1337

CMYK

Ziar ul Vaii Jiului

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege

)

împotriva LUI! ADEVĂRU

Director: Cătălin DOCEA

Redactor şef: Marian BOBOC

Curs valutar: 1€ = 4,4413 lei 1$ = 3,2664 lei 1₤ = 5,3221 lei

vineri, 29 noiembrie 2013 Anul VI nr. 1337 12+16+4 pagini Preţ: 1 leu

Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

Ziua Naţională a României este, pentru fiecare dintre noi, o zi a bucuriei, a recunoştinţei şi a mândriei. Este ziua în care ne sărbătorim ţara, ne cinstim înaintaşii şi ne bucurăm alături de toţi semenii noştri.

Cu această deosebită ocazie pentru noi toţi am onoarea să vă urez, stimaţi cetăţeni, un sincer La mulţi ani!

Fie ca, în această zi, să ne simţim trecutul şi prezentul ca fiind un destin care ne va conduce spre un viitor mai bun.

La mulţi ani, Petroşani!

La mulţi ani, România!

Tiberiu Iacob-Ridzi, Primarul municipiului Petroşani La mulţi ani, România! În fiecare an de Ziua Naţională, românii trăiesc momente de o încărcătură spirituală specială. În urmă cu aproape un secol românii stabileau, la 1 Decembrie 1918, Marea Unire Naţională. Astăzi, amintirea acelei zile ne obligă pe toţi să privim cu responsabilitate moştenirea lăsată de cei care au făurit idealul nostru naţional.

Cu prilejul Zilei Naţionale a României am onoarea de a le transmite tuturor locuitorilor din colegiul pe care-l reprezint în Parlamentul României, tuturor locuitorilor Văii Jiului şi tuturor românilor cele mai sincere felicitări şi urări de sănătate, bunăstare, prosperitate şi succes.

Fie ca îndemnul la unitate şi demnitate al înaintaşilor noştri să fie un exemplu pentru noi toţi, în prezent şi în anii care vor urma.

La mulţi ani!

Deputatul dumneavoastră,

Pentru noi, Românii, ZIUA NAŢIONALĂ ar trebui să fie una sfântă.

Acest popor greu încercat, de-a lungul unei istorii milenare, avea pentru prima dată, după trei sute de ani de la Unirea înfăptuită de Mihai Viteazul, certitudinea că este o naţiune unitară, că pe întregul ei meleag, pe care Dumnezeu ni l-a dat într-o formă de inimă mare, cei ce vorbesc o limbă comună se pot numi, pe drept, FRAŢI! Dacă ar trebui să doresc ceva neamului meu, românesc, ar fi ca în fiecare zi şi în fiecare an să ne amintim mereu ce ne leagă, să retrăim nu doar greutăţile acestui veac ci şi bucuria că în memoria noastră afectivă trăiesc eroii ce au cântat cândva, din inimă, HORA UNIRII, că la Alba, la Iaşi sau la Bucureşti ne numim tot Români şi că dacă am răzbit la vreme de război şi foamete, dacă am trecut de comunism, putem trece peste orice obstacol împreună, uniţi!

Vă doresc din suflet, dragi compatrioţi, să aveţi parte de tot ce e mai bun şi în sufletele noastre, ale tuturor, să renască speranţa că într-o bună zi idealurile Zilei de 1 Decembrie 1918 vor fi realităţi ale acestui mileniu. Dumnezeu să ne ocrotească pe toţi!

La Mulţi Ani, ROMÂNIA, La Mulţi Ani, ROMÂNI de pretutindeni!

Haralambie Vochiţoiu, Senator PP-DD de Valea Jiului De 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, zi cu momente de mare încărcătură emoţională şi patriotică, doresc tuturor locuitorilor Văii Jiului sănătate, înţelegere şi un viitor prosper şi liniştit.

Să nu uităm niciodată istoria acestei ţări şi frumoasele calităţi ale neamului nostru.

La mulţi ani, România!

La mulţi ani, români!

Dănuţ Buhăescu, Primarul oraşului Uricani

De Ziua Naţională a României şi împlinirea a 95 de ani de la unirea Transilvaniei cu România, să rememorăm cu preţuire şi respect faptele de vitejie ale eroilor neamului, spiritul de dăruire şi sacrificiu pentru făurirea statului naţional unitar.

Vă doresc din toată inima o zi naţională în care să fiţi mândri că sunteţi români şi să vă bucuraţi alături de cei dragi, cinstind memoria celor care au desăvârşit visul întregii naţiuni.

LA MULŢI ANI TUTUROR ROMÂNILOR! Ilie Păducel, Primarul oraşului Petrila

Ziarul Vãii Jiului

2 LA ORDINEA ZILEI Vineri 29 noiembrie 2013 9:00-9:15 Ştiri (r) 9:15-9:30 Reportajul zilei (r) 9:30-11:00 Oameni şi fapte-talk show (r) 19:00-19:15 Ştiri 19:15-19:30 Reportajul zilei 19:30-21:00 Linia întâi - realizator Cătălin Docea

Şi împotriva iernii şi de sărbători

Primăria Uricani defilează cu ce are pe stoc

La Uricani iarna este mai grea decât oriunde în Valea Jiului, precipitaţiile sunt mai abundente, iar când se lasă cu zăpadă nu-i de glumit.

De aceea, în fiecare an, la Uricani troienele de zăpadă se măsoară cu metrul. Nu-i uşor când la tine în curte este mai iarnă decât la vecinul, şi, mai ales, când bugetul tău este mai mic decât al vecinului.

Bunăoară, dacă la Petroşani primarul defilează prin nămeţi cu 10 autospeciale diferite, închiriate, la Uricani primarul Buhăescu a achiziţionat două utilaje. Le are în dotare şi le foloseşte pe tot parcursul anului şi la alte intervenţii. Cu ele acţionează şi contra nămeţilor, pentru deszăpezire, iar doar dacă nu sunt de ajuns, mai închiriază. „Noi avem la primărie două utilaje pentru intervenţii, ale noastre, dar în funcţie de necesităţi mai închiriem pentru a face faţă. Depinde cât de tare va ninge. Avem şi material antiderapant suficient”, ne-a informat primarul.

Tot pe ce are în dotare se bazează şi când vine vorba de împodobirea

Televiziunea Parâng poate fi recepţionată în reţeaua UPC pe următoarele frecvenţe: Petroşani şi Petrila - 423,25 MHz (canal S 36), Vulcan, Lupeni şi Aninoasa - 391,25 MHz (canal S 32). * Televiziunea Parâng îşi rezervă dreptul de a modifica grila de programe în cursul zilei curente.

Petarde la control

În judeţ, Poliţiştii hunedoreni au anunţat că, în perioada următoare, vor desfăşura acţiuni de prevenire şi combatere a comerţului ilegal cu articole pirotehnice, dar şi privind folosirea ilegală a acestora, încercând să prevină apariţia unor accidente sau pagube materiale.

Mihaela PETROŞAN

Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Hunedoara a anunţat că, la această oră, în depozitul instituţiei au ajuns 10.000 de doze de vaccin gripal trivalent inactivat şi purificat, din care pentru reţeaua medicală a MAI sunt repartizate 855 de doze.

Editor: SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani RO24348364 J20/1310/2008

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redacţia şi administraţia: 332025 Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. II, jud. Hunedoara Telefon / fax / linie mobil: 0254.549020, 0735.727264 Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com

www.zvj.ro

oraşului. Toate luminiţele şi decoraţiunile din Uricani sunt achiziţionate, nu închiriate. Este mai ieftin şi mai sigur aşa. Lucrătorii care se ocupă cu decorarea oraşului înlocuiesc în fiecare an ornamentele cu defecţiuni şi administraţia mai achiziţionează de la an la an câte ceva, pentru a schimba un pic coloritul oraşului. „Anul acesta, spunem noi, va fi mai frumos decât anul trecut, pentru că avem mai multe decoraţiuni. Şi aces-

Au sosit 10.000 de doze de vaccin

)

Ziarul Vaii Jiului

vineri, 29 noiembrie 2013

tea sunt achiziţionate, nu închiriate, pentru că este mai ieftin aşa. De Moş Crăciun avem pregătite din partea Primăriei şi Consiliului Local Uricani 1.000 de pachete pentru persoanele cu ajutor social, pentru persoanele cu dizabilităţi şi pentru angajaţii de la salubrizare. În total am alocat 35.000 de lei din buget pentru realizarea pachetelor. Deci, ele vor fi în valoare de 35 de lei”, a declarat Dănuţ Buhăescu.

Alina PIPAN

De astăzi, medicii de familie şi unităţile sanitare cu paturi pot să ridice necesarul de vaccin de la sediul DSP Hunedoara.

Conform datelor oficiale, în perioada 18-22 noiembrie, numărul infecţiilor acute respiratorii înregistrate pe teritoriul judeţului Hunedoara a fost de 1.105 cazuri. În aceeaşi perioadă, au fost înregistrate şi 475 de cazuri de pneumonii şi au fost internate 147 de persoane.

Până la această oră, în judeţul Hunedoara nu au fost înregistrate cazuri de gripă.

Redactor şef: Marian BOBOC zvjro2008@yahoo.ro Colectivul de redacţie: Alina PIPAN - 0766.678380; 0737.352129 alinapipan@yahoo.com Corneliu BRAN - 0766.728688 Loredana JUGLEA - 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com Gheorghe OLTEANU Mihaela PETROŞAN - 0732.413134

Mihaela PETROŞAN

COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008.

ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României Colaboratori permanenţi: Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ , Mihai BARBU, Irina BOBOC, Valeriu BUTULESCU, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Ioan LASCU, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA DTP: Bogdan SOVAGO, Daniela FILIMON - 0761.756837 Administrativ / Publicitate: Diana OSTROVANU - 0729.340216 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE 3

vineri, 29 noiembrie 2013

Să fie clar pentru toţi ortacii:

Ofticile liderului Nica, nicidecum alte chestiuni, au împiedicat baterea în cuie a tichetelor cadou şi a cadourilor pentru mineri De ce se joacă Nica şi cu bucuria plozilor sindicaliştilor? şi copiii lor Dl. Bebe Nica este lider de sindicat. Treaba asta, şi faptul că reprezintă, destul de fragil (52%), angajaţii Complexului Energetic Hunedoara, îl face să creadă că: poate intra în concediu medical fără să stea acasă în intervalul orar stabilit de comun acord cu angajatorul, poate folosi maşinile CEH SA şi în zilele nelucrătoare, se poate ponta (prin intermediul unei secretare) atât la muncă, dar se poate afla – simultan – şi în delegaţie (desigur decontată). În acest context, pe bază de tupeu în faţa angajatorului (care l-ar fi putut oricând articula cu un perfect justificat legal DCM), dl. Nica are impresia că, în numele angajaţilor, îşi poate permite inclusiv să acţioneze împotriva intereselor acestora.

Cum este legal, conducerea CEH a solicitat sindicatelor să desemneze, conform unei norme de reprezentare de 1 la 1.000 de angajaţi, persoane care să participe la negocierea protocoalelor privind programul de lucru pentru luna decembrie,

a tichetelor cadou pentru Sf. Varvara şi a cadourilor de Crăciun pentru copiii angajaţilor CEH. Drept urmare, la 15 noiembrie a.c., Sindicatul „Muntele” şi-a desemnat 4 reprezentanţi (Petre Nica, Alin Dumitru Sîn, Dan Gabriel Zamora şi Cristian Iştoc). Ulterior, la 19 noiembrie, a transmis o nouă listă în acelaşi scop, cuprinzând pe Tiberiu Gheorghe Cozma, Darius Cîmpean, Alin Dumitru Sîn şi Dan Gabriel Zamora.

De cealaltă parte, Federaţia Sindicatelor Libere „Energetica” i-a desemnat pe Daniel Sandu, Vasile Vamoş şi Ion Calotă. Şi, cu statut de observatori, pe Adrian Misaroşi, Eliana Mircea şi Zoltan Lacataş.

Nu exista, aşadar, niciun motiv ca sindicatele şi administraţia să nu se pună la masă şi să bată în cuie, cum şi-au plănuit, programul de lucru pentru decembrie, tichetele cadou şi cadourilor de Crăciun pentru copiii angajaţilor CEH. Astfel, în data de 27 noiembrie, sindicalistul Nica şi directorul general adjunct Drăgoi au semnat protocolul privind programul de lucru al Diviziei Miniere

La şedinţa de la Petroşani

La Petroşani nu se votează „ca orbul”

Un proiect amânat şi unul respins Şedinţa de consiliu local de la Petroşani, de ieri, a avut două puncte în plus decât cele 22 iniţiale.

Două dintre ele nu au trecut. Este vorba de o concesionare de teren, care a fost respinsă, şi amânarea unui proiect ce viza finanţarea apariţiei unui volum istoric a căror coautori sunt Mircea Baron, Iosif Andraş şi Eduard Wersanski.

Consilierii locali nu au refuzat finanţarea cu 3.000 de lei a publicării cărţii, doar că doresc să cunoască aspecte din conţinutul acesteia. Consilierii Lucia Muntean şi Claudiu Cornea au susţinut că nu ar fi nevoie de conspectarea cărţii, deoarece nicio lucrare editată cu ajutorul bugetului local nu a fost conspectată înainte (în afară de cele lui Marian Boboc, care a depus manuscrisul împreună cu cererea de finanţare – n.r.), şi în acest caz

vorbim de profesori universitari care colaborează pentru realizarea volumului istoric, dintre care unul, Mircea Baron, profesor de istorie (dar care trebuie să respecte şi ei legislaţia – n.r.). S-a rămas la ideea că „Valea Jiului la începutul secolului XX” trebuie prezentată iniţial, astfel încât consilierii să aibă certitudinea că lucrarea nu aduce anumite prejudicii.

Probabil este exagerată, dar de înţeles această reacţie, cu toată vâlva apartenenţelor teritoriale ale ţinuturilor României şi având în vedere perioada la care se referă lucrarea respectivă.

O modificare a avut-o şi singurul proiect propus de altcineva decât primarul Tiberiu Iacob-Ridzi, absent de la şedinţă, semnat de consilierul Viorel Pascu, privind amplasarea unui ceas stradal. În rest şedinţa s-a desfăşurat fără probleme.

Alina PIPAN

Consilierii locali din Lupeni au stabilit

Comisia de analiză a contractelor de concesiune din Straja Ieri, consilierii din Lupeni, au votat cele 9 proiecte de hotărâre de pe ordinea de zi. Cu această ocazie au stabilit şi comisia de analiză a contractelor de concesiune din Straja. Spre deosebire de alte situaţii, în care componenţa unei comisii era prestabilită şi doar se vota „pro” sau „contra”, acum primarul Cornel Resmeriţă a permis propunerea comisiei de către consilieri, aşa cum ar trebui să se întâmple mereu. Comisia s-a constituit, având în vedere că mai mulţi proprietari de cabane din Straja au solicitat majorarea suprafeţelor con-

şi ale punctelor de lucru. Discuţiile s-au blocat atunci când, din ordinul direct al domnului Nica (suficient de bolnav ca să stea în concediu medical, dar prea puţin bolnav ca să stea acasă – cum este obligat, dar să o ardă prin curtea CEH – cum s-a întâmplat), cei patru reprezentanţi ai Sindicatului „Muntele” au părăsit sala pe motiv că nu sunt de acord cu prezenţa la negocieri a observatorilor nominalizaţi de către Federaţia Sindicatelor Libere „Energetica”. Şi, astfel, chestiunea tichetelor cadou şi a cadourilor a rămas în coadă de peşte. Ulterior, liderul Bebe s-a arătat nemulţumit de felul în care CEH intenţionează să acorde tichetele cadou şi impozitarea acestora. Ne întrebăm de unde atâta tupeu să conteste nişte tichete, adică drepturi ale angajaţilor, la negocierea cărora, în fapt, reprezentanţii Sindicatului „Muntele” au refuzat să participe. E ca şi cum Bebe ar zice că mireasa n-a fost virgină, deşi actul nici nu a început, darămite să se fi consumat.

Cătălin DOCEA

cesionate. Or, acest lucru nu se poate face fără o inspecţie în teren. După o analiză în teren, consilierii aleşi în comisie vor redacta un raport al terenurilor cerute în concesiune. Din comisie fac parte consilierii Mihai Basarab, Violeta Pupăzan, Gheorghe Mogoş, Melinda Condoiu şi Adriana Hamz. În cadrul şedinţei, consilierul Cristian Roşu a cerut asigurări că, la iarnă, telegondola va funcţiona normal, pentru a nu periclita sezonul turistic, iar primarul a răspuns afirmativ.

Alina PIPAN

Un teren refuzat la concesiune pentru că era periclită intrarea în Cimitirul Central

Dl. Dan Hanţanu a depus la Primăria Petroşani o cerere pentru concesionarea, pentru 25 de ani, a suprafeţei de 25 de mp, pentru realizarea unui garaj, chiar pe strada Şt. O Iosif lângă cimitir.

La citirea propunerii de hotărâre, comisiile de specialitate şi-au dat acordul, în afara celei de buget, condusă de consilierul PNL Petru Drăgoescu. Care a solicitat respingerea proiectului, argumentele sale convingându-i pe absolut toţi consilierii locali. „Eu, de obicei, merg în teren să văd terenurile pe care urmează să le dăm în concesiune. La terenul propus în acest proiect este o problemă.

Cel care a depus cererea are deja un garaj construit chiar lângă terenul pe care-l cere în concesiune. Deci, vrea cumva să-şi extindă garajul. Or, noi am hotărât că acordăm doar câte 25 de mp fiecărui solicitant, să ajungă pentru toată lumea. În plus, dacă am acorda acest teren, ar însemna ca dumnealui să excaveze în malul de pământ care reprezintă intrarea în cimitir, să pună în pericol funcţionarea stâlpului de electricitate de acolo, a cişmelei şi a structurii scărilor. Noi am curăţat acolo şi am eliberat de tot felul de construcţii, tocmai pentru a face mai estetică intrarea în cimitir. Acum nu putem

aproba să se construiască ceva în malul respectiv”, a argumentat Petru Drăgoescu.

Intervenţia lui a fost susţinută de Aurora Puiu Drăghicescu, şefa de la Urbanism. Însă a intervenit şi Marian Popescu, care a spus că, de fapt,

omul a cerut primăriei în repetate rânduri consolidarea malului de teren din vecinătatea garajului lui şi primăria nu a făcut acest lucru.

Aceasta mai că l-a scos din pepeni pe consilierul Drăgoescu, care a reamintit că Dan Haţanu a construit garajul pe care-l are acum în mod ilegal, fără autorizaţie, în cele din urmă totuşi a fost acceptat şi băgat în legalitate ulterior. Dacă şi-a asumat construcţia fără autorizaţie şi fără acordul CL, atunci să-şi asume şi pericolul malului, mai ales că nu l-a dus mintea, sau nu a vrut, să-şi consolideze singur malul, cât a realizat construcţia.

Acestea fiind spuse, consilierii au votat împotriva proiectului, care a fost respins.

Alina PIPAN

www.zvj.ro

4

E oficial!

SPORT

Aprobare pentru Centrul Naţional de Tir cu Arcul În şedinţa Consiliului Local Aninoasa de ieri s-a aprobat cererea ca Federaţia Română de Tir cu Arcul să ia, în comodat, baza Anena de la Aninoasa.

Antrenorul Viorel Hăbian a fost numit oficial antrenor al lotului naţional de seniori şi senioare al României şi pe anul 2014, iar Gigi Puşcă a fost numit, oficial, antrenor al loturilor de seniori şi senioare la Compound.

Ziarul Vãii Jiului vineri, 29 noiembrie 2013

Lixandru,

Rezerva lui Velasco

Arbitrul din Valea Jiului, Cristian Lixandru, stabilit în Spania de multă vreme, va fi duminică, rezervă, la meciul din Primera Divizion dintre Osasuna şi Rayo Vallecano.

Partida va fi condusă la centru de celebrul Carlos Velasco Carbalo care va reprezenta arbitrajul spaniol la Campionatul Mondial de anul

Fotbal. Liga a IV-a

Meciuri tari în Judeţeană

viitor. Anul 2013 a fost unul al împlinirilor pentru arbitrul din Vale prezent la numeroase evenimente sportive.

Lupte libere

Sportivi de elită

Cluburile CSŞ Petroşani şi CSŞ Hunedoara s-au clasat pe locurile trei şi respectiv doi, după LPS Botoşani, în ierarhia generală pe echipe din cadrul „Cupei O etapă de foc se anunţă, sâmbătă, României” la lupte libere, la juniori (17-20 de ani). în Divizia Judeţeană la fotbal.

Hunedorenii au cucerit patru medalii, cei din Valea Jiului şi-au trecut în cont două trofee. La ediţia 2013 Cu siguranţă toate drumurile vor duce la Vulcan, acolo unde are loc derby-ul etapei, a „Cupei României” desfăşurată la Bucureşti, în perioada 21-23 noiembrie, au participat peste 50 de locul întâi cu locul doi. cluburi şi peste 100 de sportivi din întreaga ţară.

CS Vulcan, gazda şi ocupanta locului doi, CSŞ Petroşani s-a prezentat la competiţie cu patru va da piept cu liderul Retezatul Haţeg, sportivi, iar două luptătoare pregătite de Gheorghe formaţie care are în componenţa sa nu Răducu şi Cristian Popa au reuşit să urce pe podium, mai puţin de 10 jucători din Valea Jiului.

Jiul Petroşani se va deplasa la Simeria, iar cucerind o medalie de aur şi una de argint.

Multipla campioană Laura Gavriliuc a triumfat la cateUniversitatea Petroşani şi Inter Petrila vor juca un meci în care vor încerca să-şi lingă goria 67 de kilograme, iar Alexandra Ozarchievici s-a clasat pe locul doi la categoria 55 de kilograme. Tot la rănile ultimilor eşecuri. această categorie de greutate, Ana Maria Vasile s-a Supărare mare şi la Lupeni, Hercules fiind la două remize consecutive, astfel că elevii situat pe locul şase. „Sunt foarte mulţumit de rezullui Dan Voicu nu au voie să facă niciun pas tate şi de faptul că am încheiat sezonul competiţional în forţă, iar pentru lucrul acesta vreau să-mi felicit greşit în deplasarea de la Certej. elevii”, a declarat antrenorul Gheorghe Răducu, de la Dar iată meciurile etapei: CSŞ Petroşani.

CS Vulcan - Retezatul Haţeg; CFR Simeria - Jiul Petroşani; „U” Petroşani - CS Inter Petrila; CSA Aurul Brad - Minerul Karate Uricani; CSM Dacia Orăştie - Metalul Crişcior; Aurul Certej - Hercules Lupeni; Victoria Călan - CNS Cetate Deva; Gloria Geoagiu - Şoimul Băiţa.

Mândru de el

Ionuţ Ipate este fără nicio îndoială revelaţia de la CSM Petroşani, karatistul pregătit de Radu Polifronie şi Alina Tinca cucerind numeroase premii în acest an.

Sportivul şi-a postat pe pagina de Facebook o poză impresionantă cu trofeele cucerite de care este foarte mândru. Mândrii suntem şi noi şi vă lăsăm şi pe dumneavoastră să apreciaţi. „După muncă şi răsplată. Cam aşa arată palmaresul meu în anul 2013. Vreau pe această cale să le mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine şi m-au sprijinit să obţin aceste rezultate. Anul viitor sper să fie şi mai bun”, a scris sportivul din Vale.

Pagină realizată de Loredana JUGLEA

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului vineri, 29 noiembrie 2013

În cartierul Micro 3B din Vulcan

ACTUALITATE

5

Oamenii corecţi şi cinstiţi se tem de cei care acţionează la limita legii sau în afara ei

Fără să fi ştiut că, în urmă cu două zile şi, respectiv, cu una, chestiunile ridicate de ei au constituit subiectul a două materiale apărute în ZVJ - de treaba asta mi-am dat seama intrând în vorbă cu ei -, patru cetăţeni din Micro 3B Dallas din Vulcan s-au înfăţişat, ieri, la primărie, ca să-i spună prin viu grai primarului Gheorghe Ile despre două probleme care se cer urgent soluţionate în cartierul lor.

Mai întâi,

oamenii l-au abordat pe primar pe hol, în faţa sălii de şedinţe. Aici i-au povestit despre întunericul care pune stăpânire peste Dallas, odată cu lăsarea serii.

De ceva vreme, scriam şi în ziar asta, în cartier nu mai funcţionează niciun bec de pe stâlpii destinaţi iluminatului public. Şi, din cauza asta, femeile trebuie să meargă după copii, să-i aducă de la şcoală, iar multora le este teamă să iasă din casă, ca să nu fie agresaţi sau tâlhăriţi, fără să ştie cui să-i mulţumească, ulterior, pentru asta.

Unul dintre bărbaţi

a spus că, ori de câte ori a sunat la serviciul de spe-

Liceenii de la colegiul de informatică

cialitate, i s-a răspuns că iluminatul public din Micro 3B a fost oprit din dispoziţia primarului. În discuţia cu ei, Gheorghe Ile a pus desele pene de curent de la iluminatul public din Dallas pe seama celor care fură curent. Imediat cum se aprind becurile de pe stâlpi, apar căţărătorii care, mai agili ca lucrătorii de la Enel, îşi cuplează improvizaţiile la reţeaua de energie electrică aparţinând iluminatului public. „Dacă ar fi vorba de un bec, două în plus, nu s-ar simţi, a detaliat Gheorghe Ile, dar cu curentul furat de la iluminatul public sunt alimentate reşouri electrice de mare putere, aşa încât nu este de mirare că reţeaua cade. Asta, pentru că ea este calculată să ducă doar becurile de pe stâlpi”.

Fiind ultima zi

de joi din lună, în care era programată şi şedinţa ordinară de consiliu local, cei patru locatari din Dallas au luat loc în sală şi au asistat la discuţiile pe marginea proiectelor de hotărâre supuse dezbaterii.

Apoi, la sfârşit, au cerut permisiunea să spună şi ei ce îi doare. Da, iluminatul public va fi pornit din seara asta, a decretat primarul Gheorghe Ile, dar i-a atenţionat cu privire la ceea ce le spusese şi pe hol.

Este posibil ca siguranţele electrice să sară atunci când hoţii de curent îşi vor monta improvizaţiile pe stâlpi sau pe punctul trafo. Cealaltă durere a lor a fost cea legată de canalizare. Punct ochit şi lovit de către subsemnatul în ziarul de miercuri.

Rahatul urât mirositor

continuă să răsară din gurile de canal sau de sub asfaltul nu demult pus nu doar în apropierea blocului 4 pe strada Şt.O. Iosif, aşa cum am văzut şi am pozat marţi, pe la amiază. Acelaşi fenomen se produce şi în alte zone ale cartierului, iar apa de canal

ia forma unui pârâiaş şi ajunge până jos, pe Traian, în zona clubului Şansa. În faţa blocului 6 de pe Eminescu asfaltul a făcut burtă din cauza apelor infiltrate, iar în unele locuri bordurile trotuarului au fugit de la locul lor. Ce fel de calitate a lucrărilor este asta şi cine le-a luat în primire? Au vrut să ştie oamenii, dar nu au primit niciun răspuns care să-i lămurească. În privinţa problemelor de canalizare, vina este în mare măsură şi a unor locatari inconştienţi. Nu o dată, din gurile de canal din Dallas au fost scoase haine, pet-uri legate unul de altul, ba chiar şi un capac de televizor. Evident, toate astea nu au crescut în canal, ci au fost aruncate acolo tot de oameni. Ba chiar cu bună ştiinţă, se poate afirma.

Oameni de bună-credinţă,

care, cum au spus ei înşişi, îşi achită conştiincios taxele şi impozitele locale, adică îi dau statului ce-i al statului, petiţionarii au cerut ca, la rândul ei, administraţia publică locală să-i trateze la fel cum o face cu locuitorii cartierelor centrale, bunăoară. Ei, ca simpli cetăţeni din Micro 3B, nu se pot pune cu cei care comit fapte infracţionale. Asta, fiindcă au copii, au neveste şi se tem chiar şi pentru integritatea lor personală. În campania electorală li s-a promis că aici va exista un post de jandarmi sau unul al poliţiştilor locali. Lucru care nu s-a realizat. Şi care, li s-a răspuns, nici nu se va realiza în viitorul apropiat din cauza lipsei de personal la Poliţia Locală. Să însemne asta, oare, că, şi de acum încolo, locuitorii cinstiţi şi corecţi din Dallas vor fi nevoiţi să facă ciocul mic, fiindcă, altfel, se pot aştepta la orice de la cei care acţionează la limita legii sau dincolo de ea?

Gheorghe OLTEANU

Au serbat Ziua Naţională a României cu bucate româneşti

La 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1.228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul şi Ţara Ungurească cu România.

Această zi a Marii Uniri este rezultatul luptei românilor pentru unitate şi marchează momentul creării României Mari, la care s-a adăugat Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15/ 28 noiembrie 1918). Unirea Mică fusese realizată în 1859 când, la 5 ianuarie, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări române.

Profesorul Florica Bican şi elevii clasei a XI-a B au organizat o manifestare de serbare a acestui moment important al formării României Mari.

Ca orice profesor de istorie, interesat de evenimentele istorice trecute, dar şi de cele actuale, în desfăşurare, a amintit şi de poziţia actualului preşedinte al României faţă de Basarabia.

Elevii de liceu s-au pregătit ca la carte, cu costume populare şi bucate tradiţionale româneşti, brânză, sarmale, zacuscă, cârnaţi,

mere, nuci. Nu au lipsit drapelul ţării şi nici imnul intonat de colectivul de elevi. La prezentarea evenimentului, directorul Lucian Resmeriţă a luat loc între eleve, toate frumos îmbrăcate în costume tradiţionale, şi a sesizat că fetele sunt mai vorbăreţe la ora de istorie decât la cea de fizică, predată de dumnealui.

Prof. Florica Bican a ţinut să realizeze evenimentul cu repetiţie, atât la clasele de gimnaziu, cât şi la liceu, pentru ca toţi tinerii să se bucure de această sărbătoare deosebită.

ZVJ aplaudă toţi profesorii care au avut această iniţiativă, în şcolile din Valea Jiului.

Alina PIPAN

www.zvj.ro

CMYK

6

Ziarul Vãii Jiului

SOCIAL

vineri, 29 noiembrie 2013

La apelul senatorului Haralambie Vochiţoiu

indemnizaţie de 33,5 lei. Un alt punct discutat a fost luarea în calcul a uceniciei la stagiul de cotizare, cât a fost ea, de două ore, patru sau şase, dar aceasta înseamnă o perioadă de timp petrecută în fabrici, uzine, care nu trebuie neglijată”, a explicat, pe scurt, senatorul PP-DD. În ediţiile viitoare vom reveni cu detalii despre situaţia dramatică a pensionarilor din Valea Jiului şi

Au răspuns prezent toate sindicatele pensionarilor

Ieri, începând cu ora 11, senatorul Haralambie Vochiţoiu s-a ţinut de cuvânt şi s-a întâlnit cu pensionari la Lonea. Întâlnirea a fost bine primită, mai ales de pensionari, care se folosesc de toate mijloacele pentru a-şi susţine problemele şi nu dau la o parte nicio pârghie de acţiune către marea instanţă - guvernul.

Cu toate că şi oficiali ai Ministerului Muncii au fost invitaţi, bineînţeles, în frunte cu Mariana Cîmpeanu, aceştia nu s-au prezentat. De aceea, Mariana Câmpeanu a fost blamată de toţi liderii de sindicate, care susţin că au fost minţiţi.

www.zvj.ro

Pensionarii minieri, forestieri şi siderurgici au avut reprezentanţi la această întâlnire. Consilierul petrilean Cornel Preda s-a ocupat ca toată lumea să aibă un loc la întâlnire. Alături de senatorul Haralambie Vochiţoiu au luat loc primarul Ilie Păducel, liderul sindical Laszlo Domokos şi liderul pensionarilor minieri, Ioan Hortopan.

Primarul ar fi vrut să o primească pe ministra Câmpeanu, sau măcar un oficial din minister.

Dumnealui cunoaşte necazurile minerilor şi spune că este nedreaptă această ignoranţă faţă de ei.

Haralambie Vochiţoiu i-a ascultat pe toţi pensionarii care au avut de spus un cuvânt. A notat toate ideile şi sesizările, pe care le va formula într-o adresă oficială şi le va înmâna ministrului Mariana Câmpeanu. „Indiferent de mediul în care au lucrat pensionarii, practic au aceleaşi probleme.

Doresc echitate la calcularea punctului de pensie, la încadrarea în grupe. Este nevoie de o armonizare a pensiilor la nivelul de trai actual. Pensionarii au plătit atâţia ani la stat, şi pentru acest lucru au nevoie de recunoaştere.

Nu vor mărirea pensiei, doar să se respecte legea. Am vorbit astăzi aici şi despre vârsta de pensionare a femeilor, care ar trebui să iasă la pensie la 60 de ani, nu la 65 ca bărbaţii. Nu este nici moral, nici legal să se întâmple aşa ceva.

De asemenea, o mare problemă este cea a persoanelor cu indemnizaţii de handicap. Nu se poate ca o persoană paralizată să primească o

care sunt soluţiile propuse de senator pentru rezolvarea lor. Senatorul Vochiţoiu a precizat că aceste întâlniri se vor realiza în toate localităţile din Valea Jiului, următoarea fiind programată pentru luna ianuarie, la Petroşani. „Vom insista cu aceste întâlniri, până când vom avea un răspuns concret. Trebuie să dăm şansa tuturor să se exprime şi oficialităţilor răspunzătoare să vină cu un răspuns”, a încheiat senatorul de Valea Jiului.

Alina PIPAN

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE

vineri, 29 noiembrie 2013

De la anul

7

Vulcanul va fi plin de şanţuri

Dar, ţinând seama că este vorba despre aplicarea prevederilor Legii nr. 24/ 2007, este mai mult ca sigur că, şi în celelalte localităţi din Valea Jiului, ba chiar din toată ţara, românii vor fi nevoiţi să umble cu băgare de seamă, ca să nu dea în gropi.

Ieri, prin voia şi prin votul

pentru, cu două excepţii, ale aleşilor locali vulcăneni, a fost aprobată hotărârea de consiliu local „privind aprobarea condiţiilor în care se acordă dreptul de acces pe proprietatea publică sau privată a municipiului Vulcan, în vederea instalării, întreţinerii, înlocuirii sau mutării reţelelor de comunicaţii electronice sau a elementelor de infrastructură necesare

susţinerii acestora, modul de utilizare partajată a elementelor de infrastructură, precum şi măsurile privind construirea de reţele de comunicaţii electronice”.

Dacă aţi avut

răbdarea să citiţi integral cea ce am pus între ghilimele înseamnă că v-aţi cam dat seama despre ce e vorba în povestea asta. Dacă nu, vin cu precizările făcute de către primarul Gheorghe Ile înainte ca proiectul de hotărâre să fie supus dezbaterii consilierilor locali. De la anul, fiindcă aşa vrea coana Europa, pe stâlpi, pe blocuri sau mai ştiu pe exteriorul cărei clădiri nu mai trebuie să se vadă capăt de cablu sau de sârmă. Conductorii electrici şi cablurile de internet şi de telefonie vor fi introduse în conducte pozate subteran. Iar operaţiunea va

cădea în sarcina societăţilor care oferă aceste servicii.

În privinţa asta,

primarul Gheorghe Ile crede că Vulcanul este cu un pas sau doi înaintea celorlalte localităţi din Vale. Tot căblăraiul de pe Bulevardul Mihai Viteazul este tras pe sub pământ, prin

reţele anume construite atunci când s-a modernizat, prin îngustare, această arteră rutieră. Aşa că operaţiunile cerute de legea amintită se vor executa doar în celelalte cartiere ale municipiului, inclusiv în faţa blocurilor. Acestea fiind destule, este clar că, din primăvară încolo, vulcănenii nu vor duce lipsă de şanţuri.

În sala de şedinţă

Consilierii locali vulcăneni stau pe scaune cu roţi

Surpriza pe care au avut-o, ieri, consilierii locali vulcăneni odată intraţi în sala de şedinţe au fost scaunele noi care îi îmbiau să-şi aşeze cu tihnă pe ele şezutul moale de ales al locuitorilor acestui municipiu.

Nu cred că cele

vechi au dispărut, fiindcă ar fi avut vreun beteşug. Este posibil să fi fost nevoie de ele în altă parte sau poate că a trebuit să se cheltuiască cu folos niscai bani din buget, dau eu cu presupusul. Şi, fiindcă am constatat că nedumerirea asta nu l-a ros pe niciun consilier local, am dedus că, la fel, ar fi posibil să fie vorba despre vreo doleanţă neîmpărtăşită în mod public a domniile lor.

Un pic de efort le-a fost solicitat până să şi le regleze conform fizicului fiecăruia dintre ei. Dar asta a mers repede şi, uitându-mă, nu l-am văzut pe niciunul să aibă probleme în acest sens.

Era nu ştiu cum să fi fost altfel, de vreme ce mai toţi au maşini destul de bengoase dotate cu scaune şi mai şi.

Pagină realizată de Gheorghe OLTEANU

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului ADMINISTRAŢIE Informare cu privire la vizita în SUA, în perioada 07-14 octombrie 2013, în cadrul proiectului „The American Way” - „Calea Americană” ce şi cum putem face noi pentru a atinge performanţele lor

8

Schimbul de experienţă derulat în cadrul programului menţionat mai sus a fost coordonat de Societatea Americană de Administraţie Publică (ASPA), cât şi de Centrul pentru Management Public şi Nonprofit din cadrul Şcolii de Administraţie Publică - Universitatea Central Florida, pe de o parte, iar pe de altă parte, de Revista Română de Administraţie Publică Locală, prin redactor-şef, dl. Ionuţ Iuria, care a şi prezentat în cadrul programului referatul „Sistemul administrativ român din ultimii 20 de ani”. „Introducerea în sistemul administrativ american” a fost prezentată de dl. Michael Abels de la Şcoala de Administraţie Publică - Univ. Central Florida, precum şi de dl. Howard Balanoff - Directorul Centrului pentru Servicii Publice William P. Hobby - Universitatea Texas. În cadrul discuţiilor purtate, un mare accent s-a pus pe implicarea societăţii civile în actul de guvernământ, prin voluntariat. Aceste principii au fost expuse de d-na Maria Hope Goodwin, şef serviciu Primăria Orlando.

Delegaţia a participat şi la o întâlnire cu reprezentanţii administraţiei locale din oraşul New Smyrna Beach, organizată de Camera de Comerţ, având ca gazde principale pe Primarul Adam Barringe, City managerul Pam Brangaccio, Comisarul local Kike Jones, Viceprimarul, consilieri locali şi reprezentanţi ai mediului de afaceri. Discuţiile au vizat modul de organizare a comunităţii locale, bunele practici privind parteneriatele public-private, în special în domeniul infrastructurii de transport. S-au prezentat proiecte de succes în Florida, derulate prin parteneriat public-privat. Din partea României, prezentarea „Parteneriatul public-privat, văzut din ambele perspective” a fost făcută de responsabili pe relaţii internaţionale din cadrul Consiliului Judeţean Maramureş.

S-a mai expus proiectul „Colaborări interinstituţionale în vederea implementării unor bune practici ce vizează persoanele defavorizate”, moderator fiind d-na Marie Elene Augustin - Director Adj. Centrul pentru Management Public şi Nonprofit din cadrul Şcolii de Administraţie Publică - Universitatea Central Florida. S-a prezentat sistemul complex de servicii sociale oferite în Orlando pentru copiii fără adăpost, în colaborare cu o serie de fundaţii; importanţa parteneriatului public-privat în dezvoltarea serviciilor sociale oferite de către instituţiile din Orlando; situaţia copiilor care părăsesc centrele de plasament după împlinirea majoratului.

A urmat efectuarea unei vizite la Banca de Alimente din Orlando Second Harvest Food Bank. Gazdă a fost dl. Manager David Krepcho, care a prezentat sistemul de funcţionare a băncii de alimente şi modul de sprijinire, prin angajaţi proprii şi voluntari, a persoanelor nevoiaşe. S-au ţinut discursuri atât din partea americanilor, cât şi din partea delegaţiei române.

Delegaţia a efectuat o vizită la Orlando Wetlands: prezentarea parcului natural ce serveşte ca sistem de epurare secundară a apei; s-au purtat discuţii pe teme privind dezvoltarea turismului şi intervenţii vizând colaborarea româno-americană pentru dezvoltarea infrastructurii specifice zonelor turistice.

Programul a continuat cu o vizită la campusul Universităţii Central Florida, unde s-a prezentat Strategia pentru dezvoltarea şcolii pe termen lung, modul de funcţionare şi serviciile oferite pentru liceul din zona Evans. Prezentarea a fost făcută de dl. decan Michael Frumkin, de la Şcoala de Sănătate şi Afaceri Publice UCF. Foarte interesantă a fost şi vizita în teren la Centrul

www.zvj.ro

vineri, 29 noiembrie 2013

pentru Situaţii de Urgenţă Orlando, unde s-a expus particularitatea sistemului sanitar american, în special a sistemului de urgenţă, monitorizarea traficului şi a Centrului 911.

Ulterior, dl. Dr. Terri Fine - profesor de Ştiinţe Politice, Director Adj. şi Membru Senior la Institutul de Politică şi Administraţie Low Frey - a dezbătut implicarea cetăţenilor în procesul electoral şi în procesul decizional al administraţiei publice Introducerea în sistemul legislativ românesc privind transparenţa decizională, consultarea structurilor asociative şi liberul acces la documentele publice a fost prezentată de reprezentanţi din cadrul Direcţiei Buget-Finanţe, Resurse Umane din Consiliul Judeţean Cluj, dar şi de Primarul oraşului Uricani, cu constatarea că administraţia locală din ţara noastră poate fi un exemplu în ceea ce priveşte transparenţa decizională şi permanenta consultare cu cetăţenii.

S-a luat în discuţie implicarea comunităţii locale în procesul administrativ prin intermediul unor proiecte de succes derulate în România Au avut loc dezbateri pe tema introducerii în sistemul administrativ american, cu accent pe zona Miami Dade: prezentarea modelelor de guvernare ale administraţiilor locale din SUA, proiecte locale americane de succes Pe parcursul programului delegaţia a vizitat o serie de obiective ce presupuneau desfăşurarea unor activităţi generatoare de venit, în mod deosebit cu caracter turistic. De asemenea, s-a observat mare parte din infrastructura locală: aeroporturi, străzi, poduri, reţele de apă şi de canalizare, inele de legătură între diverse coridoare de circulaţie rutieră (semnificative fiind zonele Las Vegas, Detroit, Orlando, Miami etc.).

S-au purtat discuţii cu reprezentanţi ai autorităţilor locale şi s-au diseminat informaţii din care rezultau clar sursele de finanţare şi procedurile de implementare a unor proiecte, proceduri care am constatat că erau mult simplificate, ceea ce ne face să afirmăm că birocraţia este acolo la nivel minim.

Autonomia locală în Statele Unite ale Americii este puternică, cu resurse financiare importante, care rămân la bugetele locale. Un exemplu în acest sens îl constituie stopajul la sursă al unor taxe locale, care se regăsesc în fiecare bon fiscal. Acesta se eliberează obligatoriu la vânzarea de produse sau servicii, iar banii intră în bugetele locale ale localităţilor.

Am constatat, nu fără oarecare uimire, că unele măsuri legate de transparenţa decizională şi de comunicarea între executiv şi cetăţeni sunt mai facil de realizat în ţara noastră şi, desigur, şi în Uricani.

Foarte multe de învăţat de la ei avem în domeniul voluntariatului, în care americanii realizează acţiuni de excepţie. Cetăţeni sim-

pli sau constituiţi în entităţi nonprofit acordă sprijin celor defavorizaţi, fără să pretindă ceva în schimb, nici măcar imagine, multe acţiuni derulându-se sub umbrela anonimatului.

Colaborarea dintre autorităţile locale este extrem de bună, cu precizarea că nu sunt sub nicio formă permise comportamente, atitudini agresive şi nici folosirea unui limbaj injurios.

Pentru cei care încalcă regulile democratice, indiferent că fac parte din majoritatea sau minoritatea politică, măsurile sunt drastice. La fel sunt sancţionaţi şi cei care săvârşesc abuz de încredere sau care au atitudini necorespunzătoare, respectiv cei care recurg la agresiuni fizice sau verbale în instituţiile publice.

La finalul vizitei, s-a convenit colaborarea pe termen lung prin implicarea în proiecte bazate pe schimbul de bune practici. Delegaţia din România a apreciat democraţia americană şi modelul american de guvernare locală, exprimându-şi dorinţa de cunoaştere şi de participare a comunităţilor pe care delegaţii le reprezintă, la schimburi de experienţă în mai multe domenii de activitate.

Având în vedere cunoştinţele acumulate în urma acestei acţiuni, suntem dispuşi să punem la dispoziţia tuturor colegilor din administraţia locală experienţa acumulată şi să diseminăm informaţiile, prin participarea la diverse seminarii ce pot fi iniţiate chiar de noi.

Totodată, ne exprimăm întreaga deschidere la dialog şi comunicare, ca mijloace de promovare a valorilor democratice către care aspiră societatea românească.

31.10.2013, Uricani Primar, Dănuţ Buhăescu Viceprimar, Corneliu Braia

Ziarul Vãii Jiului

UMOR ÎN HA... MAJOR

vineri, 29 noiembrie 2013

9

Any Drăgoianu – pişcături de Ţânţăreni Absolventă a Facultăţii de Psihologie, Any Drăgoianu a debutat în 2006, cu volumul de poezie „Prea sentimentală”. Sentimentalismul nu a împiedicat-o să abordeze şi alte genuri literare, reuşind să reunească, în multe volume, pe lângă versuri de suflet, poezii pentru copii, proză scurtă, însemnări monografice şi epigrame. Fire activă, este implicată în diverse activităţi literare, iar scrierile sale sunt răsplătite cu premii, la concursurile de profil. Câteva „pişcături” sunt pregătite pentru iubitorii de umor din Valea Jiului.

Pişcături de Ţânţăreni Că sunt înfiptă, băgăreaţă Nu-i rău, ci-i tipic feminin, Încerc să fiu şi vorbăreaţă, Iar când o fac strecor venin!

De olteni să te fereşti!

Cu oltenii nu-i de ceartă, Că-ţi zic să te ia pustiul Şi în veci nu te mai iartă Dacă te-ar spăla tot Jiul!

Femeia - definiţie cu atenţionare Are ochii de felină Trupul zvelt, mers elevat Şi c-o mână foarte fină Zgârie orice bărbat.

Politicienii înainte de alegeri Sunt ca frunzele ce zboară Pe alei în toamna rece, Grija ţării îi doboară…

Dar ce repede le trece! „In vino veritas” El dup’ atâtea supărări, La crâşmă făcând un bilanţ, Nu s-a întors pe trei cărări…

A poposit o noapte-n şanţ!

Căsnicie… echilibrată Copiii sunt cuminţi, Soţia e focoasă În juru-mi toţi sunt sfinţi…

Iar soacra ţine-o coasă!

La spital N-au pastile, nici injecţii, Poate doar carmol de frecţii, Iar povestea nu e nouă...

Vii cu-o boală, pleci cu două!

Frunze-n vânt (Parodie după „Frunzele” de Radu Stanca) Să nu mă-ntrebi nimic în astă noapte Nici de-s rănit şi-mi geme sentimentul, Mai bine să intrăm, direct, în fapte Şi-nchide geamul, că m-a tras curentul!

Aprinde focul, vremea n-o mai pierde Cu vorbe-n vânt şi lucruri inutile, Că pot oricât, să stau, dacă m-ai crede, Pe cheltuiala ta, şi-un an de zile! Îmbracă-te ’n cămaşa transparentă, Că e mai simplă, nu se face ghem, Şi roagă-mă, cu vorba-ţi inocentă…

Să blestem frunzele, ce-n toamnă gem.

Ascunde-mă-ntre braţe şi îmi cântă O doină, spune-mi câteva poeme, Că-s nevricos şi toamna-mi înspăimântă Mai toate elementele, de-o vreme!

Dorinţă Lasă-mi, toamnă: via, vie, Păsări, gâze, iepuraşi, Dar pe soacră-mea, se ştie…

Poţi, de-acum, să n-o mai laşi!

Parodie după “Cântec în doi’’ de Lucian Blaga Iar vine toamna, draga mea, Cu struguri, mere şi scumpiri: La gaze, apă, telemea, De-o să trăim ca doi vampiri.

O definiţie a epigramei Epigrama-i ca femeia, Şanţul inimii brăzdează, Iar de îi aţâţi scânteia Să te-ascunzi... că explodează!

Că pensia primită este Un act de studiu, o lectură, Sau mai degrabă o poveste Ce-ajunge pentru o factură.

Dar noi ne bucurăm de toate, Căci împreună le-am trecut, Când bine, când târâş, pe coate Când prin vecini… ne-am petrecut!

Parodie după “A iubi, toamna’’ de Adrian Păunescu Să iubesc, toamna, pe frunze de nuc Şi vrăbii să treacă în stoluri, cuvinte, Spre tainicul ţărm, la care eu, cuc, Aştept o ursită ce-ntruna mă minte.

Să iubesc, toamna când ploile cad Pe strada ce trece prin sufletul meu, Ochii să-ţi fie, ca focul din iad, Prin care să mergem la bine, la greu.

Iubeşte-mă, toamna, când dulcele must Turnat în pocale de aur aşteaptă Să-ţi curgă pe sâni, pe obraji şi să gust Culorile toamnei ce-n mine deşteaptă Un bob de lumină, un tainic “arbust” Ce creşte spre tine în linie dreaptă!

Pagină realizată de Petronela-Vali SLAVU

EXTRAS Birou Executori Judecătoreşti Asociaţi Pupeză Elena şi Pupeză Bogdan Mihai, cu sediul în Deva, Bd. Decebal, bl. P, Mezanin, camera 1, judeţul Hunedoara, prin executor judecătoresc Pupeză Bogdan Mihai, aducem la cunoştinţa generală că în ziua de 18.12.2013, orele 12, la sediul biroului nostru va avea loc vânzarea la licitaţie publică a imobilului situat în Petroşani, str. Aviatorilor, bl. 68, sc. 1, ap.12, jud. Hunedoara, înscris în CF 61139-C1U8 a municipiului Petroşani, nr. top (242/2/7, 243/2/7)/I/IV/12, compus din apartament cu două camere, bucătărie, baie, hol, cămară şi balcon, în suprafaţă utilă de 51,79 mp, la preţul de pornire de 40.800 lei, reprezentând 75% din preţul de pornire al primei licitaţii.

Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei şi există cel puţin doi licitatori, la acelaşi termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit, dar nu mai puţin de 30% din preţul de pornire al primei licitaţii. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia. Somăm pe toţi cei care pretind vreun drept asupra imobilului urmărit să-l anunţe executorului judecătoresc înaintea datei stabilite pentru vânzare. Invităm pe toţi cei care doresc să cumpere imobilul urmărit silit să se prezinte la termenul de vânzare, locul fixat şi ora stabilită, având asupra lor actele de identitate, urmând a depune, până la termenul vânzării, o garanţie de participare de 10% din preţul de pornire a licitaţiei, în contul de consemnare al B.E.J.A. Pupeză Elena şi Pupeză Bogdan Mihai, CIF 29944945, nr. cont RO71BTRL02201202P3644200, deschis la Banca Transilvania SA Deva. Dovada consemnării va fi ataşată ofertei de cumpărare, până la termenul stabilit pentru vânzarea la licitaţie publică.

Pentru orice alte relaţii suplimentare, cei interesaţi se vor adresa Birou Executori Judecătoreşti Asociaţi Pupeză Elena şi Pupeză Bogdan Mihai, în orice zi lucrătoare între orele 08:00 – 16:00, telefon 0354.411050 Executor judecătoresc, Pupeză Bogdan Mihai

www.zvj.ro

10

Ziarul Vãii Jiului

DIVERSE

vineri, 29 noiembrie 2013

ANUNŢ Primăria Oraşului Petrila, prin Compartimentul Corp Control Comercial şi Autorizare Transport Public Local, va proceda la atribuirea şi eliberarea unui număr de 20 Autorizaţii Taxi, autorizaţii stabilite prin Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii de transport public în regim de taxi pe raza teritorială a oraşului Petrila.

Autorizaţiile taxi vor avea următoarele numere de atribuire: 13/6, 13/8, 13/9, 13/10, 11, 43, 46, 54, 57, 58, 61, 69, 71, 79, 80, 82, 83, 84, 86, 87. În acest scop, persoanele fizice autorizate sau operatorii de transport interesaţi vor depune o cerere şi documentele necesare la Registratura Primăriei oraşului Petrila, până la data de 20.01.2014, orele 15:00.

Documentele necesare pentru participarea la procedura de atribuire sunt următoarele: - Dovada îndeplinirii condiţiei de capacitate profesională, respectiv: copie de pe certificatul de competenţă profesională a persoanei desemnate, pentru transportatorul persoană juridică sau întreprindere familială; - Dovada îndeplinirii condiţiei de onorabilitate, respectiv: cazierul judiciar al persoanei desemnate, din care să rezulte că aceasta: nu a fost condamnată pentru infracţiuni de natură comercială; nu a fost condamnată pentru infracţiuni privind condiţiile de plată şi de angajare, perioadele de conducere şi de odihnă ale conducătorilor auto, siguranţă rutieră, siguranţa vehiculului rutier sau a persoanelor transportate, protecţia mediului; - Avizul medico–psihologic care atestă că persoana desemnată este aptă pentru a ocupa o funcţie care concură la siguranţa circulaţiei; - Cazierul fiscal al transportatorului, dacă acesta este operator economic; - Declaraţie pe propria răspundere privind perioadele în care

transportatorul a executat servicii de transport în regim de taxi, cu menţionarea intervalelor când a avut interdicţii şi motivul acestora; - Dovada îndeplinirii capacităţii financiare, respectiv: declaraţie pe propria răspundere a transportatorului că poate asigura spaţiile necesare pentru parcarea tuturor autovehiculelor cu care va desfăşura activitatea de taxi, spaţii deţinute în proprietate sau prin contracte de închiriere; declaraţie pe propria răspundere a transportatorului că deţine sau are capacitatea financiară de a deţine un număr de autovehicule, pe tipuri, în proprietate sau în temeiul contractelor de leasing; - Cererea transportatorului pentru eliberarea tipului de autorizaţie de transport, stabilit prin prezenta lege; - Copie de pe Certificatul de înregistrare la registrul comerţului ca transportator, respectiv persoană fizică autorizată, asociaţie familială autorizată sau persoană juridică, după caz; - Copie de pe certificatul de agreare pentru utilizarea autovehiculului în regim de taxi eliberat de R.A.R.; - Copie de pe certificatul de înmatriculare, carnet de identitate ale autovehiculului din care să rezulte că acesta este deţinut de către transportatorul autorizat respectiv în proprietate sau în temeiul unui contract de leasing şi talonul anexă la certificatul de înmatriculare, cu inspecţia tehnică periodică valabilă; - Copie de pe poliţa de asigurare a pasagerilor şi a bagajelor pentru riscurile acestora; - Autorizaţia de transport.

Documentele cu privire la criteriile de departajare şi punctajul acordat, data la care va fi demarată procedura de eliberare a autorizaţiilor taxi, data anunţării rezultatului atribuirii cât şi lista solicitanţilor înscrişi în lista de aşteptare vor fi afişate la afişierul instituţiei noastre.

Alte informaţii referitoare la documentele necesare participării la obţinerea autorizaţiilor taxi se obţin la sediul Primăriei Oraşului Petrila, respectiv la Compartimentul Corp Control Comercial şi Autorizare Transport Public.

Primar Ilie PĂDUCEL

Anunţ important pentru pensionari

Pensionarii din sistemul minier, beneficiari de gratuităţi, se vor prezenta la sediul sucursalelor la care sunt arondaţi (minele Petrila, Paroşeni, Uricani) până în data de 31.12.2013 pentru ridicarea bonurilor de cărbune (cei care se încălzesc cu sobe) cuvenite pe anul 2013 şi apoi depunerea acestora, în vederea eliberării raţiilor de cărbune, la CEH – DIVIZIA MINIERĂ - PCVJ (PREPARAŢIA COROEŞTI). De asemenea pensionarii racordaţi la reţelele de termoficare vor depune documentele justificative care atestă plata agentului termic pe anul 2013 (factură, chitanţă).

Pentru performerii căsniciei la Petroşani

date diplome de fidelitate familiilor care au împlinit cel puţin 60 de ani de căsnicie. În acest sens, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi invită familiile care au cel puţin 60 de ani de căsnicie să se înscrie, în vederea participării la acest eveniment, la Primăria municipiului Petroşani.

Detalii suplimentare se pot obţine la Biroul de Relaţii Publice al Primăriei Municipiului Petroşani. (T.V.)

Diplome de longevitate Pe lângă tradiţionala premiere a cuplurilor care au împlinit 50 de ani de căsătorie, Primăria municipiului Petroşani intenţionează să mai acorde, la finalul acestui an, o recompensă pentru cele mai longevive familii din comunitatea locală a Petroşaniului.

Astfel, în luna decembrie vor fi acor-

S.C. Centrul de Calcul INFO’ 98 S.A. Petroşani Petroşani, 332015, jud. Hunedoara, str. Timişoarei, nr. 2, tel. +40372 904 652, tel/fax +40254 541 330 ORC: J20/408/1999 CUI: RO11751623 e-mail: office@info98.ro www.info98.ro

SC CENTRUL DE CALCUL INFO ’98 SA, societate cu o experienţă de peste 35 de ani în domeniul informatic, oferă:

CURSUL DE INIŢIERE pentru OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE (COD COR 351101) Cursul are o durată de 72 de ore, se desfăşoară pe parcursul a 6 săptămâni, dintre care un număr de 54 de ore sunt de practică pe calculator.

Preţul cursului este de 350 lei şi se poate acorda o reducere de până la 10% pentru grupurile organizate care vin din partea unei singure unităţi economice.

Preţul include TVA.

IMPORTANT!!!

Se eliberează diplome recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Educaţiei Naţionale.

Persoana de contact: ing. Manuela Popescu Telefon: 0254.546071, 0731.010762

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului vineri, 29 noiembrie 2013

DECESE

ANGAJĂRI

Cu durere în suflete ne despărţim de draga noastră cumnată IVĂNUŞ LOREDANA Bunul Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Silviu şi Rodica Suntem alături de unchiul nostru Dan şi de verişoara Andreea în aceste momente grele pricinuite de trecerea în nefiinţă a mătuşii noastre IVĂNUŞ LOREDANA Nepoţii Raluca, Lucian, Cristian şi Paul

PIERDERI Pierdut certificat constatator pentru punctul de lucru al societăţii SELECT TIC TAC SRL, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului cu nr. J20/743/2004, Cod Unic de Înregistrare 16421472, situat în Petro ani, str. Unirii, nr. 18B, judeţ Hunedoara. Se declară nul.

Pierdut certificat constatator de la punctul de lucru al societăţii comerciale Animal Doctor SRL, J20/828/2006, CUI 18731810, situat în localitatea Petrila, str. Tudor Vladimirescu, bl. 38B, judeţul Hunedoara. Se declară nul.

Pierdut certificat constatator de la punctul de lucru al societăţii ALY-MONYK TUG SRL, J20/799/2008, CUI 23875129, situat în Arad, str. Aurel Vlaicu, bl. K, ap. 14.

Se declară nul.

ÎNCHIRIERI

Închiriez spaţiu comercial - 28 mp, la stradă, Petroşani - str. Avram Iancu, bl. 8, parter, renovat.

Telefon 0722.315245, 0723.339775. Închiriez spaţiu comercial în Petroşani (zonă centrală - Piaţa Victoriei, clădire staţie plecare taxi/ maxi-taxi spre Petrila, etaj I), suprafaţă 200 mp, toate utilităţile, pretabil bar, restaurant etc. Preţ negociabil la vedere.

Relaţii la telefon 0767.806804 RAPID IEFTIN CONFORTABIL

TAXI COMSION RENT A CAR

PUBLICITATE 11

0254 512512 0720 512000 0254 512500

Societate comercială din Petroşani angajează: Director vânzări Condiţii minime: experienţă în vânzări, studii superioare, limba engleză - fluent, cunoştinţe bune de IT, permis de conducere.

Se oferă pachet salarial în funcţie de volumul vânzărilor.

CV-urile se depun pe fax 0254.540557, sau e-mail: artforestcompany@yahoo.com.

Persoanele selectate vor fi contactate telefonic pentru a participa la interviul de angajare ce va avea loc în data de 7 decembrie 2013, ora 11:00, la sediul firmei.

Plecări rapide pentru dansatoare în night-cluburi din Germania, Austria, Elveţia prin Agenţia de impresariat artistic Blue Star International Show.

Salarii începând de la 40 eur/seară.

Asigurăm cursuri de dans, costume, transport, cazare. În România se oferă 1.200 lei/lună salariu pentru dansatoare în club Viena din Slatina, jud. Olt. Tel: +40 764 720 735; +40 751 314 411.

E-mail: international_blue_star@yahoo.com

Static Night-Club (în Arad) angajează personal: barmaniţă-ospătăriţă - 2100 lei/lună, dansatoare 130 lei/seară+35% procent din consumaţie.

Se asigură transport, cazare, carte de muncă.

Singurul club de 5 stele din vestul ţării.

Relaţii la numerele de telefon: 0749.188703 sau 0737.331055 Vând Dacia Logan, gri metalizat, an fabricaţie decembrie 2005, motor 1.6 benzină, full options.

Preţ 2500 euro. Tel. 0722.318892, Petroşani

IMOBILIARE

Vând spaţiu ultracentral lângă CNH Petroşani, str. Nicolae Iorga, suprafaţă totală 346 mp, din care 206 mp construiţi. Depozit sau alte activităţi. Preţ negociabil.

Telefon 0722.318892, Petroşani Vând spaţiu mare pentru depozit, zona depozitelor Colonie. Suprafaţă utilă 2000 mp şi 4500 mp teren acces auto, rampă tir. Preţ la vedere negociabil.

Telefon 0722.318892,

FELICITĂRI

Valabil pentru vineri - 6 decembrie 2013

Un gând cald şi un sincer LA MULŢI ANI doamnei Ramona Cornea cu ocazia aniversării zilei de naştere. Fie ca fiecare clipă a vieţii să vă fie înseninată de dragostea, prietenia şi respectul celor din jur.

Colectivul firmei DOMOKOS CASH

La ceas aniversar, îţi transmitem ţie, Ramona Cornea, un călduros şi sincer LA MULŢI ANI!

Soţul Gabriel şi fiul Darius!

HOROSCOP

Berbec (21 Mar - 20 Apr) Ca să-ţi poţi împlini visul pe care îl ţii acum ascuns în minte, ar mai fi nevoie de câteva informaţii în plus şi de ceva experienţă de viaţă.

Taur (21 Apr - 21 Mai) Ceea ce pe tine te avantajează, pe altul îl pune într-o lumină deranjantă, dar ce contează cel mai mult în acest moment: binele personal sau altruismul?

Gemeni (22 Mai - 21 Iun)

Ai o mulţime de cheltuieli mici, care adunate la un loc formează o sumă mai mare, de aceea eşti nevoit să administrezi cu multă grijă sumele de care dispui, ca să nu dezechilibrezi pe undeva balanţa.

Rac (22 Iun - 22 Iul)

Întoarce spatele celor care te abordează cu o atitudine agresivă, pentru că nu meriţi tu asemenea tratament. Tu reuşeşti să vorbeşti amabil, calm, şi când colo cum ţi se răspunde?

Leu (23 Iul - 22 Aug)

Visezi frumos iar visele tale implică toată familia, pentru că nu poţi concepe viitorul fără cei dragi aproape.

Fecioară (23 Aug - 21 Sep)

Succesele acestei zile au un efect emoţional extraordinar, pentru că îţi dau curaj şi încredere în valoarea proprie.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct)

Nu te aventura aşa la primul preţ care ţi se propune, fie că e vorba de şansa de a cumpăra ceva sau de a vinde un obiect, pentru că vei regreta apoi impulsivitatea de acum.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi)

Norocul poate apărea de unde te aştepţi mai puţin, de aceea ar fi bine să nu refuzi vreo ocazie, chiar dacă nu-ţi inspiră încredere, pentru că de acolo poate sări iepurele.

Săgetător (22 Noi - 20 Dec)

Azi poţi întâlni persoana care te poate îndruma pe calea ta spre împlinirea visului şi de aici începe aventura.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian)

Te simţi excelent pe oriunde mergi astăzi, pentru că eşti primit cu braţele deschise de toată lumea.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb)

Nu poţi rămâne blocat în grijile care te-au copleşit la nesfârşit, dar există mereu cineva alături care te influenţează negativ şi te trage înapoi cu văicărelile sale.

Peşti (19 Feb - 20 Mar)

Şefii te critică iar clienţii sunt nemulţumiţi de serviciile pe care le prestezi, deşi tu faci tot posibilul să răspunzi tuturor cerinţelor cât se poate de bine.

www.zvj.ro

CMYK

12

Pompier,

Ziarul Vãii Jiului

DIN JUDEŢ

Avansat la excepţional Ieri, pompierul Dorin Florea, cel care a salvat viaţa unei femei implicată într-un accident auto, a fost avansat, în mod excepţional, la gradul de plutonier adjutant şef, în cadrul unei festivităţi speciale organizată la sediul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Hunedoara.

La ceremonia de avansare, locotenent colonelul Viorel Demean, inspectorul şef al ISU Hunedoara, a evidenţiat, în faţa întregului colectiv, faptele pompierului, înaintându-l la gradul de plutonier adjutant şef, în mod excepţional, conform ordinului inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), colonel dr. Ion Burlui.

Plutonierul adjutant şef Dorin Florea este al doilea pompier din cadrul ISU Hunedoara, după plutonierul major

La Petroşani,

Moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena Săptămâna viitoare, de marţi până vineri, racla cu părticele din moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, de la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, va fi adusă în Episcopia Devei şi Hunedoarei, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României.

vineri, 29 noiembrie 2013

Ionel Claudiu Pălimariu, care este înaintat, în mod excepţional, în gradul următor din ordinul inspectorului general al IGSU, la propunerea inspectorului şef al ISU Hunedoara.

Reamintim că, recent, pompierul Dorin Florea a salvat viaţa unei femei, victimă a unui accident rutier în Alba Iulia. Acesta se afla, în timpul liber, la volanul autoturismului personal, îndreptându-se spre Cluj.

Pompierul hunedorean, deşi nu avea la îndemână accesoriile utilizate în acor-

darea specializată a asistenţei medicale de urgenţă, a evaluat starea de conştienţă a victimei, constatând că femeia, în vârstă de aproximativ 40 de ani, avea puls dar era în stare de inconştienţă. „După câteva minute victima a deschis ochii. Am încercat să mă adresez femeii, să comunic verbal cu ea, pentru a vedea dacă aceasta reacţionează în vreun fel.

Ea mi-a răspuns strângându-mă de mână. În timp ce ţineam capul victimei în poziţie imobilă La parastasul părintelui Arsenie Boca am simţit că pe mâna mea stângă se scurgea sânge, Mii de oameni au fost prezenţi ieri la Mănăstirea Prislop, dovadă că vicîntr-un pelerinaj de suflet. tima suferise

Mii de oameni la Prislop

Marele eveniment la care au ţinut să participe credincioşii ortodocşi este împlinirea a 24 de ani de la plecare către Domnul a părintelui Arsenie Boca, sfântul de la Prislop, un parastas cu mare încărcătură emoţională pentru preotul care a rămas emblemă spirituală în sufletele românilor, prin puterea credinţei sale şi învăţătura lăsată tuturor credincioşilor.

La marele eveniment de la Mănăstirea Prislop au participat aproximativ 15.000 de pelerini. Slujba de pomenire a „Sfântului Ardealului”, părintele Arsenie Boca, a fost oficiată de un sobor format din 16 preoţi, între care s-a aflat şi PS Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei. „Deşi nu au fost probleme grave, patru persoane în vârstă au avut nevoie de intervenţia echipelor de prim-ajutor. Pe timpul desfăşurării manifestaţiei, jandarmii au găsit o fetiţă, în vârstă de 8 ani, care s-a pierdut de părinţi. În scurt timp, jandarmii l-au găsit pe tatăl fetiţei şi au condus-o la acesta”, a declarat căpitan Nicolae Răducu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Hunedoara.

Arsenie Boca s-a născut pe 29 septembrie 1910 în comuna hunedoreană Vaţa de Jos. Arestat şi torturat de Securitate în anii 1948 şi 1951, a fost condamnat la muncă silnică la Ocnele Mari şi la Canal. După eliberare, a devenit stareţ la Mânăstirea Prislop, până în 1959, când mănăstirea a fost desfiinţată de comunişti. Părintele a trecut la cele veşnice în 28 noiembrie 1989.

un traumatism cranian deschis”, a declarat atunci Dorin Florea. În scurt timp, la locul accidentului au sosit paramedicii SMURD Alba Iulia, care au preluat victima în stare de semiinconştienţă şi au transportat-o de urgenţă la spital.

Plutonierul adjutant Dorin Florea, în vârstă de 42 de ani, este conducător auto în cadrul subunităţii Băiţa, fiind încadrat la ISU Hunedoara din 2006.

El este şi absolvent al cursului de prim-ajutor şi descarcerare pe care l-a susţinut în anul 2011.

SC REALCOM SA PETROªANI Laboratorul de Producţie – Cofetărie – Patiserie, str. Lunca (lângă SC UPSROM şi Fabrica de Tricotaje), aduce în casele dumneavoastră cele mai gustoase şi delicioase specialităţi: Preluăm şi onorăm zilnic comenzi pentru toate ocaziile: mese festive, nunţi, botezuri şi alte evenimente.

Torturi de ciocolată Torturi cu frişcă Torturi cu fructe Sortimente diversificate de prăjituri Fursecuri Alune prăjite şi alte sortimente Telefon secretariat: 0254.542472, 0372.764439 Laborator: 0733.960320, int. 315 Depozit: 0733.690319, int. 342

Delegaţia care va însoţi racla cu Sfintele Moaşte va fi condusă de Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, aceasta fiind aşteptată în judeţul Hunedoara în 3 decembrie, la Biserica „Sfânta Mare Muceniţă Varvara” din Petroşani, iar în procesiunea spre Deva,unde va ajunge în seara zilei de 5 decembrie, racla va poposi şi în Haţeg, la Biserica „Sf. Nicolae”, şi în Hunedoara, la Catedrala „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”.

Marţi, la ceas de seară, racla cu Moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena va fi întâmpinată în Biserica „Sfânta Mare Muceniţă Varvara” din Petroşani.

Miercuri,în dimineaţa zilei de prăznuire a Sfintei Mari Muceniţe Varvara, Sfânta Liturghie va fi oficiată de către un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, la Biserica „Sfânta Mare Muceniţă Varvara” din Petroşani.

Pagină realizată de Mihaela PETROŞAN

www.zvj.ro

facebook.com/ziarulvaiijiului

CMYK

Prãvãlia cu istorii

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul VI Nr. 197-198-199-200 29 noiembrie 2013 16 pagini Supliment al Ziarului Văii Jiului

Mâine, sâmbătă, 30 noiembrie, de la orele 11, la Sala de Marmură a Primăriei Petroşani

„Prăvălia cu istorii” celebrează ediţia nr. 200 prin lansarea a două volume Citiţi „Prăvălia cu istorii” - singura prăvălie care nu trage obloanele la vreme de criză! În primul volum din „Prăvălia cu istorii de pe Jiul de Est şi Jiul de Vest”, publicat în decembrie 2010, am reunit 18 documentare care au văzut lumina tiparului pentru prima dată în „Prăvălia cu istorii de pe Jiul de Est şi Jiul de Vest”, suplimentul „Ziarului Văii Jiului”, între 6 august 2008 şi 12 noiembrie 2010. Atunci mi-am propus ca, dacă Dumnezeu îmi va mai îngădui, la ediţia nr. 200 din „Prăvălia cu istorii” să adun într-o carte cele publicate în supliment de la numărul 100 la numărul 200. Zis şi făcut.

Doar că acum am fost silit de spesele tipografice să las deoparte 15 poveşti, care, cu siguranţă, se vor regăsi în alte volume. Astfel, am adunat între

copertele acestui volum 29 de documentare doar despre fapte, oameni, întâmplări din Valea Jiului.

Faţă de primul volum, acesta conţine şi un consistent capitol de istorie orală, 4 convorbiri despre destinele unor domni şi doamne de origine etnică germană deportate în 1945 la minele din URSS, dar şi o fermecătoare convorbire cu dl. Liviu Braica, fiul lui Petru Braica, fost fruntaş al PSD Petroşani şi corespondentul local al ziarelor „Dimineaţa” şi „Adevărul”.

Poate că demersul meu de valorificare a unor subiecte inedite ale istoriei locale nu ar fi avut sorţi de izbândă dacă nu aş fi avut alături oameni adevăraţi, prieteni nu doar ai mei, ci şi ai Văii Jiului, care, apreciindu-mi travaliul, m-au încurajat şi ajutat să continui. Un merit deosebit l-a avut şi ing. Adrian Catană, devotatul meu prieten şi pasionat de istoria Văii Jiului. Fără efortul de tălmăcitor al acestuia unele documentare nu ar fi existat deloc, sau ar fi fost incomplete. Către toţi îndrept întreaga mea gratitudine!

Sper ca sloganul „Citiţi Prăvălia cu istorii – singura prăvălie care nu trage obloanele la vreme de criză!” să rămână la fel de eficient ca şi până acum…

Cuvânt înainte Întrucât istoria antebelică a Petroşaniului este puţin cunoscută, am iniţiat în cadrul proiectului editorial „Vieţile Văii Jiului” o nouă serie, „Valea Jiului. Mica Americă”. Considerentul de la care am pornit la lucru este acela de a trece dincolo de o sintagmă relativ împământenită, „Valea Jiului - mica Americă”, arătând concret din surse credibile cele mai importante momente ale devenirii Văii Jiului în anii antebelici. Astfel, am reuşit conturarea unui prim volum, „Valea Jiului. Mica Americă. Marea expoziţie şi congresul minier din septembrie 1903”.

Marian BOBOC

Volumul scoate la iveală două evenimente rămase până acum în anonimat în istoria Petroşaniului, dar foarte importante pentru istoria sa: o mare expoziţie (de minerit, metalurgie, agricultură, industrie, etnografie şi educaţie) şi un congres minier, ambele desfăşurate la Petroşani, dar şi la Vulcan şi Lupeni.

Aceste două evenimente au focusat atenţia publică pe Petroşani, la evenimente participând întreaga elită a mineritului. De altfel, organizatorii din acea vreme şi-au propus să arate „dezvoltarea industrială şi culturală cu totul ieşite din comun, pe care le-au înregistrat comunităţile din Valea Jiului, şi mai ales Petroşaniul, în cei 30 de ani de administrare autonomă”, având convingerea că „această expoziţie ne va permite să ne privim ca într-o oglindă. Vom putea să ne autoevaluăm. Să ne mândrim cu ceea ce ne dă motive de mândrie şi în acelaşi timp să facem o analiză eficientă care să stea la baza dezvoltării în continuare. Printre musafirii noştri vor fi destui care vor revedea Petroşaniul după mai mulţi ani şi suntem convinşi că vor avea o surpriză deosebită să constate cu ochii lor evoluţia atât cea industrială cât şi în plan cultural”.

După atâţia ani, am refăcut filmul desfăşurării evenimentelor în acele două zile pline, 13 şi 14 septembrie 1903, reuşind să identificăm mai multe relatări entuziaste despre expoziţie şi despre congresul minier. Aşa se face că acum, la 110 ani, avem imaginea de ansamblu, dar şi de amănunt a acestor importante evenimente. În afara poveştii acestor evenimente, volumul conţine foarte multe informaţii inedite despre istoricul industriei miniere, forestiere, şcolare şi sociale din Petroşani şi împrejurimi, dar şi fotografii de epocă din publicaţiile timpului despre Valea Jiului şi chiar de la marea expoziţie din septembrie 1903, fotografii care vor vedea lumina tiparului pentru prima dată, ilustrând cât se poate de fericit acest volum. Întrucât izvoarele de informare consultate în timpul documentării noastre au fost toate în limba maghiară, demersul nostru a fost unul laborios, implicând identificarea în arhive şi biblioteci a documentelor vremii, traducerea acestora în limba română, prelucrarea şi ordonarea acestora. Însă munca se uită, rămânând satisfacţiile.

Prin urmare, vă invităm să vizitaţi cu încredere, dar şi cu nostalgie, „pavilionul” nr. 1 al seriei „Valea Jiului - mica Americă”.

Marian BOBOC şi Adrian CATANĂ

II

PRĂVĂLIA CU ISTORII

vineri, 29 noiembrie 2013

Povestea emigrării minerilor în Franţa în relatări, legi, dezbateri Fragment din volumul în curs de parlamentare şi documente O carte tristă, dar necesară…

Ştiut fiind faptul că exploatarea cărbunelui a generat dezvoltarea Văii Jiului, acest volum este o carte tristă, deoarece este vorba de închideri de mină.

Cu mulţi ani în urmă, când în Valea Jiului existau mai multe exploatări miniere, am citit pentru prima dată relatări din presă şi documente din perioada interbelică despre închiderea minelor. Atunci nu miam imaginat că voi trăi şi eu, „pe viu”, această realitate. Nu mi-am închipuit niciodată că voi fi contemporan cu dramele sociale generate de închiderea unor mine. După cum se ştie, în Valea Jiului, în anul 2013, mai există doar 4 mine (Lupeni, Vulcan, Livezeni şi Lonea) considerate viabile, celelalte 3 mine (Petrila, Paroşeni şi Uricani) urmând a fi închise... Însă, după cum scrie în deschiderea cărţii şi dl. ing. Aurel Anghel, directorul general al Societăţii Naţionale de Închideri Mine Valea Jiului S.A., „şi lucrările de închidere a minelor fac parte din ciclul firesc, chiar dacă neplăcut din punct de vedere sentimental şi social, al industriei miniere”.

Cred că specialiştii în minerit, cărora le este dedicată în mare măsură cartea (sau cel puţin capitolul dedicat închiderii minelor), pot găsi în aceasta destule repere de gândire inginerească temeinică, nesubjugată politicului ori altor factori alogeni mineritului.

De fapt, în anii 1929-1931, conducerile societăţilor miniere din Valea Jiului, pe fondul crizei economice mondiale, dublate de concurenţa dintre cărbune şi petrol, au fost nevoite să redimensioneze mineritul şi să treacă de la minele mici la o raţionalizare/ concentrare de exploatări (multe dintre dosarele cercetate chiar aşa au scris pe copertă: „Concentrarea de la Petrila”). Paradoxal, chiar dacă acţiunea „concentrarea” se petrece în plină criză, în aceşti ani au fost ridicate importante obiective industriale: spălătoriile de la Petrila şi Lupeni, funicularul Aninoasa-Petrila, tunelul de la Petrila spre Dărăneşti (care mai este folosit şi astăzi) şi altele. Însă, aşezarea pe alte baze ale mineritului a dus şi la închiderea tuturor minelor la Vulcan, aceasta însemnând moartea unei localităţi prospere din Valea Jiului.

Am pus cap la cap şi câteva date şi informaţii, mai puţin cunoscute, despre diversele momente istorice ale mineritului (înainte de Primul Război Mondial, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după cel de-al Doilea Război Mondial, după trecere crizei), astfel încât cititorul să înţeleagă mai bine creşterea şi descreşterea industriei carbonifere în Valea Jiului.

Un alt capitol, inedit prin tematica propusă, este acela al exportului de braţe de muncă din România în Franţa. În vara şi toamna anului 1930, câteva sute de mineri din Valea Jiului au luat drumul pribegiei, împreună cu familiile lor, la minele din Franţa. Povestea semnării tratatului de muncă cu Franţa, discursurile parlamentare pe marginea Legii pentru ratificarea tratatului de muncă încheiat între Franţa şi România, dar şi a Legii pentru proteguirea muncii indigene, ostilitatea sau prietenia cu care au fost primite aceste legi de efervescenta presă interbelică, condiţiile de muncă de la minele din Franţa, dramele şi… dramoletele trăite de mineri şi de familiile acestora, toate acestea, puse cap la cap, reconstituie cu acurateţe şi credibilitate acest inedit episod din viaţa minerilor Văii Jiului. În fine, în ultimul capitol, am încercat să readuc la lumină atmosfera tensionată din Valea Jiului, după anunţarea închiderii minelor şi a închiderii lor efective. După ce-l veţi lectura, veţi fi de acord că există un procent rezonabil de asemănare între realităţile de atunci şi cele de acum.

Pentru a putea trata mai în amănunt toate aspectele crizei economice în Valea Jiului, cartea ar fi trebuit să aibă cel puţin 1.000 de pagini. Din păcate, nu am avut de ales între acest format mai economicos şi cel ideal, dar imposibil de pus în practică... De aceea, din considerente de ordin financiar am fost nevoit să triez „la sânge” documentele, să sintetizez la maxim capitolele (apelând chiar la un corp de literă „mignon” de 10,5), renunţând la multe documente, fără a obnubila, cred, întregul.

Această carte este, cum am spus la început, o carte tristă. O carte tristă, dar necesară…

Vă ofer ca avampremieră editorială un fragment consistent.

Marian BOBOC

This is the question: Peasant sau ţăran? În primăvara anului 1929, presa acordă spaţii ample unei probleme importante care preocupă societatea: emigrarea ţăranilor români în Franţa.

Unele ziare taxează gestul guvernului Maniu de a încerca o rezolvare interstatală (România-Franţa) a problemei lipsei locurilor de muncă a ţăranilor (mai mult a ţapinarilor din Maramureş) ca pe o dezertare de la spiritul naţional. Alte publicaţii sunt mai puţin inflamate şi explică această încercare ca pe o soluţie menită să rezolve o problemă socială gravă, care se acutizează pe zi ce trece. În ultima categorie se înscrie şi „Lupta” (director - Emil D. Fagure), un cotidian care, chiar dacă nu are scris pe frontispiciu său apartenenţa politică, se simte că este filoguvernamental (PNŢ). Din multitudinea de articole publicate în „Lupta” reţinem două. În primul articol reţinut de noi, publicat la 15 martie 1929, „Şomajul şi emigrările. După discuţia de eri, din Cameră” (semnat cu pseudonimul S.Y.R.), redactorul este de partea guvernului, în politica sa de susţinere a emigrărilor ţăranilor în Franţa: „Din nou s-a condus eri în cameră chestiunea

emigrării ţăranilor. N-au prins alarmele cu privire la comunismul din Basarabia. Trebuie altceva şi s-a găsit: expatrierea ţăranilor.

D. Iorga, deşi nu e ţărănist, are un romantism poporanist care-l face sensibil la orice paşaport liberat unui ţăran. De i-ar sta în putere, i-ar elibera pe toţi românii, ardeleni de peste Ocean, şi i-ar aduce în ţară. x În momentul de faţă însă, cu deosebire, chestia emigrării ţăranilor e de ordin strict economic, şi de unde săptămânile trecute se adresau injoncţiuni guvernului să nu tolereze liberarea nici unui paşaport ţăranilor, acum s-au adus şi de deputaţii din Maramureş şi de banca ministerială preciziuni cari arată că emigrările nu alcătuiesc o problemă romantică, ci una pur economică.

Industria forestieră din Maramureş e în mare stagnare, şi astfel ţăranii, lipsiţi de principala ocupaţiune, au ajuns să lucreze cu 25 lei pe zi. Din Franţa s-au făcut cereri de braţe pentru agricultură, şi grupuri de ţărani îşi caută într-acolo muncă pentru anotimpul de vară.

apariţie „Valea Jiului în anii marii crize economice mondiale. Închiderea minelor. Minerii Văii - emigranţi în abatajele Franţei” de Marian Boboc

Dar situaţia nu e specială pentru Maramureş, unde sunt vreo zece mii de ţărani lipsiţi de putinţa de a munci.

Ministrul muncii a revelat eri Camerei cifra oficială a celor lipsiţi de posibilitatea de a căpăta de lucru. Sunt 75 de mii în toată ţara. Nu e enorm la o populaţie de 18 milioane şi într-o epocă în care culminează rezultatele unei politici economicofinanciare, care după cum a spus eri d. Răducanu (ministrul muncii în guvernul Maniu - n.a.), dacă mai continua, ajungeam la paralizia întregii munci naţionale. Nu e enorm, dar e destul pentru a ne îngrijora şi a ne dicta măsuri de circumstanţă. x E posibil ca atunci când ai 75 de mii de şomeri, şi statul nu e încă în măsură a-i ocupa pe toţi în lucrări publice, să refuzi totuşi paşapoartele celor angajaţi în ţări europene şi în condiţii cunoscute ministerului muncii?

Asta ar însemna a-i reduce la foame, a aduna praf de puşcă pentru agitatorii criminali a-ţi bate joc de familii înfometate şi acrea Statului dificultăţi.

Ce fel de politică ar fi aceasta?

Supravegherea emigrării ţăranilor, apărarea lor împotriva unui tratament de negri şi împotriva speculatorilor de transporturi pentru autorităţile de navigaţie - asta e o datorie elementară pentru Stat, şi ministrul muncii a dat Camerei asigurări că şi-o va îndeplini cu vigilenţă. x Încolo, dacă voim să nu mai avem braţe care nu găsesc muncă, să încetăm cu politicianismul criminal, să schimbăm politica economică fatală de până azi şi să atragem capitalurile cu cari să putem rodi munca braţelor naţionale.

Să nu umblăm nici cu visuri, nici cu uneltiri infernale de îndată ce simţim că un guvern a apucat calea îndreptării. Altfel ne pierdem, şi cei dintâi care vor plăti pierzania ţării vor fi cei care, văzând în ce

vineri, 29 noiembrie 2013

grele chinuri se zbate, au poftă de alarmism şi conspiraţii de serai, împiedicând-o să muncească în linişte, spre a se reface”.

Dacă n-am şti că articolul „Pleacă ţăranii în Franţa” (semnat H.M.) a fost publicat în ediţia din 13 aprilie 1929 a „Luptei”, am crede că a fost scris în zilele noastre. Acum, redacţia „Lupta” îşi nuanţează poziţia pro-Franţa, arătând lipsurile cu care se confruntă ţăranii, avansând câteva soluţii de relansare a agriculturii: „Ziarele anunţă că 60 mii de muncitori sunt gata să plece în Franţa pentru campania de lucru din primăvara aceasta. Starea aceasta ne întristează. Căci pentru o ţară eminamente agricolă, cum este ţara noastră, plecarea braţelor vânjoase cari ar trebui să pue în valoare pământul românesc, plecarea unui număr mare de muncitori arată o sărăcie neînchipuită şi extrem de dureroasă. Ştim că, din păcate, suprafeţe mari rămân neînsămânţate în tot cuprinsul ţării. Ministerul agriculturii şi domeniilor are însemnate disponibilităţi, rămase de la expropriere, în regiunile (…), care rămân nelucrate pentru că proletariatul agricol refuză să-şi părăsească satul unde moare de foame, ca să se strămute aiurea, unde şi-ar putea câştiga uşor pâinea cea de toate zilele. Sunt mii de hectare în regiunea inundabilă a Dunării. Din lipsă de fonduri nu s-au putut efectua lucrările de îndiguire, care ar fi dat agriculturii terenuri virgine extrem de fertile. Ţăranii noştri, în multe regiuni ale ţării unde există pământ, stau cu braţele încrucişate, trăind o viaţă de mizerie, pentru că nu li se pun la dispoziţie creditele necesare procurării materialului agricol necesar. Ministerul agriculturii şi domeniilor n-are fonduri pentru încurajarea pământului; iar creditele agricole sunt inexistente pentru că guvernanţii de până azi au neglijat agricultura, ca să ajute - prin credite industriale - o industrie naţională parazitară, care a dat complet faliment.

Nu vreau să facem procesul nimănui. Vrem îndreptarea unui rău care nu trebuie să mai dăinuiască. De aceea, cerem accelerarea tratativelor pentru crearea marelui institut de credit agricol; prezentarea legilor cât mai curând Corpurilor legiuitoare; încurajarea însămânţărilor; crearea de staţiuni pentru selecţionarea seminţelor etc., pentru ca sătenii noştri să fie întrebuinţaţi la noi acasă, nu să se ducă aiurea, ca prin munca lor să facă să prospere alte ţări către care se îndreaptă astăzi 60 de mii de voinici din satele româneşti”.

Export să fie! Şi de ţărani, dar şi de muncitori Felinarul emigrării ţăranilor în Franţa se stinge, încet-încet, în paginile ziarelor. Nu însă şi problema de fond: emigrarea şomerilor în Franţa. Preocupată, după 6 august 1929, cu relatările despre greva minerilor din 6 august (când 22 de mineri sunt ucişi prin împuşcare în faţa Uzinei Electrice din Lupeni), presa revine cu forţe noi la subiectul din primăvară: exportul forţei de muncă în Franţa. De data aceasta, subiectul are şi o bază concretă de discuţie: în perioada 14-17 august o delegaţie guvernamentală franceză a efectuat o vizită de lucru la Bucureşti pentru a discuta o convenţie între cele două guverne referitoare la condiţiile emigraţiei şomerilor români în Franţa. Şi de data aceasta, presa s-a împărţit în două. Cea filo-guvernamentală susţine convenţia, iar cealaltă, antiguvernamentală, critică în termeni fermi sau acizi demersul autorităţilor române. Care, să nu uităm, sunt confruntate cu o problemă gravă: şomajul.

Referitor la moravurile presei interbelice reţinem cele scrise în „Însemnări zilnice”, de Constantin Argetoianu: „Presa e vândută. Ziarele primesc sume enorme din fondurile secrete ca să mai tacă asupra afacerilor regimului. Sunt plătite - unele - chiar şi de partidele de opoziţie care au parale. Recte de unul singur, căci unul singur are parale, Partidul Naţional Ţărănesc, care le-a furat cât a fost la guvern. Zorile lui Socor primesc de la Mihalache 300 mii lei pe lună, Lupta excrocilor Honigman 60.000 pe săptămână, Facla lui Vinea 50.000”. Să recunoaştem, cuvinte nu prea onorante la adresa presei interbelice. Nu, că cea din zilele noastre ar fi mai brează…

Pentru a înţelege mai bine contextul socio-politic al „exportului de muncitori”, redăm câteva articole din ziarele vremii, arondate mai mult sau mai puţin făţiş politicului, şi care reprezintă o diversitate de puncte de vedere.

„Curentul” În ediţia din 19 august 1929, ziarul lui Pamfil Şeicaru publică articolul „Convenţia pentru exportul de muncitori s-a încheiat/ Peste o săptămână câteva zeci de mii de braţe vor părăsi ţara” (semnat C.A.). Un articol scris aparent echidistant, fără excese de limbaj şi de interpretare, însă cu un final concludent: „Eri şi alaltăeri au avut loc în ministerul de externe tratative pentru încheierea convenţiunii între România şi Franţa, în vederea exportării a câteva zeci de mii de lucrători din industrie şi braţe de muncă agricole.

La aceste tratative au luat parte trei reprezentanţi ai CONSORŢIULUI patronal francez, un reprezentant al ministerului muncii francez, un delegat al legaţiunii franceze din România, un delegat al ministerului de externe şi d. C. Stănescu, director general al ministerului muncii.

Cei care vor expatrierea După ce s-a cercetat voluminosul dosar întocmit de ministerul muncii - dosar în care se află aproape 200 mii de lucrători din România, cari voiau să plece în Franţa, acum cinci luni de zile - s-au stabilit o serie de condiţiuni ce urmează a fi îndeplinite de lucrătorii români care se vor expatria din ţara noastră.

PRĂVĂLIA CU ISTORII III Ni se spune că această convenţie va fi prezentată de delegaţia străină ministerului muncii al Franţei, pentru a fi ACCEPTATĂ.

O formalitate necesară… În acest scop, reprezentanţii consorţiului francez dimpreună cu delegatul ministerului muncei al Franţei au părăsit aseară (18 august - n.a.) Capitala, urmând să se întoarcă peste o săptămână cu încheierea acceptată pentru a se începe EXECUTAREA convenţiunii eri.

Primejdia exportului braţelor noastre…

După cum se vede, d. Ion Răducanu, ministrul muncii, cooperaţiei şi asigurărilor sociale, este ferm hotărât să nu ţină seamă de interesele ţării noastre, deşi, încă de acum cinci luni, i s-a atras serioasa atenţiune de a renunţa la un asemenea export.

Ministrul muncii are datoria de a se sesiza cel puţin de interesantul raport întocmit acum câteva luni de d. dr. N. Demetrescu, secretarul general al acelui departament, care în concluzii spunea că în România nu avem şomaj, nu putem exporta lucrători agricoli şi industriali şi că la orice caz, dacă avem un număr de lucrători fără lucru, aceştia vor fi întrebuinţaţi în refacerea şoselelor, campanie ce se va începe chiar în cursul lunii viitoare.

D. ministru Răducanu, de altfel, a fost sfătuit de alţi colegi din guvern de a renunţa să pună în practică convenţiunea încheiată eri. În ceasul cel din urmă va înţelege ministrul muncii?”.

„Epoca” Cotidianul politic „Epoca”, fondat în 1885 de Nicolae Filipescu, şi avându-l în 1929 ca director pe Gr. N. Filipescu, apărea cu un moto profund patriotic al fondatorului ziarului: „Ţie, Scumpă ţară, puterea mea de muncă şi puterea mea de iubire”.

E. Otetelişanu deschide ediţia din 21 august 1929 cu un consistent editorial de o coloană şi jumătate, sugestiv intitulat „Exportul braţelor româneşti”, în care arată că emigrarea lucrătorilor români în Franţa reprezintă „punctul culminant al crizei”, pentru ieşirea din criză propunând chiar soluţia unui guvern pluripartinic „de înţelegere”, sau „un guvern de dictatură”: „Am ajuns şi la acest trist rezultat de a fi nevoiţi să exportăm câteva zeci de mii de lucrători din industrie şi braţe de muncă agricolă. Încă un capitol nou cu care se încarcă bilanţul şi aşa deficitar al activităţii guvernelor de partide care s-au perindat la cârma ţării de la război încoace.

O ţară cu întinderea şi bogăţiile României să nu fie în stare să hrănească pe toţi locuitorii, când de fapt ea ar putea şi ar trebui să hrănească o populaţie de trei ori mari mare decât aceea existentă azi.

Evident că nu vom şicana guvernul pe această chestiune, deşi pentru regimul domnului Pecilă nu avem nici o simpatie.

Fireşte că dacă nu putem hrăni o parte din populaţia ţării, trebuie să găsim mijlocul de a-i asigura existenţa, recurgând şi la acest mijloc extrem.

Nădăjduim că convenţiunea pe care guvernul e pe cale să o încheie cu delegaţii guvernului francez va prevedea toate condiţiunile pentru ca, pe de o parte soarta celor care pleacă să fie asigurată, iar pe de alta poate să avem garanţia că această expatriere este vremelnică.

IV PRĂVĂLIA CU ISTORII Tristă este soarta noastră ca să ne vedem reduşi şi la aceste dureroase expediente, pentru a salva de la o moarte sigură câteva zeci de mii de cetăţeni.

Domnilor politicieni, ce spuneţi în faţa acestei nenorocite situaţiuni? Nu simţiţi cum povara greşelilor voastre vă apasă tot mai mult? Nu vă daţi seama de halul în care aţi adus această ţară şi acest nenorocit popor? Ce mai aşteptaţi? Oare voiţi ca exasperarea noastră să nu mai cunoască nici o limită?

Vă sfătuim să nu mai contaţi prea mult pe răbdarea proverbială a românului. Totul are o limită.

Să recapitulăm tot ce datorăm politicienilor noştri şi să vedem dacă mai poate fi o nădejde din partea lor.

Oricare ar fi ramura de activitate publică, pe care am cerceta-o constatăm acelaşi rezultat trist: dezorganizare, nereguli, chaos, Şcoala, biserica, armata, magistratură n-au scăpat de acest flagel, Căile ferate, poşta şi telegraful sunt cu totul dezorganizate, iar bilanţul acestor administraţiuni se încheie numai cu deficite.

Care este situaţia agriculturii şi a industriei? O ştim şi o simţim cu toţii. Bugetul statului? Deficitar.

Creditul particularilor şi al statului? Ruinat.

Populaţia ţării muritoare de foame şi nevoită a se expatria pentru ca să-şi asigure o bucată de pâine.

Când acesta este bilanţul guvernelor de partide ne întrebăm ce mai putem aştepta de la ele?

Nu se poate invoca războiul, căci şi alte ţări au avut să sufere de urmările lui, dar aceasta nu l-a împiedecat să se refacă şi să se găsească azi într-o stare înfloritoare.

D-l ministru al Industriei şi Comerţului s-a întors din călătoria recentă făcută în Polonia cu cele mai frumoase impresiuni de progresele realizate de această ţară.

Ne amintim, acum câţiva ani, d-l Mihalache, pe atunci numai deputat, s-a întors dintr-o călătorie în Cehoslovacia aducând cele mai frumoase amintiri, pe care ni le-a împărtăşit tuturor.

Aceeaşi bună impresiune, de progres şi o stare înfloritoare au cules-o şi toţi câţi au fost prin Iugoslavia, Grecia şi chiar Bulgaria, spre a nu ne ocupa decât de vecinii noştri şi de ţări care ar trebui să sufere o comparaţie cu noi.

Pe când aceasta este situaţia în toate ţările care au luat parte la marele război: la noi nu se poate vorbi decât de necinste, mizerie, lene şi dezorganizare.

Pentru mine, nevoia de a trimite peste graniţă un mare număr de cetăţeni înseamnă punctul culminant al crizei prin care trecem şi care se datoreşte nepriceperii şi nepăsării guvernelor de partide.

Făceam cu alt prilej constatarea aceea că nici unul din partidele de guvernământ nu posedă mai mult de 2-3 oameni care ar putea fi miniştri. În aceste condiţiuni este evident că, odată înscăunaţi la putere, se văd nevoiţi să recurgă la oameni de mâna a doua şi a treia. Cine sunt aceia, nu-i nevoie să-i numim, pentru că îi cunoaştem foarte bine şi mai des simţim foarte bine efectele incompetenţei lor.

Când aceasta este situaţia, ne putem mira că guvernele de partide nu pot face faţă împrejurărilor?

Războiul, cu toate urmările lui, a creat tuturor ţărilor, prin urmare şi României, condiţiuni noi de dezvoltare, pentru satisfacerea cărora trebuie fixat un program de realizări, asupra cărora toţi oamenii politici să cadă de acord. Aşa s-a întâmplat în unele ţări din cele amintite mai înainte, de aceea constatăm că ele sunt în plin progres.

Acolo unde înţelegerea aceasta nu s-a putut realiza, a fost necesar să se recurgă la mijloace extreme, chiar şi la dictatură, iar rezultatul îl vedem: linişte, progres, mulţumire generală.

Cuţitul a ajuns la os. Tristele evenimente de la Lupeni (represiune sângeroasă a grevei minerilor din 6 august - n.a.) şi exportul de braţe româneşti ne arată că orice întârziere poate să ne fie fatală.

Prin urmare, nu avem altă ieşire: un guvern de înţelegere a tuturor partidelor, cu larg concurs al personalităţilor de seamă din afară de partide sau un guvern de dictatură.

Din această dilemă nu putem ieşi dacă voim să salvăm această ţară cu un ceas mai devreme.

Să nădăjduim că până la urmă se va găsi inteligenţa să priceapă acest lucru şi energia care să o înfăptuiască”.

„Dimineaţa” Un ziar ca „Dimineaţa”, de centru-stânga, nu putea rata întâlnirea cu un subiect unde este vorba de zeci de mii de şomeri. Vom reproduce cronologic două articole în „Dimineaţa”. În ediţia din 22 august 1929, redacţia „Dimineaţa” alocă un spaţiu generos lui A. Helea, care, pornind de la un comunicat al guvernului, analizează „Tratativele pentru trimiterea de lucrători în Franţa/ Ce cuprinde propunerea franceză”, fiind de acord cu politica ministerului în privinţa şomerilor: „Chestiunea împrumutului de muncitori români solicitat de Franţa printr-o delegaţie specială care ne-a vizitat zilele acestea a format obiectul unor discuţiuni de presă şi a dus la formularea unui comunicat din partea Ministerului Muncii.

Pentru a completa comunicatul ministerului şi pentru o cât mai justă informare a cititorilor, am cules din cercurile iniţiate următoarele lămuriri:

N-a fost vorba de împrumut de muncitori agricoli În primul rând se clarifică că nu a fost şi nici nu putea fi vorba de un împrumut de muncitori agricoli. Ţăranii, proprietari ai pământurilor

vineri, 29 noiembrie 2013

pe care au fost împroprietăriţi, nu puteau fi expatriaţi pentru bunul motiv că în mod firesc sunt lipsiţi de ogorul lor, pentru lucrarea căruia chiar braţele existente sunt poate insuficiente.

Există şi rămâne încă de actualitate un respectabil număr de şomeri, care preocupă organele de plasare şi constituie un adevărat impediment în relaţiile dintre muncă şi capital.

Este vorba de numeroşi lucrători din diferite industrii, care stau fără lucru de luni sau chiar de ani întregi fie din cauza avalanşei de crahuri industriale, fie din cauza restrângerii producţiei ca efect direct al micşorării consumului intern, pricinuit de simţitoarea şi continua criză economico-financiară.

De plasarea acestor muncitori industriali s-a preocupat ministerul muncii, şi pentru ajutorarea lor şi ameliorarea şomajului mereu crescând, a angajat discuţiuni cu reprezentanţii guvernului francez care a făcut propuneri acceptabile.

Câţi şomeri avem în industrii După statisticile oficiale la zi am avea în cele trei ramuri importante ale industriei 8.000 de muncitori fără plasament. În industria minieră sunt vreo 3.000 de lucrători şomeri, în afară de alte câteva mii de braţe, care lucrează numai 4 zile pe săptămână. În industria metalurgică, unde şomajul durează de trei ani, 1.200 muncitori sunt dispuşi să reia în condiţii omeneşti lucrul, iar în industria forestieră sunt peste 3.500 de tăietori de păduri - majoritatea din ţinutul Maramureşului - care de ani de zile nu au de lucru. (…)

Ce cuprinde oferta franceză Oferta guvernului francez cuprinde condiţiuni de salarizare superioare pieţei noastre interne, plus posibilităţi de confort şi higienă pe care muncitorul nostru cu greu le-ar putea avea în ţară . Şi aceste condiţiuni avantagioase sunt determinate de o acută lipsă de braţe în industriile franceze, cari au contractat comenzi pentru capacitatea lor de producţie, având astfel nevoie de convenţii de împrumut de braţe şi cu câteva importante state occidentale, Nu vedem dar, care ar fi pericolul pentru guvernul român, pentru economia naţională în general şi pentru rezistenţa muncitorului şomeur în special, propunerea venită din partea unei ţări amice, care ajutându-se prin producţia braţelor româneşti ar atenua simţitor problema şomajului românesc la noi.

Convenţia - dacă s-ar încheia - în condiţiuni de bună salarizare şi cu toate garanţiile de repatriere a muncitorilor împrumutaţi, prezintă şi importanţa de a fi încheiată pe termenul scurt de un an, cu posibilitatea de a prelungi acest contract pe încă maximum doi ani.

Dar lucrătorii români trăiţi în mediu străin vor avea ocazia ca în industriile unde vor fi repartizaţi să se specializeze şi vom avea avantagiul de a reprimi în ţară echipe întregi de meseriaşi şi muncitori industriali rutinaţi, care vor putea să înlocuiască admirabil numeroase echipe de specialişti, pe care le importăm în toate ramurile de industrie şi meşteşug (vezi capitolul dedicat imigranţilor în Valea Jiului - n.a.).

Care este stadiul tratativelor Tratativele care au avut loc la Ministerul de Externe nu au dus până acum la nici un rezultat concret. Ele au fost întrerupte deoarece delegaţia franceză nu a avut decât însărcinarea specială de a culege informaţiuni şi de a stabili liniile generale pentru o eventuală convenţie. Cu materialul pe care delegaţia română la pus la dispoziţie, reprezentanţii guvernului francez s-au reîntors în Franţa, urmând ca să supună organelor în drept rezultatul misiunii lor. În cazul în care guvernul francez va găsi acceptabile contra-propunerile delegaţiei române care, în linii generale, concord cu soluţiile iniţiale expuse de reprezentanţii statului amic, vom primi în curând vizita unei delegaţiuni franceze, care, de data

vineri, 29 noiembrie 2013

aceasta, cu împuterniciri nelimitate va putea păşi la iscălirea unui acord. Şi poate că această soluţie va veni în ajutorul muncitorilor condamnaţi la inactivitatea ce ameninţă să se perpetueze şi să se transforme într-un adevărat dezastru pentru economia naţională.

A lipsi pe aceşti lucrători dornici de muncă de posibilitatea câştigării existenţei - în condiţiuni foarte bune faţă de situaţia mizeră în care se zbat - ar constitui un procedeu nesocotit. Căci, sau ai posibilitatea de a-i întrebuinţa în interiorul ţării, sau, dacă nu, care ar fi inconvenientul de a-i împiedica - fără nici un prejudiciu pentru ei pentru ţară - de a-şi existenţa şi de a agonisi chiar economii dincolo de graniţă?

Refuzul acestei oferte care, după părerea autorizată a cercurilor iniţiate este foarte avantagioasă, ar constitui şi o permanentă nemulţumire între muncitorii şomeri, care se ştie că formează în centrele industriale o armată foarte periculoasă, care oricând să provoace instigaţiuni şi să producă nemulţumiri pe care nimeni nu le doreşte. Şi cel mai proaspăt exemplu, al Lupenilor, ar putea constitui un avertisment.

O ajutorare a şomerilor din partea statului - cel puţin pentru moment - ar fi pe o parte cu neputinţă din cauza crizei financiare, constituind în acelaşi timp şi o măsură umilitoare pentru lucrătorul demn. Aşadar, problema împrumutului de muncitori, văzută prin prisma calmului şi a obiectivităţii, implică mai multă seriozitate în cercetarea ei, iar soluţionarea ei în vederile propunerii franceze acceptată în principiu, nu ar putea să ducă decât la o ameliorare a şomajului, ce ameninţă întregul nostru sistem economico-social din zi în zi mai serios”. „Dimineaţa” revine asupra subiectului sâmbătă, 24 august 1929, în articolul „Exportul de braţe”, publicat în deschiderea primei pagini (ceea ce denotă importanţa subiectului), autorul, J.B.F., combătându-i pe cei care văd în emigrarea muncitorilor în Franţa „un export nepatriotic”: „Încercările pe care le fac unii emisari francezi de a recolta în România braţe de muncă pentru ţara lor, întreţin la noi o curioasă polemică pe chestiunea „exportului de muncitori români”. Adversarii acestui export se pun pe ternul dogmei naţionaliste, iar autorităţile noastre, cari sunt, se pare, favorabile solicitărilor Franţei, se lasă totuşi târâte în discuţia fără sfârşit şi fără temei pornită de opoziţie.

Am fi înţeles că discuţia să se fi angajat pe chestiunea dacă avem sau nu prisos de braţe de muncă sau dacă se iau destule garanţii în ce priveşte condiţiunile de trai ale muncitorilor români, angajaţi în străinătate. Zgomotul ce se face însă pe temă exportului de braţe româneşti este încă o dovadă cât de lesne se poate trafica la noi, în numele falsului patriotism.

Adică, ţări ca Germania, Italia, Grecia, Polonia, Japonia şi altele, cari exportă anual zeci şi sute de mii de braţe, sunt complet lipsite de patriotism.

După câte ştie fiecare toate aceste ţări fac totul cu putinţă ca să înlesnească plasarea în afară a braţelor cari nu-şi găsesc întrebuinţare pe pământul natal.

Dar chiar şi în ţările care au un prisos vremelnic de braţe, cum este cazul Angliei, soluţia la care guvernul se gândeşte şi pe care nimeni n-ar îndrăzni, de teama ridicolului, s-o numească nepatriotică, este tot exportul de muncitori.

Apoi, după recenta întâmplare din Lupeni, care s-a petrecut cu puţin după ce un grup de muncitori români, exportaţi în America, a venit să participe la serbările Unirii, fiecare se poate întreba faţă de care muncitori s-au purtat autorităţile mai patriotic.

Mai totdeauna, muncitorii care se duc în ţările unde se simte lipsa de braţe îşi făuresc o bună situaţie materială şi devin o sursă de bogăţie şi de prestigiu pentru ţara lor de origine.

Lucrul este atât de evident, încât socotim de prisos de a-l mai discuta.

Mult mai puţin limpede este, la noi, adevărata chestiune care trebuia pusă cu acest prilej, şi anume dacă avem prisos de braţe. Şi chestiunea ar trebui lămurită nu numai pentru cazul de acum, când criza din industrie a creat şomaj şi deci prisos vremelnic de braţe, dar în general, pentru orientarea atitudinii oficiale faţă de problema emigrărilor.

Cei mai mulţi judecă la noi chestiunea după faptul că în anume epoci se aduc în ţară numeroşi muncitori agricoli din ţările învecinate. Ei dau acest fapt ca dovadă sigură că noi avem lipsă de braţe, iar nu prinos. În realitate, lucrurile stau altfel. Noi importăm braţe, din cauza lipsei de organizare şi a felului rudimentar în care se face agricultura.

S-a calculat că în România, cele peste 12 milioane locuitori care se ocupă cu agricultura ar putea da peste un miliard jumătate zile de muncă pe an, pe câtă vreme pentru executarea muncilor agricole, pe cele aproape 14 milioane hectare cultivate, nu se cheltuiesc decât mai puţin de 900 milioane de zile de lucru. Se irosesc dar peste 600 zile de lucru, care, socotite numai cu 10 lei pe zi, reprezintă o pagubă de 24 miliarde lei. Şi trebuie să ţinem seamă că această pagubă enormă e calculată socotind că muncitorul agricol n-ar avea de făcut decât 120 zile de muncă pe an. Or, în toate ţările înainte şi chiar şi la noi, în industrie şi comerţ, omul munceşte cel puţin 250 zile pe an.

Prin urmare, fără să mai ţinem seama de creşterea populaţiei, numai printro organizare mai raţională a muncii agricole, ar rămâne la noi un prisos enormă de braţe de muncă. Iar pe măsură ce se va introduce maşinismul, acest prisos va fi şi mai mare.

Or, cum suprafeţele arabile nu se pot mări după voie, iar dezvoltarea industriei merge încet (acum de abia dacă întrebuinţează circa 300 de mii de muncitori), este evident că avem şi azi, dar vom avea mai cu seamă în viitor un

PRĂVĂLIA CU ISTORII V însemnat prisos de braţe.

Se cuvine dar să ne pregătim pentru a putea discuta şi dezlega problema forţelor de muncă, altfel decât cu formula goală a exportului nepatriotic”.

„Ultima oră” În alegerea titlurilor în chestiunea emigrării muncitorilor în Franţa, ziariştii interbelici, altminteri inventivi, par lipsiţi de imaginaţie, acestea semănând leit unele cu celelalte. Titlul anost al articolului publicat la 22 august 1929 în cotidianul „Ultima oră” susţine observaţia de mai înainte: „Exportul braţelor de muncă”. Autorul (din păcate, anonim) trece în revistă istoricul antebelic al emigrării româneşti din Imperiul Austro-Ungar, şi analizează, într-o notă echilibrată, beneficiul pe care emigranţii îl aduc ţării lor, relaţia acestora cu patria şi, lucru important, legislaţia în domeniu: „Chestia emigrării e plină discuţie şi este pentru prima dată când s-a declarat franc că emigrarea este o mişcarea naturală, urmare a vieţii noastre economice. S-a recunoscut că avem nevoie de emigrare, neavând ocupaţii pentru toate braţele care ne stau la dispoziţie, şi trebuie să se permită celor care nu pot găsi muncă în interiorul ţării, să o caute în afara frontierelor.

A fost prima dată când chestiunea n-a fost privită din punct de vedere politic. Este şi firesc: emigrarea este un fenomen economic, strâns legat de economia naţională. Şi totuşi până acum nimeni nu s-a ocupat de chestiunea emigrării numai din punct de vedere economic sau ştiinţific. S-a vorbit şi până acum despre limitarea emigrării, s-au luat şi dispoziţiuni, dar totdeauna din alte cauze decât cele strict economice. Cu împrejurările care au provocat mişcarea de emigrare, nu prea s-a ocupat nimeni, nici cu chestiunea dacă emigrările din unele teritorii ale ţării noastre sunt după război în creştere, sau nu. În general, centrele mişcărilor de emigrare sunt Bucovina şi Banatul.

Emigrările din Bucovina se îndreaptă spre Canada, unde chiar cu decenii înainte de război au emigrat foarte mulţi români, un element valoros şi mult apreciat în Canada. Ei sunt consideraţi acolo ca dezirabili, sunt uşor de colonizat, buni lucrători. Mulţi ruteni au făcut acolo averi. Imigrarea în Canada este în aşa fel organizată, că rutenii sunt şi astăzi organizaţi, prin faptul că s-a uşurat intrarea lor, pentru ca fermierii ruteni să aibă întotdeauna atâţia muncitori agricoli ruteni, câţi vor să angajeze.

Emigrările din Banat se îndreptau înainte de război înspre Statele Unite. Cu toate că banatul era partea cea mai bogată a fostei Ungarii, de aci a emigrat cel mai mare procent al locuitorilor. Nu există un singur sat din Banat, care să n-aibe şi astăzi relaţiuni foarte strânse cu Stale-Unite, fiindcă fiecare centru de industrie din Statele-Unite îşi are coloniile sale de bănăţeni.

După război, în urma restricţiunilor imigrării în Statele-Unite, emigrarea din Banat s-a îndrepta înspre Canada şi statele Americii de Sud. Înainte de război însă era o diferenţă foarte mare între emigrarea din Bucovina şi cea din Banat. Rutenii din Bucovina care s-au stabilit în Canada erau fermieri, stabiliţi aici definitiv. Cei din Banat însă au căutat în Statele Unite

VI PRĂVĂLIA CU ISTORII ocupaţii temporare în stabilimentele industriale, şi numai o mică parte au rămas acolo.

Cei mai mulţi imigranţi şi-au adunat parale, au venit înapoi după câţiva ani, şi-au cumpărat pământ, au rămas definitiv în satul lor natal, dar n-au uitat niciodată să-şi trimeată copiii de 20-21 de ani, imediat după serviciul militar, în America, unde ei făcuseră experienţe bune.

Guvernele maghiare şi-au dat seama de mişcarea aceasta constantă şi n-au împiedicat-o. Aceste guverne aveau o singură grijă: au luat măsuri ca paralele strânse de cei emigraţi să vie înapoi în ţară.

Cassa de Păstrare a Poştei din Budapesta avea legături cu mai multe instituţiuni financiare din America, şi prin organizaţia acesteia, munca acelora care au emigrat n-a fost pierdută pentru ţară. S-au exportat braţele de muncă, dar cea mai mare parte a contravalorii muncii lor a reintrat în ţară în forma sumele economiste şi trimise acasă.

Aceste sume au reintrat în circulaţie în interiorul ţării şi au majorat valoarea avuţiei naţionale.

Cât de însemnată era organizaţia aceasta, se vede din faptul că acum câţiva ani, când era vorba de stabilizarea monedei maghiare, guvernul budapestan a început o vastă propagandă printre maghiarii din America, să depună banii la filialele Cassei de Păstrare a Poştei din Budapesta în dolari spre fructificare. S-au adunat astfel mai multe milioane de dolari, care au stat cu dobândă modestă la dispoziţiunea guvernului maghiar.

Muncitorimea din America însă n-a privit cu ochi buni imigrările din Banat, deoarece aceşti imigranţi au trăit sub standardul muncitorimii americane, pentru a se înapoia cu cât mai multe economii acasă.

Era şi acesta un motiv pentru care în fixarea cotei imigranţilor pentru Statele Unite s-a ales o modalitate ca numărul imigranţilor din statele est europene, în general, să fie cât de mic.

Emigrarea din România este mai mică sau mai mare decât era înainte de război? O comparaţie grea, deoarece bazele statisticii alcătuite de Ministerul Muncii sunt alcătuite pe alte baze decât cel dinainte de război. Am însă în faţă statisticile neoficiale, dar exacte şi interesante, al congresului emigrării, care s-a ţinut acum 20 de ani la Timişoara. Şi mai

interesante sunt încă procesele-verbale ale dezbaterilor congresului, deoarece chestiunea şi cauzele emigrării au fost discutate pe larg, au luat cuvântul nu numai personalităţi oficiale, dar şi reprezentanţii agrarienilor, intelectualilor, muncitorilor industriali şi chiar ţărani, unii arătând pentru ce vor să combată emigrarea, alţii, care sunt împrejurările ce-i îndeamnă la emigrare.

O comparaţie cu situaţia de astăzi ar fi foarte interesantă, mai cu seamă pe baza materialului statistic adunat pentru acest congres.

Pe baza statisticilor e uşor de constatat că ţinem seamă de toate restricţiunile, şi în ţară şi în statele de imigrare, - emigrarea este mult mai mică decât înainte de război. Cu toate însă că emigrările s-au redus legături între ţară şi cetăţenii emigranţi nu există - şi aceasta este o lacună mare.

Legea de emigrare, actualmente în vigoare, este alcătuită pe baza legilor străine. Atât legea, cât şi regulamentul conţin dispoziţiuni numai despre reglementarea emigrării, dar nimic despre organizarea ei. Nici nu este necesară o lege despre organizarea emigrării, însă ar fi nimerit să se caute mijloacele, prin care cei emigraţi să nu fie pierduţi pentru ţară. Ţara trebuie să aibă folos şi după plecarea lor: emigrarea trebuie să fie o mişcare organizată, un export al braţelor de muncă neocupate, un export după care să revie ţării contravaloarea. Nu pledăm pentru emigrare, ci spunem numai că cetăţenii cari, dintr-un motiv sau altul, sunt siliţi a-şi căuta existenţa aiurea, să fie organizaţi în aşa fel, oriunde s-ar afla, ca legăturile ca legăturile dintre stat şi ei să existe şi mai departe.

Problema aceasta se pune actualmente pentru mai multe state din Europa. Soluţia ei nu va fi găsită decât în momentul în care ea va fi văzută din punct de vedere al situaţiilor economice, singurele care nasc asemenea probleme. A o privi din punct de vedere politic, sau a-i căuta soluţii luând ca bază acest punct de vedere, este o greşeală”.

„Ordinea” Fără îndoială, „Ordinea” (director - Mihail Burillianu) nu se număra printre prietenii guvernului Maniu, din moment ce faţă de emigrările în Franţa are o atitudine tranşantă, de-a dreptul ostilă. Un comunicat al guvernului Maniu în această chestiune transformă însă ostilitatea în virulenţă, punând pe jar redacţia „Ordinea”, fiind parcă picătura care a umplut paharul. Dincolo de repetiţia „confirmă” din titlu şi subtitlu, care arată o anumită slăbiciune stilistică a anonimului autor, articolul „Guvernul confirmă exportul de carne de român/ Comunicatul oficial mai confirmă însă şi dezastrul economic ce ameninţă ţara pe urma incapacităţii regimului Lupenilor” (publicat la 23 august 1929) este scris într-un ton catastrofic, înfricoşător, un adevărat perdaf aplicat guvernului (pentru a arăta vinovatul în mijlocul articolului este plasată şi fotografia lui I. Răducanu, ministrul Muncii): „Îndată ce am aflat că guvernul are de gând să pustiască satele exportând zeci de mii de muncitori peste graniţă, lăsând în părăginire ogoarele naţionale şi în mizerie şi sărăcie zeci de mii de familii de ţărani, am dat, cu toată tăria alarma, atrăgând atenţia factorului constituţional asupra criminalului atentat săvârşit în contra economiei naţionale şi în contra siguranţei Statului, deoarece carnea de român pentru export se ordonase a fi luată de la graniţele Basarabiei,

vineri, 29 noiembrie 2013

lipsindu-se malurile Nistrului de cei mai vajnici ai lor apărători.

Guvernul, prins asupra faptului, a dat atunci înapoi în faţa crimei plănuite, pentru a reveni, însă, din nou, acum o săptămână - crezând că lucrurile au fost uitate - asupra uneltirilor sale criminale.

Surprinzând însă şi recentele uneltiri ale guvernului, am dat din nou alarma cu atât mai multă hotărâre, cu cât, de rândul acesta, guvernul intenţionează să exporte nici mai mult, nici mai puţin decât peste 1.000 de mii de muncitori români. Oficioasele guvernului au primit ordin să dezmintă. În faţa evidenţei, însă, d. Răducanu, în numele guvernului, a dat un comunicat oficial, din care extragem: O delegaţie franceză a sosit în Capitală în ziua de 14 c. şi aplecat în ziua de 17 c. Scopul delegaţiei a fost să vadă dacă n-ar putea încheia o convenţie de muncă pentru plasarea surplusului de braţe. Delegaţia română a arătat că în prezent avem braţe disponibile care şomează în industria minieră, metalurgică şi forestieră”.

Dovada e deci făcută.

Relaţia oficială mai lămureşte că guvernul e gata să exporte carne de român.

Drept culme a inconştienţei, comunicatul oficial încheie: se precizează deci că nu e vorba de export de muncitori, ci de plasarea surplusului de braţe.

Sublimă inconştienţă! Dar surplusul acesta de braţe ce se exportă (100.000 în număr), nu este tot carne de român?

Guvernul, prin faptul că recunoaşte acest atentat criminal ce tinde la depopulare, la ruina economiei naţionale, la zădărnicirea apărării graniţelor şi la întronarea doliului la sate, recunoaşte implicit şomajul, dezorganizarea agriculturii, industriei miniere şi forestiere, şi faptul grozav că ţara e ameninţată de un uriaş dezastru economic. În faţa acestui comunicat care vrea să fie abil, şi nu este decât criminal, şi care arată perspectivele tragice ce se rezervă ţării, clamăm cu întreaga opinie publică: Guvernul Lupeniului, Morenilor şi Domneştilor să se care cât mai repede, înainte de ivirea dezastrului suprem!”.

„Cuvântul” Foarte echilibrat, informat şi la obiect este cotidianul „Cuvântul”. M. Roşu, semnatarul articolului „Împrumutul de muncitori”, publicat la 18 septembrie 1929, trece de senzaţionalismul practicat de unii dintre confraţi (pe care, în treacăt, îi şi acuză de invidie…), de poziţiile partinice, şi analizează raţional, cu obiectivitate şi detaşare, ca pe un fapt obişnuit, emigrarea muncitorilor români, arătând şi părţile principale ale tratatului: „Condiţiunile vieţii de muncă se prezintă în funcţiune de condiţiunile economice generale. Din cauza scăderii puterii de consumaţie, un fenomen firesc al depresiunii economice, datorită unei politici economice cu totul greşite în ultimul deceniu, a cauzat în ultimul timp şomajul pe o scară mai întinsă în diferitele ramuri comerciale, de pildă în exploatările miniere, metalurgice şi în industria construcţiunilor.

Printre măsurile aplicate pentru combaterea şomajului de acum, guvernul a făcut tot ce i-a stat în putinţă, evitând degradarea lucrătorilor fără ocupaţie, a început lucrări publice, a procurat comenzi pentru contul marilor intreprinderi de stat. Întrucât, însă, nu avem organizarea asigurării contra şomajului, ne-am gândit să urmăm pilda altor state şi, încă din luna mai, am avut prilejul să discut principial la Paris, cu ministrul muncii francez. Încheierea unui tratat de muncă şi care este un tratat tip, în scopul asigurării unui tratament egal lucrătorilor din România, care ar fi ocupaţi, pentru un timp anumit, în Franţa continentală.

Tratatul a fost semnat Acest tratat de muncă, semnat în ziua de 17

vineri, 29 noiembrie 2013

august a.c. de delegaţii guvernelor respective, sub condiţiunea ratificării acestora, nu prevede decât următoarele puncte principale: 1) Se exclude orice intermediar particular pentru eventuala emigrare a muncitorilor, fie francezi în România, sau români în Franţa.

2) Numai ministrul muncii este în drept, prin organele oficiale, să ia cunoştinţă de cererile de emigrare, care nu vor fi satisfăcute decât dacă emigranţii pot dobândi, de aici, un angajament de ocupaţiune, cuprinzând toate condiţiunile de muncă.

Acest tratat de muncă a fost cerut cu insistenţă în interesul muncitorimii industriale, lipsită de ocupaţiune, fără voia ei, şi a găsit aprobarea Confederaţiei generale a muncii.

Guvernul român, potrivit tratatului de muncă, îşi rezervă toată latitudinea ca, într-un anumit timp, să oprească emigrarea în Franţa, dacă în ţară condiţiunile vieţii de muncă ar cere acest lucru. În schimb, prin organele sale, el poate să supravegheze, în ţara în care sunt ocupaţi lucrătorii români, dacă sunt respectate condiţiunile din tratatul de muncă, adică dacă tratamentul aplicat muncitorului român este similar muncitorului francez, Iată, deci, în ce constă acest tratament de muncă, tratat care a făcut atâta zgomot. În această fază se găseşte problema împrumutului de muncitori. (…) Ţinem cu acest prilej să atragem atenţia cititorilor noştri, în ciuda supărării unor din confraţi, asupra exactităţii şi preciziunii informaţiunii noastre, dovedită o dată mai mult, cu prilejul dezbătutei chestiuni a împrumutului de muncitori, a cărui încheiere am anunţat-o la timp”.

„Avântul” acuză social-democraţii Săptămânalul „Avântul”, care apărea la Petroşani, filo-liberal, nu participă la dezbaterea publică a tratatului cu Franţa decât în treacăt, aruncând, în ediţia din 15 septembrie 1929 o săgeată otrăvită către social-democraţi: „Din sursă autorizată suntem informaţi că d-nul Mihăilă, secretarul organizaţiei socialdemocrate, a lansat o listă în Valea Jiului pentru înscrierea tuturor muncitorilor şomeri şi ceilalţi care doresc să plece în Franţa spre a obţine de lucru. Propaganda pentru emigrare se face în mod intens cu asentimentul partidului social-democrat, care la rându-i are pe acel al guvernului. Oare aşa să fie? Se încurajează emigrarea muncitorilor?”.

Amintim că Petre Mihăilă era preşedintele sindicatului social-democrat al minerilor lupeneni, iar apoi a fost ales secretarul şi preşedintele Uniunii Muncitorilor din Uniunea Muncitorilor, o aripă sindicală a Partidului Social Democrat. Opoziţia „Avântului”, dubitativă totuşi, trebuie înţeleasă ca o contră politică a administraţiei liberale a minelor.

Februarie 1930. Legea emigrării în Franţa - votată Discuţiile, desfăşurate la Bucureşti între 14-17 august 1930, finalizate cu semnarea Protocolului la Tratatul de muncă între Franţa şi România, intră într-o nouă etapă la sfârşitul lunii februarie 1930. Mai precis, la 28 februarie 1930, Ion Răducanu, ministrul Muncii, pune în discuţia Parlamentului Legea pentru ratificarea tratatului de muncă încheiat între Franţa şi România.

Ministrul Răducanu le prezintă deputaţilor următoarea expunere de motive: „Criza economică care, ca o consecinţă a războiului mondial a lovit toate Statele europene, nu ne-a iertat nici pe noi. O manifestare a acestei crize este şi lipsa de lucru, care până în 1927 nu a fost cunoscută în România, şi care de la această dată a mers accentuându-se. Deşi nu putem afirma că fenomenul a luat la noi forme asemănătoare celor ce se întâlnesc în mai toate Statele industriale din centrul şi occidentul Europei, putem totuşi spune că este dureros sentimentul lipsei la omul muncitor care doreşte să muncească şi nu are unde. Împrejurările fac ca lucrările publice ce se pot întreprinde în prezent, să fie şi ele reduse, pentru a ocupa pe toţi cei rămaşi fără de lucru. A trebuit să ne gândim la acest surplus de braţe, în sensul de a-i asigura existenţa. O asistenţă, prin cantine sau alimente în natură, pe lângă că este totdeauna insuficientă, mai este şi oarecum umilitoare şi cu rezultate educative puţin recomandabile. Munca rămâne deci cel mai sănătos izvor pentru procurarea celor necesare existenţei. În prezent, când noi nu dispunem de locuri suficiente pentru a plasa toate braţele de muncă ce avem disponibile, singura ţară din Europa, care are posibilitatea să facă astăzi acest gest, Franţa, s-a oferit să dea de lucru pe teritoriu său continental acestor lucrători, în aceleaşi condiţiuni ca şi lucrătorilor francezi de aceeaşi specialitate, din aceeaşi întreprindere sau din aceeaşi regiune.

Am văzut în această ofertă nu numai posibilitatea de câştigare a existenţei pentru lucrătorii noştri în şomaj, dar şi avantajul de a le oferi o ocupaţiune întro ţară în care se pot perfecţiona în meseria lor. Pentru aceste consideraţiuni am încheiat cu Franţa tratatul de muncă pe care-l supunem dezbaterii şi ratificării Domniilor-Voastre.

Prin acest tratat, a cărui valabilitate este de un an, Înaltele Părţi Contractante se angajează să dea toate înlesnirile supuşilor lor cari doresc să meargă individual din o ţară în cealaltă, pentru muncă, cu singura condiţie de a avea încheiat în prealabil un contract de angajare cu o întreprindere sau un patron din ţara unde merge să lucreze şi de a avea actele de călătorie în regulă.

De asemenea fiecare din ele se obligă să autorizeze recrutarea colectivă de

PRĂVĂLIA CU ISTORII VII lucrători pe teritoriul ei, pentru întreprinderile situate pe teritoriul celeilalte.

Guvernul ţării pe teritoriul căreia se operează recrutarea colectivă de muncitori, îşi rezervă dreptul de a determina regiunile unde se autorizează această recrutare, iar Guvernul ţării pentru care se recrutează lucrătorii, îşi rezervă dreptul de a determina regiunile unde aceşti lucrători pot fi întrebuinţaţi Ambele guverne vor fixa, de comun acord, numărul şi categoriilor de lucrători ce se pot recruta, în aşa fel să nu dăuneze nici dezvoltării economice a vreunei din cele două ţări contractante şi nici lucrătorilor naţionali din ţara pentru care se face recrutarea.

Recrutarea lucrătorilor se va face prin organele ţării pe teritoriul căreia ea operează, iar misiunile oficiale, sau delegaţii asociaţiilor profesionale sau ai întreprinderilor pentru acre se recrutează lucrătorii, vor avea însărcinarea de a examina pe cei recrutaţi, din punct de vedere profesional şi sanitar, de a încheia contractele de muncă şi de a-i trimite, după ce au primit actele de călătorie în regulă, la locul de angajare.

Contractele de angajament sunt contracte-tip, redactate de comun acord de delegaţii ambelor State, şi la necesitate ele pot fi modificate iarăşi de comun acord.

Condiţiile de angajare pentru români sunt aceleaşi ca şi lucrătorii francezi de aceeaşi specialitate, din aceeaşi întreprindere sau din aceeaşi regiune. În mod reciproc, lucrătorii supuşi ai celor două State contractante, se vor bucura pe teritoriul celeilalte de aceeaşi protecţiune ce se acordă lucrătorilor naţionali şi de egalitate de tratament în tot ce priveşte aplicarea legilor ce reglementează condiţiile de muncă şi asigură igiena şi siguranţa lucrătorilor.

De asemenea, în mod reciproc s-a prevăzut acordarea avantajelor prevăzute de legile pentru asigurările sociale, în caz de boală şi de accidente, ca şi pentru lucrătorii naţionali.

Cu convingerea nestrămutată că aducem o reală proteguire muncitorului român, lipsit de lucru, dându-i în acelaşi timp şi posibilitatea de a perfecţiona în meseria lui, vă rog, d-lor deputaţi, să binevoiţi a aproba alăturatul proiect de lege, pentru ratificarea tratatului de muncă dintre România şi Franţa”. În şedinţa din 5 februarie 1930, Consiliul legislativ aprobă „în forma sa actuală” proiectul de lege.

La 17 februarie, la Cameră au loc dezbaterile parlamentare pe marginea acestei legi, pe care le reproducem din Monitorul Oficial nr. 29/ 1931: „D. Şt. Cicio Pop, preşedinte: Discuţiunea generală este deschisă. D. deputat Gherman are cuvântul.

D. Eftimie Gherman: D-le preşedinte, d-lor deputaţi, muncitorimea din România, în urma crizei economice generale care bântuie în ţara românească, trece printr-o criză de lucru, un şomaj nemaipomenit.

Zeci şi chiar sute de muncitori sunt de luni de zile fără lucru. Aproape zilnic sunt concediaţi mii şi chiar zeci de mii de muncitori la toate întreprinderile. Chiar în momentul acesta, înainte cu câteva minute, am primit o telegramă de la regiunea industrială a întreprinderilor societăţii UDR Reşiţa, prin care mă anunţă că societatea - cu toate promisiunile, cu toate angajamentele luate că în urma

VIII PRĂVĂLIA CU ISTORII comenzilor primite din partea Statului nu va mai face nici o concediere - cum zic, contrariu acestor angajamente luate, societatea Reşiţa nu numai că nu a reprimit nici un muncitor în lucru din acei peste 1.000 concediaţi, ci, din contră, continuă cu concedierile.

Astfel, a concediat 40 de muncitori de la minele de fier din Ocna de fier; 60 de la fabrica de cherestea din Anina; 60 de la fabrica de cherestea din Ciclova; alţi 20 de la uzina electrică şi aşa mai departe. În Valea Jiului, nenorocita Valea Jiului, care, cum ştiţi, a dat mai mult de lucru şi Camerei, în Valea Jiului se pregătesc noi frământări. În Valea Jiului, în urma încheierii contractului colectiv din Ianuarie, contract încheiat şi cu concursul Ministerului Muncii, pentru care noi suntem recunoscători, situaţia muncitorilor se îmbunătăţise întrucâtva, spiritele se liniştiseră, oamenii intraseră în aşa zisul normal.

Alaltăieri am primit o veste destul de tristă, ba chiar îngrijorătoare, 3-4.000 de lucrători vor fi concediaţi, urmând astfel ca o serie de mine să fie închise. Este de observat că toţi aceşti muncitori se recrutează din muncitorii mineri profesionişti, oameni care nu au altă avere sau resurse de trai, oameni care au trăit şi trăiesc tot timpul după urma muncii braţelor lor.

Aceşti oameni, dacă vor fi concediaţi nu ştiu ce se va petrece aici. Ei în zadar vor căuta să-şi plaseze puterea lor de muncă, în zadar vor bate la porţile diferitelor fabrici, căci în urma crizei care trecem este imposibil a găsi plasament.

Această situaţie tristă nu există numai în centrele mari industriale sau la Reşiţa, această criză de lucru bântuie în toată ţara. Mulţi din d-voastră aveţi cunoştinţă , aproape zilnic citiţi în ziare, însă domnul ministru al muncii are cunoştinţă de această criză care bântuie ţara. De altfel, d. ministru o recunoaşte şi în expunerea de motive a acestui proiect, cu deosebire că D-sa sa susţine că această criză de lucru a început abia de la 1927. Noi însă ştim că criza este mult mai veche, şi mai ştim că însuşi Ministerul Muncii a distribuit ajutoare celor lipsiţi de lucru chiar în anii 1925 şi 1926. Aceasta dovedeşte că şomajul datează cu mult mai înainte de 1927. În urma acestei crize, zilnic se petrec agitaţiuni cari nu sunt puse la cale de nimeni. Singură foamea este cea care o ajută pe muncitori. (Aplause pe băncile partidului-social-democrat). Agitaţii cari ar trebui să ne dea mult de gândit, şi mai ales d-voastre, care ţineţi aşa de mult la sistemul de astăzi al societăţii burghezo-capitaliste.

De aceea zic, d-lor, d. ministru al muncii, trebuia să vie în primul rând cu un proiect de lege pentru asigurarea muncitorilor şomeri. În loc de acesta, d. ministru ne prezintă acest proiect de convenţie cu Franţa, care poate să contribuie şi el întrucâtva la ameliorarea situaţiei muncitorilor şomeri - cum zic, poate - dar nu aceasta este soluţia şi în nici un caz nu este o soluţie practică, soluţia aceea pe care muncitorii o aşteaptă de atâta vreme, soluţia care trebuia să vie.

Dar în definitiv dacă a venit cu acest proiect de convenţie - deşi era mult mai bine dacă se venea în primul rând cu proiectul de lege pentru asigurarea şomerilor - despre aceasta are să se convingă şi d. ministru al muncii -, eu sunt convins că această convenţie, chiar dacă va contribui cu ceva la ameliorarea şomajului, totuşi ea nu va putea să soluţioneze şomajul în întregime. De aceea cer d-lui ministru al muncii, să vină în timpul cel mai scurt cu proiectul de lege pentru asigurarea şomerilor, până atunci, fie-mi permis a întreba pe d. ministru al muncii următoarele: Poate că unii muncitori, lipsiţi de lucru, vor încheia în baza acestei convenţii, angajamente şi vor merge la lucru în Franţa. Însă majoritatea acestor muncitori din industria minieră şi industria fierului din Transilvania, precum şi toţi muncitorii din Vechiul Regat, sunt membri la fondurile de pensiune. Aceşti muncitori au anumite drepturi asigurate, în caz de invaliditate din boală sau bătrâneţe, şi dacă, mâinepoimâine, vor merge în Franţa, pentru un an, doi, sau

pentru un timp mai îndelungat, în baza acestei convenţii, şi după un timp se vor reîntoarce în ţară, ce se întâmplă, domnilor, cu drepturile lor asigurate aci în ţară la fondul de pensiuni?

Proiectul acesta de convenţie, la articolul 5 al protocolului tratatului de muncă dintre Franţa şi România, spune următoarele: Se vor încheia aranjamente speciale între cele două Părţi Contractante în ceeace priveşte asigurările sociale şi asistenţa socială în general.

Este categoric, d-lor: această dispoziţie se referă la asigurările sociale în Franţa, când merg muncitorii acolo. Nu-mi vine să cred că d. ministru al muncii, când va încheia aceste angajamente speciale cu Franţa, nu se va strădui să asigure muncitorilor români acelaşi tratament în ce priveşte asigurările şi asistenţa socială de care se bucură şi muncitorii francezi. Altfel nici nu se poate.

Dar în ce priveşte drepturile muncitorilor asigurate la fondurile de pensii în ţară, în zadar am căutat, nu găsesc nicăieri ce se va întâmpla cu ei când se vor reîntoarce în ţară. Ce folos are muncitorul că va plăti acolo cotizaţii un an, doi, trei, la fondurile de pensiuni, dacă el nu va ajunge să beneficieze de o pensiune, decât când numai în caz că în răstimp ar suferi un accident în timpul lucrului în Franţa. Dar dacă el se reîntoarce în ţară peste un anumit timp, atunci când situaţia în sfârşit se va schimba, ce se întâmplă cu drepturile asigurate la fondurile de pensiuni în ţară? Convenţiunea şi nici proiectul de lege nu prevăd nimic în această privinţă. De aceea eu mă adresez d-lui ministru şi cer deplină asigurare a drepturilor muncitorilor la fondurile de pensii, în aşa fel ca ei când se reîntorc în ţară, să poată beneficia de toate drepturile lor asigurate.

Prin urmare, rog pe d. ministru, înainte de votarea acestui proiect de lege, să ne dea un răspuns categoric, o asigurare în această privinţă. În caz contrar, d-lor, toţi muncitorii care vor pleca în Franţa şi se vor reîntoarce peste câţiva ani în ţară, pierzându-şi drepturile la fondurile de pensiuni, vor deveni adevăraţi cerşetori.

De aceea, încă o dată cere d-lui ministru să ia măsurile necesare în această privinţă pentru asigurarea drepturilor câştigate ale muncitorilor la reîntoarcerea lor în ţară. În acelaşi timp, repet cererea de a se veni cât mai îndată în Cameră cu un proiect de lege pentru asigurarea muncitorilor în caz de şomaj, singura soluţie efectivă, adoptată de toate ţările în ziua de astăzi.

D. Şt. Cicio Pop preşedinte: D. deputat Rusănescu are cuvântul.

D. Rusănescu: D-le preşedinte, d-lor deputaţi, ni se prezintă astăzi proiectul de lege pentru ratificare convenţiunii de muncă dintre Franţa şi România. Acest prim proiect de lege este în strânsă legătură cu un al doilea proiect pentru proteguirea muncitorimii indigene.

Vom analiza primul, pentru că este vorba de proiectul de convenţiune cu Franţa, voi analiza părţile principale ale acestei convenţiuni, şi voi spune apoi câteva cuvinte despre al doilea.

D-lor, de la început trebuie să constat cu mulţumire că preocupările guvernului nostru, şi în special a d-lui ministru al muncii, prin proiectele de legi, cari le prezintă în faţa Camerei, ne dovedesc că se interesează de aproape de chestiunea muncitorească. Ţin, d-lor, să afirm că am luat cuvântul la această convenţiune nu pentru a fi contra ei, ci, din contră, sunt bucuros că pot vota acest proiect de lege şi această convenţie, pentru că pun la adăpost muncitorimea noastră care rămâne în ţară sau care urmează să emigreze; să nu i se întâmple ce i s-a întâmplat sub guvernarea trecută a liberalilor, de tristă memorie, cu afacerea denumită a paşapoartelor şi a petrolului naţional, când o serie întreagă de muncitori români s-au găsit muritori de foame şi într-o mizerie şi într-o mizerie nemaipomenită, în ţări

vineri, 29 noiembrie 2013

străine, fără nici un fel de protecţiune din partea guvernului nostru, şi nici a Statului respectiv, în care imigraseră.

Sunt bucuros că această convenţie se face cu Franţa, care, din punctul de vedere al legiuirilor de proteguirea muncitorimii, este o ţară care a avut şi are toată grija. De altfel, am văzut în această convenţiune că muncitorul român este tratat pe picior de egalitate cu muncitorul francez. Astfel, se bucură de legile de asigurare şi de legile de credit. Un articol special prevede egalitatea de salarizare. În acelaşi timp, articolul 11 prevede ajutoare în caz de şomaj.

Totuşi, d-lor deputaţi, aş fi dorit să ştiu dacă aceşti muncitori vor fi întrebuinţaţi şi în coloniile franceze. Nu fac această întrebare, pentru că coloniile franceze m-ar speria.

D. I. Răducanu, ministrul muncii, sănătăţii şi ocrotirilor sociale: Să mă iertaţi, se prevede clar că este numai pentru Franţa continentală.

D. N. Rusănescu: Este o scăpare din partea mea, dar cu atât mai bine. În orice caz, această întrebare o făceam în dorinţa ca dumneavoastră, doritor să proteguiţi muncitorimea românească, care urmează să emigreze, să-i puneţi la îndemână pe baza articolului 18 din convenţiune, reprezentanţi ai autorităţilor româneşti, natural pe cale diplomatică, consuli, pentru ca ei al nevoie să aibă unde să-şi găsească un sprijin şi unde să-şi poată adresa plângerile.

D-lor deputaţi, voi trece acum la legea cea de-a doua, Legea de proteguire a muncii indigene.

Voci: Aceasta se va discuta mâine.

D. N. Rusănescu: În orice caz, d-le ministru, eu, în special, în legătură cu această lege aş dori să-mi exprim o dorinţă a mea. Anume: la noi în ţară, în momentul de faţă, avem străini întrebuinţaţi în industrie şi care se ridică la o cifră foarte mare. Începând cu industria petroliferă, unde sunt o serie de ingineri străini care ocupă inginerilor români, continuând apoi cu o serie întreagă de la fabricile de metalurgie din Ardeal, la Arad, la Timişoara, cum am avut ocaziunea să mă conving personal, unde sunt foarte mulţi muncitori străini. Ba ceea ce este şi mai mult, au venit străini şi în agricultură, muncitori agricoli, în special bulgari, care fac concurenţă muncitorilor români şi, prin urmare, sunt în dauna muncitorilor din ţară. Aceşti muncitori bulgari se ocupă cu grădinăritul, şi se găsesc chiar proprietari români care preferă pe muncitorii bulgari în locul muncitorilor şi ţăranilor români. De aceea doream să ridic această chestiune, rugând pe d. ministru, foarte mult, ca, prin măsurile ce va lua, să aranjeze pe cât se va putea elementul românesc. Când toate Statele fac eforturi, pentru ca banul să rămână în ţara lor, noi, largi şi toleranţi, să lăsăm baltă şi câştigul pământului nostru să treacă graniţa?

Când se vine cu o convenţie pentru reglementarea emigrării în Franţa, ceea ce dovedeşte că nu se pot întrebuinţa toate braţele cetăţenilor noştri în ţara noastră, trebuie neapărat o politică de a stabili intrarea lucrătorilor străini în România, şi de aceea proiectul D-voastră de lege de protejarea muncitorilor indigeni este bine venit.

Am toată încrederea în bunăvoinţa pe care o veţi avea. De altminteri, d. ministru al domeniilor, căruia i-am comunicat deja aceasta pe cale particulară, a avut bunăvoinţa să ia act de dorinţa mea şi chiar mi se pare că a vorbit cu d-voastră în această chestiune.

De aceea, d-le ministru, după cum vă spusei, voi vota atâta convenţia cu Franţa, cât şi legea pentru proteguirea muncii indigene, rugându-vă, în special, să aveţi toată bunăvoinţa şi să protejaţi muncitorimea românească faţă de muncitorii străini (aplauze pe băncile majorităţii).

D. Şt. Cicio Pop, preşedinte: D. ministru al muncii are cuvântul.

D. I. Răducanu, ministrul muncii sănătăţii şi ocrotirii sociale: D-lor deputaţi, numai câteva cuvinte spre a-i răspunde d-lui deputat Rusănescu.

Cred că a fost nimerit din partea d-sale să discu-

vineri, 29 noiembrie 2013

te, cu prilejul tratatului de muncă cu Franţa, şi unele puncte fundamentale din proiectul de lege pentru ocrotirea muncii indigene. Dacă aţi observat, amândouă legile sunt într-o legătură, ca să spun aşa, organică. Când am semnat tratatul de muncă cu Franţa, am fost obiectul unor critici vii - şi cred, nedreptăţite - din partea unor oameni politici care nu cunoşteau problema. Când am alcătuit proiectul de lege pentru ocrotirea muncii indigene, am fost atacat - iarăşi cred că pe nedrept - în presa străină. Spun pe nedrept, pentru că nu se cunoşteau nici spiritul acestui proiect de lege, nici împrejurările speciale din ţara noastră. Dar aşa este dat unui om, care duce lupta politică, să fie de multe ori atacat în dreapta şi în stânga şi să fie adeseori lovit pe nedrept. Trebuie să ai o putere de rezistenţă, faţă de criticile neîntemeiate şi trebuie să-ţi vezi de drumul tău, căutând să realizezi cu hotărâre ţinta, pe care o crezi bună.

D-lor deputaţi, tratatul de muncă cu Franţa a fost alcătuit, nu ca să soluţioneze problema şomajului - şi eu îmi dau bine seama că nu este o soluţiune a şomajului -, ci ca să stabilească un regim special pentru lucrătorii noştri, care se duceau, cu vrerea sau fără vrerea noastră, în mod individual îşi găseau ocupaţiune în viaţa economică frumoasă şi erau lipsiţi de un tratament egal cu tratamentul acordat lucrătorilor străini din 8 sau 9 ţări, care au asemenea tratate de muncă şi cu tratamentul lucrătorilor indigeni.

O soluţiune parţială, cu care nu sunt mulţumit, este acest tratat de muncă şi pentru şomajul din România. Vă rog să nu-mi puneţi în gând înclinări sau soluţiuni pe care nu le am. Îmi dau seama - şi aici răspund d-lui Gherman - de gravitatea şomajului de la noi, şi cred că nici tratatul de muncă şi nici un început de asigurarea a şomajului nu pot să rezolve problema lui. Problema şomajului la noi, să-mi daţi voie să vă comunic umila mea părere în această chestiune, este o rezultată a unei depresiuni economice, a unei sărăcii economice din ultimul deceniu.

Sărăcirea economică nu este însă specială Ţării Româneşti, că este generală în Europa. Este de ajuns, chiar pentru un observator superficial - nu vorbesc de conducător al masselor muncitoreşti, cari totdeauna trebuie să fie în curent cu asemenea probleme - să citească în presă cifrele şomajului, şi unde poate aduce lipsa de lucru în diferite, cum a fost în Germania, în Austria şi în alte ţări, la tulburări de ordin social, deşi acolo există asigurarea împotriva şomajului.

Prin urmare, depresiunea economică, sau cu alte cuvinte scăderea puterii de consumaţie a populaţie faţă de capacitatea de producţie, provoacă dezechilibru economic, care aduce cu el îngrămădirea şomerilor.

Acest lucru s-a întâmplat şi la noi, ca un fenomen cu caracter mai important, de la 1927. Natural şi înainte - şi aici nu sunt de părerea d-lui deputat Gherman - a existat, ici şi acolo, o lipsă de lucru, dar nu ca un fenomen cu caracter general. Se spune - şi aci răspund criticilor interesate din presă - că guvernarea noastră a adus şomajul. Nu, guvernarea noastră a moştenit şomajul, şi se străduieşte să atenueze această problemă. O putem atenua cu slabele noastre mijloace şi printr-un tratat de muncă cu Franţa, ca să supraveghem, să ocrotim pe muncitorii noştri care pornesc în Franţa continentală, ca ei să nu fie prada unor exploatatori, nici de aici, nici de peste hotare; să nu se repete aici panamaua paşapoartelor şi să nu fie socotiţi ca nişte iloţi, ca nişte animale de muncă, în ţările străine (Aplauze pe băncile majorităţii).

D-lor deputaţi, am primit cu seninătate criticile veninoase uneori, că export braţe de muncitori români. Nu export eu braţe de muncitori români, dar vreau să iau şi pe cât pot voi face acest lucru - braţele neutilizate ale oamenilor de aici, care sunt lipiţi de pâine zilnică, şi sunt pregătiţi pentru lucrări industriale, ca să le întrebuinţăm în altă parte, în întreprinderile economice ale Franţei, dar îngrijindu-ne ca muncitorii români să aibă o viaţă în condiţiuni omeneşti de muncă. De aceea, cred că mi-am făcut datoria, trecând peste criticile neînţelegătorilor sau ale oamenilor politici mărunţi, semnând tratatul de muncă cu Franţa, pe care-l supun aprobării d-voastre. (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii).

Aş dori să comunic d-lui deputat Gherman că întrucât priveşte regimul asigurărilor pentru muncitorii români din Franţa, m-am străduit să dobândesc pentru lucrătorii români tratamentul de asigurare şi de existenţă pe care îl au lucrătorii francezi. Şi am reuşit. (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii).

Cazul special cu Bruderland, pe care l-a amintit d. deputat Gherman, cred că o să-l rezolv favorabil în interesul muncitorilor din întreprinderile miniere.

D. Eftimie Gherman: În general şi în Vechiul Regat.

D. I. Răducanu, ministrul muncii sănătăţii şi ocrotirii sociale: Se studiază acum şi vă asigur că voi căuta o formulă care să fie şi în interesul muncitorilor din Vechiul Regat, şi anume, dacă se plăteşte cotizaţia cât timp ei sunt în străinătate, să-şi redobândească toate drepturile pe cari le au. Cred că voi găsi o formulă care să fie în interesul muncitorilor.

D-lor deputaţi, cu aceste observaţiuni, vă rog să trecem de la o expunere care a durat poate prea mult, la fapte şi să votăm acest proiect de lege care nu va aduce nici un rău economiei naţionale, dar care poate să atenueze şomajul; el va aduce însă, cu siguranţă, pentru cei ce sunt siliţi să treacă graniţa, spre a fi ocupaţi în Franţa, un tratament omenesc.

Aştept ca tratatul de muncă să fie votat de Parlamentul francez, ca imediat după ratificare să inaugurăm noul regim de muncă al lucrătorilor români din Franţa, potrivit acestui tratat. (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii).

Se pune la vot luarea în consideraţie a proiectului de lege şi se adoptă.

D. Şt. Cicio Pop, preşedinte: D-lor deputaţi, votul cu bile asupra acestui proiect de lege se va face în şedinţa viitoare”.

PRĂVĂLIA CU ISTORII IX A doua zi, la şedinţa de miercuri, 19 februarie, Şt. Cicio Pop supune la votul cu bile proiectul de lege privitor la ratificarea tratatului de muncă încheiat între Franţa şi România. Pentru a trece proiectul, majoritatea regulamentară era de 99 de voturi. Toţi cei 116 votanţi au plasat bila albă, prin urmare, Adunarea deputaţilor a adoptat în unanimitate acest proiect.

Legea e promulgată După votarea legii de către forurile legiuitoare (Adunarea Deputaţilor şi Senatul României), MS Mihai I, Rege al României, promulgă Legea pentru ratificarea tratatului de muncă încheiat între Franţa şi România. Marţi, 4 martie 1930, legea este publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 51, partea a I-a. În numele Majestăţii Sale Regelui Mihai I semnează membrii Consiliului de Regenţă: Nicolae - Principe al României, Miron Cristea - patriarhul României, şi Constantin Sărăţeanu; în numele Adunării deputaţilor, preşedintele Şt. Cicio Pop şi secretarul N.S. Rusănescu, iar din partea Senatului, vicepreşedintele T. Simionovici şi secretarul N. Fortunescu. Mai semnează I. Răducanu (Ministrul muncii, sănătăţii şi ocrotirilor sociale) şi Gr. N. Iunian (Ministrul justiţiei).

Menţionăm că Tratatul de muncă între Franţa şi România, întocmit în limbile franceză şi română, conţine 20 de articole, fiind semnat din partea română de Ion Răducanu, iar din partea franceză de Gabriel Puaux (Trimis Extraordinar şi Ministru Plenipotenţiar al Republicii Franceze la Bucureşti - adică, ambasadorul Franţei în România). Reproducem în întregime documentul din „Monitorul Oficial” (nr. 51/ 4 martie 1930): „MINISTERUL DE JUSTIŢIE Mihai I, Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României, La toţi de faţă şi viitori, sănătate.

Adunările legiuitoare au votat şi adoptat, iar Noi sancţionăm ce urmează: LEGE pentru RATIFICAREA TRATATULUI DE MUNCĂ ÎNCHEIAT ÎNTRE FRANŢA ŞI ROMÂNIA Articol unic. Tratatul de muncă încheiat la Bucureşti, în 28 Ianuarie 1930, între Franţa şi România, este ratificat.

Copia şi traducerea autentică depe zisul tratat şi protocol se alătură la legea de faţă.

Această Lege dimpreună cu Tratatul şi Protocolul la dânsa anexate s’a votat de Adunarea deputaţilor în şedinţa dela 19 fevruarie anul 1930 şi s-a adoptat cu unanimitate de una sută şasesprezece voturi.

Preşedinte, Şt. Cicio Pop (L.S.A.D.) Secretar, N.S. Rusănescu

X

PRĂVĂLIA CU ISTORII

Această lege dimpreună cu Tratatul şi Protocolul la dânsa anexate s’a votat de Senat în şedinţa dela 22 Fevruarie anul 1930 şi s-a adoptat cu unanimitate de şaptezeci şi nouă voturi.

Vice-preşedinte, T. Simionovici.

(L.S.S.) Secretar, N. Fortunescu Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie investită ci sigiliul Statului şi publicată în Monitorul Oficial.

Dat în Bucureşti, la 28 fevruarie 1930. În numele Maiestăţii sale Regelui MIHAI I: NICOLAE, Principe al României.

MIRON, Patriarhul României.

CONSTANTIN SĂRĂŢEANU (L.S.St.) Ministrul muncii, sănătăţii şi ocrotirilor sociale, Ministrul justiţiei, I. Răducanu Gr. N. Iunian Nr. 710

vineri, 29 noiembrie 2013

Art. 1 Înaltele Părţi Contractante se angajează, sub rezerva derogărilor prevăzute la articolul 8 din prezenta Convenţie, să nu pună piedici la ieşirea supuşilor lor respectivi, doritori de a merge dintr’una din cele două ţări în cealaltă, pentru a lucra; li se vor face în acest scop toate înlesnirile administrative atât lor, cât şi celuilalt soţ, ori copiilor lor cari i-ar întovărăşi sau vor veni în urmă la ei.

Li se vor elibera, în special, piesele de identitate şi paşapoartele necesare. În mod reciproc nici o autorizaţie specială nu va fi cerută la ieşirea din ţara de reşedinţă pentru lucrătorii străini sau familiilor lor, în momentul reîntoarcerii lor în ţara de origine.

Preşedintele Republicii Franceze şi Maiestatea sa Regele României, deopotrivă de dornici de a regula în cel mai deplin spirit în înţelegere amicală situaţia lucrătorilor români lucrând în Franţa şi a lucrătorilor francezi lucrând în România, şi de a stabili în cea mai largă măsură posibilă egalitatea de tratament cu supuşii celuilalt Stat, în ceeace priveşte legile de asigurare socială şi de muncă, au hotărât să încheie un tratat, şi pentru aceasta au numit ca plenipotenţiari ai lor: PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE: Excelenţa Sa Domnul Gabriel Puaux, Trimis Extraordinar şi Ministru Plenipotenţiar al Republicii Franceze la Bucureşti.

MAIESTATEA SA REGELE ROMÂNIEI: Excelenţa Sa Domnul Ion Răducanu, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale.

Art. 6 Autorităţile locale vor da concursul lor reprezentanţilor misiunii oficiale sau acelora ai patronilor, mai ales pentru a le permite asigurarea colecţionării lucrătorilor din punct de vedere al aptitudinilor lor fizice şi profesionale.

Art. 7

Art. 2 Cele două Înalte Părţi Contractante se angajează a autoriza operaţiunile de recrutare pe teritoriul lor, pe contul întreprinderilor situate în cealaltă ţară, în condiţiile indicate mai jos.

Art. 3

TRATAT DE MUNCĂ ÎNTRE FRANŢA ŞI ROMÂNIA

recrutaţi în condiţiile prevăzute de alin. 2 al prezentului articol.

Dacă e vorba de reprezentantul unui patron lucrând pe contul acestuia, numele acestui reprezentant va fi menţionat în cerere şi viza dată de către autorităţile indicate la articolul precedent va echivala cu o agreare din partea acestor autorităţi.

Nu vor putea fi recrutaţi decât emigranţii cu destinaţia pentru teritoriul metropolitan al Înaltelor Părţi Contractante. Recrutările cu destinaţie pentru alte teritorii depinzând de Înaltelor Părţi Contractante, nu vor putea avea loc decât în urma unui acord special între administraţiunile competente ale celor două ţări.

Art. 4 Guvernul ţării unde se efectuează recrutarea îşi rezervă dreptul de a determina regiunile unde recrutarea va fi autorizată, acela al ţării unde se găsesc patronii rezervându-şi dreptul de a determina regiunile către cari lucrătorii vor putea fi îndreptaţi.

Guvernele celor două ţări va fixa de comun acord numărul şi categoriile de lucrători cari vor putea face obiectul unei recrutări, în aşa fel încât să nu vatăme desvoltării economice a uneia din cele două ţări şi nici lucrătorilor naţionali ai celelalte. Ele vor constitui în acest scop o Comisiune care se va întruni la Paris sau la Bucureşti cel puţin odată pe an.

Art. 5 Recrutarea colectivă va fi efectuată în limitele indicate mai sus şi sub controlul administraţiei competente a ţării unde are loc, prin organele oficiale ale acestei ţări. În România ea va fi asigurată exclusiv prin intermediul Ministerului Muncii Român. În Franţa această recrutare va fi îndeplinită exclusiv de Oficiile Publice de Plasare ale Ministerului Muncii.

Totuş lucrătorii astfel recrutaţi vor fi, înainte de plecarea lor, acceptaţi şi clasaţi sau refuzaţi, fie de o comisiune oficială a Guvernului ţării pe teritoriul căreia ei urmează să fie întrebuinţaţi, fie de reprezentantul patronului, lucrând pe contul acestuia, fie de reprezentantul unei organizaţii profesionale, cari vor trebui într’unul sau în celălalt din aceste ultime cazuri să fie agreaţi de cele două Guverne.

Un exemplar al cererii corespunzând fiecărei operaţiuni de recrutare numerică va fi supus de către patron vizitei administraţiei competente a ţării unde lucrătorii vor fi întrebuinţaţi şi transmis de aceasta administraţiei competente a ţării pe teritoriul căreia se face recrutarea.

Cererea vizată, transmisă astfel autorităţii competente a ţării unde recrutarea trebuie să se efectueze, va trebui să conţină indicaţiunea numărului şi categoriei de lucrători ceruţi şi, dacă e locul, numele reprezentantului însărcinat cu acceptarea, clasarea sau refuzarea lucrătorilor

Cererile numerice, adică cererile de lucrători neindicaţi nominal, vor fi prevăzute cu viza autorităţilor abilitate de către Ministerele competente ale fiecărei din cele două ţări şi vor fi apoi adresate autorităţilor competente ale celeilalte ţări.

Cererile nominale de lucrători vor fi vizate de aceleaşi autorităţi şi restituite patronului care le va face să parvină direct lucrătorilor ceruţi.

Contractele de muncă propuse de către patroni şi cererile de lucrători prezentate de ei vor fi conforme contractelor-tip şi cererilor-tip, stabilite pe cale de acord între administraţiile calificate ale Franţei şi ale României. Ele nu vor putea conţine nici o stipulaţie contrară dispoziţiunilor prezentei Convenţii.

Art. 8 Lucrătorii emigranţi, fie că au făcut obiectul unei recrutări, fie că au fost angajaţi în virtutea unui contract nominal individual, vor trebui să prezinte, la plecarea din ţara lor de origine şi la sosirea la frontieră, un contract de angajament vizat după cum s’a arătat mai sus. În afară de aceasta ei vor trebuie să fie prevăzuţi cu un certificat sanitar, eliberat de un medic acreditat în acest scop de către Consulatul Franţei sau ataşat pe lângă misiunea oficială, certificat care va trebui să fie prezentat de către lucrător la intrarea sa în Franţa.

Paşapoartele lucrătorilor în posesiunea pieselor lor de identitate vor fi stabilite pe cheltuiala acestora, de către autorităţile competente ale celor două ţări în termen de 4 zile dela data prezentării acestor acte de identitate la aceste autorităţi.

Art. 9 Lucrătorii imigraţi vor primi la muncă egală un salariu egal cu acel al lucrătorilor de aceeaş categorie, întrebuinţaţi în aceeaş întreprindere, sau în lipsă de lucrători de acceaş categorie, întrebuinţaţi în aceeaş întreprindere, salariul normal şi curent al lucrătorilor de aceeaş categorie din regiune.

Guvernul ţării de imigrare îşi ia angajamentul de a veghea ca pe teritoriul său să fie observată egalitatea de salariu a lucrătorilor imigraţi cu al celor naţionali.

Art. 10 Supuşii fiecărei Înalte Părţi Contractante se vor bucura pe teritoriul celeilalte de protecţiunea acordată naţionalilor şi de egalitatea de tratament cu aceştia din urmă în tot ceeace priveşte aplicarea legilor, reglementând condiţiunile de muncă şi asigurând igiena şi siguranţa lucrătorilor. Această egalitate de tratament se va întinde de asemenea asupra tuturor dispoziţiilor cari ar putea fi promulgate în viitor, în această materie, în cele două ţări.

PRĂVĂLIA CU ISTORII XI

vineri, 29 noiembrie 2013

Art. 11

Art. 18

În cazul când lucrătorii uneia din cele două State, admişi în regulă să stea în celălalt Stat, s’ar găsi fără de lucru, ei vor trebui să se adreseze serviciului public de plasare cel mai apropiat de reşedinţa lor. Aceşti lucrători vor beneficia de avantajele acordate de instituţiunile de asigurare sau de ajutor în caz de şomaj, în aceleaşi condiţiuni ca şi supuşii Statului de reşedinţă.

Toate reclamaţiile lucrătorilor, mai ales în ceeace priveşte condiţiunile de muncă şi de asistenţă, care le-ar fi procurate de către patroni, vor fi adresate sau transmise în limba ţării de reşedinţă sau în aceea a lucrătorului, fie direct, fie prin intermediul autorităţilor diplomatice sau consulare, autorităţilor competente ale ţării unde stau. Administraţiunea competentă a acestei ţări va avea singură calitatea de a proceda la anchetele necesare şi de a interveni în vederea unei soluţiuni amiabile.

Prin stipulaţiunile prezentului articol nu se aduce nici o modificare atribuţiunilor Consulilor, aşa cum ele rezultă din tratate şi convenţiuni şi din legile ţării de reşedinţă.

Art. 12 Sunt ridicate pentru lucrătorii români restricţiunile prevăzute de art. 3 din legea franceză din 9 Aprilie 1898, relativă la repararea accidentelor cărora cad victimă lucrătorii în timpul lucrului, în ceeace priveşte lucrătorii străini şi moştenitorii sau reprezentanţii cari nu locuesc sau au încetat de a mai locui pe teritoriul francez.

Ca măsură de reciprocitate, restricţiunile prevăzute de legea română din 1912, privitoare la organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti, în ceeace priveşte lucrătorii străini victime ale accidentelor în România, vor fi ridicate pentru lucrătorii francezi şi pentru moştenitorii sau reprezentanţii lor cari nu stau sau au încetat să mai stea pe teritoriul român.

Măsurile de aplicare ale prezentei dispoziţiuni vor fi reglementate printr’un aranjament special.

Art. 13 Supuşii români, cari din cauză de boală au nevoie de îngrijiri, vor beneficia în Franţa, în aceleaşi condiţiuni ca şi francezii, de dispoziţiunile legii din 15 Iulie, 1893, conform ultimului paragraf al art. 1 din zisa lege.

Supuşii francezi, cari din cauză de boală au nevoie de îngrijiri, vor beneficia în România, în aceleaşi condiţiuni ca şi românii, de dispoziţiile legii din 1912, privind organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor sociale, în ceeace priveşte lucrătorii din Vechiul Regat şi din Basarabia, a legii maghiare XIX din 1907 pentru lucrătorii din Ardeal şi a legii austriece din 1888 pentru lucrătorii din Bucovina.

Art. 14 Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, supuşii români cari din pricina alienaţiei mintale au nevoie de îngrijiri, vor beneficia în Franţa, în aceleaşi condiţiuni ca şi francezii, de dispoziţiile legii din 30 Iunie 1838.

Sub rezerva dispoziţiunilor art. 17, supuşii francezi cari din cauza alienaţiei mintale au nevoie de îngrijiri, vor beneficia în România, în aceleaşi condiţii ca şi românii, de dispoziţiile legii meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti din 1912 pentru lucrătorii din vechiul Regat şi din Basarabia şi pentru lucrătorii din Ardeal, numai pentru acei cari sunt membri ai caselor frăţeşti cari funcţionează pe lângă marile întreprinderi de cărbuni şi metalurgice.

Art. 15 Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, supuşii români deveniţi infirmi sau incurabili, vor beneficia în Franţa în aceleaşi condiţiuni ca şi francezii de dispoziţiile legii din 14 Iulie 1905.

Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, supuşii francezi deveniţi infirmi sau incurabili, vor beneficia în România în aceleaşi condiţiuni ca şi românii de dispoziţiile legii meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti din 1912, pentru lucrătorii din Vechiul Regat şi din Basarabia, şi pentru lucrătorii din Ardeal, numai pentru acei cari sunt membri ai caselor frăţeşti cari funcţionează pe lângă marile întreprinderi de cărbuni şi metalurgice.

Art. 16 Cheltuielile de asistenţă făcute de Statul de reşedinţă în virtutea articolelor precedente nu vor da loc la nici o rambursare din partea ţării de origine, afară de cazul prevăzut la art. 17.

Art. 17 Statul de reşedinţă dacă socoteşte că nici un motiv de umanitate, provenind mai ales din situaţia familiei celui interesat, nu se opune la o repatriere, va notifica ţării de origine să repatrieze pe cheltuiala sa pe supusul ei, când se va fi constatat printr’un certificat medical emanând dela un medic desemnat de serviciile asistenţă, fie că este stins de o boală sau de o infirmitate incurabilă, fie că este tratat de mai mult de un an pentru alienaţie mintală şi că şi într’un caz şi în celălalt este transportabil.

Dacă asistatul nu este repatriat, ţara de origine va fi obligată să ramburseze ţării de reşedinţă cheltuielile pe care acesta le-a făcut în favoarea asistatului, cu începere din ziua când certificatul prevăzut la aliniatul precedent a fost adus la cunoştinţa Guvernului străin.

Art. 19 Administraţiile competente ale celor două ţări vor hotărî de comun acord măsurile de detaliu şi de ordin necesar pentru executarea dispoziţiunilor prezentei Convenţii care necesită cooperarea serviciilor lor administrative.

Ele vor determina de asemenea cazurile şi condiţiile în cari serviciile vor putea corespunde direct.

Art. 20 Prezenta Convenţiune va fi ratificată şi ratificările vor fi schimbate la Paris imediat ce va fi posibil.

Ea va intra în vigoare de îndată ce ratificările vor fi fost schimbate.

Ea va avea o durată de un an şi va fi reînnoită în mod tacit din an în an dacă nu va fi denunţată.

Denunţarea va trebui să fie notificată cu trei luni înainte de expirarea fiecărui termen.

Toate dificultăţile relative la aplicarea prezentului Tratat vor fi regulate pe cale diplomatică. În cazul când nu va fi fost posibil de a se ajunge pe această cale la o soluţie, Înaltele Părţi Contractante îşi iau angajamentul să supună diferendul judecăţii unuia sau mai multor arbitri desemnaţi de comun acord şi care vor avea misiunea de a-l rezolva după principiile şi spiritul prezentei Convenţiuni. (ss) GABRIEL PUAUX (ss) ION RĂDUCANU

(L.S.) (L.S.)

Acest tratat dimpreună cu Protocolul şi legea s’a votat de Adunarea deputaţilor în şedinţa dela 19 Fevruarie anul 1930 şi s-a adoptat cu unanimitate de una sută şasesprezece voturi.

Preşedinte, Şt. Cicio Pop (L.S.A.D.) Secretar, N.S. Rusănescu

XII PRĂVĂLIA CU ISTORII Acest Tratat dimpreună cu Protocolul şi legea s’a votat de Senat în şedinţa dela 22 Fevruarie anul 1930 şi s-a adoptat cu unanimitate de şaptezeci şi nouă voturi.

Vice-preşedinte, T. Simionovici.

(L.S.S.) Secretar, N. Fortunescu

PROTOCOL LA TRATATUL DE MUNCĂ ÎNTRE FRANŢA ŞI ROMÂNIA Art. 1 Ambele Delegaţiuni sunt de acord în a recunoaşte că cererile nominative, cărora Ele le dă cea mai mare importanţă, trebuie să păstreze caracterul lor special şi să nu dăuneze, îndepărtânduse de scopul lor esenţial, situaţiei pieţii muncii din cele două ţări.

Art. 2 Înaltele Părţi Contractante sunt de acord în a recunoaşte că, pe teritoriul ambelor ţări, copiii în vârstă de şcoală din cealaltă ţară sunt asimilaţi copiilor de aceeaş vârstă din ţara de reşedinţă şi vor beneficia, în virtutea aceluiaş titlu, ca şi aceştia de învăţământul primar gratuit şi obligatoriu.

Art. 3 Lucrătorii ambelor ţări vor putea beneficia de aceleaşi condiţii ca şi băştinaşii, de avantajele acordate în fiecare ţară, în ceeace priveşte dreptul de a se bucura de serviciile Casselor de Economii.

Li se vor acorda toate înlesnirile pentru transferul economiilor lor în ţara lor de origine. Un acord special va interveni în acest scop.

Art. 4 Ambele Delegaţiuni sunt de acord în a recunoaşte că cererile de aducere de lucrători nu vor putea fi executate dacă în întreprinderea ce a făcut cererea există un conflict colectiv de muncă (grevă sau lock-out).

Ambele administraţiuni vor veghea, în ce priveşte teritoriul lor, la observarea acestei

vineri, 29 noiembrie 2013

condiţiuni.

Art. 5 Se vor încheia aranjamente speciale între cele două Părţi Contractante în ceeace priveşte asigurările sociale şi asistenţa socială în general.

Art. 6

inspector al ministerului muncii, d. Clonda.

Comisiunea şi-a început lucrările înscriind muncitori din regiunea Lupeni.

Triajul se făcea cu multă scrupulozitate, examinând în special starea sănătăţii celor care vreau să emigreze.

Apoi se cerea ca nici un muncitor să nu treacă de vârsta de 45 de ani, acordându-se o preferinţă minerilor, ajutorilor mineri şi vagonetarilor.

Dificultăţile Înaltele Părţi Contractante nu vor percepe nici o taxă cu ocazia acordării vizei pieselor de identitate şi paşapoartelor necesare la ieşirea supuşilor lor, doritori de a se duce din o ţară în cealaltă pentru a lucra, precum şi a celuilalt soţ şi a copiilor minori ai acestor supuşi.

Autorităţile diplomatice şi consulare ale celor două ţări contractante vor viza sau legaliza gratuit piesele sus arătate.

Făcut în Bucureşti, la 28 Ianuarie, 1930. (ss) GABRIEL PUAUX (ss) ION RĂDUCANU

(L.S.) (L.S.)

Cum era firesc, acest triaj avea de obiect să scoată din ţară pe muncitorii mineri cei mai sănătoşi şi mai utili. De această pricină, direcţiunea minelor Petroşeni, care avea să elibereze certificate de aptitudine şomerilor, a început să le facă dificultăţi.

Muncitorii, văzând acest lucru, s-au adunat şi au trimis o delegaţie direcţiei minelor, rugând-o să înceteze şicanele, altfel conflictul poate avea consecinţe grave.

Delegaţii au cerut ca în cazul când nu se permite emigrarea lucrătorilor să li se asigure reprimirea la lucru şi în loc de 14 echipe (posturi n.a.) să lucreze 26 de posturi pe lună.

Câştigul unui lucrător este astăzi de 2.000 lei pe lună, ceea ce nu-i asigură nici pâine zilnică.

Muncitorii se înscriu Acest Protocol dimpreună cu Tratatul şi legea s’a votat de Adunarea deputaţilor în şedinţa dela 19 Fevruarie anul 1930 şi s-a adoptat cu unanimitate de una sută şasesprezece voturi.

Preşedinte, St. Cicio Pop (L.S.A.D.) Secretar, N.S. Rusănescu Acest Protocol dimpreună cu Tratatul şi legea s’a votat de Senat în şedinţa dela 22 Fevruarie anul 1930 şi s-a adoptat cu unanimitate de şaptezeci şi nouă voturi.

Vice-preşedinte, T. Simionovici.

(L.S.S.) Secretar, N. Fortunescu

Oficiali francezi în Valea Jiului După cum am mai amintit, foarte zgârcit cu informaţiile despre plecarea minerilor în Franţa este săptămânalul care apărea la Petroşani, „Avântul”. O explicaţie plauzibilă rezidă în faptul că directorul publicaţiei, V.B. Taloescu, era un apropiat al conducerii liberale a Societăţii Petroşani. PNL se afla în 1930 în opoziţie şi, prin urmare, eforturile guvernului PNŢ de soluţionare a problemei şomajului nu erau privite cu ochi buni de prietenii politici ai liberalilor din redacţia „Avântul”. Întorcându-ne puţin în timp, amintim că din aceleaşi considerente, la fel de avar s-a dovedit „Avântul” şi în relatarea masacrului de la Lupeni din 6 august 1929. Dacă ar fi trebuit să se refacă filmul grevei doar după „Avântul”, care era singura publicaţie de limba română care apărea în Valea Jiului, ar fi fost imposibil. Noroc cu presa centrală, care a alocat spaţii ample subiectului.

Dintr-o ştire publicată în Avântul (nr. 22/ 1 iunie 1930) aflăm: „În Valea Jiului a sosit o comisie franceză pentru a aranja ducerea unui număr de circa 400 muncitori în Franţa”. Ştirea din „Avântul” este confirmată şi dezvoltată de cotidianul „Dimineaţa”. În ediţia de luni, 16 iunie 1930, „Dimineaţa” titrează pe prima pagină: „O comisie franceză ridică şomeri.

Muncitorii fără lucru de pe valea Jiului pleacă în Franţa”: „Se ştie că acum câtva timp guvernul nostru a încheiat o convenţie cu guvernul francez pentru a se permite emigrarea în Franţa a lucrătorilor şomeri din regiunile noastre industriale.

Potrivit acestei convenţiuni a sosit acum câteva zile pe Valea Jiului o comisiune franceză care avea să facă triajul lucrătorilor admişi să plece în Franţa.

Această comisiune a lucrat împreună cu un

În faţa acestui protest direcţia minelor a fost nevoită să bată în retragere.

Ea a încetat să mai facă dificultăţi muncitorilor la liberarea certificatelor cerute de comisia franceză, dar a făcut o propagandă foarte vie printre muncitori îndemnându-i să nu se înscrie pentru că în curând va reîncepe activitatea pe Valea Jiului. Muncitorii nu sau lăsat influenţaţi de aceste făgăduieli şi au continuat să se înscrie în număr foarte mare.

Dacă nu vor pleca atât de mulţi câţi s-au înscris, este că delegaţia franceză triază pe cei înscrişi cu foarte mare scrupulozitate.

X Pe localităţi au fost înscrişi astfel: Lupeni - 74, Vulcan - 85, Petroşani şi Aninoasa - 116, Lonea şi Petrila - 63. În total, 338 de lucrători capi de familie şi 22 familii compuse din 6 membri. În total vor pleca 470 de suflete din întreagă Valea Jiului.

Numărul lucrătorilor care s-au prezentat a fost de 5-6 ori mai mare.

Lucrătorii de mai sus pe profesiuni se împart după cum urmează: 177 mineri, 71 ajutori mineri şi 90 vagonetari, majoritatea lor fiind plasaţi la minele de cărbuni din interiorul Franţei, iar o mică parte la minele de fier.

Cum vor pleca şomerii Lucrătorii, înainte de a se înscrie, au fost puşi în curent de delegaţia franceză, în prezenţa d-lui inspector al muncii şi a delegaţiilor sindicatelor, de condiţiunile de salarizare şi muncă dela întreprinderile unde urmează a fi angajaţi.

Timpul de lucru este de 8 ore pe zi, în care este calculat şi timpul de intrare şi eşire din mină, după cum e şi la noi. Salariu minim pentru mineri şi ajutori mineri este de 180 lei pe 8 ore, iar pentru vagonetari 150 lei. Sistemul muncii este în acord. La minele de fier salariul este mai redus cu 10 la sută ca acela de la minele de cărbuni.

Când şi cum vor pleca muncitorii Muncitorii înscrişi vor putea pleca în câteva zile dacă nu ar întâmpina greutăţi de ordin financiar şi administrativ, deoarece au nevoie de paşapoarte.

De asemenea, le mai lipsesc şi cheltuieli de tren până la Timişoara, de unde urmează a călători până la locul de muncă în contul firmelor respective, cari avansează fiecărui muncitor 300 fr. în contul salariului.

Mai sunt şi alte greutăţi în procurarea paşapoartelor cu privire la cetăţenia română. Aproape jumătate din aceştia au fost omişi din listele de cetăţenie şi astfel nu pot obţine paşaport. În privinţa acestor greutăţi d. inspector Clonda, de acord cu conducătorii sindicatelor muncitoreşti, a intervenit telegrafic la ministerul muncii, pentru ca să înlesnească procurarea paşapoartelor în mod gratuit

vineri, 29 noiembrie 2013

sau să acorde un ajutor de 100 mii lei, şi să fie pus la dispoziţia acestora un tren special în mod gratuit până la Timişoara. S-a mai cerut un ajutor pentru familiile ce vor rămâne acasă, până ce lucrătorii plecaţi vor putea trimite banii acasă”.

După lectura acestui articol găsim şi explicaţia adevărată a non-combatului jurnalistic practicat de redacţia „Avântului”: opoziţia direcţiunii minelor faţă de emigrarea minerilor în Franţa, din teama de a nu-şi pierde şi minerii buni.

406 persoane în 6 vagoane pleacă spre Franţa După ce am cercetat presa lunii iulie a anului 1930 am fost dezamăgit. Mă aşteptam ca aceasta să se fi preocupată serios de plecarea minerilor din Valea Jiului în Franţa. Nu am găsit decât o singură relatare, într-o publicaţie sindicală, „Minerul”. În rest, presa centrală, după cum aţi văzut atât de preocupată în primăvara-vara anului 1929 cu „exportul de români”, a tăcut cu desăvârşire. În acest context, relatarea din „Minerul” e cu atât mai preţioasă în refacerea atmosferei acelei zile de joi, 26 iunie 1930.

Din relatarea „Pribegii” („Minerul” nr. 8/ 15 august 1930), care impresionează prin dramatismul atmosferei, aflăm numărul exact al celor plecaţi din Valea Jiului în Franţa (404 persoane - mineri, neveste şi copii - îmbarcate în 6 vagoane): „La 26 iunie a plecat din Valea Jiului primul transport de mineri fără lucru, cu destinaţia Franţa.

Din 338 înscrişi pentru drum, au plecat numai 282 lucrători cu 22 soţii şi 100 copii. În toate localităţile miniere au fost conduşi la gară de mii de muncitori, femei şi copii cu muzicile (fanfarele - n.a.) în frunte.

La Vulcan, înainte de plecarea trenului, tov. Şoit Petru, preşedintele sindicatului minier şi tov. Lateş Filip, din partea partidului social-democrat, s-au urcat pe un vagon, de unde au rostit cuvântări în româneşte şi ungureşte, exprimându-şi în numele acestor organizaţiuni regretele că: guvernul de azi nu a găsit o altă soluţie pentru combaterea şomajului decât aceea de a exporta muncitorii peste graniţe, lăsând în sânul familiilor rămase acasă atâta jale şi durere.

Cuvintele oratorilor au fost acoperite de plânsetele femeilor şi copiilor ce-şi îmbrăţişau îndureraţi pe cei ce plecau în căutarea pâinei. Au fost momente nespuse de impresionante, când din ochii tuturora au curs lacrimi de durere.

Locomotiva dă semnalul de plecare, muzica intonează Internaţionala, asistenţa se descoperă, iar trenul se pune în mişcare. Se aud plânsete înăbuşite, strigăte de adio şi câte un glas de copil: Tată! Bun noroc! Nu uita de noi!

Trenul abia plecat este oprit din nou de mulţime, muzica sună impresionantul imn minier, după care trenul sună strident plecarea.

La Petroşani, trenul a fost aşteptat în gară de o mare de oameni. Aici se mai ataşează două vagoane, fiind în total şase.

Se repetă aceleaşi scene impresionante ca şi la Vulcan. Întreaga asistenţă plânge.

Muzica de la Petrila intonează Internaţionala şi Imnul minier. Apoi trenul a dispărut, petrecut de mii de ochi înlăcrimaţi”. „Avântul” nu îşi dezminte poziţia de noncombat, consemnând laconic, la 29 iunie 1930: „Şomerii destinaţi pentru Franţa au plecat din Valea Jiului în ziua de 26 iunie a.c.”.

Totuşi, în prima ediţie din luna iulie 1930, „Avântul” mai adastă asupra subiectului în „Exportul de oameni”, destul de ironic (semnificativ în acest sens este pseudonimul cu care este iscălit articolul: sic): „În ziua de 26 iunie a plecat din Valea Jiului un transport de şomeri, pentru a-şi găsi posibilitatea de trai în Franţa. Ţara amică, cu care avem atâtea legături, mai mult decât prieteneşti, are nevoie de braţe de muncă. În Franţa se lucrează şi forţele ei

PRĂVĂLIA CU ISTORII XIII autohtone sunt insuficiente. Fericită ţară, care, în afara asigurării traiului cetăţenilor ei, are resursele necesare ca să asigure viaţa pacinică şi muncă cinstită celor ce în ţara românească nu mai găsesc plasament.

Exportaţii noştri, fără îndoială, se vor simţi bine în a doua lor patrie, care sufleteşte este aceeaş ca şi România. În ea pulsează acelaşi spirit latin, dar diferă atât de mult de noi prin organizarea raţională a muncii. Stat eminamente democrat, în care orice valoare se poate ridica la suprafaţă… Orice capacitate îşi poate valorifica forţa creatoare spre binele colectivităţii. În toate timpurile şi împrejurările îşi are oamenii luminaţi, cari, în afara de rosturile lor private, găsesc în sufletele lor câte un unghiu plin de ideal şi energie.

Bogata vale a Jiului, această vale cu nepreţuit subsol, nu mai este în stare să-şi alimenteze locuitorii. Şi în nici un caz nu putem vorbi de suprapopulaţie. Diamantul negru rămâne ascuns în măruntaiele pământului, pentru că ţara românească nu are ce face cu el. Mai bine îl importă din străinătate, nimicind astfel nu numai o industrie naţională, dar pune pe drumuri o pleiadă de nevoiaşi, a căror forţă musculară trebue pusă la dispoziţia altui stat.

Plecarea lor poate să însemneze o uşurare pentru savanţii noştri guvernanţi. Pentru câtva timp sau scăpat de o belea, în fond însă acest export este cel mai îngrijorător simptom. Este îngrijorător în cel mai înalt grad în ce-i priveşte pe cei rămaşi în acest bazin. Din ce vor mai trăi aceştia, pentru că numărul mai mare sau mai redus al muncitorilor este un indiciu al prosperării sau decadenţei economice? Reducerea continuă a cantităţii de cărbuni va pune pe drumuri şi alte categorii sociale. Unde vor mai pleca aceştia? În Patagonia? Nori grei se ridică asupra existenţei comercianţilor, meseriaşilor etc. Casa arde şi baba se pieptenă. Pe când în Valea Jiului a început exportul muncitorilor, guvernul şi parlamentul nostru nu are altceva mai bun de făcut decât să voteze pensii de milioane, să încerce majorarea diurnelor parlamentare şi să se certe pentru câte un loc de subsecretar de stat. Chestiuni foarte importante şi pe semne vitale pentru prosperarea neamului…

Mai avem ceva de sperat? Noroc că răbdarea românului nu are margini”.

Al doilea transport spre Franţa.

174 femei şi copii Săptămânalul „Valea Jiului”, filo-ţărănist, a fost o apariţie efemeră în peisajul publicistic al Văii Jiului, apărând doar câteva luni, din toamna anului 1930 până în primăvara lui 1931. Graţie relatării lui V. Stan s-a păstrat o scurtă şi emoţionantă relatare, publicată la 9 noiembrie 1930, despre „Plecarea muncitorilor emigranţi în Franţa”, care a avut loc la 2 noiembrie: „În sfârşit, femeile lucrătorilor şomeri care au fost nevoiţi să plece în căutare de lucru în Franţa, au putut pleca Duminecă d.m. la bărbaţii lor, împreună cu copiii, după o aşteptare chinuitoare de 4 luni.

Numărul femeilor este mult mare, însă, nevenindu-le la toate foile de imigrare în Franţa, nu au putut pleca decât 90 de femei cu 54 de copii peste 4 ani şi 30 copii sub 4 ani, restul urmând să plece la 13 sau 15 l.c. (noiembrie - n.a).

La gară au fost conduse de o imensă mulţime de muncitori, muncitoare şi public care a asistat până la plecarea trenului la orele 4 d.m.

S-au petrecut scene nespus de impresionante, când acestea s-au despărţit de părinţi şi unele de copiii lor ce, din cauza vârstei, n-au putut pleca, scene care îţi umpleau sufletul de durere. Deşi acestea plecau la ai lor, pentru ca să-şi refacă din nou căminul, gospodăria întreruptă, totuşi ceva mistic le făcea să regrete plecarea într-un necunoscut, pentru că multe îşi părăsesc locul natal, cunoscuţi, părinţi, fraţi, cari toate le erau dragi, şi pentru cari în asemenea cazuri nu poţi să nu simţi un regret.

Nici un moment în viaţa unui om nu este mai mişcător decât acela când părăseşti casa şi glia

părintească.

Este nespus de regretabil că ţara noastră a fost adusă în asemenea situaţie neplăcută, ca dă fie nevoită să deschidă graniţele sale pentru emigrarea atâtor braţe muncitoare, ce puteau fi de un real folos, pentru dezvoltarea lor”. Şi de data aceasta, dezertând de la principiile deontologice, ziariştii de la „Avântul” au rămas pe aceleaşi poziţii şi nu au scris nici măcar un cuvânt despre plecarea celor 174 de neveste şi copii în Franţa. Care, fără doar şi poate, a constituit evenimentul Văii Jiului în acea zi de duminică.

Dacă adunăm numărul emigranţilor din acest transport cu acela din primul transport, reiese că 512 bărbaţi, femei şi copii din Valea Jiului au emigrat în 1930 în Franţa.

Viaţa în Franţa. Consulul român din Paris către minerii-emigranţi: „Ce aţi căutat aici, şi dacă nu aveţi ce mânca, mâncaţi pământ!”

Vă avertizăm: urmează scene deloc înduioşătoare Datorită declaraţiilor date, în lunile ianuariemartie 1931, în faţa funcţionarilor de la Subinspectoratul Muncii Deva de minerii întorşi din Franţa, putem reconstitui la un nivel minimal viaţa minerilor emigraţi în Franţa, tratamentul de care au avut parte acolo din partea autorităţilor franceze şi maghiare, regimul alimentar, condiţiile de cazare şi de lucru, remuneraţia pentru munca depusă. Apropos de atenţia acordată de autorităţile române, reţinem o replică, care nu mai are nevoie de nici un comentariu a consulului român în Franţa: „Ce aţi căutat aici, şi dacă nu aveţi ce mânca, mâncaţi pământ!”.

Vă avertizăm, urmează scene deloc înduioşătoare!

P.I.G. - un miner lupenean anonim: „Subsemnatul, prin prezenta doresc, în mod foarte detaliat (să vă prezint - n.a.) modul asupra transportului muncitorilor din Valea Jiului la Franţa în data de 27 iunie 1930. După cum urmează:

XIV PRĂVĂLIA CU ISTORII 1) Examinându-se de medicul şef de la Casa Cercuală Petroşani, dr. Şofron, toţi muncitorii şomeri capabili de muncă şi înscrişi pentru emigrarea la Franţa, conform promisiunilor date de agenţii francezi verbal, vom fi consideraţi în egalitate cu muncitorii francezi. Cu această ocaziune am pornit din Lupeni la data de mai sus.

2) Sosind în gara Timişoara, au tratat cu noi în modul următor: Ne-au ţinut pe timp de 24 de ore într-o magazie părăsită a CFR, fără uşi şi fereşti, pe ciment.

3) La 29 iunie, ora 8, cu zece minute înainte de plecare, ne-au luat contractele pentru subsemnare şi imediat ne-au îmbarcat în tren.

4) În tot timpul transportului, am fost întreţinuţi cu alimentaţie într-un mod foarte nemulţumitor, primind alimente din când în când, adică în intervalul de 24-24 ore, odată, copiii plângând de foame!

5) Sosind la Toul, Franţa, ne-au împărţit în grupuri de 15-20-25-30 persoane muncitoare la diferite întreprinderi, mine de fier şi cărbune.

6) 30 de muncitori am fost trimişi la o mină de fier la Homecourt, departamentul Moselle, dar la gara Maugeures-Grande ne-au dat jos din tren şi am stat în gară de la ora 8 la 14.

7) La orele 14, ni se prezintă un poliţist care ne cercetează care cu ce scop stăm aici. Legitimându-ne noi cu actele primite de la Toul şi poliţistul fiind informat, a zis, fiind pe deplin lămurit din ele că: nu suntem la locul destinat şi că probabil a ştiut (…) de exploatarea şi extrădarea noastră! Ne-a zis să rămânem pe loc până se va întoarce.

8) După reîntoarcerea poliţistului, la orele 15 ne-am îmbarcat pe o cursă şi ne-au transportat pe o cursă, proprietatea (…), la Maugeures-Grande.

9) Începând imediat cu luna următoare, am observat concepţiile între noi şi muncitorii francezi. Deşi lucram împreună cu muncitorii locali deosebirea între salarii era mare (….). Muncitorii mineri locali primeau pe 8 ore de lucru de la 40 la 60 franci şi şlaparii (încărcătorii) primeau de la 35 la 50 franci.

Ai noştri au fost plătiţi indiferent de categorie cu 22-25 franci. Fără absolut alte beneficii. Pe când muncitorii locali luau masă la salarii bune, combustibil, locuinţa, combustibil plătit, cadourile anuale (premia) de la 200 la 340 franci. În caz de boală sau de accidente, muncitorii locali primeau de la Casa Autonomă banii de îmbolnăvire şi sumele prevăzute de Legea minieră fără nici o reţinere.

Pe când muncitorii noştri n-au fost luaţi în considerare la aceste ajutoare.

10) De exemplu, minerul Zoltea Crăciun, suferind un accident de rănire gravă la piciorul drept în timpul lucrului, a fost 7 săptămâni în spital, dându-l afară tot în aceeaşi situaţie (nevindecat), s-a prezentat la Biroul Direcţiunii pentru a-şi pretinde dreptul (…) de 18 zile lucrate, plus ajutorul de boală, a fost luat de un funcţionar de spate şi aruncat afară din birou.

Nedându-i-se drepturile legale, decât ulterior prin intervenţia subsemnatului către Direcţia Minelor i s-a dat plata pentru 18 zile de lucru şi banii de îmbolnăvire.

11) Rugându-ne de Dvs. (de subinspectorul muncii) ca să ni se aducă familiile noastre din România şi să ne dea locuinţele necesare (…) în modul următor:

vineri, 29 noiembrie 2013

Locuinţele le vom primi numai după 9 luni şi locuri de muncă (şantiere) pentru români n-are! Dovadă T. Gheorghe care se afla în prezent la Fasse 14, Lens”.

Kolaric Andrei (Dobra): „Eu, Kolaric Andrei, cetăţean român, de 27 ani, domiciliat în comuna Dobra, jud. Hunedoara, de profesiune lucrător miner, declar următoarele: 1. Plecaţi la 26 iulie 1930 în Franţa, într-un convoi de 450 muncitori, am ajuns în oraşul Touls, de unde am fost împărţiţi la diferite firme şi anume: Minele de fier (firma Vendel) Angevic. Acolo am fost repartizaţi 195 muncitori, restul la Lens şi la Quebein, grupe ce ţin de firma amintită mai sus. Fără să fim întrebaţi ce calitate avem, am fost împărţiţi ca ziuaşi.

2. Toţi am fost clasificaţi ca ziuaşi fără a se face deosebire.

3. Salariul primit era de 18 franci, uniform aplicat la toţi. Mai târziu a variat între 18 şi 21 franci.

4. Locuinţa şi alimentaţia pentru cei necăsătoriţi le primeam în natură, care ni se reţinea lunar; plus mai aveam reţineri pentru corporaţii, separat pentru medic şi medicamente. În total, reţinerile ajungeau la 320-350 franci, dintr-un salariul de 400.500 franci ce căpătam lunar. Muncitorii căsătoriţi primeau locuinţă cu două camere pat şi saltea de o infecţie de nedescris, pentru care li se reţineau 50 franci.

5. Capacitatea de miner a muncitorilor din România este superioară celor din minele amintite mai sus, fapt constatat şi de reprezentanţi ai firmei Lens care are dorinţa de a primi orişicând muncitori din România, caz ce l-a adus la cunoştinţa consulatului român din Paris.

6. Subsemnatul, cunoscând limba franceză, am fost rugat de muncitori ca să intervin pe lângă firmă ca să facă clasificările, aşa cum s-a înscris pe tabloul de emigrare, cu calitatea avută. În urma intervenţiei, am fost puşi pentru probă la mină, unde reprezentanţii firmei au fost mulţumiţi de muncitorii mineri şi de capacitatea lor şi au fost împărţiţi conform cerinţelor, dar împărţirea făcută era de aşa natură că nu puteau câştiga nici atât cât primeau ca ziuaşi. Cauza: exploatarea era departe şi rău întreţinută cu vagonete şi scule, conform regulamentului minier, mai ales că lucrau în acord. Aceste reclamaţii au ajuns la consulatul român.

7) Consulatul român, în urma plângerilor, s-a deplasat la faţa locului, neluând nici o măsură pentru a se face ceva îmbunătăţiri, spunând că ce aţi căutat aici şi dacă nu aveţi ce mânca mâncaţi pământ!.

8) Fiind dintre muncitori şi minoritari unguri, s-au plâns consulatului ungar care a donat câte 500 franci la familiile care erau în mizerie.

9) Situaţia celor rămaşi în Franţa este, în general, tristă (aproape muritori de foame).

10) Doleanţele şi cererile celor emigraţi sunt ca statul român să le pună la dispoziţie de urgenţă mijloace ca să se poată întoarce în ţară. (…)”.

Lazăr Ioan (Petrila): „Lazăr Ioan, în etate de 43 de ani, de profesiune miner, domiciliat în comuna Petrila: Eu, Lazăr Ioan, tatăl a fiicei mele Elisabeta Lazăr, dau cu deplină putere numitei consimţământul de a pleca în Franţa pentru a solicita căsătoria cu dl Botici Dumitru, în etate de 27 ani, fost cu domiciliul în comuna Vulcan, emigrant în Franţa, 28 iunie 1930.

Petroşani, 2 februarie 1931”

Moise Crişan (Petroşani): „Eu, Moise Crişan, cetăţean român, născut la 1888 în Cristur (jud. Odorhei), de profesiune lucrător minier, domiciliat în Petroşani, Str. Bosniei Nr. 28, declar că în cursul lunei mai 1930, fiind şomer, m-am înscris pentru a merge şi eu la lucru în Franţa şi la 26 iunie 1930 am plecat în Franţa cu transportul organizat de delegaţia societăţii generale de (…) franceză, în baza contractului de muncă semnat la 27 iunie 1930.

Sosind în Franţa, am fost repartizat la mina Trouguie din oraşul Carnaux, judeţul Tarne, din apropierea frontierei spaniole. Eu şi cu concetăţeanul meu Grigorie Tokes am fost împărţiţi pe lângă câte un lucrător polonez, cu care am format o echipă sub conducerea polonezilor şi, deşi am fost noi mineri calificaţi, mai buni ca şi polonezii, totuşi, noi am fost întrebuinţaţi ca ajutori-mineri şi am lucrat mai mult decât minerii de altă naţionalitate. Minele sunt într-o stare mult mai rea decât ale noastre şi sunt neglijate. Din punct de vedere tehnic, minele noastre sunt superioare. Cărbunii însă sunt de o calitate mult mai bună în Franţa.

Randamentul de fiecare lucrător a fost stabilit la 12 vagonete cărbuni pe 8 ore de muncă. Vagonetele au capacitatea de 600 kg. Dacă s-ar lucra mai raţional, randamentul ar creşte.

Maeştri mineri, numiţi şefi, tratează prost cu lucrătorii. Reclamaţii nu puteam face, fiindcă nu ne înţelegem şi dacă prin interpret am reuşit să aducem la cunoştinţa inginerilor reclamaţiile noastre, acelea n-au avut nici o urmare şi odată n-am fost satisfăcuţi ori câtă dreptate aveam. Aproape toţi lucrătorii erau străini. Lucrătorii francezi lucrau aproape numai la lucrările de întreţinere, care era mai uşor decât la producţie unde eram noi întrebuinţaţi.

Salarizarea minimală a fost cea prevăzută de contract, dar mai mult nu prea puteam câştiga, fiindcă prin diferite sisteme am fost eludaţi şi nu ajungeam să câştigăm mai mult, cu toate că am lucrat în acord şi în acest fel eram îndreptăţiţi

vineri, 29 noiembrie 2013

la un câştig mare.

Mulţi dintre ai noştri şi chiar şi eu un timp am fost întrebuinţaţi la lucrări inferioare calificaţiei noastre. Aşa am fost făcuţi vizitii şi oameni de serviciu la lucrări ce nu aparţineau calificaţiei noastre. A trebuit să protestăm energic ca să putem lucra în mină. La început, am fost crezuţi că nu ne pricepem la minerit şi numai după ce am dat dovadă că suntem lucrători mai buni ca toţi aceia care lucrează acolo, ni s-au încredinţat lucrări de profesie.

Maeştrii mineri nu se pricep la mine şi nici nu pot fi comparaţi măcar cu un lucrător român mai bun.

Locuinţe nu prea erau. Noi a trebuit să locuim în barăcile în care au locuit prizonierii în timpul războiului. Dar acestea erau foarte proaste şi cu multe crăpături. Pentru încălzirea locuinţelor cumpăram cărbuni de la întreprindere cu preţul de 14 franci 100 de kg, ceea ce corespunde la 92 lei, deci mai scumpi ca la noi, deoarece aceiaşi cărbuni de mină la noi se vând cu 80 lei.

Alimentaţia este foarte scumpă în Franţa. Un kg de pâine costă 2,10 bani, în banii noştri 14 lei; un kg carne de vacă costă 14 franci, în banii noştri 92 lei; un kg cârnaţi costă 18 franci, în banii noştri 118 lei; de asemenea, şi articolele de îmbrăcăminte sunt scumpe. Am cumpărat 1 pereche pantaloni cu 45 franci, în banii noştri 300 lei, ceea ce putem cumpăra la noi cu maximum 200 lei.

Deci viaţa la Carmaux este aproape de două ori mai scumpă decât la noi şi de aceea salarizarea, în comparaţie cu cea de la noi, este mult inferioară ca la noi. În epoca (,) când noi am sosit în Franţa a început şi acolo să se manifeste şomajul. Din această cauză, lucram câteodată numai 5 zile pe săptămână. Întreprinderile franceze speculează această situaţie şi pe lucrătorii la care expiră contractul îi reangajează cu salarii inferioare.

Lucrătorii francezi şi în general populaţia franceză s-au purtat cu noi foarte amical şi în această privinţă mi-am câştigat foarte bune impresii. Ne-am bucurat întotdeauna de încredere şi am avut şi credit la comercianţi.

Cauza reîntoarcerii mele în ţară este că la 4 septembrie 1930, am suferit un accident de muncă, strivindu-mi-se mâna dreapta, în urma căreia am pierdut un deget şi celelalte degete nu le pot întrebuinţa. Am fost lăsat invalid de muncă şi evaluat de medicul întreprinderii cu 10% incapacitate de muncă. Dar mâna mea nici acum nu este vindecată şi încă trebuie să merg regulat la tratament. Pe timpul de la 4 septembrie 1930 şi până la sfârşitul lui ianuarie 1931 am primit ajutorul de boală, în total 1751 franci, iar la începutul lui februarie au încetat tratamentul şi ajutorul şi mi-au dat o despăgubire de 1299 franci. Eu am cerut să mi se mai dea barem jumătate din costul de transport, cu atât mai mult că pentru ducere mi s-a reţinut din salariu, în loc de 300 franci, cât este prevăzut în contract, 437 franci, dar am fost refuzat.

Tratamentul medical este foarte prost. Medicii îi tratează pe bolnavi superficial. Medicul numai la 8 zile odată a venit să mă vadă. Bolnavii sunt lăsaţi pe seama surorilor de caritate.

Aceasta este declaraţia mea pe care o susţin şi semnez cu mâna proprie”.

Minerii Drăgan Ioan şi Gal Dominic (Lonea): „Noi, Drăgan Ioan şi Gal Dominic, domiciliaţi în Lonea, venite din Franţa, declarăm următoarele: Când am plecat în Franţa, contractul spunea că o să ni se recunoască (,) calitatea noastră de mineri ce am avut-o în ţară. Sosiţi în Franţa, am fost împărţiţi la „Mines de courieres”, dându-ne atribuţia de ziuaşi, plătindu-ne cu 30 de franci pe zi. Această plată era suficientă pentru noi, dar nu puteam ca să ajutăm familia care se află în România.

De mai multe ori am cerut ca să ne pună la dispoziţie mijloace ca să putem aduce familia. Ne-au

PRĂVĂLIA CU ISTORII XV refuzat pe motivul că nu poate să vie familia din România.

Văzându-ne în situaţia că nu ne putem aduce familia, ne-am hotărât (…) să ne întoarcem, totodată pe motivul ca nu am fost luaţi în calitatea ce o aveam în România (ca mineri)”.

Neveste uitate de ortaci Nu toate soţiile ortacilor i-au însoţit pe aceştia în Franţa. Pentru că, după 9 luni de la plecarea bărbaţilor lor în Franţa, nu a primit nici un ban de la soţii lor, soţia minerului Kozlovski Simion din Lupeni sesizează Primăria comunei Lupeni. E interesant de urmărit circuitul birocratic al unei astfel de cereri.

Primăria Comunei Lupeni se adresează la 6 martie 1931 d-lui Clonda Alexandru (subinspector la Biroul de plasare Petroşani): „Soţia lui Kozlovski Simion se plânge că soţul său de când a plecat în Franţa nu-i trimite nici un ban din câştigul său. Vă rugăm a interveni pe căile ce veţi crede mai util, ca numitul să fie constrâns de către societatea respectivă, să trimită familiei sale o anumită sumă din câştigul său. Adresa numitului: Kozlovszski Simion, Cantine Ciriez de Maisis Cignies, Pas de Calais, France. Adresa reclamantului este: Marta Kozlovszski, născută Zsapka, Lupeni, Mina Elena, No, 84”.

La 16 martie, Clonda pune pe cererea primarului Drăghici al Lupeniului rezoluţia „Se va interveni prin soc. de imigraţii franceză la Zagreb. Se va comunica primăriei că am intervenit”. Dintr-o solicitare tip „readucere aminte” expediată de Clonda lui Augustian Graziani, inspector general la Societe General D’Imgration, Zagreb, aflăm că în situaţia doamnei Marta Kozlovszski se mai află şi alte neveste de ortaci: „Cu adresa noastră No. 217 din 19 martie a.c., v-am rugat să binevoiţi să interveniţi pentru familiile lucrătorilor Kozlovszski Simion, Elekes Samuel şi Naprodean Dumitru, cari au plecat la lucru în Franţa, cu convoiul organizat de D-Voastră. Cum până în prezent nu am primit nici un răspuns, presupunem că adresa noastră nu a ajuns în mâinile D-Voastră, şi de aceea, alăturat, vă trimitem o copie, rugându-vă din nou a interveni în interesul acestor nenorociţi şi a ne comunica şi nouă rezultatul”. Copia ataşată a cererii… pierdute: „Soţiile unor lucrători ni s-au plâns că soţii lor de când au plecat la lucru în Franţa nu le-au trimis încă nici un ban şi vă roagă să binevoiţi a interveni la patronul lucrătorilor ca aceştia să fie constrânşi a trimite din câştigul lor o sumă oareşcare, ca să poată trăi. Aceştia sunt următorii: 1. Kozlovszski Simion, Cantine Ciriez, rue de Maisis, Cignies Pas de Calais, France; b. soţia: Kozlovszski Marta, Lupeni, Mina Elena, No. 54; 2. a. Elekes Samuel, Cide de Flane, nr. 135, Cignies, Pas de Calais, France; b. soţia lui Elekes Samuil: LoneaDefor; 3. a. Naporodean Dumitru, Cantine Strucek, Graissessec, Heralt, France; b.) soţia lui Naprodean Dumitru, Petroşani, str.

Arădanilor, No. 54. Mulţumindu-vă anticipat pentru binevoitoarea D-Voastră intervenţie, Vă rugăm să primiţi asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni”. Şi soţia minerului lonean Szabo face parte din nevestele uitate de ortacii „francezi”. Cel puţin aşa rezultă dintr-o cerere adresată de autorităţile române aceluiaşi domn Augustian Graziani, inspector general la Societe General D’Imgration, Zagreb: „Soţia lucrătorului Szabo Mihai, domiciliată în Lonea, strada Avram Iancu (judeţul Hunedoara), ni s-a plâns că soţul ei, Szabo Mihail, angajat ca lucrător minier prin D-voastră la o întreprindere minieră în Barrez (Franţa) nu-i trimite nici un ban pentru întreţinere familiei, deşi familia este bolnavă, şi ea cu copiii împreună se află lipsiţi de existenţă”.

Soţii care vor la bărbaţi. La bărbaţii lor Unele soţii, sătule să tot aştepte în faţa porţii poştaşul cu banii din Franţa, sau poate mai aprige din fire, întreprind demersurile necesare pentru reîntregirea familiei. O astfel de nevastă este şi soţia muncitorului Alexandru Morar din Lupeni. În vara anului 1931, la 29 iulie, la un an de la plecarea transportului cu muncitori în Franţa, Subinspectoratul Petroşani al Muncii se adresează „D-sale Domnului Consul al Republicii Franceze” la Timişoara: „Soţia lucrătorului Alexandru Morar, emigrat în Franţa, în baza convenţiei încheiată cu guvernul francez, doreşte să plece la soţul ei în Franţa. Posedând Demande d’introduction de famille de nationalite vizată de autorităţile franceze, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a-i acorda viza gratuită şi a interveni şi la celelalte consulate ca să fie scutită de orice taxe de viză, spre a putea călători această femee la soţul său”.

La 3 decembrie 1931, Directorului General din Ministerul Muncii i se solicită rezolvarea taxei de timbru a eliberării paşaportului, din care cauză nu au fost finalizate formalităţile consulare: „Soţia lucrătorului miner Morariu Alexandru, plecat la lucru în Franţa anul trecut, cu transportul organizat de Societe General D’Imgration şi fiind angajat la C. de Mines de Graissessac este chemată de soţul ei să plece în Franţa. Pentru eliberarea paşaportului am făcut intervenţie la Prefectura Hunedoara, cu adresa (…), la care prefectura ne-a răspuns (…) că nu poate elibera femeii paşaport scutit de taxa timbrului (cum s-a liberat până în prezent) decât numai după ce se va aproba din partea ministerului (probabil de interne).

Aducându-vă la cunoştinţă cele de mai sus, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a dispune să se aprobe să fie mai departe scutire de taxe de timbru la elibera paşapoartele membrilor de familie ale lucrătorilor angajaţi la lucru în Franţa, în baza convenţiei încheiată cu guvernul francez”. Încurcate erau căile birocraţiei şi în 1931…

Tata e de acord ca fata să-i ceară mâna… bărbatului Procesul-verbal întocmit la 10 februarie 1931 de către Alexanadru Clonda, subinspector al Ministerului Muncii, este de un comic involuntar, neimputabil

XVI PRĂVĂLIA CU ISTORII funcţionarului, ci conţinutului său. Pe scurt, tatăl e de acord ca fata sa să meargă în Franţa să-l ceară în căsătorie pe alesul inimii sale. Citiţi şi vă amuzaţi: „(…) Prin prezentul constatăm că s-a prezentat Lazăr Ioan în etate de 49 de ani, de profesiune miner, domiciliat în comuna Petrila, care ne face următoarea declaraţie: Eu, Lazăr Ioan, tatăl a fiicei mele Elisabeta Lazăr, dau cu deplina putere a minţii consimţământul de a pleca în Franţa pentru a solicita căsătoria cu Dl. Botici Dumitru, în etate de 27 de ani, fost cu domiciliul în comuna Vulcan, emigrat în Franţa, 28 iunie, 1930”. Alte timpuri, alte moravuri…

Minerul Strama o aşteaptă pe viitoarea soţie… să divorţeze Strama Ludovic este un miner care vrea ca soţia sa să vină în Franţa. Pentru aceasta pune o condiţie: doamna să divorţeze de primul bărbat. Drept garantat al bunei sale purtări de viitor soţ îl ia chiar pe unchiul soţiei sale (viitoarei), Skoupy Victor. Povestea o desluşim mai corect chiar din scrisoarea acestui cu subinspectorul Clonda (păcat că acest domn nu şi-a scris memoriile, că ar fi avut destule chestiuni picante de povestit): „Prin prezenta vă scriu că având voinţa să-mi aduc soţia aici la mine, unde mă aflu în prezent, în Franţa, la minele de la Lens, i-am trimis o epistolă, cerându-i să umble în rând, ca să poată veni.

De fapt, a şi umblat şi a sosit şi de la dumneavoastră (la Al. Clonda, subinspectorul muncii - n.a.) răspunsul prin întrebarea că cine va fi răspunzător pentru ea şi pentru copilă în privinţa călătoriei.

Ca răspuns vă rog să primiţi următoarele: Eu, de fapt, nu sunt încă cununat cu ea, da’ din încercarea mea se poate sigur cunoaşte că am voie de a o aduce aici. I-am câştigat de la prefectura din Arad foaia pentru călătorie şi intrare în Franţia. Însă mai întâi de toate să divorţeze de la bărbatul prim, apoi să plece la mine, şi după sosirea aicea să ne cununăm laolaltă.

După cele înţelese din epistola soţiei, în curând va fi divorţată de bărbatul său prim, apoi eu cred, că nemaiavând alte piedici, o să poată (…) sosi aici la mine cât mai curând. Între altele mi-a scris soţia că dacă primeşte de la Deva de la tribunal citaţia pentru ca să meargă la divorţ, Dvs. aţi cerut ca să se prezinte la Dvs. cu citaţia şi Dvs. imediat îi veţi face paşaportul.

Pentru asigurarea celor sus scrise primiţi şi subscrierea D-lui Skoupy Victor ca unchi al femeii, prin care o asigură că nu va ajunge să rămână pe stradă fără îngrijitor.

Suntem în aşteptarea răspunsului Dvs. favorabil”.

Scrisoarea lui Strama are şi un P.S., care furnizează informaţii preţioase despre condiţiile de muncă şi de trai la minele din Lens: „Dacă îmi permiteţi urmează a vă scrie aşa pe scurt şi despre situaţia (…) în care ne aflăm aici la minele de Lens. Socotind salariul din franci în lei, ne aşteptăm la o sumă destul de frumoasă, având francul valoare mare în comparaţie cu leul, însă spre marea nedumerire dacă avem nevoie să cumpărăm alimente ce sunt foarte necesare, comparându-le din franci în lei, sunt cu mult mai scumpe decât acolo, în România.

De îmbrăcăminte nu prea amintim că nu prea rămâne (…). În ce priveşte locul de muncă, merge destul de bine, cu toate că nu ar strica să fie şi mai bine. Nu ştim din ce cauză, da’ mi s-a spus că la fiecare 15 zile din lună o zi nu o lucrăm. Şi astfel în primele 15 zile ale lui ianuarie nu am lucrat în 26 ianuarie. Asta nu ştiu până când va ţine aşa. Muncitorii aici sunt împărţiţi în 4 clase, în clasele 8; 8,5; 9,5 şi 10. Dintre muncitorii veniţi aici din România, nu or ajuns aşa mulţi la clasa 9,3, apoi când vom ajunge la clasa 10? Dintre cei 17, care am plecat de la Petroşani la Belgia şi suntem aici în Lens, numai singur Kiss Alexandru a primit clasa a 10-a şi eu clasa 9,3 putem zice că din minerii vechi veniţi aici din România am ajuns vagonetari şi ajutori mineri. Avem însă speranţa să împlinim contractele, apoi vom pretinde şi noi drepturile miniere. În ce priveşte mina, e destul de răcoroasă şi uscată, da’ cărbunele e pe sfârşite în acest orizont. Nu peste mult timp, vom merge puţin mai afund, din astă cauză preţul e mai mic”.

Român cuţitat de polonez Nu ştim dacă şi la minele din Franţa era valabilă zicala că „minerii la cârciumă vorbesc despre mină, iar în mină despre femei”. Cum, la fel, nu avem informaţii dacă minerii emigranţi au sărbătorit 1 Mai în Franţa, la minele Graissessac. Dar ştim că doi mineri, unul român - Gheorghe Fulop, celălalt polonez - Piotr Miszeczuck, s-au luat la bătaie în noaptea de 1 spre 2 mai 1931. A fost o bătaie la care s-a folosit şi armamentul din dotare, polonezul, fiind mai

vineri, 29 noiembrie 2013

dibace în folosirea cuţitului, l-a înjunghiat de mai multe ori în spate pe românul Fulop. Care, a doua zi, pe 2 mai, a fost transportat de urgenţă la l’Hôpital suburbain de Montpellier (Hérault). Unde, conform Societăţii Generale de Imigraţie, se afla şi la 16 mai „pour être soigné. Son étate en voie d’amelioration”.

O problemă nerezolvată - asigurările sociale Mai sus am redat declaraţia minerului Crişan Moise din Petroşani dată în faţa subinspectorului Clonda la întoarcerea sa în Valea Jiului. Acesta, pe perioada când a dat cărbune statului francez, şi-a plătit contribuţia pentru pensie la asigurările sociale. Neştiind ce se întâmplă cu aceasta, s-a adresat autorităţilor locale.

Subinspectorul muncii din Petroşani a prezentat cazul minerului Crişan şefilor ierarhici: „Alăturat avem onoarea de vă înainta cererea lucrătorului Crişan Moise, din Petroşani, prin care acesta cere să intervenim ca să i se restituie cotizaţia ce a plătit la fondul de pensii în Franţa şi să i se restituie de către întreprinderea Societe des Mines de Carmaux din Tarne, Franţa, cheltuielile de călătorie în sumă de 437 franci ce i s-au reţinut din salariu şi să-i plătească întreprinderea cheltuielile de reîntoarcere în sumă de 617 franci. Acestea le cere ca în baza contractului de muncă ce a încheiat la 27 iunie 1930 cu reprezentanţii întreprinderii, Societe General D’Imigration, anexat cererii de mai sus”.

Cu siguranţă că răspunsul Directorului General Serviciului Plasării, Şomajului şi Migraţiunilor din cadrul Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, nu l-a satisfăcut pe minerul Fulop: „(…) Avem onoare a vă face cunoscut că chestiunea Asigurărilor Sociale în ce priveşte lucrătorii români plasaţi la muncă în Franţa nu este aranjată prin convenţia de muncă franco-română, ea urmând a fi soluţionată după schimbul de ratificări printr-un aranjament special”.

Că nu doar minerul Crişan s-a aflat în această situaţie, ci şi alţi lucrători emigranţi din Valea Jiului, rezultă dintr-o adresă către acelaşi domn director general, întocmită Petroşani, la 18 iulie 1931 de subinspectorul Clonda: „(…)

Aceşti lucrători au plecat în Franţa la 27 iunie 1930, cu convoiul organizat de Societe General D’Imigration, în baza convenţiei încheiată cu guvernul francez şi s-au reîntors în ţară după câteva luni. În timpul cât au lucrat în Franţa au plătit cotizaţii la fondul de pensie, însă în urma cestor cotizaţii nu pot trage nici un folos, de aceea nu au fost ţinuţi în serviciu minimul de timp care este necesar dreptului de pensionare. Aşa fiind, ei cer restituirea cotizaţiilor”. (...)

În loc de final În volumul „Memorii. Contribuţii la istoria mişcării socialiste” (Ed. Fundaţiei „Constantin-Titel Petrescu, Bucureşti, aprilie 2000), Eftimie Gherman reţine astfel momentul emigrării minerilor în Franţa: „Dacă guvernul aflat atunci la putere a decis soluţionarea situaţiei pensionarilor mineri sub presiunea acţiunilor politice ale acestora, situaţia muncitorilor mineri concediaţi a rămas nesoluţionată. Toate guvernele de la noi s-au opus legiferării ajutorului de şomaj ce urma să se acorde tuturor muncitorilor concediaţi datorită crizei economice. Pentru aceştia nu putea fi vorba de a găsi noi locuri de plasament în câmpul muncii. O cauză era că situaţia economico-financiară a întreprinderilor carbonifere devenise foarte grea în raport cu alte ramuri industriale. Aceasta, pe de o parte din cauza reducerii consumului de cărbune la toate întreprinderile, iar pe de altă parte, din cauza concurenţei produselor petrolifere, utilizate din ce în ce mai mult în întreprinderi, dar mai ales la căile ferate. A fost o concurenţă acerbă între cele două ramuri industriale principale, de pe urma căreia au suferit mult muncitorii. Singura măsură luată, de ameliorare - să zicem - a situaţiei minerilor rămaşi fără lucru, a fost aceea luată de Ministerul Muncii, condus de I. Răducanu, şi anume ca muncitorii mineri de la noi să poată pleca în Franţa, unde li se asigurase tratament în întreprinderile miniere de acolo. În acest sens, ministrul I. Răducanu, în numele guvernului român, încheiase cu guvernul francez - respectiv cu departamentul muncii - o convenţie pe termen lung. O mare parte dintre aceşti mineri români au rămas definitiv în Franţa, lucrând la întreprinderile carbonifere de acolo.

După 15 ani (prin anul 1948), cu ocazia plecării mele în exil în Franţa (unde a fost racolat de Securitate, devenind agent, sub numele de cod „Laurenţiu” - vezi „Cârtiţele Securităţii/ Agenţi de influenţă din exilul românesc” de Dinu Zamfirescu, Ed. Polirom. 2013 - n.a.), am întâlnit acolo un număr mare de mineri români, stabiliţi aici prin ani 1932-1933 (de fapt, 1930 - n.a.), ei fiindu-mi mai târziu de mare folos şi de un real ajutor la înfiinţarea organizaţiei socialiste şi sindicale din exil din Franţa”.

şcoală & cultură pe Jiul de Est şi Jiul de Vest

Supliment gratuit al cotidianului Ziarul Văii Jiului Anul V Nr. 139 29 noiembrie 2013 4 pagini ISSN 2068 - 3650

Poeme de Marian Boboc

beatnic într-un oraş de cărbune - fragment -

dacă nu aş fi citit alain ginsberg probabil că zilele ar fi trecut cenuşii pe lângă mine mai mult ca sigur că aş fi gângurit în aceeaşi găoace a complezenţei sociale dar într-un oraş de carbon gânguritul poate fi şi un urlet de aceea gânguresc vouă am mai rămas atât de puţini încât ne ajung degetele de la mâna unui copil să ne numărăm

nu are sens să strigăm catalogul ştim exact câţi am fost şi câţi vom pleca

nu ştim câte ţigări am fumat câte lăzi de alcool am turnat în noi femeile pe care le-am iubit sunt puţine de aceea există o strictă evidenţă a lor nu ştim cât am stat în picioare la cafeneaua la varice nici cât timp am pierdut să ne convingem că poezia este în tot până într-o zi când ne-am plictisit de toate

astăzi poate doar damnaţii mai scriu poezie socială dar şi ei în mare taină cu fereală aştern cu mâna tremurândă în cele mai sordide locuri cuvinte protestatare pe vremuri poeţii scriau cu cretă albă direct pe cărbune astfel din coşurile caselor din colonii la ore pline de seninătate se pierdeau printre nori cu lascivitate poemele lor femeile noastre din vremelnicia boemei purtau toate însemnele poeziei de aici şi interminabilele lupte între cocoşi

văzând că şi poeţii sunt urmăriţi

de la o vreme vorbim doar în cifre şi nu doar atât

mâncăm cifre respirăm cifre ne iubim în cifre ne certăm şi ne împăcăm tot în cifre până şi naşterea şi moartea a devenit o chestiune de cifre

în oraşul nostru primarul a inaugurat ieri un zbierodrom desigur nu doar pentru poeţi de ieri în oraş e o linişte adâncă şi neagră ca o mină de ieri oamenii nu-şi mai vorbesc decât prin semne

elogiu nesperat în fiecare seară la ora de închidere a ediţiei peste redacţie trec stoluri de ciori gălăgioase dacă înţeleg eu bine croncănitul lor este un elogiu nesperat adus femeilor frumoase

II

SPECIAL

vineri, 29 noiembrie 2013

Poeme de Ioan Dan Bălan Moto: Lumina şi întunericul sunt părţi din Dumnezeu. Poezia Tu locuieşti cu este parte din Dumnezeire. Prin mine, Iubito, poate Poet, Creatorul încearcă să se prin mine cunoască definitiv, adică să ai domiciliul stabil realizeze şi viaţa trecătoare, în poezie harul de-l avem ne deoarece pentru Poet a muri îndeamnă la întreînseamnă - vorbă reluată - a bări cu răspunsuri ieşite refuza orice înţelegere, pe veşnicie, din toate părţile. din normal:

BOSONOPOEM I

de ce ne urmăreşte o singură umbră?

Eşti durerea de după plăcerea împărţirii inimii pe creier: pe bolta minţii stele-inimioare înalţă pe bolta cerului meteori pe clipe coboară e dute-vino pe coarda întinsă a sufletului cât pentru perechea dintr-o singură fiinţă…

Doamne, alungă-mi admiratorii Procust şi Cain alungă-i pe cei ce hohotesc în ceafa Gorgonei despre mirarea mea împietrită! xxx

Te admir ridicând zidul mă bucur să am ce sări, femeie las în urmă cohortele umbrelor speriate de strigătul meu „vreau zidul pentru mine” sar şi fiecare salt trage semnalul pentru startul jocheilor, salahorilor de carieră „să vină calul şi trambulina”, strig spre tine am nevoie de zid ca de chilie peste zid trece culoarea cerului spre frunte ştiu că zidul face parte din tine de zidul tău lovesc privirile lacome ridici zidul pentru jocul de-l ştim doar noi în zidul tău moartea are picioarele îngropate dincoace mă plictisesc călărind de-a viaţa… de ce roade calul obstacolul de piatră? xxx

Înţeleg bine partea de acolo când respir partea de aici mă strânge precum umbra trag la speranţe în amontele vieţii cu câtă însufleţire mi-ai aruncat pe lopeţi

Din izbuc mi-ascult fiinţa: „pluteşte spre tine! râul e spintecat de bărci putrezite încearcă fatal la o distanţă faţă de mine să aduni – cu cine - două chipuri părăsite?

Trage de noi, trage de viaţă, trăitorule, moartea e în autodafe imagine aprinsă fulgerele hăului crestează prăpastia neputinţei suntem suflet spulberat în oare care trebuinţă?”

Ridicaţi-vă, consângeni! se reazemă lumea pe umărul împletit între lopată şi sicriu limbile cântarului îmi alipeşte părţile uscate miraţi-vă toamna asta de înfrunzire peste desfrunzire

şi cum în harul răscopt şi brumat de timp se hodineşte proaspăt răcorit Dumnezeu…

Să nu fugi de partea ta fără umbră, geonule mama apare de dinainte de a mă naşte adună vise în gemetele neamului, suferitor vei fi egal cu lumina şi întunericul, Poete teme-te doar de ce-ţi scapă printre clipe, toamna!

BOSONOPOEME - glose I

Sunt cu mirare în două locuri diferite de tristeţe marginile rănii universale ţes versul, mi-acoperă tăietura, păstrează urma Poetului care se ascute în tăişul cuvântului al cuvântului în care lumina şi întunericul luptă ca Dumnezeu să admire spectacolul crud privind simultan în direcţii opuse II

Am sărutat oglinda rareori de teamă să nu mi se lipească imaginea de buze recunosc: sunt fricosul a ce fac iluzia cheamă, răspund invariabil Poetul rătăceşte prin mine mai abitir decât spinul gândului în rana sufletului dar asta pe Narcis nu-l atinge nici în legendă III

Îngerul mă sileşte să arunc moartea din mine mi-e frică să nu năvălească neantul în locul ei îngerul ascunde imaginea celui cu trup ideal precum poetul în boson higgs ştiu doar că-n mine nu se ştie niciodată nimic sau se ascunde propria încântare afrodisiacă a celui hăruit să se prăbuşească în sine, sublim!...

SPECIAL III

vineri, 29 noiembrie 2013

IV

Din ochi răsare Luna îmbrăţişând noaptea de sub frunte Soarele dăruieşte lumină viaţa şi moartea sunt una cu zorii de-acolo ce am în gândire se adună neîntrerupt numai clipele se scurg în rang bosonic vinovate întărind teama că trecerea împreună rămâne bun pierdut V

Cine să viseze singurul gând nevisat la naştere dacă nu cel care se confundă cu imaginea în oglindă cum să visez singurul vis nevisat la botez când înot în puzderii de vise proaspăt visate?

VI

Trăiesc dintr-o poruncă niciodată asumată am fost trimis să-mi cunosc părinţii până la naştere VII

Viaţa este arătată celui ca mine înregistrată la capetele timpului destinat

pe limba ei sunt înfierat să vorbesc precum Poetul după o aşteptare a miliarde de zvâcnete ale harului ori împins de pasiunile omului care încă sunt viaţa mă îndeamnă să cuget întru semenul bosonic: e lupta cavalerească a sinelui împotriva mea!

VIII

Cerul se deschide pentru înalta confruntare întrebarea şi răspunsul sunt clasate pe altă lume ne rămâne cărarea pe lângă înţelepciune şi cunoaştere cu harul aureolând această clipă rotundă: putem să declanşăm celest marea lucrare?

E toamnă între noi…

Mă scoate uneori la soare răsăritul din când în când apusul mă cerne la lună avem puterile împletite noaptea şi ziua sufletele ne sunt în echilibru de alb şi negru

Eu, tu, legăm umerii prin degete îndulcite toamna apăsăm fructele cu podurile palmelor răcoros mă apeşi cu roadele tale coapte te bucură săruturile pe degetul gros pe degetul mare te-ncântă mângâierile fiecare inelar şi fiecare arătător culeg rostogolesc între noi brumă colorată

Da, toamna ne apropiem dulce avem timp să urmărim cu ochii, cu buzele cum steaua fiecăruia face semnul crucii peste orice nedumerire părăsită între frunze răsuflarea noastră devine cuvânt toamna Doamnă, în braţele crucii tale mă las rotund împletit cu vacarmul şi liniştea seminţei: înţelegi de ce foşnim cu atâta sănătate?

Toamnă cu Divinitatea Mi-e nu ştiu cum să tot urc… se-aude până departe? la marginea cărării aşteaptă Cel de Sus a rămas pe culme de la urcuşul trecut de când a izbucnit în mine revolta aveţi grijă , mi-e nu ştiu cum să tot urc cu atâta divinitate în spate

Luaţi aminte, urc însoţit de morţii mei care se bucură de destinaţia comună adică singur prin ei străjuiesc laturile cărării precum braţele crucea, precum ei viaţa

Mă înalţ printre frunze care coboară psalmodiind prin răcoarea de culoare groasă ţipenie urlă în calea privirilor, peste tot: cine alungă din când în când lumina cine reclamă din când în când întunericul?

Urc cu divinitatea în spate să-mi aflu singurătatea printre frunze căzute mă dor încheieturile umede a toamnă îngreunată de cât zbor arunc în urmă nepăsător când trec păsări întristându-mi crucea…

IV SPECIAL

vineri, 29 noiembrie 2013

Poeme de Marian Boboc

scrum&cuvinte tatuaj periculos ea poartă tatuată pe spate o floare carnivoră la ore de parfum se întinde languroasă şi leeent în lung şi-n lat înghiţind câte-un bărbat neatent

poem de Sfânta Maria maria maria încet, încet, îţi extinzi… aria cuceririlor azi ai ajuns la calendarul cu sfinţi

în urma lor frunzele străjuiesc şoseaua sunt vlăguite

undeva deasupra norilor se întinde o auroră frumos colorată şi foarte liniştită ea poartă numele tău în serile triste de toamnă din ea r u p b u c ă ţ i

poem de pe centură

m seara târziu se întorc obosite femeile uşoare de pe centura oraşului

i c i pe care mi le pun sub pernă ca să visez frumos

şi a sosit şi ora de închidere ultima comandă ultima comandă strigă ospătarul întorcând femeile ca nişte scaune pe mesele îmbâcsite de berescrum&uvinte picioarele femeilor ridicate precum picioarele scaunelor cu fustele căzute în jos ca husele scaunelor ne dau speranţa în perfecţiune poeţi, mâine vom învinge!