elevii din toate ţările prezente în tabără, premiaţi la concursurile Cangurul de Matematică, s-au întrecut pentru a stabili care dintre ei sunt mai buni la această disciplină. Tot ieri, Teatrul Luni a urcat la munte să prezinte piesa „Confesiunile unui câine”. Actul final al taberei va avea loc sâmbătă seara, când se vor expune toate lucrările tinerilor, dar şi când copiii din alte ţări vor pregăti câte un spectacol. Alina PIPAN

Chişcădaga şi Şoimuş, în timp ce apa menajeră a ajuns în Crişcior şi Baia de Criş. Potrivit reprezentanţilor ISU Hunedoara, „în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, numărul transporturilor de apă este de cinci ori mai mic. Astfel, în anul 2012, până în luna august, pompierii hunedoreni au efectuat 37 de transporturi de apă, ceea ce reprezintă un total de 321.000 de litri”.

Apă la cerere

Pentru eficientizarea transporturilor de apă, ISU Hunedoara recomandă hunedorenilor să se adreseze primăriilor, pe raza cărora au domiciliul, pentru a solicita furnizarea apei de către pompieri. De asemenea, ISU Hunedoara precizează că distribuţia apei potabile şi menajere se efectuează doar la cererea persoanelor fizice şi pentru buna funcţionare a instituţiilor publice. În plus, tot ca o consecinţă a lipsei precipitaţiilor asociată cu vremea caniculară, există riscul de autoaprindere a deponeurilor menajere. În acest sens, conducerea ISU Hunedoara a dispus monitorizarea deponeurilor, acţiune ce se desfăşoară în colaborare cu membrii Serviciilor Voluntare pentru Situaţii de Urgenţă, pentru observarea din faza incipientă a unei autoaprinderi şi acţiunea oportună de lichidare a acesteia. Mihaela PETROŞAN

Componenţă reactualizată În iulie, Consiliul Local al municipiului Vulcan a reactualizat componenţa unităţii locale de sprijin pentru combaterea bolilor transmisibile ale animalelor şi a zoonozelor, componenţă aprobată prin HCL nr.105/2012.

Nu sunt necesare

multe explicate despre motivele reactualizării. O dată, pentru că aşa zice legea şi, apoi, fiindcă unele persoane care figurau în clasament au pierdut poziţia şi atenţia de care se bucuraseră până atunci. În momentul de faţă, reactualizată cum e, comisia este compusă din treisprezece persoane, în fruntea cărora tronează, după cum era de aşteptat, primarul Gheorghe Ile.

Sub el în jos

urmează viceprimarul Cristian Merişanu, Rodica Peter, secretarul municipiului Vulcan, Mihu Toma, şeful Poliţiei municipiului Vulcan, Cristina

www.zvj.ro

Baleia, managerul spitalului, Gheorghe Cristea, medic veterinar igienist, DSVSA Deva, Ioan Şardi, medic veterinar, DSVSA Deva, zona Petroşani, Danci Marius Daniel, director SC Pregoterm SA, Bădău Flavius, referent, Socaci Malvine, consilier local, Cîrstoiu Anamaria, consilier local, Turceanu Ionel, şef grupă de vânătoare, Brăilă Lavinia, asistent veterinar igienist, Cioară Marius, medic veterinar concesionar, şi Călina Stepănescu, inginer agronom.

Toţi cei numiţi

sunt gata să intervină în caz că apare vreo boală contagioasă pe care animalele o pot transmite la oameni. Iar situaţii de acest gen au existat, dacă vă aduceţi aminte. Rămâne de văzut dacă intervenţiile vor fi la fel de prompte şi în situaţiile în care se întâmplă ca boli ale omului să ajungă la animale. Fiindcă, nu vă miraţi, se poate şi aşa. Gheorghe OLTEANU

Ziarul Vãii Jiului

Chioşc alimentar cu dedicaţie?

ACTUALITATE

vineri, 9 august 2013

La sfârşitul şedinţei de consiliu din luna iulie, atunci când a trecut în revistă solicitările în scris făcute Primăriei şi Consiliului Local Vulcan, Gheorghe Ile a pomenit şi despre una care vizează spitalul. Nu-i vorba, aşa cum v-aţi

fi gândit, probabil, despre ridicarea în grad a aşezării spitaliceşti vulcănene, despre inaugurarea vreunei noi secţii, despre sosirea unui medic specialist, despre reprimirea salariaţilor concedi-

La Sarmizegetusa Regia

aţi sau despre suplimentarea numărului de paturi al stabilimentului. Sau, şi mai rău, despre mărirea lefurilor celor care mai trudesc în el. Nu. Toate acestea rămân de domeniul trecutului, fiindcă, nu-i aşa, ce a mâncat lupul e bun mâncat.

Solicitarea în cauză

se referă la deschiderea, în latura estică a clădirii, a unui chioşc alimentar cu de toate de-ale gurii. Dacă am zis latura estică, însemnă că va fi spre strada Preparaţiei. Unde se va da o gaură-n gard, pentru ca la el să aibă acces, pe lângă bolnavi, atâţia câţi mai sunt risipiţi prin spital, elevii de la liceu, dar şi trecătorii. Şi, evident, locatarii blocurilor învecinate.

Acces mai uşor

De acum, vizitatorii cetăţii dacice Sarmizegetusa Regia pot ajunge uşor cu maşinile până aproape de situl arheologic, drumul de la Costeşti până acolo fiind reabilitat şi consolidat. În toamnă vor începe şi lucrările de asfaltare. Banii pentru modernizarea drumului de 19 kilometri sunt prevăzuţi într-un proiect al CJ Hunedoara, ei venind din economii făcute la alte lucrări executate din fonduri europene. Realizarea acestui obiectiv este

extrem de importantă, cu atât mai mult cu cât numărul turiştilor care vizitează cetatea dacică este din ce în ce mai mare, în ultimele trei luni înregistrându-se nu mai puţin de 10.000 de turişti. Mihaela PETROŞAN

Să nu spuneţi că,

în felul ăsta, cel căruia i-a venit ideea cu chioşcul şi care a solicitat locul în care-l va deschide nu a dat lovitura. Numai că aici e aici. Din grabă, hai să zic, primarul Gheorghe Ile nu a pomenit cine-i acela care vrea chioşc în incinta spitalului. Este oarecum de mirare, fiindcă, la alte cereri, nu numai că citeşte pasaje largi din ele, dar mai face şi comentarii pe marginea lor şi a autorului.

Un pic mai

târziu, afară, după terminarea şedinţei, mi-a fost dat să aud că expe-

dierea rapidă a acestei solicitări către comisia de specialitate a consiliului local ar avea, totuşi, o explicaţie. Cel care a făcut-o ar fi un apropiat primarului, care gravitează în cercul de relaţii şi de afaceri ale acestuia. Gheorghe OLTEANU

Conferinţă internaţională

Civilizaţia şi cultura din spaţiul Carpato-Danubian Începând de astăzi şi până duminică, la Centrul Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, va avea loc conferinţa internaţională „Civilizaţia şi cultura din spaţiul Carpato-Danubian”, parte integrantă a Taberei Internaţionale de Terapii Complementare Săcărâmb. Evenimentul este organizat de Asociaţia Umanitară „Setras” şi Asociaţia Culturală „Pro Thalia - Pro Dacia” în colaborare cu Centrul Cultural

„Drăgan Muntean” Deva şi Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara. În cadrul manifestărilor vor avea loc prezentări ale unor cercetări legate de cultura şi civilizaţia dacilor, remedii naturiste şi medicină holistică. De asemenea, în holul Centrului Cultural „Drăgan Muntean” vor fi prezentate expoziţii de aparatură pentru remedii naturale, sănătate, invenţii brevetate, cărţi, cristale, suplimente nutritive, produse fitoterapeutice şi feng shui. Apoi, din 12 până în 18 august va avea loc a XVII-a a ediţie a Taberei Internaţionale de Terapii Complementare la Săcărâmb. Mihaela PETROŞAN

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul VĂŁii Jiului

DIVERSE

Trei primÄ&#x192;rii alÄ&#x192;turi de copii

Rechizite Ĺ&#x;colare pentru elevi

L-am surprins pe Toma Coconea la CAR PetroĹ&#x;ani Am fost pe fazÄ&#x192; Ĺ&#x;i

La 6 august la CAR PetroĹ&#x;ani a venit un om legendar, Toma Coconea. Nu ca sÄ&#x192; scoatÄ&#x192; un CAR. AceastÄ&#x192; vizitÄ&#x192; a fost posibilÄ&#x192; deoarece sora lui Toma este membrÄ&#x192; al acestui CAR, iar angajaĹŁii de acolo au rugat-o sÄ&#x192; intermedieze o ĂŽntĂ˘lnire cu fratele ei. CĂ˘nd a ajuns, sora lui a povestit cum l-a sunat sÄ&#x192; se asigure cÄ&#x192; fratele ei ĂŽĹ&#x;i va onora promisiunea Ĺ&#x;i, rĂ˘zĂ˘nd, a spus cum Toma i-a rÄ&#x192;spuns cÄ&#x192; este â&#x20AC;&#x17E;ĂŽn zonÄ&#x192;â&#x20AC;? Ĺ&#x;i cÄ&#x192; vine. La ora 14:45 Toma a fost ĂŽn ParĂ˘ng, a aterizat cu parapanta la Rusu, unde avea parcatÄ&#x192; maĹ&#x;ina, iar la ora 15:30 a ajuns la CAR.

Cadoul de bun venit

DupÄ&#x192; ce s-a aĹ&#x;ezat la masÄ&#x192; a primit cadou din partea celor de la CAR o fotografie ĂŽnrÄ&#x192;matÄ&#x192; a lui Radu Vioreanu, cartea â&#x20AC;&#x17E;VĂ˘nd Kilometriâ&#x20AC;? a lui Mihai Barbu Ĺ&#x;i ĂŽncÄ&#x192; o carte ĂŽn care a scris Mihai Barbu cum a zburat el prima datÄ&#x192;. Cadourile au fost fiecare gĂ˘ndite, iar legÄ&#x192;tura cu Mihai Barbu este datoratÄ&#x192; unui reportaj TV, unde amĂ˘ndoi Ĺ&#x;i-au spus povestea unul dupÄ&#x192; celÄ&#x192;lalt. Vizibil impresionat de cadoul primit, Toma a rÄ&#x192;mas fÄ&#x192;rÄ&#x192; cuvinte. A fost de asemenea ĂŽndrumat sÄ&#x192; scrie Ĺ&#x;i el la rĂ˘ndul lui o carte, pentru cÄ&#x192; din aventurile lui trÄ&#x192;ite ĂŽn munĹŁi cu siguranĹŁÄ&#x192; va ieĹ&#x;i ceva interesant.

Viitor motociclist

De parcÄ&#x192; adrenalina care o simte cĂ˘nd zboarÄ&#x192; cu parapanta nu ar fi de ajuns, Toma a mÄ&#x192;rturisit cÄ&#x192; vrea sÄ&#x192; obĹŁinÄ&#x192; Ĺ&#x;i carnetul de motociclist. A Ĺ&#x;i fost sÄ&#x192; susĹŁinÄ&#x192; testul psihologic, pe care l-a trecut cu bine, iar acum sperÄ&#x192; sÄ&#x192; treacÄ&#x192; Ĺ&#x;i testul pentru motor. El vrea sÄ&#x192; poatÄ&#x192; strÄ&#x192;bate munĹŁii Ĺ&#x;i dealurile pe care le Ĺ&#x;tie atĂ˘t de bine nu doar cu picioarele, ci Ĺ&#x;i pe douÄ&#x192; roĹŁi.

Ce vrea sÄ&#x192; schimbe sau sÄ&#x192; realizeze Toma?

DupÄ&#x192; ce ĂŽn ultima cursÄ&#x192; Toma a ĂŽntĂ˘mpinat o piedicÄ&#x192; din cauza pass night-ului, el a propus celor

vineri, 9 august 2013

PrimÄ&#x192;riile PetroĹ&#x;ani, Petrila Ĺ&#x;i Uricani Ĺ&#x;i-au arÄ&#x192;tat intenĹŁia de a comanda rechizite pentru elevii care merg la Ĺ&#x;coalÄ&#x192;.

care organizeazÄ&#x192; evenimentele la care el participÄ&#x192; sÄ&#x192; schimbe pass night. Astfel concurenĹŁii ar avea o mai mare libertate cĂ˘nd ĂŽĹ&#x;i plÄ&#x192;nuiesc traseul. Toma vrea sÄ&#x192; aducÄ&#x192; acest gen de competiĹŁii Ĺ&#x;i ĂŽn Vale Ĺ&#x;i dorind sÄ&#x192; organizeze o competiĹŁie mondialÄ&#x192; anul urmÄ&#x192;tor ĂŽn ParĂ˘ng. Mai vrea sÄ&#x192; organizeze un maraton, tot ĂŽn ParĂ˘ng, anul urmÄ&#x192;tor. DacÄ&#x192; limitele omului sunt doar cele impuse de el, Toma vrea sÄ&#x192; ĂŽĹ&#x;i testeze limitele la Monaco, unde vrea sÄ&#x192; batÄ&#x192; un record, alergĂ˘nd 7 zile Ĺ&#x;i 7 nopĹŁi pe o distanĹŁÄ&#x192; de 1.200 km. Ĺ&#x17E;i dacÄ&#x192; toate astea nu sunt de ajuns, Toma mai vrea sÄ&#x192; Ĺ&#x;i finalizeze un proiect personal, care va ajuta oamenii din ParĂ˘ng sÄ&#x192; obĹŁinÄ&#x192; o licenĹŁÄ&#x192; de â&#x20AC;&#x17E;pilotâ&#x20AC;? ĂŽncepÄ&#x192;tor.

Trasee ĂŽn Valea Jiului sunt, mai trebuie iniĹŁiativÄ&#x192;

DacÄ&#x192; la PetroĹ&#x;ani Ĺ&#x;i la Petrila nu vor fi bani decĂ˘t pentru clasele 0 Ĺ&#x;i 1, la Uricani primarul DÄ&#x192;nuĹŁ BuhÄ&#x192;escu vrea sÄ&#x192; asigure rechizitele pentru toĹŁi elevii, indiferent cÄ&#x192; sunt ĂŽn ciclul primar, gimnazial sau liceal. Rechizitele Ĺ&#x;colare se dovedesc a fi utile Ĺ&#x;i de bun augur pentru elevii care ĂŽncep Ĺ&#x;coala, mai ales pentru cei care provin din familii nevoiaĹ&#x;e. Este un imbold pe care primarii vor sÄ&#x192;-l dea ĂŽnvÄ&#x192;ĹŁÄ&#x192;mĂ˘ntului. Unii dintre copii nu ajung la Ĺ&#x;coalÄ&#x192; pentru cÄ&#x192; pÄ&#x192;rinĹŁii nu

au bani de rechizite. Ajutorul din partea primÄ&#x192;riilor schimbÄ&#x192; percepĹŁia pÄ&#x192;rinĹŁilor Ĺ&#x;i decizia lor asupra Ĺ&#x;colarizÄ&#x192;rii copilului. Primarul DÄ&#x192;nuĹŁ BuhÄ&#x192;escu, care face achiziĹŁii de rechizite de trei ani, a mÄ&#x192;rit anual aria de acordare a rechizitelor, fiind convins de beneficiile acestui program. Pentru PrimÄ&#x192;ria PetroĹ&#x;ani este al doilea an ĂŽn care deruleazÄ&#x192; programul â&#x20AC;&#x17E;Ghiozdanul meuâ&#x20AC;?, anul trecut toĹŁi elevii din clasele primare primind cĂ˘te un ghiozdan cu rechizite. La Petrila este primul an ĂŽn care primÄ&#x192;ria implementeazÄ&#x192; acest program cu puternicÄ&#x192; penetrare socialÄ&#x192;. Alina PIPAN

DupÄ&#x192; ce a bÄ&#x192;tut munĹŁii din Vale ĂŽn lung Ĺ&#x;i ĂŽn lat, Toma este sigur cÄ&#x192; trasee sunt, mai trebuie doar iniĹŁiativa de a le face cunoscute lumii Ĺ&#x;i de a fi amenajate. Avantajul sÄ&#x192;u este InvesteÄ&#x201A;te ĂŽn oameni! cÄ&#x192; el poate zbura FONDUL SOCIAL EUROPEAN deasupra munĹŁilor Proiect cofinanÄŠat din Fondul Social European prin Programul OperaÄŠional Sectorial pentru Dezvoltarea Ĺ&#x;i astfel le poate Resurselor Umane 2007Â˛2013 descoperi foarte $[D 3ULRULWDUÄ&#x152; QU Âľ(GXFDÄŠia Ä&#x201A;i formarea profeVLRQDOÄ&#x152; vQ VSULMLQXO FUHÄ&#x201A;terii economice Ä&#x201A;L GH]YROWÄ&#x152;ULL VRFLHWÄ&#x152;ÄŠii bazate pe cunoaÄ&#x201A;WHUHÂľ uĹ&#x;or. DupÄ&#x192; ce le Domeniul major de intervenÄŠLH Âľ'H]YROWarea resurselor umane din educaÄŠie Ä&#x201A;L IRUPDUHÂľ descoperÄ&#x192;, deseTitlul proiectului: Â´'H]YROWDUHD UHVXUVHORU XPDQH GLQ vQYÄ&#x152;ÄŠÄ&#x152;PkQWXO VXSHULRU SHQWUX XWLOL]DUHD VLVWHPXOXL neazÄ&#x192; hÄ&#x192;rĹŁi cu e-leaUQLQJÂľ fiecare traseu nou. Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/64273 Dan BARBU Beneficiar: Universitatea din PetroÄ&#x201A;ani

08 august 2013

COMUNICAT DE PRESÄ&#x2039; Universitatea din PetroÄ&#x201A;ani - prin manager proiect, prof. univ. dr. ing. mat. Emil Pop LPSOHPHQWHD]Ä&#x152; GH OD VHSWHPEULH , ĂŽn calitate de beneficiar, proiectul cu titlul Ă&#x2026;'H]YROWDUHD resurselor umane din ĂŽnvÄ&#x152;ÄŠÄ&#x152;PkQWXO VXSHULRU SHQWUX XWLOL]DUHD VLVWHPXOXL e-LearningÂľ, ID proiect POSDRU/87/1.3/S/64273, cofinanÄŠat din Fondul Social European prin Ministerul Muncii, Familiei, ProtecÄŠiei Sociale Ä&#x201A;i Persoanelor VĂ˘rstnice, DirecÄŠLD *HQHUDOÄ&#x152; $XWRULWDWHD GH 0DQDJHPHQW SHQWUX Programul OperaÄŠional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 Â˛ 2013. Proiectul este implementat ĂŽn parteneriat cu 3 parteneri naÄŠionali Ä&#x201A;i anume: Universitatea Petrol Ä&#x201A;i Gaze din PloieÄ&#x201A;ti, ĂŽn calitate de Partener 1, SC Euro Jobs SRL din PetroÄ&#x201A;ani, ĂŽn calitate de Partener 2, SC Memory SRL din Hunedoara, ĂŽn calitate de Partener 3. Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea Ä&#x201A;i modernizarea sistemului de educaÄŠie Ä&#x201A;i IRUPDUH SURIHVLRQDOÄ&#x152; LQLÄŠLDOÄ&#x152; Ä&#x201A;L FRQWLQXÄ&#x152; GLQ vQYÄ&#x152;ÄŠÄ&#x152;PkQWXO VXSHULRU vQ YHGHUHD XQHL EXQH DGDSWÄ&#x152;UL OD nevoile ĂŽn perPDQHQWÄ&#x152; VFKLPEDUH GLQ HFRQRPLH Ä&#x201A;i societate, prin implementarea unui sistem de e-Learning, la sediul UniversitÄ&#x152;ÄŠii din PetroÄ&#x201A;ani Ä&#x201A;i formarea bazei de date, vPSUHXQÄ&#x152; cu Universitatea Petrol Ä&#x201A;i Gaze PloieÄ&#x201A;ti DIODWÄ&#x152; vQ regiunea de dezvoltare Sud Muntenia. Rezultate obÄŠLQXWH SkQÄ&#x152; vQ SUH]HQW: x 243 GH FDGUH GLGDFWLFH GH OD GRXÄ&#x152; XQLYHUVLWÄ&#x152;ÄŠi aflate ĂŽn zone geografice Ä&#x201A;i de dezvoltare diferite, respectiv Regiunea Vest Ä&#x201A;i Regiunea Sud-Muntenia, au asimilat cunoÄ&#x201A;tinÄŠHOH QHFHVDUH XWLOL]Ä&#x152;ULL sistemului e-Learning FD PHWRGÄ&#x152; PRGHUQÄ&#x152; GH SUHGDUH Ä&#x201A;i ĂŽnvÄ&#x152;ÄŠare Ä&#x201A;i au fost certificaÄŠi ĂŽn acest sens. x SHVWH GLQ FDGUHOH GLGDFWLFH FHUWLILFDWH SkQÄ&#x152; vQ PRPHQWXO de faÄŠÄ&#x152;, din seriile 1, 2, 3 Ä&#x201A;i 4 au populat baza de date a sistemului cu cursurile la care sunt titulari, sub asistenÄŠa formatorilor Ä&#x201A;i a formatorilor asistenÄŠi. Ă&#x17D;n ultima luna de implementare a proiectului, luna august 2013, VH FRQWLQXÄ&#x152; DFWLYLWDWHD GH transpunere, ĂŽn format e-/HDUQLQJ D FXUVXULORU SURSULL HODERUDWH GH FÄ&#x152;WUH FDGUHOH GLGDFWLFH DOH 8QLYHUVLWÄ&#x152;ÄŠii din PetroÄ&#x201A;ani, precum Ä&#x201A;L GH FDGUHOH GLGDFWLFH DOH 8QLYHUVLWÄ&#x152;ÄŠii Petrol Ä&#x201A;i Gaze din PloieÄ&#x201A;ti (seria 4). Cadrelor didactice participante li se oferÄ&#x152; VXSRUWXO WHKQLF QHFHVDU WUDQVSXQHULL FXUVXULORU proprii ĂŽn format e-Learning Ä&#x201A;i sunt asistate ĂŽn aceaVWÄ&#x152; DFWLYLWDWH GH FÄ&#x152;WUH H[SHUÄŠii formatori Ä&#x201A;i formatorii asistenÄŠi ai partenerilor din cadrul proiectului, respectiv S.C. Euro Jobs S.R.L. din PetroÄ&#x201A;ani Ä&#x201A;i S.C. Memory S.R.L. din Hunedoara. Proiectul contribuie la atingerea unui nivel mai ĂŽnalt de calificare al persoanelor din grupul ÄŠLQWÄ&#x152; SULQ GH]YROWDUHD DELOLWÄ&#x152;ÄŠilor cadrelor didactice de a utiliza calculatorul Ä&#x201A;i de a lucra cu softuri specifice sistemelor e-Learning. InformaÄŠii suplimentare se pot obÄŠine la: Universitatea din PetroÄ&#x201A;DQL VWU 8QLYHUVLWÄ&#x152;ÄŠii, nr. 20, tel: 0723.541.738 Persoane de contact: ExperÄŠi comunicare, CocuÄŠi Mihai Ä&#x201A;i Karina Straja.

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

CULTURĂ

vineri, 9 august 2013

După ce au citit Ziarul Văii Jiului,

Mai mulţi români i-au organizat artistului plastic Cristian Filip o expoziţie la Lisabona

De talentatul sculptor şi pictor Cristian Filip am scris de două ori în paginile ziarului nostru la începutul verii, când, la Petrila, la Clubul Copiilor, tânărul petroşenean a organizat o expoziţie, unde şi-a expus cele câteva zeci de lucrări, în general sculpturi executate în lemn, grafică, dar şi o colecţie de icoane pictate pe lemn.

Conform declaraţiilor lui Cristian Filip, reacţiile după această expoziţie n-au încetat să apară, la scurt timp Cristi fiind invitat de două familii de români să-şi expună lucrările tocmai în Maceira, Portugalia, mai exact într-o mică localitate aparţinătoare Lisabonei, aflată cam la 20 de kilometri de ţărmul Atlanticului. „Vreau să vă mulţumesc celor de la Ziarul Văii Jiului şi dumneavoastră pentru articolele publicate pentru prima oară despre mine, pentru că, la scurt timp, după publicarea materialului cu expoziţia de la Petrila, cineva din Portugalia, citind pe

Traficanţii de monede Delinescu şi Varga

Au fost eliberaţi din arest

Florin Delinescu şi Ioan Varga, inculpaţi într-un dosar de trafic cu obiecte de patrimoniu din zona Sarmizegetusa Regia, au fost eliberaţi din arest preventiv, în urma unei decizii a Curţii de Apel Alba Iulia luată ieri.

Conform datelor furnizate de anchetatori, Florin Delinescu, fost gestionar-custode al Secţiei Muzeale Sarmizegetusa Ulpia Traiana din cadrul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, şi Ioan Varga, în perioada martie – mai 2013, au tranzacţionat ilegal 5 monede din aur de tip Lysimach, pentru suma de 3.550 euro, şi 22 de monede de tip denari romani, pentru suma de 1.000 euro, „prin încălcarea regimului de ocrotire a acestor bunuri, utilizând o schemă de spălare a artefactelor în vederea ascunderii originii infracţionale ale acestora”. Mai mult, în urma unei percheziţii, anchetatorii au ridicat de la domiciliul unuia dintre inculpaţi un lot de 3 monede de aur tip Lysimach, un inel medieval şi 77 de monede antice din argint. Mihaela PETROŞAN

internet ediţia electronică a ziarului dumneavoastră şi văzând fotografiile cu lucrările expuse, m-a invitat şi mi-a propus să organizăm o inedită expoziţie în Portugalia. La finalul lunii iulie am onorat această invitaţie, astfel că timp de o săptămână am

avut ocazia să-mi afişez toate lucrările într-o sală spaţioasă aflată în centru localităţii şi pentru care n-am plătit nimic, dar şi să mă cazez gratuit, toate costurile acestea fiind făcute de către cei care m-au invitat, familiile Samson şi Faur, cărora doresc să le mulţumesc încă o dată şi pe această cale”, ne-a declarat Cristian Filip la întoarcerea din Portugalia. Referitor la expoziţie şi la vernisaj, Cristian spune că succesul a fost unul neaşteptat de bun, ţinând cont că pe-

acolo predomină sculptura în marmură şi granit, lemnul fiind o materie primă mai greu de găsit: „Au venit la vernisaj foarte mulţi oameni din localitate, mulţi români, dar şi portughezi, printre care şi un sculptor mai în vârstă care este deocamdată singurul sculptor din Europa care poate sculpta un trandafir dintr-o singură bucată de marmură, cu nişte petale extrem de subţiri, de zici că e ceva ireal şi care are un atelier chiar în Lisabona. Cum pe-acolo lemnul e mai rar, exponatele mele au avut succes la public, unii fiind de-a dreptul încântaţi de

sculpturile în lemn, alţii mai mult de icoane. După vernisaj, domnul sculptor m-a felicitat, a spus că-i plac

cel puţin 5-6 lucrări şi era oarecum dezamăgit că n-am făcut împreună expoziţia, unde să vină şi dumnealui cu exponate, inclusiv cu o colecţie de trandafiri. Mi-a propus însă să trec pe la atelier, unde să practic câteva săptămâni şi să mă mai înveţe câte ceva din tainele sculpturii în marmură şi granit, inclusiv să mă înveţe să fac şi eu trandafiri. Undeva prin toamnă sau prin primăvară sper să ajung la dumnealui şi cred că voi învăţa multe lucruri ce ţin de tehnica în marmură şi granit. Până atunci mă concentrez pe expoziţia de la Lupeni, de la Galeria de Artă Iosif Tellmann, care va avea vernisajul pe 7 septembrie. Mai am în plan şi iniţierea unei fundaţii prin care să pot ajuta copiii cu probleme de sănătate, sau copiii cu situaţii materiale precare, precum şi pe bătrânii singuri, acţiuni pe care sper ca fundaţia mea să le desfăşoare în colaborare cu Crucea Roşie Internaţională şi cu Crucea Roşie România. Este un vis mai vechi al meu, pe care sper să-l pot împlini”. Corneliu BRAN

Ziarul VĂŁii Jiului

ACTUALITATE

vineri, 9 august 2013

CondamnÄ&#x192; Valea Jiului Ĺ&#x;i la izolare

Guvernul USL

DN 7A (drumul spre Voineasa) a trecut la Craiova (nimic nou sub soare) Ĺ&#x;i a rÄ&#x192;mas Ĺ&#x;i anul acesta doar cu â&#x20AC;&#x17E;marea peticealÄ&#x192;â&#x20AC;?, iar pentru DN 66A (CĂ˘mpu lui Neag â&#x20AC;&#x201C; Herculane) â&#x20AC;&#x17E;nu sunt fonduriâ&#x20AC;?. Ĺ&#x17E;i, completÄ&#x192;m noi, nici n-o sÄ&#x192; fie prea curĂ˘ndâ&#x20AC;Ś

USL nu vrea, sau nu poate

Despre aceste douÄ&#x192; drumuri am aflat de la Dan Terteci, directorul de cabinet al prefectului Sorin Vasilescu, aceleaĹ&#x;i lucruri pe care le Ĺ&#x;tiam din primÄ&#x192;varÄ&#x192;, dupÄ&#x192; adoptarea bugetului: DN 7A face parte din DirecĹŁia Drumuri Ĺ&#x;i Poduri Craiova, iar pentru DN 66A â&#x20AC;&#x17E;nu sunt fonduriâ&#x20AC;?. Vina pentru aceastÄ&#x192; stare de fapt aparĹŁine doar celor care ĂŽmpart bugetul ĹŁÄ&#x192;rii Ĺ&#x;i care nu s-au gĂ˘ndit defel cÄ&#x192; Valea Jiului este pe jumÄ&#x192;tate izolatÄ&#x192;. Aceasta deoarece pe Defileul Jiului circulaĹŁia e mult ĂŽngreunatÄ&#x192; din cauza lucrÄ&#x192;rile de modernizare a drumului DN 66, lucrÄ&#x192;ri care se preconizeazÄ&#x192; cÄ&#x192; vor fi finalizate abia peste vreo cinci ani. Pe celÄ&#x192;lalt drum care face legÄ&#x192;tura cu sudul ĹŁÄ&#x192;rii, DN 7A, drumul spre Voineasa, cel puĹŁin 8 km din 22 km (cĂ˘ĹŁi sunt pĂ˘nÄ&#x192; la hotarul cu VĂ˘lcea) sunt praf Ĺ&#x;i pulbere. Ĺ&#x17E;i anumite porĹŁiuni ale drumului din judeĹŁul VĂ˘lcea aratÄ&#x192; la fel, ceea ce ĂŽnseamnÄ&#x192; cÄ&#x192; la iarnÄ&#x192; acest drum va fi de necirculat cu maĹ&#x;ini normale. Un drum bun spre VĂ˘lcea Ĺ&#x;i un drumul spre Herculane ar fi fÄ&#x192;cut ca Valea Jiului sÄ&#x192; iasÄ&#x192; din sumbra izolare rutierÄ&#x192; Ĺ&#x;i ar fi deschis mai multe posibilitÄ&#x192;ĹŁi celor care doresc sÄ&#x192; investeascÄ&#x192; ĂŽn Valea Jiului, dar se tem de infrastructura rutierÄ&#x192;. Faptul cÄ&#x192; DN 7A este trecut cĂ˘nd la

cei din Gorj, cĂ˘nd la cei din Dolj, cĂ˘teodatÄ&#x192; la cei din TimiĹ&#x;oara sau Hunedoara, de la an la an â&#x20AC;&#x17E;stÄ&#x192;pĂ˘nireaâ&#x20AC;? fiind schimbatÄ&#x192;, ne face sÄ&#x192; credem cÄ&#x192; acesta poate fi un mic Ĺ&#x;iretlic de proastÄ&#x192; calitate, prin care se aratÄ&#x192; cÄ&#x192; nu se doreĹ&#x;te cu niciun chip modernizarea Ĺ&#x;i reabilitarea celor 22 de kilometri, situaĹŁi ĂŽn apropierea faimosului drum Transalpina, a staĹŁiunilor ParĂ˘ng Ĺ&#x;i RĂ˘ncaâ&#x20AC;Ś Bine mÄ&#x192;car cÄ&#x192; s-au gÄ&#x192;sit bani de peticire pĂ˘nÄ&#x192; dupÄ&#x192; zona Groapa SeacÄ&#x192;, altfel nu se mai putea urca nici mÄ&#x192;car pĂ˘nÄ&#x192; la mÄ&#x192;nÄ&#x192;stirea de-acolo. Sigur ar fi existat bani de reabilitare dacÄ&#x192; s-ar fi strĂ˘ns zecile de miliarde aruncate, periodic, ĂŽn plombarea haoticÄ&#x192; a acestui drum. Dar aĹ&#x;a, pĂ˘nÄ&#x192; la primÄ&#x192;varÄ&#x192; drumul va fi din nou plin de gropi, unele adevÄ&#x192;rate cratere care fac praf maĹ&#x;inile celor care se ĂŽncumetÄ&#x192; sÄ&#x192; urce Ĺ&#x;i cĂ˘nd e drumul prost.

DeĹ&#x;i e parlamentar de o groazÄ&#x192; de ani, Nicula spune cÄ&#x192; la anul va fi mai bine

Nu puteam sÄ&#x192; ĂŽncheiem acest material Ĺ&#x;i sÄ&#x192; nu trecem Ĺ&#x;i zisele senatorului Cosmin Nicula, pe care l-am ĂŽntĂ˘lnit la Ziua Minerului, la PetroĹ&#x;ani, dupÄ&#x192; mai multe luni de zile ĂŽn care nu l-am prins la nicio acĹŁiune publicÄ&#x192; pentru cÄ&#x192;â&#x20AC;Ś nu a venit (!), deĹ&#x;i dumnealui este senator votat de alegÄ&#x192;torii din Valea Jiului. Ă&#x17D;ntrebat fiind dacÄ&#x192; mai crede ĂŽn proiectele de turism deschise de guvernarea Boc ĂŽn Valea Jiului Ĺ&#x;i de continuarea drumului spre Herculane, ĹŁinĂ˘nd cont cÄ&#x192; posibilii investitori fug de Vale Ĺ&#x;i din cauzÄ&#x192; cÄ&#x192; ĂŽncÄ&#x192; pe-aici n-avem drumuri Ĺ&#x;i deschideri suficien-

!"# $ % $&$%!"# '

( )

* , - .-/0+ ) + '

!"#$% !& # '

( !)" "! '

www.zvj.ro

te cÄ&#x192;tre alte zone, senatorul Nicula a declarat: â&#x20AC;&#x17E;Proiectele ĂŽncepute vor fi ĂŽn continuare finanĹŁate Ĺ&#x;i, bineĂŽnĹŁeles, ĂŽn baza a ceea ce primÄ&#x192;riile Ĺ&#x;i primarii prezintÄ&#x192;, categoric vor fi alocate fonduri. Cred ĂŽn proiectul turistic din ParĂ˘ng, dar din cĂ˘te am ĂŽnĹŁeles lucrÄ&#x192;rile sunt stopate din lipsÄ&#x192; de fonduri. Dar cred ĂŽn acest proiect, ĂŽl voi susĹŁine Ĺ&#x;i cĂ˘t se poate sper ca la anul sÄ&#x192; deschidem Ĺ&#x;i alte Ĺ&#x;antiere ĂŽn domeniul turismului pentru cÄ&#x192; Valea Jiului se preteazÄ&#x192; foarte bine la activitatea turisticÄ&#x192;. Ca sÄ&#x192; putem direcĹŁiona spre Valea Jiului investitori, Ĺ&#x;i nu numai ĂŽn turism, avem nevoie de infrastructurÄ&#x192;. Absolut la unison investitorii ĂŽntreabÄ&#x192; care sunt mijloacele de transport, cÄ&#x192;ile de accesâ&#x20AC;Ś Ĺ&#x17E;i vedeĹŁi, autostradÄ&#x192; nu avem ĂŽncÄ&#x192;, calea feratÄ&#x192; e la pÄ&#x192;mĂ˘ntâ&#x20AC;Ś Pe DN 7A se va lucra! DiscutÄ&#x192;m anul viitor Ĺ&#x;i o sÄ&#x192; vedeĹŁi. Ĺ&#x17E;tiu cÄ&#x192; la drumul spre Herculane tot de anul viitor vor ĂŽncepe lucrÄ&#x192;rile. Anul viitor intrÄ&#x192; ĂŽn finanĹŁare deschiderea drumului spre Herculane. El va rezolva multe Ĺ&#x;i va deschide zona spre vestul Ĺ&#x;i sud-vestul RomĂ˘nieiâ&#x20AC;?. DeĹ&#x;i o consemnÄ&#x192;m ca atare, ne exprimÄ&#x192;m serioase rezerve faĹŁÄ&#x192; de declaraĹŁia senatorului Nicula.

Avertizareâ&#x20AC;Ś cod roĹ&#x;u-galbenportocaliu

Ĺ&#x17E;i ĂŽncÄ&#x192; ceva: firma care a executat lucrÄ&#x192;rile anul acesta a procedat exact ca firma de pe vremea pedeliĹ&#x;tilor: a ĂŽmpins ĂŽn anumite zone mormane de asfalt curÄ&#x192;ĹŁat ĂŽn albia JieĹŁului. Ă&#x17D;n loc sÄ&#x192; le ĂŽncarce ĂŽn camion, cum ar fi trebuit. SomÄ&#x192;m pe aceastÄ&#x192; cale firma respectivÄ&#x192; sÄ&#x192; debaraseze mormanele din zonÄ&#x192; Ĺ&#x;i sÄ&#x192; nu lase dezastrul de pe lume. Vom fi cu ochii pe ea. Ĺ&#x17E;i nu ar fi rÄ&#x192;u ca Ĺ&#x;i bÄ&#x192;ieĹŁii de la Garda de Mediu sÄ&#x192; tragÄ&#x192; o geanÄ&#x192; prin zonÄ&#x192;. Corneliu BRAN

Un efect pervers:

Unde se modernizeazÄ&#x192; un drum, apar Ĺ&#x;i deĹ&#x;euri cu nemiluita Modernizarea DN 7A Ĺ&#x;i DN 67C, â&#x20AC;&#x17E;Transalpinaâ&#x20AC;?, ĂŽnseamnÄ&#x192;, ĂŽntr-adevÄ&#x192;r, un avantaj pentru zonele turistice tranzitate. Ĺ&#x17E;i zona Groapa SeacÄ&#x192; are din ce ĂŽn ce mai mulĹŁi turiĹ&#x;ti, acest lucru fiind facilitat de reparaĹŁiile drumului.

Dezvoltarea turismului este observatÄ&#x192; prin creĹ&#x;terea numÄ&#x192;rului de turiĹ&#x;ti ce strÄ&#x192;bat cu mijloace auto cele douÄ&#x192; drumuri naĹŁionale, dar Ĺ&#x;i prin ĂŽnlesnirea accesului cÄ&#x192;tre puncte de interes, ĂŽn special arii naturale protejate Ĺ&#x;i diverse obiective montane. Fapt observat Ĺ&#x;i de asociaĹŁiile de turism montan care luptÄ&#x192; pentru protejarea acestor perimetre. Organizatorii Festivalului sporturilor montane, recent desfÄ&#x192;Ĺ&#x;urat la Groapa SeacÄ&#x192;, au observat cÄ&#x192; un drum nou, oriunde ar fi realizat, aduce Ĺ&#x;i beneficii turistice, dar, ĂŽn acelaĹ&#x;i timp, invadeazÄ&#x192; zona cu deĹ&#x;euri. AcelaĹ&#x;i lucru

se ĂŽntĂ˘mplÄ&#x192; Ĺ&#x;i pe DN 7A. â&#x20AC;&#x17E;Lipsa implementÄ&#x192;rii conceptului de educaĹŁie ecologicÄ&#x192; Ĺ&#x;i a promovÄ&#x192;rii ariilor naturale protejate a fÄ&#x192;cut ca societatea sÄ&#x192; nu manifeste preocupare adecvatÄ&#x192; faĹŁÄ&#x192; de aceastÄ&#x192; zonÄ&#x192;, faĹŁÄ&#x192; de problemele Ĺ&#x;i de importanĹŁa sa. OdatÄ&#x192; cu creĹ&#x;terea numÄ&#x192;rului de turiĹ&#x;ti a crescut Ĺ&#x;i pericolul generat de turismul neadecvat, ĂŽn proximitatea Ĺ&#x;oselelor fiind observate diverse deĹ&#x;euri, aruncate de turiĹ&#x;ti. Astfel, devine necesarÄ&#x192; o intervenĹŁie la nivelul educaĹŁiei cetÄ&#x192;ĹŁenilor, prin acĹŁiuni ĂŽn genul celor pe care le promoveazÄ&#x192; acest proiect. Este nevoie de o schimbare, ĂŽn primul rĂ˘nd, ĂŽn felul de a gĂ˘ndi, care va afecta ulterior felul de a acĹŁiona al cetÄ&#x192;ĹŁenilorâ&#x20AC;?, sunt de pÄ&#x192;rere organizatorii Festivalului sporturilor montane, care se desfÄ&#x192;Ĺ&#x;oarÄ&#x192; ĂŽn zone montane frumoase,dar care sunt parazitate de deĹ&#x;euri. Alina PIPAN

Ziarul Vãii Jiului

Laurenţiu Ghiţă – „Stavridul cu colţi de argint”

UMOR ÎN HA... MAJOR

vineri, 9 august 2013

E vară, e sfârşit de săptămână, aşa că vă propun să mergem la pescuit. Ştiu eu un loc unde se poate prinde... stavrid cu colţi de argint. Cum unde? În biblioteca mea, doar v-am spus că, în vacanţa aceasta, vom citi împreună umor de calitate. „Stavridul cu colţi de argint” este un volum care cuprinde 74 de poezii – „fărâme de zâmbet”, dar şi „fărâme de gânduri” –, prefaţat de domnul George Corbu, preşedintele U.E.R. Autorul – domnul inginer Laurenţiu Ghiţă – este vicepreşedintele Cenaclului Epigramiştilor Bucureşteni „Cincinat Pavelescu” şi redactorul-şef al revistei „Epigrama”.

L’hiver sur la ulitza

(Parodie după “Iarna pe uliţă”, de George Coşbuc) A-nceput de ieri să cadă Câte-un rrom, pe urmă doi. Franţa pusă e pe sfadă, Şi ni-i dă pe toţi grămadă, Înapoi. Nu e cuşer, dar e bine Pentru Sarkozy, acum; Taberele-s toate scrum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum.

Sunt ţigani şi balabuste, Vin la Otopeni, ţipând, Şi se-mping şi sar râzând, Şi se-mpiedică de fuste, Vrând-nevrând.

Cei mai mari, acum, din sfadă, Stau, pe-ncăierare puşi, Cei mai mici, de foame-aduşi, Se scâncesc şi stau grămadă Lângă uşi. Colo-n colţ, acum răsare Un ţigan mai mărunţel, Chinuindu-se să care O sacoşă mult mai mare Decât el. Opt cercei într-ânsa are, Cinci brăţări şi-un portofel, De la nişte trecătoare,

Pe sub turnul ăla mare, Zis Eiffel. Altul, zău, cu dânsul, n-are Nici bagaje, nici nimic, Doar un lanţ, cu-o cruce mare, Care saltă în mişcare Pe buric. Trei ţigănci cu burta mare Şi cu rochii fistichii, Nu au loc ca să coboare, C-alăptează fiecare Doi copii.

Un reporter vine-n grabă Să le ia un interviu Şi se-nvârte în pustiu Până când răspunde-o babă, Cam târziu. Se-oţărăşte rău bătrâna Către cel cu microfon, Şi-l înjură francofon, Fi’ncă nu mai e româna De bonton.

Zice: -„Merde, cam mare graba, N-am făcut nimica rău, Uite-aici, îţi spune baba, Ne băgară pe degeaba La bulău. Şi, degeaba ne-au dat banii Că, mai şmecheri suntem noi. Într-un an sau maxim doi, Ne întoarcem toţi ţiganii Înapoi.

Nu e mare socoteală Că acasă ne-aţi trimis, Ne-adunăm la repezeală Şi să vezi atunci ciordeală La Paris”! ***

Stavridul, mult mai sus decât Rapidul

Stavridul, în conserva sa, L-am auzit cum se ruga: - Dă, sfinte, brusc să fiu mâncat, Şi nu de Ghiţă publicat! (Florian Abel – Grindu, Ialomiţa)

La lansarea cărţii

Aplaudat de foci şi pinguini, Stavridul cel dinţos, – poet profund –, Simţind pe-aproape criticii rechini, A-nchis volumul şi s-a dat la... fund! (Grigore Chitul – Bistriţa)

Poetul Laurenţiu Ghiţă

Dorind, în versurile-amare, Pe cei de sus mereu să-i radă, Ne dovedeşte că, în mare, Nu e stavrid, ci peşte spadă. (Dan Norea – Constanţa)

Laurenţiu Ghiţă şi stavridul său Văzând cum „muşcă“, mă înclin În faţa lor şi-apoi conchid Că Ghiţă are un stavrid Cu colţi de-argint, dar... de rechin. (Ştefan-Cornel Rodean – Sibiu)

Felicitări!

La bruma mea de expertiză, Stavridul ăsta care muşcă, La o atentă analiză, S-a dovedit a fi... plevuşcă. (Florin Rotaru – Buzău)

Talentatului confrate L. Ghiţă Fără a m-ascunde sub vreo mască, Ţin să-ţi spun că astăzi mă uimeşti; Lumea aştepta să te citească, Şi tu vii cu chestii... pescăreşti! (Ioan Toderaşcu – Costeşti, Vaslui)

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris! Nu caut vorbe de alint, Dar autorul, meşter faur, A scris cu colţii de argint Şi slovele îi sunt de aur. (Ica Ungureanu – Buzău)

Pagină realizată de Petronela-Vali SLAVU

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

10 SPORT

Oltenii nu vor juca la Petroşani cu toate că

FC Universitatea Craiova poate evolua în sezonul viitor al Ligii a II-a Comisia de Disciplină a Federaţiei Române de Fotbal (FRF), întrunită la Casa Fotbalului, a constatat că FC Universitatea Craiova îndeplineşte condiţiile de participare în ediţia viitoare a Ligii a II-a.

În schimb, luni, Comisia de Disciplină a FRF şi-a declinat competenţa în ceea ce priveşte CS Universitatea Craiova, care a solicitat înscrierea în sezonul competiţional 2013-2014 al Ligii a II-a, cazul urmând să fie judecat de Comisia de Competiţii a federaţiei. Contractul dintre FC U Craiova şi Primăria Petroşani în ceea ce priveşte baza sportivă „Jiul” rămâne în vigoare începând 15 iulie a.c. Chiar dacă nu vor evolua la Petroşani, oltenii nu au anunţat rezilierea contractului. Muică, ce să mai înţelegem??!

Rugby. Haideţi la meci!

Ştiinţa joacă acasă

Cu un nou echipament de joc, alb-albastru, echipa de rugby Ştiinţa Petroşani va susţine mâine un meci important pe teren propriu cu Rulmentul Bârlad. Reamintim că petroşenenii s-au impus, în etapa trecută, la Arad. Dacă vor câştiga următoarele două partide vor intra şi în posesia unei prime de joc oferită pentru de trei meciuri câştigate consecutiv.

Fotbal. Pentru amicale

Hunedorenii îşi caută parteneri Echipa din Liga a III-a FC Hunedoara va susţine, astăzi, al cincilea joc amical, în deplasare, cu gruparea sibiană FC Avrig (Liga a III-a). În 14 şi 23 august FC Hunedoara va înfrunta în dublă întâlnire echipa de Liga a II-a Metalul Reşiţa – primul joc se va disputa la Hunedoara, iar pe data de 21 august FC Hunedoara va juca cu conjudeţeana CNS Cetate Deva. „Mai căutăm să perfectăm un joc pentru săptămâna viitoare”, a spus organizatorul de competiţii al hunedorenilor, Dan Stroia. FC Hunedoara a fost învinsă în primul joc oficial al sezonului 2013-2014, scor 0-2 la Aurul Brad, în turul 2 al Cupei României.

www.zvj.ro

vineri, 9 august 2013

În Cupa României

Aurul Brad va reprezenta judeţul nostru Federaţia Română de Fotbal a stabilit programul jocurilor fazei a III-a a Cupei României-Timişoreana, ediţia 2013-2014. Meciurile din această fază vor avea loc marţi, 13 august 2013, de la ora 17:30. Vor aduce faţă în faţă 35 de echipe calificate din faza a II-a şi celelalte 3 formaţii retrogradate din Liga a II-a, ediţia 2012-2013. Faza a IV-a a Cupei României, la care vor participa cele 19 echipe calificate din faza a III-a şi 19 echipe din Liga a II-a, ediţia 2012-2013, este programată să aibă loc miercuri, 28.08.2013, ora 17:30. Judeţul nostru este reprezentantă de Aurul Brad.

Weekend cu tir cu arcul

Campionii din Aninoasa se bat în Cupa României

două competiţii concomitent: Cupa „Minerul” şi Cupa României. La aceste întreceri sunt aşteptate peste 10 cluburi de profil din ţară. „Vor fi două întreceri spectaculoase, cu un nivel ridicat, sperăm să iasă totul conform planurilor”, a spus Viorel Hăbian, antrenorul lotului olimpic al României şi al sportivilor de la cluburile SCM Deva şi Minerul Aninoasa.

Prezenţi la Campionatul Naţional de tir cu arcul rezervat copiilor şi juniorilor, arcaşii de la Minerul Aninoasa SCM Deva au ochit de minune şi au urcat pe podium de cinci ori, demonstrând că viitorul arată promiţător.

Ştiinţa Petroşani luptă şi pentru un loc în Play-off. Oficialii au anunţat că îţi doresc un loc între primele echipele şi formarea unei grupări competitive, cu care să atace promovarea în Superligă.

Pregătiţi de antrenorul Gheorghe Puşcă şi Viorel Hăbian, micii hunedoreni mai puteau să îşi adauge în palmares cel puţin alte două medalii, însă nu au mai avut adversar la una din categorii, pentru că arcaşii din Rădăuţi s-au retras. Dar finalul de săptămâna va fi unul plin la Aninoasa, unde vor avea loc Pagină realizată de Loredana JUGLEA

Ziarul Vãii Jiului vineri, 9 august 2013

PUBLICITATE 11

ANGAJĂRI

Rapid RO (şoseaua de centură, vizavi de stadion) - angajează vulcanizator şi spălător auto. Relaţii la telefon 0766.337077 sau la sediu.

Cursuri de dans sportiv!

Vrei să înveţi să dansezi? Vrei să ai o siluetă de invidiat? Înscrie-te la cursurile de dans sportiv pentru copii şi adulţi! Poţi practica dansul la nivel de începători, intermediari sau avansaţi, cursurile predate fiind la acelaşi nivel cu cele din marile centre din ţară! Grupele de vârstă în care te poţi înscrie sunt: 1) Clasele I-VIII; 2) Liceu - adulţi. Poţi participa la spectacole, concursuri! Instructorul oferă la cerere pregătire pentru “valsul mirilor”! Sălile de dans sunt în: - Petroşani (Şc. Gen. „Avram Stanca”) - Vulcan (Centrul Şansa) - Lupeni (Clubul Sindicatelor) Te poţi înscrie la numărul de telefon: 0720.726337

DIVERSE

Audit energetic ieftin şi rapid! Cu noi se poate! Relaţii la telefon: 0722.779324

AUTO

Vând Renault Trafic, an fabricaţie 2005, taxe plătite și nerecuperate. Preţ 3800 euro. Relaţii la telefon: 0723.838117

Vând Ford Mondeo, an 1998, 1.8 benzină, airbag, radio cass original, închidere centralizată, stare foarte bună, un singur proprietar de nouă, recent adusă în ţară. Tel. 0765.459316

Vând Opel Corsa B, a.f. 1994, distribuţie schimbată, cauciucuri iarnă + vară, maşina se prezintă într-o stare foarte bună. Tel. 0765.591522

Vând Ford Fiesta model 2006, fab 2005, 4 uşi, 1.4 diesel, 4 airbag, abs, închidere centralizată, radio cass original, consum ff mic, euro 4, taxa mediu 300 euro. Un singur proprietar de nouă. Preţ 2890 euro. Tel. 0765.459316 Vând Ford Focus model 2002, 1.8 diesel, aer condiţionat, abs, geam el., închidere centralizată, radio cass original, 4 airbag, un singur proprietar de nouă, statul austriac, recent adusă în ţară. Preţ 1950 euro. Tel. 0765.459316

S.C. CORA INVEST GROUP S.R.L. Vulcan angajează operator instalaţii de preparat betoane (staţie de betoane C51) Condiţii: experienţă în domeniu minim 1 an. Relaţii la telefon 0728172890. Cabana Groapa Seacă angajează ospătar şi ajutor de bucătar. Relaţii la telefon 0766.337077 Angajez barman pentru bar în Petroşani. Relaţii la telefon 0766. 301556 Firmă taxi angajează dispecer. Relaţii la telefon 0732.635071

Vând Ford Fiesta 1,4 diesel, a.f. 2004, 2 locuri, utilitară. Taxă plătită. Telefon 0761.756839

Vând tichet rabla. Preţ 1800 lei, negociabil. Telefon: 0735.650498

IMOBILIARE

Vând apartament cu 2 camere, zona 8 Martie, Petrila, cu îmbunătăţiri, decomandat, situat spre soare. Preţ 10.000 euro. Telefon 0725.065800 Vând apartament 3 camere în Dimitrov, situat la stradă, parter înalt, îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri termopan, izolat exterior, balcon închis, bine întreţinut, 2 boxe. Ideal de transformat şi în spaţiu cu altă destinaţie. Preţ 170.000 lei. Telefon 0724.571408

Vând teren în Petroşani, intravilan, zona Maleia, front stradal, acces auto, utilităţi, suprafaţa 2000 mp, pretabil orice construcţie, panoramă deosebită, preţ foarte mic neg. Telefon 0726.291090

RAPID IEFTIN CONFORTABIL

Berbec (21 Mar - 20 Apr) Concentrează-te mai bine la sarcinile pe care ţi le-ai asumat pentru că există în preajma ta persoane care îţi distrag atenţia şi din cauza lor poţi greşi.

Taur (21 Apr - 21 Mai)

Ai senzaţia că orice ai face, nu înaintezi mai deloc în acţiunea la care îţi aduci contribuţia, dar problema e la ceilalţi, nu la tine.

Gemeni (22 Mai - 21 Iun)

Călătoriile acestei zile nu-şi ating scopurile, ci te vei trezi peste câteva zile în faţa unei noi deplasări, pentru a rezolva ceea ce azi nu merge bine.

Rac (22 Iun - 22 Iul)

Un loc în care altadată te simţeai ca între prieteni, parcă s-a întors complet pe dos şi nu te mai poţi înţelege cu nimeni. Adio bună comunicare, căci, dintr-o dată, din amici deveniţi duşmani.

Leu (23 Iul - 22 Aug)

Ai grijă cum îţi exerciţi autoritatea proverbială asupra altor persoane, mai ales asupra celor mai sensibili din fire care pot înţelege greşit dorinţa ta de a te impune: ca pe un atac la persoană.

ÎNCHIRIERI

Închiriez spaţiu comercial în Petroşani (zonă centrală - Piaţa Victoriei, clădire staţie plecare taxi / maxi-taxi spre Petrila, etaj I), suprafaţă 200 mp, toate utilităţile, pretabil bar, restaurant etc. Preţ negociabil la vedere.

HOROSCOP

Fecioară (23 Aug - 21 Sep)

Te simţi bine peste tot pe unde treci şi eşti primit cu braţele deschise şi căldură de către cei pe care-i întâlneşti. Te simţi ca acasă, ca între prieteni, şi din discuţiile care se leagă în aceste spaţii, ai multe de învăţat şi de aflat.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct)

Relaţii la telefon 0767.806804.

TAXI COMSION RENT A CAR

0254 512512 0720 512000 0254 512500

Institutul Social Valea Jiului, unitate de cercetare cu personalitate juridică, cu sediul în str. Universităţii nr. 20, desfăşoară pe baze contractuale, la standarde calitative ridicate, studii de impact, sondaje de opinii, anchete sociologice şi analize social-economice. Amănunte pe site-ul nostru www.institutulsocialvj.ro; contact la e-mail septimiukrausz@yahoo.com

Nu numai tu resimţi blocajul de acum, ci pare să fie un moment trist pentru mai multă lume, iar senzaţia de eşec vă copleşeşte pe toţi.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi) Nimic nu poate fi mai frustrant pentru o fire puternică aşa ca tine decât să nu aibă asupra cui să-şi exercite superioritatea.

Săgetător (22 Noi - 20 Dec)

Primeşti un răspuns cu tentă oficială care îţi taie orice elan. E ca o uşă trântită în nas, ca un refuz categoric ce nu-ţi mai permite să mergi mai departe spre ce ţi-ai propus.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian)

Vezi cu ochii tăi cum se destramă un vis pe care l-ai construit din atâtea speranţe, dar se pare că te-ai lăsat păcălit de iluzii frumoase care nu ar fi dus niciodată la un rezultat palpabil.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb)

Inima ta bate mai tare atrasă de o pasiune nouă. Că e şansa unei noi iubiri sau doar ocazia de a repurta o victorie în faţa unui inamic, te simţi bine în pielea ta şi orgoliul tău este măgulit.

Peşti (19 Feb - 20 Mar)

Eşti încă blocat într-o amintire urâtă de demult pe care o tot duci cu tine ca pe o povară. Ceva revine acum din nou în prim plan.

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

12 JUBILEE

vineri, 9 august 2013

9 august 1923 - 9 august 2013

Astăzi se împlinesc 90 de ani de când reprezentanţa comunală a hotărât ridicarea Petroşaniului la rang de comună mare (oraş). Să trăiască!

La 9 august 1923 reprezentanţa comunală a Petroşaniului este convocată în şedinţă extraordinară. Am putea spune o şedinţă istorică, din moment ce reprezentanţa trebuie

„să se rostească” asupra următoarei cereri redactate de deputatul Gheorghe Tătărăscu şi semnată de către societăţile Petroşani, Jiul Cultural, Casa de Păstrare, de reprezentanţii tuturor breslelor şi de fruntaşii vieţii comerciale petroşenene, cerere citită de dr. Romulus Miocu: „Subsemnaţii, contribuabili ai comunei Petroşeni, reprezentând mai mult decât jumătate din totalitatea contribuţiilor acestei comune, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a face demersurile cuvenite pentru transformarea comunei noastre în comună urbană. Numărul locuitorilor comunei, care întrece pe acela al oraşului de reşedinţă al judeţului şi care sporeşte în fiecare zi, dezvoltarea sa industrială şi economică, care o face unul dintre centrele mari ale ţării întregi, precum şi gradul de propăşire culturală, la care a ajuns prin

înrâurirea ce o exercită liceul local şi tot atâtea şcoli şi aşezăminte de cultură ce s-au creat în ultimii ani, reclamă, toate, o nouă organizare şi o nouă viaţă administrativă, pe care

În cuvântul său, dr. Romulus Miocu, membru al reprezentanţei comunale, „a motivat pe larg temeinicia cererii făcute şi arată însemnătatea hotărârii ce urmează a fi luată de reprezentanţa comunală, rugând-o să adopte punctul de vedere al contribuabililor”. Latura juridică a cererii este lămurită de dr. Boeriu. Reprezentanţa comunală votează în unanimitate, hotărând trimiterea cererii la Prefectura Hunedoara, pentru îndeplinirea formalităţilor legale.

nu le poate da decât transformarea comunei Petroşeni în oraş. De aceea, în conformitate cu Legea comunală din 1886, Art. XXII paragraf 151, punct a, vă rugăm să binevoiţi a lua în considerare cererea noastră şi să faceţi demersurile legale spre rezolvirea ei”.

Zic şi eu…

M-aş fi aşteptat ca acest frumos jubileu să fie marcat cum se cuvine de Consiliul Local şi Primăria Petroşani, măcar printr-o şedinţă festivă (mai ales că tocmai ieri a fost convocată o şedinţă de îndată unde, după câte ştim, nu s-a pomenit nimic despre acest jubileu), dacă nu printr-o manifestare mai amplă. Cu siguranţă ar fi fost potrivit ca şi ediţia 2013 a Zilelor muncipiului Petroşani să înceapă în această zi, de 9 august, importantă pentru istoria administrativă a urbei noastre… Cum la fel m-aş fi aşteptat ca Partidul Naţional Liberal, care a dat primul primar ales al comunei urbane Petroşani în persoana lui Romulus Miocu (cel care a şi citit hotărârea contribuabililor), să puncteze cumva aceşti 90 de ani scurşi de când contribuabilii oraşului au luat această măreaţă hotărâre. Faptul că Forumul cetăţenesc Pro Urbis Petroşani nu a cadacsit să mişte vreun deget omagial îmi confirmă cele scrise de-a lungul timpului despre şmecheria şi lipsa de reacţie faţă de evenimentele reale ale comunităţii noastre, ale societăţii civile locale. Aşa, încet, dar sigur, ne condamnăm la uitarea de sine… Zic şi eu… Marian BOBOC

Ultima oră! 9 august 2008 - 9 august 2013

5 ani de apariţie neîntreruptă a cotidianului Ziarul Văii Jiului

Astăzi se împlinesc fix 5 (cinci) ani de când a ieşit pe piaţă întâiul număr al cotidianului nostru. De atunci am încercat, şi uneori credem că am şi reuşit, să nu facem umbră degeaba presei. La ceas aniversar, tututor celor care ne-au fost alături le oferim toată gratitudinea noastră. Şi, nu uitaţi, sloganul rămâne valabil şi în noul cincinal în care tocmai păşim: „Citesc Ziarul Văii Jiului. Şi-mi place!”. www.zvj.ro

facebook.com/ziarulvaiijiului

CMYK

Prãvãlia cu istorii

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul VI Nr. 186-188 9 august 2013 12 pagini Supliment al Ziarului Văii Jiului

Exclusivitate ZVJ. Pentru prima dată vede lumina tiparului

Un document depoziţional de excepţie – amintirile carcerale ale preotului ortodox Traian Moşic, un om greu şi pe nedrept încercat de istorie Cum e când, fără să ai vreo vină, eşti săltat de acasă, judecat, achitat şi apoi… internat în lagărul de la Tg. Jiu? Cum e când, fără să ai vreo vină, după ce cunoşti ororile frontului de est, eşti reţinut şi transportat în Mănăstirea-lagăr Tismana? Cum e când laşi 4 copii acasă şi, fără să ai vreo vină, zaci 15 luni în beciurile Securităţii la Deva? Cum e când, în puşcărie, ţi se spune că fetiţa ta a suferit un accident de maşină şi nu se ştie dacă mai scapă cu viaţă? Cum e când, fără a fi vinovat, eşti schingiuit şi umilit? Cum e când securiştii îţi arată mărturii trunchiate acuzatoare ale soţiei tale? Cum e când, fără să ai vreo vină, eşti condamnat la 12 ani muncă silnică pe viaţă pentru reabilitare? Cum e când, fără vreo vină, cunoşti teroarea din lagărele de muncă din Balta Brăilei? Cum e când, printre martorii acuzării, se află şi fraţi întru Hristos? La aceste întrebări, şi la multe altele, răspunde peste timp în această ediţie a Prăvăliei cu istorii… chiar preotul ortodox Traian Moşic, născut la 14 iunie 1909 la Lonea şi trecut la cele veşnice la 18 aprilie 1984. Manuscrisul „Începutul calvarului meu care a durat 23 de ani” ne-a fost încredinţat prin bunăvoinţa fiului său, distinsul poet Dan Ioan Nistor. Reamintim că acesta s-a îngrijit cu mult devotament filial de o primă lucrare postumă, „Din cele trăite de oamenii de la izvoarele Jiului”, între copertele căreia a adunat cu migală multe şi fermecătoare amintiri ale tatălui său. Conform emoţionantei sale mărturisiri, preotul Traian Moşic a scris aceste amintiri, prin anii 1979-1980: „Azi, 10 ianuarie 1980, când scriu aceste rânduri, am 70 de ani, 6 luni şi 10 zile. Mă grăbesc să scriu şi… am foarte multe de scris. Am foarte multe de scris şi nu ştiu cum să mă grăbesc ca să termin până nu mor. Nu pentru că au o valoare deosebită aceste prolixe şi oarecum grăbite rânduri, ci să am eu satisfacţie să pun pe hârtie gânduri, fapte şi oameni, pe care le-am purtat în suflet cam 30-35 ani. Atunci aveam memorie şi

ochi, dar n-aveam timp. Acum, timpul e totuşi prea puţin, memoria slăbită şi ochii şi mai slăbiţi. Mă folosesc de un singur ochi, şi acela prea solicitat şi obosit. A le retranscrie, a le revedea şi corecta nu mai am nici timpul şi nici răbdarea. Poate careva dintre copiii mei va avea răgazul să le cetească”. Din fericire, acel careva a fost şi este fiul său, Dan Ioan Nistor. Dacă în poveştile din volumul „Din cele trăite de oamenii de la izvoarele Jiului” (inspirat numite de autor „mişelii”) descoperim în preotul Traian Moşic un bun mânuitor al condeiului, atent şi fin cunoscător al moravurilor zonei, dotat cu putere de portretizare şi umor, textele sale debordând de ironie, în amintirile pe care le publicăm scriitura îşi schimbă tonalitatea. Dat fiind contextul istoric şi politic, este explicabilă această glisare spre gravitate a registrului scriitoricesc. Nici nu avea cum să fie altfel, întrucât majoritatea celor descrise aici dau seama de destinul carceral al preotului Traian Moşic. Care, fără a fi fost vinovat de ceva, a făcut cunoştinţă cu lagărele şi puşcăriile din regimurile lui Antonescu şi lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Însă, după cum veţi vedea, şi în aceste amintiri, autorul reuşeşte, din când în când, sublimarea răului prin umor. Vizita în lagărul de la Tg. Jiu a lui Petrache Lupu, „sfântul” de la Maglavit, este descrisă cu mult acurateţe, autorul folosindu-se cu mult talent narativ de comicul de situaţie şi de limbaj. La acelaşi limbaj apelează şi atunci când sunt portretizaţi legionarii „Gţ” şi Marcu. De notat că Traian Moşic a avut inspiraţia de a imortaliza în memoriile sale şi întâlnirile sale, în diferite contexte, cu personaje importante ale istoriei, Gheorghe Gheorghiu Dej, Dr. Petru Groza sau Gheorghe Apostol, cititorii aflând amănunte biografice neştiute despre personalitatea lor. Petroşaniul după 23 august 1944 reprezintă o altă mărturie de forţă, care îi prilejuieşte autorului

digresiuni pline de patriotism, Traian Moşic scoţând la iveală întâmplări fabuloase, unele grave şi neştiute despre Valea Jiului în timpul ocupaţiei sovietice. Fiind vorba de amintiri scrise la o vârstă înaintată (de altfel, un timp biologic propice amintirilor), acestea nu sunt lineare (nici nu credem că există amintiri lineare, uniforme temporal), autorul întrerupe uneori fluxul memoriei, executând, cu multă temeritate, consistente volte în timpurile naraţiunii istorice. Alături de amintirile şi jurnalul preotului greco-catolic Nicolae Brânzeu, mărturiile preotului ortodox Traian Moşic ocupă un loc distinct şi singular în literatura carcerală, depoziţională de după 1990 scrisă de oameni trăitori sau originari din Valea Jiului. Pentru o mai uşoară înţelegere a firului epic al acestor cutremurătoare amintiri, le-am grupat în cinci „capitole”: Lagărul de la Tg. Jiu. 1941; Amintiri de pe frontul de est. 1941–1942; A doua arestare. La Tismana. 1942-1943; Petroşaniul după 23 august 1944; A treia arestare. Închisorile şi lagărele comuniste. 1959-1964. Cele cuprinse în această ediţie a Prăvăliei cu istorii reproduc pentru prima dată textul olograf cuprins între paginile 125-199 ale manuscrisului lui Traian Moşic. Am operat, rareori, tacit modificări ortografice şi de topică. Acolo unde textul a fost ilizibil am marcat aceasta cu (…), fără ca discursivitatea textului să aibă de suferit. Titlurile şi intertitlurile ne aparţin. Dan Ioan Nistor, păstrătorul arhivei tatălui său, ne-a rugat să publicăm şi un motto al unui alt martir al temniţelor comuniste, Monseniorul Vladimir Ghika: „Dumnezeul iubirii ne face să nu suferim niciodată în zadar”. Desigur că mărturiile preotului Traian Moşic pot fi citite şi prin această grilă creştină de lectură. Depinde doar de înţelepciunea noastră de a învăţa din greşelile şi ororile istoriei şi de puterea de a ierta, fără, însă, a uita. Mulţumim poetului Dan Ioan Nistor pentru permisiunea de a publica în exclusivitate amintirile calvarului tatălui său şi pentru încrederea pe care a arătat-o, pe parcursul colaborării noastre, cotidianului nostru, Ziarul Văii Jiului. Marian BOBOC

PRÄ&#x201A;VÄ&#x201A;LIA CU ISTORII

vineri, 9 august 2013

Preot Traian MoĹ&#x;ic

Calvarul meu care a durat 23 de ani. 1941 - 1964 1. LagÄ&#x192;rul de la Tg. Jiu. 1941

O slujbÄ&#x192; care nu prevestea nimic rÄ&#x192;u. â&#x20AC;&#x17E;Urechistulâ&#x20AC;? Valeriu. AlÄ&#x192;turi de mineri

Ă&#x17D;n anul 1941, mÄ&#x192; trimite Duma (protopopul ortodox al VÄ&#x192;ii Jiului - n.r.) sÄ&#x192; slujesc ĂŽn biserica Petrila - Lunca de jos I, era Duminica Tomii, sÄ&#x192;-l ĂŽnlocuiesc pe pr. Petru Fan, care, Ĺ&#x;tie dracuâ&#x20AC;&#x2122; unde s-a dus. Fac Liturghia, cĂ˘ntÄ&#x192;reĹŁi erau Felea Gheorghe Ĺ&#x;i Ĺ˘undrea, iar crĂ˘snic era RĂ˘za. TerminÄ&#x192;m slujba Ĺ&#x;i trebuia sÄ&#x192; mÄ&#x192; ĂŽntorc acasÄ&#x192; la PetroĹ&#x;ani. Pe jos fÄ&#x192;ceam drumul ĂŽn 15-20 minute, autobuze nu existau pe-atunci. RĂ˘za spune sÄ&#x192; aĹ&#x;tept, cÄ&#x192; se duce el la MoacÄ&#x192; Nicolae, sÄ&#x192; ne dea el o trÄ&#x192;surÄ&#x192;. Am aĹ&#x;teptat atĂ˘ta timp, cĂ˘t puteam ajunge acasÄ&#x192;. Ă&#x17D;n acest timp de aĹ&#x;teptare, ĂŽn faĹŁa bisericii vÄ&#x192;d grupuri-grupuri de bÄ&#x192;rbaĹŁi, femei, aduse de cÄ&#x192;tre jandarmi Ĺ&#x;i ĂŽnchise ĂŽn localul Ĺ&#x;colii de vis a vis. Nu Ĺ&#x;tiam ce s-a ĂŽntĂ˘mplat. - Ce-i asta? ĂŽntreb pe cei doi, pe Felea Ĺ&#x;i Ĺ˘undrea. - Cum, nu Ĺ&#x;tiĹŁi?! De azi-noapte minerii noĹ&#x;tri de la mina Petrila sunt ĂŽn grevÄ&#x192;. - Motivul grevei? - Muncitorii sunt nemulĹŁumiĹŁi cu salariile mici Ĺ&#x;i scumpetea articolelor alimentare. - De ce nu ĂŽnĹŁelege Societatea â&#x20AC;&#x17E;PetroĹ&#x;aniâ&#x20AC;? sÄ&#x192; satisfacÄ&#x192; cerinĹŁele muncitorilor, sÄ&#x192; arestezi muncitorii Ĺ&#x;i pe soĹŁiile lor? ProducĹŁie da, dar platÄ&#x192; ba. Cei doi mi-au dat dreptate, ei ĂŽnĹ&#x;iĹ&#x;i fiind mineri, dar, fiind la bisericÄ&#x192; Ĺ&#x;i duminicÄ&#x192;, nu s-au dus la Ĺ&#x;ut. Ulterior am aflat cÄ&#x192; un individ, pe nume un oarecare Valeriu, era pe aproape, ĂŽn faĹŁa Ĺ&#x;colii, Ĺ&#x;i trÄ&#x192;gea cu urechea. Ă&#x17D;ntre timp, vine trÄ&#x192;sura Ĺ&#x;i plec acasÄ&#x192;.

â&#x20AC;&#x17E;EĹ&#x;ti arestatâ&#x20AC;?

A doua zi, pe la ora 10,30, plecam la Ĺ&#x17E;coala GeneralÄ&#x192; Nr. 2, ĂŽn colonie, la orele de religie. (â&#x20AC;Ś) Un civil mÄ&#x192; opreĹ&#x;te Ĺ&#x;i mÄ&#x192; invitÄ&#x192; la poliĹŁie. Ĺ&#x17E;eful PoliĹŁiei era unul Popovici, Ĺ&#x;i al SiguranĹŁei - unul pe nume Ĺ&#x17E;erban, mai erau Ĺ&#x;i ĂŽncÄ&#x192; cĂ˘ĹŁiva civili. Unul mÄ&#x192; urcÄ&#x192; ĂŽntr-o maĹ&#x;inÄ&#x192; Ĺ&#x;i mÄ&#x192; duce la Petrila Ĺ&#x;i mÄ&#x192; ĂŽncuie ĂŽntr-o salÄ&#x192; micÄ&#x192;, unde eram singur. - Stai aici! Se duce, mÄ&#x192; ĹŁine vreo 2-3 ore Ĺ&#x;i mÄ&#x192; reia din nou ĂŽn maĹ&#x;inÄ&#x192; Ĺ&#x;i mÄ&#x192; duce la poliĹŁie. Avea niĹ&#x;te acte, nu mÄ&#x192; ĂŽntreabÄ&#x192; nimic, doar ĂŽmi spune: â&#x20AC;&#x17E;EĹ&#x;ti arestat!â&#x20AC;?. Respectivul era un procuror de la Tribunalul Militar din Sibiu. AtĂ˘ta l-am rugat, sÄ&#x192; comunice acasÄ&#x192; ce s-a ĂŽntĂ˘mplat cu mine. Mi-a rÄ&#x192;spuns: â&#x20AC;&#x17E;Avem noi grijÄ&#x192;â&#x20AC;?.

La Curtea MarĹŁialÄ&#x192; Sibiu. Cap de instigator â&#x20AC;&#x17E;bolĹ&#x;evicâ&#x20AC;?

Ă&#x17D;n maĹ&#x;inÄ&#x192; numai eu Ĺ&#x;i cu acel procuror militar, ĂŽn civil. Nu ne-am oprit pĂ˘nÄ&#x192; ĂŽn Sibiu. MÄ&#x192; coboarÄ&#x192; ĂŽn str. SÄ&#x192;rii, nr. 5, lĂ˘ngÄ&#x192; garÄ&#x192;. MÄ&#x192; predÄ&#x192; unui comandant militar cu gradul de cÄ&#x192;pitan, pe nume Joandrea. Acolo, diferiĹŁi arestaĹŁi, toĹŁi legionari. Eu singur de altÄ&#x192; categorie. Eram cap de instigator la grevÄ&#x192;, â&#x20AC;&#x17E;bolĹ&#x;evicâ&#x20AC;?. CĂ˘teva zile ĂŽn Ĺ&#x;ir eram ĂŽnsoĹŁit de un sergent concentrat (ĂŽncepuse rÄ&#x192;zboiul â&#x20AC;&#x17E;sfĂ˘ntâ&#x20AC;?, cum ĂŽi spunea Antonescu). Acest sergent, ĂŽnarmat cu un pistol, era un credincios de-al meu Ĺ&#x;i vecin, Ion Banciu, care avea 2 fete, elevele mele. Mergeam alÄ&#x192;turi, eu eram cu barbÄ&#x192; (arestarea mea a fost ĂŽn careva zi de la ĂŽnceputul lunii mai). M-a dus sergentul Banciu la Tribunalul Militar, transformat ĂŽn Curte MarĹŁialÄ&#x192; (localul mare alÄ&#x192;turi de Hotelul â&#x20AC;&#x17E;Ă&#x17D;mpÄ&#x192;ratul Romanilorâ&#x20AC;?), acolo locuia Ĺ&#x;i comandantul Corpului 7 Sibiu, cu grad de general de corp, GÄ&#x192;vÄ&#x192;nescu, apoi Panaitescu, preĹ&#x;edintele CurĹŁii MarĹŁiale, BÄ&#x192;luĹŁÄ&#x192; Dumitrescu, prim procuror,

maiorul Enache Ĺ&#x;i alĹŁi procurori.

Mii de mineri arestaĹŁi. DouÄ&#x192; sÄ&#x192;ptÄ&#x192;mĂ˘ni de anchetÄ&#x192;. MasÄ&#x192; mare

Ă&#x17D;ntr-o camerÄ&#x192;, singur, eram anchetat de procurorul cÄ&#x192;pitan Gheorghe Felea. Ancheta a durat douÄ&#x192; sÄ&#x192;ptÄ&#x192;mĂ˘ni. DupÄ&#x192; cĂ˘teva ore de anchete zilnice, venea sergentul Banciu sÄ&#x192; mÄ&#x192; ducÄ&#x192; la penitenciarul din Str. SÄ&#x192;rii, nr. 5. Ă&#x17D;ntre timp, din Petrila, Aninoasa Ĺ&#x;i din toate localitÄ&#x192;ĹŁile din Valea Jiului veneau mereu dube mari cu mineri arestaĹŁi. Sinagoga de lĂ˘ngÄ&#x192; noi, lĂ˘ngÄ&#x192; garÄ&#x192;, era transformatÄ&#x192; ĂŽn penitenciar. La fel Ĺ&#x;i beciurile de la subsolul Tribunalului Civil, clÄ&#x192;direa unde este astÄ&#x192;zi consiliul orÄ&#x192;Ĺ&#x;enesc de partid Ĺ&#x;i Consiliul oraĹ&#x;ului Sibiu (sfatul). Pe unde vor fi duĹ&#x;i cei peste 5.000 de mineri arestaĹŁi? Se judeca ĂŽn 3 pÄ&#x192;rĹŁi: la Tribunalul Civil Ĺ&#x;i la Sala Prefecturii, toate transformate ĂŽn curĹŁi marĹŁiale. La penitenciar, Ĺ&#x;tiu cÄ&#x192; de 10 mai (Ziua NaĹŁionalÄ&#x192; a RomĂ˘niei - n.r.), ĂŽn curtea arestului, s-a pus o masÄ&#x192; mare Ĺ&#x;i, ĂŽntre altele, ni s-a dat ciorbÄ&#x192; Ĺ&#x;i fripturÄ&#x192; de miel. CÄ&#x192;pitanul Joandrea ne ĂŽntreba cam pe fiecare motivul pentru care suntem arestaĹŁi. De mine se mira: - Cum, d-le preot, ce-ai fÄ&#x192;cut? I-am spus pÄ&#x192;ĹŁania mea, m-a ĂŽntrebat de unde sunt etc.

Procesul. Martorii. Achitarea

DupÄ&#x192; douÄ&#x192; sÄ&#x192;ptÄ&#x192;mĂ˘ni de anchetÄ&#x192;, dosarul meu era destul de voluminos Ĺ&#x;i gata pentru proces. Au fost chemaĹŁi ca martori cei trei din Petrila: Felea, Ĺ˘undrea Ĺ&#x;i RĂ˘za. Erau martorii acuzÄ&#x192;rii. Ca martori ai apÄ&#x192;rÄ&#x192;rii au venit din oficiu protopopul Duma Ĺ&#x;i, necitaĹŁi, Ieronim Hangea, preot unit din Petrila, Ĺ&#x;i directorul de ziar Ĺ&#x;i de bancÄ&#x192;, Vasile Taloescu. Lume multÄ&#x192; pe culoare, eu cu mai mulĹŁi deĹŁinuĹŁi din str. SÄ&#x192;rii, de data aceasta cu vreo 6-7 soldaĹŁi cu armele ĂŽntinse spre noi, cu baioneta pe armÄ&#x192;, unii ĂŽn faĹŁÄ&#x192;, unii lateral Ĺ&#x;i alĹŁii la spate. Ne-au introdus pe o uĹ&#x;Ä&#x192; mare pe din dos, pe lĂ˘ngÄ&#x192; grÄ&#x192;dina restaurantului â&#x20AC;&#x17E;Ă&#x17D;mpÄ&#x192;ratul Romanilorâ&#x20AC;?. Ĺ&#x17E;i ĂŽn salÄ&#x192; militarii stÄ&#x192;teau lĂ˘ngÄ&#x192; noi. Eram puĹ&#x;cÄ&#x192;riaĹ&#x; ĂŽn toatÄ&#x192; regula Ĺ&#x;i cu bunÄ&#x192; pazÄ&#x192; Ĺ&#x;i ĂŽn sala procesului. Sunt audiaĹŁi cei 3 petrileni, Ĺ&#x;i la urmÄ&#x192; protopopul Duma. Martorii mei, ziĹ&#x;i ai acuzÄ&#x192;rii, cu crucea ĂŽn mĂ˘nÄ&#x192; au jurat cÄ&#x192; vor spune numai adevÄ&#x192;rul. Au fost introduĹ&#x;i, pe rĂ˘nd, ĂŽn sala de judecatÄ&#x192;. Fiecare a spus cum s-a ĂŽntĂ˘mplat ĂŽn ziua cĂ˘nd am fost la Petrila Ĺ&#x;i ce am vorbit. Duma, audiat Ĺ&#x;i el, nu rÄ&#x192;spundea la ĂŽntrebÄ&#x192;rile puse de procuror cÄ&#x192;tre preĹ&#x;edinte, care le punea apoi martorului. La toate ĂŽntrebÄ&#x192;rile rÄ&#x192;spundea imprecis Ĺ&#x;i vag, ĂŽncercĂ˘nd sÄ&#x192; spunÄ&#x192; Ĺ&#x;i ce n-am fost. Procurorul renunĹŁÄ&#x192; la martorul Duma, ca Ĺ&#x;i la ceilalĹŁi doi, Hangea Ĺ&#x;i Taloescu. DupÄ&#x192; acestea, procurorul Felea cere achitarea mea, acuzarea mea nu avea nici un temei penal-juridic. PreĹ&#x;edintele Ĺ&#x;i cei doi asistenĹŁi ai sÄ&#x192;i, fÄ&#x192;rÄ&#x192; sÄ&#x192; se mai retragÄ&#x192; pentru deliberare, mÄ&#x192; declarÄ&#x192; achitat pe loc. Cu acestea, m-a condus la penitenciar (â&#x20AC;Ś). La penitenciar mi s-au fÄ&#x192;cut formele de eliberare. CÄ&#x192;pitanul Joandrea mi-a ĂŽntins mĂ˘na Ĺ&#x;i m-a felicitat pentru achitare. De la tribunal mi s-a solicitat un bilet de tren cl. I. CeilalĹŁi martori, tot oficial, au primit bilete de cl. a II-a, Sibiu-PetroĹ&#x;ani. Tot timpul am fost ĂŽmbrÄ&#x192;cat cu hainele mele, cu care am fost arestat.

Liber la PetroĹ&#x;ani. Chef la bodega â&#x20AC;&#x17E;BufniĹŁaâ&#x20AC;?.

Mi-am chemat martorii la bodega â&#x20AC;&#x17E;BufniĹŁaâ&#x20AC;?, unde le-am dat o masÄ&#x192; Ĺ&#x;i bere sau vin, dupÄ&#x192; gustul fiecÄ&#x192;ruia. Ĺ&#x17E;tiu cÄ&#x192; s-au mĂ˘ncat 2 purcei de lapte. Duma a mĂ˘ncat singur aproape un purcel ĂŽntreg. Astfel, dupÄ&#x192; douÄ&#x192; sÄ&#x192;ptÄ&#x192;mĂ˘ni, am venit acasÄ&#x192;, liberâ&#x20AC;Ś

Achitat, darâ&#x20AC;Ś â&#x20AC;&#x17E;suspectâ&#x20AC;?. AcasÄ&#x192;, sub pazÄ&#x192;

Ca dupÄ&#x192; o lunÄ&#x192; de libertate, sunt chemat la poliĹŁie, unde era Ĺ&#x;i Ĺ&#x;eful SiguranĹŁei, acelaĹ&#x;i Ĺ&#x17E;erban. Mi se comunicÄ&#x192; sÄ&#x192; mÄ&#x192; pregÄ&#x192;tesc, cÄ&#x192; ĂŽn ziua urmÄ&#x192;toare voi fi internat ĂŽntr-un lagÄ&#x192;r, fÄ&#x192;rÄ&#x192; sÄ&#x192;-mi spunÄ&#x192; unde Ĺ&#x;i de ce. Mi s-a rÄ&#x192;spuns cÄ&#x192;, ĂŽntrucĂ˘t am fost dat ĂŽn judecatÄ&#x192;, chiar achitat fiind sunt â&#x20AC;&#x17E;suspectâ&#x20AC;? Ĺ&#x;i, spre siguranĹŁa lor, poliĹŁie-siguranĹŁÄ&#x192;, trebuie sÄ&#x192; fiu internat. Mi s-a dat un poliĹŁist ĂŽn civil, care m-a supravegheat la domiciliu, timp de o zi Ĺ&#x;i o noapte. SergenĹŁii de pazÄ&#x192; erau Pavel Ĺ&#x;i unul Kovacs, care-l schimba pe Pavel. Eram bine pÄ&#x192;zit, sÄ&#x192; nu fug.

11 iulie 1941. Ă&#x17D;n dubÄ&#x192; spre lagÄ&#x192;r

15 iunie 1936. La instalarea OXL 7UDLDQ 0RÄ&#x201A;LF ĂŽn parohiD RUWRGR[Ä&#x152; URPkQÄ&#x152; 3HWURÄ&#x201A;DQL ,,. 6XV ,QVSHFWRUXO *KHRUJKH %RJGDQ GU ,RQHO 0RJD SUHRW )DQX SU ,RDQ 6DEÄ&#x152;X 3RSLÄŠD 0DUFX Jura, Constantin Zoican, Preot Ieronim Grosu, Episcop vicar Vasile Stan, protopop Ioan Duma, SUHRW 7UDLDQ 0RÄ&#x201A;LF

A doua zi, cu o dubÄ&#x192; mare am fost ĂŽn primul transport vreo 30-40 de diferiĹŁi cetÄ&#x192;ĹŁeni cunoscuĹŁi, dar numai din PetroĹ&#x;ani. Ă&#x17D;ntr-o ĂŽnghesuialÄ&#x192; teribilÄ&#x192;, pe drumul de atunci al Defileului Jiului spre Tg. Jiuâ&#x20AC;Ś Ni s-a spus cÄ&#x192; ĂŽn Tg. Jiu este un lagÄ&#x192;r mare. La poarta lagÄ&#x192;rului ni s-au fÄ&#x192;cut formele de internare, care au durat pentru tot grupul vreo 4-5 ore. O cÄ&#x192;ldurÄ&#x192; infernalÄ&#x192;, de 11 iulie 1941â&#x20AC;Ś Ni s-a spus: â&#x20AC;&#x17E;cutare, la grupa 7, cutare, la grupa 3â&#x20AC;?. Habar n-aveam ce e aia grupa Ĺ&#x;i numÄ&#x192;rul. â&#x20AC;&#x17E;MoĹ&#x;ic, grupa 7â&#x20AC;?. Comandantul lagÄ&#x192;rului era colonelul Gh. ZlÄ&#x192;tescu, adjunct (concentrat) - col. EnÄ&#x192;Ĺ&#x;el, mai erau maiorul EnÄ&#x192;Ĺ&#x;el Ĺ&#x;i maiorul LiĹŁÄ&#x192; ca Ĺ&#x;i ZlÄ&#x192;tescu - ofiĹŁeri de carierÄ&#x192;. Unul din ofiĹŁeri spune: â&#x20AC;&#x17E;Pe preotul acesta cum sÄ&#x192;-l bÄ&#x192;gÄ&#x192;m ĂŽn grupa 7, ĂŽntre comuniĹ&#x;ti? Ă&#x17D;l bÄ&#x192;gÄ&#x192;m la grupa 3â&#x20AC;?. Cu bagajele, schimburi ce aveam Ĺ&#x;i puĹŁinÄ&#x192; mĂ˘ncare suntem conduĹ&#x;i la grupele respective. Paturi de lemn, suprapuse, pÄ&#x192;turi aspre Ĺ&#x;i de pernÄ&#x192; - un sac

PRĂVĂLIA CU ISTORII III

vineri, 9 august 2013

umplut cu paie, saltelele - tot material de sac, cu paie.

Lagărul Tg. Jiu - construit de polonezi, utilizat de… români

Lagărul era un teren imens, îngrădit cu sârmă ghimpată, cu foarte dese turele, pentru soldaţii de pază. Dacă te apropiai prea mult de gard, erai împuşcat, fără somaţie. Lagărul a fost construit de către guvernul polonez, unde membrii guvernului şi alţi oameni de marcă din Polonia, refugiaţi în România când Hitler a invadat Polonia, în 1938-1939. Capacitatea lagărului: 8.000 - până la 10.000 de persoane.

7 grupe de deţinuţi: generali, colonei, bogătaşi, legionari, evrei, comunişti

La grupele I şi II, chiar lângă comandamentul lagărului, cu barăci elegante, numai câte o persoană într-o cameră, erau generali, colonei şi alte grade superioare, aduşi de Antonescu de pe front, ca: generalul Drăgănescu, ministrul nostru la Belgrad, colonelul Idrieru, adus de pe frontul din Rusia, şi alţii. Colonelul Idrieru a venit după eliberare ca director la un sector al direcţiei Societăţii miniere „Petroşani”. Mai era deputatul manist, avocatul dr. Ilie Lazăr, şi alţii. Tot la grupa I erau filo-anglo-americanii şi marii bogătaşi, ca d-na Fleschinger, o femeie tânără foarte elegantă şi frumoasă, soţia unui armator, Fleschinger. Masa o aduceau de la un restaurant din Tg. Jiu. Condiţii excepţional de bune faţă de noi. Ei plăteau masa. La grupa a III-a, legionarii. (…) La această grupă, în baraca femeilor erau şi legionare şi comuniste şi unele cu vină de spionaj (bănuite). La grupele IV-VI erau evreii evacuaţi din Basarabia şi Bucovina şi din alte părţi, pe care Antonescu i-a salvat astfel de la o moarte chinuitoare, dacă rămâneau pe seama lui Hitler, ştia el ce-i aşteaptă. La grupa a VII-a, cea mai mare grupă, cu mai multe barăci, erau comuniştii sau suspecţii de comunism, între care mulţi mineri din Valea Jiului, achitaţi de Curtea Marţială Sibiu. Alţi mineri au fost condamnaţi la 5-10-15 ani închisoare. Dintre comunişti era Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu care m-am împrietenit, Gh. Apostol, care ne pregătea baia, adică apa caldă şi săpunul, Cotoţi Iosif din Petroşani şi atâţia alţi cunoscuţi din Petroşani, Petrila, Lupeni, Aninoasa etc. În barăcile legionarilor, iarăşi alţi mulţi cetăţeni din Petroşani, Valea Jiului şi din alte părţi ale ţării. Erau foarte mulţi tineri, culeşi de pe stradă şi aduşi în lagăr. Se lucra cu tinerii, cu legionarii, cu comuniştii la lucrările căii ferate începute pe Defileul Jiului. Unde erau chinuiţi de locotenentul criminal Trepăduş. Acesta ucidea cu parul şi cu alte torturi pe nenorociţii care trebuiau să lucreze aici, pe Surduc.

Odiosul colonel Zlătescu

În interiorul lagărului, alt criminal, colonelul Gheorghe Zlătescu, pentru care lucrau atâţia meseriaşi, sculptori, zidari şi atâţia meşteri pe care îi ducea la Bucureşti, unde şi-a făcut un palat. De la cei mai mulţi avuţi primea bani. Pe cei rămaşi în lagăr, de orice categorie ar fi fost cei internaţi, îi bătea până la sânge, până la mutilare.

Regimul alimentar. Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?

Masa noastră era de 5 lei porţia. Dimineaţa, o cafea rece cu mămăligă, la prânz mămăligă cu gogonele şi carne de cal. Caii se împuşcau în lagăr. Nu ştiau că pe un cal îl omori numai cu un băţ, dacă îi dai o lovitură între urechi… Seara, o ciorbă de morcovi cu 2-3 felii de cartofi. Pachetele de acasă se distribuiau numai duminica. Dacă aveai ghinionul să sosească luni sau marţi, numai bine se alterau până duminica viitoare, pe căldurile toride din vara aceea de iulie-august din Tg. Jiu. Pachetele erau desfăcute şi controlate.

Scrisorile cenzurate.

„Fantome” la w.c. Ploşniţe cât cuprinde

Ceilalţi ofiţeri concentraţi se comportau frumos şi uman faţă de noi (…). Am răbdat atâta foame şi şicane şi pedepse aplicate personal de către colonelul Zlătescu, care, cu toată suita, făcea controale prin barăci atât dimineaţa, cât şi seara. Noaptea, când ieşeam la un w.c. comun, trebuia să îmbraci un cearşaf alb, altcum te împuşca sentinela de la turela unde se afla, şi erau foarte dese aceste turele. În bărăci, ploşniţe care roiau ca furnicile. Săptămânal, se făcea curăţenie mare cu petrol şi motorină, dar lemnul paturilor şi saltelele erau atât de pline de ploşniţe, încât era o tortură să te chinui şi să dormi din cauza lor. Câţi s-au perindat, de la polonezi până la noi, au fost de ajuns să se înmulţească aceşti paraziţi. Făceam baie, rufăria ne-o spălam noi, dar cu toate încercările de a face curăţenie, ploşniţele nu puteau fi stârpite.

Comica vizită în lagăr a lui Petrache Lupu, „sfântul” de la Maglavit

Într-o zi, zarvă mare în lagăr, că vine „sfântul”. Într-un careu mare erau adunate toate grupele, inclusiv evreii şi comuniştii. Cu o suită de preoţi şi ofiţeri apare Petrache. Colonelul Gheorghe Zlătescu îi pupă mâna şi ni-l prezintă pe „sfânt”. Preoţii din Tg. Jiu, cu odăjdii (…), servesc o sfeştanie şi „sfântul” începe a cuvânta: - Am fost la Odeta (Odesa) cu aveonu’ ci (şi) am vădut (văzut) amată (armată) mută (multă) ci (şi) alimale mute (animale multe). Ţe bre voi? (Ce vreţi voi?) comunicii? (comuniştii?) Marecealu (Mareşalu) câcigă răboiu (câştigă războiul), hi, hi, hâc, hâc (sughiţă). Eu cu col. Idrieru, cu Gheorghe Gheorghiu-Dej şi alţi câţiva ne aplecam la spatele celor ce stăteau în picioare, ca să putem râde. Râdeam pe înfundate de inepţiile sfântului… Când să plece, l-am tras de mâneca cojocului: „Ce faci, Petrache?”. Aşa s-a smucit şi s-a uitat la mine revoltat că nu i-am spus „sfânt” şi i-am spus pe nume şi nu i-am pupat mâna.

Petrache Lupu la funeraliile patriarhului Cristea

Îl mai cunoscusem pe nebun în anul 1938, când au adus pe patriarhul Miron Cristea mort la Canes (Franţa). Vagonul mortuar l-au tras în Gara de Nord Bucureşti. Au fost 2.500 de preoţi, în frunte cu toţi mitropoliţii şi episcopii ţării. Convoiul de la gară până la biserica patriarhiei era compus din o maşină mare cu platformă cu episcopii, şi înaltul cler imediat în faţa maşinii, apoi câte patru preoţi, în frunte (…), miniştrii, patriarhul fusese şi mare regent. În fruntea miniştrilor, Petrache Lupu (Petrache s-a alăturat de la Palatul regal cu regele Carol). La Palatul regal se aşează în fruntea tuturora Regele Carol II, şi aşa până la Patriarhie. Deci, regele, Petrache, miniştrii, preoţii, mitropoliţii, episcopii cu opriri şi tămâieri. Ordinea era: Carol II, Petrache, Armand Călinescu, membrii guvernului, Înaltul cler, preoţii, carul funebru (…). Pe marginea drumului de la gară până la patriarhie, postat atâta popor din Capitală, de te uluia. Ajungând la Patriarhie, se aşează în mijlocul bisericii pe catafalc mortul. Trece regele şi sărută icoana şi crucea de pe pieptul mortului. Apoi, Petrache, miniştrii şi ceilalţi, şi noi, preoţii, episcopii etc. Nu m-am îmbulzit să sărut şi eu crucea şi icoana de pe mort, am ieşit afară, regele plecase, Petrache rămâne mai în urmă. Tot aşa, l-am tras de mâneca cojocului, şi s-a smucit, privindu-mă cu ochii lui de idiot, încât mi-a fost teamă că mă loveşte sau că m-a observat cineva din membrii autorităţilor, care mă puteau aresta pentru sacrilegiul de a mă atinge astfel de „sfântul de la Maglavit”.

Am fost student şi apoi preot, se făceau pelerinagii cu preoţi în frunte, cu popor, cu procesiuni la Maglavit… Am avut o repulsie faţă de „mitul” de la Maglavit, nu eram curios nici de „buturugă”, nici de salcia care lăcrămează, nici de „moşul” care-i vorbea. S-au adunat multe milioane acolo, afacerea era patronată de C.C. (Carol Caraiman), aşa că şi ăsta a fost un prilej de venituri personale ale lui C.C., ca atâtea altele. Presa noastră, de toate concepţiile, până şi „Adevărul” şi „Dimineaţa”, presă de stânga, trebuia să elogieze şi să îndemne lumea pentru Maglavit, pentru că era o afacere regală… Aşa că la Tg. Jiu am vrut să-mi arăt dispreţul faţă de sifiliticul de Petrache.

Cumnatul lui Taloescu - un comandant uman Din iulie până în octombrie am stat în lagăr, până când de două ori a venit în lagăr ministrul de interne, generalul Dumitru Popescu, care ne-a eliberat pe mulţi, dar cei mai mulţi au rămas acolo. Colonelul Zlătescu a fost destituit şi degradat şi condamnat la închisoare de către Antonescu, chiar 25 de ani, apoi, după 23 august 1944, a fost judecat, condamnat la moarte şi executat. După el a venit comandantul lagărului, fost prefect de Gorj, colonelul Şerban Leoveanu, fratele doamnei Stăncuţa Taloescu (soţia lui V.B. Taloescu directorul-proprietar al săptămânalului Avântul, care a apărut la Petroşani între 1928-1947 - n.r.). Acesta sa purtat uman şi înţelegător cu oamenii. Astfel, şi după 23 august nimeni nu s-a plâns de el. Cei care au rămas după mine în lagăr mi-au spus numai lucruri bune despre Leoveanu. Nici regimul Antonescu nu i-a reproşat nimic, cu atât mai puţin deţinuţii.

O profesoară - internată în lagăr din motive de… trombofleblită

Pe vremea internării mele, soţia mea, numai în urma unei călătorii la Bucureşti, la ministerul de interne, a reuşit să obţină o autorizaţie pentru a mă putea vizita în lagăr. Două curiozităţi din lagăr. O doamnă mai în vârstă, o profesoară, arestată şi ea. Motivul? În ziua în care s-a poruncit de către Antonescu: „Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!”, la ora 11 s-au tras clopotele la toate bisericile din ţară şi toţii cetăţenii, oriunde se aflau, trebuia să îngenuncheze. Un serviciu Te Deum s-a făcut în biserica mare din Piatra Neamţ, unde era de faţă şi Antonescu, cu toată suita de Stat Major. Toată lumea a îngenuncheat, cu Antonescu în frunte. Această profesoară cu o trombofleblită n-a putut îngenunchea. Antonescu a văzut-o şi pe loc a ordonat să fie arestată. Cu toate justificările că e bolnavă, acestea n-au folosit la nimic. Au internat-o şi pe ea în lagăr.

Manistul Ilie Lazăr

Ilie Lazăr, democrat mai mult decât alţii, era manist, ne spunea: „E mare stejarul în care a împlântat Antonescu toporul. O forţă ca Uniunea Sovietică nu e alta pe lume…”. Eu ripostez: „Domnule, aveam pe Gafencu ambasador (…), Titulescu se lupta ca un titan la Geneva, pentru ca

5LGLFDUHD XQHL WURLĩH la Jigoru.

IV PRĂVĂLIA CU ISTORII

România să ducă o politică de apropiere şi prietenie cu U.R.S.S. De ce când, după dictatul de la Viena, ni s-a luat Ardealul de către Unguri, cu Horty al lor, că bulgarii ne-au luat Cadrilaterul, de ce prietenii D-voastre ne-au ocupat Basarabia şi Bucovina? - Da, ai dreptate, dar trebuia ca noi să ne oprim pe Nistru. Nemţii vor pierde războiul. - Domnule Lazăr, cum vedeţi pactul de prietenie al lui Hitler cu Stalin, când cei doi au împărţit Polonia? Hitler i-a dus pe toţi. Eu îmi menţin părerea. Noi nu mai puteam fi prieteni cu nici unul dintre cei ce ne-au cotropit ţara, oricare ar fi ei.

Un cunoscător al Scripturii… Gheorghe Gheorghiu Dej. De serviciu la baie… Gheorghe Apostol

Cu Gheorghiu Dej ne-am distrat pe chestia Petrache Lupu. Altădată, într-o seară la cină, în sala de mese, Dej nu ştiu pentru ce venise la bucătărie. La masă, eu am rostit rugăciunea „Mânca-vor săracii şi se vor sătura…”. Ne aşezăm la masă, Dej vine la mine. - Tovărăşelule, că vor mânca săracii, da, dar că se vor sătura, fii sincer: ne săturăm? Eu una, el alta, am rămas în discuţie şi după ce s-a terminat cina. Din discuţiile noastre, am observat că acest om ştia Scriptura, că era un om inteligent şi aveai cu cine discuta. Ne mai întâlneam la pachete, la baie, unde Ghe. Apostol era cel care dirija baia etc. Ne-am împrietenit mai bine într-o zi.

„Clandestin” în grădina lagărului, fostă moşie a lui Tătărescu

(…) îl rog pe plutonierul Pintilie Păduraru, să merg şi eu la muncă la grădina lagărului, pe fosta moşie a lui Tătărescu. Acolo munceau (…). Noi nu aveam dreptul la muncă. Păduraru mă ia pe răspunderea lui, şi, printre comunişti, am ieşit pe poartă neobservat. La grădină se făcea un foc mare, într-o cameră erau alimente, ulei, pâine şi zarzavat din belşug. Mai mulţi dintre tovarăşi au pregătit o mâncare excelentă. De lucrat, n-am prea lucrat, stăteam de vorbă cu plutonierul Pintilie Păduraru. Seara, la intrarea pe poartă, în colonia noastră zarvă mare, eu lipseam. Cum s-a observat? Soţia mea venise de la Bucureşti cu autorizaţia de a mă vizita, aducându-mi ceva alimente. Din poartă s-a trimis în colonie după mine. Eu nu eram în colonie. Alarmă, unde sunt? Soţia mea şi mai alarmată. Aşa că nu ne-am putut întâlni. Noroc cu Ilie Lazăr şi cu colonelul Idrieru, care l-au domolit pe colonelul Zlătescu, că l-ar fi pedepsit straşnic pe plutonierul Pintilie. În orice caz, am scăpat de belea şi eu şi plutonierul. Dar Neli a plecat neliniştită, neştiind de soarta mea.

2. Amintiri de pe frontul de est. 1941-1942

Octombrie 1941. Din lagăr… pe front

Pe la mijlocul lui octombrie, după 4 luni, am fost eliberat. Venind acasă, ordin de încorporare pentru plecarea pe front. Mai primisem două chemări în lagăr, dar era mai important lagărul decât încorporarea mea… Îmi fac bagajul: odăjdii, cădelniţă, tămâie, cărţi de ritual şi alte lucruri pentru front. Mă prezint la unitate, Compania a VII-a Sanitară Sibiu, care se găsea la capătul dinspre drumul spre Alba-Iulia, la capătul străzii „Spinarea Câinelui”. Astăzi, „Şoseaua Alba-Iulia”. Acolo mi se dă echipamentul militar, cu 3 trese pe şapca de front şi pe umăr. Grad de căpitan. Sac de merinde, raniţă, pistol, cartuşe etc. Sunt îndrumat la Divizie, Divizia a II-a „Vânători Munte”, comandată de generalul Ion Dumitrache. Divizia, 15.000 de oameni, era cantonată la Cristian. Divizia a III-a Vânători era comandată de Generalul Fâlfănescu, cantonată la Sibiu. Am stat două zile în Cristian, eram în gazdă la o familie de saşi. De altfel, tot Cristianul era ocupat de către ofiţerii diviziei. L-am cunoscut pe preotul ortodox din Cristian, pe nume Răceu. S-a săvârşit un Te-Deum în ziua plecării. Fiecare batalion avea preotul lui. Eu eram la divizie. L-am rugat pe preotul Răceu să slujim

vineri, 9 august 2013

şi noi. Răceu ne-a privit foarte rece şi distant. Ne-am făcut o impresie proastă despre acest preot. Totuşi, l-am rugat să-mi păstreze echipamentul civil, până la reîntoarcere, dacă nu mă voi reîntoarce să ştie familia mea de unde să-mi ia lucrurile. Acest Răceu, nu ştiu cum, era neam apropiat cu preoteasa Zoe Drăgan.

Zeci de zile spre front

În 55 de vagoane de marfă cu platformă s-au încărcat 50 de căruţe cu coviltir, cu găleţi pentru adăpatul cailor, cu furaj pentru 100 de cai, cu ostaşi şi îngrijitori de cai. Mai erau vreo 3-4 vagoane pentru ofiţeri. Cu alte multe trenuri pleca trupa, 15.000 de ofiţeri şi ostaşi. Planul de drum era apreciat la 30-40 de zile. Divizia a III-a pleca din Sibiu, trecând pe acelaşi drum, dar prin strâmtoarea Kerci, peninsula Taniran - Crimeea - Stalino, în sus spre nord, obiectivul Stalingrad. Noi am trecut prin Tiraspol dincolo de Nistru, apoi am trecut Bugul la Zaporodje, apoi Nistrul, Dneprostol-Dnepropetrovsk, prin Volnovaka Rostov, am trecut Donul noaptea pe un pod de vase, Bataisoc, până la Novocerkask, unde am stat 3 zile.

Cazacii scot de la fereală superbele icoane. Nişte fapte scandaloase

Aici, o biserică ortodoxă foarte mare, devastată de comunişti şi făcută depozit de cereale. Trupele noastre au făcut curăţenie, am aghesmuit-o, şi bieţii locuitori, cazaci, au scos de pe unde au fost ascunse zeci de icoane, argintate, aurite. Cu lacrimi în ochi ne povesteau cum le-au păstrat ascunse, cu preţul vieţii lor. Într-adevăr, era de neimaginat cât erau de frumoase. Am găsit acolo, apărut de nu ştiu unde, un preot rus bătrân. Au plâns de bucurie, că unităţile noastre au preoţi. Germanii intrau cu chipiurile pe cap şi cu ţigările în gură. Ai noştri au fost bine primiţi de ruşi, aveau mare încredere în noi, românii. Dar, spre decepţia mea ca preot, ofiţerii români le luau din biserici şi din casele lor aceste icoane, le pachetau şi le trimiteau în ţară, barbarie, sacrilegiu, la mulţi dintre ofiţerii noştri. Să fi fost un grad mai mare decât ei, îmi venea să-i împuşc pe loc. Iar naţia, ostaşii alergau după găinile bieţilor bătrâni şi femei, tinerii erau pe front. Iată, găinarii şi „ţiganii lui Antonescu”. Ne-am discreditat lamentabil, după buna impresie de la început.

O importantă captură de război: un tren burduşit cu alcooluri

Deşi primeam hrană foarte bună şi din belşug şi ţigări şi băutură, în Novocerkosk am capturat un tren cu încărcătură imensă de butoaie cu vin şi spirt. Divizia noastră, la masă, dădea fiecărui soldat 50 g vin şi câte puţin spirt diluat de noi. 500 l spirt l-am primit noi la ambulanţă pentru dezinfectări pentru răniţi. Aici, în Novocerkask, generalul Dumitrache şi-a luat rămas bun de la noi, ofiţerii, că peste două-trei zile intram în acţiune. Noi, ambulanţa, ne-am stabilit în localitatea gruzină Maltek.

Lupte în Caucaz, la 5.000 m altitudine. Miere şi pastramă de oaie Ai noştri au dat o luptă teribilă cu un grup de ruşi bine ascunşi în cazematele lor, în Munţii Caucaz, la 5.000 m. Ne-au costat multe jertfe pentru a distruge acest grup de caucazieni. La 2 km departe de Malka, cu o populaţie de oameni foarte buni, musulmani după religie, văzându-mă preot, mă respectau foarte mult. Găzduiam la o familie, îmi dădeau să mănânc pastramă de oaie şi câte o gamelă de miere. Ei nu primeau nimic de la noi.

Serviciul de ambulanţă

Ambulanţa s-a stabilit într-o casă mare, probabil o fostă şcoală, cu tărgi multe ale ambulanţei, cărucioare Mastrovics, cu doctori, medici, maiorul Horaţiu Tănăsescu din Sibiu, str. Tribunei, dr. Barbu tot din Sibiu, dr. Moraru din Timişoara, dr. Ciavin, tot bănăţean. Aceştia toţi erau locotenenţi. Dl. căpitan Octavian Duşa, ofiţer de carieră, chirurg, farmacistul sublocotenent Iakabovici din Gura-Barza şi eu, cu grad de căpitan. Aveam o căruţă cu coviltir, numai a mea, un cal de călărit la nevoie. Colaboratorul meu era plutonierul Hermes, german din Petroşani, sanitar-felcer. Acesta şi cu mine dispuneam de maşină ambulanţă, cu aceasta căram răniţii şi morţii, pe care brancardierii noştri îi aduceau de pe prima linie.

Lupte crâncene pe râul Bacsan. Sânge şi măduvă

3UHRĩLL 7UDLDQ 0RĂLF ĂL *KHRUJKH ,DFRE pH DUHQD VSRUWLYČ -LXO GLQ 3HWURĂDQL.

La 2 km era un râu mare şi repede, de sub munţi, numit Bacsan. Pod nu era, a fost distrus de ruşi în retragere. Dincolo de Bacsan era un deal mare, cu cazemate, cu turnuri, mitraliere, la cota 910. În sat, ascunşi prin tufe, porumbişte, armate de vânători sovietici. Ordinul, să se treacă Bacsanul prin apă. Foarte mulţi dinte ai noştri s-au înecat în acest râu prăpăstios, adânc şi rece. Şi în râu şi dincoace de râu şi dincolo, în cazemate din porumbişti, din tufe, îi secerau pe ai noştri. Numai într-o zi au murit aici 3.000 de oameni, pe care îi ducea Bacsanul la vale, tot pe atâţia - răniţi. Aşa că, după acest eşec groaznic, s-a dat ordin să stăm pe poziţii, dincoace de Bacsan, în Malka şi împrejurimile ei. Sute de răniţi la noi la ambulanţă, unde instalasem mai multe corturi. Am văzut amputări, tăiate mâini şi picioare cu ferestrăul. Curgea măduva şi atâta sânge… Îl asistam şi eu, printre ceilalţi medici supraocupaţi şi ei, pe căpitanul Duşa, chirurgul. Primul mort pe care l-am primit a fost colonelul Petre Neacşu din Bucureşti. Pe ofiţerii superiori îi aduceau mult în spatele frontului, de preferinţe în parcuri, care erau la Tiatigos, pe alţii, în alte localităţi, până la Armoviv sau Tagurog, pe

vineri, 9 august 2013

malul Mării de Azov. Foloseam mai puţin ambulanţa din cauza atacurilor de partizani, care atacau în spatele nostru. Am anunţat familia din Bucureşti, cu toate datele, plus o schiţă cu planul unde era îngropat.

Ordonanţă la per tu

Aveam mult de lucru. Cântăreţ era ordonanţa mea, unul Vasile Rotaru, din careva sat din jurul Făgăraşului. Pe acesta nu-l puteam obişnui să vorbească cum trebuie. Mă lua la persoana a II-a singular, „ce faci, nu mânci?” etc. I-am spus că dacă nu vorbeşte cum trebuie, îl trimit pe linia I şi-mi iau o altă ordonanţă.

Un dezertor petroşenean scapă neexecutat, fiind trimis în prima linie Vreo 3 indivizi din unitatea noastră ne-au părăsit după 25 de zile. Pe unde s-au pierdut de noi, nu ştiu. Maiorul Tănăsescu, care era consătean şi prieten cu generalul Dumitrache, mi-a ordonat mie, care eram şeful anchetei acestui caz, împreună cu 2 inşi - locotenentul Ciobanu şi plutonierul Ştefan să-i judecăm pe loc, ca dezertori. Între ei era şi fostul meu coleg la liceul din Petroşani, Oprea Baba (Nicolae), căruia i-am spus: „Bată-te Dumnezeu, tâmpitule, m-ai pus într-o situaţie ca aceasta, să te împuşc din vina ta”. Consult pe cei doi în secret, care mi-au spus: „Trebuie pedepsiţi exemplar, ca să fie un exemplu pentru alţi ostaşi, care ar face la fel”. I-am pedepsit cu plecarea imediată pe prima linie. I-am raportat maiorului hotărârea care am găsit-o mai potrivită, că, decât să-i împuşcăm noi ca dezertori, pot fi împuşcaţi pe prima linie, şi, dacă vor avea noroc, vor scăpa. Hotărârea mea a fost valabilă şi acceptată de superiori. Generalul Dumitrache era prea mult solicitat cu marea răspundere a unei divizii de atâţia oameni.

Cenzurat „Traian Moşic”

În puţinul timp liber, eram însărcinat cu cenzura scrisorilor trimise în ţară de către ostaşii noştri. Aveam Oficiul poştal nr. 11. Atât, nici un fel de altă adresă, decât numele expeditorului, şi pe acest număr veneau şi scrisorile de acasă. Aveam şi o ştampilă cu „cenzurat” şi semnătura mea.

„Blagoslovenie, batiuşca”

Am omis să amintesc că prin localităţile pe unde treceam spre front şi unde mai poposeam, văzându-mă preot, poporul venea cu icoane ca să le sfinţesc, cu copiii ca să îi botez, cu parastase pentru morţi. Într-o singură zi am botezat 40 de copii. „Blagoslovenie, batiuşca”. Bieţii de ei veneau cu cozonaci, cu câte o sticlă de vin, cu colive, cu câte o friptură de pasăre etc. Refuzam să le iau, ştiindu-i cât erau de lipsiţi. Cu nici un preţ nu luau din darurile aduse, ştiind că acestea erau ofranda lor pentru bucuria că au găsit un preot să le facă slujbele. Erau atât de duioase aceste despărţiri cu pupatul odăjdiilor şi a mâinilor… Emoţii şi lacrimi de ambele părţi, parcă ne-am fi cunoscut de ani de zile. Colegii mei, ofiţerii, au făcut atâtea fotografii cu aceste ocazii, călări pe cămile în Caucaz. Nici astăzi nu ştiu care s-au mai reîntors acasă din cei peste 15.000 de ofiţeri. Din divizia noastră s-au reîntors abia 600 de oameni. Eu am plecat cu o lună mai devreme de dezastrul de la Stalingrad.

Lăsarea la vatră. Drumul spre ţară cu ambulanţa şi avionul. Tabacul „Antonescu” vs. „Caporal”

Când, la Stalingrad făceam toate pregătirile pentru plecarea pe front, venise la ambulanţă un preot unit, pe nume Madan Ioan. Acesta umblase mult pe la Marele Stat Major să se mute, că voieşte să se mute pe front. Nu pot ştii ce-l tenta. Vine la Cristian ordinul de mobilizare, cerut cu atâta insistenţă. Generalul raportează telefonic la Bucureşti că

PRĂVĂLIA CU ISTORII V efectivul de plecare e complet şi nu mai are nevoie de alt preot. Aşa că Madan, foarte supărat, se reîntoarce acasă. Noi plecăm, ca, după 3 luni, Madan vine după noi şi ne găseşte la Malka. A umblat atâta, până a reuşit să vină pe front. Am fost întrebat dacă doresc să plec acasă, sau să rămân. Natural, am fost bucuros să mă întorc acasă. Mi s-a dat hrană pentru cca. 30 de zile. Sute de scrisori pentru ţară le-am luat cu mine, să le pun la poştă, în Bucureşti. Maiorul Tănăsescu mi-a dat o lungă scrisoare pentru cei de acasă, din Sibiu, plus ciocolată, ţigări etc. Tot aşa, şi pentru familia Dr. Barbu, cu maşina-ambulanţă a unităţii noastre, m-a adus până la Fiatigorsk. Cu maşina mai venea acasă (…), la Bucureşti, un evreu. Nu se ştia cum a putut fi mobilizat, pentru că evreii şi comuniştii nu se mobilizau, întrucât armatele noastre nu aveau încrede în ei, să nu dezerteze, să treacă la ruşi (…). Cu acest evreu, care ştia germana, în felul jargonului lor, dar destul pentru a se înţelege cu germanii, luând legătura cu aeroportul din Fiatigorsk. Mai aveam cu mine pe plutonierul Hermes, care m-a adus cu maşina noastră, cu un comision pentru familia sa din Sibiu. Şi Hermes m-a ajutat să găsim un transport spre înapoia frontului. Ni s-a spus că peste două ore avem un avion german care pleacă la Bucureşti. Ne-am îmbarcat şi noi, cei 2, şi încă câţiva ofiţeri germani şi români. Avionul a făcut o scurtă escală la Tiganof, o oprire pentru o noapte la Odesa şi, după cca. 8 ore de zbor, fără escale aterizam în Bucureşti, la aeroportul Băneasa. Pilotul şi cei 2 servanţi ai săi erau foarte simpatici. Le-am cucerit bunăvoinţa cu câteva ţigări româneşti, foarte bune, fabricate special pentru front, ţigările „Antonescu”. Ei aveau ţigări foarte proaste, fabricaţie bulgărească, franceză şi de-ale lor, „Caporal”, destul de proaste. La un restaurant din Odesa am băut ceva, am mâncat, era muzică de ţigani, ospătarele erau românce. Deci, o atmosferă românească, veselă, ca acasă. Cu dormitul a fost mai prost, în nişte camere zise hotel, cu paturi proaste, cu geamurile sparte, am dormit cumva. Aşa că, astfel, am scăpat de front. Unitatea noastră n-a mai stat prea mult, era prin octombrie 1942, aşa că popa Madan a stat până la retragere, care a fost groaznică, grăbită şi primejdioasă, pentru că de pe toate fronturile ruşii îi urmăreau din spate.

Hotel „Europa”. Suspect de comunism…

Am stat vreo 2-3 zile în Bucureşti. Am dormit la un hotel „Europa”, pe str. Brezoianu. Am venit acasă, la Petroşani, ca din Petroşani să mă duc la Sibiu să predau cazarmamentul şi un plic bine lipit. Căpitanul, căruia i-am predat echipamentul, citeşte scrisoarea şi se uită la mine bănuitor. Din ţară primiseră ordin să mă trimită în ţară ca… „suspect de comunism”. Pentru că, dacă aş fi fost legionar, nu mai veneam acasă. Pe legionari, Antonescu îi trimitea pe prima linie, unde erau anumite primejdii deosebite şi astfel Antonescu şi ţara scăpau de ei. În sinea mea eram bucuros că… am avut şi eu măcar o dată… am avut noroc. De aceea am venit acasă cu acel evreu bucureştean.

(fusese ministru sub Averescu), presimt că acest om mă va urmări. La Simeria urma să cobor, să iau un tren spre Sibiu. Groza îmi spune: „Nu mergi la Sibiu, vino cu mine la Deva şi vom sta de vorbă cu colonelul prefect”. Mergem împreună la Groza acasă, unde am stat cam 10-15 minute şi plecăm împreună la prefectură. Fără un anunţ în prealabil, a fost primit imediat de prefect. Îl salut milităreşte, prefectul se ridică în picioare, Groza îi întinde mâna, mă prezintă şi pe mine, prefectul îmi întinde mâna şi mă pofteşte să şed. Mă întreabă ce e pe front, la care unitate am fost, îl cunoştea bine şi era prieten cu generalul meu, Dumitrache. Prefectul era un antonescian… M-a întrebat cum merge frontul, i-am spus foarte bine. Contrar de ceea ce îi povestisem lui Groza. Nu puteam să-i spun adevărul, pentru că era convins despre justeţea războiului împotriva comuniştilor din Rusia. Groza îi povesteşte despre internarea mea în lagăr la Tg. Jiu. Colonelul şi-a adus aminte de mine. Îi promite lui Groza şi mie că nu voi mai păţi nimic, fiind pe front. Îmi întinde mâna şi-mi spune: - Domnule căpitan, poţi dormi liniştit, că nu vei mai fi urmărit. Îi mulţumesc şi plec. După mine, imediat vine şi Groza, care-mi spune: „S-a făcut, fii liniştit”. Îi mulţumesc şi lui şi îmi iau drumul spre Sibiu.

Reîntoarcea la vechile preocupări

Ceea ce am păţit la Sibiu cu ofiţerul de la compania 7 sanitară am povestit-o mai sus. Înainte de a preda echipamentul, trecusem pe la Cristian şi îmi luasem hainele civile. După două zile, cât mai hoinărisem prin Sibiu, mă reîntorc acasă, bucuros că am trecut şi peste asta. Am intrat normal în programul meu obişnuit, cu vechile preocupări, cu parohiile, cu şcoala. Toate bune. Mai făceam limba română şi geografia la liceu, cu cl. a IV-a - geografia şi cu cl. a VI-a - limba română şi istoria literaturii române. Suplineam pe unii profesori, care erau plecaţi pe front, cu regret că unii nu s-au mai întors, colegii mei, Dr. Iancu Gheorghe din Jieţ, Moldovan Zeno, Stanciu Nicolae, locotenent de carieră din Dâlja, fost elev al meu, acesta era la Batalionul 9 Vânători de Munte din Vulcan, şi mulţi alţii.

Fratele Ilie - grav rănit pe front

Unii care au mai scăpat, grav răniţi. Aşa am vizitat la un spital militar din Bucureşti pe fratele meu, Ilie, grav rănit în Rusia. Apoi, în continuare în frontul de apus, până în Munţii Tatra. Ilie făcuse războiul de la început până la capăt, timp de peste 5 ani. El făcea parte dintr-o unitate de cavalerie din Regimentul 10 Călăraşi - Sibiu. A fost grav rănit şi în Răsărit şi în Apus… Fără să mai amintesc concentrările multe dinainte de începutul războiului. Cei care mai puteau scăpa de front erau aceia

Cu Dr. Petru Groza la prefectul judeţului

În drum de la Petroşani spre Sibiu, eram într-un vagon de cl. I. În staţia Băcia urcă în tren, în vagonul unde eram eu, Dr. Petru Groza. Îl salut, deşi ne cunoşteam mai demult, dar, militar cum eram, îmi întinde mâna, spun cine sunt. Cunoştea pe fratele meu, Ilie, care, ca profesor la Liceul „Decebal” din Deva, i-a avut elevi pe copiii lui Groza. Ilie dădea ore particulare, de franceză şi de latină, acasă, pentru Mia şi Octavian Groza. Mai cunoscuse Groza şi pe tatăl meu. Bucuros că mă vede, în repezeală mă întreabă cum stăm cu războiul? I-am spus sincer că prevăd pierderea războiului. S-a bucurat mult. Groza era un democrat şi era împotriva acestui război. Îi mai povestesc din păţaniile mele. Că, colonelul Constantin Dumitrescu, prefect al judeţului Hunedoara, cu un frate general la Bucureşti, a ordonat trimiterea mea în lagăr la Tg. Jiu. Şi, Domnule Ministru, îi spun eu

1937. &RUQHOLD ĂL 7UDLDQ 0RĂLF OD ULGLFDUHD XQHL VILQĩLWRDUH FUXFL în Parâng.

VI PRĂVĂLIA CU ISTORII

care intrau la mină, unde munceau ca mobilizaţi pe loc. Trebuia producţie multă pentru război şi pentru a da nemţilor din toate: petrol, cărbune, pădurile defrişate sălbatic, lână, carne etc., cât mai multe pentru alimentarea „maşinii de război”. Mi-au reproşat mulţi indivizi că „ce-ai căutat în războiul din Răsărit?”. Cum? M-am dus de bună voie? Şi putea ca cineva să se sustragă de la război, fie din Răsărit, sau din Apus?

3. A doua arestare. La Tismana. 1942-1943

„Darul” lui Moş Crăciun. Însoţit de poliţist la Deva

A doua zi de Crăciun a anului 1942, slujeam la biserica noastră din Petroşani, cu protopopul Duma, după slujbă am predicat eu, la ieşirea din biserică mă aşteaptă la uşa bisericii un poliţist, care îşi cere scuze, dar are ordin să mă ducă la poliţie. Acolo, aceiaşi indivizi: Popovici, Şerban şi unul Iorga, care îmi comunică: - Părinte, avem ordin să te arestăm. - Îmi puteţi spune pentru ce? - Nu ştim, dar trebuie să rămâneţi aici, că deseară trebuie să fiţi la Deva. - Am înţeles, dar binevoiţi a mă lăsa până acasă, să mă dezbrac de redevenzile acestea şi să anunţ familia că trebuie să plec iarăşi. Unde? Aveam într-o hârtie o prescure, şi să mănânc ceva. Un poliţist m-a însoţit până acasă. Ai mei erau cu toţii, cumnaţi, părinţi, soacra, soţia mea pe pat. Mi se născuse al patrulea copil, Pia. Ce să mai mănânc… I-am lăsat plângând. Repede m-am îmbrăcat de iarnă, plângeam cu toţii şi cei 3 copilaşi ai noştri: Mircea de 6 ani, Doru de 3 ani, Dănuţ de un an şi ceva. Neli în pat şi eu plec, nemâncat, cine mai putea? N-am luat nimic, decât prescurea de la biserică. Am plecat, însoţit de poliţist şi, de la poliţie, singur, însoţit de poliţist, am plecat cu un tren care avea plecarea pe la ora 4 după masă. Urcăm în tren, după ce mi-am luat bilet. Neştiind până unde, poliţistul îmi spune: „Până la Deva. Acolo vă predau şi mă reîntorc”. - Cui mă predai? - La închisoarea penitenciarului din Deva.

Două zile în bezna penitenciarului, fără mâncare

Ce a făcut poliţistul, nu ştiu, dar eu am fost înhăţat de alţi poliţişti şi băgat într-un subsol, într-un întuneric groaznic. Acolo, în beznă, mă întreabă unii: „Tu cine eşti?”. - Sunt popa Moşic din Petroşani. - Câţi sunteţi? întreb eu. - Treizeci, deocamdată. Stăm, stăm, nu ştiam când e zi, când e noapte. Fără mâncare, fără să ne întrebe nimeni ceva. După vreo două zile şi două nopţi, într-o seară, se deschid porţile închisorii. În alte celule mai erau şi alţii. Ne adună pe toţi în curtea închisorii, acum vedem că suntem mulţi. Un ofiţer, pe nume colonelul Popa Augustin, fiu de preot, face un apel. Am cunoscut acum, după nume, pe cei mai mulţi. La strigarea numelui meu, îndrăznesc să-l întreb pe colonel: - Domnule colonel, îmi permiteţi să vă raportez că nu demult am fost la domnul prefect şi mi-a spus că nu mai aveţi nimic cu mine. - Ştiu, dar tot din ordinul domnului prefect eşti din nou arestat. Am tăcut.

Deva-Tg. Jiu-Tismana

Din Deva am fost conduşi cu o mare escortă la un tren. Într-un vagon de cl. a III-a abia am încăput destul de înghesuiţi. În fiecare compartiment ne păzeau câte 2 militari. N-am putut afla unde mergem. Nu mai ţin minte pe unde treceam şi pe unde mergeam. Ne-au descărcat în gara Tg. Jiu. Acolo, la Legiunea de jandarmi, s-au făcut anumite forme de către un colonel, probabil prefectul sau un altul, nu ştiam. Ştiu că s-a făcut o triere şi, în câteva dube, am plecat. Ne-am dus la poarta lagărului. Acum mi-am zis: iarăşi aici? Dar când debarcau pe unii, s-a spus şoferului şi jandarmilor de pază: - Pe ăştia îi duceţi la Tismana.

1938. /D PČVXUDWXO RLORU vQ 3RLHQLOH 7ČLL )RWR &RUQHOLD 0RĂLF.

vineri, 9 august 2013

Ianuarie 1943. 105 preoţi deţinuţi

Era în dimineaţa de anul nou, 1943. Ne spunem: „Frumos început de an…”. Nu ne puteam ura un an nou, fericit… Era o iarnă cu zăpezi mari şi foarte geroase, abia am ajuns la Tismana. Acum, pe zi, ne-am văzut mai bine unii pe alţii, eram numai preoţi. La Tismana, din alte direcţii au fost aduşi atâţia preoţi. Când ne-am văzut eram cunoscuţi cu cei mai mulţi. Eram 105… capete de preoţi… Fostele chilii călugăreşti, cu geamuri sparte, cu sobe defecte, care fumegau ca-n iad. O sală de mese peste Trapeză, frig, geamuri sparte…, mizerie. Nu puteam înţelege ce a fost pe aici, cu atâta mizerie. Doi călugări, care făceau slujbă în paraclis, având aceşti călugări o locuinţă aparte, izolaţi de noi. Camerele de dormit, frig, geamuri sparte.

„Ascultări” la mănăstirea-lagăr: tăiatul lemnelor, gătitul, cântatul la strană

Facem cunoştinţă cu un căpitan, rezervist, comandantul acestui lagăr, magistrat în civilie, care ne-a tratat cu multă omenie şi înţelegere. Ne-a dat voie să tăiem lemne din pădurea înconjurătoare a mănăstirii, pe deasupra peşterii lui Sf. Nicodim, un ferăstrău, ca vai de el, două săcuri, tot aşa, aproape că nu ne foloseam de ele; zăpada până în brâu. Cu mâinile îngheţate, cu ghetele şi pantalonii îngheţaţi ca… nişte burlane. Încercăm să scoatem de sub zăpada îngheţată crăci rămase din toamnă. Ştiu că dormeam îmbrăcaţi, încălţaţi, câte o pătură pe nişte saltele vechi umplute cu mai multe resturi şi praf de aşa zise foste cândva paie. Mâncarea o găteam noi din… puţinii cartofi, ceapă, pâine ne aduceau de la Tg. Jiu. Ni s-a dat voie să scriem acasă după pachete. Comandantul avea şi el o cameră într-o fostă chilie, la etaj, lângă noi. Participam la slujbe săvârşite de cei 2 călugări, noi îi ajutam la strană. Dacă ştiam de acasă că mergem la mănăstire, ne-am fi adus de acasă odăjdii, că doar eram preoţi.

Singurul preot din Valea Jiului

Acolo, printre preoţi din atâtea părţi ale ţării, erau Aristică Popescu din Vărsături, Şerban Popescu din Cărbuneşti, Paţică - protopop din Tg. Jiu, Dr. Spiridon Cândea - profesor de teologie din Sibiu. Mai erau preotul Simeria din Vâlcelele Rele, Timişan din Sîncrai, preotul Măciucă de la Ocoliş. Oameni care n-au făcut nici un fel de politică. Din Valea Jiului eram singurul. Nu cunoşteam nici unul dintre noi motivul pentru care ne-au internat aici şi nici apartenenţa vreunei politici. Atâta noroc am avut că, venindu-ne pachete de acasă, ne mai astâmpăram foamea.

Vinul comandantului. Paraclis în amintirea fiului poetului Coşbuc

Căpitanul, comandantul nostru, i-am uitat numele, aducea de acasă vin şi ni-l vindea destul de ieftin. Cred că era gorjean acest bun şi manierat om. Cei câţiva ostaşi de pază erau jos la poarta mănăstirii, în două chilii. Nu ne gândeam nici unul la vreo evadare. Drumul de la Tg. Jiu până la Tismana era de 40 km, mai mult prin pădure şi zăpadă foarte mare. Paraclisul, foarte frumos, din donaţii făcute de către poetul Gheorghe Coşbuc, unde pe un geam colorat era scris: „Întru amintirea singurului meu fiu, Alexandru, mort într-un accident de maşină, în drum spre Timişoara, în anul 1918”.

Eliberat în prima serie

Pe la sfârşitul lunii februarie a venit la Tismana o comisie, care a făcut o anchetă amănunţită, preşedintele a fost un ofiţer de la Ministerul de Interne, colonel (cred că prefectul de Tg. Jiu), şi alţi doi. În decurs de o săptămână am fost eliberaţi cu toţii. Eu am fost eliberat în prima serie.

4. Petroşaniul după 23 august 1944 Chef la casină

Cu aceste trecute suferinţe - lagăr Tg. Jiu, Război, Tismana - am dus-o oarecum liber, dar, tot cu frica în sân, că ce ar mai urma. Anul 1944, de 23 august, am fost trezit de unii prieteni şi profesori (…), care mi-au spus să mergem la casină. Aceşti prieteni veneau chiuind şi veseli. Prof. Ghiţă Masca, Traian Colda, Orehov, Făgădan şi alţii vin veseli, cu câteva sticle cu vin şi ne trezesc din somn. - Sculaţi, măi, haideţi să bem! - Dar ce v-a apucat să veniţi noaptea? - Nu ştiţi? Îi pace, s-a făcut pacea… În curtea grădinii noastre, printr-o poartă, în două minute eram acolo. Acolo, Kiss-bacsi avea băuturi naturale, vin curat de Aiud, bere la discreţie, cu mâncări la comandă (de ani de zile luam masa la D-na Kiss). Acolo era o popicărie, unde mergeam des. Îmi plăcea acest joc, ca şi biliardul, unii în altă încăpere jucau „preference” (cărţi de joc). La casină era şi un aparat de radio şi s-a transmis că nemţii au fost înfrânţi la Iaşi şi s-a comunicat terminarea războiului. E pace! Era noaptea de 23 august 1944.

Consideraţii politice

Trebuie să amintesc aici nedreptatea ce ni s-a făcut prin Dictatul de la Viena. Noi eram în bună pace cu U.R.S.S. Titulescu a fost mare pacifist şi democrat. Se

PRĂVĂLIA CU ISTORII VII

vineri, 9 august 2013

lupta ca un titan la Geneva împotriva optanţilor unguri, care cereau Ardealul înapoi şi care militau pentru anularea tratatului de pace de la Trianon, care consfinţea hotărârea întregii suflări româneşti de la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, unde, peste 100.000 de participanţi români au hotărât unirea Ardealului cu Patria-mamă. Ministrul nostru de la Moscova a fost iarăşi un diplomat de marcă, în persoana lui Grigore Gafencu. În anul nefast 1940, Rusia ocupă Basarabia şi Bucovina, după ei şi bulgarii ne ocupă Cadrilaterul, cele 3 judeţe din sudul Dobrogei. Ungurii ne ocupă Ardealul până pe Dealul Feleacului. Nemulţumiţi, tot ei, că nu li s-a dat la Viena întreg Ardealul. Când au împărţit în două Polonia, Hitler s-a înţeles cu Stalin când a fost vorba de pradă… Lucruri ştiute, dar de la noi, din Valea Jiului, au plecat mulţi maghiari tineri şi unii mai bătrâni, aceşti unguri, necunoscuţi la Cluj şi în tot Ardealul cedat, au ucis peste 35.000 de români, plus masacrele oficiale ale bandelor ocupante de la Buda-Pesta, în frunte cu regentul Horty Micklos, care a intrat în Cluj călare pe un cal alb.

Armata sovietică - întâmpinată cu pumnii ridicaţi

Când armatele noastre luptau până în Munţii Tatra, în Cehoslovacia, şi mai departe, acasă, în Valea Jiului, când au intrat armatele sovietice venind prin Pasul Surduc, i-au aşteptat cu pumnii ridicaţi. Asta era la marginea Petroşaniului, pe atunci, pe unde e crâşma „Mignon”. Armatele sovietice şi-au văzut de drum, fără să dea prea mare importanţă salutului cu pumnii…

Ruşi pe str. Principesa Ileana

La Petroşani, în casa Dr. Moga (actuala Casă Apostu, aflată în reconstrucţie şi situată lângă sediul SNH) s-a instalat comandamentul. La noi acasă, în str. Principesa Ileana, Nr. 7, s-au stabilit câţiva ofiţeri şi în pivniţa mare şi-au pus alimentele. La Casina Română, la fel. Noi aveam telefon. Le-am cedat 4 camere, apă în curte, în casă, baie, radio etc. Neli cu copiii au plecat la Lonea şi apoi la Voievodu. În curtea noastră s-a făcut un foc, iar cazanele cu mâncare se fierbeau aici (…). Eu venisem de pe front de la ei din Caucaz, ştiam cât de cât ceva ruseşte, maiorul, care ştia destul de bine germana, cu alţi ofiţeri dormeau în paturile noastre şi mâncarea li se servea la noi. Acest maior îi mai pedepsea pe unii soldaţi mai îndrăzneţi, îndeosebi pe unul Nicolae Colea.

„Hristos voskresc!”. Un paşti româno-rus

Ştiu că de Paştii anului 1945 ne-am pregătit cu vin, sărmăluţe, cozonaci, friptură de miel şi ouă roşii. Au fost atât de impresionaţi, până la lacrimi, încât au cântat „Hristos voskresc!”. Se întrebau ce Paşti au ai lor acasă? Şi dacă se vor mai întoarce vreodată acasă, la ai lor. Ne-am sărutat cu toţii, cum e obiceiul şi la ei de Paşti, poate mai pronunţat decât la noi. Ne-am împrietenit atât de bine, trăiam ca fraţii: la fiecare masă eram şi noi cu „blagoslovenie batiuşka”. Când au plecat, ne-am despărţit cu lacrimi, ca de familia noastră. Mi-a lăsat o scrisoare lunguţă cu un cuprins ca oricine va mai trece pe aici să ştie că e o casă de preot şi să o respecte… I-am dat adresa să ne scrie de pe front, dar n-am primit nimic… Cei care au venit după ei n-au mai poposit la noi.

Barbarii în numele ruşilor

Noaptea aveau patrulele lor prin oraş, aşa că dacă întâlneau soldaţi de-ai lor vagabondând prin oraş sau dacă umblau după băuturi sau femei - am văzut cazuri - erau împuşcaţi pe loc. E adevărat că unii dintre civili, fel de fel de derbedei, îi duceau pe unde ştiau că sunt cârciume şi dădeau lovitura de spargere. Toate aceste abateri erau sancţionate pe loc sau, în cel mai rău caz, a doua zi. Am cunoscut cazuri când cetăţeni paşnici erau asasinaţi de aceşti indivizi civili, ca lumea civilă să

creadă că ruşii au făcut asemenea fapte reprobabile. (…) Bande, ca a lui Matraş (…), acţionau la periferia oraşului, după jafuri, terorizând oamenii fără nici o apărare. Deci, şi aici îşi luaseră nasul la purtare, ucigând şi bătând la români. Învăţătorul Bogza, lăsat ca mort în stradă, învăţătorul Dumitrescu, la fel, bătut până la mutilare, în faţa Anei Pauker, la Surduc, într-o zi de 1 Mai. Judecătorul Rîpeanu, ucis şi aruncat în Jiu. Aceste barbarii nu le-au făcut ostaşii sovietici, ci ungurii.

să verificăm hoţiile şi afacerile contabile ale direcţiei”. Directorul îi trece alături, la contabilitate, şi contabilul şef Dumitru Pop le prezintă registrele şi lucrările contabile. „Camaradul” Marcu şi ceilalţi se aşează pe scaune, fără să ceară voie, cu pălăriile pe cap, şi Marcu controlează, întoarce foi, încearcă să adune, nu putea. Asudă, screme, caută… ca să spună: „Doar şi eu am făcut 4 glasuri (clase) de şcoală şi am învăţat şi artmetică (aritmetică), dar pe asta, dracu’ ştie, n-o pricep..”.

Un avocat, când domn, când tovarăş…

Generalităţi, şi nu prea

După ce trupele sovietice înaintau în Apus, şi la 9 Mai 1945 Stalin ne-a retrocedat Ardealul, bandele maghiare s-au reîntors în Valea Jiului, şi ei au fost cei dintâi care s-au înrolat în Partidul Comunist, în Apărarea Patriotică, în V.F.D.R., în U.F.A.R. Deci, ei şi soţiile lor erau acum democraţi. Avocatul evreu Dr. Eugen Molnar, cu soţia Clari, s-au înrolat între primele rânduri, defilând în fruntea gloatelor şi strigând: „Jos fasciştii!”, „Jos Rădescu!”, „Jos Aldea!” etc. Mare afacerist ca avocat. Cu cele mai frumoase case în Petroşani, cu vreo 100 de iugăre de pământ, sechestrate de el personal pentru neplata onorarului de avocat de atâţia nenorociţi de ţărani pe care-i „apăra” în faţa instanţei; aceştia, neavând cu ce-l onora pentru procesele amânate cu anii, le lua pământul, colibele şi stânele lor. Nu i-a mers prea mult, fiindcă „tovarăşii” soţi Molnar n-au declarat averile pe care le posedau. (…) Ca să li se piardă urma, s-au dus la Braşov. Au vândut cu preţ bun casele din Petroşani, n-au declarat aurul şi „cocoşeii”, aşa că nu numai că au fost excluşi din partid, dar şi condamnaţi la închisoare. Asemenea acte n-au săvârşit ceilalţi evrei din Valea Jiului. Soţii Molnar au fost detestaţi de către conaţionalii lor.

Jefuitorii magazinelor

Când s-au naţionalizat prăvăliile particulare, foarte mulţi s-au năpustit asupra atâtor prăvălii, să vândă repede tot, tot, cu milioane, că în ziua următoare nu mai aveau marfă, şi cu un milion cumpărai un kg. de mălai, iar schimbul - 3 milioane. Tot maghiarii şi unii vagabonzi români s-au înţolit cu ghete, stofe, costume de haine, pânzeturi etc. Nu mai întrebau dacă marfa trebuie plătită. Au fost jefuite magazinele evreilor şi ale românilor, exact cum procedaseră „dragii camarazi” legionari în perioada groaznică 6 septembrie 1940 - 21 ianuarie 1941, când cu rebeliunea. Scoteau pe proprietarii evrei din magazine şi se puneau ei, după bunul plac, la tejgheaua evreilor. În casele acestora se jefuia tot ceea ce aveau evreii. Cunosc un caz, când un „camarad” avea vreo 10 aparate de radio în casa lui.

Izgonirea legionarului… „Gţ”

Dar procedeul legionar de tâlhărie era îndreptat şi împotriva unor creştini mai înstăriţi, sub pretextul că au fost liberali sau naţional-ţărănişti etc. Personal, am fost vizitat acasă de un „camarad”, şef al poliţiei legionare, pe un tâmplar care semna „Gţ” (…). Aveam pe fiul meu, Dan, foarte bolnav, şi Dr. Moga şi Dr. Shleker făceau eforturi mari să mi-l salveze. Vine „Gţ” şi mă izolează de familie şi spune în secret să-i dau 2.500 lei, cu vorbele: „Dacă îmi dai banii, te notez, dacă nu-mi dai banii, iarăşi de notez”. Necăjit, eu eram cu boala copilului, i-am deschis uşa, spunându-i: „Ieşi afară, secătură!”. Riscam foarte mult, că era în cămaşă verde şi cu pistol, şeful poliţiei, tâmplarul „Gţ”.

Când au început rebeliunea, au adunat armele de la cetăţenii „vânători”, au dezarmat jandarmii din Lonea, Titeu, plutonierul, se uita cum i se luau armele şi muniţia postului de jandarmi. Eu aş fi tras în ei fără milă dacă aş fi fost în locul lui Titeu. De 1 Decembrie 1940 s-au făcut pregătiri mari pentru Alba-Iulia. S-au adunat fel de fel de indivizi, i-au îmbrăcat în cămăşi verzi, să fie mulţi…, şi au plecat la Alba-Iulia, unde Antonescu, îmbrăcat şi el în cămaşă verde, alături de Horia Sima, primeau defilarea, cu „Sfântă tinereţe legionară”, cu „Garda, căpitanul şi arhanghelul din cer”… Ce sacrilegiu pentru Alba-Iulia… Nici „câinele roşu”, Antonescu, nu a avut nici o remuşcare, când în noaptea de 30 noiembrie spre 1 Decembrie, „camarazii” au asasinat atât de sălbatic pe Nicolae Iorga… Şi nu mult după acestea, rebeliunea, şi Antonescu i-a potolit pe „camarazi” că a tras fără milă, şi mai apoi i-a trimis în batalioane speciale pe frontul din răsărit, în primele linii. Aici a greşit Antonescu, că a trimis pe front şi în închisori şi atâţia oameni nevinovaţi, care nu s-au pretat la crime sau jafuri…

Despre cum, şi în istorie, porodica din verde se face roşie

Unii dintre comandanţii legionari n-au suferit nimic. Dimpotrivă, în Guvernul Dr. Petru Groza au ajuns în posturi însemnate şi de răspundere, fără măcar o zi de închisoare… Se întrebau mulţi. „Cum devine asta?”. Uite că a devenit… A pus cineva în gura lui Stalin că „porodica din verde se face roşie”. Nu ştiu cum, dar s-au strecurat câte unii, fără să fie pedepsiţi… (…) am fost chemaţi la Deva la o conferinţă. Eram acolo, într-o sală mare, câteva sute de preoţi. Unul dintre foştii comandanţi verzi ne-a ţinut un discurs: - Să vă încadraţi undeva, că staţi (…), ori la social-democraţi sau în Blocul Partidelor Democrate etc., că băţul are două capete. Ascultăm uluiţi schimbarea camaradului de ieri. Când, la ieşire l-am lăsat să iasă primul pe conferenţiar, la uşă unul dintre colegii conferenţiarului strigă tare: „Camarazi, drepţi!”. Cel vizat, fostul camarad, îi spune: „Du-te dracului!”. Nu peste mult timp, camaradul a ajuns director la un minister în guvernul Dr. Petru Groza. Au mai fost şi alte cazuri.

Dezastrul de după război

Ceea ce a urmat, se ştie… Pierdem războiul şi dezastrul urmării acestui război: jaful pe toată linia a

Cele 4 glasuri nu-i folosesc la socoţi

Tâmplarul Marcu Ion din Lonea împreună cu alţi „camarazi” se duc la Direcţia Cărbunelui, unde era director nobilul om de treabă, filantropul Nicolae Gavrilescu, spunându-i: „Vrem

1938. /D PČVXUDWXO RLORU vQ 3UHOXFD )RWR &RUQHOLD 0RĂLF

VIII PRÄ&#x201A;VÄ&#x201A;LIA CU ISTORII

avutului ĹŁÄ&#x192;rii ĂŽl cÄ&#x192;rau nemĹŁii la ei ĂŽn ĹŁarÄ&#x192;. Ĺ&#x17E;tiu, eram copil de 5 ani, am mai spus asta mai sus, cĂ˘nd s-a ĂŽnceput rÄ&#x192;zboiul I mondial, cu nemĹŁii ĂŽn ĹŁarÄ&#x192; Ĺ&#x;i luptele eroice, dramatic eroice de la MÄ&#x192;rÄ&#x192;Ĺ&#x;eĹ&#x;ti, MÄ&#x192;rÄ&#x192;Ĺ&#x;ti, Oituz, Jiu etc., cĂ˘nd trufia germanÄ&#x192; a fost ĂŽnfrĂ˘ntÄ&#x192; lamentabil Ĺ&#x;i ĂŽn rÄ&#x192;zboiul II mondial, tot ei, â&#x20AC;&#x17E;rasa nobilÄ&#x192;â&#x20AC;?, a fost ĂŽnfrĂ˘ntÄ&#x192;â&#x20AC;Ś Se Ĺ&#x;tie cÄ&#x192; ĂŽn acest al II-lea rÄ&#x192;zboi mondial au murit pe atĂ˘tea fronturi de luptÄ&#x192; Ĺ&#x;i acasÄ&#x192;, prin bombardamente Ĺ&#x;i alte calamitÄ&#x192;ĹŁi, foame, boli, 60 milioane de oameni. Ĺ&#x17E;i ĂŽn noul regim s-au fÄ&#x192;cut multe Ĺ&#x;i mari greĹ&#x;eli Ĺ&#x;i rÄ&#x192;zbunÄ&#x192;ri. MÄ&#x192; gĂ˘ndesc la regimul Gh. Gheorghiu-Dej, cu victimele de la Canal, cu domiciliile forĹŁate, cu oameni expropriaĹŁi Ĺ&#x;i duĹ&#x;i ĂŽn BÄ&#x192;rÄ&#x192;gan la munci forĹŁate, cu coloniile de muncÄ&#x192;, ca ĂŽn bÄ&#x192;lĹŁile BrÄ&#x192;ilei - Marea InsulÄ&#x192; a BrÄ&#x192;ilei, la Piatra-FrecÄ&#x192;ĹŁei, GrÄ&#x192;dina, Salcia, StrĂ˘mba, StoeneĹ&#x;ti, GĂ˘tul Berbecului, Peripava, cu regim aspru, barbar, de exterminare, unde au muncit Ĺ&#x;i au murit concentraĹŁi nu mai puĹŁin de 80.000 de oameni.

5. A treia arestare. Ă&#x17D;nchisorile Ĺ&#x;i lagÄ&#x192;rele comuniste. 1959-1964

O vizitÄ&#x192; la episcopie care nu prevedea nimic

Este cel mai greu capitol al vieĹŁii mele. Cred cÄ&#x192; nici sclavii antichitÄ&#x192;ĹŁii n-au fost mai rÄ&#x192;u trataĹŁi ca noi, vieĹŁuitorii veacului al XX-leaâ&#x20AC;Ś Ă&#x17D;n anul 1959, ĂŽn ziua de 9 sau 10 iulie, primesc un telefon de la Arad, sÄ&#x192; mÄ&#x192; prezint a doua zi la episcopie. Aproape lunar fÄ&#x192;ceam aceste drumuri. Plec cu Pia, ea nu vÄ&#x192;zuse Aradul. LuÄ&#x192;m o camerÄ&#x192; la hotel pĂ˘nÄ&#x192; a doua zi dimineaĹŁa. MÄ&#x192; prezint ĂŽn biroul consilierului Oros, era Ĺ&#x;i Vancu, tot consilier, ĂŽmputernicitul cultelor, Ĺ&#x;i ĂŽncÄ&#x192; un individ. M-a surprins motivul chemÄ&#x192;rii mele la episcopie, dupÄ&#x192; felul ĂŽntrebÄ&#x192;rilor. DacÄ&#x192; activeazÄ&#x192; â&#x20AC;&#x17E;Oastea Domnuluiâ&#x20AC;?, dacÄ&#x192; am sectari Ĺ&#x;i cum activeazÄ&#x192;â&#x20AC;Ś, lucruri pe care le raportam lunar, dar mai mult trimestrial. Ă&#x17D;ntre timp, vine vicarul dr. Gh. LiĹŁiu Ĺ&#x;i ne ĂŽntreabÄ&#x192; de ce stÄ&#x192; maĹ&#x;ina SecuritÄ&#x192;ĹŁii la poarta episcopiei. FÄ&#x192;rÄ&#x192; sÄ&#x192; Ĺ&#x;tiu, ĂŽmputernicitul Ĺ&#x;i cu individul necunoscut aceĹ&#x;tia erau securiĹ&#x;tii. M-ar fi arestat pe loc, dar ĂŽi ĂŽmpiedica Pia. Plec fÄ&#x192;rÄ&#x192; nimic altceva mai important, decĂ˘t atĂ˘t. Trec pe la contabilitatea episcopiei Ĺ&#x;i achit niĹ&#x;te bani de-ai parohiei Ĺ&#x;i protopopiatului Ĺ&#x;i mi se dÄ&#x192; chitanĹŁÄ&#x192;. Merg ĂŽmpreunÄ&#x192; cu Pia, luÄ&#x192;m masa la un restaurant Ĺ&#x;i, de acolo, la o baie la MureĹ&#x;. Era o zi de 11 iulie, foarte caldÄ&#x192;. StÄ&#x192;m vreo 2-3 ore, ne ĂŽmbÄ&#x192;iem, facem plajÄ&#x192;, lume extrem de multÄ&#x192;. Nu mi-am putut da seama cÄ&#x192; Ĺ&#x;i aici eram supravegheaĹŁi.

Atacul din compartiment la servietÄ&#x192; prevesteĹ&#x;te ceva

Trecem prin piaĹŁÄ&#x192;, cumpÄ&#x192;r piersici foarte frumoase Ĺ&#x;i foarte ieftine, ĂŽncĂ˘t am umplut douÄ&#x192; sacoĹ&#x;e. Ă&#x17D;n garÄ&#x192; luÄ&#x192;m douÄ&#x192; bilete clasa I, Arad-PetroĹ&#x;ani. Ă&#x17D;n tren, pĂ˘nÄ&#x192; la Simeria, ĂŽn compartimentul nostru ne viziteazÄ&#x192; mecanicul de locomotivÄ&#x192; Diesel, M. Rusu, fost elev de-al meu. StĂ˘nd de vorbÄ&#x192;, de una-alta, ĂŽn gara Ilia intrÄ&#x192; 4 indivizi civili, care se aĹ&#x;eazÄ&#x192; ĂŽn compartimentul nostru, ĂŽn stĂ˘nga, via a vis de noi, Ĺ&#x;i joacÄ&#x192;â&#x20AC;Ś cÄ&#x192;rĹŁi. CĂ˘nd se coboarÄ&#x192; la Simeria, unul din acei indivizi se ĂŽntinde ĂŽn partea dinspre noi, Ĺ&#x;i de pe poliĹŁa de deasupra capului meu ĂŽmi ia servieta. Eu mÄ&#x192; ĂŽntind Ĺ&#x;i i-o iau din mĂ˘nÄ&#x192;. El zice â&#x20AC;&#x17E;pardonâ&#x20AC;?, dar i-am smuls-o din mĂ˘nÄ&#x192;.

Gara Simeria. Arestarea

CoborĂ˘m ĂŽn gara Simeria Ĺ&#x;i, pĂ˘nÄ&#x192; sÄ&#x192; avem tren spre PetroĹ&#x;ani, mai erau aproape douÄ&#x192; ore, ca sÄ&#x192; sosim pe la ora 1 noaptea. AranjÄ&#x192;m bagajele ĂŽn sala de aĹ&#x;teptare cl. I Ĺ&#x;i Ĺ&#x;edem. LĂ˘ngÄ&#x192; noi, o cetÄ&#x192;ĹŁeancÄ&#x192; cunoscutÄ&#x192;, pe nume Ĺ&#x17E;tefi, sora lui Mujic Mihai, Ĺ&#x;i ĂŽncÄ&#x192; doi, soĹŁ Ĺ&#x;i soĹŁie din PetroĹ&#x;ani. Ă&#x17D;n timpul aĹ&#x;teptÄ&#x192;rii noastre, un locotenent de miliĹŁie, ĂŽn uniformÄ&#x192;, cu ĂŽncÄ&#x192; doi indivizi ĂŽn civil mereu se ĂŽnvĂ˘rteau ĂŽn jurul nostru Ĺ&#x;i se uitau la bagajele noastre aĹ&#x;a de ostentativ, ĂŽncĂ˘t Ĺ&#x17E;tefi ne spune: â&#x20AC;&#x17E;Ce se tot uitÄ&#x192; Ä&#x192;Ĺ&#x;tia la noi?â&#x20AC;?â&#x20AC;Ś Vine trenul, ne aĹ&#x;ezÄ&#x192;m ĂŽn compartiment eu Ĺ&#x;i Pia Ĺ&#x;i cei doi soĹŁi din PetroĹ&#x;ani, el, angajat al C.F.R., avea bilet de cl. I. Pe aceĹ&#x;tia i-am ĂŽntĂ˘lnit ĂŽn gara Simeria.

vineri, 9 august 2013

Mai era cca. Â˝ de orÄ&#x192; pĂ˘nÄ&#x192; la plecarea trenului, cobor cu acela sÄ&#x192; cumpÄ&#x192;rÄ&#x192;m ceva dulce pentru Pia, la un chioĹ&#x;c de pe peronul gÄ&#x192;rii. N-am apucat sÄ&#x192; ne ĂŽndreptÄ&#x192;m spre chioĹ&#x;c Ĺ&#x;i sunt ĂŽnĹ&#x;fÄ&#x192;cat de cÄ&#x192;tre acea namilÄ&#x192; de locotenent miliĹŁian Ĺ&#x;i de ĂŽncÄ&#x192; unul. M-au luat de ambele braĹŁe Ĺ&#x;i m-au tĂ˘rĂ˘t spre spatele gÄ&#x192;rii. - Ce aveĹŁi cu mine? zic eu. - Este o reclamaĹŁie la noi, cÄ&#x192; vi s-a luat o servietÄ&#x192; din tren. - Eu n-am reclamat nimic. - LasÄ&#x192; vorba, mergi cu noi. Omul de lĂ˘ngÄ&#x192; mine vÄ&#x192;zuse scena Ĺ&#x;i auzise toatÄ&#x192; discuĹŁia. Acesta merge Ĺ&#x;i spune ĂŽn compartiment Piei Ĺ&#x;i soĹŁiei sale cÄ&#x192; am fost luat de miliĹŁia gÄ&#x192;rii. Ă&#x17D;ntr-un local, ĂŽn spatele gÄ&#x192;rii, mai mulĹŁi indivizi m-au luat ĂŽn primire. - Banditule, ne-ai cÄ&#x192;zut ĂŽn mĂ˘ini, eĹ&#x;ti arestat. - VÄ&#x192; rog, trimiteĹŁi pe cineva ĂŽn tren, la fiica mea, sÄ&#x192; ducÄ&#x192; acasÄ&#x192; aceste acte Ĺ&#x;i biletele de tren care sunt la mine. - Avem noi grijÄ&#x192; de asta.

Cu ochelari de cal. Singur ĂŽn bezna celulei

M-au urcat ĂŽntr-o dubÄ&#x192;. Erau 3 securiĹ&#x;ti Ĺ&#x;i Ĺ&#x;oferul. M-au dus la Deva, la Securitate. Mi s-au pus niĹ&#x;te ochelari din piele, negri, ĂŽncĂ˘t nu mai vedeam nimic, asta pĂ˘nÄ&#x192; a nu coborĂŽ din dubÄ&#x192;. M-au dus de mĂ˘nÄ&#x192; Ĺ&#x;i, undeva, ĂŽntr-o clÄ&#x192;dire, m-au pus cu faĹŁa la perete, am stat aproape douÄ&#x192; ore aĹ&#x;a, cĂ˘ĹŁi treceau pe lĂ˘ngÄ&#x192; mine mÄ&#x192; loveau: â&#x20AC;&#x17E;Banditule!â&#x20AC;?. DupÄ&#x192; un timp, mÄ&#x192; introduc ĂŽntr-o ĂŽncÄ&#x192;pere la un subsol. Acolo mi s-au luat ochelarii, m-au percheziĹŁionat. Era varÄ&#x192;, eram numai ĂŽn hainÄ&#x192; Ĺ&#x;i cu pantofi cu Ĺ&#x;ireturi, mi s-au luat Ĺ&#x;ireturile, centura, ceasul de buzunar etc. Mi s-au pus iarÄ&#x192;Ĺ&#x;i ochelarii, m-au ridicat iarÄ&#x192;Ĺ&#x;i pe trepte, simĹŁeam cum urc Ĺ&#x;i, undeva, m-au ĂŽnchis ĂŽntr-o celulÄ&#x192; singur. Mi s-au luat ochelarii, am auzit zdrÄ&#x192;ngÄ&#x192;nind mai multe feluri de ĂŽncuietori Ĺ&#x;i am rÄ&#x192;mas singur. CĂ˘t oi fi stat, nu Ĺ&#x;tiu, era tot beznÄ&#x192; ĂŽn jurul meu. Pe pipÄ&#x192;ite, am gÄ&#x192;sit un pat. M-am ĂŽntins, dar situaĹŁia mea sufleteascÄ&#x192; era dezolantÄ&#x192;. Nu Ĺ&#x;tiam unde sunt Ĺ&#x;i pentru ce. DupÄ&#x192; nu Ĺ&#x;tiu cĂ˘te zile sau nopĹŁi, pe nemĂ˘ncate - n-aĹ&#x; fi putut mĂ˘nca nimic ĂŽn situaĹŁia ĂŽn care mÄ&#x192; gÄ&#x192;seam, chiar dacÄ&#x192; mi-ar fi dat ceva de mĂ˘ncare -, nu Ĺ&#x;tiam dacÄ&#x192; e un vis grozav, sau realitate. Era o beznÄ&#x192;, tot noapte, parcÄ&#x192; o noapte eternÄ&#x192;... Ĺ&#x17E;i, totuĹ&#x;i, ĂŽmi reveneam Ĺ&#x;i-mi dÄ&#x192;deam seama cum am ajuns aici, nu Ĺ&#x;tiam ĂŽn ce zi sau noapte mÄ&#x192; aflu, izolat de lume Ĺ&#x;i de ai meiâ&#x20AC;Ś Credeam cÄ&#x192; nici ĂŽn iad n-ar fi fost aĹ&#x;a de grozav. A fost un regim special pentru mine de a mÄ&#x192; demoraliza, de a mÄ&#x192; tĂ˘mpi, ca sÄ&#x192; nu mai Ĺ&#x;tiu cÄ&#x192; sunt eu, ca sÄ&#x192; nu mai judec. Ĺ&#x17E;i aĹ&#x;a a fostâ&#x20AC;Ś

IeĹ&#x;irea din beznÄ&#x192;. Mutarea ĂŽn altÄ&#x192; celulÄ&#x192;

DupÄ&#x192; nu Ĺ&#x;tiu cĂ˘t timp, aud zÄ&#x192;ngÄ&#x192;nitul groaznic al barei de pe uĹ&#x;a de fier Ĺ&#x;i descuieri de lacÄ&#x192;te, cĂ˘nd un individ ĂŽn uniformÄ&#x192; de securist ĂŽmi pune ochelarii, bine fixaĹŁi Ĺ&#x;i strĂ˘nĹ&#x;i pe ochi, mÄ&#x192; ia de mĂ˘nÄ&#x192; Ĺ&#x;i mÄ&#x192; duce. M-am trezit ĂŽntr-o celulÄ&#x192;, unde, dupÄ&#x192; ce mi s-au luat ochelarii, am vÄ&#x192;zut cÄ&#x192; mai erau 3 inĹ&#x;i, eu eram al patrulea. Erau 4 paturi. Mi se aratÄ&#x192; cÄ&#x192; acela e patul meu Ĺ&#x;i ĂŽn acel pat am statâ&#x20AC;Ś 15 luni. CetÄ&#x192;ĹŁenii erau ceva mai veseli ca mine ĂŽn acea celulÄ&#x192;. Un geam foarte sus, sticlele geamului erau vÄ&#x192;psite Ĺ&#x;i niĹ&#x;te gratii grozave. O celulÄ&#x192; de securitate. Aici am aflat ĂŽn ce datÄ&#x192; ne gÄ&#x192;sim Ĺ&#x;i vedeam cĂ˘nd e zi, cĂ˘nd e noapte. Eram aĹ&#x;a de speriat, cÄ&#x192; nu ĂŽndrÄ&#x192;zneam sÄ&#x192; vorbesc. Ă&#x17D;ntr-un pat, pe celÄ&#x192;lalt perete, ĂŽn faĹŁa mea, era Virgil Georgescu, ĂŽnvÄ&#x192;ĹŁÄ&#x192;tor din Poiana Sibiului, ĂŽncÄ&#x192; doi indivizi, unul era din Salcia, de lĂ˘ngÄ&#x192; DunÄ&#x192;re. Era omul SecuritÄ&#x192;ĹŁii sau chiar securist, care-i ĂŽntreba pe ceilalĹŁi de toate. Acesta ieĹ&#x;ea zilnic sus, la aĹ&#x;a zisa anchetÄ&#x192;, unde ne â&#x20AC;&#x17E;turnaâ&#x20AC;? pe noi. M-am convins de astaâ&#x20AC;Ś

Doar ĂŽn poziĹŁia Ĺ&#x;ezut. MĂ˘ncarea

CeilalĹŁi mergeau mai des sus la anchetÄ&#x192;, eu, nimic. AtĂ˘ta Ĺ&#x;tiu, cÄ&#x192; toĹŁi cei 3 din celula mea aveau dreptul sÄ&#x192; stea ĂŽntinĹ&#x;i pe pat douÄ&#x192; ore ĂŽnainte de masÄ&#x192; Ĺ&#x;i douÄ&#x192; ore dupÄ&#x192; masÄ&#x192;. Eu nu puteam sta decĂ˘t Ĺ&#x;ezĂ˘nd pe pat, fÄ&#x192;rÄ&#x192; acel privilegiu al celorlalĹŁi. MĂ˘ncarea, dimineaĹŁa, un ceai cu o feliuĹŁÄ&#x192; de pĂ˘ine cu un sfĂ˘rc de aĹ&#x;a zisÄ&#x192; marmeladÄ&#x192;, la prĂ˘nz, un fel de mĂ˘ncare, varzÄ&#x192;. O porĹŁie de un singur fel Ĺ&#x;i cu un calup de mÄ&#x192;mÄ&#x192;ligÄ&#x192;. MĂ˘ncarea ni se bÄ&#x192;ga pe o uĹ&#x;iĹŁÄ&#x192; ĂŽn uĹ&#x;a de fier, ĂŽn uĹ&#x;iĹŁa aceasta era Ĺ&#x;i o vizetÄ&#x192;, cĂ˘t un nasture, pe unde securistul de serviciu ne viziona din 2-3 minute, cu regularitate. DacÄ&#x192; stÄ&#x192;team â&#x20AC;&#x17E;normalâ&#x20AC;? pe paturi, ne striga cum stÄ&#x192;m. DacÄ&#x192; vorbeam prea tare, nu aveam voie sÄ&#x192; vorbim decĂ˘t ĂŽn Ĺ&#x;oaptÄ&#x192;.

Nevoile laâ&#x20AC;Ś bili. O intoxicaĹŁie alimentarÄ&#x192;

NecesitÄ&#x192;ĹŁile ni le fÄ&#x192;ceam ĂŽntr-o oalÄ&#x192;, zisÄ&#x192; bili. CĂ˘nd se umplea, unul dintre noi apÄ&#x192;sa pe un buton, Ĺ&#x;i afarÄ&#x192;, pe coridor, se aprindea un bec. Venea securistul cu ochelarii Ĺ&#x;i duceai oala la w.c. FÄ&#x192;ceam cu rĂ˘ndul acest serviciu. OdatÄ&#x192;, nu Ĺ&#x;tiu cu ce ocazie, ni s-a dat ĂŽn cartofi carne de porc. Ă&#x17D;n celula noastrÄ&#x192;, ĂŽn afarÄ&#x192; de mine, toĹŁi s-au intoxicat. Auzeam ĂŽn celulele vecine cum se deschideau uĹ&#x;ile Ĺ&#x;i duceau la w.c.-uri pe ceilalĹŁi deĹŁinuĹŁi. A venit la noi un doctor cu grad de maior de securitate, ulterior am aflat cÄ&#x192;-l cheamÄ&#x192; CÄ&#x192;lugÄ&#x192;ru.

O diversiune pentru slÄ&#x192;birea moralului: accident grav al fetiĹŁei

1938. 3UHRWXO 7UDLDQ 0RÄ&#x201A;LF la stĂ˘na GLQ 3RLHQLOH 7Ä&#x152;LL FX GkOMHQLL

ToĹŁi ieĹ&#x;eam la anchetÄ&#x192;, eu nu. Individul de la Salcia ieĹ&#x;ea mereu Ĺ&#x;i venea ĂŽn celulÄ&#x192; cu ĹŁigÄ&#x192;ri, nu mĂ˘nca ĂŽn celulÄ&#x192;, numai simula cÄ&#x192; mÄ&#x192;nĂ˘ncÄ&#x192;, cu noi. Venea sÄ&#x192;tul de susâ&#x20AC;Ś (â&#x20AC;Ś) Ă&#x17D;ntr-o zi vine de la anchetÄ&#x192; acelaĹ&#x;i de la Salcia Ĺ&#x;i-mi spune: - AveĹŁi o fetiĹŁÄ&#x192; pe numele Pia? - Da.

PRÄ&#x201A;VÄ&#x201A;LIA CU ISTORII IX

vineri, 9 august 2013

- FetiĹŁa dvs. venea ĂŽntr-o zi de la tenis pe bicicletÄ&#x192;, cu mingile Ĺ&#x;i cu paleta. Ă&#x17D;n faĹŁa tribunalului, un camion a lovit-o Ĺ&#x;i a fost transportatÄ&#x192; la urgenĹŁÄ&#x192;, la spital. - De unde Ĺ&#x;tiĹŁi? - De sus, dar m-a rugat ofiĹŁerul sÄ&#x192; nu vÄ&#x192; spun. - Cine e ofiĹŁerul? - Locotenentul BÄ&#x192;leia. Pe BÄ&#x192;leia nu ĂŽl vÄ&#x192;zusem niciodatÄ&#x192;, numele ĂŽmi spunea de fam. BÄ&#x192;leia Stela, Cornelia, VochiĹŁa, de BÄ&#x192;leia, tatÄ&#x192;l lor etc. M-am retras mai aproape de geam, mi-am pus palmele pe ochi Ĺ&#x;i am plĂ˘ns mult, ĂŽnfundat. Nu Ĺ&#x;tiu ce s-a petrecut cu mine, cÄ&#x192; nu-mi puteam reveni din starea de durere Ĺ&#x;i deprimare. Ĺ&#x17E;tiu cÄ&#x192; ĂŽnvÄ&#x192;ĹŁÄ&#x192;torul Georgescu a venit la mine, ĂŽncercĂ˘nd sÄ&#x192; mÄ&#x192; mĂ˘ngĂ˘ie cÄ&#x192; poate are Dumnezeu de grijÄ&#x192; sÄ&#x192; scape fetiĹŁa cu viaĹŁÄ&#x192;. Cel ce-mi adusese vestea, stÄ&#x192;tea Ĺ&#x;i mÄ&#x192; studia. A doua zi tot acel individ ĂŽmi spune cÄ&#x192; la spital s-a constatat cÄ&#x192; Pia e ĂŽn afarÄ&#x192; de orice pericol. Nu mai Ĺ&#x;tiam ce sÄ&#x192; credâ&#x20AC;Ś Era poate Ĺ&#x;i acesta un mijloc de a mÄ&#x192; descuraja Ĺ&#x;i a mÄ&#x192; distruge sufleteĹ&#x;te. MÄ&#x192; rugam ĂŽn Ĺ&#x;oaptÄ&#x192; lui Dumnezeuâ&#x20AC;Ś

Lumina orbitoare a becului. Somn doar pe spate

Nu Ĺ&#x;tiu cum, dar timpul trecea foarte greu, eram obosit, scularea la ora 6, stingerea la ora 9 seara. Nu mÄ&#x192; puteam odihni ca Ĺ&#x;i ceilalĹŁi, noaptea nu puteam dormi din cauza unui bec aĹ&#x;a de mare, din care cÄ&#x192;dea lumina ĂŽn ochii mei. Nu aveam voie sÄ&#x192; dorm pe o dungÄ&#x192;, pe dreapta sau spre perete, nici sÄ&#x192; mÄ&#x192; acopÄ&#x192;r cu pÄ&#x192;tura pe ochi. Ordinul era sÄ&#x192; stai culcat numai pe spate, nici mÄ&#x192;car sÄ&#x192;-ĹŁi acoperi ochii cu palmele. DacÄ&#x192; ai fi ĂŽncercat sÄ&#x192; te ĂŽntorci pe o dungÄ&#x192; sau sÄ&#x192;-ĹŁi acoperi ochii, securistul de serviciu te striga: - MÄ&#x192;, tu Ä&#x192;la, i-aĹŁi mĂ˘inile de pe ochi! AĹ&#x;a au durat odihna Ĺ&#x;i zbuciumul meu sufletesc timp de 15 luniâ&#x20AC;Ś

Cinismul securiĹ&#x;tilor

DupÄ&#x192; mai mult de un an, am ajuns Ĺ&#x;i ziua sÄ&#x192; fiu chemat sus, deĹ&#x;i n-o doream, din motivul cÄ&#x192; ĂŽn locul unui individ tot dubios au adus ĂŽn celulÄ&#x192; pe un om din OrÄ&#x192;Ĺ&#x;tie, cÄ&#x192;ruia i-am uitat numele. Acesta, dupÄ&#x192; prima anchetÄ&#x192;, a fost adus ĂŽn celulÄ&#x192; bÄ&#x192;tut, schingiuit, cu atĂ˘tea rÄ&#x192;ni, ĂŽnvineĹŁit Ĺ&#x;i umflat de bÄ&#x192;tÄ&#x192;i. CĂ˘teva zile, acest om, foarte solid, nu putea nici sÄ&#x192; Ĺ&#x;adÄ&#x192; pe pat, nici sÄ&#x192; doarmÄ&#x192;, bÄ&#x192;tut pĂ˘nÄ&#x192; la mutilare. DupÄ&#x192; vreo sÄ&#x192;ptÄ&#x192;mĂ˘nÄ&#x192;, la fel, dupÄ&#x192; anchetÄ&#x192;, bÄ&#x192;tut, schingiuit, cum nu mi-am putut ĂŽnchipui cum se poate ucide un om ĂŽn anchetÄ&#x192;. I s-a spus: - Te omorĂ˘m. Doctorul constatÄ&#x192; moartea, te ducem la morgÄ&#x192;. Noi nu rÄ&#x192;spundem ĂŽn faĹŁa nimÄ&#x192;nui dacÄ&#x192; te omorĂ˘mâ&#x20AC;Ś Ă&#x17D;ntr-o celulÄ&#x192; vecinÄ&#x192;, un alt om schingiuit, de ale cÄ&#x192;rui gemete nu puteam dormi ĂŽn somnul nostru aĹ&#x;a de chinuit. Ni s-a spus ĂŽn celula noastrÄ&#x192; de cÄ&#x192;tre Georgescu cÄ&#x192; e Dr. Caba din Deva. M-am mirat Ĺ&#x;i nu puteam crede, cĂ˘nd ĂŽl Ĺ&#x;tiam pe Dr. Caba medicul de casÄ&#x192; al lui Petru Groza. De ce n-a intervenit Groza pentru omul sÄ&#x192;u? CÄ&#x192; eram ĂŽn 1960, cĂ˘nd Groza era cel mai mare om al Ĺ˘Ä&#x192;rii?

Deloc aĹ&#x;teptata zi a anchetei. Filiera de torturi

Ă&#x17D;n sfĂ˘rĹ&#x;it, am ajuns Ĺ&#x;i eu ziua sÄ&#x192; fiu chemat sus, la anchetÄ&#x192;. Mi s-au pus ochelarii Ĺ&#x;i, dus de mĂ˘nÄ&#x192;, am urcat trepĹŁi. Pe parcurs, indivizii securiĹ&#x;ti mÄ&#x192; izbeau cu pumnii ĂŽn coaste, cu picioarele ĂŽn stomac, cu palme peste obraz. CetÄ&#x192;ĹŁeanul care mÄ&#x192; ducea nu zicea nimic. DeĹ&#x;i lovit, nu aveai voie sÄ&#x192; te vaiĹŁi, sau sÄ&#x192; zici ceva, cÄ&#x192; te loveau peste gurÄ&#x192; ĂŽn nas, de te podidea sĂ˘ngele. Aceasta era filiera de torturi a bestiilor ucigaĹ&#x;e de derbedei, care ajunseserÄ&#x192; ĂŽn uniforme de securiĹ&#x;ti. Intrat ĂŽn sala de anchetÄ&#x192;, ĹŁi se luau ochelarii, erai aĹ&#x;ezat pe un scaun legat cu curele de parchet,

masa la fel, Ĺ&#x;i stÄ&#x192;teai aĹ&#x;a ĂŽn faĹŁa inchizitorului, mai rar era unul, ci cĂ˘te 2 sau 3. De la ĂŽnceput m-au luat cu bÄ&#x192;taia. Bestia de Petru BÄ&#x192;leia stÄ&#x192;tea la masÄ&#x192;, mĂ˘nca prÄ&#x192;jituri, pe masÄ&#x192; un baston de cauciuc, un pistol Ĺ&#x;i, al doilea, Ĺ&#x;eful securitÄ&#x192;ĹŁii, pe nume Nistor, maior.

Primul interogatoriu. â&#x20AC;&#x17E;Acuzareaâ&#x20AC;? soĹŁiei

Interogatoriul: - Ai fost comandant legionar, ai fost ambasador legionar ĂŽn Italia lui Mussolini, ai fost duĹ&#x;manul clasei muncitoare din Valea Jiului, ai fost ĂŽmpotriva ĂŽntovÄ&#x192;rÄ&#x192;Ĺ&#x;irilor din Valea Jiului? - N-am fost! - Cum n-ai fost? Avem declaraĹŁii scrise. Vino Ĺ&#x;i vezi. Erau declaraĹŁii care mi s-au dat sÄ&#x192; le citesc fragmentar, pe anumite pasagii, din loc ĂŽn loc punea BÄ&#x192;leia o hĂ˘rtie. Nu Ĺ&#x;tiam cine declarÄ&#x192; Ĺ&#x;i ce declarÄ&#x192;. Fragmentar, fÄ&#x192;rÄ&#x192; sÄ&#x192; cunosc scrisul declarantului, citeamâ&#x20AC;Ś PĂ˘nÄ&#x192; la urmÄ&#x192;, scrisul soĹŁiei mele, cĂ˘teva fragmente. CunoĹ&#x;team scrisul. Neli era un martor al acuzÄ&#x192;rii meleâ&#x20AC;Ś Falsuri fÄ&#x192;cute de anchetatoriâ&#x20AC;Ś - Vezi, banditule, cÄ&#x192; Ĺ&#x;i soĹŁia ta te acuzÄ&#x192;? - LÄ&#x192;saĹŁi-mÄ&#x192; sÄ&#x192; citesc tot textul, zic eu. - Nu te intereseazÄ&#x192;, textul ĂŽntreg e tot ĂŽmpotriva ta, banditule, ea va divorĹŁa de tine. Biata Neliâ&#x20AC;Ś Nu puteam recunoaĹ&#x;te nimic, mai ales cÄ&#x192; unele declaraĹŁii ĂŽmpotriva mea - am aflat ulterior - erau stoarse cu bÄ&#x192;tÄ&#x192;i, cu schingiuri Ĺ&#x;i teroare, dar n-am vÄ&#x192;zut un text ĂŽntreg.

LeĹ&#x;inat ĂŽn bÄ&#x192;taie. Tocat mÄ&#x192;runtâ&#x20AC;Ś 15 luni

A ĂŽnceput calvarul: dimineaĹŁa, ĂŽnainte de dejun - anchetÄ&#x192;, ĂŽnainte de masÄ&#x192; - la fel, la cinÄ&#x192; la fel, ĂŽncĂ˘t ĂŽn ziua anchetei, nici dejun, nici masÄ&#x192;, nici cinÄ&#x192;. Era foarte grea situaĹŁia. Dar veneam aĹ&#x;a de bÄ&#x192;tut, zeci de pumni ĂŽn creĹ&#x;tetul capului, lovituri de pumni ĂŽn stomac. OdatÄ&#x192; am leĹ&#x;inat Ĺ&#x;i am cÄ&#x192;zut. MÄ&#x192; bÄ&#x192;teau bestia, un uriaĹ&#x; de individ BÄ&#x192;leia, Ĺ&#x;i Ĺ&#x;eful SecuritÄ&#x192;ĹŁii, Nistor. Tortura aceasta zilnicÄ&#x192; a durat nu mai puĹŁin de 15 luni. Acuze cÄ&#x192; am fost ĂŽmpotriva ĂŽntovÄ&#x192;rÄ&#x192;Ĺ&#x;irilor, cÄ&#x192; am instigat la greve, cÄ&#x192; am jecmÄ&#x192;nit minerii de bani, cÄ&#x192; i-am ameninĹŁat cÄ&#x192;, dacÄ&#x192; nu se ĂŽnscriu la legionari, le elimin copiii din Ĺ&#x;coalÄ&#x192; etc. Am cerut sÄ&#x192;-mi arate vreo declaraĹŁie ĂŽn acest sens, sau sÄ&#x192; fie citaĹŁi ca martori aceĹ&#x;ti mineri etc. Zadarnic.

4 martori ai acuzÄ&#x192;riiâ&#x20AC;Ś

Pe lĂ˘ngÄ&#x192; aceste acuze, mai erau cele ale lui PÄ&#x192;traĹ&#x;cu Moise Ĺ&#x;i Pr. Marcu Jura, cÄ&#x192; le-am spus â&#x20AC;&#x17E;ciobaniâ&#x20AC;?, cĂ˘nd au intrat ĂŽn tovÄ&#x192;rÄ&#x192;Ĺ&#x;ie, ale lui Cornel Hogman, fost elev de-al meu, cÄ&#x192; m-a urmÄ&#x192;rit regulat la bisericÄ&#x192;, Ĺ&#x;i eu am predicat ĂŽntotdeauna cu multÄ&#x192; Ĺ&#x;i accentuatÄ&#x192; duĹ&#x;mÄ&#x192;nie faĹŁÄ&#x192; de regim. DeclaraĹŁia lui Dumitru VÄ&#x192;duva din Cimpa cÄ&#x192; eu, ca protopop, l-am â&#x20AC;&#x17E;forĹŁatâ&#x20AC;? sÄ&#x192; se facÄ&#x192; preot. AceĹ&#x;tia 4 au fost ĂŽn instanĹŁÄ&#x192;: Jura, PÄ&#x192;traĹ&#x;cu, Hogman Ĺ&#x;i VÄ&#x192;duva.

Trei martori care n-au apÄ&#x192;rut la proces

DupÄ&#x192; 15 luni de zilnice torturi, bÄ&#x192;tÄ&#x192;i Ĺ&#x;i ameninĹŁÄ&#x192;ri cÄ&#x192; voi putrezi ĂŽn puĹ&#x;cÄ&#x192;rii, mi s-a ĂŽncheiat dosarul pentru proces. Dar, ĂŽn pro-ajunul procesului sunt dus iarÄ&#x192;Ĺ&#x;i sus: douÄ&#x192; declaraĹŁii ĂŽn plus: Kleibel Wilhelm Ĺ&#x;i ĂŽncÄ&#x192; unul, nu-i mai reĹŁin numele, declarau cÄ&#x192; la Restaurantul â&#x20AC;&#x17E;Minerulâ&#x20AC;? din PetroĹ&#x;ani, la masÄ&#x192; fiind cu ei, am spus: - Le arÄ&#x192;tÄ&#x192;m noi comuniĹ&#x;tilor cĂ˘nd vom reveni la putere noi, legionarii. Am negat categoric. N-au apÄ&#x192;rut la proces. Am vÄ&#x192;zut o declaraĹŁie a preotului Iacob, i-am cunoscut scrisul, care spunea cÄ&#x192; mÄ&#x192; cunoaĹ&#x;te demult Ĺ&#x;i Ĺ&#x;tie cÄ&#x192; ĂŽn bisericÄ&#x192; ĂŽntotdeauna vorbeam cu â&#x20AC;&#x17E;tendinĹŁÄ&#x192;â&#x20AC;?, cu o notÄ&#x192; de duĹ&#x;mÄ&#x192;nie faĹŁÄ&#x192; de regim. Am negat. N-a apÄ&#x192;rut la proces.

Tribunalul Militar Deva. Martorii menĹŁin declaraĹŁiile

Ă&#x17D;n ajunul procesului, mÄ&#x192; ĂŽnfÄ&#x192;ĹŁiĹ&#x;eazÄ&#x192; la anchetÄ&#x192; cu Damianoff, care spunea faĹŁÄ&#x192; de mine Ĺ&#x;i faĹŁÄ&#x192; de anchetatori cÄ&#x192; le vom arÄ&#x192;ta noi â&#x20AC;&#x17E;comuniĹ&#x;tilor, cĂ˘nd vom veni la putereâ&#x20AC;?! Dar ca acuzaĹŁi, eu dupÄ&#x192; 15 luni de detenĹŁie la securitate, acuzaĹŁi ĂŽn boxa acuzaĹŁilor, bine gardaĹŁi de un cÄ&#x192;pitan Ĺ&#x;i vreo 7-8 securiĹ&#x;ti, cu pistoalele automate ĂŽn sala de Ĺ&#x;edinĹŁe de la Tribunalul Militar Deva, cu judecÄ&#x192;torul de la Curtea MarĹŁialÄ&#x192; BraĹ&#x;ov, pe nume Ciocan, Ĺ&#x;i mai un individ, tot din BraĹ&#x;ov. Procuror din Deva, un individ Oros. Acesta ne face rechizitoriul. Cazul meu a ĹŁinut mai mult de o orÄ&#x192;. Am rÄ&#x192;mas uimit de cĂ˘te nÄ&#x192;scociri poate fi ĂŽn stare un procuror al unei CurĹŁi MarĹŁiale, sub un regim comunist. Pe lĂ˘ngÄ&#x192; dosarul foarte voluminos al meu, se ocupÄ&#x192; de cazul Nicolae Stoica - JieĹŁ, de Radu Liviu Ĺ&#x;i de unul OrÄ&#x192;Ĺ&#x;tian Ilie din SebeĹ&#x;. Ni s-a fÄ&#x192;cut o lecĹŁie de â&#x20AC;&#x17E;ĹŁinutÄ&#x192;â&#x20AC;? cĂ˘nd am plecat de la securitate, ca nu cumva sÄ&#x192; nu recunoaĹ&#x;tem ceea ce am declarat la anchetÄ&#x192;, cÄ&#x192;, dacÄ&#x192; ne schimbÄ&#x192;m declaraĹŁiile, vom fi reĂŽntorĹ&#x;i la securitate Ĺ&#x;i acolo vom muri. Martori ai acuzÄ&#x192;rii: Hogman Cornel: â&#x20AC;&#x17E;MenĹŁin declaraĹŁia de la dosarâ&#x20AC;?. Jura Marcu, menĹŁinâ&#x20AC;Ś â&#x20AC;&#x17E;Ne-a zis ciobaniâ&#x20AC;?. PÄ&#x192;traĹ&#x;cu Moise, la fel, â&#x20AC;&#x17E;MenĹŁin declaraĹŁia de la dosarâ&#x20AC;?. VÄ&#x192;duva Dumitru, menĹŁinâ&#x20AC;Ś, cu ĂŽntregirea cÄ&#x192; din slujbele fÄ&#x192;cute cu mine nu numai l-am silit sÄ&#x192; se facÄ&#x192; preot, m-am manifestat ĂŽntotdeauna ĂŽn contrÄ&#x192;, ĂŽmpotrivaâ&#x20AC;Ś

Verdictul: 12 ani de muncÄ&#x192; silnicÄ&#x192; pentru reabilitare

Ă&#x17D;n salÄ&#x192; era Ĺ&#x;i soĹŁia mea Neli Ĺ&#x;i soĹŁiile celorlalĹŁi acuzaĹŁi. Verdictul: 1. Preotul MoĹ&#x;ic Traian, 20 ani, muncÄ&#x192; silnicÄ&#x192;, cu adausul: 8 ani, deĹŁinere de publicaĹŁii interzise, 12 ani ca â&#x20AC;&#x17E;duĹ&#x;man al poporuluiâ&#x20AC;?, cumulat - 12 ani muncÄ&#x192; silnicÄ&#x192;. 2. OrÄ&#x192;Ĺ&#x;tianul - 15 ani muncÄ&#x192; silnicÄ&#x192;. 3. Stoica Nicolae - 7 ani, detenĹŁie. 4. Radu Liviu - 7 ani, detenĹŁie. CombinaĹŁi cei 8 ani pentru deĹŁinere de cÄ&#x192;rĹŁi interzise cu cei 12 ani, ca duĹ&#x;man al â&#x20AC;&#x17E;Poporuluiâ&#x20AC;?, 12 ani, total 12 ani, cu menĹŁiunea M.S.P.R.A.B. Habar n-aveam ce ĂŽnsemneazÄ&#x192; aceste iniĹŁiale. Uitasem sÄ&#x192; spun cÄ&#x192; la anchete mi s-a smuls barba fir cu fir, pÄ&#x192;rul de pe cap. Ă&#x17D;n cele 2-3 cazuri de ieĹ&#x;iri la aer, erau de aĹ&#x;a fel, ĂŽncĂ˘t orbeam de vedere ĂŽn acel solar, ĂŽntre ziduri, de 10â&#x20AC;&#x2122;, la intervale de 30 zile. Mai tĂ˘rziu am aflat cÄ&#x192; iniĹŁialele M.S.P.R.A.B. ĂŽnseamnÄ&#x192; â&#x20AC;&#x17E;MuncÄ&#x192; silnicÄ&#x192; pentru reabilitareâ&#x20AC;?. La magazie, cĂ˘nd ne-am luat bagajele, magazionerul ne-a spus: â&#x20AC;&#x17E;VeĹŁi fi repartizaĹŁi pentru Peripava, la stufâ&#x20AC;?.

Tranzit la Jilava. O lume ĂŽntreagÄ&#x192; ĂŽn celule Nu Ĺ&#x;tiam unde-i Peripava. DupÄ&#x192; aceea, la nu Ĺ&#x;tiu cĂ˘t timp dupÄ&#x192; proces, Ĺ&#x;tiu cÄ&#x192; ĂŽn cĂ˘teva zile petrecute ĂŽn curtea penitenciarului Deva, ĂŽn calitatea de

1939 /D R SRPDQÄ&#x152; vQ 0DOHLD 3ULQWUH DOÄŠLL SUHRW 7UDLDQ 0RÄ&#x201A;LF crĂ˘snicul Ion Surd, bancheruO Ä&#x201A;L ziaristul Vasile Taloescu.

PRÄ&#x201A;VÄ&#x201A;LIA CU ISTORII

condamnat, am fost tuns Ĺ&#x;i ras de puĹŁinul pÄ&#x192;r Ĺ&#x;i barbÄ&#x192; care mi-au mai rÄ&#x192;mas din chinurile suferite ĂŽn acele torturante anchete de la securitatea â&#x20AC;&#x17E;poporuluiâ&#x20AC;?. Nu mai Ĺ&#x;tiu cĂ˘t au durat Ĺ&#x;i aceste torturi morale Ĺ&#x;i fizice, nu mai pot sÄ&#x192;-mi amintesc, cĂ˘nd, ĂŽntr-o noapte, ĂŽn lanĹŁuri la mĂ˘ini Ĺ&#x;i la picioare am fost duĹ&#x;i la gara Deva, pentru o destinaĹŁie necunoscutÄ&#x192;. Nu mai Ĺ&#x;tiu cĂ˘nd am fost debarcaĹŁi la Jilava, ca un â&#x20AC;&#x17E;tranzitâ&#x20AC;?. Aici, ĂŽn timp de 30 de zile, aceiaĹ&#x;i: Radu Liviu, Stoica Nicolae, Damianoff Ĺ&#x;i alĹŁii. Uitasem sÄ&#x192; spun cÄ&#x192; acasÄ&#x192;, securitatea, dupÄ&#x192; nu Ĺ&#x;tiu cĂ˘te ore, mi-a rÄ&#x192;sturnat toatÄ&#x192; locuinĹŁa, ĂŽncÄ&#x192;rcĂ˘nd ĂŽntr-un camion sute de cÄ&#x192;rĹŁi, reviste, albume, cÄ&#x192;rĹŁialbume, care nu aveau nimic cu â&#x20AC;&#x17E;cÄ&#x192;rĹŁile-interziseâ&#x20AC;?. SecuriĹ&#x;tii Ĺ&#x;i le-au ĂŽnsuĹ&#x;it. La securitate mi s-au fÄ&#x192;cut multe fotografii ĂŽntre cÄ&#x192;rĹŁile mele. Au ridicat publicaĹŁii Ĺ&#x;i cÄ&#x192;rĹŁi de-ale parohiei PetroĹ&#x;ani Ĺ&#x;i de-ale protopopiatului. DacÄ&#x192; aĹ&#x; fi avut un arsenal de armament, n-aĹ&#x; fi fost atĂ˘t de vinovat. Celebra ĂŽnchisoare Jilava, cu cele 3 sau 4 porĹŁi speciale, cu zidurile de cetate, ĂŽn nenumÄ&#x192;ratele celule eram o lume ĂŽntreagÄ&#x192;. MĂ˘ncarea, relativ bunÄ&#x192;, o bucatÄ&#x192; de mÄ&#x192;lai, â&#x20AC;&#x17E;turtoiâ&#x20AC;?, cu o ceaĹ&#x;cÄ&#x192; de cafea neagrÄ&#x192; Ĺ&#x;i un castron de ciorbÄ&#x192; de burtÄ&#x192; sau arpacaĹ&#x; cu burtÄ&#x192; era mĂ˘ncarea pe o zi ĂŽntreagÄ&#x192;. Aici, nu mai purtam ochelari ca la securitate.

â&#x20AC;&#x17E;Entelectualulâ&#x20AC;? trebuia batjocorit Ĺ&#x;i cĂ˘nd cÄ&#x192;ra ciubÄ&#x192;rul cu excremente Ĺ&#x;i cĂ˘nd fÄ&#x192;cea duĹ&#x;

Un locotenent, pe nume Ĺ&#x17E;tefan, ne escorta ĂŽmpreunÄ&#x192; cu alĹŁi gradaĹŁi mai mici, cu ciubÄ&#x192;rul w.c.-ului din celulÄ&#x192;. PĂ˘nÄ&#x192; la w.c.-uri, cei de â&#x20AC;&#x17E;serviciuâ&#x20AC;? eram bÄ&#x192;tuĹŁi cu un ciomag, sÄ&#x192; fugim mai repede. Astfel, vÄ&#x192;rsam conĹŁinutul pe culoare, atunci Dumnezeiiâ&#x20AC;Ś BĂ˘ta Ĺ&#x;i alte loviri. CÄ&#x192;lÄ&#x192;i sadici, cÄ&#x192;rora le face plÄ&#x192;cerea sÄ&#x192; loveascÄ&#x192; sÄ&#x192; tortureze ĂŽndeosebi pe â&#x20AC;&#x17E;entelectualiâ&#x20AC;?. CĂ˘nd mergeam la baie-duĹ&#x;uri, abia ne muiam, ne sÄ&#x192;puneam, se oprea apa, ieĹ&#x;eam aĹ&#x;a, nÄ&#x192;clÄ&#x192;iĹŁi cu sÄ&#x192;punul pe noi, uzi, sÄ&#x192; ne â&#x20AC;&#x17E;echipÄ&#x192;mâ&#x20AC;? ĂŽn celulÄ&#x192;. Din cĂ˘nd ĂŽn cĂ˘nd, la â&#x20AC;&#x17E;solarâ&#x20AC;? ĂŽntre ziduri straĹ&#x;nice, nu vedeam decĂ˘t cerul, eram la aer, cu aceleaĹ&#x;i lovituri Ĺ&#x;i ĂŽnjurÄ&#x192;turiâ&#x20AC;Ś

La ĂŽnchisoarea GalaĹŁi turtoiul era ca prÄ&#x192;jitura

DupÄ&#x192; o lunÄ&#x192; de â&#x20AC;&#x17E;carantinÄ&#x192;â&#x20AC;?, ne-au dus pe unii mai departe. Stoica Nicolae, RÄ&#x192;duĹŁ Liviu, Damianoff au rÄ&#x192;mas la Jilava Ĺ&#x;i de acolo i-au dus la Aiud. Pe mine Ĺ&#x;i pe alĹŁii ne-au dus la ĂŽnchisoarea din GalaĹŁi. IarÄ&#x192;Ĺ&#x;i, o ĂŽnchisoare vestitÄ&#x192;, unde au murit mulĹŁi oameni politici (â&#x20AC;Ś). Ă&#x17D;n afarÄ&#x192; de comandant, un cÄ&#x192;pitan, o brutÄ&#x192;, gardienii vorbeau frumos cu noi. MĂ˘ncarea, iarÄ&#x192;Ĺ&#x;i acceptabilÄ&#x192;. (â&#x20AC;Ś) Turtoiul ĂŽl devoram ca pe o prÄ&#x192;jiturÄ&#x192;.

BÄ&#x192;lĹŁile BrÄ&#x192;ilei. Piatra-FrecÄ&#x192;ĹŁei. Colonia de muncÄ&#x192; â&#x20AC;&#x17E;GrÄ&#x192;dinaâ&#x20AC;?â&#x20AC;Ś VÄ&#x192;rgaĹŁi de drept comun

DupÄ&#x192; o altÄ&#x192; lunÄ&#x192;, ne-au dus cu un camion pĂ˘nÄ&#x192; la BrÄ&#x192;ila. Acolo ne-au ĂŽncÄ&#x192;rcat pe un bac, Ĺ&#x;i aĹ&#x;a, pe DunÄ&#x192;re la vale, ne-au debarcat la Piatra-FrecÄ&#x192;ĹŁei. Ă&#x17D;n zisele BÄ&#x192;lĹŁile-BrÄ&#x192;ilei, azi Marea InsulÄ&#x192; a BrÄ&#x192;ilei. Ni s-au fÄ&#x192;cut unele formalitÄ&#x192;ĹŁi, apoi pe jos vreo 3 km. Ne-au dus ĂŽn Colonia de muncÄ&#x192; â&#x20AC;&#x17E;GrÄ&#x192;dinaâ&#x20AC;?. Acolo, sute de cetÄ&#x192;ĹŁeni ĂŽn haine â&#x20AC;&#x17E;vÄ&#x192;rgateâ&#x20AC;? de puĹ&#x;cÄ&#x192;riaĹ&#x;i Ĺ&#x;edeau cu un D.C. mare, cu vÄ&#x192;psea albÄ&#x192; ĂŽn spate. AdecÄ&#x192; â&#x20AC;&#x17E;Drept Comunâ&#x20AC;?. Ne-am ĂŽnfiorat cÄ&#x192; ne-au bÄ&#x192;gat ĂŽntre criminali, vai de noi. Am stat ĂŽn curte ĂŽntr-o arĹ&#x;iĹŁÄ&#x192; grozavÄ&#x192;, fÄ&#x192;rÄ&#x192; pic de umbrÄ&#x192;, pĂ˘nÄ&#x192; ce un sergent major, un ĹŁigan, ne aduce bocanci care nu se potriveau pe picioare, Ĺ&#x;i la fel Ĺ&#x;i noi cu hainele vÄ&#x192;rgate D.C. Hainele civile ni le-au dus la magazie ne-au tuns cu maĹ&#x;ina 0 Ĺ&#x;i eram

vineri, 9 august 2013

vÄ&#x192;rgaĹŁi de â&#x20AC;&#x17E;Drept comunâ&#x20AC;?. Ulterior, am aflat cÄ&#x192; asemenea colonii de muncÄ&#x192; erau Salcia, StoieneĹ&#x;ti, StrĂ˘mba, GĂ˘rliciu, GĂ˘tul Berbecului, Periprava etc., cu un numÄ&#x192;r de bandiĹŁi â&#x20AC;&#x17E;entelectualiâ&#x20AC;?, ingineri, profesori Ĺ&#x;i profesori universitari, elevi, studenĹŁi, ĹŁÄ&#x192;rani tineri Ĺ&#x;i bÄ&#x192;trĂ˘ni Ĺ&#x;iâ&#x20AC;Ś 400 de preoĹŁi de toate confesiunile Ĺ&#x;i Ĺ&#x;efi ai diferitelor secte religioase, ca: baptiĹ&#x;ti, penticostali Ĺ&#x;i ĂŽndeosebi sĂ˘mbÄ&#x192;tiĹ&#x;ti Ĺ&#x;i martori ai lui Iehova etc.

O primÄ&#x192; imagine frapantÄ&#x192;: munĹŁii de mÄ&#x192;mÄ&#x192;ligÄ&#x192; de lĂ˘ngÄ&#x192; w.c.

Ceea ce ne-a frapat de la ĂŽnceput, sute Ĺ&#x;i sute de â&#x20AC;&#x17E;calupiâ&#x20AC;? de mÄ&#x192;mÄ&#x192;ligÄ&#x192; cu fÄ&#x192;inÄ&#x192; necernutÄ&#x192;, zidite ca niĹ&#x;te stive de cÄ&#x192;rÄ&#x192;midÄ&#x192;, la soare, Ĺ&#x;i cu milioane de muĹ&#x;te de la un mare w.c. de vis a vis, erau pregÄ&#x192;tiĹŁi sÄ&#x192; ducÄ&#x192; masa de amiazi la deĹŁinuĹŁii de la munci. CĂ˘teva cÄ&#x192;ruĹŁe cu butoaie mari cu o ciorbÄ&#x192; cu carne Ĺ&#x;i 3-4 bucÄ&#x192;ĹŁele de cartofi cu gogonele, adicÄ&#x192; pÄ&#x192;tlÄ&#x192;gele verzi, rar de tot cĂ˘teva bucÄ&#x192;ĹŁele de carne de cal.

Prima zi de muncÄ&#x192; silnicÄ&#x192;. Mii de oameni ĂŽn chiloĹŁi. Sarsanurile de muncÄ&#x192;

Ă&#x17D;n ziua urmÄ&#x192;toare, ĂŽncolonaĹŁi ĂŽntre ceilalĹŁi deĹŁinuĹŁi pe â&#x20AC;&#x17E;brigÄ&#x192;ziâ&#x20AC;?, ĂŽn fiecare brigadÄ&#x192; eram 100 de oameni. Era vara, nu mai Ĺ&#x;tiu, cred cÄ&#x192; ĂŽn august 1962. Primisem 12 ani pedeapsÄ&#x192; â&#x20AC;&#x17E;de crimÄ&#x192; de uneltireâ&#x20AC;Śâ&#x20AC;?. Brigadierii erau, ĂŽntr-adevÄ&#x192;r, de drept comun, foĹ&#x;ti membri de partid, unii ofiĹŁeri cu foste grade, care se bucurau de privilegii speciale, pentru cÄ&#x192; Ĺ&#x;i ofiĹŁerimea de pazÄ&#x192; Ĺ&#x;i â&#x20AC;&#x17E;caraleiiâ&#x20AC;? au fost cadre politice. Prima zi de muncÄ&#x192;. Scularea la ora 4, dejunul cu o bucatÄ&#x192; de mÄ&#x192;mÄ&#x192;ligÄ&#x192; Ĺ&#x;i o ceaĹ&#x;cÄ&#x192; de cafea, ceva surogat. Totul era aranjat ca la ora 5 sÄ&#x192; fim la locul de muncÄ&#x192;, la dig. Am luat cunoĹ&#x;tinĹŁÄ&#x192; cu atĂ˘ĹŁia de la â&#x20AC;&#x17E;GrÄ&#x192;dinaâ&#x20AC;?. De la FrecÄ&#x192;ĹŁei, GrÄ&#x192;dina, pĂ˘nÄ&#x192; la Salcia, 7 km, cĂ˘t aveam orizontul de vizibilitate, mii Ĺ&#x;i mii de oameni, numai ĂŽn chiloĹŁi Ĺ&#x;i arĹ&#x;i de soare, cÄ&#x192;rau cu roabele, de la distanĹŁe destul de mari, pÄ&#x192;mĂ˘nt pentru dig. O roabÄ&#x192; mare, grea, de fier Ĺ&#x;i un hĂ˘rleĹŁ erau sarsanurile de muncÄ&#x192;. Pe niĹ&#x;te dulapi-foastÄ&#x192;ne urcam ĂŽn diagonalÄ&#x192; pe dig. Digul era la bazÄ&#x192; lat de 40 m, ĂŽnalt de 8 m Ĺ&#x;i baza de sus - 3 m. Norma pe zi era 3 mÂł cu pÄ&#x192;mĂ˘nt cÄ&#x192;rat de departe, de lĂ˘ngÄ&#x192; DunÄ&#x192;re, fÄ&#x192;rÄ&#x192; o rÄ&#x192;dÄ&#x192;cinÄ&#x192; sau o glie cu iarbÄ&#x192;. De la distanĹŁa aceea pĂ˘nÄ&#x192; pe dig dura cam 15-20 minute. La norma, 3 mÂł, trebuia 50-60 de roabe. La prĂ˘nz, o orÄ&#x192; cu masa, cu zisa odihnÄ&#x192; o orÄ&#x192;. Caraleul, brigadierul ĹŁineau cont de numÄ&#x192;rul roabelor, cĂ˘te fac 3 mÂł.

Nici urmÄ&#x192; de pasÄ&#x192;re ĂŽn â&#x20AC;&#x17E;zonÄ&#x192;â&#x20AC;?. Imposibila evadare

Paza militarÄ&#x192;, militari ĂŽn termeni erau cam 30 pe colonia noastrÄ&#x192;. La 3 m distanĹŁÄ&#x192; de locul de unde luam pÄ&#x192;mĂ˘ntul, tot la 7-8 m se punea o â&#x20AC;&#x17E;zonÄ&#x192;â&#x20AC;?, un par cu o tÄ&#x192;bliĹŁÄ&#x192; de lemn cruciĹ&#x; pe care scria â&#x20AC;&#x17E;zonÄ&#x192;â&#x20AC;?. DacÄ&#x192; te apropiai prea mult de zonÄ&#x192;, erai â&#x20AC;&#x17E;somatâ&#x20AC;?, dacÄ&#x192; nu auzeai, putea trage ĂŽn tine. OstaĹ&#x;ii erau toĹŁi ĂŽnarmaĹŁi cu pistoale automate cu binocluri Ĺ&#x;i cu rachete. DacÄ&#x192; se trÄ&#x192;gea o rachetÄ&#x192;, Ĺ&#x;i deĹŁinutul, neatent, stÄ&#x192;tea culcat, de la comandamentul din GrÄ&#x192;dina veneau cÄ&#x192;lÄ&#x192;ri comandantul cu o mulĹŁime de ostaĹ&#x;i, ĂŽn ajutor, crezĂ˘ndu-se cÄ&#x192; asta e culpa: intenĹŁie de evadare. Se dÄ&#x192;dea alarma Ĺ&#x;i noi toĹŁi lÄ&#x192;sam uneltele Ĺ&#x;i ne adunam ĂŽn careu pentru a fi ĂŽnjuraĹŁi â&#x20AC;&#x17E;bandiĹŁiiâ&#x20AC;? care intenĹŁionau sÄ&#x192; evadeze. AĹ&#x;a ceva nu s-a ĂŽntĂ˘mplat Ĺ&#x;i era imposibil! Satele din jur, chiar dacÄ&#x192; ai fi trecut DunÄ&#x192;rea ĂŽnot, te extrÄ&#x192;dau. AĹ&#x;a erau de lÄ&#x192;muriĹŁi, plus hainele vÄ&#x192;rgate. Dar era destul sÄ&#x192; fie foarte â&#x20AC;&#x17E;vigilenĹŁiâ&#x20AC;? cu paza. Ă&#x17D;n colonia de muncÄ&#x192;, peste tot, la distanĹŁÄ&#x192; de cca. 15 metri, erau turele ĂŽnalte, cu scÄ&#x192;ri, sub acoperiĹ&#x;, unde, jur-ĂŽmprejur, erau ostaĹ&#x;i de pazÄ&#x192;, cu niĹ&#x;te fiare ca de toacÄ&#x192;, metalice, cu ciocane de fier se controlau reciproc din post ĂŽn post. Asta noaptea, ca sÄ&#x192; nu adoarmÄ&#x192;. Ă&#x17D;n colonie erau de la noi pĂ˘nÄ&#x192; la ostaĹ&#x;ii de pazÄ&#x192; un gard grozav de plasÄ&#x192; de fier, cu rĂ˘nduri-rĂ˘nduri de sĂ˘rmÄ&#x192; ghimpatÄ&#x192;, Ĺ&#x;i o zonÄ&#x192; de 3 m Ĺ&#x;i iarÄ&#x192;Ĺ&#x;i un gard pĂ˘nÄ&#x192; la sentinela de pazÄ&#x192;. Ă&#x17D;n aceastÄ&#x192; zonÄ&#x192;, zilnic, intram noi, cĂ˘te 2-3 inĹ&#x;i, sÄ&#x192; greblÄ&#x192;m, sÄ&#x192; nu se vadÄ&#x192; nici un fel de urmÄ&#x192; de pisici Ĺ&#x;i nici deâ&#x20AC;Ś pasÄ&#x192;re.

Regimul nocturn

Noaptea, dacÄ&#x192; ieĹ&#x;eai la w.c., afarÄ&#x192;, trebuia sÄ&#x192; iei un cearĹ&#x;af alb - cearĹ&#x;aful tÄ&#x192;u de pat - sÄ&#x192; te vadÄ&#x192; sentinela. DacÄ&#x192; ieĹ&#x;eai fÄ&#x192;rÄ&#x192;, trÄ&#x192;gea ĂŽn tine fÄ&#x192;rÄ&#x192; somaĹŁie. DeĹ&#x;i la cele douÄ&#x192; extreme ale barÄ&#x192;cii erau douÄ&#x192; w.c.-uri, nu ajungeau. ToatÄ&#x192; noaptea scĂ˘rĹŁĂ˘iau uĹ&#x;ile, Ĺ&#x;i am avut nenorocul sÄ&#x192; stau cu patul lĂ˘ngÄ&#x192; un asemenea w.c., unde miĹ&#x;carea, putoarea erau de nesuferit. Ă&#x17D;ntr-o baracÄ&#x192;, paturi suprapuse Ĺ&#x;i jos, ĂŽncÄ&#x192;peau cca. 200 de oameni. DacÄ&#x192; aveai nenorocul sÄ&#x192; stai ĂŽn patul de sus, cu ochii ĂŽn acele becuri mari, care ardeau toatÄ&#x192; noaptea, era groaznic. FÄ&#x192;ceam de gardÄ&#x192; pe dormitor, prin rotaĹŁie, 3 ore un schimb, cĂ˘nd ĂŽl trezeam pe urmÄ&#x192;torul. Controlul de afarÄ&#x192; Ĺ&#x;i ĂŽn interior era un caraleu (miliĹŁian), care se plimba ĂŽn toatÄ&#x192; colonia ĂŽn control, sÄ&#x192; verifice dacÄ&#x192; noi, cei de la â&#x20AC;&#x17E;plantonâ&#x20AC;?, eram treji. De ce? Erau ĂŽntre noi unii hoĹŁi, care umblau la sarsanalele noastre (traista unde unii aveau bucate de acasÄ&#x192; din pachet sau ĹŁigÄ&#x192;ri sau cĂ˘te o cÄ&#x192;maĹ&#x;Ä&#x192; de schimb). Deci, ĂŽntr-o asemenea adunÄ&#x192;turÄ&#x192;, ĂŽntre â&#x20AC;&#x17E;entelectualiâ&#x20AC;? erau Ĺ&#x;i ĹŁigani Ĺ&#x;i alĹŁi indivizi. Asta ĂŽn colonieâ&#x20AC;Ś

1940. Protopopiatul Ortodox 5RPkQ DO 9Ä&#x152;LL -LXOXL 3HWURÄ&#x201A;DQL Sus: diacon Ioan Dancu (3HWURÄ&#x201A;DQL), SUHRÄŠLL Marcu Jura (-LHÄŠ), Ioan Vulcan (Petrila), 7UDLDQ 0RÄ&#x201A;LF 3HWURÄ&#x201A;DQL ,, Ä&#x201A;L Eusebiu Oprean (Cimpa). Mijloc SUHRÄŠL 9DVLOH 5RPLÄŠDQ (Cimpa), Teofil Ioanoviciu (Livezeni), 3RSLÄŠD (Aninoasa) Ä&#x201A;L Coriolan (Petrila Â˛ Brazi). Jos SUHRÄŠLL 9LFWRU Ä DQGUX (Lupeni), Constantin Zoican (Lonea), protopopul Ioan Duma (3HWURÄ&#x201A;DQL ,), ,RDQ 6DEÄ&#x152;X 'kOMD Gheorghe Zemora (Vulcan).

Cine nu realiza norma - din â&#x20AC;&#x17E;poartÄ&#x192;â&#x20AC;? la â&#x20AC;&#x17E;izolatorâ&#x20AC;?

La locurile de muncÄ&#x192;, cĂ˘nd ieĹ&#x;eam pe poarta coloniei, eram numÄ&#x192;raĹŁi, cĂ˘nd intram, la fel. La locul de muncÄ&#x192;, â&#x20AC;&#x17E;normaâ&#x20AC;? - un dig lung de 100 m (â&#x20AC;Ś) - dura o lunÄ&#x192;, dar se ĂŽngrijea conducerea sÄ&#x192; â&#x20AC;&#x17E;depÄ&#x192;Ĺ&#x;im planulâ&#x20AC;?. Cel ce nu fÄ&#x192;cea planul, seara, la intrarea ĂŽn colonie, rÄ&#x192;mĂ˘nea â&#x20AC;&#x17E;ĂŽn poartÄ&#x192;â&#x20AC;?, unde era bÄ&#x192;tut groaznic, apoi venea ĂŽn dormitor Ĺ&#x;i-Ĺ&#x;i lua pÄ&#x192;tura, mergea ĂŽnapoi Ĺ&#x;i dormea la â&#x20AC;&#x17E;izolareâ&#x20AC;?. Izolarea era o camerÄ&#x192; din beton pe jos, fÄ&#x192;rÄ&#x192; ferestre, doar o uĹ&#x;Ä&#x192; de fier, Ĺ&#x;i dormeai pe un pat care

vineri, 9 august 2013

se deschidea din perete. Dimineaţa, dacă nu săreai din pat, când se striga „deşteptarea”, erai închis cu patul în acea deschizătură, care se manevra de-afară. Astfel, erai strivit de acel „automat”. Nu ştiai când e zi, când e noapte. La două zile primeai un calup de mămăligă, o cafea şi o cană de apă. Ziua următoare, nimic. Hârdăul cu tine în frig şi în beznă. Un student din Bucureşti a făcut 10 zile neîntrerupt acea izolare. M-a ferit Dumnezeu, eu n-am ajuns pe-acolo. Nu numai pentru neîndeplinirea normei ajungeai la izolare, ci şi pentru aşa zisele acte de indisciplină. În colonie, foarte rar am fost repartizat să rămân pentru curăţenia în baracă, pentru tăiatul lemnelor, pentru bucătărie sau pentru curăţitul zarzavaturilor, cartofilor pentru bucătărie. Astfel, primeai o mâncare mai bună şi o bucată de pâine. Pâinea era foarte bună şi proaspătă în fiecare zi. Cât am lucrat la dig primeam 350 g pâine plus mălaiul sau mămăliga.

Munca în zadar la cucuruz. Consumul sfeclei, strict interzis

Digul nostru, cum am amintit, avea o lungime de 40 km. După dig sau între diguri, după sezon, lucram la cules de porumb şi de sfeclă de zahăr. Semăna porumbul mecanic, dar cele 4-5 praşile le făceam cu sapa. La cules mergeam pe un rând lung, cât era de lungă tarlaua, 300-400 m. Îl rupeam jupuit de pe ştiuleţi şi-l aruncam, la 4-5 rânduri, în grămezi. După culesul nostru, veneau alţii sau tot noi, culegătorii, tăiam cocenii şi-i legam în snopi, din 4050 snopi făceam o piramidă. Trebuind să vină camioane să-i ducă în celelalte colonii sau la Salcia pentru furaj, cei mai mulţi snopi rămâneau pe lan şi-i aruncam pe malul Dunării şi le dădeam foc. Dacă nu ardeau, îi ducea Dunărea. Dacă locotenentul Troacă găsea pe urma ta un singur porumb necules, te bătea zicând că ce risipă s-ar face dacă fiecare din noi ar lăsa numai câte un ştiulete necules. Dar, pe toamnă, târziu, pe ploaie şi în martie, de sub zăpadă scoteam porumbi, grămezile neridicate de camioane putrezeau pe câmp. Am încărcat un bac mare la Piatra Frecăţei de vreo 200 tone pentru Bulgaria. Bulgarii l-au refuzat. Au trecut două luni, bacul de 200 tone a revenit la Frecăţei, alterat. Cucuruzul tot noi îl scoteam cu mare greutate din fundul bacului, de la o adâncime de 10-12 m, cu coşurile, din mână în mână, şi îl aruncam în Dunăre. Ne întrebam cum stăm cu un ştiulete, cu paguba. Aşa am păţit şi cu sfecla de zahăr. Dacă curăţai o sfeclă trebuia să îngropi cojile, ca să nu se vadă că, pe furiş, mâncai o sfeclă, făceam pagubă, noi care am muncit la ea. Au îngheţat cantităţi imense din grămezile aranjate de noi. La grădina de zarzavat puteai la masă să mănânci ardei, roşii, morcovi, dar acolo, pe câmp nu. Dacă, prin sondaj, te găseau în poartă, seara, când intram în colonie, cu un morcov sau o ceapă, urma bătaia şi izolarea… risipă (?!).

La culesul strugurilor cu botniţă cu lacăt pe faţă

Am lucrat la cules de struguri pe Dealul Dăienilor, cu botniţă cu lacăt pe faţă, să nu poţi mânca un bob de strugure… risipă… Nici sub exploatarea cea mai îndepărtată a antichităţii nu cunosc să fi fost un regim mai diabolic ca sub comunism. În biblie se spune „să nu legi gura boului care mănâncă”. Da, boul! Dar noi, noi, „duşmanii poporului”?

Puturoasele consoarte ale caraleilor. Cu bâta pe deţinuţi

Mergeam des pe la casele caraleilor, să le măturăm prin case, prin curte, pentru că putorile lor şi ale ofiţerilor nu făceau nimic, umblau în capoade de la una la alta. Plozii lor ne întrebau: - Nene banditule, e adevărat că voi sugeţi sângele nostru? - Cine ţi-a spus?

PRĂVĂLIA CU ISTORII XI - Mămica şi tăticul, că voi sugeţi sângele nostru. Aşa-şi educau ţiganii şi şleahta de vagabonzi plozii. Taţii lor se îmbătau ca porcii şi veneau noaptea prin dormitoare cu bâte şi băteau la noi, adormiţi şi obosiţi de la muncă. Comandantul, căp. Boldea, serg. Stratache, serg. Roman - ţigan, plut. Marusak etc. băteau la noi cu sete. Pretextul că de ce pui batista pe ochi (să te aperi de lumina becului atât de puternică), că de ce dormi cu ciorapii în picioare? Te scoteau afară desculţ şi dezbrăcat, iarna pe zăpadă şi în vânt, te băteau până la sânge. Nici dobitoacele nu erau tratate ca noi. Mor la Salcia prof. univ. Dr. Ilarion Felea, colegul meu, şi Cornel Tomescu (…)

„Nenii bandiţi” erau buni şi în caz de inundaţii

La stuf, în Peripava, dormeau în bac, care era în mijlocul Dunării. Se încingea vara de călduri ucigătoare. Iarna îngheţa bacul în mijlocul Dunării. Mureau oamenii de călduri, de frig, otrăviţi de ţânţari, muşcaţi de şerpi veninoşi etc. Stuful se recolta iarna prin bălţile îngheţate. Se rupea gheaţa, şi „nenea banditul” se dădea la fund definitiv. În anul 1963, toamna târziu, după ploi grozave, s-a burzuluit Dunărea şi s-au umflat bălţile de au ieşit până la mijlocul Dunării. Ni s-au adus fascine (crengi de sălcii), le legam snopi, băteam ţăruşi în apa până în brâu, să le legăm împletite între ţăruşi, să apărăm digul. Am lucrat multe zile, cu ploaie pe noi şi apa până-n piept. Am lucrat zile în şir şi dormeam noaptea uzi, lucrau „bandiţii”…, oile din saivane evacuate peste Dunăre, la Frecăţei, Dăieni şi alte sate. De sacrificiu erau buni „nenii bandiţi”!. Noi eram expuşi în orice clipă de a fi înecaţi ca pe vremea lui tata Noe. Mă înfior şi azi, cum am putut rezista.

Percheziţia duminicală. Dilema plutonierului: „bacaloriatul”

În Dumineci, fie vara, fie iarna, ne scoteau cu toate bohârţele afară, în frig, la percheziţie. Ne căutau şi în cutele cămăşilor sau izmenelor, să nu avem un ac, un creion etc. Tremuram de frig şi ne clănţăneau dinţii în gură, dar caraleii nu se grăbeau. Plutonierul Donea ne întreba, avea chef de vorbă: - Tu ce ai fost în civilie? - Inginer, profesor… - Ai „bacaloriatul”? - Desigur, că fără „bacaloriat” nu puteam fi „entelectual””. - Ce, mă, pe mine nu mă duci… - Ai sau nu „bacaloriatul”? Şi alte inepţii de la nişte indivizi inculţi, dar atotputernici.

Mâncare şi băutură din belşug. Pentru caraleii-porci

La Salcia erau turme de oi, de miei, porci, viţei, lapte, brânză, smântână, de unde se alimenta toată şleahta de indivizi. Pepeni, struguri, băuturi de la alimentarele lor din colonie. Toţi mâncau şi beau ca porcii, plus salariile, uneori după munca noastră, a celor 80.000 de bandiţi…

Neagră, cu sutele şi miile de saşi, şvabi deposedaţi de toate şi duşi în Bărăgan. Am aflat ulterior, că s-au pus aceste probleme la O.N.U., cum mergem spre comunism?

Când fiara se îmblânzeşte. Sau i-a ajuns fitilul la cur

Destul că de la începutul anului 1964 au început să fie eliberaţi foştii colectivişti, foştii activişti de nu ştiu ce, elevi, studenţi, deci, tineretul. Pe parcurs, soldaţii de la pază, când nu-i vedea nimeni, ne spuneau încet: „Este decret, toţi veţi pleca acasă”. Astfel, în vara lui 1964 nu mai era teroarea asupra noastră în colonie şi la locurile de muncă. Fiara se mai îmblânzise. Colonelul Gaftea de la Piatra Frecăţei, care, răguşit, se scremea să lege o frază, venea la noi să ne întrebe, pro-forma, dacă avem ceva nemulţumiri din partea cadrelor? S-au ridicau unii dintre noi, mai îndrăzneţi şi i-au spus: - Ne surprinde, domnule colonel, că ne puneţi asemenea întrebări. Ceea ce aţi făcut cu noi, s-a făcut cu ştirea şi cu ordinul D-voastră. Faceţi bine şi lăsaţi-ne în pace. E adevărat că, în ultimele două-trei luni, ne rugau dacă vrem şi care vrem să ieşim la muncă. Au fost şi de aceia care s-au înscris voluntar pentru muncă… Ne-au concentrat din toate cele multe colonii amintite mai sus, serii-serii, la Salcia. Hrană mai bună, odihnă cât voiam, ne-au ordonat să… ne lăsăm părul să crească. Ni s-au dat hainele civile să fie curăţate, călcate. Au apărut croitori, care le curăţau, călcau… Frizeri care ne aranjau capul. Ce mai treabă, le-a ajuns fitilul la cur! Fiara s-a domolit. Au venit ofiţeri, securişti din capitalele tuturor judeţelor ţării, să ne roage să „scuzăm”, că s-au făcut cu noi unele greşeli şi că vom merge acasă reabilitaţi şi la fostele noastre locuri de muncă etc.

Eliberarea. Ca jidovul rătăcitor

Domnul Gheorghiu-Dej a dat un decret (…) Au fost eliberaţi oameni, cu câte 21-22 ani de puşcărie la zi. Băgaţi prin puşcării de Carol II, de Antonescu, şi, după anul fericirii, 1944 până la 1 august 1964. Ni s-au dat cărţi poştale la Salcia, să scriem acasă după bani, ca să avem de drum. Nu ştiu cât au trimis bieţii ai mei, că nu mi s-a dat nimic. Ni s-au dat foi de drum. Şi aici hoţie. Pe bac, Salcia-Brăila, şi de la Brăila la Petroşani, bilet de tren, cl. III. Hrană de drum: pâine, slănină, marmeladă. Am dus-o acasă. Cui îi mai venea să mai mănânce după atâta emoţie şi bucurie că venim acasă?! Am adus acasă cămăşi şi alte veşminte călduroase, care au rămas la magazie până la eliberare. Ştiu că am avut un balot groaznic, învelit în cearşaf ca la un jidan galiţian venind spre România, cum apărea jidovul în presa vremii din copilăria mea. Sau, jidovul lui Grigorescu…

Cum stă chestia cu omul nou

În anul 1963, pe vară, zburau câteva helicoptere foarte jos, prin coloniile noastre. Erau nişte comisii străine, care ne-au văzut câţi munceam, pentru că Gheorghiu Dej a spus că nu avem deţinuţi politici, ci numai de drept comun. Se punea întrebarea: Dacă ai 80.000 de deţinuţi hoţi şi criminali, plus atâtea zeci de puşcării în toate părţile ţării, atunci cum stăm cu omul nou, cu omul ridicat al socialismului? Dej n-a putut da un răspuns satisfăcător. Se ştia că au murit mii de oameni şi la canalul de atunci, Dunăre-Marea

)DPLOLD SUHRWXOXL 7UDLDQ 0RĂLF

XII PRĂVĂLIA CU ISTORII La Bucureşti. Acasă la Dr. Enea Giurchescu

În Gara de Nord Bucureşti am stat vreo 4 ore şi ceva. Las bagajele cu unii colegi de suferinţe, deşi lumea aia multă, care venea şi pleca din sala de aşteptare din Gara de Nord, se uita la noi ca la o arătare din altă lume. Bunătăţi erau pe tejgheaua restaurantului. Am fi beut o bere, ne tentau - nu văzusem până atunci - ţigările „Litoral”. Cu ce? Plec în oraş. Ştiam adresa profesorului meu - director Dr. Enea Giurchescu, str. Xenopol Nr. 3. Mă duc să găsesc clădirea. Giurchescu tocmai ieşea de la un bloc, era responsabil de bloc, şi mă apropii de el: - Domnule Director… - Cine eşti? Nu te cunosc… - Popa Moşic de la Petroşani… Mă strânge în braţe, mă sărută şi plânge. Ştia de soarta mea. Mă cunoştea după barbă, ca preot. Acum, jigărit şi mai slab cu 25 de kg, mă ia şi mă duce acasă la soţie şi la familie: Lucian Giurchescu, cu sora Alice. Nu mă lăsau să plec, am stat la masă cu ei. Scopul vizitei era să-i cer 150 lei împrumut, să luăm ceva în gară, nu mai era cazul. Ştiu că am ospătat puţin pe colegii care veneau la Petroşani, erau vreo 5.

O călătorie lungă: Bucureşti-Petroşani. Emoţionanta revedere

Am lăsat bagajele cu ei, şi, venind de la Giurchescu, ne-am urcat în trenul de Petroşani. „Îmi părea mai lungă calea, acum la-ntors acasă”, cum zicea unul din cei 10, în frunte cu Peneş Curcanul. În Petroşani, cine m-o fi văzut la ora 4 dimineaţa, cu câteva zile înainte de 23 august 1964, nu ştiu, nu mi-a zis nimeni nimic. Ulterior, am aflat că a fost Iuhasz Ghergely din Lonea, care a dat alarma prin Lonea-Cimpa, că din acea zi, veneau la mine, zile multe în şir, diferiţi cetăţeni să mă vadă. Unii, curioşi, cum arătam fără barbă, alţii, cât sunt de slăbit etc. Ştiu că sun la uşă la antreu acasă, cu balotul meu celebru, şi iese Pia. Când m-a văzut, a strigat aşa de tare: „Tata!”. Iese şi mama. De Pia m-am despărţit ultima în gara Simeria, în urmă cu 5 ani şi o lună, şi bunul destin a fost că tot ea a fost prima care m-a primit… acasă. Au urmat, minute în şir, lacrimi de bucurie, de emoţii şi de tăcere… Scumpa mea Pia, pentru care, între atâtea torturi fizice la bestiile de la securitate, că-i accidentată, că e la spital, că nu se mai ştie de ea… Mama a murit cu gândul la mine, că „de ce nu mai vine bietul Traian pe la noi”? Între timp, moare şi tata (…). Toţi au plecat şi eu nu ştiam nimic. Dacă trebuia să fac cei 12 ani de suferinţă şi de chinuri, cum nu cunosc asemenea situaţii nicăieri în lume, decât poate evreii sub robia lui Nabukodonosor în cei 70 de ani, cum am văzut în piesa muzicală a lui Verdi cu Psalmul jalnic 136 sau cu cei milioane de sclavi la zidul chinezesc, suportam greu munca silnică, că eram între oameni la soare, în frig, în munci forţate, mai preferabile decât cele 15 luni de torturi şi bătăi în beciurile securităţii din Deva. Muream şi eu.

Probleme parohiale. Audienţă la Teoctist

Vin acasă, parohia ocupată de… Iacob, trecând în postul meu nr. I, şi postul lui II îl desfiinţează, aşa că în Petroşani nu mai aveam loc. Asta o făcuse cu 3-4 luni înainte de a veni eu acasă. În altă parte, voi descrie mai amănunţit pe colegul Iacob… După o lună mă duc în audienţă la episcopul Teoctist la Arad. Mă primeşte imediat. Nu mă cunoştea, dar auzise de mine. Îmi reproşează: - Acum vii?

Despre părintele Traian Moşic sau...

De ce iubesc „Yesterday”, cântecul de ieri al Beatles-ilor

Părintele Traian Moşic a fost, în ultima parte a tumultuoasei sale vieţi, preot la o biserică din Petrila. Biserica sa era peste drum de Cartierul Evidenţiaţilor. Acolo ne-am mutat după ce ne-au demolat casa noastră de colonie, prevăzută cu grădină, curte şi bucătărie de vară. Casa, aflată în dreapta clubului muncitoresc, a fost pusă la pământ pentru a face loc unui bloc. Duminică de duminică, mama cobora în grabă, pe strada 1 Iunie, pentru a ajunge la slujbă. Cei patru copii şi treburile de zi cu zi o împiedecau, mai mereu, să ajungă chiar de la începutul slujbei. Însă, niciodată, mama nu a lipsit de la predicile părintelui Moşic. Era un om cu multă carte, dar care vorbea pe înţelesul oamenilor simpli care-i populau, până la refuz, biserica. Erau, alături, mineri, barabe, momârlani şi venetici, cu toţii pătrunşi de adevărurile din cuvântul părintelui. Era bucuros că, după anii de detenţie, putea din nou să poată aduce cuvântul Domnului pentru şi printre ai săi. La Petrila se simţea casă. „Acesta mi-e pământul care mă îmbrăţişa încă din copilărie când dormeam afară lângă oi şi în nopţi senine priveam cum cădeau stele din cer, una după alta, lăsând cozi mari de lumină în urma lor, până noaptea târziu. Mă consultam cu fratele Ilie despre numele constelaţiilor, despre mersul aştrilor...până ce Luceafărul scăpăra, ca dintr-un amnar lumina sa, semn că ziua nu e departe”.

vineri, 9 august 2013

- Prea Sfinţite, am fost atât de slăbit şi descurajat, încât mi-a trebuit o lună de zile să mă refac puţin. Îmi era jenă să mă prezint, aşa cum am venit, în faţa Prea Sfinţiei voastre. M-a înţeles. Am stat mai mult de o oră de vorbă, întrebându-mă multe. De altfel, auzise pe unde am fost, pentru că 4 preoţi distinşi din Arad au fost cu mine: pr. Tudor Damian - scriitor şi publicist, pr. Benţea, pr. Crişan, pr. Cornel Caceu. Caceu cu mine la Grădina, iar fiul său, elev de liceu la Salcia. (…) fiul său moare. Ce vină o fi avut elevul Caceu? Cui a stat în cale? Al cui sânge a supt „nenea banditul” elevul Caceu la vârsta de 16 ani?... Prea Sfinţitul îmi spune să primesc parohia Sf. Măria Orlea, că mai târziu îmi dă parohia ortodoxă Haţeg şi mă face protopop. Îi mulţumesc şi refuz. - Vreau o parohie mai aproape, pe Valea Jiului. - N-am decât Iscroniul. - Îl primesc.

Preot la Iscroni

La Iscroni se pensionase preotul Berinde Vasile, care, nu mult după venirea mea în 1964, moare. Păstoresc 1 ½ ani cu rezultate strălucite de realizări în acel prea scurt timp. În 1965 conflictul dintre Hangea - Vulcu se termină, pensionându-i din oficiu pe amândoi.

De la Iscroni la Petrila

În 1965 eram la cursurile de îndrumare la Argeş, când vine Neli cu Timi la mine ca să primesc Petrila. Am condiţionat pe loc, faţă de P.S.S. Episcop Teoctist, care era preşedintele comisiei de examinare, că primesc dacă va numi coleg în cealaltă parohie, nr. 2, un om cu care m-aş înţelege. - Propune, îmi spune episcopul. - Este aici fostul protopop de Orăştie, actualmente la parohia Nucşoara, sub Retezat, şi ar vrea să plece. - Vorbeşte cu el şi-mi spuneţi. Vorbesc cu Ştefănie cum e pe Valea Jiului etc. Acceptă. Îi spunem Prea Sfinţitului pe loc. S-a făcut. După examene vin acasă. Mi se face transferul la Petrila, cu dezlegarea să stau în casa proprie în Petroşani şi să fac naveta. Iscronii, având casă parohială, va fi ocupat de un alt preot. Eu nu puteam să mă mai mut din casa proprie, la Iscroni. Aşa că Ştefănie se mută într-o garsonieră în Petrila, de unde se şi pensionează. Eu păstoresc, între 1965-1979, 1 Mai, când m-am pensionat.

Datoria de a depune mărturie

Azi, 10 ianuarie 1980, când scriu aceste rânduri, am 70 de ani, 6 luni şi 10 zile. Mă grăbesc să scriu şi… am foarte multe de scris. Am foarte multe de scris şi nu ştiu cum să mă grăbesc ca să termin până nu mor. Nu pentru că au o valoare deosebită aceste prolixe şi oarecum grăbite rânduri, ci să am eu satisfacţie să pun pe hârtie gânduri, fapte şi oameni, pe care le-am purtat în suflet cam 30-35 ani. Atunci aveam memorie şi ochi, dar n-aveam timp. Acum, timpul e totuşi prea puţin, memoria slăbită şi ochii şi mai slăbiţi. Mă folosesc de un singur ochi, şi acela prea solicitat şi obosit. A le retranscrie, a le revedea şi corecta nu mai am nici timpul şi nici răbdarea. Poate careva dintre copiii mei va avea răgazul să le cetească.

N.R. Fotografiile care ilustrează acest documente sunt preluate din volumul „Din cele trăite de oamenii de la izvoarele Jiului” de Traian Moşic, cu permisiunea îngrijitorului ediţiei, dl. Dan Ioan Nistor După ce părintele Moşic a ieşit la pensie a venit un preot nou, sosit la Petrila de prin părţile Olteniei. Predicile sale, lipsite de lumina părintelui Moşic - cel care punea cuvântul în acord cu mersul aştrilor - se terminau, inevitabil, cu veşnice apeluri pecuniare. Popa cel nou apela, mereu, la credincioşi ca să contribuie, cât mai substanţial, la ridicarea unei case parohiale. Aceasta s-a ridicat, semeţ, prin truda enoriaşilor şi prin bănuţul văduvelor. Când popa se pregătea să adauge casei parohiale şi un etaj (la care puteai să ajungi printr-o scară interioară, neapărat din marmură), lumea a început să murmure. Dimensiunile casei parohiale riscau să le concureze pe cele ale bisericii. Scara interioară din marmură trebuia să slujească unei eventuale veniri şi înnoptări a episcopului nostru, aflat în trecere prin meleagurile noastre. Iată că de atunci au trecut zile după zile, nopţi după nopţi, ani după ani, şi vlădica n-a poposit, niciodată, noaptea la Petrila. Prea Sfinţiile lor n-au fost interesate să vadă cum, la Petrila, „cad stele din cer, una după alta, lăsând cozi mari de lumină în urma lor...”. Acum, după atâta amar de ani, cred că numai părintelui Traian i-a fost dat să vadă pe cer „stelele, munţii, izvoarele, pădurile, păşunile, colibele şi casa părintească”. Ele au rămas cele mai frumoase din lumea asta pentru că, vorba sfinţiei sale, „aşa au răsărit în sufletul meu”. Ce-ar mai fi de adăugat la această paralelă inegală? Cred că o singură menţiune ar fi suficientă: părintele Traian a locuit, cât a slujit la Petrila şi până a trecut Dincolo, într-un apartament de bloc din Petroşani, faţă-n faţă cu clădirea Întreprinderii de Reţele Electrice. Dar lumina pe care părintele Traian Moşic i-a transmis-o mamei şi pe care ea, la rândul ei, ne-a transmis-o şi nouă nu venea de acolo. N-avea cum... Mihai BARBU P.S. Oh, I believe in yesterday!