1296 by Ziarul Vaii Jiului

CMYK

Ziar ul Vaii Jiului

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege

)

împotriva LUI! ADEVĂRU

Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

Justiţie pe scenarii şi presupuneri.

Certificat energetic. Rapid şi la preţul corect. Director: Cătălin DOCEA

Redactor şef: Marian BOBOC

Curs valutar: 1€ = 4,4511 lei 1$ = 3,2888 lei 1₤ = 5,3345 lei

Joi, 3 octombrie 2013 Anul VI nr. 1296 12 + 4 pagini Preţ: 1 leu

Oare celor de la BCCO şi DIICOT li se trec la epoleţi şi prime inclusiv rateurile?

Vă amintiţi cum, într-o dimineaţă, dl. Berbeceanu şi bolidul personal l-au ridicat pe poliţistul Sucilă pentru cercetări într-un dosar de pornografie infantilă? Descinderea motorizată a d-lui Berbeceanu a fost, ca de obicei, dublată de mesaje de convocare pentru presa agreată. Păi, dacă-l chema dl. Berbeceanu pe dl. Sucilă discret, fără nicio cameră de luat vederi prin preajmă, nu se chema tot act procedural? Răspundem tot noi: se chema tot aşa, dar ar fi rămas la stadiul de simplu act procedural, nu s-ar fi transformat într-o mascaradă. Căci, până la urmă, exact asta rămâne în ochii opiniei publice din dosarul de pornografie infantilă: un fel de show ieftin, la care nici măcar n-a fost prezent DJ Vasile, să-l pună pe nişte acorduri potrivite. Ajuns pe rolul Judecătoriei Petroşani, dosarul amintit este un nesecat izvor de zâmbete între judecători, procurori şi avocaţi. Toată lumea e conştientă că dosarul e slab, transparent, o încercare de răzbunare pe presupuneri şi scenarii ce nu stau în picioare. La momentul reţinerii lui Sucilă sub acuzaţia de pornografie infantilă, în propunerea de arestare se vorbea despre o cantitate enormă, sute de imagini cu persoane presupus minore găsite în mediile informatice deţinute de către poliţistul vulcănean. Între timp, balonul de săpun s-a dus. La dosarul cauzei au ajuns doar vreo 70 de fotografii de pe net, iar lângă acestea apar două amănunte cutremurătoare, care dau peste cap întreaga construcţie: anume că fişierele au fost şterse şi nu au fost accesate vreodată. Ştiţi cum e treaba asta? Un fel de: a fost viol, dar n-a atins-o deloc. În sensul legii, treaba cu pornografia infantilă şi distribuţia de materiale cu caracter pornografic e cu totul alta. Acuzat de aşa ceva poate fi un bolnav psihic că face poze pe gaura cheii unor copii de grădiniţă care fac pipi, iar ulterior le distribuie pe FB şi în cutiile poştale ale unor cocătoare şi coafeze, pudice şi musai trecute de prima tinereţe. O acuzaţie de acest gen împotriva unui om care a deţinut şi şters nişte poze de pe net, fără a le vizualiza/accesa, e ca o acuzaţie de viol fără penetrare. Personal, am mai spus-o, sunt de

părere că dl. Sucilă, ca orice om din această ţară, trebuie să plătească pentru faptele sale. Dar asta ar trebui să se întâmple cu o condiţie absolut necesară: faptele să existe şi să fie dovedite. Iar prezumţia de nevinovăţie trebuie să persiste până la ultimul termen al unui eventual proces, în care acuzarea trebuie să dovedească fără dubii o vinovăţie, iar nu acuzatul să fie pus în postura de a-şi demonstra nevinovăţia. Sunt încântat, susţin şi promovez rezultate BCCO şi DIICOT pe linia combaterii infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism. Nu pot fi însă de acord cu cazurile forţate să se încadreze în prevederile Codului Penal şi ale legilor speciale doar din plăcerea de a apărea la televizor şi pe prima pagină a ziarelor. Şi am şi exemple în acest sens. Cunosc un tânăr acuzat şi condamnat pentru trafic (consum şi comercializare) de droguri după ce, alături de alţi tineri, a pus bani pentru a cumpăra droguri destinate consumului propriu. Dacă el le-a cumpărat şi le-a consumat împreună cu ceilalţi tineri, nu se cheamă că se ocupa cu comercializarea de droguri. Celor de la DIICOT însă aşa le-a dat bine la dosar. Şi mai ştiu un caz în care personajul infiltrat într-o reţea de trafic şi consum de droguri a direcţionat “victimele” exact cum a fost învăţat de anchetatori, pentru ca nu cumva dosarul să nu prindă consistenţă. Una e să dovedeşti comiterea unor infracţiuni, alta e să infiltrezi un om care să determine comiterea lor. Mai cunosc şi adevărata afacere din spatele capturării reţelelor de traficanţi şi consumatori de droguri. La grămadă, cu camerele video convocate pe urme, traficanţi şi consumatori de droguri sunt târâţi la DIICOT. În cele mai multe cazuri, părinţii consumatorilor nu sunt informaţi corect şi complet, în limitele legale, pentru ce au fost ridicaţi copiii lor. Aici apare afacerea. Deşi consumatorii pleacă oricum acasă în aceeaşi zi, pe fondul acesta de necunoaştere părinţii lor sunt realmente jefuiţi de avocaţii, mereu aceiaşi, care fac coadă la uşile anchetatorilor. Neştiind că tinerii vor ajunge oricum acasă, pentru că nu sunt reţinuţi numai pentru consum de droguri, părinţii plătesc mii de euro.

Mii de euro unor avocaţi care nu fac realmente nimic, dar ştiu din interior – de la DIICOT, că doar nu de la mama Omida! – cine rămâne (şi are realmente nevoie de asistenţă juridică) şi cine pleacă (şi, implicit, nu are nevoie de un avocat). O analiză atentă a dosarelor ajunse în instanţă de la DIICOT poate lesne dovedi că unele nume de avocaţi se repetă mereu şi că justiţia nu este un act firesc, natural şi echitabil, ci unul în detaliu prestabilit. În goana dumnealor după prima ştire în buletinele radio-tv şi prima pagină a ziarelor, nici cei de la BCCO şi DIICOT nu sunt perfecţi. Prin Ordonanţa nr. 28/D/P/2010 din 14.06.2010 s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara faţă de o învinuită. Împotriva ordonanţei amintite a fost depusă o plângere la Curtea de Apel Alba Iulia (dosar 810/57/2010). Iar instanţa a admis plângerea, constatând că măsura a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la garantarea şi asigurarea dreptului la apărare al învinuitei, prilej de nulitate absolută. Vorbim, în mod cert, de o eroare. Dar, revenind la prima parte a articolului, ce ne facem dacă şi cazul Sucilă (ale cărui poze multe au devenit puţine, şterse şi neaccesate) va fi trântit de instanţă? Călcăm în picioare viaţa şi demnitatea unui om pentru grade, funcţii, avansări şi apariţii în mass-media? Vom reveni. Cătălin DOCEA

Relaţii la telefon 0722.779324 Închiriem spaţii birouri sau orice alte activităţi în zona Kaufland. Relaţii la telefon 0751.199100

COMUNICAT

În data de 17 septembrie 2013, cu 311 voturi „pentru”, 5 „împotrivă” şi 15 „abţineri”, Parlamentul României a adoptat HOTĂRÂREA privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea Proiectului de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România. Hotărârea a fost adoptată de Camerele reunite ale Parlamentului în baza Art. 64 (alin. 4) din Constituţie şi Art. 8÷10 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Valea Jiului este reprezentată în această comisie la nivel de Vicepreşedinte prin persoana Liderului grupului PP-DD din Senat, Senatorul Haralambie VOCHIŢOIU. În cadrul dezbaterilor din Comisie sunt audiaţi reprezentanţi ai ministerelor, reprezentanţi ai statului în organele de conducere ale RMGC, persoane interesate/afectate, specialişti dar şi lideri ai mişcărilor de protest din Piaţa Universităţii. Membrii Comisiei încearcă să afle toate punctele de vedere utile în analiza acestui proiect pentru a întocmi un RAPORT complet şi exact. PP-DD susţine fără rezerve MINERITUL care aduce beneficii reale şi de durată atât zonelor miniere cât şi României pe ansamblul său. PP-DD va susţine prioritar proiecte şi investitori care vin să valorifice superior resursele naturale, ce aduc plus valoare în economie, ca o dreaptă şi justă compensaţie pentru reducerea fondului naţional de resurse minerale, şi va respinge categoric activităţile ce distrug avuţia poporului român sau afectează şansele generaţiilor viitoare. Astfel, pentru a respecta principiul transparenţei decizionale şi a da posibilitatea de exprimare publică cadrelor didactice, juriştilor, minerilor, preparatorilor, geologilor, economiştilor, specialiştilor în securitate, sănătate în muncă şi protecţia mediului privind impactul, oportunitatea, necesitatea şi relevanţa indicatorilor tehnicoeconomici negociaţi de Guvern, se supune spre: DEZBATERE PUBLICĂ Proiectul de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România. La dezbatere sunt invitaţi toţi specialiştii ce cunosc atât proiectul de lege aflat în dezbatere parlamentară cât şi proiectul RMGC şi doresc să îşi exprime un punct de vedere avizat. Dezbaterea publică va fi organizată în municipiul Petroşani, jud. Hunedoara, în data de 10 octombrie 2013, începând cu orele 10:00, la Biblioteca Universităţii din Petroşani.

Vicepreşedinte, Senator Haralambie VOCHIŢOIU

DEZBATERE PUBLICĂ

Proiectul de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România 10 OCTOMBRIE 2013 PETROŞANI, ROMÂNIA

ORGANIZATOR: SENATOR HARALAMBIE VOCHIŢOIU INIŢIATOR ACT NORMATIV: GUVERNUL ROMÂNIEI LOCUL DE DESFĂŞURARE: BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII DIN PETROŞANI

SCOP: - Analiză privind impactul, oportunitatea şi necesitatea proiectului pentru România, regiune şi Valea Jiului; - Exprimarea unui punct de vedere tehnic, unitar, ce va fi promovat şi susţinut în cadrul dezbaterilor din Comisia parlamentară şi plenul Parlamentului. Programul dezbaterilor: Joi - 10.10.2013 10.00-10.30 Primirea participanţilor 10.30-11.00 Prezentarea Actului Normativ 11.00-16.00 Dezbateri în plen 16.00 Concluzii

Ziarul Vãii Jiului

2 LA ORDINEA ZILEI

La Deva, pe 11 octombrie,

Joi 3 octombrie 2013

9:00-9:15 Ştiri (r) 9:15-9:30 Valea Jiului pe faţă şi pe dos (r) 19:00-19:15 Ştiri 19:15-19:30 Valea Jiului pe faţă şi pe dos 19:30-21:00 Oameni şi fapte - talk show Televiziunea Parâng poate fi recepţionată în reţeaua UPC pe următoarele frecvenţe: Petroşani şi Petrila - 423,25 MHz (canal S 36), Vulcan, Lupeni şi Aninoasa - 391,25 MHz (canal S 32). * Televiziunea Parâng îşi rezervă dreptul de a modifica grila de programe în cursul zilei curente.

Fără prea mare tam-tam

Sindicaliştii se întâlnesc cu nivelul mediu de creştere al ministrul Muncii sub regiunii Vest). Dumitru Costin, Blocul Naţional Sindical (BNS) va organiza, pe 11 octombrie, la Deva, o dezbatere pe tema politicilor legate de piaţa muncii şi a oportunităţilor pe care le are România în atragerea de finanţări nerambursabile şi în implementarea de proiecte care pot genera locuri de muncă şi creştere economică. Discuţiile se vor concentra pe realităţile economice şi sociale din judeţul Hunedoara (statisticile oficiale arată că nivelul de creştere economică în judeţ reprezintă aproximativ 83 la sută din media naţională, situându-se

preşedintele BNS, va prezenta public o propunere de plan de stimulare a ocupării forţei de muncă pentru această zonă. La dezbatere a confirmat participarea ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, şi sunt aşteptaţi reprezentanţi ai instituţiilor decizionale şi administrative locale, senatori şi deputaţi din judeţul Hunedoara, precum şi reprezentanţi ai sindicatelor afiliate la BNS. Dezbaterea va avea loc de la ora 9:30, la Prefectura Hunedoara.

Mihaela PETROŞAN

Noul an universitar a început şi sus în deal

Începutul anului universitar la Petroşani a fost eclipsat de Ziua Internaţională a Vârstnicilor, serbată de fiecare primar în parte, cu mult fast. Studenţii de la Universitatea din Petroşani au început anul universitar fără prea mare tam-tam. Festivitatea de deschidere a fost organizată în interior. Au fost prezenţi la deschidere profesorii şi unii dintre studenţi, întâmpinaţi pe holul universităţii cu oferta de lucrări scrise, scoase la vânzare. Studenţii sunt aşteptaţi, ca în fiecare an, cu cele mai bune oferte de cazare, masă, cu o bază sportivă de invidiat. Ramurile sportive pentru care pot opta studenţii admişi în anul întâi sunt aerobic, baschet, fotbal,

La Petroşani

joi, 3 octombrie 2013

Profesorii îşi primesc banii pe transport pe lunile martie-iunie 8.243 lei sunt alocaţi din bugetul local pentru plata transportului cadrelor didactice care nu locuiesc în Petroşani, dar predau în şcolile şi liceele de aici.

Banii corespund deconturilor biletelor de transport pentru lunile martie-iunie. Pentru obţinerea banilor de transport au depus cereri la Primăria Petroşani Colegiul Economic „Hermes”, Şcoala Gimnazială „I.G.Duca”, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Grădiniţa PP3 Petroşani, Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”. În total 76 de cadre didactice vor primi contravaloarea cheltuielilor de transport. Alina PIPAN

Primăria municipiului Petroşani Anunţă

handbal, jogging, rugby, tenis de masă, de câmp, badminton şi volei. Biblioteca Universitară creşte de la an la an ca număr de volume achiziţionate. De asemenea, programele deru-

late de universitate oferă studenţilor posibilitatea de a colabora cu studenţi din alte universităţi din ţară sau străinătate. Alina PIPAN

S.C. Centrul de Calcul INFO’ 98 S.A. Petroşani

Cu ocazia desfăşurării celei de-a treia ediţii a Târgului de produse tradiţionale, pe perioada 04.10.2013, orele 10:00 – 06.10.2013, orele 18:00, traficul rutier va fi restricţionat în municipiul Petroşani pe b-dul 1 Decembrie 1918, de la intersecţia cu strada Carpaţi până la intersecţia cu strada Şt.O. Iosif. Mulţumim pentru înţelegere.

Petroşani, 332015, jud. Hunedoara, str. Timişoarei, nr. 2, tel. +40372 904 652, tel/fax +40254 541 330 ORC: J20/408/1999 CUI: RO11751623 e-mail: office@info98.ro www.info98.ro

SC CENTRUL DE CALCUL INFO ’98 SA, societate cu o experienţă de peste 35 de ani în domeniul informatic, oferă:

CURSUL DE INIŢIERE pentru OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE (COD COR 351101) Cursul are o durată de 72 de ore, se desfăşoară pe parcursul a 6 săptămâni, dintre care un număr de 54 de ore sunt de practică pe calculator. Preţul cursului este de 350 lei şi se poate acorda o reducere de până la 10% pentru grupurile organizate care vin din partea unei singure unităţi economice. Preţul include TVA.

IMPORTANT!!!

Se eliberează diplome recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Educaţiei Naţionale. Persoana de contact: ing. Manuela Popescu Telefon: 0254.546071, 0731.010762

)

Ziarul Vaii Jiului

Editor: SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani RO24348364 J20/1310/2008

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redacţia şi administraţia: 332025 Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. II, jud. Hunedoara Telefon / fax / linie mobil: 0254.549020, 0254.549121, 0737.575582 Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com

www.zvj.ro

Redactor şef: Marian BOBOC zvjro2008@yahoo.ro Colectivul de redacţie: Alina PIPAN - 0766.678380 0737.352129 alinapipan@yahoo.com Corneliu BRAN - 0766.728688 Loredana JUGLEA - 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com Gheorghe OLTEANU Mihaela PETROŞAN - 0732.413134

COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008. ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României Colaboratori permanenţi: Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ , Mihai BARBU, Irina BOBOC, Valeriu BUTULESCU, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Ioan LASCU, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA DTP: Bogdan SOVAGO, Daniela FILIMON - 0761.756837 Administrativ / Publicitate: Diana SANTA - 0722.344681 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE

joi, 3 octombrie 2013

Guvernul a aprobat ieri

23+800”, valoarea totală a investiţiei este de 30.227.000 lei. Printr-o altă hotărâre, Guvernul a aprobat indicatorii tehnico-economici aferenţi lucrărilor de intervenţie „Consolidare DN 66A km 0+000-km 3+847”. Valoarea totală a investiţiei în acest caz este de 9.380.000 lei. Pentru cele două proiecte finanţarea se va realiza din împrumutul contractat de la Banca Europeană de Investiţii asigurat conform prevederilor OUG nr.64/2007 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, de la bugetul de stat prin bugetul SGG pentru Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii. Pentru a înţelege mai bine, precizăm că este vorba despre tronsoanele Livezeni-Vulcan, Lupeni-Uricani.

DN 66A intră în reparaţii

Între actele normative aprobate ieri în şedinţa de Guvern, două proiecte de hotărâre se referă la DN 66A. Este vorba de aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenţi lucrărilor de intervenţie „Consolidare DN 66A km 16+624-km 23+800” şi „Consolidare DN 66A km 0+000-km 3+847”. Conform unei hotărâri adoptate de Guvern, în cazul lucrărilor de intervenţie „Consolidare DN 66A km 16 +624-km

Două milioane de euro dosiţi de transportatori

Percheziţii în locuinţe şi sedii de firme

Trei percheziţii, din 18 realizate de poliţişti din trei judeţe, au avut loc în judeţul Hunedoara, într-o anchetă ce urmăreşte infractori ce ar fi creat un prejudiciu de peste două milioane de euro din activităţi ilicite în domeniul transportului rutier de persoane. 17 suspecţi conduşi la audieri

Ieri dimineaţă, poliţiştii din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Alba, sprijiniţi de poliţişti din cadrul inspectoratelor de poliţie judeţene Hunedoara şi Bihor, având suportul de specialitate al Direcţiei Operaţiuni Speciale din cadrul Poliţiei Române, au efectuat simultan 18 percheziţii la domiciliile unor persoane din Alba (11), Bihor (2) şi Hunedoara (3) şi la sediile a două societăţi comerciale din judeţul Alba, ce au avut ca principal obiect de activitate transportul public de persoane. În baza mandatelor de aducere, 17 suspecţi au fost conduşi la sediul IPJ Alba, pentru audieri şi dispunerea măsurilor legale. Din cercetările efectuate până în prezent au rezultat indicii că reprezentanţii celor două societăţi comerciale de transport, persoane din Câmpeni şi Baia de Arieş, ar fi impus şoferilor să realizeze venituri ţintă, pe fiecare rută de transport, prin obţinerea de bilete

subvenţionate, chiar dacă persoanele beneficiare ale acestora nu au efectuat deplasări. Poliţiştii spun că, pentru realizarea scopului, conducătorii auto şi-au stabilit legături cu diferite persoane din localităţi situate pe rutele de transport, care, în schimbul unor sume de bani, obţineau bilete de transport subvenţionate, ce erau ulterior folosite la decontare.

Înşelăciune cu bilete subvenţionate

Activităţile ilicite s-au desfăşurat începând cu anul 2009, pe rute de transport rutier de persoane de pe raza judeţelor Alba, Bihor, Arad, Hunedoara, Cluj şi Timiş, iar pentru sporirea veniturilor, suspecţii ar fi colectat şi decontat în mod fraudulos cupoane statistice ale biletelor speciale pentru călătorii gratuite, cu autobuzele, destinate veteranilor de război, pensionarilor şi persoanelor cu handicap. Potrivit poliţiştilor, prejudiciul cauzat prin aceste activităţi infracţionale este estimat la 2.216.375 de euro (9.862.873 de lei). Acţiunea de ieri a fost organizată pentru documentarea activităţii infracţionale a 24 de persoane, dintre care două persoane juridice, cercetate într-un dosar penal instrumentat de Serviciul de Investigare a Fraudelor al IPJ Alba. În cauză a fost dispusă începerea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune, complicitate la înşelăciune, fals în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals.

Din nou despre

Nenorociţi care umplu şoselele cu accidente

După ce că era la volan, deşi avea permisul suspendat, un harghitean a reuşit să producă şi un accident grav, lovind un autoturism care circula pe tronsonul de drum Călan - Haţeg.

Marţi, Levente N., de 31 de ani, din comuna Frumoasa, judeţul Harghita, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice până în data de 22 decembrie 2013, a condus o autoutilitară pe DN 66, în direcţia de mers Călan – Haţeg. Când a ajuns pe Dealul Haţegului, pe o porţiune de drum în curbă deosebit de periculoasă, nu a adaptat viteza la condiţiile de drum pe un carosabil umed, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers şi a intrat în coliziune cu un autoturism care circula din sens opus şi care era condus de Rubin M., de 38 de ani, din oraşul Haţeg. În urma accidentului a rezultat rănirea gravă a unei pasagere din autoturism, de 33 de ani, din Haţeg, şi rănirea uşoară a conducătorului auto hunedorean. În cauză s-a întocmit dosar penal.

Pagină realizată de Mihaela PETROŞAN

www.zvj.ro

SPORT

Ziarul Vãii Jiului

Nu-i nimic. Capul sus!

joi, 3 octombrie 2013

Debut timid pentru gimnasta din Valea Jiului la Mondiale

Ştefania Stănilă a deschis cu „stângul” seria evoluţiilor gimnastelor tricolore la competiţia mondială feminină care şi-a derulat deja prima parte a calificărilor. Din păcate, sportiva din Valea Jiului nu a început sub cel mai bun augur evoluţia sa în premieră la evenimentul mondial. Pentru a parcurge drumul lung al performanţei la nivel de senioare, Ştefania mai are mult de muncă, ea obţinând note modeste la ambele aparate. La bârnă, „Ştefi” s-a situat abia pe locul nouă din prima subdiviziune de 22 de gimnaste, obţinând nota 12,266, pentru un exerciţiu cu grad de dificultate 5,300. Lideră la acest aparat a fost Kyla Ross (SUA), care a fost notată cu 14,566. La sol, gimnasta clubului devean a evoluat ceva mai bine, ocupând locul cinci în prima subdiviziune, dar cu nota de 12,700 are şanse minime de a prinde finala, având în vedere că în celelalte serii vor fi gimnaste de top. Şi la acest aparat lideră a fost Kyla Ross (SUA) cu 14,333. Finalele Campionatelor Mondiale 2013 de gimnastică artistică de la Anvers vor fi transmise în direct de televiziunea publică de joi până duminică, pe canalele TVR 1, TVR HD şi online şi TVR+. Prima finală are loc astăzi, 3 octombrie, de la ora 21:00, la individual compus masculin, urmată de concursul similar

Şah

feminin, programat vineri, 4 octombrie, de la ora 21:00. Sâmbătă, 5 octombrie, şi duminică, 6 octombrie, sunt programate finalele pe aparate la feminin şi masculin, începând de la ora 15:30. Nadia Comăneci, prezentă la Anvers, a declarat în exclusivitate pentru TVR că se bucură că a practicat gimnastica în urmă cu 30 de ani, când riscul nu era atât de mare: „Sportivii de azi demonstrează că gimnastica nu are limite”. Fosta gimnastă a lăudat-o pe Sandra Izbaşa, pentru că a reuşit să revină în sală după Jocurile Olimpice şi, mai mult, să fie favorită la medalie la sol.

Daria, felicitată de Federaţie

Şahista din Petrila, Daria Vişănescu, legitimată la Clubul de şah Deva, şi-a mai trecut în cont o medalie la Campionatele Europene, care se desfăşoară în aceste zile în Muntenegru. Astfel, după ce s-a clasat pe locul al treilea în proba de şah rapid, „Micuţa Kasparova” din Petrila a obţinut medalia de argint în proba de dezlegări. „Este un rezultat excelent pentru Daria, iar Federaţia Română de şah a transmis felicitări atât

Fotbal. Juniori 1

şahistei, cât şi clubului. Sper ca ea să continue săşi demonstreze talentul şi în proba de şah clasic a competiţiei continentale şi să reuşească să îşi mai treacă în palmares o medalie”, a declarat Corneliu Hotăran, preşedintele de onoare al Clubului de şah Deva.

Bătuţi de deveni Echipa de juniori 1 de la CNS Cetate Deva se descurcă mai bine în întrecerea judeţeană, acolo unde ocupă, după şase etape, la fel ca echipa mare, locul trei în clasament, cu 15 puncte din 18 posibile.

CNS Cetatea Deva se află la egalitate de puncte cu campioana en-titre, Universitatea Petroşani, echipă căreia devenii i-au produs primul eşec după 39 de victorii la rând. Devenii sunt la trei puncte în spatele liderului-perfect, Inter Petrila, şi la doar unul de Aurul Brad, având al doilea cel mai bun golaveraj din campionat (23-3).

www.zvj.ro

Ziarul VĂŁii Jiului

SPORT

joi, 3 octombrie 2013

Rugby. Play-off

SĂ˘mbÄ&#x192;tÄ&#x192; cuvĂ˘ntul de ordine va fi victorie Echipa de rugby Ĺ&#x17E;tiinĹŁa PetroĹ&#x;ani se aflÄ&#x192; la 80 de minute distanĹŁÄ&#x192; de finalul play-off-ului din Divizia NaĹŁionalÄ&#x192; de Seniori.

DupÄ&#x192; ce elevii lui Alexandru Lupu au pierdut ĂŽn penultima etapÄ&#x192;, 15-32, pe terenul celor de la RC BĂ˘rlad Ĺ&#x;i au ratat definitiv Ĺ&#x;ansa de a rÄ&#x192;mĂ˘ne ĂŽn cursa pentru promovare (Stejarul BuzÄ&#x192;u va juca, la anul, ĂŽn SuperligÄ&#x192;), vor sÄ&#x192; ĂŽncheie actuala stagiune cu capul sus. PetroĹ&#x;enenii vor evolua, sĂ˘mbÄ&#x192;tÄ&#x192;

Box

Fotbal. Liga a V-a

SchimbÄ&#x192;ri de lideri dimineaĹŁa, acasÄ&#x192;, ĂŽn faĹŁa celor de la Poli Agro IaĹ&#x;i. â&#x20AC;&#x17E;Vrem sÄ&#x192; terminÄ&#x192;m sezonul cu fruntea sus, adicÄ&#x192; sÄ&#x192; cĂ˘Ĺ&#x;tigÄ&#x192;m cu IaĹ&#x;iulâ&#x20AC;?, a declarat preĹ&#x;edintele echipei de rugby, Dacian Ciodaru.

Pe viaĹŁÄ&#x192; Ĺ&#x;i pe moarte

Pugilistul hunedorean Bogdan Juratoni se va â&#x20AC;&#x17E;duelaâ&#x20AC;? cu CÄ&#x192;tÄ&#x192;lin Paraschiveanu (SCM BacÄ&#x192;u), astÄ&#x192;zi, 3 octombrie, ĂŽntr-un meci de selecĹŁie pentru titularizarea ĂŽn echipa RomĂ˘niei la Campionatele Mondiale de box din Kazahstan.

pioana en-titre, Cetate RÄ&#x192;chitova, pe terenul â&#x20AC;&#x17E;lanterneiâ&#x20AC;? VoinĹŁa SÄ&#x192;laĹ&#x;u de Sus, iar singurul succes al gazdelor din aceastÄ&#x192; serie i-a revenit Unirii General Berthelot, la limitÄ&#x192; ĂŽn faĹŁa echipei Cerna Lunca Cernii. Ă&#x17D;ntr-un derby zonal, SargeĹŁia Bretea RomĂ˘nÄ&#x192; Ĺ&#x;i Dacia BoĹ&#x;orod Ĺ&#x;i-au ĂŽmpÄ&#x192;rĹŁit punctele. Ĺ&#x17E;i Zarandul CriĹ&#x;cior a cĂ˘Ĺ&#x;tigat un duel al orgoliilor, cu Ponorul VaĹŁa, Ĺ&#x;i se menĹŁine pe podium. Ă&#x17D;n ultima rundÄ&#x192; de pe Valea MureĹ&#x;ului nu doar Minerul Teliuc s-a impus la scor, MureĹ&#x;ul BrÄ&#x192;niĹ&#x;ca ĂŽnvingĂ˘nd-o cu 9-1 pe Victoria Dobra. Capul de afiĹ&#x; al etapei urmÄ&#x192;toare este partida Zarandul CriĹ&#x;cior â&#x20AC;&#x201C; MureĹ&#x;ul Pricaz.

SchimbÄ&#x192;ri de lideri ĂŽn cele douÄ&#x192; serii din Liga a V-a. Noile formaĹŁii ce au urcat pe prima poziĹŁie sunt Agrocompany BÄ&#x192;cia Ĺ&#x;i MureĹ&#x;ul Pricaz, echipe ce au avut o etapÄ&#x192; prolificÄ&#x192; Ĺ&#x;i au profitat Ĺ&#x;i de rezultatele indirecte. Fostul lider al seriei I, AS SĂ˘ntÄ&#x192;mÄ&#x192;rie Orlea, a rÄ&#x192;mas neĂŽnvins Ĺ&#x;i dupÄ&#x192; aceastÄ&#x192; rundÄ&#x192;, dar a pierdut Ĺ&#x;efia. Trupa de lĂ˘ngÄ&#x192; HaĹŁeg a remizat pe teren propriu cu MÄ&#x192;gura Pui, dupÄ&#x192; un duel spectaculos cu 10 goluri marcate. De acest rezultat a profitat Agrocompany BÄ&#x192;cia, care â&#x20AC;&#x17E;a spulberat-oâ&#x20AC;? pe CS Ghelari ĂŽn deplasare Ĺ&#x;i a trecut pe prima poziĹŁie. O victorie la scor a obĹŁinut Ĺ&#x;i cam-

multe ĹŁÄ&#x192;ri ĂŽnscrise (39), urmatÄ&#x192; de Asia (26), America de Nord Ĺ&#x;i Sud (25), Africa (22), Oceania (4). Conform deciziei FederaĹŁiei RomĂ˘ne de Box, cĂ˘Ĺ&#x;tigÄ&#x192;torul â&#x20AC;&#x17E;Centurii de Aurâ&#x20AC;? este automat selectat ĂŽn lotul pentru Mondiale. Rezultatele de top ale lui Juratoni de la ultimele competiĹŁii internaĹŁionale majore i-au determinat pe oficialii FederaĹŁiei sÄ&#x192; ĂŽi mai acorde o Ĺ&#x;ansÄ&#x192; hunedoreanului, ĂŽn prezent - cel mai titrat boxer amator activ, mai ales cÄ&#x192; rezultatul meciului de la â&#x20AC;&#x17E;Centura de aurâ&#x20AC;? a fost unul controversat. â&#x20AC;&#x17E;Fiind multiplu medaliat Ĺ&#x;i cu perspective, am decis sÄ&#x192; mai primeascÄ&#x192; o oportunitate, pentru a ne demonstra cÄ&#x192; eĹ&#x;ecul de la Centura de Aur a fost un accident. Paraschiveanu a dat dovada de caracter, putea sÄ&#x192; refuze, ĂŽnsÄ&#x192; a acceptat meciul, Ĺ&#x;i astfel un duel eliminatoriu va decide cine este cel mai bun la categoria 75 kilogrameâ&#x20AC;?, a declarat Leonard Doroftei, preĹ&#x;edintele FR Box. Prin prisma rezultatelor anterioare â&#x20AC;&#x201C; Bogdan a cĂ˘Ĺ&#x;tigat toate ĂŽntĂ˘lnirile, cu excepĹŁia celei de la Centura de aur â&#x20AC;&#x201C; Ĺ&#x;i a valorii, ar trebui ca Bogdan Juratoni sÄ&#x192; cĂ˘Ĺ&#x;tige fÄ&#x192;rÄ&#x192; probleme disputa. â&#x20AC;&#x17E;Bogdan a dovedit de nenumÄ&#x192;rate ori cÄ&#x192; e un boxer valoros, ĂŽn vreme ce Paraschiveanu a cĂ˘Ĺ&#x;tigat acel meci doar din ĂŽntĂ˘mplare. Ă&#x17D;n mod normal, ar trebui ca Bogdan sÄ&#x192; cĂ˘Ĺ&#x;tige fÄ&#x192;rÄ&#x192; drept de apel Ĺ&#x;i sÄ&#x192; demonstreze cÄ&#x192; meritÄ&#x192; sÄ&#x192; lupte la Mondialeâ&#x20AC;?, a spus antrenorul Ilie Captari, preĹ&#x;edintele AsociaĹŁiei JudeĹŁene de Box Hunedoara.

Cu toate cÄ&#x192; Juratoni este medaliat cu bronz la ultimele Mondiale, ĂŽn 2011, Ĺ&#x;i cu argint la Euro 2013, Paraschiveanu l-a ĂŽnvins la tradiĹŁionalul turneu â&#x20AC;&#x17E;Centura de aurâ&#x20AC;?, din aceastÄ&#x192; varÄ&#x192;. RomĂ˘nia va participa la Campionatul Mondial cu cinci boxeri: Ovidiu Berceanu (CSM ReĹ&#x;iĹŁa, cat. 49 kg), RÄ&#x192;zvan Andreiana (CS Dinamo, 56 kg), CÄ&#x192;tÄ&#x192;lin Gheorghe (CSM PloieĹ&#x;ti, 60 kg), Mihai Nistor (SCM BacÄ&#x192;u, +91 kg) Ĺ&#x;i ĂŽnvingÄ&#x192;torul dintre Bogdan Juratoni Ĺ&#x;i CÄ&#x192;tÄ&#x192;lin Paraschiveanu (SCM BacÄ&#x192;u). FederaĹŁia InternaĹŁionalÄ&#x192; de Box Amator (AIBA) a anunĹŁat un record de participare la Campionatele Mondialele 2013 de la AlmatĂŽi (Kazahstan), cu 576 de boxeri din 116 ĹŁÄ&#x192;ri, inclusiv RomĂ˘nia cu cinci pugiliĹ&#x;ti. La finalul termenului limitÄ&#x192; de ĂŽnscriere, AIBA a comunicat cÄ&#x192; un numÄ&#x192;r de 576 de boxeri (exclusiv rezervele) din 116 ĹŁÄ&#x192;ri s-a ĂŽnscris ĂŽn competiĹŁia mondialÄ&#x192;, depÄ&#x192;Ĺ&#x;ind precedentul record de 570 pugiliĹ&#x;ti din 113 ĹŁÄ&#x192;ri, ĂŽnregistrat ĂŽn 2011 la Baku (Azerbaidjan). Mondialele 2013 de box vor fi gÄ&#x192;zduite de Palatul Culturii Ĺ&#x;i Sporturilor â&#x20AC;&#x17E;Baluan Ĺ&#x17E;olakâ&#x20AC;? din AlmatĂŽi, ĂŽntre 11 Ĺ&#x;i 27 octombrie, unde vor fi aplicate noile reguli: sistemul de punctaj Ĺ&#x;i fÄ&#x192;rÄ&#x192; cÄ&#x192;Ĺ&#x;ti de protecĹŁie. Europa este continentul cu cele mai Pagini realizate de Loredana JUGLEA

! "

! " " !

$%& '()*+,'-. )* ()". $() * /01 ',")2$3) "3& )"4(' * /01 35 2$() 6". '7 )8 * /01 475$('($3) 97"2':4) " 7$)('2 ;4 -(: * /01 "37< "=437 ) (5(&>'3) ()$4"3' $ ?$4' * /01 &(;4745$ '( &(;474 7$), $ )(5(& 7$ * /01 >,"2$() * @11 "35& $4"4(7 * @11 ',")2$3) 7$), 5(',>)4:() * /01 ) " =437 ) + .3$ ' * /01 "(& )45$2 * /01 ",52$3) 4 5 +47 4 ' ;4 97'3",4$3)4 6 (7$3<()8 * /01

!" #! $% !& '( ) * & * A1 * /A1 B C * A1 * /A1 " * D1 * /11 * D1 * /01 " * EF1 * /A1 -C * EF1 * DA1 & 6 8 * A/ * A01 ' * G * A01 ' * G * A01 ' * G * A01 ' * G * A01 ( * G * A01 9 H * G * /01 9 H * G * /01 5 * G * /01 5 B * G * /01 - ! * G * /01 : I I I * / * /01 : * * * / * /01 4 * / * /01 & ! C * / * /01 B ! H * / * /01 ' ! * / * /01 ( * / * @A1 < C * / * DA1 ' * G * AA1 4 C * ! * / * DA1 $ * / * DA1

* +%! , - *. // $* , !*.0

J B# 1G/A 0 1 0) # 1@GE 2 0 0)/ # KKK *H * # 3 *H

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

6 ACTUALITATE

Pentru înmulţirea beneficiilor, Romulus Dumitrescu crede că

„Ar trebui ca şi pensionarii să poată dona cei 2 la sută”

Prevederea 2% este un mecanism de transparenţă fiscală, prin intermediul căruia contribuabilii persoane fizice pot să direcţioneze până la 2% din impozitul lor pe venit către o organizaţie neguvernamentală. Romulus Dumitrescu, vicepreşedinte al Casei de Ajutor Reciproc a Pensio-

narilor din Petrila, este de părere că CAR-urile ar avea mult de câştigat dacă aceşti 2 la sută ar putea fi donaţi şi de pensionari. „Ar trebui ca şi pensionarii să poată dona cei 2 la sută. Noi am vorbit cu deputatul Monica Iacob-Ridzi în acest sens. Dumneaei a făcut demersurile necesare în acest sens, astfel încât să se ia în considerare de către parlament şi această posibilitate. Noi, ca şi CAR, avem nevoie de fonduri de genul

Parângul,

acesta, pentru că ajutor nu primim din alte părţi, decât foarte puţin. Pe lângă ajutorul de înmormântare, societatea noastră are o serie largă de alte acţiuni. Organizăm cluburi, excursii, ajutăm oamenii care au nevoie în cazul unor intervenţii chirurgicale, care au venituri foarte mici sau care trebuie să-şi achiziţioneze proteze. De exemplu, în momentul de faţă un pensionar poate beneficia de un ajutor de până în 200 de lei. Nu este mult, îi ajunge poate doar pentru drum, dar dacă am avea mai multe venituri am face mai mult. Am putea să le oferim vârstnicilor ajutor şi cu alte ocazii, poate nu numai de sărbători”, este de părere Romulus Dumitrescu. Alina PIPAN

Îmbrăcat în haină hibernală

A nins şi în Parâng. Ne şi gândeam cum de a scăpat Valea Jiului de ninsoare, când în alte regiuni muntoase este zăpadă aşternută de câţiva centimetri.

Luni nu se arăta aşa alb Parângul, dar ieri dimineaţă zăpada a acoperit staţiunea. Chiar dacă doar parţial, pe alocuri zărindu-se pământul negru şi umed al pârtiilor. Anul acesta se anunţă o iarnă timpurie şi rece. Şi cel mai probabil, sezonul de schi va fi din nou compromis în Parâng, mai ales dacă nu este pus în funcţiune şi noul telescaun, aşa cum avea intenţia administraţia locală. În zilele următoare, în Valea Jiului se anunţă o vreme cu soare, dar unul cu dinţi. Maximele nu vor depăşi sub nicio

formă 14 grade celsius. Hainele de toamnă, chiar cele de iarnă, pot să fie scoase de pe-acum de la naftalină. Până şi munţii se îmbracă mai gros. Alina PIPAN

În nordul Petroşaniului

joi, 3 octombrie 2013

La Orăştie

Cupa PNŢCD la fotbal

Cum cu politica nu prea mai au de lucru de mult, ţărăniştii hunedoreni au pus de o competiţie de fotbal, care va avea loc la Orăştie. Astfel, duminică, 6 octombrie, pe Stadionul Municipal „Dacia” din Orăştie se va disputa „Cupa PNŢCD la fotbal”, ediţia a III-a. Spre deosebire de evenimentele din anii trecuţi, când au fost doar întreceri sportive, în acest an organizatorii au pregătit şi un concert sută la sută local. Tinerii artişti ai Orăştiei, Dinamic Dance Crew, Răzvan Furdui, Gheorghe Lăscoiu, Monica Cioran, Alexandra Albu şi Gabriel Cîndea (Johnny), vor oferi un spectacol la finalul competiţiei sportive. Prin acest eveniment, organizatorii doresc promovarea sportului în rândul tinerilor şi susţinerea talentelor locale. Competiţia sportivă va începe la ora 9:00, iar concertul va fi de la ora 18:00. Potrivit organizatorilor, în competiţia sportivă s-au înscris deja peste 10 echipe şi estimează că până la ora începerii evenimentului să aibă în concurs peste 20 de echipe. Evenimentul face parte din programul „Salvăm Orăştia!”, care a fost lansat în toamna anului trecut de organizaţia locală a PNŢCD.

Mihaela PETROŞAN

Ploaia a scufundat lucrările de canalizare

Vizavi de Gerom, pe străzile 1 Mai, Poienilor, Mărăşeşti, Uzinei abia dacă mai ai unde să pui piciorul din cauza lucrărilor de canalizare, dar mai ales a ploii care a inundat tot.

Lucrările de canalizare au fost începute pe toate străzile din această zonă în aceeaşi perioadă. Au fost săpate şanţurile pentru introducerea canalizării la câţiva metri adâncime. Cu toate că se circula şi aşa greu, era suportabil, atâta timp cât a fost uscat afară. Însă, de când a început să plouă, nu se mai poate circula. Şanţurile de canalizare sunt inundate de apă până la jumătate, iar malurile şanţurilor se surpă când te apropii de ele. Situaţia este critică, iar lumea este speriată. Dacă mai continuă aşa ploaia, nu se va mai putea ieşi din case. Bineînţeles, din cauza ploii nici nu se lucrează. Muncitorii au eliberat zona de câteva zile. O familie care are copilul la grădiniţă a renunţat de luni să-l mai scoată din casă. Este destul de măricel pentru a fi purtat pe braţe şi totuşi destul de mic pentru a merge singur prin acel nămol. În plus, dacă staţionezi mai mult de câteva secunde, simţi cum îţi fuge pământul de sub picioare. Copilul a rămas acasă, până se va mai usca pământul. Cei care coboară în oraş sau merg zilnic la

www.zvj.ro

muncă (cum este şi colega noastră Dana Filimon – n.r.) sunt nevoiţi să iasă din curţi cu cizmele de cauciuc şi pelerine de ploaie, pentru că se nămolesc până la şolduri. Păşesc cu atenţie, încordaţi din toţi muşchii, să nu cumva să alunece în şanţurile de canalizare. Locuitorii se întreabă, totuşi, dacă va ploua aşa încă vreo câteva zile, cum vor putea să mai iasă din curţi, pe unde vor putea coborî la stradă dar, mai ales, cum va putea ajunge cineva la ei dacă vreunuia i se face rău. Situaţia este aproape la fel de dezastruoasă ca şi în zonele inundate, doar că aici apa nu a ajuns chiar până la case, însă drumurile sunt blocate. Din păcate, singura soluţie pe care se bazează toată lumea, inclusiv constructorii care lucrează în teren, este aşteptarea soarelui care să iasă de sub nori. Acum e drept, că obrazul subţire cu canalizare se ţine… Alina PIPAN

CMYK

Ziarul Vãii Jiului joi, 3 octombrie 2013

La petrecerea vârstnicilor din Vulcan

EVENIMENT

Gheorghe Ile le-a reamintit invitaţilor cum arăta cu puşcă şi cureaua lată Un chef de milioane, aşa l-au caracterizat ei înşişi, au tras, marţi după amiază, mai bine de patru sute cincizeci de vârstnici vulcăneni. Perfect adevărat, din moment ce Primăria şi Consiliul Local ale municipiului Vulcan au alocat o jumătate de miliard de lei vechi pentru tradiţionala petrecere organizată, la 1 octombrie, cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice. Petrecerea s-a ţinut

la Cantina de la Dincă, iar ora de începere a fost patru după-amiaza. Însă foarte mulţi participanţi, nemaiavând răbdare şi ce să mai facă pe acasă, au ajuns cu o oră mai devreme. Cum pe organizatori nu i-a lăsat inima să-i ţină afară în ploaie, normal că le-au dat drumul în sală. În aceasta, pavoazată ca pentru nuntă, cele cincizeci de mese, numerotate, aveau deja puse pe ele pălinca, vinul şi berea. Fiecare invitat a ştiut la care să se aşeze, fiindcă, la înscriere, numărul mesei i-a fost trecut pe tichetul pe care l-a primit. Oamenii, bărbaţi şi femei, au socializat rapid, cum se zice, chiar dacă unii nu se cunoşteau între ei. Au găsit repede subiecte de conversaţie şi pentru schimb de experienţă. Cu toate că normal ar fi fost ca, pentru câteva ore, să uite de ele, cele mai frecvente au fost acelea referitoare la reumă, alte boli şi medicamente.

Perechile

au dansat tango şi vals, dar şi pe ritmul de muzică populară ale cântecelor interpretate de formaţia lui Fane Abrădoai. Sufletul petrecerii acum nu că vreau să-l perii, ci pentru că ăsta e adevărul - a fost primarul Gheorghe Ile. Omul a dansat cu soţia sa Morico, a intrat în hora mare, a bătut la tobe şi a interpretat „Puşca şi cureaua lată”. Cântecul pe care băieţii din formaţie cunosc că-i place primarului şi pe care-l încep ştiind că pe Ile nu-l rabdă inima să nu vină la microfon, ca să-l cânte.

La petrecere

au participat şi câţiva consilieri locali. Unii au stat până la capăt, asta fiind în jurul orei nouă, când s-au retras, împreună cu primarul, unii doar o oră sau două, iar alţii nu au venit deloc. La masa acestora, neatinsă, s-a dus, cu un pic înainte de spargerea chefului, primarul şi s-a întors cu carafa de vin plină. Păcat că nu au venit, a zis el, în timp ce mi-a turnat şi mie un pahar. Am stat după aia şi m-am gândit dacă reproşul a fost rostit cu subînţeles sau, pur şi simplu, primarului i-a părut rău că absenţii nu au apucat să-i guste vinul. Care, trebuie să recunosc, este din cel adevărat sută la sută.

Gheorghe OLTEANU

www.zvj.ro

INTERVIU

Părintele Octavian Pătraşcu, decanul de vârstă al preoţilor ortodocşi din Valea Jiului:

Ziarul Vãii Jiului joi, 3 octombrie 2013

„Am prins şi războiul, anii grei şi trişti din acele vremuri, cu multă foamete, sărăcie, necazuri peste tot” (III) Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” - scoasă din ruină

- V-aţi întors în Valea Jiului. Ce a urmat? - La 1 octombrie 1965 am preluat Parohia Livezeni, fiind instalat de Protopopul Lăzărescu şi de consilieri veniţi de la Episcopia Aradului. Biserica era relativ nouă, construcţia ei fiind începută în 1930, iar din 1940 s-a dat drumul la slujbe, însă din cauza sărăciei şi a războiului părintele Teofil nu apucase să termine toate lucrările. Când am ajuns eu Biserica era neterminată şi ruinată, după 25 de ani de funcţionare la acest locaş sfânt nu se mai făcuse mare lucru. Prima oară când am văzut în ce stare arată Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” m-am cutremurat şi am spus: „Doamne, de unde am venit şi unde am ajuns… Ce-i de făcut, luminează-mă Doamne!”. La ceva timp, nu foarte lung, am încercat să convoc consiliul bisericesc. Mulţi însă n-au răspuns, astfel că situaţia devenea tot mai grea. Totuşi, nu m-am lăsat răpus şi mi-am continuat misiunea, astfel că la ceva timp am angajat doi zugravi, unul fiind chiar cântăreţul Bisericii, după care ne-am apucat de lucru cu toţii. Într-o săptămână zugravii au curăţit şi împodobit altarul, am reparat instalaţia electrică şi alte mici lucrări, astfel că atunci când au venit oamenii la slujbă, duminica, au rămas surprinşi, întrebându-mă:

„Părinte, cum aţi reuşit aşa de repede să faceţi atâtea?”. Le-am spus: „Fraţilor, Biserica este casa sfântă a lui Dumnezeu, de aceea eu nu concep să slujesc într-o Biserică ce nu este rânduită cu de toate, aranjată, plăcută, curăţită. Eu am făcut ce-am putut, nu costă pe nimeni nimic, dacă doriţi să fie toată Biserica precum altarul, atunci puneţi contribuţia, benevolă, astfel că putem continua. Dacă nu doriţi, atunci eu n-am ce face, Biserica va arăta tot aşa şi nu cred că e bine. Dar singur nu pot face toată Biserica”. Oamenii m-au înţeles şi în două săptămâni am zugrăvit toată Biserica. Mai mult, imediat, la o zi, credincioşii au început să aducă preşuri, covoare, ştergare, iar femeile s-au oferit să vină să facă curăţenie. Unii bărbaţi s-au oferit să vină voluntari la mici reparaţii şi ce mai era de făcut, astfel că în câteva săptămâni Biserica s-a înnoit cu de toate, era toată zugrăvită şi strălucea de curăţenie. În anul 1966 am început lucrările mari: a fost schimbat acoperişul, s-a retencuit exteriorul şi s-a finisat cu praf de piatră. Apoi, în 1967 am început pregătirea pentru pictură.

Bisericile „Sf. Gheorghe” şi Sânionilor

Tot în acelaşi an, în 1967, am început reparaţiile capitale şi la a doua Biserică, Biserica „Sfântul Gheorghe” de la Sălătruc, un sfânt locaş vechi, de la 1750, care era în pericol de a se prăbuşi. Ne-am ocupat tot în acei ani şi de Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, sau a Sânionilor cum i se mai zice, destul de degradată şi ea. Dumnezeu ne-a ajutat şi am mers din lucrare în lucrare.

Sfinţirea Bisericii „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”

Eram mulţumiţi de pictura realizată de către pictorul Iosif Vasu din Bucureşti, un maestru al picturilor bisericeşti, astfel că la 1 noiembrie 1970 Biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” a putut fi sfinţită, după cinci ani de muncă neîntreruptă şi după ce am montat şi o instalaţie de încălzire centrală. La finalul lucrărilor am cumpărat şi mobilier, clopot, candelabre şi tot ce mai era de cumpărat ca Biserica să aibă de toate. Autorităţile vremurilor de-atunci nu ne-au ajutat cu mai nimic, totul a fost făcut cu ajutorul oamenilor, enoriaşilor şi nu numai. Cel mai mare „ajutor”, dacă pot spune aşa, a fost faptul că nu m-au şicanat şi mai dădeau câte un telefon la vreun tovarăş director, pe care-l anunţau că vine preotul să cumpere nişte material. Faptul că m-au lăsat în pace şi mi-au dat voie să schimb tot în Biserică a fost cel mai mare ajutor.

Salvarea Bisericii Sânionilor

Şi dacă tot mi-am adus aminte de autorităţile din acea vreme, în 1967 doreau să dărâme Biserica de lemn de lângă Stadionul Jiul. Ca să o scăpăm am făcut-o monument istoric. Dar aici e o întreagă poveste… - Ar fi interesant să ne spuneţi cum aţi salvat-o… - M-am opus cu fermitate demolării Sfintei Biserici. Am avut şi sprijinul Episcopului Teoctist, astfel că m-am dus la Patriarh, am cerut audienţă, am cerut SC REALCOM SA PETROªANI aprobare specială pentru expertiză. Dacă se făcea Laboratorul de Producţie – Cofetărie – Patiserie, drumul după proiect, ne dărâmau Biserica! Când am cedat terenul, eu am pus nişte clauze. Am fost str. Lunca (lângă SC UPSROM şi Fabrica de Tricotaje), atenţionat: „Fii atent că te opui politicii noastre!”. aduce în casele dumneavoastră cele mai gustoase „Nu, dar eu îmi apăr sărăcia şi nevoile… şi şi delicioase specialităţi: gestiunea! Că sunt preot, dar sunt şi gestionar…”. Preluăm şi onorăm zilnic comenzi pentru toate ocaziile: Când am văzut apoi că nu respectă proiectul şi mese festive, nunţi, botezuri şi alte evenimente. Biserica e în primejdie, am spus: „Numai dacă mă omorâţi, demolaţi Sfânta Biserică. Veţi trece cu Torturi de ciocolată buldozerul peste cadavrul meu. Vă interzic să vă Torturi cu frişcă apropiaţi de Biserică!”. Imediat am fost chemat la Torturi cu fructe şeful de partid de la municipiu. Erau acolo tovarăşi din toate organele de stat, inclusiv preşedintele Sortimente diversificate consiliului. „Părinte, ce s-a întâmplat, te opui de prăjituri lucrărilor de modernizare făcute de statul nostru?”. Fursecuri „Nu mă opun, dar, ca şi dumneavoastră, sunt Alune prăjite şi alte sortimente conducător de instituţie, deci gestionez şi această Biserică. Dacă vedeţi pe cineva că sapă la temelia Telefon secretariat: 0254.542472, 0372.764439 municipiului, rămâneţi indiferenţi? Nu cred… Aşa şi Laborator: 0733.960320, int. 315 eu dacă văd că se sapă şi e în primejdie să se Depozit: 0733.690319, int. 342 dărâme Biserica, iar pe urmă Europa Liberă şi Vocea

www.zvj.ro

Americii comentează că uite ce fac cei din Valea Jiului, dărâmă Biserici, mă pun în faţa lor şi le interzic să mai sape acolo”. S-a făcut linişte, apoi au început lungi discuţii, dar normale, fără jigniri şi ameninţări, astfel că apoi s-au rezolvat lucrurile prin declararea Bisericii ca monument istoric, schimbându-se datele problemei.

Tovarăşii şi tovarăşi…

- Aţi avut de-a lungul perioadei comuniste „tovarăşi” care să vă ameninţe sau să vă vorbească urât, într-o problemă sau alta? - În general nu, însă a fost şi o excepţie. Un fost secretar de partid, prefer să nu-i dau numele şi Dumnezeu să-l ierte, a intrat în biroul lui Florin Ţurnă, eu aflându-mă acolo la discuţii tot atunci, cu salvarea Bisericii. Auzind că Florin Ţurnă îmi dă dreptate, a început să zbiere: „Ce părinte, te opui? Îţi dărâm Biserica!”. „Tovarăşe secretar, în primul rând aţi intrat peste noi, aveam o discuţie privată şi nici măcar nu aţi cerut voie. În al doilea rând, nu se vorbeşte aşa, vă rog să mergeţi la partid şi să-i rugaţi să vă înveţe să vorbiţi ce se cade. Aţi mai dărâmat vreo Biserică până acum de ameninţaţi aşa? Fiţi atent, vă jucaţi cu cuvintele care nu sunt uşoare…”. A plecat ameninţător. La două săptămâni dumnealui a fost „dărâmat” şi toată familia lui… Nu nominalizez, dar a fost o tragedie ce s-a întâmplat. Ferească Dumnezeu, de aceea mă opresc aici şi nici nu mai spun ce i s-a întâmplat. Pedeapsa divină însă a fost mare şi fulgerătoare… În acea perioadă au fost oameni care m-au ajutat, deşi frica era mare, unii dintre aceştia fiind Petre Verdeş, care era secretarul primăriei, dar şi fost coleg de clasă la liceu. Cu el colaboram altfel şi multe sfaturi bune, pe linie legislativă, am primit de la el.

De la Episcopie - protopop de Valea Jiului - Apoi aţi ajuns protopop … - Da, în 1974 am fost chemat şi obligat de către Episcopul Visarion să merg din nou la Arad pe post de Vicar administrativ, un fel de ajutor al Episcopului. Am refuzat de două ori verbal, dar a treia oară am primit scris, dându-mi-se de înţeles „ascultarea preoţească”. Am ajuns din nou la Arad şi i-am spus Episcopului că nu se pune problema să nu fac ascultare preoţească, dar condiţionat. „Mă obligaţi, eu fac ascultare, dar condiţionat, în sensul că dacă în termen de un an de zile nu se rezolvă dorinţele familiei mele, atunci n-am decât să mă întorc la Livezeni şi să renunţ la tot”. Am stat un an şi ceva, m-a ajutat Dumnezeu să le rezolv pe toate bine acolo, am revenit şi în 1978 am fost numit Protopop.

Distincţii preoţeşti

- Ne gândim că aţi primit şi toate distincţiile pe care le poate primi un preot care a avut funcţii în Episcopie? - Da. În 1967, cu ocazia vizitei Patriarhului la Arad am primit prima distincţie de sachelar. Apoi, la sfinţirea Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, am fost făcut iconom, iar în 1974, vicar fiind, am primit, la Timişoara, la Mitropolie, distincţia de iconomstavrofor, cea mai înaltă distincţie.

Osteneala de protopop

- Să revenim la Protopopiat. Cum a fost munca, ştim că nu era uşor, deoarece Protopopiatul era mult mai întins decât azi? - Mă mir şi eu acum cum am reuşit, pentru că menţineam şi Parohia Livezeni. Protopopiatul Petroşani se întindea atunci până la Călan, iar pe partea cealaltă până la Bucova, în Banat. Erau 65 de unităţi bisericeşti, plus o mănăstire. Mergeam săptămânal peste tot, nu lăsam să treacă săptămâna să nu merg într-o parte sau alta. Cel mai greu era cu deplasarea, deoarece aveam maşină cumpărată la Protopopiat, dar nu era benzină, astfel că nu puteam să circul cu maşina decât limitat, când mai găseam benzină. Altfel trebuia să plec dimineaţa la 7,00 cu autobuzul cu colegii, rezolvam până la 13,00-14,00 problemele administrative la Haţeg, legate de preoţii din zonă, colegii se întorceau tot cu autobuzul, iar eu rămâneam pentru inspecţii şi verificări în şantiere. Aveam atunci

Ziarul Vãii Jiului joi, 3 octombrie 2013

câte 15-16 şantiere, an de an, în Ţara Haţegului, o zonă unde situaţia economică era atunci mult mai grea decât în Valea Jiului, la noi, mineritul şi industria chimică plus ce mai era dându-ne mare putere. Veneam acasă noaptea, cum mă ajuta Dumnezeu şi îi mulţumesc că m-a făcut să mă inspir după metodele fostului Patriarh Teoctist, de la care am învăţat foarte multe la Arad, pe vremea când era Episcop. De la dumnealui am învăţat disciplina, ordinea, lucrul făcut la timp, lucruri care mi-au prins bine în munca de administraţie. Atmosfera în Protopopiat era foarte plăcută, ne înţelegeam cu toţii bine, ne adunam şi vorbeam, luam decizii împreună cu toţii. Aveam şi câte doi-trei ani când nicio sesizare măcar nu ajungea la Arad din Protopopiatul Petroşani. Timp de 12 ani am fost Protopop, cu trei echipe. Echipa pe care am găsit-o când am preluat, timp de doi ani, apoi din 1980 o altă echipă şi după trei ani o altă echipă cu părintele Protopop de azi, părintele Petrache Creţu, părintele Ioan Jurca, părintele Gheorghe Lic, zic eu acum, echipa cea mai bună. După şapte ani de muncă, fiecare n-a mai putut să facă faţă şi la Protopopiat şi la Parohie, astfel că din 1990 eu am fost ultimul care a renunţat, lăsând să vină altă echipă.

Biserica „Sfânta Mare Muceniţă Varvara”

- După 1990 tot n-aţi stat liniştit… Spunem asta pentru că vă ştim şi vedem azi cu toţii că aţi finalizat proiectul „Biserica Sfânta Mare Muceniţă Varvara”… - Eram încă Protopop când am hotărât să facem această Biserică. Am propus atunci colegilor să înălţăm o Biserică în centrul Petroşaniului. Nu s-a putut. Apoi, am găsit calea să o facem în Aeroport, într-o zonă bine populată. Această Sfântă Biserică e proiectul vieţii mele, e copilul meu, e tot ce vreţi! „Dacă tata a făcut trei şcoli, eu nu pot face o Biserică?!”, acesta a fost mottoul meu multă vreme. - Istoria Bisericii Sf. Varvara am scris-o cu ocazia interviului cu actualul paroh, părintele Nicolae Călin Tănase, pe care probabil l-aţi citit. Dacă aveţi ceva în plus de spus, vă rugăm să o faceţi… - Ideea a fost ca după 1989 să construim şi noi, legal, o Biserică nouă, că cele construite înainte de 1989 au fost construite ilegal. - Cum aşa? - Da, aşa cum vă spun. S-a lucrat pe o autorizaţie la Vulcan, luată în 1974, după cazul Muru, de la Biserica veche din Dealu Babii. Şi atunci, la sugestia mea, Episcopul a cerut o autorizaţie nouă. În două săptămâni, am primit-o de la Departamentul Culte şi am dus-o cu secretarul Petru Verdeş direct la Dealu Babii, unde s-a făcut Biserica nouă, pictată mai apoi şi sfinţită de Vlădicul de pioasă amintire, Gherasim Hunedoreanul. S-a lucrat pe o autorizaţie şi la Subcetate, tot aşa de greu obţinută, cu multă diplomaţie… Dar restul, la Câmpu lui Neag, la Cimpa, la Dâlja Mare, s-au construit atunci fără autorizaţie! Schema era aşa: se lua autorizaţie pentru reparaţii capitale, dar noi, de fapt, construiam o Biserică nou. A fost greu şi riscant, dar Dumnezeu ne-a ajutat. De aceea vă spun, după 1989 era libertate, toţi doream la Petroşani o Sfântă Biserică nouă, care să-i reprezinte pe mineri, construită legal şi în libertate. În plus, cartierul avea nevoie neapărat de un locaş sfânt ortodox, astfel că proiectul meu a reuşit, bineînţeles cu ajutorul

necontenit al Domnului şi cu sprijinul câtorva oameni ai vremii, cărora le mulţumim la slujbele ţinute de fiecare dată, să-i ajute Dumnezeu pe toţi! Mai vreau să spun, legat de această Biserică, cum mi-a venit ideea să arate aşa. Într-o noapte lucram la gestiune şi la acte, când soţia mea, odihneasc-o Dumnezeu, m-a chemat să-mi arate la televizor o Biserică dintr-un reportaj ce se difuza. Era Biserica „Sfânta Maria” din Cleveland, Ohio, făcută tot de români, o Biserică în stil maramureşean, o frumuseţe… Practic, acea Biserică mi-a rămas în memorie şi m-a făcut să iau mai apoi legătura cu Ruxandra Garofeanu, care făcuse reportajul în America. Dumneaei a avut o înţelegere extraordinară, mi-a trimis casete înregistrate cu Biserica respectivă şi mi-a recomandat şi un arhitect. Un om deosebit, care, cu o noapte înainte să-l contactez, s-a dus cu salvarea la clinica din Fundeni. Ghinion… Dar tot dumnealui mi-a dat apoi o carte de vizită şi mi-a spus să merg cu ea la arhitectul Nicolae Goga, un om de 86 de ani, care, timp de 20 de ani, a fost deţinut politic. Un român adevărat, care mi-a făcut apoi proiectul fără niciun leu! Constructori au fost aduşi tocmai din Bârsana, Maramureş, cei care lucraseră înainte, nu cu mult timp, la ridicarea Mănăstirii Bârsana. Dumnezeu a ajutat, şi, până la urmă, a ieşit bine. Să ştiţi însă că cel mai mult la această Biserică ne-au ajutat săracii. Cu excepţia domnului Emil Părău şi a domnului Tamaş, niciun om potent n-a dorit să se implice. Miron Cozma a fost iarăşi un om cu multă bunăvoinţă, care avea atunci şi influenţă. Ne-a virat 10 milioane de lei în decembrie 1990, pe 4 decembrie, noi punând piatra temeliei. Acei bani ne-au ajutat mult atunci la început. Tot Miron Cozma ne-a ajutat şi la împrejmuirea Bisericii şi la organizarea de şantier. Din păcate, s-au întâmplat apoi evenimentele nefericite şi dumnealui nu a mai putut să ne ajute. După ce a ieşit din închisoare prima dată şi a văzut Biserica înălţată, a plâns! „Cum ai reuşit părinte, că ştiu că n-aveai mai nimic…?”. „Am reuşit, dar acum chiar că nu mai am niciun leu, nimic!”, i-am răspuns. „La anul vă ajutăm precis!”, a strigat el. Numai că apoi l-au arestat din nou şi s-a terminat totul… Însă Dumnezeu le-a rânduit pe toate şi am putut, cu sprijinul oamenilor, să o terminăm până la cel mai mic amănunt.

aceasta nu mai există. Pe noi ne ajută azi şi unii şi alţii, ca un tot unitar, şi e bine că se întâmplă aşa, iar Biserica ţine unită comunitatea, există azi o armonie, iar oamenii vin în Casa Domnului cu drag.

Sărăcie, sărăcie…

- Pentru că ne apropiem de final, am dori să ne spuneţi, ţinând cont de experienţa dumneavoastră, dar şi de faptul că sunteţi preot, duhovnic apropiat oamenilor, care ar fi cea mai mare problemă a enoriaşilor? - Din punct de vedere social este sărăcia. Situaţia dezastruoasă a mineritului, fără oferirea altor alternative, aduce oamenii în situaţia să nu mai aibă un loc de muncă stabil, deci nici venituri. Este strigător la cer ca oamenii, care au muncit în subteran şi şi-au riscat viaţa în adâncuri, să ajungă azi cerşetori, sau să ajungă la suicid din cauză că nu-şi mai pot ajuta familia. Apropo de suicid, este cel mai mare păcat în faţa lui Dumnezeu! Numai Dumnezeu are voie să ia o viaţă, noi nu avem voie să ne-o luăm singuri. Suicidul este combătut de Biserică prin canoane, prin alte forme… Cei care-şi vând sufletul necuratului, cum spun plastic oamenii, nu vor mai avea linişte nici dincolo. De altfel, mai înainte aceşti oameni nici nu se înmormântau în cimitir. Este umilitor ce se întâmplă şi lucrurile astea nu pot rămâne aşa. Trebuie făcute investiţii, trebuie deschise alternative, trebuie locuri de muncă noi! Am mai spus, trebuie păstrat mineritul, iar ca susţinere economică trebuie continuate şi finalizate marile proiecte din turism. Pe lângă toate acestea, trebuie deschise în Valea Jiului mici fabrici, care să susţină economic zona, care să absoarbă oamenii care nu au locuri de muncă. Şi ar mai fi ceva: din înţelegerea greşită a

INTERVIU

democraţiei, a libertăţii fiecare face ce vrea şi ce-l duce mintea. Din această cauză nu se mai teme nimeni de nimeni, nu mai ascultă nimeni de nimeni, nu se mai ruşinează nimeni de morală, de lege se ţine cont prea puţin. Astea sunt mari probleme ale societăţii. Din cauza lor vrăjmăşia între oameni e la ordinea zilei, mândria îşi scoate capul – e un mare păcat şi mândria -, oamenii nu se mai respectă şi nu se mai ajută între ei. S-a ajuns ca, pentru o bucată de pământ sau un gard, să nu se mai suporte frate cu soră, vecin cu vecin. Or, fraţilor, nu e normal, rugaţi-vă la Dumnezeu, aveţi mai multă credinţă şi vă veţi schimba. Cui nu-i e frică de Dumnezeu, acel om nu mai are un orizont. De aceea se întâmplă azi multe. Credinţa în fiecare trebuie să învingă, chemaţi-l pe Dumnezeu, oameni buni, zi de zi, ceas de ceas, rugaţi-vă, fiţi smeriţi, buni, drepţi şi veţi învinge tot! - Un cuvânt de învăţătură la final, vă rugăm… - Aş da o pildă din cuvântul Sfintei Scripturi: „Să ne iubim unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea celor Sfinte fiind nedespărţite”. Dacă nu am dragoste, nimic nu-mi foloseşte, degeaba mă rog, degeaba îmi dau toată avuţia la săraci… Dragostea este porunca cea mai mare, virtutea nepieritoare. Dumnezeu este Însăşi, în esenţă, dragoste. Veniţi la Biserică, în Casa Domnului cu dragoste, pentru că „Nimic nu există fără Dumnezeu”! „Lăsaţi copiii să vină la Mine!”, spunea bunul şi blândul Iisus. Cu adevărat, oameni buni, lăsaţi copiii să vină în Casa Domnului, daţi-le plăcerea, bucuria de a veni cu drag să asculte cuvintele Domnului. Este un apel pe care-l fac din inimă! (Sfârşit)

Interviu realizat de Corneliu BRAN

Biserica uneşte comunitatea

- V-am ruga să ne spuneţi cum vedeţi dumneavoastră legătura dintre comunitate şi Biserică? - Valea Jiului are o componentă specifică, de care am mai tot amintit toată viaţa: pe lângă localnici, momârlanii cum îi ştie lumea, au fost aduşi aici la muncă oameni din toate colţurile ţării. Oamenii veniţi aici, în timp, s-au stabilizat, astfel că acum avem populaţie amestecată, cu obiceiuri şi tradiţii de peste tot, plus cele existente aici din moşi-strămoşi. N-a fost uşoară realizarea unei unităţi între băştinaşi şi cei nou-veniţi. La început au fost unele reacţii din partea băştinaşilor… Unii îmi spuneau: „Părinte, ne-o luat pământul, ne-o luat gospodăria, ne-o dărâmat casele, acum şi Beserica ne-o iau?”. „Nu v-o ia nimeni, fraţilor!”. Până întru târziu i-am lămurit, cu pilde, cu exemple, cu vorbă bună şi înţelepciune, astfel că până la urmă băştinaşii au reuşit să creeze, în timp, o colaborare cu cei veniţi aici. Acum, acele vremuri au trecut. Cei veniţi s-au căsătorit cu oameni ai locului, au copii şi aşa mai departe mulţi ajungând la a patra generaţie, astfel că problema

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

10 ACTUALITATE

joi, 3 octombrie 2013

A.M.R. 2 zile!

telefonul mobil, cum să îl fascinezi pentru a urmări două ore de teatru romantic? Alegerea noastră a fost povestea celebră a Văduvei Negre a Renaşterii, cea care şi-a ţesut plasa otrăvită împreună cu diabolica sa familie, a fiicei de papă care a marcat istoria printr-o viaţă de coşmar - trei căsnicii tumultuoase, un soţ asasinat, puzderie de amanţi, şase fii dintre care unul nelegitim, incesturi şi crime monstruoase toate până la 39

Regizorul Cristian Ioan, despre „Lucrezia Borgia”

Cu două zile înaintea deschiderii stagiunii 2013-2014, cu premiera spectacolului „Lucrezia Borgia”, regizorul Cristian Ioan vorbeşte despre ceea ce se va vedea sâmbătă, 5 octombrie, ora 18:00, pe scena Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” Petroşani. „Lucrezia Borgia, ducesa crudă şi frumoasă a Renaşterii. Să aduci la rampă astăzi, în secolul XXI, poveştile romantice dar terifiante ale ducesei de Ferrara, transformată de literatură în simbolul feminin al răului absolut, este un gest extrem de curajos şi plin de riscuri. Asta presupune o poziţie contrară teatrului zilelor noastre, invadat de stand-up, de lipsa unui subiect coerent şi chiar de o avalanşă de vulgarităţi. Cum să convingi un public bombardat zilnic (mai ales la televizor) cu emisiuni de un prost gust absolut, un public manelizat sau care găseşte că singura ocupaţie serioasă este să butoneze ore în şir

de ani, vârsta morţii sale. Dar pentru o asemenea temerară punere în scenă trebuie întotdeauna şi o echipă profesionistă pe măsură - de la interpreta rolului titular la ultimul amănunt de decor sau costum, de la muzica secolului XV la staff-ul tehnic - şi consider că aici, la Petroşani, la Teatrul Dramatic I.D. Sîrbu a avut loc o astfel de întâlnire fericită a tuturor energiilor care se unesc pentru realizarea unui spectacol de înaltă ţinută.

Atenţie la modul de utilizare a aparatelor de încălzire a locuinţelor!

Aragazul nu poate fi folosit pe post de sobă

S-a răcit foarte tare afară şi în unele locuinţe a fost pornită căldura. Primele incidente, unele deosebit de grave, nu au întârziat să apară, ele fiind cauzate, în principal, de utilizarea necorespunzătoare a acestora. De exemplu, aragazul este adesea folosit pe post de sobă. De aceea, E.ON Gaz Distribuţie recomandă consumatorilor să acorde o atenţie deosebită aparatelor care funcţionează pe bază de gaze naturale. Astfel, este interzis dormitul în încăperi cu focul deschis sau în încăperi cu aparate de utilizare nelegate la coşul de fum (reşou, aragaz etc.). Focul nu va fi lăsat nesupravegheat la aparatele neautomatizate. În cazul în care aparatul de utilizare nu este etanş sau nu are tiraj, focul nu va fi aprins. Totodată, trebuie asigurată o ventilare permanentă în încăperile unde funcţionează centralele termice sau aparatele de consum cu

flacără liberă. În cazul în care se constată lipsa tirajului, nu se aprinde focul decât după efectuarea lucrărilor necesare de către o firmă autorizată. O atenţie deosebită trebuie acordată coşurilor de fum, fiind recomandată verificarea şi curăţirea acestora de cel puţin două ori pe an, exclusiv prin intermediul firmelor de coşărit sau al persoanelor autorizate să efectueze asemenea intervenţii. Consumatorii trebuie să fie atenţi la modul de aprindere al arzătoarelor, astfel încât să nu genereze acumulări de gaz. Dacă se simte mirosul specific de gaz trebuie stinse imediat toate focurile, se deschid uşile şi ferestrele, nu se manevrează aparate electrice şi se anunţă dispeceratul E.ON Gaz Distribuţie. Numerele de urgenţă ale E.On Gaz sunt 0265.200.928 sau 0800.800.928.

Alina PIPAN

La Şcoala „Andrei Şaguna” Deva

Masă caldă pentru elevii din familii necăjite

Printr-un parteneriat între Episcopia Devei şi Hunedoarei, Şcoala „Andrei Şaguna” şi Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Deva, 10 elevi din familii nevoiaşe beneficiază, începând cu 1 octombrie, de o masă caldă la prânz.

Elevii sprijiniţi frecventează cursurile Şcolii „Andrei Şaguna” Deva şi pentru fiecare dintre

www.zvj.ro

ei învăţătorii şi profesorii au întocmit evaluări ale situaţiei sociale şi familiale. Acţiunea se desfăşoară în cadrul strategiei social-filantropice a Episcopiei Devei şi Hunedoarei care are ca scop susţinerea elevilor care provin din familii vulnerabile în vederea prevenirii abandonului şcolar şi se derulează pe tot parcursul anului şcolar 2013-2014.

Mihaela PETROŞAN

Impresionantă deschidere de stagiune pentru o instituţie de cultură care îndrăzneşte să treacă de falsele bariere ridicate în jurul unui stil ce poate unora le pare anacronic - romantismul! Cunosc bine publicul petroşenean, nu suntem la prima întâlnire, de aceea sper că seara de debut al noului sezon teatral va fi o mare şi plăcută surpriză din care nu va avea decât de câştigat - tuturor ne plac poveştile frumoase (chiar dacă au personaje terifiante), tuturor ne place să fim romantici şi îndrăgostiţi, chiar dacă vremurile au venit încet-încet peste noi şi ne-au mai tocit această unică şi minunată stare”, a spus Cristian Ioan. Oana TUŢU

Ziarul Vãii Jiului joi, 3 octombrie 2013

ASTĂZI SE IA APA ÎN PETRILA

SC Apa Serv Valea Jiului SA Petroşani anunţă restricţii în furnizarea apei potabile pentru astăzi, 3 octombrie 2013, în oraşul Petrila, între orele 08:00 - 13:00. Zona afectată: cartierul Muncii, Birăoni. Motivul restricţiei: modificare amplasament contor de apă rece general de la sc. 2, bl. 7, str. Muncii.

Conducerea SC Apa Serv Valea Jiului SA Petroşani mulţumeşte pentru înţelegere.

ANGAJĂRI

PUBLICITATE 11

Angajez barman pentru club în Petrila. Relaţii la telefon 0723.346895 Plecări rapide pentru dansatoare în night-cluburi din Germania, Austria, Elveţia prin Agenţia de impresariat artistic Blue Star International Show. Salarii începând de la 40 eur/seară. Asigurăm cursuri de dans, costume, transport, cazare. În România se oferă 1.200 lei/lună salariu pentru dansatoare în club Viena din Slatina, jud. Olt. Tel: +40 764 720 735; +40 751 314 411. E-mail: international_blue_star@yahoo.com Rapid RO (şoseaua de centură, vizavi de stadion) - angajează femei cu vârsta maximă de 35 de ani pentru spălătorie. Relaţii la telefon 0766.337077 sau la sediu.

RAPID IEFTIN CONFORTABIL

TAXI COMSION RENT A CAR

0254 512512 0720 512000 0254 512500

ÎNCHIRIERI

Dau în chirie - pentru două studente - apartament 2 camere, dotat şi mobilat, zona centrală (piaţă) Petroşani. Rog şi ofer seriozitate. Relaţii la telefon 0735.650483. Închiriez spaţiu comercial în Petroşani (zonă centrală - Piaţa Victoriei, clădire staţie plecare taxi / maxi-taxi spre Petrila, etaj I), suprafaţă 200 mp, toate utilităţile, pretabil bar, restaurant etc. Preţ negociabil la vedere. Relaţii la telefon 0767.806804

Societate comercială angajează şofer profesionist, cu experienţă, cat. C+E, pentru transport internaţional de marfă, intracomunitar. Cunoştinţele de limbă engleză, franceză, germană constituie un avantaj. Salariu atractiv, 13 eur/ 100 km, doar persoane serioase. CV-urile se trimit la adresa de e-mail: eurocarriage@yahoo.com Vând mobilă bucătărie (600 lei), canapea sufragerie, aragaz Zanussi şi maşină de spălat Whirlpool - 400 lei bucata. Stare bună. Tel. 0729.396581

IMOBILIARE

Vând apartament 3 camere, decomandate, zona Piaţă, et. 1/4, construcţie 1980, centrală proprie, apă separată, gresie, faianţă, parchet, termopane. Telefon 0745.770001 Vând teren şi casă P+1 în Târgu-Jiu, strada George Coşbuc, Nr. 2A, realizată şi finisată în 2000 cu toate utilităţile: apă, gaze, canal, izolaţie termosistem şi termopane. Suprafaţă teren 800 mp, deschidere la stradă de 50 mp. Anexe: beci suprafaţă de 30 mp, garaj dublu pentru 2 autoturisme. Preţ negociabil. Telefon: 0727.874449

Vând apartament 3 camere + 2 boxe, Lupeni, zona Braia, central, pe Tudor Vladimirescu, exact lângă Piaţa Cina, pretabil privatizare (boxă la stradă), stare bună, spaţios. Telefon 0753.058425; 0766.728688

Vând apartament cu 2 camere, zona 8 Martie, Petrila, cu îmbunătăţiri, decomandat, situat spre soare. Preţ 10.000 euro. Telefon 0725.065800

Vând teren în Petroşani, intravilan, zona Maleia, front stradal, acces auto, utilităţi, suprafaţa 2000 mp, pretabil orice construcţie, panoramă deosebită, preţ foarte mic neg. Telefon 0726.291090

HOROSCOP

Berbec (21 Mar - 20 Apr) Ţi se pun foarte serios în balanţă faptele cu scopul de a ţi se da o notă sau un calificativ. Ai impresia că nu eşti judecat corect, că cel care are acest drept nu e imparţial, ci ţine cu altcineva.

Taur (21 Apr - 21 Mai)

Nu mai poţi suporta atmosfera tensionată din jurul tău şi eşti gata să iei unele măsuri radicale. La nervi, uneori e bine să ripostezi cu ton ridicat.

Gemeni (22 Mai - 21 Iun)

Ca să te poţi implica într-un proiect nou care te atrage foarte mult, mai întâi trebuie să închei sarcina care se apropie acum de sfârşit.

Rac (22 Iun - 22 Iul) Nici ţie nu-ţi vine a crede cât de dinamic devii atunci când scopul care te atrage e pe placul tău. Când faci ceva din obligaţie, eşti greu de convins sau de urnit, dar azi se naşte un plan nou.

Leu (23 Iul - 22 Aug)

Intuiţia îţi atrage atenţia asupra unor informaţii eronate care, dacă ar fi luate ca atare, ţi-ar putea crea unele neplăceri.

Fecioară (23 Aug - 21 Sep)

Manipulezi sume mari de bani, care ori provin din afaceri profitabile, ori din străinătate. Sunt onorariul tău pentru o activitate care a avut succes, şi eşti de-a dreptul mândru.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct)

Nu-ţi pasă de nimeni astăzi, te bucuri de plăcerile tale personale, de timpul tău, pe care să-l foloseşti aşa cum vrei, şi nu ţii cont de dorinţele altora.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi)

Ca să scapi basma curată dintr-o situaţie dificilă, uneori eşti nevoit să apelezi şi la tertipuri incorecte sau să mai spui câte-o minciunică.

Săgetător (22 Noi - 20 Dec)

Eşti trist, te simţi dezamăgit profund de iubirea care, de la o vreme, nu mai are lucruri frumoase de oferit.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian)

Dacă pleci la drum, ia-ţi neapărat o rezervă de timp, pentru că se pot ivi situaţii neprevăzute pe parcurs ce ar putea prelungi perioada necesară de la plecare până la destinaţie.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb)

O infuzie de capital în confortul domestic este binevenită, deci, dacă apar de undeva nişte bani în plus, gândeşte-te la obiectele de care ai urgentă nevoie acasă.

Peşti (19 Feb - 20 Mar)

Dacă mai apar şi momente de stagnare în drumul tău spre succes, nu trebuie să le priveşti ca pe nişte eşecuri...

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

DIVERSE

joi, 3 octombrie 2013

La şedinţa din septembrie,

Consilierii locali vulcăneni de la PP-DD nu au votat un proiect de hotărâre despre care ei cred că are dedesubturi

Deşi hotărârile de consiliu local îi privesc în mod direct, la Vulcan oamenii nu se prea omoară să participe la vreuna dintre şedinţele lunare în care se adoptă aceste hotărâri. Aşa că, în caz că apare careva şi, odată întrebat, de la bun început, care îi este păsul, omul spune că şi-l va exprima la sfârşit, este clar că a venit acolo nu fiindcă nu avea treabă pe-acasă. La şedinţa de

consiliu local de joi, 26 septembrie, a fost pus pe tapet un proiect de hotărâre care, la sfârşitul anului trecut, a mai figurat la ordinea de zi, dar care, atunci, nu a putut fi votat. Şi atunci, şi acum, proiectul respectiv a fost cel referitor la „aprobarea trecerii unui ansamblu imobiliar - construcţie agrozootehnică (grajd) şi teren din domeniul public în domeniul privat al municipiului Vulcan”. Clădirile şi terenul respectiv, în suprafaţă de 773 de metri pătraţi, se află dincolo de Jiu, pe strada Abatorului (vezi poza), vizavi de clădirea în care, pe vremuri, funcţiona abatorul oraşului.

Demersul trecerii

acestora în domeniul privat al municipiului a început după ce la regis-

tratura primăriei au fost depuse cererile nr. 24764/ 20.08.2012 şi 28261/ 10.10.2012, prin care doi cetăţeni şi-au exprimat dorinţa de a cumpăra clădirea şi terenul. La şedinţa din anul trecut, în care s-a încercat trecerea în domeniul privat din cel public a acestui ansamblu imobiliar, proiectul nu a putut fi discutat, fiindcă, am aflat acum de la doamna secretar Rodica Peter, „a existat o eroare strecurată în actele funciare”. Ceva legat de Legea nr. 18 care interzice trecerea aceasta. După ce ansamblul a ajuns, prin sentinţă judecătorească, în domeniul public, s-a

şedinţă până când, la ordinea de zi, s-a ajuns acest proiect de hotărâre. „De ce trebuie ca, după ce este trecut în domeniul privat, să fie vândut acel teren? Există, în legătură cu el, un proiect de viitor care să creeze locuri de muncă sau va fi folosit în mod privat de către cei doi?”, a dorit să afle tânărul pepededist vulcănean, în mod vizibil interesat despre ceea ce va ajunge ansamblul construcţie-teren odată vândut celor doi solicitanţi care s-au arătat interesaţi.

Răspunsul primarului

putut reveni şi pune din nou problema trecerii acestui ansamblu din domeniul public în cel privat al municipiului Vulcan.

Acesta a fost

punctul care l-a interesat foarte mult pe Gabriel Marinescu, preşedintele organizaţiei vulcănene a PP-DD, şi pentru care el a venit şi a stat cuminte la

Gheorghe Ile a fost scurt: „Va fi scos la licitaţie, locul şi construcţia, iar cel mai bun proiect va fi aprobat de comisie. Să ştiţi că puteţi participa şi dumneavoastră la licitaţie!”. Răspunsul nu a fost lămuritor pentru Gabriel Marinescu. El a părăsit sala de şedinţe convins că la ceea ce el participase a fost doar primul demers prin care construcţia şi terenul de pe strada Abatorului vor fi, practic, făcute cadou celor doi solicitanţi. Proiectul de hotărâre a fost adoptat, deşi cei doi consilieri PP-DD s-au abţinut de la vot,

adică au votat împotrivă, pentru că tot aia e, iar un consilier PSD, rudă cu unul dintre solicitanţi, nu a votat deloc. Gheorghe OLTEANU

Ciopeia

Decapitată de tren

Ieri dimineaţă, o femeie de 51 de ani din Sântămăria Orlea a murit lovită de o locomotivă, în timp ce încerca să-şi adune vitele care o luaseră razna. În jurul orei 7:45, poliţiştii Serviciului Judeţean de Poliţie Transporturi Hunedoara au fost sesizaţi cu privire la faptul că în halta de călători Ciopeia o femeie a fost surprinsă şi accidentată mortal de un tren de călători. Echipa operativă deplasată la faţa locului a constatat că în halta Ciopeia locomotiva trenului IR, care circulă pe relaţia Constanţa - Arad, a surprins şi a decapitat o femeie, la trecerea trenului prin haltă. Din cercetările şi verificările efectuate, se pare că femeia a traversat liniile de cale ferată cu mai multe vite. Câteva vite s-au întors din drum, iar femeia a fugit după ele pentru a le recupera şi a le duce la locul de păşunat. Nu a fost atentă şi a fost surprinsă în gabaritul liniei de locomotiva trenului. Trupul victimei a fost transportat la morga Spitalului Judeţean de Urgenţă din Deva în vederea efectuării necropsiei. În cauză nu sunt suspiciuni de comiterea vreunei fapte de natură penală.

Mihaela PETROŞAN

www.zvj.ro

facebook.com/ziarulvaiijiului

şcoală & cultură CMYK

Apare sub îngrijirea prof. Irina Boboc

pe Jiul de Est şi Jiul de Vest

Supliment gratuit al cotidianului Ziarul Văii Jiului Anul V Nr. 133 3 octombrie 2013 4 pagini ISSN 2068 - 3650

Cornel Nistea, sau despre aprinderea şi reaprinderea trabucului „Sufletul se naşte bătrân în corp şi numai pentru a-l întineri, corpul îmbătrâneşte. Platon e tinereţea lui Socrate...” (Oscar Wilde, după spusa lui André Gide)

Un om singur vrea să fie „în vecinătatea unei femei frumose şi nimic mai mult“, simte că înnebuneşte în camera de singurătate a unui hotel de la mare şi coboară pe terasă; din solitudinea sa tânjeşte spre „absolut“ şi este, în acelaşi timp, „agresat de senzualitate“, doreşte să întâlnească o „femeie pură“, „floarea de lotus“, sau să-i apară, „fie şi din spumea mării, o femeie frumoasă“, şi, în loc de această femeie din vis sau din carne şi oase, îi vine la masă un vechi prieten, un „ramolit nenorocit“. Pentru el, sunt teii înfloriţi, pentru cel venit „se scutură trandafirii“; în aceste locuri, unul este deschis visării, altul este cuprins de „o nelinişte metafizică“; pentru unul, dorinţa poate lua chipul realităţii, celălalt - doar să se destăinuie. Şi ceea ce îi spune, parcă i-a mai spus; de altfel, tainele sale nici nu avea cui să i le spună. Un şir de opere şi un şir de iubite, un şir de succese şi un şir de prăbuşiri. Tainele vin din perioada când „era şi el tânăr“, de vreo cincizeci de ani, cam de vârsta celui coborât pe terasă. Timpul trecuse, ajunsese acum şi el la vârsta celuilalt, ca într-o povestire a lui Borges. Îl urăşte pentru că i-a stricat starea de vis şi poate de împlinire, şi-l invidiază pentru femeile frumoase ce i-au pozat „goale“, dar îi pare şi rău să-l îndepărteze, să se despartă de el, să nu fie lăcrimarul acestuia. De aceea îi aprinde şi-i reaprinde trabucul, havana ce cată mereu să se stingă. Dar ale cui sunt lacrimile? Şi trabucul pe care-l aprinde continuu? Aceste ipostaze omeneşti sunt în romanul lui Cornel Nistea, Întâlnirile mele cu Orlando (Ed. Unirea, Alba Iulia, 2012), prozatorul Horaţiu Codru şi pictorul Orlando. Doi artişti diferiţi ca vârstă şi traseu existenţial şi asemănători ca trăire şi zbatere pe acelaşi fundal social, cu izbânzi eşuate, artistice şi erotice; două intenţii artistice asemănătoare şi neasemănătoare privind sensul şi funcţia artei; două arte diferite şi două experienţe artistice asemănătoare ca mod de percepere şi instituire ontică, desfăşurate pe treptele reprezentării şi intelectului, ca identităţi şi neidentităţi cu lumea. Din această dualitate, determinată de o „conştiinţă sfâşiată“ şi de o „realitate“ aidoma, Cornel Nistea extrage şi expune cu simplitate şi profunzime „povestea“ unităţii. Mai bine zis, a căutării unităţii. El deschide calea spre Sine, a adâncirii pe treptele „materiei“ sociale şi „ rezonanţei“ artistice şi ale confruntării cu fantasmele şi conţinuturile contradictorii ale inconştientului, în procesul individuaţiei şi al luminării gestului creator într-un timp bine determinat, în izbândă şi eşuare, în perpetuă eşuare. Ochiul său vede în proporţie mărită contraste cu sfâşieri şi răni la limita insuportabilului, desluşeşte polarităţi în apele explozive sau retrase ale sufletului, acolo unde se mişcă tainice entităţi şi „complexe“, încărcate de cele ale „zilei“ cotidiene, ce se întâmplă să dureze mai mult de-o generaţie, şi de cele ale „nopţii“ istorice, cu siguranţă transsubiectivă, durând mai multe generaţii. Contrastele ţin de situarea conştiinţei pe treapta intelectului, dar ele desemnează şi poartă cu ele energii subterane ale căror urme trebuie aduse la suprafaţă. Nu pentru a ne elibera de psihoză, ci pentru a ne-o apropria în zona conştiinţei ca pas şi păşire pe calea individuaţiei şi libertăţii omului. Atât de multe contraste şi opoziţii se luminează, încât cartea aceasta s-ar putea numi şi Întâlnirile mele cu opoziţiile. Ele vin la Cornel Nistea şi se configurează pe pagina conştiinţei (deseori mai dinapoia acesteia), amintind de iuţeala paradoxelor ce scapără prin textele lui Oscar Wilde. Şi totuşi, cine este subiectul şi care este predicatul în această poveste? În alte vorbe, ale cui sunt lacrimile şi al cui este trabucul? Predicatul se descarcă în subiect, se ştie, din punctul de vedere al comprehensiunii, însă, avansând, se poate da şi peste întrebarea: ce se petrece când subiectul apare şi ca parte a predicatului? Nu tot astfel se avansează şi în zona psihanalizei, unde conştientul este parte a inconştientului, parte în smulgere din acesta? Şi nu-i nicio mirare că în această carte predicatul se iveşte ca fiind Orlando cu personajele şi întâmplările „povestirii“ lui Horaţiu cu tot, adică şi Horaţiu. Dar se cuvine să urmăm, pe cât posibil, „povestea“, însă nu fără unele popasuri şi lămuriri. Primul şi ultimul capitol ale cărţii lui Cornel Nistea sunt, metaforic spus, ca două giurgiuvele ale unei ferestre ce se deschid spre lumea din afară: locuinţa este prezentul, iar ce este în afară constituie lumea reamintită. Şi invers. În acest prezent, într-o clipă de sfâşiere şi graţie, contrar aşteptării, Horaţiu îl întâlneşte pe Orlando, care vine, „poticnindu-se de un gând, de-o enigmă“, şi i se aşază alături, la masă. Ca un gând de urmărit, ca o enigmă de descifrat. Sunt pe terasa unui hotel ce dă la mare, la marea ce spală rănile lumii şi ale omului, cum o vedea Euripide prin prea frumosul chip al Ifigeniei. Marea ce spală şi povesteşte cu omul în ipostază povestitoare. Este acum ca şi atunci: sunt asemănători în eşecul prezent al artei şi asemănători şi

neasemănători, ca-n urmă cu vreo douăzeci de ani, în zbaterile vieţii şi ale artei. „Cum naiba s-au suprapus într-atât timpurile?“ se întreabă Horaţiu. Romanul este şi o carte ale cărei file, grele de semnele vremurilor şi suflet, le răsfoieşte timpul spre a se defini în suprapunerile sale cu însemnător cu tot. Şi privind răsturnat, cele de atunci sunt şi nu mai sunt acum. „Viaţa ne învaţă că tinereţea e trecătoare, ca şi succesul“ şi că drumul străbătut spre eternitatea artei şi libertate este pavat cu „eşecuri“, îi precizează Orlando; şi că, privind înapoi, spre ispitirile realităţii şi ipocriziile ideologice, cu servituţile trecute şi prezente, te apucă deznădejdea. Referitor la sine, Orlando răbufneşte: „aş vrea să prind pe cineva de gât şi să-l sugrum pentru toate greşelile şi insuccesele mele“, iar lui Horaţiu îi arată, pentru a câta oară, prăpastia dintre etern şi uman: „Nu reuşeşti în niciuna dintre cărţile tale să exprimi eternul, vulgarizând adesea sub pretextul că doreşti să înfăţişezi umanul...” (Doar el a fost şi profesor de estetică al studenţilor de la artele plastice! Le-a scris şi un manual, Nudul ca expresie a sacrului. În rezumare, „tăietura“ estetică dintre cei doi se poate formula prin două nume: Croce versus Lukács). Ei vorbesc cu bătrânele ape ale mării la picioare şi cu societatea „consumată“ în ei. Vorbesc despre eternitatea artei (sacralitatea chiar a nudului) cu măreţia geniului şi finitudinea omului şi a încercărilor sale artistice căzute „pradă“ vremurilor; vorbesc despre nevoia ca arta să exprime plauzibil realitatea. Fie prin negare detaşarea lui Orlando; fie prin afirmare - „angajarea” lui Horaţiu. Pentru unul contează arta, pentru celălalt, viaţa, dar eşuările cad peste amândoi. Estetismul primului este folosit ipocrit şi aruncat, pictorul are expoziţii şi i se dau premii, totdeauna alături de ceea ce caută, ducându-l la deznădejde şi eşec; „angajarea“ celui de-al doilea, dezavuând ilustrativismul şi fetişizările ideologice, deranjează cu mimesis-ul şi adevărul său şi este respinsă, iar prozatorul „aruncat peste bord“ în eşuare. Diferiţi prin primul termen şi nediferiţi prin cel de-al doilea, cum se adevereşte în cele din urmă. Amândoi îşi văd contrastele cum se răsucesc cu ale vieţii şi artei în ei, apoi din interior în exterior, din fiecare în „spaţiul” dintre ei şi, în final, în cel dintre ei şi societate. Şi invers. Din acest „epilog”, zis cu gândul la dramă, din acest context, mai exact: text ce înrămează „povestea”, se face breşa spre cele ale memoriei şi istoriei - şi povestirea curge, cu reluări şi răsuciri de destine şi acte, cu apele ei scăldându-i pe amândoi cu aceleaşi şi neaceleaşi valuri, dar continuu verzi şi sărate, ori ca fluviul lui Heraclit. Şi încă, păstrând sugestia, fluviul reflectând în valurile lui priveliştea malului dimpotrivă, mereu în mişcare în funcţie de timp şi anotimp, de vreme şi vremuri. Cu pete ideologice trecute şi umbre prezente. De unde, poate, şi subiectivitatea tulburată uneori, la suprafaţă, de un subiectivism al clipei; altfel zis, Cornel Nistea stă cam mult în preajma lui Horaţiu, uitând de Orlando. Însă aceasta nu descumpăneşte „povestirea“ şi adâncirea în subiectivitate prin captarea de zone tot mai accidentate ale obiectivităţii. Autorul beneficiază în manevra materialelor povestirii şi în măsurarea distanţei până la „steaua“ romanului şi de o anume şi convenabilă paralaxă. Viaţa i-a oferit posibilitatea să aibă un unghi sporit pentru observaţie şi să-şi plimbe privirea pe ambele versante ale muntelui „social“, să vadă, cum se zice mai acum, schimbarea de paradigmă. „Povestea“ celor două „destine” se întinde aproape pe vreo cinci decenii ale societăţii şi istoriei noastre, în context general şi al celor invocate, cam de pe timpul războiului din Vietnam, al ocupării Cehoslovaciei şi înăbuşirii în sânge a Primăverii de la Praga, înţelegând mai departe curgerea evenimentelor în lumea comunistă şi răsturnarea situaţiilor din ‘89, urmate de altele până în prezentul apropiat. (Sunt şi câteva „nişe“ mai înapoi.) La o privire atentă, biografică, se poate spune că viaţa autorului o acoperă pe cea a personajului său, Horaţiu - însă nu-i locul acestei deduceri aici. Dar această acoperire asigură spaţiul de observaţie şi, tainic, dă seamă asupra modalităţii de scriere şi de situare a orizonturilor temporale în povestire. Astfel, se percepe cum ipostaza de „martor“ şi „povestitor“ trece de la autor la personaj, ca apoi să avanseze de la sine pe cărări simple şi complexe ale prozei, de la prezentarea personală la cea impersonală, sfârşind cu ciclicitatea care închide şi, la alt nivel „extins“, deschide. „Povestea“ lui Horaţiu cară cu sine şi descarcă evenimente şi acte umane, cu imaginile lor răsfrânte de valurile „fluviului“ amintit, amestecând cele zise ale realităţii cu cele ale ficţiunii (lângă personaje imaginare stau bine, invocate, şi altele din registrele primăriilor). Cornel Nistea este un maestru în a surprinde aceste răsfrângeri, mai mult, cu răsfrângerile lor. Ce este de altfel Horaţiu, decât o răsfrângere a sa, iar Orlando o răsfrângere a acestei răsfrângeri!? Dar, să transcriem spre adeverire din evenimente. (continuare în pagina III) Dumitru VELEA

SPECIAL

joi, 3 octombrie 2013

Dumitru Ichim, sau despre reamintirea graiului uitat

„Lumina nu-i lumină, ci doar un grai uitat, încetul cu încetul chemând întru a fi.” Aceste versuri străvezii se găsesc la finalul poemului Timp alb al lui Dumitru Ichim din cartea Nelogoditele tăceri/ Heshtjet e pafejura (Editura Amanda, Buc., 2013), carte ce adună poezii din cele anterioare şi prin intermediul lui Baki Ymeri trece şi în albaneză, crescând ca două flăcări din jarul de pe aceeaşi vatră. Fie şi doar şoptite de preot în sfântul lăcaş, ridicat de el în Kitchener, din Canada, aceste vorbe ar trece prin enoriaşi şi i-ar aduna ca o singură fiinţă sub cupola înaltă; fie şi doar trecute pe filele unei cărţi, ele rămân pentru poet şi cititor ca o inscripţie înflorită în piatră, cu sclipiri de frumuseţe şi nume. Ce vor să spună primele două versuri care încep cu o negaţie şi se răstoarnă într-o afirmaţie ce este la rândul ei negaţie? „Lumina nu-i lumină, ci doar un grai uitat”. Dar celelalte două care abia se aud din pricina uitării, „încetul cu încetul chemând întru a fi”? Observăm cum se rotesc spiralic spre acel „întru a fi”. Ştim de la Constantin Noica, şi ca oricare vorbitor din Carpaţi, funcţia de deschidere a acestui „întru” şi de lucrare în fiinţă. Dar această chemare „întru a fi” cine o rosteşte şi cui se adresează? Poate graiul uitat să vorbească şi să cheme? Şi mai mult, pe cine priveşte? Acest „a fi” se referă la om, la lume sau la graiul uitat? Sunt întrebări iscate din nevoia de întoarcere a omului, a poeziei, la fundamente şi la sine. Ele ţin de căile fiinţei şi de privirea şi exigenţa întregului. Reluăm şi desfacem strofa în două părţi: primele două versuri sunt o afirmaţie; celelalte, o funcţie; primele deschid o perspectivă ontică, celelalte se încarcă de o sarcină ontică. Primele se strâng în identitatea dintre negaţia „Lumina nu-i lumină” şi afirmaţia ce cuprinde în sine negaţia proprie: „ci doar un grai uitat”. Prin aceasta, contradicţia din al doilea termen se întrevede şi în primul: ca „grai uitat” lumina este şi, ca grai auzibil, nu este. Ceea ce presupune că este o lumină naturală, vizibilă şi o alta nenaturală, invizibilă şi nefirească; o lumină a manifestărilor lumii şi o alta ca „raţiuni divine”, cum s-a zis, ce se află ca temei

al acestor manifestări. Să cităm din părintele Dumitru Stăniloae, ale cărui cursuri de doctorat, la catedra de Teologie Dogmatică Ortodoxă a Institutului teologic din Bucureşti, Dumitru Ichim le-a urmat: „Lucrurile sunt chipurile create ale raţiunilor divine plasticizate (...). În starea lor plasticizată se reflectă sensul, puterea şi viaţa raţiunilor divine în unitatea lor din Logosul divin.” (Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 2, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Buc., 1978, p. 7-8, s. n.). Deci este firesc ca, mai întâi, lucrurile plasticizate, lumea ce ne cade sub simţuri, preotul-poet să o vadă ca străbătută de o lumină manifestată, care în esenţă nu este altceva decât o culoare, albul în care sunt strânse ghem culorile. Ca atare, se înţelege de unde decurge această afirmaţie. ”Universul e o culoare/ la fel ca şi mărul şi spinul.// Timpul e iarăşi culoare/ la fel ca şi dorul şi frica.” La care se adaugă, în al doilea rând, sarcina omului, misiunea de a se înscrie pe calea reîntoarcerii, a purtării luminii manifestate, desfăcută în culori sau strânsă într-una, spre acele „raţiuni divine” aflate în unitate în Logosul divin. „Mă duc la izvor/ cu toate culorile mele - / murmurătoarele în şipotul-cuvânt/ dea albul spre alb spre mai foc.” (Culoare, s. n.). Nu este vorba de culoare ca fiind o percepţie subiectivă sau o „calitate secundară” a obiectelor, aşa cum o distingea prin zorii empirici John Locke, ci de o desluşire a modului de a fi al luminii şi de o instituire poematică ce ţine omul în legătură cu fiinţa şi divinitatea. Mai degrabă zbaterea lui Goethe privind geneza culorilor ca raport între lumină şi umbră sub stringenţa totalităţii (vizibilă şi în „legea contraculorii”), culorile fiind „fapte ale luminii, fapte şi pătimiri” (Cu privire la Teoria culorilor, Secolul 20, nr. 7-8-9, 1982, p. 161), vine în consonanţă cu desfacerea şi refacerea luminii. Poate vorba goetheană pătimiri ale luminii este plină şi grea de sens. Ultimele două versuri din acelaşi poem o spun. Mi-e albul culoare,/ sau frica de moarte?”. Şi omul urmează aceeaşi desfacere pentru refacere, precum lumina, spre Logos. Cuvântul, „raţiunile divine” sunt dintr-un început şi într-o mişcare de fiinţare în toate cele trei ipostase: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Logosul divin îşi pune în sine diferenţa: lumea şi omul. Prin numire şi facere. Fiindu-i asemenea, omul poartă în sine şi diferenţa. Este făcut şi din lut şi din aburul ce s-a suflat peste el. Metafora Olarului şi a vasului de strâns lacrimi trec din Biblie prin multe poeme ale lui Dumitru Ichim. De cele mai multe ori, implicit. Ceea ce este plasticizarea pentru lucruri este şi pentru trupul omenesc, dar, prin aburul ce i s-a suflat „în nări”, omul şi diferă, este subiect uman „creat ca chip al Persoanei Logosului”. El cuprinde în sine şi identitatea şi diferenţa, de unde chemarea de a o supune pe ultima negării. În cuvintele părintelui Dumitru Stăniloae, omul, persoana umană „e chemată la existenţă ca partener creat al Cuvântului lui Dumnezeu cel personal, ca un chip al lui însuşi, pentru a gândi şi ea, în calitate de subiect, raţiunile obiective ale lucrurile împreună cu Cuvântul dumnezeiesc, subiectul gânditor originar al lor.” (op. cit., p. 8). Pentru a se deschide vieţii, omul mai este trecut şi printr-un „somn adânc”, ca dintr-o coastă să i se facă femeia. Astfel, se intră în devenire şi se deschide morţii, se alunecă în diferenţă şi negare urmând să se recupereze ceea ce este de recuperat. Mai trebuie spus că somnul acesta de la început are o funcţie genetică. Nu este aici locul săi o descifrăm, ci doar de amintit că Dumitru Ichim îl aşază la rădăcina vieţii şi a morţii, a timpului: „Înainte de apă mi-e sete de somn,/ înainte de foc mi-e sete de somn,/ înaintea aerului am răsuflat din

somn/ până când somnul s-a făcut pământ// în palmele Plăsmuitorului.// Mi-e sete de somn/ şi aş sări peste gardul somnului mare/ dar mi-e frică:/ ce se va întâmpla dacă nici moartea/ nu are somn de-ajuns/ şi n-o să mai pot adormi?” (Cerşetorii somnului). În fine, aici se desface şi se strânge un nod dialectic, de identităţi şi diferenţe, de repetare a celor din planul divinităţii în planul omenesc. De naştere a dramei şi de manifestare a iubirii divine. Datorită alunecării omului tot mai mult în lumea manifestată, a uitării identităţii sale cu Cuvântul (acesta rămânând un „grai uitat”), se caută recuperarea omului. Din prea multă iubire a Divinităţii. Şi se „instituie” termenul mijlocitor, adică Iisus. Tatăl îşi dă pe unicul Fiu pentru a fi om, cu tot ce presupune aceasta, de trecere cu moarte pre moarte călcând, spre a-i arăta omului Calea, Adevărul şi Viaţa. Calea mântuitoare a Învierii. Un model pentru recuperare, un model al Jertfei! Cele două „tăceri”, a Divinităţii şi a omului, „nelogodite”, cum zice şi titlul cărţii, sunt aduse în logodnă şi, prin înscrierea omului pe calea jertfei, în nuntire. De aceea Iisus este numit şi Mire. Astfel se luminează traseul liturgic al devenirii Divinităţii şi mântuirii omului. Cine se supune acestui traseu vede identităţi şi diferenţe pe orice treaptă de păşire, în sine şi în lume, la orice nivel ontic al fiinţei, şi caută să le împlinească, să le depăşească. Dumitru Ichim o ştie şi încearcă să le cunoască, să le instituie poematic. În sprijin aduce harul şi pământul roditor pentru unele „seminţe” din textele sacre, dar şi fapta. Îl ajută Biblia de pe masa din altarul bisericii. Cu învăţăturile ei, cu pildele lui Iisus şi descifrările lui Pavel. Mai întâi, lumea manifestată se vede în transparenţă: cu spaţiul, timpul şi cauzalitatea având o „faţă” imanentă şi alta transcendentă. Timpul, pe de o parte, aparţine lumii şi este „geamăn” cu omul, pe de alta, îi înseamnă traseul liturgic cu „pietre” albe şi-i este negeamăn şi alb. „Grâne de foc şi constelaţiile nopţii/ sunt gata să mă nască,/ dar nu mi-e geamăna oră/ a luminii/ trezită încă în bobul de muştar.” (Timp geamăn, s.n.). Dar nu s-ar vedea astfel, dacă nici omul n-ar fi prins în despărţire: suflet şi trup. Toate ale lumii îi sunt, în primă instanţă, gemene („Când ramul tău ca visul e,/ ce-ţi aminteşti caisule,/ tu gemănarea mea din început?”, Metempsihoză, s. n.), ca apoi să-i fie diferite, negemene. Iată coordonatele spaţio-temporale ale mişcării de desfacere a sufletului de trup, de cele ce nu-s: „Când noaptea-i peste lucruri/ şi vrea să intren mine/ îi las ce nu-s/ mutând din spaţiul negru, ca la şah,/ un mugure în timpul sfânt şi alb” (Timp alb, s. n.). Spaţiul, datorită zbaterii sufletului, este şi el alb; dar sub povara dramei omeneşti se strânge şi devine apăsător, opac: „tavanul mut” aşteaptă nevăzuta mână să scrie: „mene, mene techel upfarsin” (Precum tavanul mut al scrisului de înger). Cauzalitatea se sprijină în cele neimanente, cu o vorbă a poetului, pe „toiagul de ceară” al omului, al topirii şi al flăcării acestuia. Se trăieşte acut sentimentul de „închidere” în trup şi de „deschidere, de ieşire în cele proprii, ale luminii. De aceea, tot universul poematic al lui Dumitru Ichim se umple de alb, până şi şoaptele sunt albe, dalbe, toate cerând „a doua înflorire”. Se văd în expunere determinante ale lumii şi omului ca fiind aceleaşi şi neaceleaşi, de început, de zbatere şi mântuire: „Bătrâna torcând,/ pe ţărmul celor trei zile/ de sub ziuă, îşi răsuci fusul/ şi cu amurg îmi grăi:// «Soarele şi-a cunoscut apusul,/ dar tu pe cine cauţi?/ Pari un străin şi tânăr. Pe-aici cei duşi se duc/ spre tot ce nu-i a nu-i.»” (Marea din ziua întâi, s. n.). Pe acest traseu omul pare „un străin şi tânăr”, adică sufletul este ceva străin în temniţa imanenţei, şi tânăr spre cele ce sunt ale Logosului. Cât de aproape rimează cu celebrul vers „Ceva străin este sufletul pe acest pământ” al lui Trakl, din poemul Primăvara

SPECIAL III

joi, 3 octombrie 2013

sufletului, minunat descifrat de Heidegger! Dar să subliniem ce este de subliniat: Dumitru Ichim reuşeşte prin dubla negare, „tot ce nu-i a nu-i”, să dea afirmarea celor ce sunt, adică a Celui ce a spus din mijlocul rugului aprins sau din încleştarea cu Iacob: EU SUNT CEL CE SUNT. Şi mai reuşeşte să vadă chiar în această Identitate Supremă „tâlcul greu” al recuperării şi mântuirii omului prin Marea Dramă şi Jertfă a Fiului. Cum se deschide şi se închide fără închidere acest inel divin! Dar să reauzim, odată cu preotul-poet, Vocea: „– Descalţă-te,/ se auzi din rugul de foc nemistuit;/ e preînchipuire, de vrei semn –/ a descălţării de grăunţ!/ Nu întreba de tâlcul greu!/ Peaceleaşi urme Dumnezeu/ spre tine s-o întoarce de pe lemn/ îmbrăţişându-te desculţ!” (Rugul aprins). Cât de simplu se desluşeşte legea dialecticii şi a mântuirii în această întoarcere de pe cruce a Fiului către om spre a-l îmbrăţişa „desculţ”, după „descălţarea de grăunţ”! În alte locuri, aceasta este numită „a doua înflorire”. De aceea, nici o suferinţă nu e prea mare sub lumina crucii! Durerea pricinuită de moartea soţiei îi naşte seria de „poeme pentru Flory” (Nu ştiu dacă mai era cer, Floare morţii, Aniversarea punţii albe, Am uitat să te întreb, Epicleză ş. a.), însă această durere „se stinge” uşor şi lăcrimarea se şterge ortodox în lumina credinţei. Dumitru Ichim nu se „ceartă” cu moartea precum catolicul Johannes Tepl la pierderea prea frumoasei soţii Margareta, în celebrul text cu numele „dat”, Plugarul şi Moartea, şi nici nu şi-o închipuie tânjind după vreo amintire pământească, precum Lisie din poeziile „dezgropate” ale lui Dante Gabriel Rossetti. El doar îi „aude” spovedania, prea grea de sensuri mântuitoare („Am săvârşit păcatul cel de moarte,/ dar nu îndeajuns ca să fiu moartă;/ să facem pace şi mă iartă,/ iar jurământul meu de adevăr/ fie-mi făclia;/ n-am rezistat ispitei/ de a muşca din măr/ să văd măcar o dată-n viaţă/ cum ar putea să guste/ veşnicia.”, Spovedania lui Flory) şi se „proiectează” într-o viziune la Cina cea de Taină, între „pescarii aleşi”, îndrăznind să cerşească lui Iisus „o fărămătură” din pâinea frântă şi pentru „flămânda şi sărăcuţa de afară” (Epicleză). Şi încă mai dinapoi, din miezul genetic al omului, acesta este înscris pe trasul liturgic – oricât s-ar rătăci în uitare – şi este chemat să repete Marea Dramă şi Jertfă a Fiului. În pofida celor ale humei, el poate să strige din tot sufletul: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!”. Şi preotul-poet o transmite enoriaşilorcititori: „- Crezi tu?/ - Cred, Doamne, ajută necredinţei mele/ şi dacă poţi,/ să nu mă mai pândească/ nici iarba şi nici steaua, / chiar peste florile de gheaţă/ ce vor să Te cunoască,/ trage la noapte, când mă rog,/ ca pe-un amin – perdeaua” (Ajută necredinţei mele, s. n.). Este piatra de temei a poeziei lui Dumitru Ichim. Pe această „piatră” lucrează poematicul şi imaginaţia poetului. Sensuri biblice şi pilde ale lui Iisus se văd prin materia poetică precum pietrele albe prin apele prea repezi ale unui râu de munte. Ele îi răsar în faţă „întâmplător” graţie uimirii, şi neîntâmplător datorită credinţei. Creaţia îşi lasă mai peste tot să se vadă „clipiri” din „raţiunile divine”, noi le zicem epifanii ale Creatorului. Dumitru Ichim „se trezeşte” cu unele în faţă, prin cultura religioasă şi prin deschiderea poematică. El se foloseşte de „plasa” lor, ca pescar în slujba Cuvântului. Nu se (urmare din pagina I) Primul: „vara aceea de pomină“, când Horaţiu împreună cu prietena sa Anamaria îl întâlnesc întâmplător pe Orlando „la o galerie de artă din Mamaia, unde fusese invitat să expună câteva din tablourile lui alături de Pucă, de Mărgineanu, de Bandac şi de alţi pictori apreciaţi în epocă“. Pictorul, profesorul de la Institutul din Bucureşti este însoţit de o „fată bruneţică“, studentă de-a sa, Diana. Orlando la cei cincizeci de ani ai săi este îndrăgostit de fata cu vreo treizeci de ani mai tânără ca el. O învaţă să picteze, suferind el însuşi, maestrul, o schimbare: abandonează Nudurile (cu căutarea sacralităţii) pentru Marine, principiul estetic „un loc, o singură pânză pentru eternitate“ cedează în favoarea exploziei artistice ocazionale şi ocazionate. Semnificativ, situaţia stârneşte invidia, gelozia lui Horaţiu, care abia îi sunt îmbunate de iubita sa, Anamaria. Aceasta, lector la Institutul de psihologie din Bucureşti, cu doctorat la Sorbona şi un refuz de a rămâne în profesie acolo, îl salvase dintr-o situaţie critică, agravată şi de faptul că-i fusese lăudat romanul Destine în derivă la „Europa Liberă“ şi criticat în ţară; reuşise să-l aducă din redacţia ziarului Viitorul ca cercetător în psihologie la Institut. Câte nu face iubirea! Cele două cupluri sunt aidoma în „oglindă“, însă şi răsucit: Horaţiu îl urăşte (din gelozie şi nu numai) pe

sprijină pe virtuţile metaforei, pentru o trecere dincolo, cum s-a zis – , ci pe cele ale simbolului, care înseamnă o trecere dincoace. Pe ambele trasee, fireşte, se atinge manifestarea de cele ce sunt, dar pe această din urmă cale strălucirea poate să fie mai puternică. Şi nu de puţine ori, uluitor de periculoasă. Cumplită, pentru cel ce se apropie „încălţat”. Dar fără să le urmărim, să spunem repede că Dumitru Ichim îmbunează din aceste simboluri, „pilde”, şi le trece în poezie, metaforic zis, doar atingându-le cu o aripă. Execută o „breşă”, spre lumina nefirească, nu în ele, ci cu ele, cu lumina lor, în lumea manifestată. De pildă, constituţia teandrică a bisericii se alege sub un văl al manifestării: „Doar privirea de copil dă/ păpădiei semuire/ împărăţiei Tale./ Desculţă şi săracă/ e poate singura ta pildă/ despre/ a doua înflorire.// Cum trupul Tău/ ne va cuprinde pe toţi/ în aceeaşi biserică?// Doar privirea de copil dă/ păpădiei semuire/ prin neînţeleasa pildă/ despre a doua înflorire - / îmbrăţişarea sferică” (Apocatastază, s. n.). În ochii copiilor se oglindeşte Dumnezeu, s-a spus, dar, iată, şi lumina teandrică a bisericii. Sau invers, face cu ele o „breşă” în lumea nemanifestată, a „graiului uitat”, a Logosului divin. Pilda celor zece fecioare, în care cele cinci nechibzuite, fără untdelemn pentru candele, rămân în afara uşii când vine Mirele, se deschide printr-un adaos mijlocitor şi sofianic: „Cinci erau nebune./ Cinci înţelepte.// Dar cea de-a unsprezecea -/ Fecioara -/ se ruga Mirelui pentru toate zicând:/ Şi ierbii/ şi crinului/ şi lunii/ şi stelelor/ şi soarelui fă-le un semn/ din inima mea pentru Tine/ ca să le torn în candeli untdelemn!” (A unsprezecea oră, s. n.). În fine, se poate conchide că poetul-preot, Dumitru Ichim, îşi sprijină creaţia poetică pe texte biblice, despre diferenţa din miezul Divinităţii şi pe cea „derivată” din sânul omului, şi că are privirea fixată înduioşător pe termenul mijlocit şi mijlocitor, adică pe chipul prea omenesc şi divin al lui Iisus. Uitarea „graiului” este doar o încercare a devenirii mântuitoare. De aceea, smerit, Dumitru Ichim împrăştie câteva seminţe pentru roadă, spunând, aproape în şoaptă, că una dintre acestea este chiar făptura omenească. Sămânţa de preţ care trebuie să încolţească din moarte, să crească prin moarte şi să înflorească peste moarte. Ca rodul să-i ajungă în cer. Precum Iisus. (Despre fapta sa, este de ajuns să amintim că Dumitru Ichim s-a născut cu un ceas înaintea Sărbătoririi Adormirii Maicii Domnului, în 1944, la Dărmăneşti – Bacău, luând numele şi prenumele tatălui său, cântăreţ al bisericii de acolo, că a trecut prin Seminarii teologice din ţară şi străinătate, că şi-a dat doctoratul cu teza The Orthodox Liturgy and the World şi a ajuns, în cele din urmă, preot la Parohia „Sf. Ioan Botezătorul” din Kitchener, Canada (s-a căsătorit cu Florica Baţu, poetă de sânge aromân, tatăl ei aromân originar din Albania). Mai mult, că la efortul său teologic şi de aplecare apostolică şi-a adăugat izbânda zidirii unei noi biserici, sfinţită pe 14 august 1994, exact când el şi-a rotunjit cinci decenii de viaţă. Copil, primeşte darurile botezului în biserica din Dărmăneşti şi ca preot le „ofere” copiilor şi românilor din Canada. Simbolic traseu, subliniat şi de titlul tezei de doctorat şi de hramul bisericii! Dumitru VELEA

Orlando, femeile se acceptă, se înţeleg şi se apreciază. Ca stăpâne ale relaţiilor. Urmează o excursie la mânăstirile din Moldova: cuplul Orlando-Diana este nelipsit. Lipit de ei, ca o fantasmă. Pe bancheta din spate a maşinii. Ca un vis nevisat. Ajung la Schitul Mântuirii din munţii Neamţului. La intrarea-n biserică, Orlando le scapă cuvintele: „am după mulţi ani prilejul să mă întâlnesc cu Dumnezeu şi nu ştiu ce să-i spun“. Horaţiu şi Anamaria se întremează cu ceaiuri călugăreşti la Schit; ceilalţi, cu beţiile dragostei într-un cort în sălbăticia muntelui. Ca un vis prea visat de Horaţiu. Prea „complicaţi“, pentru Anamaria. Al doilea: „epoca glorioasă a lui Orlando“. Pictorul ajunge să fie considerat de confraţi şi studenţii de la arte „un monstru sacru al modernităţii artei plastice româneşti de după război“, deşi se întrevăd unele influenţe; are expoziţii după expoziţii, primeşte premii, Premiul Academiei de Arte pentru Opera Omnia; ţine conferinţe precum Evoluţionism şi personalitate. Exersează nudul în multiple ipostaze. Atelierul său este „tapetat cu tablouri cu femei goale în tot felul de situaţii“. Femei din înalta societate îi trec pragul atelierului spre a-i poza, mai toate seduse de ideea veşniciei frumuseţii, de clipa revelatoare a acesteia prinsă în tablou. (Ca şi cum ar fi al lui Dorian Gray!) Lui Horaţiu, care îl suspectează de senzorialitate, îi spune că-l interesează palpitaţia divină a nudului şi nu cea

animalică a cărnii şi-l acuză că el trăieşte prea mult în derizoriu. Contrastul acesta îl va expune continuu, până la ideea că familia nu-i propice artei - de aceea, el rămâne un boem chiar dacă o are pe Diana alături. Ba, dimpotrivă, frumuseţea şi tinereţea ei constituie un imbold, un şirag de clipe magice pentru penelul său. Dincoace, cuplul este prins în cercetări la Institut, Anamaria participă la consfătuiri ale psihologilor, de pildă, la Berna. I-a umplut „golul sufletesc ce îi devasta fiinţa“. Iubirea i-a locul prozei şi-i impulsionează cercetarea, însă şi aceasta începe să slăbească din pricini exterioare, ale perceperii ticăloşiei de afară. Teza sa de doctorat tratează pe „160 de pagini subiectul ăsta sinistru al potentaţilor fără scrupule şi-al efectelor ticăloşiilor care (ne) otrăvesc viaţa“ şi avansează anevoie. Al treilea: petrecerea din atelierul maestrului. Dar să reformulăm şi întrebarea privitoare la lacrimi şi trabuc: cine îşi aminteşte şi cine stimulează amintirea? Orlando: „Şi-a privit trabucul îndelung, ca pe-o comoară, şi-a început să zâmbească. El, trabucul, era obiectul magic care-i stimula amintirea“. Comoara! Şi Horaţiu „trage cortina“: „Adevărul e că-mi aduceam destul de bine aminte întâmplarea de la petrecerea dată de Orlando în toamna aceea, când transformase atelierul în sală de festin“. Iar povestea continuă cu „spectacolul“ ei. (continuare în pagina IV)

IV SPECIAL (urmare din pagina III) Chiar în sensul plin al cuvântului, petrecerea este un spectacol. Are regizor pe Diana; actori (şi implicit, spectatori) pe maestrul sărbătorit, pe prietenii invitaţi şi damele care au pozat; orchestră şi scenografie care se dezvăluie surprinzător de după văluri; şi, ceea ce este important, dramă cu acţiune şi deznodământ. Se vrea un banchet al artelor. Se citeşte până şi un capitol din Destinele lui Horaţiu, Tributul obedientului. Se trece rapid peste Marine pentru a se ajunge la nuduri. Femeile care au pozat vor să se recunoască, să vadă cum şi lângă cine sunt „expuse”, în ce panoplie morală. Dezastrul se produce: „Cum şi-a descoperit nudul, pe doamna Leonora a cuprins-o leşinul. Au stropit-o cu apă ca să-şi revină. (...) Curând marea admiratoare a artelor şi-a revenit, a putut sta dreaptă în faţa marelui pictor. - Nenorocitule! Asta zici tu că e artă pură? (...) Îmi spuneai mereu că trupul femeii este sacru, şi tu mă expui goală alături de toate curvele astea!“. Este spectacolul mimesis-ului. În cheie bufă. Al asemănării realiste pe treapta reprezentării şi al contrastelor estetiste pe treapta intelectului. Dar şi al receptării, la fel de bufă. Este imaginea spectacolului de afară, al felului de înţelegere (concepere şi receptare) a artei. Ironia autorului gravează nestingherit. Până la urmă, după această situaţie, Orlando reuşeşte să expună la Galeriile Noi, Marinele şi, mai dosit, câteva nuduri, fără cel buclucaş. Printre muncitorii aduşi de la Semănătoarea îşi face apariţia şi grupul contestatar al femeilor în frunte cu Leonora. Dar deziluzie: nudul ei nu este expus. Şi o altă femeie, Aurora, îi va cere să-i pozeze. Acest „spectacol“ aminteşte şi de păţaniile lui Goya cu a sa lucrare, La Maja desnuda, şi de Procesul lui Brâncuşi cu vămile Statelor Unite, în urma sechestrării operei Pasărea Măiastră de către vameşii americani, neaflând-o pe pârâta ca imorală, Principesa X., în lotul sculpturilor trimise peste ocean. La câte nu duce proasta lipire a moralei de artă! Şi cum se mai repetă aceasta, în locuri şi timpi diferiţi! Iată, cu teama dinspre religie, morală şi ideologie. Orlando surâde acestor întâmplări, Horaţiu râde, dar gesturile lor vor sfârşi în grimase, nu mai înainte de câteva volute amăgitoare. Orlando va expune la Veneţia şi Horaţiu va pleca „în schimb de experienţă“ pe lângă Institutul de psihologie din Praga. Al patrulea eveniment: Praga. Perioada postDubcek, cu persistenţa aerului tare al „liberalismului“ şi al posibilei libertăţii. Horaţiu îşi continuă cercetarea aici, în primăvara şi vara anului 1971; iar Anamaria este „trimisă“, la scurt timp, în acelaşi sens, în Canada. Cercetează pentru teza sa de doctorat, având ca temă laşitatea la români, şi redactează studiul despre „cauzalitatea factorilor regresivi“, pe care-l publică în revista Psychologique; apoi, disertaţia Laşitatea omului de rând, pentru care primeşte distincţia Institutului praghez; şi are în lucru, Disertaţie despre lene, laşitate şi trădare. Încearcă să-l întâlnească pe Vaclav Havel, teoreticianul Puterii celor fără de putere, însă aceasta rămâne o iluzie. Admiră atitudinea eficientă a scriitorilor cehi din mişcarea Samizdat. În fine, percepe, la faţa locului, diferenţa dintre atitudinea ideologică a românilor şi cea a cehilor. De o parte, laşitate, de cealaltă, curaj. Şi perceperile acestea sporesc, surprinzător, graţie iubirii. Locul Aneimaria îl ia Katerina, o tânără de douăzeci şi şapte de ani, „frumoasă şi senzuală, o brunetă cu ochi verzi“, colegă la Institut, „o intelectuală rafinată şi un om de ştiinţă exemplar cu două doctorate, unul în ţară şi un altul la Londra“, „fiica unui înalt funcţionar din ministerul de finanţe cu sarcini politice“, ataşaţi cauzei regretatului Dubcek. Aventura erotică deschide şi „închide“ ferestre ideologice. Creşte în intensitate şi oferă diverse „luminări”. Cei doi fac o „ieşire“ în Tatra, la Planica, hotel Imperial, apartament 72. Loc de răsfăţ al protipendadei politice. Erosul se revarsă, se amestecă cu natura. Îndrăgostiţii urcă, o porţiune de munte cu telefericul şi apoi în hârjoană, ţinându-se de balustradă, 233 de trepte până pe vârful stâncii (2040 m) la Crucea Libertăţii, înaltă de optzeci de metri. La înapoiere, găsesc apartamentul transformat ca-n basm de c.c.-işti. Era ziua de naştere a Katerinei, 12 august. De Sf. Mărie, Horaţiu este invitat la părinţii fetei, familia Tadeus, în vederea consfinţirii iubirii în căsătorie. Ca la catolici, şi nu se consfiinţeşte tot din pricini catolice. Fapt ce pune pe cei doi să caute o soluţie. Şi Katerina propune

joi, 3 octombrie 2013

„evadarea“ la un unchi al ei în Australia. Horaţiu bate în retragere. Însă, între timp, ambasada îşi făcuse „datoria“. Cu interpretări de gesturi şi răstălmăciri de sensuri, cu reflexe de spionaj. Corespondenţa cu Anamaria s-a tulburat. Ambele relaţii se-nchid. Horaţiu este „basculat“ la Bucureşti. Simbolic, de sub Crucea Libertăţii, Horaţiu îşi lasă ochii în vale şi are priveliştea ideologiilor, cu hăul din om. Prinse într-o ceaţă absurdă. Redeschide Mitul lui Sisif. Dar să nu uităm, Horaţiu „povesteşte“ despre ascensiunea muntelui la Crucea Libertăţii, cu apele mării la picioare şi cu „uitatul” Orlando alături, la o masă pe terasă, aprinzându-i mereu trabucul. „Povestea” se toarce dintr-un atunci într-un acum. Cornel Nistea este un subtil dramaturg. Al cincilea: staza. Ideologia avansează în fetişizare, perturbând celulele organismului social. Diferenţei anterioare, de suprafaţă, i se adaugă ochiului său o alta, de adâncime, diferenţa dintre idee şi realitate, în sens ontic. „S-a tăiat omleta“, cum zicea Ion D. Sîrbu. Horaţiu nu mai are timp de risipit. Toate pot să mai aştepte, însă romanul nu. S-a eliberat de mreaja erosului, simte în carne tăieturile ideologicului şi sub tălpi cărbunii realităţii de zi cu zi - şi se retrage în sine. Se izolează în garsoniera sa de la Lacul Tei şi scrie la noul roman, Umilinţa cea de toate zilele. A ajuns la pagina 183. „Autorul a devenit personaj martor şi narator sub ochii căruia se petrec evenimentele - se expune metoda şi starea -, iar relatarea la persoana întâi îmi dă acea ciudată senzaţie a autoflagelatului sau a celui care face penitenţă.” Gândul îi aleargă înapoi, prin ţesătura socială, la zvârlirea tatălui în închisori, şi se înnoadă în prezent cu imaginea obsesivă: sublocotenentul securist zdrobind sub cizme, cu plăcere sadică, un general muribund. Tortura fizică devine psihică. Un „debuşeu“ este scena Saunei. De la o frizerie este condus de o fetişcană „blondă cu ochi albaştri-verzui, buzele subţiri şi senzuale“, Anghelina, la sauna de la subsolul unei clădiri vechi, destinată pentru „tratament, relaxare şi vitalizare“, „c.c.-iştilor şi cadrelor militare superioare“. Frâiele le ţine „mătuşa Lelia“, soţul Alexandru fiind „membru supleant al c.c.-ului“; se ajunge la festinul sărbătoririi a celor cincizeci de ani ai acestei doamne. Imaginea este în rezonanţă cu cea anterioară, a hotelului Imperial, însă reflexele par strâmbate de aburii de jos. O trecere pe la Orlando şi, semnificativ, Horaţiu începe să-şi audă vocea interioară, negativă precum daimonul socratic. Şi contrastul contrastelor răsună: al afirmaţiei: „Cretinule! mi-a strigat o voce din eter, personajele din romanul tău nu sunt creaţia ta, ci a sistemului“ şi al negaţiei: „De ce n-ai putea lua de model pe ticălosul de Orlando, care pictează nuduri şi-l doare în cot de lume?“. Dezbaterea atinge zone fierbinţi ale esteticii în marginea servituţilor ideologice. Şi Horaţiu trece printr-o altă saună, de spălare a creierelor, ajunge „internat în ospiciu“, după care este „eliberat“ în diaspora pariziană. Aceasta îl împrejmuie cu suspiciuni şi-i agravează starea. Eşecul. După 89 se reîntoarce în ţară. Acum, Horaţiu este la vârsta lui Orlando, din „vara aceea de pomină“, când pictorul se aprinsese de flăcările Dianei. Ar dori şi pentru sine aceleaşi flăcări. Dar în locul lor este la masa de pe terasă cu Orlando, aprinzându-i acestuia trabucul. Arde la flacăra mică a povestirii. Este un vas eşuat pe ţărm. „O colecţie de eşecuri“, în vorbele lui Camus citate de el. De vină să fie furtunile ideologice cu absurdul lor!? Asta să ne spună Cornel Nistea!? S-ar putea citi şi reciti pe căile întortocheate şi umbrite de timpuri suprapuse însemnele de orientare scrijelite de autor cu litere „vizibile“. Artistice şi erotice, estetice şi ideologice, morale şi omeneşti. Poate fraza ar duce la un sens dubitativ asupra artei, sau ar deschide al treilea cerc, mântuitor!? Dar încă stăruie întrebarea de la primul pas: ale cui sunt lacrimile şi trabucul ce trebuie aprins continuu? Răspunsul i-a dat ocol, însă se cere şi fixat. S-a observat că „povestitorul“ s-a substituit autorului, dar şi personajului ce îndură acţiunea. S-ar putea zice că autorul Cornel Nistea scrie un roman cu un singur personaj - un roman destăinuitor şi autobiografic -, chipurile celorlalte personaje nefiind altceva decât proiecţii, feţe ale sale răsfrânte în oglindă. Şi cum cândva în oglindă se vedea „scrisa“ sau „scrisul“, acum se vede, cu o vorbă a lui Jung, umbra. Romanul

Însemnările mele cu Orlando este o confruntare cu umbra, nu în sensul ei restrâns şi opozabil cu persona, ci în sens mai larg, cu determinante transsubiective ale inconştientului, provenind în acesta şi în conştiinţa artistică din zone social-ideologice, cultural-istorice bine precizate. Ele sunt depuse acolo, în „pivniţa” proprie şi colectivă. Şi ca tot ceea ce se află aici, ele sunt polare şi apar la suprafaţă, în afirmare şi legare pe treapta reprezentării şi în negare şi ca opozabile pe treptele intelectului, greu de „împăcat“, de „îmbunat“. Eforturile gânditorilor o spun. Horaţiu ca „actor” le reprezintă pe primele, iar Orlando pe cele din urmă; însă ca povestitor, Horaţiu le cuprinde pe amândouă. Cu cât încearcă să-l proiecteze pe pictor mai departe de sine, cu izbânzi în lumea artei, sau să-l „uite“ definitiv, ca-n „perioada de la Praga“, cu atât mai mult acesta „lucrează“ în interiorul povestitorului, îşi răstoarnă în el lumea sa. Horaţiu trăieşte la un alt nivel şi pe o altă curbă a cercului „exact“ traiectul lui Orlando. De aceea nu mai este loc pentru el „la Praga”. Dar am subliniat: îi stă alături la masă. Orlando nu-i decât senectutea sa, ca să zicem aidoma lui Wilde. Însă şi mai mult. Pare a fi chiar povestea, lacrimile ce se strâng în lăcrimar, iar trabucul - calea, viaţa, focul ce le întreţine, fără de care povestea nu s-ar spune, viaţa şi arta, dacă nu ar fi, fie şi ca eşecuri, nu s-ar povesti. „Cine-i cel ce-mi spune povestea vieţii pe de rost?“, se întreba cândva Poetul. Cornel Nistea este povestitorul cu povestea şi povestitul cu tot. Nu este Orlando visul ascuns al lui Horaţiu? umbra povestitorului? Şi nu este Horaţiu împreună cu personajele sale umbra autorului de dincoace de roman? Această umbră pe care o urăşte, o sfidează, de fapt, o iubeşte şi-o păstrează alături. Cum să scapi de propria-ţi umbră!? Este ambiguitatea personajului şi a istoriei sale în care este „căzut“. Cu siguranţă îi este dat autorului să conceapă istoria ca propria sa umbră. Cu peripeţii şi laşităţi, cu dorinţe şi înfrângeri, cu legi şi fărădelegi, cu iluzii şi deziluzii, cu dorinţe şi înfrângeri. Şi mai ales, cu eşecuri. Nu este ea doar câmpul pasiunilor omeneşti!? Poate din această înţelegere, a istoriei ca umbră, s-a născut şi romanul acesta, Întâlnirile mele cu Orlando, privitor la umbră. Istoria, cu servituţile ideologice şi sfâşierile de conştiinţă, s-a văzut, disoluează frumosul, dar prin ceea ce s-a depus în zona „umbrei”, frumosul se întoarce, se expune, şi triumfă. Orlando îl determină pe Horaţiu să povestească şi acesta îi aprinde şi reaprinde trabucul. Atâta timp cât Orlando are trabucul aprins şi mai poate să tragă din el, Horaţiu priveşte în adâncurile sale şi povesteşte, iar povestea curge şi romanul se scrie. Aprinderea şi reaprinderea trabucului o întreţine şi o susţine. Între prima şi ultima pagină a romanului, a vieţii, Cornel Nistea scrie şi se scrie. Cu umbra, fără umbre. Orb, cine nu citeşte!