1348 by Ziarul Vaii Jiului

CMYK

Ziar ul Vaii Jiului

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege

)

împotriva LUI! ADEVĂRU

Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

Forumul Administraţiei Româneşti l-a premiat din nou pe Dănuţ Buhăescu

Cum descrie primarul anul 2013 din punct de vedere administrativ şi cum îl preconizează pe 2014

Prãvãlia cu istorii CMYK

Curs valutar: 1€ = 4,4552 lei 1$ = 3,2482 lei 1₤ = 5,2896 lei

În Straja schiul a devenit un sport riscant de scump

Până unde merge dorinţa de a face profit cu orice preţ, inclusiv acela al îndepărtării turiştilor

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

De la Casa de vis în altarul huilei. Land of work. văzut mina. Ceea ce văd dumnealor nu e mina adevărată, e numai o realitate de protocol. Solicitarea de acces în subteran a buimăcit, nejustificat, ceva responsabili de la vârful industriei miniere. Asta deşi orice om care a intrat vreodată în mină ştie că e imposibil să cosmetizezi ceva pentru o vizită. În mină nu poţi să mături, nici să ştergi praful, iar tot ceea ce se întâmplă după ce ai intrat în colivie şi începi să cobori e numai voia lui Dumnezeu şi a Sfintei Varvara. Ai alături doar şansa şi ortacii. Doar după ce ai ajuns să vezi efectiv cum lucrează un miner poţi înţelege ce înseamnă cu adevărat “Tată, să te întorci cu bine acasă!” ori solidaritatea minerească. Vineri, 13 decembrie 2013, am înţeles că toţi cei care câştigă un salariu pentru a gestiona aprovizionarea cu materiale şi piese de schimb a subteranelor Văii Jiului trebuie arestaţi de urgenţă şi împuşcaţi în cap pe stadion, cu public numeros. Chiar dacă, tehnic, metodele după care se face exploatarea cărbunelui pot fi catalogate drept sigure, condiţiile concrete în care sunt nevoiţi să lucreze minerii, cu materiale puţine ori inexistente, pot ucide în orice clipă un om vinovat că vrea să muncească pentru a pune o pâine neagră pe masa familiei. “Nu tai funia asta pentru că, dacă o pierd, alta nu mai am”, o vorbă sinceră scăpată de un miner în timpul vizitei noastre în subteran, spune cred totul despre ce au ajuns minele Văii. Tot vineri, 13 decembrie, am înţeles şi că aprovizionarea ori serviciile conexe prestate minerilor au o calitate execrabilă. Nu mă aşteptam ca, la interior, duba minerilor să arate precum un avion al Lufthansa. Nici ca echipamentul de lucru să fie Armani. Nici ca băile să arate precum vreun centru SPA din Antalya. Doar meniul cantinei, care a coincis cu cel servit minerilor în aceeaşi zi, pot spune că a fost la o calitate corespunzătoare. Minerii ar trebui să fie plătiţi suplimentar doar ca să accepte să se urce în dube. Căci nu există cuvinte suficient de relevante pentru e descrie starea deplorabilă a acestora. Minerii ar trebuie să fie plătiţi suplimentar doar ca să accepte să intre în băi. Căci, în afară de o curăţenie făcută la nivel industrial, ca la Gara de Nord, n-are cum să-ţi fie pe plac mai mult de mirosul săpunului, de o calitate acceptabilă la data vizitei noastre. În privinţa echipamentului aş putea vorbi mai puţin critic doar despre cizme. Căci mănuşile, doar ca un exemplu, sunt ca de carton şi-ţi scot efectiv unghiile din carne pentru că nu sunt finisate la interior nici măcar la un nivel minim acceptabil. O vizită la mină mai mult te revoltă decât te impresionează. La câţi bani a tocat această industrie, te-ai aştepta ca, la suprafaţă, să dai de maximă informatizare, iar în subteran de soluţii ale zilelor noastre, ingenios adaptate unui mediu de lucru dur şi ostil. Nu este deloc aşa. La suprafaţă, diferenţele faţă de anii '90 sunt minore. Iar în subteran, cu excepţia minimei mecanizări, orice vizită e ca o întoarcere în timp. Fondurile impresionante ale industriei miniere se duc generos spre transport, băi, pază, mănuşi care-ţi scot unghiile din carne şi maşini de lux pentru şefi, dar prea puţin

Redactor şef: Marian BOBOC

luni, 16 decembrie 2013 Anul VI nr. 1348 12 + 4 pagini Preţ: 1 leu

Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul VI Nr. 201 16 decembrie 2013 4 pagini Supliment al Ziarului Văii Jiului

Este greu, în patria huilei, să pui în pagină drept unică (şi, implicit, drept nouă) o senzaţie trăită de-a lungul anilor de zeci şi zeci de mii de truditori pe altarul huilei, aceea de a intra efectiv într-o mină de huilă. Chiar dacă experienţa intrării în subteran, la mina Lupeni, a fost realmente unică, am ales să prezint exact ceea ce ştiu că aşteaptă cititorii Ziarului Văii Jiului de la mine: adevărul. Constatări, sper, utile salvării a ceea ce a mai rămas de salvat din această industrie. Şi să vorbesc mai puţin spre deloc despre ceea ce am simţit eu preţ de aproape 400 de metri diferenţă de nivel, toţi în subteran, dar totuşi toţi deasupra nivelului mării. Vineri, puţin înainte de ora 9:00, când minerii din întreaga Vale dăduseră deja o producţie rezonabilă de cărbune, am pornit cu colegul Marian Boboc spre mina Lupeni. Deşi aşteptam întâlnirea cu huila de vreo 15 ani, timp în care n-am fructificat, absolut nejustificat, niciuna din zecile de şanse de a intra în subteran, am mai zăbovit preţ de câteva zeci de minute la o cafea, la Casa de vis. Unde am vorbit de chestiuni redacţionale, încălcând astfel un mit şi o regulă. N-am intrat în pielea minerului şi n-am vorbit despre mină (cunoscut fiind că, afară, minerii vorbesc despre mină, iar în subteran despre femei). Şi am încălcat, voit, regula de aur a Departamentului de Stat al SUA. Care spune că, niciodată, conducerea bicefală a unei entităţi nu se poate afla simultan, din motive de securitate, în acelaşi loc. Post vizită, deşi nu suntem la Oscar, le mulţumesc părinţilor şi dascălilor mei că mi-au dat o educaţie şi opţiuni ce m-au ferit mină. Nu pentru că ar exista vreo meserie mai nobilă decât aceea de miner, ci pentru că proprietarul minelor – Statul Român – nu răspunde nici pe departe sacrificiului real al oamenilor care, din dragoste pentru această meserie ori din nevoie, lucrează în subteran. Şi trebuie să le mulţumesc, de asemenea, domnilor Gheorghe Emil – directorul minei Lupeni şi Remus Borsos - şef de sector pentru că mi-au respectat dorinţa. Aveam opţiunea de a ne învârti în jurul coliviei, povestind prietenilor şi cititorilor că am fost la mină. Ar fi fost o satisfacţie ireală. Am vrut să văd mina cu adevărat, să văd cum muncesc minerii, să văd cum se taie ori sparge stratul de huilă şi cum, tonă cu tonă, cărbunele ajunge la suprafaţă. Iar aceşti domni, cât m-au ţinut puterile, mi-au respectat dorinţa. Numai dragostea pentru această nobilă meserie şi ataşamentul faţă de ortacii alături de care a pornit de jos poate face ca un director, în cazul nostru Gheorghe Emil, să-i cunoască pe numele mic pe toţi minerii pe care-i întâlneşte pe traseul spre cel mai îndepărtat loc de muncă. Avea să mi se reconfirme un lucru pe care-l ştiam de ceva vreme: majoritatea vizitelor care se fac în subteran, în special de către policieni, n-ajung efectiv la fronturile de lucru. Politicienii coboară cu colivia, dau de două ori cu capul şi se împiedică de vreo trei ori, se cănesc puţin, întâlnesc nişte mineri cu salopete curate (ceea ce n-ai să vezi vreodată în realitate) şi apoi revin la suprafaţă cu impresia că au

Director: Cătălin DOCEA

În elegantul bar „Exodus”,

Femeile socialdemocrate au mai uitat de curăţenia de Crăciun

pentru scule, sfoară, plasă de sârmă, echipament de protecţie şi mecanizare. Cheltuiala începe de sus şi, cel mai adesea, se termină la intrarea în colivie, deşi banii ar trebui să ajungă în primul rând în abataje. Spun toate astea din propriile constatări, pentru că minerul simplu nu se plânge. Ştie că are o familie de întreţinut şi că maximul ce i se permite este să trudească şi să obţină o pâine neagră. Nu există sumă de bani pentru a cuantifica această muncă, a minerului care dă efectiv huilă. După vizita la mina Lupeni le-am spus prietenilor că nici pentru 100 de milioane de lei vechi lunar nu m-aş duce zilnic la şut nici măcar pentru a-i supraveghea pe cei ce trudesc acolo, în măruntaiele pământului. Atât este de grea şi de plină de neprevăzut munca minerilor. Am mai înţeles, tot vineri, şi tot după vizita la mina Lupeni, încă două lucruri. Liderii fug de mină pentru că fug de munca adevărată. Munca în subteran este pentru bărbaţi adevăraţi, nicidecum pentru cei ce nu ratează programările periodice la manichiură şi-şi dau unghiile cu lac. Iar discursul de astăzi al liderilor sindicali n-are nicio legătură cu munca minerilor pentru simplul fapt că, nevăzând mina cu anii, aceşti parveniţi n-au habar cum e să nu tai o cordelină pentru că, dacă o pierzi, n-ai alta să pui în loc. Nici cum mănuşile de carton, nefinisate la interior, îţi rup efectiv unghiile din carne. Aparent civilizaţi de vizitele peste hotare, generos decontate din bani publici, liderii politici şi administrativi ai zilelor noastre socotesc că România poate fi atrăgătoare dacă e numită “land of choice”. Nu, nu asta ne face pe noi, cei din Valea Jiului, nişte oameni deosebiţi. Minele de huilă din Valea Jiului vor face din zonă un viitor mit: “land of work”. Minerii de la Lupeni, ca de altfel toţi ortacii din Vale, sunt nişte oameni minunaţi. Te aştepţi, înainte de vizita în subteran, să întâlneşti munţi de oameni care se iau în piept cu stratul de huilă. Nicidecum. Sunt oameni obişnuiţi, nici prea înalţi, nici prea mici, binecuvântaţi de Dumnezeu cu puterea şi priceperea de a ţine în spate, cu braţele goale, un munte întreg. În ciuda dârzeniei lor, ochii le trădează o realitate cruntă: aceea că, din incompetenţa pură a guvernanţilor care s-au succedat după 1990, totul se duce, inevitabil, de râpă… Cătălin DOCEA

Vulcan

Nouă într-o noapte

Ziarul Vãii Jiului

2 LA ORDINEA ZILEI

luni, 16 decembrie 2013

Forumul Administraţiei Româneşti l-a premiat din nou pe Dănuţ Buhăescu

Cum descrie primarul anul 2013 din punct de vedere administrativ şi cum îl preconizează pe 2014 În zilele de 12 şi 13 decembrie 2013 a avut loc la Braşov cea de-a VI-a ediţie a FAR - Forumul Administraţiei Româneşti, eveniment anual organizat de Revista Română de Administraţie Publică Locală.

Concursul Naţional de Proiecte din Administraţia Publică Locală, gala „Cele bune să se adune!” 2013, a desemnat Primăria Uricani câştigătorul celui mai bun proiect din secţiunea edilitarurban la nivelul Regiunii de Vest. De asemenea, Revista Română de Administrație Publică Locală i-a acordat primarului Dănuţ Buhăescu titlul de cel mai bun primar de oraş din Regiunea Vest. Primarul Dănuţ Buhăescu se declară mulţumit de anul 2013 din punct de vedere administrativ: „A fost un an surprinzător de bun. Sunt mulţumit de ceea ce am reuşit să facem în 2013. Am avut proiecte importante şi sperăm ca în 2014 să avem aceleaşi reuşite. Anul acesta am reuşit să finalizăm proiectul de reabilitare a Casei de Cultură Uricani. Aici avem nu numai

)

Ziarul Vaii Jiului

sala de spectacole, biblioteca, sala de dans, dar şi terenul de sport şi clubul pensionarilor. Am reuşit să demarăm un nou proiect pe fonduri europene, cel de reabilitare a străzilor şi podurilor din Uricani. Acesta este abia la început, marea parte a lucrărilor se vor derula anul viitor, când vremea va permite. Acest proiect va schimba mult în bine şi circulaţia în oraş, dar şi aspectul acestuia. În paralel, avem şi finanţarea pentru reabilitarea drumului naţional. Anul viitor sper să depăşim şi problemele cu licitaţia pentru reabilitarea ambulatoriului. Este unul dintre proiectele care nu a funcţionat bine, dar la anul am speranţa că se va debloca situaţia. Tot anul viitor vom încerca să dăm drumul internărilor, dar ne limităm la câteva paturi, să vedem cu vor decurge lucrurile. O să insist şi în 2014 pentru continuarea lucrărilor la drumul spre Herculane. Nu este doar o obsesie de-a mea, este o necesitate şi pentru Valea Jiului, dar mai ales pentru Uricani. Aşadar, voi continua să insist ca acest proiect să continue, să nu fie abandonat”. Acesta a vorbit şi despre dorinţa de a investi în turism. La fel ca şi Jieţul, Uricaniul, cu Câmpu lui Neag, este ideal pentru dezvoltarea turismului rural. Primarul doreşte să înceapă şi un program de anvelopare a blocurilor de locuinţe, în special cele care au o rată mare de degradare.

Alina PIPAN

Editor: SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani RO24348364 J20/1310/2008

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redacţia şi administraţia: 332025 Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. II, jud. Hunedoara Telefon / fax / linie mobil: 0254.549020, 0735.727264 Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com

www.zvj.ro

Deva

Grupa Fluturaşilor - la colindat

Vineri, Liceul de Arte „Sigismund Toduţă” Deva şi Episcopia Devei şi Hunedoarei, în parteneriat cu Protopopiatul Deva şi Parohia Deva V au organizat acţiunea socială „Am plecat să colindăm!”

Astfel, 20 de copii preşcolari din Grupa Fluturaşilor, coordonată de educatoarea Estera Maria Olescher, au colindat şi au urat sărbători fericite bătrânilor din Centrul Social „Părintele Arsenie Boca”. Cei 15 vârstnici de la acest centru s-au bucurat împreună cu copiii care le-au

Redactor şef: Marian BOBOC zvjro2008@yahoo.ro Colectivul de redacţie: Alina PIPAN - 0766.678380; 0737.352129 alinapipan@yahoo.com Corneliu BRAN - 0766.728688 Loredana JUGLEA - 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com Gheorghe OLTEANU Mihaela PETROŞAN - 0732.413134

vestit Naşterea Mântuitorului şi au petrecut o zi în care au uitat că sunt singuri. De asemenea, prin contribuţia inclusiv a părinţilor celor mici, bătrânii de la Centrul Social „Părintele Arsenie Boca” au primit dulciuri şi fructe. Mihaela PETROŞAN

COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008. ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României Colaboratori permanenţi: Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ , Mihai BARBU, Irina BOBOC, Valeriu BUTULESCU, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Ioan LASCU, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA DTP: Bogdan SOVAGO, Daniela FILIMON - 0761.756837 Administrativ / Publicitate: Diana OSTROVANU - 0729.340216 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

Ziarul Vãii Jiului luni, 16 decembrie 2013

În Straja schiul a devenit un sport riscant de scump

Până unde merge dorinţa de a face profit cu orice preţ, inclusiv acela al îndepărtării turiştilor

Preţurile pentru un weekend la schi au explodat anul acesta. S-a ajuns la scoruri atât de mari, încât pot fi declarate ca atentate la dreptul de a practica acest sport. S-au dovedit a fi adevărate spusele domnului Bujor Bogdan, care arăta, la o întâlnire cu tema turismul în Parâng, că o familie trebuie să cheltuiască 1.500 de lei pentru un weekend la munte. Sumă exagerat de mare, care sabotează efectiv firavul turism din Valea Jiului. Preţul telegondolei din Straja îţi strică pofta de schi

Asociaţia cabanierilor din Straja a depus toate eforturile pentru a atrage cât mai mulţi turişti în staţiune. Eforturile au avut succes, turiştii şi-au anunţat prezenţa din timp, au rezervat locuri pentru Crăciun şi Revelion. Aceasta s-a transformat într-o veste formidabilă pentru Gărdean, a cărui firmă administrează telegondola din Straja. A profitat de ocazie şi a mărit costul unui drum cu telegondola sută la sută. Un drum până în staţiune, cu telegondola, costă 20 de lei de persoană, 20 de lei pentru coborâre şi, cu 10 lei garanţia pentru cartelă, ajungi la un cost dus-întors de 50 de lei de persoană. Practic, dacă vrei să foloseşti telegondola, pentru câteva ture de schi ajungi să plăteşti 100 de lei pentru cinci ture de coborâre pe schiuri. De persoană. Două persoane, ca să se bucure de o zi de schi, în

ACTUALITATE 3

Straja, au nevoie de cel puţin 200-300 de lei. Preţul exorbitant la telegondolă nu va face altceva decât să sporească transportul la negru de la baza telegondolei, la intrarea în staţiune, cu microbuzul. O metodă folosită şi pe vremea în care îţi permiteai o urcare la munte. Din fericire, mai există o soluţie. Aceea de a urca în staţiune cu autovehiculul. Acesta trebuie lăsat în parcare. Dacă turistul a ales să www.facebook/sensation4all Produsele prezentate rămână peste noapte la cabană, preţurile de sensation_office@yahoo.com sunt noi, sigilate. cazare sunt acceptabile, iar unele Includ şi 0765 394510 Preţul include TVA. schi-pass-uri. De exemplu, pentru teleschiurile Oferta valabilă în Comexim, preţul unei cartele este de 90 de lei limita stocului. pe zi, iar turele sunt nelimitate. Preţurile devin adulţi, pentru o zi este de 100 de lei. Aici poţi din ce în ce mai atractive, cu cât turistul alege să folosi, practic, toate instalaţiile de aceşti bani. Penachiziţioneze cartele pentru o perioadă mai lungă. tru studenţi şi elevi reducerea este de 10 lei. După Se pot achiziţiona cartele şi pe intervale orare sau ora 13:30, preţul se reduce la 60 de lei. O urcare cu pe număr de urcări. Dar, de obicei, schiorii vor să telegondola este 20 de lei, exact ca în Straja. Eviparcurgă tot traseul pe schiuri, de la staţia de dent, se pot achiziţiona şi cartele mai ieftine, pe oprire a telegondolei până la cea de pornire. mai multe zile. Dar având în vedere că oferta de O ofertă excelentă este aceea de a alege să petreci la munte zilele de luni până joi inclusiv. Cabana „Atlas”, un alt exemplu, oferă, pentru numai 400 de lei cazare, o masă şi puncte pentru schi-pass, pentru 4 nopţi/ persoană. Iar dacă achiziţionaţi şi o cartelă de 4 zile pentru teleschiuri plătiţi 310 lei. Cu 710 lei petreceţi 4 zile pline de schi, fără aglomeraţie, în Straja.

În Parâng telescaunul funcţionează. Turismul încă nu…

Parângul este gol-goluţ. Telescaunul şi-a rulat scaunele de transport mai mult goale, tot weekendul. Preţurile la telescaun au rămas la fel de mici ca şi anul trecut, doar că nu se poate beneficia de acelaşi confort ca la transportul cu telegondola şi nici pârtiile din Parâng nu-i mai atrag pe turişti, pentru că nu sunt amenajate corespunzător. Să nu mai vorbim despre eterna problemă cu apa pe care o au unele cabane. Deci, în Parâng s-ar putea schia şi ieftin, dar în ce condiţii?

La Transalpina Ski Resort s-a terminat cu binele

Preţurile promoţionale de anul trecut nu se mai regăsesc anul acesta în tarifele aplicate de staţiune. Un schi-pass pentru

cazare este limitată, turiştii se limitează tot la o distracţie de o zi pe pârtie. Pentru o familie din Valea Jiului, fără copii, costul acestei distracţii, pentru o zi, ajunge la 350 de lei. Sumă, de asemenea, mare pentru posibilităţile din Valea Jiului. Se dovedeşte că investiţiile în dezvoltarea staţiunilor, realizate pe bani publici, aduc doar câştiguri pe plan privat. Administratorii acestor instalaţii fac bani frumoşi. Noi credem că ar face bani frumoşi şi dacă ar păstra preţul scăzut al cartelelor şi ar lansa oferte atractive, doar că profitul ar veni mai încet, dar turistul ar fi respectat. Însă, unii oameni de afacerii români s-au învăţat să câştige mult şi bine rapid, cu minimul de efort.

Alina PIPAN

www.zvj.ro

SPORT

Ziarul Vãii Jiului luni, 16 decembrie 2013

Fotbal tenis

Cei şapte magnifici de la Comexim Lupeni

Înaintea plecării la Campionatul European din Turcia cei 18 componenţi ai loturilor naţionale de fotbal-tenis au participat la două stagii de pregătire centralizată.

Deoarece o treime din componenţii lotului sunt hunedoreni, primul cantonament a avut loc la Straja, în perioada 16-22 noiembrie, al doilea cantonament derulându-se la Buşteni între 7 şi 10 decembrie. Rezultatele competiţiei din Turcia îi pot propulsa pe sportivii de la Comexim în topul celor mai buni sportivi hunedoreni la secţiunea sporturi neolimpice. Şapte componenţi ai clubului Comexim Lupeni au început aventura la Campionatul European de fotbal-tenis care se desfăşoară la Istanbul. Sportivii hunedoreni, „inventaţi” de antrenorul Dima Druncea, au ca obiectiv câştigarea a şase-zece medalii continentale. Druncea consideră că toţi cei şapte sportivi ai săi au şanse să îşi treacă în palmares medalii, dar că pretenţii mai mari au Anamaria Gherghel şi Marius Stoenică. „De la Anamaria Gherghel şi Marius Stoenică aşteptăm să câştige aur în toate probele la care vor lua startul. Au dovedit, anul trecut, că sunt cei mai buni din lume la categoriile lor, iar acum vor trebuie să confirme şi la Europene”, a mai spus tehnicianul. Care a precizat că întrecerea de la Istanbul va fi mai puternică decât la ediţiile anterioare: „Va fi un campionat foarte greu, pentru că la fiecare categorie vor fi prezenţi competitori din 12 ţări care au

obţinut calificarea, faţă de anii precedenţi, când se calificau doar opt ţări la fiecare categorie. Sperăm să fim feriţi de accidentări şi să ne întoarcem cu o colecţie numeroasă de medalii de aur. Anul trecut am fost clubul numărul unu în lume ca număr de medalii de aur la Campionatul Mondial, iar acum dorim prin cei şapte sportivi să obţinem aur mai mult decât la Mondiale”. Cele trei titulare din lotul de şapte jucătoare al echipei de senioare a României provin la Comexim, Anamaria Gherghel, Ana Maria Rizescu şi Letiţia Bivolaru fiind liderele valorice ale primei reprezentative. La juniori, Marius Stoenică, Răzvan Vornicu şi Daniel Popovici, de la Comexim Lupeni, reprezintă jumătate din lotul convocat. Aceştia vor lupta pentru titularizare cu David Kelemen şi Cristian Cszorcs de la Tengo Salonta şi cu Andrei Cristian de la Viitorul Alexandria. În fine, la seniori, Lucian Szel Purice este unicul reprezentant al grupării din Lupeni, ceilalţi componenţii ai lotului fiind: Alin Bălan de la Nord-Vest Cluj, Răzvan Păuna şi Florin Purice de la Victory Cluj, Ionuţ Cretz de la Crişul Oradea şi Aspi Cean de la Cobra Topaz Bucureşti.

Karatiştii din judeţ

La Cupa Campionilor Europeni

Clubul Heian Deva a avut 12 sportivi la Cupa Campionilor Europeni la karate WUKF, ultimul eveniment din calendarul competiţional pe acest an al Federaţiei Române de Karate WKC. Întrecerea a aliniat

la start aproximativ 650 de sportivi din 12 ţări, la Cluj-Napoca. Antrenorii Oana Tomiuc şi Marius Biji au selecţionat pentru acest concurs de gală o singură senioară şi 11 sportivi din generaţia nouă, cu vârste între şase şi 14 ani. Andra Daniliuc, senioara clubului Heian, este multiplă campioană naţională, europeană şi mondială.

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

SPORT

luni, 16 decembrie 2013

Karate

Cei mai medaliaţi sportivi ai anului 2013 Nu încape îndoială că sportivii de la secţia de karate de la CSM Petroşani au obţinut cele mai multe medalii naţionale în anul 2013, motiv pentru care vă vom prezenta pe episoade retrospectiva performanţelor acestor sportivi.

Astfel cei mai medaliaţi sportivi cu aur la Campionatul Naţional de Karate Shito Ryu au fost: Daniel Berzescu la juniori, George Condescu şi Diana Panaite la seniori. La cadeţi primele locuri le-au luat: Bogdan Găman, Adrian Molnar, Ştefania Hatfaladi şi Lavinia Ghiura. La minicadeţi: Ionuţ Molnar, Adrian Cebuc, Andreea Ambruş, Mădălina Arghire, Miruna Mălăuţă, Andreea Polifronie. Medaliile de argint au fost câştigate la seniori de Nicolae Grigore, Rahela Anton şi Robert Sebeşi, iar la juniori: Răzvan Laurenţiu, Bogdan Parizek, Mihai Florian, Vanessa Huţuţuc, Anisia Berca la cadeţi, David Stark, Georgiana Bîrlea la minicadeţi. Medaliile de bronz au fost

Şah

Topul 2013 al CSM Petroşani

Secţia de Şah a Clubului Sportiv Municipal Petroşani şi-a stabilit topul celor mai buni sportivi ai anului 2013. „Anul, acesta au fost întocmite două clasamente valorice: clasamentul practic (pe medalii) şi clasamentul teoretic (valoric)”, ne-a declarat coordonatorul Gheorghe Şcurhan. Astfel, cu două medalii de aur obţinute la şah clasic şi dezlegări în cadrul Circuitului Naţional „Open Şah Petroşani” în clasamentul practic primul loc i-a revenit, al doilea an consecutiv, şahistului Mihai-Andrei Maschio, elev al Şcolii Gimnaziale „Avram Stanca” Petroşani. Acesta este urmat în clasamentul pe 2013 de: Teofil - Elias Pîrlea (locul 2, coleg de şcoală cu campionul); Cristian - Florin Matyas (locul 3, Şcoala Gimnazială I.G. Duca Petroşani); EduardAdrian Opriş (locul 4, Şcoala Generală nr. 6 Petroşani); Matei-Ioan Scoarţă (locul 5, Şcoala Gimnazială I.G. Duca Petroşani; Robert-Andrei Vătăşelu (locul 6, 5 ani, Grădiniţa Dimitrov Petroşani); Robert-Ioan Nistor (locul 7, Şcoala Gimnazială Avram Stanca Petroşani); Bogdan-Nicolae Maier (locul 8); Erik Banto (locul 9) şi Ana-Taisia Scoarţă şi Ovidiu Toparcean (locul 10). Ultimii patru sunt elevi ai Şcolii Gimnaziale I.G. Duca Petroşani. În clasamentul teoretic valoric s-a

cucerite de către: George Condescu şi Ionuţ Ipate la seniori, Mihai Ridzi şi Liviu Toth la juniori. Radu Stoi, Ştefan Găman, Lavinia Deac, Miruna Mălăuţi la cadeţi, Mădălin Gongeanu la minicadeţi. Astfel, la acest campionat petroşenenii pregătiţi de Radu Polifronie şi Alina Tinca au obţinut nu mai puţin de 14 medalii de aur, 14 medalii de argint şi 11 medalii de bronz. „Pe această cale vreau să mulţumesc primarului Tiberiu Iacob-Ridzi şi Consiliului Local Petroşani pentru sprijinul acordat în 2013 şi sper că nu i-am dezamăgit”, a declarat Radu Polifronie. Trebuie menţionat faptul că peste 50 de sportivi de la secţia de karate au fost premiaţi, sâmbătă, cu diplome, dulciuri şi echipament sportiv pentru rezultatele din acest an, de către antrenorii lor, Radu Polifronie şi Alina Tinca. „În acest fel am adunat toţi sportivii împreună după un an cu multe concursuri, dar frumos”, a spus Alina Tinca.

impus campionul judeţean CristianCostin Crăciun, Şcoala Gimnazială I.G. Duca Petroşani, urmat în clasament de Dragoş-Nicholas Vişănescu, 6 ani, fratele şahistei multimedaliate DariaIoana Vişănescu, elev în clasa pregătitoare a Şcolii nr. 1 Petrila, şi pe locul trei Elena-Bianca Asoltanei (Şcoala Gimnazială I.G. Duca Petroşani), toţi trei fiind de mare perspectivă pentru anul 2014. „La începutul anului viitor, primii trei clasaţi din ambele clasamente vor disputa câte un meci pentru supercupa clubului CSM Petroşani", a declarat Gheorghe Şcurhan. Sportivii vor fi premiaţi oficial după competiţia de şah din cadrul clubului dotată cu premii, Cupa „Moş Crăciun", organizată la Casa de Cultură a Studenţilor din Petroşani,în perioada 17-20 decembrie 2013.

Pagini realizate de Loredana JUGLEA

www.zvj.ro

CMYK

6 ACTUALITATE Bucuria celor mici din Vulcan Inaugurarea orăşelului

Mii de beculeţe colorate, amplasate pe alei, pe bradul cel mare care tronează în mijlocul Parcului Avram Iancu, dar şi pe cei mai mici răspândiţi pe zona verde, s-au aprins în Orăşelul Copiilor din Vulcan, sâmbătă, la ora 17:45, atunci când, împreună cu primarul Gheorghe Ile, sutele de copii strânşi în faţa scenei au numărat de la trei în jos.

www.zvj.ro

s-a petrecut la ora patru după-amiază. Rând pe rând, pe scenă au urcat grupuri de copii de la toate şcolile din oraş, care au colindat, au recitat şi au cântat. Un program special de colinde de Crăciun, aşa cum am aflat de la viceprimarul Cristian Merişanu, va fi prezentat în cursul dupăamiezii zilei de azi şi al celei de mâine. În timp ce colindătorii evoluau pe scenă, lumea din parc îi asculta sorbind ceai fierbinte oferit gratuit, se oprea în faţa ieslei care s-a născut Mântuitorul sau a tonetelor la care se vindeau vată pe băţ, pop corn şi alte dulciuri.

Copiii mai şmecheri

au fost însă numai ochi şi urechi la ceea ce urma să li se comunice de la microfon în legătură cu sosirea lui Moş Crăciun. Aşa că, în momentul în care au auzit anunţul că respectivul moş se apropie de

Ziarul Vãii Jiului luni, 16 decembrie 2013

porţile orăşelului, au tulit-o rapid într-acolo. După ce l-a cercetat îndelung, ca să constate el însuşi greutatea sacului şi ca să le examineze atent pe crăciuniţele care îl însoţeau, primarul Gherghe Ile i-a dat liber lui Moş Crăciun. În timp ce ajutoarele sale împărţeau dulciuri în stânga şi-n dreapta, Moş Crăciun, ca o vedetă ce era, nu mai prididea invitaţiilor de a face fotografii, împreună cu copiii.

După ce, cu greu,

a ajuns la scenă, Moş Crăciun a luat loc pe un scaun şi, flancat de însoţitoarele sale, a stat cuminte acolo până la terminarea programului artistic. La plecare, le-a promis, pe cuvânt de onoare, micuţilor care, din braţele mamelor, îşi întindeau mânuţele spre el, că, în Ajun de Crăciun, va veni negreşit acasă la fiecare. Doar cu promisiunea asta solemnă Moşul a putut pleca din parc cu barba-ntreagă.

Gheorghe OLTEANU

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE

luni, 16 decembrie 2013

În Orăşelul Copiilor din Vulcan

Copiii au tras de Gheorghe Ile mai abitir ca de Moş Crăciun

Şmecheră puştimea vulcăneană. Studiind cu atenţie fenomenul din anii trecuţi, copiii de la cinci la zece ani au observat că, în timp ce sacul lui Moş Crăciun şi coşurile cu dulciuri purtate de crăciuniţele însoţitoare se golesc rapid...

… cutiile doldora de bomboane

şi ciocolată cu care oamenii primarului Gheorghe Ile încep să le scoată din cortul amplasat în vecinătatea scenei sunt mult mai consistente. Ca urmare, zecile de copiii l-au lăsat în barba lui pe Moş şi s-au orientat către principalul ordonator de credite şi de dulciuri al municipiului. A fost, cum s-ar putea spune, un exerciţiu de iniţiere în privinţa comportamentului electoral pe care îl vor face odată cu depăşirea vârstei majoratului. fiecărui copil care s-a aşezat cuminte la rând.

A făcut asta,

am uitat să spun, doar după ce, înainte de asta, punând mâna pe sacul lui Moş Crăciun şi împărţind în stânga şi-n dreapta, a ajuns, în final, cu mâna pe fundul acestuia. Ferească Domnul şi puşchea pe limbă să se întâmple aşa şi cu visteria municipiului! Gheorghe OLTEANU

Mai bine de trei mii de punguţe şi pungi cu dulciuri au fost oferite copiilor din partea Primăriei şi a Consiliului

Local al municipiului Vulcan. Peste o mie şi ceva au fost împărţite celor mici, ca donaţie din partea partenerilor germani, de către ONG-ul lui Costică Trufaş. Lângă cort, însuşi primarul i-a dat cu mâna lui dulciuri

Cvartetul „Cuore” Băiţa

La sfârşitul săptămânii trecute, Cvartetul „Cuore”, de la Liceul de Arte „Sigismund Toduţă” din Deva, a susţinut un program muzical la Biserica Romano-catolică din comuna Băiţa, în cadrul Concertului de Crăciun organizat de Primăria Băiţa. Dintre piesele prezentate de cvartet, amintim: J.S.Bach – Aria „Be Though With Me”, W.A.Mozart – „Andante din Cvartetul kv 157”, Vivaldi „Iarna”, Corelli - „Allegro” şi „Pastorala” din Concertul de Crăciun, Gluck - fragment din baletul „Don Juan”. Cvartetul „Cuore” este format din profesorii Iudith Mărăşescu, Rodica Bucur, Adrian Lazăr şi Camelia Jakab.

Mihaela PETROŞAN

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

DIVERSE

În elegantul bar „Exodus”,

luni, 16 decembrie 2013

Femeile social-democrate au mai uitat de curăţenia de Crăciun Vineri seară, Clubul „Femina” din cadrul Organizaţiei de Femei PSD Petroşani a organizat cea de-a patra întâlnire. De data aceasta, aşa cum a promis ultima oară Violeta Burlec, preşedintele clubului, întâlnirea femeilor s-a axat strict doar pe socializare şi recreere, „câteva ore de linişte fiind binevenite femeilor, care în apropiere de sărbători trebuie să muncească şi să facă faţă la serviciu, dar mai ales acasă, unde toate gospodinele se pregătesc de Crăciun cu curăţenie generală, cumpărături şi feluri de mâncare care trebuie gătite”.

Conform principiului rotaţiei, de data aceasta organizatorii acţiunii au găsit ca gazdă elegantul şi rafinatul bar „Exodus”, de pe strada Avram Iancu. Care, vineri, după orele 18:30, era plin ochi de femei, toate mesele fiind ocupate, ba chiar şi cele adăugate suplimentar. Amfitrioana evenimentului, fermecătoarea domnişoară Lavinia Grigoriu, cea care este şi preşedintele TSD Petroşani, a încercat şi a reuşit ca totul să iasă cât mai bine, femeile fiind servite la mese cu tot ceea ce şi-au dorit, într-o atmosferă plăcută, liniştitoare. S-au făcut poze, s-au cântat colinde, s-a organizat o tombolă cu mici premii, câteva cadouri simbolice de Crăciun pentru fiecare. Timp de câteva ore doamnele şi domnişoarele social-democrate au putut conversa, departe de tumultul stresului de zi cu

Licitaţie

Subscrisa Heral Consult IPURL Orăştie în calitate de lichidator judiciar al SC Laboratorul Sportul SRL - în faliment, cu sediul în Petroşani, Calea Romană, nr. 19A, judeţul Hunedoara vinde la licitaţie publică în data de 10.01.2014, ora 11:00, la sediul lichidatorului judiciar din Orăştie, str. N. Bălcescu, nr. 4, jud. Hunedoara, următoarele active: - Hală producţie produse patiserie şi teren aferent în suprafaţă de 2841 mp înscrise în CF 63273 Petroşani (provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 1999 Petroşani) compusă din construcţie cu nr. CAD. C2, nr. top 695/b/1/a, notate la A1.2, proprietar de sub B.5 şi teren în cotă de 2841/3241, nr. top 695/b/1/a/2 de sub B.4, situate în Petroşani, str. Calea Romană, nr. 19A, jud. Hunedoara. - Laborator cofetărie vechi, birouri+magazie ambalaje, centrală termică şi teren aferent în suprafaţă de 833 mp înscrise în CF nr. 61508 Petroşani (provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 1861 Petroşani) compuse din construcţii – Laborator cofetărie vechi – nr. cad. 2153 –C2 de sub A1.2, proprietar sub B.3, birouri + magazie ambalaje+centrală termică nr. cad. 2153-C5 de sub A1.5, proprietar sub B.9 şi teren în suprafaţă totală de 833 mp, compus din teren cu nr. cad. 2153, nr. top 695/b/1/b, în cotă de 500/2302, de sub B.2 şi 333/2302 de sub B.8, situate în Petroşani, str. Calea Romană, nr. 19A, jud. Hunedoara. Vânzarea acestor imobile se va face în bloc, pornind de la valoarea de 238.800 euro exclusiv TVA. Garanţia de participare la licitaţie reprezintă 10% din valoarea bunului pentru care se licitează. Cumpărarea caietului de sarcini este obligatorie pentru ofertanţi şi poate fi găsit la sediul lichidatorului judiciar, tel. 0254-240807.

S.C. Centrul de Calcul INFO’ 98 S.A. Petroşani

Petroşani, 332015, jud. Hunedoara, str. Timişoarei, nr. 2, tel. +40372 904 652, tel/fax +40254 541 330 ORC: J20/408/1999 CUI: RO11751623 e-mail: office@info98.ro www.info98.ro

SC CENTRUL DE CALCUL INFO ’98 SA, societate cu o experienţă de peste 35 de ani în domeniul informatic, oferă:

CURSUL DE INIŢIERE pentru OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE (COD COR 351101) Cursul are o durată de 72 de ore, se desfăşoară pe parcursul a 6 săptămâni, dintre care un număr de 54 de ore sunt de practică pe calculator. Preţul cursului este de 350 lei şi se poate acorda o reducere de până la 10% pentru grupurile organizate care vin din partea unei singure unităţi economice. Preţul include TVA.

IMPORTANT!!!

Se eliberează diplome recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Educaţiei Naţionale. Persoana de contact: ing. Manuela Popescu Telefon: 0254.546071, 0731.010762

www.zvj.ro

zi, probabil cea mai mare realizare a acestor întâlniri. Printre invitate s-au aflat şi trei bărbaţi: Ioan Rus preşedintele organizaţiei PSD Petroşani, consilierul local Doru Şipeţean şi Tiberiu Jitea, activul organizator de evenimente sportive al PSD Petroşani. „Este bine că putem sta câteva ore să discutăm liniştite într-un cadru atât de plăcut, aceasta fiind, de fapt, şi ideea acestor acţiuni. Mă bucur să văd în jurul meu atâta linişte, când ştiu ce stres au femeile în aceste zile. Gândiţi-vă cum e să faci curăţenie în toată casa, să ai grijă de copii şi de soţ, să mergi la serviciu, să speli haine şi să calci un vraf de haine, iar pe deasupra să mai mergi şi la cumpărături, sau să mai ai şi cine ştie ce griji pe cap. De asta femeile au nevoie şi de câteva ore pentru ele, precum şi de grija faţă de ele. Stimăm şi iubim bărbaţii care ne înţeleg nevoile şi care ne ajută”, ne-a declarat Mariana Popa, vicepreşedintele organizaţiei PSD Petroşani. Un ultim cuvânt l-am luat înainte să plecăm preşedintelui OFSD Petroşani, Margareta Burduf, care ne-a dezvăluit câteva dintre planurile de viitor: „O să

Orăştie

mai avem luna aceasta cred că două acţiuni caritabile, deoarece unii oameni de lângă noi au atâta nevoie de sprijin, mai ales bătrânii şi copiii. Apoi, luna viitoare vom organiza o nouă întâlnire a femeilor din club, probabil într-o altă locaţie, aşa cum am făcut de fiecare dată. Mă bucur că putem fi azi împreună cât mai multe membre ale organizaţiei. Sper că le facem o mică bucurie acestor doamne şi domnişoare care ne onorează cu prezenţa. Cu acest prilej, din partea mea şi a organizaţiei femeilor social democrate din Petroşani, le adresez din suflet să aibă parte de Sărbători Fericite! Şi să nu uite că femeia este şi va fi cea mai importantă piesă dintr-o familie, fapt ce ne face să fim mândre că ne-am născut femei”. Corneliu BRAN

Festivalul-concurs „Cu noi este Dumnezeu!” Sâmbătă, în Catedrala Ortodoxă din Orăştie a avut loc Festivalulconcurs de muzică sacră şi colinde „Cu noi este Dumnezeu”.

La aceasta ediţie, Corul „Orfeu” al Liceului de Arte „Sigismund Toduţă” din Deva a participat în calitate de invitat de onoare, în incheierea evenimentului, pentru a susţine un program de lucrări corale şi

a fost distins cu Diploma de Excelenţă din partea juriului. Mihaela PETROŞAN

Ziarul Vãii Jiului luni, 16 decembrie 2013

TSD Petroşani a spart barierele competiţiilor politice

Reprezentanţii partidelor politice locale s-au aşezat la masa dezbaterilor în favoarea tinerilor Tinerii politicieni au un atuu incredibil în faţa “dinozaurilor” din politică: sunt caracterizaţi prin iniţiative şi comunicare la orice nivel, ignorând barierele culorii politice. Tinerii sunt atraşi de experienţe noi, de dorinţa de a se afirma prin acţiuni şi proiecte cu impact social, care să schimbe cu adevărat ceva în domeniile în care lucrurile scârţâie.

Dacian Ciodaru, liderul Tineretului Social Democrat pe judeţ, a avut mai multe iniţiative în care a încercat să scape de cochilia politică în procesul demarării unor proiecte sociale. Şi iată că a reuşit. Până la urmă, scopul proiectului social trebuie să aibă prioritate în faţa celui politic. Este posibil ca membrii partidelor diferite să stea la aceeaşi masă să programeze şi să deruleze împreună proiecte de interes social. Acest lucru s-a întâmplat sâmbătă, la iniţiativa TSD Petroşani, când reprezentanţii diferitelor organizaţii politice locale, alături de reprezentanţi ai unor ONG-uri, au stat la masa dezbaterilor pentru a discuta problemele tinerilor din judeţ şi pentru a planifica o serie de acţiuni pentru viitorul apropiat. Câte doi reprezentanţi ai organizaţiilor de tineret ai PNL, UDMR, PP-DD, PDL şi PSD au participat la o dezbatere pe probleme de tineret şi s-au hotărât să facă din aceste întâlniri un proiect de lungă durată, să se întâlnească o dată la trei luni şi să demareze proiecte care să ajute efectiv la rezolvarea problemelor identificate în comunitatea de tineret din judeţ. În luna februarie s-a stabilit o întâlnire mai amplă interpartidică, din care să facă parte câte 8 membri, dar la care să participe atât reprezentanţi ai ONG-urilor, cât şi ai autorităţilor locale şi

Şcoala Gimnazială nr. 7 Petroşani

ACTUALITATE

SC REALCOM SA PETROªANI

Laboratorul de Producţie – Cofetărie – Patiserie, str. Lunca (lângă SC UPSROM şi Fabrica de Tricotaje), aduce în casele dumneavoastră cele mai gustoase şi delicioase specialităţi: Preluăm şi onorăm zilnic comenzi pentru toate ocaziile: mese festive, nunţi, botezuri şi alte evenimente.

Torturi de ciocolată Torturi cu frişcă Torturi cu fructe Sortimente diversificate de prăjituri Fursecuri Alune prăjite şi alte sortimente Telefon secretariat: 0254.542472, 0372.764439 Laborator: 0733.960320, int. 315 Depozit: 0733.690319, int. 342

judeţene care au ca domeniu de activitate educarea şi integrarea tineretului. Atunci se va discuta legea voluntariatului, pe care tinerii din toate partidele o susţin şi o vor adoptată cât mai curând. „Dorim să stabilim o strategie unitară a tineretului, indiferent de culoarea politică. Mă bucur că am avut această iniţiativă de a-i aduna pe toţi reprezentanţii organizaţiilor politice la masa discuţiilor, dar cel mai mult mă bucur că aceştia au răspuns afirmativ iniţiativei şi că îşi doresc să continuăm aceste întâlniri. Problemele tinerilor sunt, în mare, aceleaşi peste tot. Trebuie să le identificăm, să le formulăm şi să le găsim rezolvare, iar prin efortul comun acest lucru se poate realiza”, spune Dacian Ciodaru. Pe scurt, tinerii fac eforturi să-şi rezolve singuri problemele cu care se confruntă, fie că sunt educaţionale, de integrare pe piaţa muncii sau de altă natură. Ei se pot reprezenta mai bine decât o poate face altcineva pentru ei. Aşteptăm cu nerăbdare rezultatele acestor dezbateri, pe măsură ce vor deveni realitate. Alina PIPAN

Serbare cu colinde şi premii

Deşi vineri a fost o zi de 13 (2013!), pentru copiii de la Şcoala Gimnazială nr. 7 din Petroşani a fost o zi plăcută. Ba chiar una specială, am putea zice. Şi avem toate motivele să spunem aşa deoarece seara de vineri le-a adus copiilor cu rezultate bune la învăţătură o serbare, organizată în cinstea lor de conducerea şcolii şi cadrele didactice, împreună cu o firmă şi două asociaţii din Petroşani. Elevii au venit însoţiţi de părinţi sau bunici, astfel că la orele 17:00 sala de sport a şcolii gemea de oameni veseli şi plini de viaţă, toată lumea aşteptând să înceapă acţiunea. În sală am văzut şi câteva figuri cunoscute din sfera politicului sau administraţiei locale, consilierii locali petroşeneni Ioan Rus şi Doru Şipeţean. Din programul pregătit de către organizatori, în afară de premierea copiilor cu dulciuri şi diplome, n-au lipsit, cum era firesc în decembrie în apropiere de Naşterea Domnului Iisus, minunatele colinde româneşti, cântate cu mult foc şi extraordinar de bine de către Craii de la Paroşeni – însoţiţi şi de o ceată de brunduşi, dar şi de către grupul de preoţi şi cântăreţi de la Biserica Sfânta Varvara „cea de peste drum de şcoală”, cum spunea în discursul dumnealui părintele Octavian Pătraşcu, decanul de vârstă al preoţilor ortodocşi din Valea Jiului. Preoţi care, de altfel, se implică foarte mult, an de an, în diverse acţiuni organizate de şcoală, prin Asociaţia

Sfânta Varvara. A colindat plăcut şi inedit grupul de colindători al cadrelor didactice de la şcoală, copiii putându-şi vedea profesorii în altă ipostază.Putem concluziona că a fost o acţiune reuşită. La final, Monteola Gherlan, directorul Şcolii Gimnaziale nr. 7 Petroşani, ne-a declarat: „Serbarea din această seară este organizată pentru copiii care au obţinut rezultate bune la învăţătură şi la concursurile şcolare. Cei care sponsorizează acţiunea sunt: firma Kessler, reprezentată prin d-na Angela Popa, Biserica Sfânta Varvara, reprezentată de preoţii din cadrul asociaţiei şi cei care slujesc şi la lăcaşul de cult ortodox din apropiere de şcoala noastră, şi Asociaţia Mountain Huggers din Petroşani. Tuturor acestora le mulţumim. Practic, pentru acţiunea de azi au fost selectaţi câte trei elevi din fiecare clasă, luaţi după ordinea mediilor şcolare şi după rezultatele de la concursurile şcolare, copiii venind la serbare împreună cu părinţii lor. Toţi au primit dulciuri, iar cei mai buni dintre ei, primii zece, practic şi cei care au obţinut premii la olimpiadele şcolare, au primit şi diplome. Mă bucur că am avut copii care anul acesta au reuşit să obţină rezultate foarte bune la învăţătură şi sper ca şcoala noastră să-şi menţină această ştachetă. Ba chiar îmi doresc ca aceşti copii deştepţi şi talentaţi să depăşească în 2014 rezultatele din acest an. Pe această cale, pentru că imediat e final de an, le doresc copiilor, părinţilor şi tuturor colegilor mei multă sănătate, putere de muncă şi rezultate şcolare cât mai bune, alături de urările tradiţionale Crăciun Fericit! şi La Mulţi Ani!”. Corneliu BRAN

www.zvj.ro

10 DIVERSE

Ziarul Vãii Jiului În satele aparţinătoare Petrilei,

luni, 16 decembrie 2013

Arareori câte un incendiu

De când fac şi muncă de prevenire pe teren, încercând să conştientizeze populaţia de la sate de riscurile la care se supun atât ei, cât şi comunitatea locală atunci când nu se respectă nişte reguli elementare pe linie PSI, pompierii din Petrila susţin că au mult mai puţine cazuri de incendii decât în anii anterior.

„Aproape în fiecare zi de ceva vreme mergem la sate, unul, doi sau chiar mai mulţi şi stăm de vorbă cu oamenii, încercând să le explicăm ce se întâmplă când aprind focul să cureţe terenurile şi îl lasă nesupravegheat, sau când afumă carnea ori slănina în afumători, lăsând focul mocnit în voia sorţii. Cu dumnealor discutăm şi faptul că hornurile caselor trebuie curăţate periodic, precum şi faptul că lângă sobe sau surse de căldură nu trebuie lăsate aproape materiale inflamabile sau, mai grav, chiar combustibil, cum avem un exemplu din alţi ani. Acum, înainte de sărbători le explicăm să verifice instalaţiile de lumină pentru pomul de Crăciun, de la care se pot întâmpla, de aseme-

nea, mari nenorociri, iar cu cei tineri discutăm de pericolul petardelor şi artificiilor dacă acestea sunt folosite mai ales în spaţii închise. Pe lângă discuţii le înmânăm oamenilor şi pliante cu imagini şi cu sfaturi. Fără să vrem să ne lăudăm, să ştiţi că aceste acţiuni au dus la scăderea numărului de incendii pe raza Petrilei. Anul trecut, din noiembrie şi până după Sf. Nicolae am avut cinci sau şase incendii, toate la sate, iar anul acesta în aceeaşi perioadă a fost doar unul

singur. Suntem pe calea cea bună la Petrila şi ne bucurăm că oamenii înţeleg ce le spunem. În fond, ceea ce facem n-o facem pentru noi, o facem pentru dumnealor şi comunitatea locală”, ne-a declarat comandantul SVSU Petrila, Niculae Alexandrescu. Corneliu BRAN

ROMÂNIA JUD. HUNEDOARA ORAŞUL URICANI CONSILIUL LOCAL

HOTĂRÂREA NR. 62 /2013

privind rectificarea bugetului local al Oraşului Uricani pe anul 2013 şi modificarea listei de investiţii

Consiliul Local al Oraşului Uricani, jud. Hunedoara; Având în vedere nota de fundamentare întocmită de Primarul Oraşului Uricani prin care se propune să fie rectificat bugetul local al Oraşului Uricani pe anul 2013 şi să fie modificată lista de investiţii; În conformitate cu prevederile art. 19, alin. 2 şi ale art. 82 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, modificată şi completată ulterior; În temeiul prevederilor art. 9, 10, ale art. 36, alin. 1 şi 2, lit. ”b” şi ale alin. 4, lit. „a” şi ale art. 45 şi art. 115, alin. 1, lit. „b” din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, modificată şi completată ulterior, HOTĂRĂŞTE: ART. 1. Aprobă rectificarea bugetului local al Oraşului Uricani pe anul 2013, conform anexei nr. 1 la prezenta hotărâre şi detalierea influenţelor pe fiecare capitol bugetar, conform anexei nr. 1a la prezenta hotărâre. ART. 2. Aprobă modificarea listei de investiţii astfel cum este prezentată în anexa nr. 2 la hotărâre. ART. 3. Prezenta hotărâre se comunică Instituţiei Prefectului - Judeţul Hunedoara, Primarului Oraşului Uricani, Serviciului Economic al Primăriei Uricani şi se aduce la cunoştinţa cetăţenilor prin publicare în presă şi afişare în locurile publice din oraş. Hotărârea a fost adoptată prin vot liber exprimat, cu 8 voturi „pentru”. Uricani, la 29.08.2013 Preşedinte de şedinţă, Crişan Ion

www.zvj.ro

Contrasemnează Secretar Flori Nelu-Dănuţ

Ziarul Vãii Jiului

PUBLICITATE 11 HOROSCOP

luni, 16 decembrie 2013

ANGAJĂRI

Berbec (21 Mar - 20 Apr)

Static Night-Club (în Arad) angajează personal: barmaniţă-ospătăriţă - 2100 lei/lună, dansatoare -130 lei/seară+35% procent din consumaţie. Se asigură transport, cazare, carte de muncă. Singurul club de 5 stele din vestul ţării. Relaţii la numerele de telefon: 0749.188703 sau 0737.331055

Valabil pentru vineri - 20 decembrie 2013

Gemeni (22 Mai - 21 Iun)

Este un moment dificil, când eşti cuprins de tot felul de probleme la serviciu. Munceşti mult, te oboseşti peste măsură, încât te prind zorii gândindu-te la problemele nerezolvate.

Pierdut Certificat Constatator nr. 56515 eliberat în data de 26.06.2013, pentru PFA Niţescu Ciprian Ionel, CUI 27846010, F20/1815/2010, cu sediul în Petrila, str. M. Sadoveanu, bl. 2A, ap. 20. Se declară nul.

Rac (22 Iun - 22 Iul)

Închiriez spaţiu comercial în Petroşani (zonă centrală - Piaţa Victoriei, clădire staţie plecare taxi/ maxi-taxi spre Petrila, etaj I), suprafaţă 200 mp, toate utilităţile, pretabil bar, restaurant etc. Preţ negociabil la vedere. Relaţii la telefon 0767.806804

Cursuri de dans sportiv!

Vrei să înveţi să dansezi? Vrei să ai o siluetă de invidiat? Înscrie-te la cursurile de dans sportiv pentru copii şi adulţi! Poţi practica dansul la nivel de începători, intermediari sau avansaţi, cursurile predate fiind la acelaşi nivel cu cele din marile centre din ţară! Grupele de vârstă în care te poţi înscrie sunt: 1) Clasele I-VIII; 2) Liceu - adulţi. Poţi participa la spectacole, concursuri! Instructorul oferă la cerere pregătire pentru “valsul mirilor”! Sălile de dans sunt în: - Petroşani (Şc. Gen. „Avram Stanca”) - Vulcan (Centrul Şansa) - Lupeni (Clubul Sindicatelor) Te poţi înscrie la numărul de telefon: 0720.726337 RAPID IEFTIN CONFORTABIL

TAXI COMSION

IMOBILIARE Vând apartamente cu una, două sau trei camere, în rate, avans 50%, în Uricani şi Lupeni, şi teren fânaţ la Câmpu lui Neag. Relaţii la numărul de telefon 0742.861658

Vând apartament cu 2 camere, zona 8 Martie, Petrila, cu îmbunătăţiri, decomandat, situat spre soare. Preţ 10.000 euro. Telefon 0725.065800

Vând teren şi casă P+1 în Târgu-Jiu, strada George Coşbuc, Nr. 2A, realizată şi finisată în 2000 cu toate utilităţile: apă, gaze, canal, izolaţie termosistem şi termopane. Suprafaţă teren 800 mp, deschidere la stradă de 50 mp. Anexe: beci suprafaţă de 30 mp, garaj dublu pentru 2 autoturisme. Preţ negociabil. Telefon 0727.874449

Taur (21 Apr - 21 Mai)

Ai mare grijă la informaţiile pe care le primeşti azi, pentru că unele din ele ascund multe piste false! Sub aparenţe prieteneşti, cineva îţi dă un sfat care te convinge la început, dar după ce îi vei da curs, vei începe să-i descoperi şi laturile mincinoase.

PIERDERI

ÎNCHIRIERI

Ca să poţi trece mai departe la etapa următoare a unei acţiuni ţi se cere un compromis care merită făcut.

RENT A CAR

0254 512512 0720 512000 0254 512500

Nimereşti într-un mediu ostil, în care nu eşti deloc sprijinit în ceea ce intenţionezi să faci. Vin prea multe refuzuri, prea multe atitudini ostile, şi cum să duci la îndeplinire o sarcină în asemenea atmosferă?

Leu (23 Iul - 22 Aug)

Merită să intri în competiţia de idei care se naşte azi, pentru că vei descoperi o mulţime de păreri diferite de ale tale, dar de care te vei putea folosi la un moment dat.

Fecioară (23 Aug - 21 Sep)

Tu eşti, de felul tău, ceva mai prudent şi nu te aventurezi într-un proiect nou fără măsuri de precauţie şi o organizare atentă.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct)

Stai şi cântăreşti la rece o situaţie şi ajungi la o singură concluzie: să-i pui punct aici. Consideri că nu merită să mergi mai departe.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi)

O nouă şansă financiară ar putea apărea acum, fie că e vorba de un venit suplimentar, fie că e vorba de o cheltuială.

Săgetător (22 Noi - 20 Dec)

Vând Ford Fiesta 1,4 diesel, a.f. 2004, 2 locuri, utilitară, stare bună de funcţionare, revizii la zi, singurul proprietar în ţară, 320.000 km, consumabile schimbate, funcţionează impecabil. Telefon 0761.756839 Vând receptor Dolce, fără datorii. Preţ 20 euro. Telefon 0761.756839 Vând două bovine de 3 şi, respectiv, de 7 ani. Preţ negociabil! Detalii la telefon 0765.547249 sau la adresa: sat Petros, comuna Baru, nr. 192.

Visele tale cele mai mari sunt realizabile, dar până vei ajunge la ele mai e cale lungă. Trebuie să-ţi pui mai mult în valoare calităţile legate de răbdare şi prudenţă.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian)

Piedicile apar la tot pasul, fie datorită unor factori externi, fie interni, cum ar fi propriile inhibiţii, complexe sau temeri.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb)

Sunt mai multe lucruri care îţi plac la fel de mult şi nu ştii să alegi care e cel mai bun pentru tine în acest moment.

Peşti (19 Feb - 20 Mar)

Uneori eşti nevoit să mai faci şi compromisuri pentru a face lucrurile să meargă mai departe. Eşti în faţa unui sacrificiu care merită făcut, îl poţi face, ca atare nu te mai gândi că ţi-ai călca pe orgoliu cu această ocazie!

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

12 ACTUALITATE

luni, 16 decembrie 2013

Vulcan

Nouă într-o noapte

La Vulcan, câţiva inşi, deocamdată neidentificaţi, au colindat, la sfârşitul săptămânii trecute, câteva garaje situate în partea sudică a localităţii, în zona cunoscută sub numele de La Brazi. La numărul

celor înregistrate până acum, colindele de acest gen au devenit ceva obişnuit pentru proprietarii de garaje de aici. Şi, din câte şi-au dat seama cei călcaţi de hoţi, pare-se că aceştia merg la pont. Fiindcă cele mai atractive sunt garajele în care se află mult fier, scule şi diferite alte unelte, iar în perioada de iarnă, cum e acum, în Ajun de Crăciun, şi carne de porc pusă la afumat.

Dintre cele

nouă garaje care au fost vizitate de hoţi în noaptea de 12 spre 13 decembrie (joi spre vineri) doar două au putut fi efectiv sparte. Uşile celorlalte, deşi prezintă urme de forţare, au refuzat să se deschidă în urma loviturilor de rangă apli-

www.zvj.ro

cate. Interesant că, dintr-un garaj, în care se aflau câteva televizoare şi aparate electrice de măsură, nu a dispărut nimic. Însă nu acelaşi lucru îl poate afirma domnul din fotografie, căruia i s-au volatilizat dintr-unul din cele două garaje pe care le deţine un aparat de sudură şi câteva scule.

Unul dintre

bărbaţii care a trebuit să-şi repare încuietoarele, afectate de strădania hoţilor de a i le face praf, spune că a anunţat poliţia în jurul orei cinci dimineaţa, imediat ce un cunoscut i-a dat de ştire despre cele întâmplate. I s-a răspuns, spune el, că agenţii de poliţie nu pot veni să constate infracţiunea, fiindcă nu exista mijloc de transport. Şi, prin urmare, să meargă dumnealui la poliţie, în jurul orei şapte, ca să depună reclamaţie. Invitaţie căreia omul nu i-a răspuns. Gheorghe OLTEANU

facebook.com/ziarulvaiijiului

CMYK

Prãvãlia cu istorii

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul VI Nr. 201 16 decembrie 2013 4 pagini Supliment al Ziarului Văii Jiului

De la Casa de vis în altarul huilei. Land of work. Este greu, în patria huilei, să pui în pagină drept unică (şi, implicit, drept nouă) o senzaţie trăită de-a lungul anilor de zeci şi zeci de mii de truditori pe altarul huilei, aceea de a intra efectiv într-o mină de huilă. Chiar dacă experienţa intrării în subteran, la mina Lupeni, a fost realmente unică, am ales să prezint exact ceea ce ştiu că aşteaptă cititorii Ziarului Văii Jiului de la mine: adevărul. Constatări, sper, utile salvării a ceea ce a mai rămas de salvat din această industrie. Şi să vorbesc mai puţin spre deloc despre ceea ce am simţit eu preţ de aproape 400 de metri diferenţă de nivel, toţi în subteran, dar totuşi toţi deasupra nivelului mării. Vineri, puţin înainte de ora 9:00, când minerii din întreaga Vale dăduseră deja o producţie rezonabilă de cărbune, am pornit cu colegul Marian Boboc spre mina Lupeni. Deşi aşteptam întâlnirea cu huila de vreo 15 ani, timp în care n-am fructificat, absolut nejustificat, niciuna din zecile de şanse de a intra în subteran, am mai zăbovit preţ de câteva zeci de minute la o cafea, la Casa de vis. Unde am vorbit de chestiuni redacţionale, încălcând astfel un mit şi o regulă. N-am intrat în pielea minerului şi n-am vorbit despre mină (cunoscut fiind că, afară, minerii vorbesc despre mină, iar în subteran despre femei). Şi am încălcat, voit, regula de aur a Departamentului de Stat al SUA. Care spune că, niciodată, conducerea bicefală a unei entităţi nu se poate afla simultan, din motive de securitate, în acelaşi loc. Post vizită, deşi nu suntem la Oscar, le mulţumesc părinţilor şi dascălilor mei că mi-au dat o educaţie şi opţiuni ce m-au ferit mină. Nu pentru că ar exista vreo meserie mai nobilă decât aceea de miner, ci pentru că proprietarul minelor – Statul Român – nu răspunde nici pe departe sacrificiului real al oamenilor care, din dragoste pentru această meserie ori din nevoie, lucrează în subteran. Şi trebuie să le mulţumesc, de asemenea, domnilor Gheorghe Emil – directorul minei Lupeni şi Remus Borsos - şef de sector pentru că mi-au respectat dorinţa. Aveam opţiunea de a ne învârti în jurul coliviei, povestind prietenilor şi cititorilor că am fost la mină. Ar fi fost o satisfacţie ireală. Am vrut să văd mina cu adevărat, să văd cum muncesc minerii, să văd cum se taie ori sparge stratul de huilă şi cum, tonă cu tonă, cărbunele ajunge la suprafaţă. Iar aceşti domni, cât m-au ţinut puterile, mi-au respectat dorinţa. Numai dragostea pentru această nobilă meserie şi ataşamentul faţă de ortacii alături de care a pornit de jos poate face ca un director, în cazul nostru Gheorghe Emil, să-i cunoască pe numele mic pe toţi minerii pe care-i întâlneşte pe traseul spre cel mai îndepărtat loc de muncă. Avea să mi se reconfirme un lucru pe care-l ştiam de ceva vreme: majoritatea vizitelor care se fac în subteran, în special de către policieni, n-ajung efectiv la fronturile de lucru. Politicienii coboară cu colivia, dau de două ori cu capul şi se împiedică de vreo trei ori, se cănesc puţin, întâlnesc nişte mineri cu salopete curate (ceea ce n-ai să vezi vreodată în realitate) şi apoi revin la suprafaţă cu impresia că au

văzut mina. Ceea ce văd dumnealor nu e mina adevărată, e numai o realitate de protocol. Solicitarea de acces în subteran a buimăcit, nejustificat, ceva responsabili de la vârful industriei miniere. Asta deşi orice om care a intrat vreodată în mină ştie că e imposibil să cosmetizezi ceva pentru o vizită. În mină nu poţi să mături, nici să ştergi praful, iar tot ceea ce se întâmplă după ce ai intrat în colivie şi începi să cobori e numai voia lui Dumnezeu şi a Sfintei Varvara. Ai alături doar şansa şi ortacii. Doar după ce ai ajuns să vezi efectiv cum lucrează un miner poţi înţelege ce înseamnă cu adevărat “Tată, să te întorci cu bine acasă!” ori solidaritatea minerească. Vineri, 13 decembrie 2013, am înţeles că toţi cei care câştigă un salariu pentru a gestiona aprovizionarea cu materiale şi piese de schimb a subteranelor Văii Jiului trebuie arestaţi de urgenţă şi împuşcaţi în cap pe stadion, cu public numeros. Chiar dacă, tehnic, metodele după care se face exploatarea cărbunelui pot fi catalogate drept sigure, condiţiile concrete în care sunt nevoiţi să lucreze minerii, cu materiale puţine ori inexistente, pot ucide în orice clipă un om vinovat că vrea să muncească pentru a pune o pâine neagră pe masa familiei. “Nu tai funia asta pentru că, dacă o pierd, alta nu mai am”, o vorbă sinceră scăpată de un miner în timpul vizitei noastre în subteran, spune cred totul despre ce au ajuns minele Văii. Tot vineri, 13 decembrie, am înţeles şi că aprovizionarea ori serviciile conexe prestate minerilor au o calitate execrabilă. Nu mă aşteptam ca, la interior, duba minerilor să arate precum un avion al Lufthansa. Nici ca echipamentul de lucru să fie Armani. Nici ca băile să arate precum vreun centru SPA din Antalya. Doar meniul cantinei, care a coincis cu cel servit minerilor în aceeaşi zi, pot spune că a fost la o calitate corespunzătoare. Minerii ar trebui să fie plătiţi suplimentar doar ca să accepte să se urce în dube. Căci nu există cuvinte suficient de relevante pentru e descrie starea deplorabilă a acestora. Minerii ar trebuie să fie plătiţi suplimentar doar ca să accepte să intre în băi. Căci, în afară de o curăţenie făcută la nivel industrial, ca la Gara de Nord, n-are cum să-ţi fie pe plac mai mult de mirosul săpunului, de o calitate acceptabilă la data vizitei noastre. În privinţa echipamentului aş putea vorbi mai puţin critic doar despre cizme. Căci mănuşile, doar ca un exemplu, sunt ca de carton şi-ţi scot efectiv unghiile din carne pentru că nu sunt finisate la interior nici măcar la un nivel minim acceptabil. O vizită la mină mai mult te revoltă decât te impresionează. La câţi bani a tocat această industrie, te-ai aştepta ca, la suprafaţă, să dai de maximă informatizare, iar în subteran de soluţii ale zilelor noastre, ingenios adaptate unui mediu de lucru dur şi ostil. Nu este deloc aşa. La suprafaţă, diferenţele faţă de anii '90 sunt minore. Iar în subteran, cu excepţia minimei mecanizări, orice vizită e ca o întoarcere în timp. Fondurile impresionante ale industriei miniere se duc generos spre transport, băi, pază, mănuşi care-ţi scot unghiile din carne şi maşini de lux pentru şefi, dar prea puţin

PRĂVĂLIA CU ISTORII

luni, 16 decembrie 2013

Reportaj la 350 metri sub pământ la Punctul de lucru E.M. Lupeni a Sucursalei Divizei Miniere Petroşani a Societăţii Complexul Energetic Hunedoara S.A., cea mai mare mină din România, în aparent fatidica zi de vineri, 13 decembrie 2013

Când spui Lupeni, gândul te duce, în primul rând, la catastrofele miniere din 1918, 1922, 1940 ori 1944, la măcelul petrecut în faţa uzinei electrice la 6 august 1929, la prima mişcare muncitorească anti-comunistă din România din 2-3 august 1977. Exploatarea industrială a cărbunelui în Lupeni a înflorit în urmă cu circa 120 de ani, după 1892, când a fost inaugurată linia de cale ferată Petroşani – Lupeni. Cărbune, spun specialiştii, ar mai fi de exploatat în Valea Jiului încă vreun secol…

N-a fost să fie de Sfânta Varvara

Ziarul Văii Jiului, dorind să treacă de retorica lemnoasă şi conjuncturală a mesajelor debitate cu ocazia zilei în care minerii îşi celebrează protectoarea, Sf. Varvara, a intenţionat să realizeze un reportaj în subteranele minei Lupeni, pe care să-l publice chiar pe 4 decembrie. Drept pentru care, a întocmit următoarea petiţie: „Domnule Director General al Complexului Energetic Hunedoara,/ Subsemnaţii Cătălin Docea şi Marian Boboc - director, respectiv redactor şef al cotidianului Ziarul Văii Jiului - vă rugăm să sprijiniţi demersul nostru jurnalistic, izvorât din dorinţa sinceră de a cunoaşte direct de la sursă realităţile industriei miniere. De aceea vă rugăm să autorizaţi intrarea noastră în subteranele minei Lupeni, în vederea realizării unui reportaj. Am ales mina Lupeni pentru relevanţa sa istorică, dar şi pentru faptul că Marian Boboc, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, este autorul a 8 volume-document cu diverse tematici, dedicate acestei istorice exploatări miniere şi, prin urmare, poate compara mai multe timpuri ale exploatării cărbunelui la această mină. Credem că prin cunoaşterea directă a condiţiilor de muncă a angajaţilor Dvs., neviciată de factori alogeni şi uneori otrăvitori din punct de vedere al realităţii, actul jurnalistic câştigă acurateţe şi veridicitate în faţa cititorilor, iar viaţa din subteranul minei este prezentată nefardată. Întrucât intenţionăm să publicăm acest reportaj în ediţia Ziarului Văii Jiului din 4 decembrie, când întreaga comunitate minieră o celebrează pe Sfânta Muceniţă Varvara, v-am fi recunoscători dacă aţi autoriza intrarea noastră în subteranele minei Lupeni într-una din zilele cuprinse în intervalul calendaristic 22 noiembrie - 28 noiembrie a.c./ Noroc Bun!/ Cătălin DOCEA, Marian BOBOC / Petroşani, 19 noiembrie 2013”. Din păcate, gândul nostru cel bun nu a rezonat cu birocraţia ministerului de resort, astfel că am

primit autorizaţia de intrare în mină după 4 decembrie. Având de ales ziua în care urma să punem în operă documentarea în subteranele minei Lupeni, am mers la „risc” şi am ales o zi aparent fatidică:

Vineri, 13 decembrie 2013 La poarta minei Lupeni ne-am încredinţat buletinele doamnei pentru a ne scrie datele în registrul cu persoanele străine de exploatarea minieră. Apoi, tonicul domn Vlaicu ne-a condus un etaj mai sus. Am ajuns în biroul directorului minei Lupeni, ing. Emil Gheorghe, pe la orele 9. Nici nu am apucat să ne aşezăm bine pe scaune, că în birou a apărut asistenta medicală, care ne-a luat tensiunea. Cătălin a avut-o normală, subsemnatul, Marian Boboc, niţel cam mare pentru gustul medical, „14 cu 8”, dar, din fericire, în parametrii normali pentru o descindere subterană. „Aveţi emoţii?”, m-a întrebat asistenta. „Nu, poate unde am băut vreo două cafele”, am răspuns. E drept că noaptea avusesem o insomnie consistentă de poet, dar asta nu am mai mărturisit-o… După confruntarea cu aparatul medical de luat tensiunea, am trecut la instructaj. Inginerul Remus Borşoş, şeful Serviciul Securitatea Muncii de la Mina Lupeni, crezând poate că vrem să ne angajăm la mină, a început să ne explice în amănunt cum să ne adecvăm comportamentul nostru de ziarişti condiţiilor de trafic… subteran, dar şi cum să folosim masca în caz de pericol. De altfel, acestea au fost consemnate en detail în fişa de instruire colectivă privind securitatea şi sănătatea în muncă: „În cadrul instruirii s-au prelucrat următoarele materiale: Prezentarea succintă a activităţii desfăşurate la E.M. Lupeni, circulaţia în condiţii de siguranţă la suprafaţă, în subteran pe suitori, pe galerii, plane înclinate şi drepte, gaze de mină, masca de

autosalvare, prezentare riscuri, echipament individual de protecţie, noţiuni PSI, SU, prim ajutor”. Am semnat că am băgat la cap toate cele mai sus înşiruite (ba chiar mai mult…), şi am coborât la baie. Aici ne-am echipat adecvat mediului documentării noastre: metanometru (care, pe parcursul deplasării noastre, piuia din când în când şăgalnic…), lampă, mască, salopete, cască, cizme, obiele, cojocel, căciuli. În faţa sediul minei Lupeni, chiar în faţa minerului „transbordat ” de la fosta mină Bărbăteni, ne aştepta duba. Acest mijloc de transport face parte din mitologia modernă a minerului, însă nu e locul aici de a dezvolta subiectul. În câteva minute am ajuns…

…la Puţul Auxiliar Sud A nu se confunda Puţul Auxiliar Sud cu baza de petreceri minereşti „5 Sud”. Specificăm aceasta, deoarece, pe unde ne-au purtat paşii, numai de agrement nu poate fi vorba, oricât ai fi de optimist. Ne-am îmbarcat în colivie. Am coborât vreo 250 m, de la orizontul 650 la orizontul 400. De aici am străbătut, pe galeria principală, în bune condiţiuni, vreo 350 metri. După care am intrat în altă colivie.

De la Puţul Orb nr. 15

am coborât încă 100 m, mai precis de la orizontul 400 la orizontul 300. Făcând diferenţa de nivel, am tras concluzia aritmetică şi justă că, deja, coborâsem 350 m faţă de „zi”. Ne aflam, cum s-ar spune, în măruntaiele pământului… Aşa credeam noi… Însă mai era o pită bună de mâncat până la locul terminus al documentării noastre.

Locurilor prin care am trecut Pentru buna informare a eventualilor vizitatori ai locului de muncă spre care ne îndreptam enumerăm lucrările miniere străbătute: planul înclinat transport şi aeraj PIC or. 300 – 280 (80 m) cu o înclinare de –21º; plan înclinat transport nr. 4 or. 280-270 m (60 m) cu o înclinare de -15 º; galerie transversală 5 E or. 270-280 (160 m) cu o înclinare de +4º; galerie transport P2C or. 280-300 (230 m) de o înclinare de +4º; plan înclinat transport nr. 1 P2C or. 300-340 (80 m) cu o înclinare de +32º; galeria bază P2C or. 340-330 (60 m) cu o înclinare de -10º.

Galeria à la Amara şi parcă interminabilul plan… Dintre lucrările enumerate mai sus ne-a rămas

luni, 16 decembrie 2013

PRĂVĂLIA CU ISTORII III

întipărit pe salopete şi pe piele noroiul dens, parcă de staţiune balneară, de pe galerie transport P2C or. 280-300 (230 m) de o înclinare de +4º, pe care l-am evitat păşind, de cele mai multe ori, pe poditură de scândură. Dar cea mai tare confruntare am avut-o cu planul înclinat de transport nr. 1 P2C or. 300-340 (80 m) cu o înclinare de +32º, de dinaintea de intrarea în abataj. Nu ne e ruşine să o recunoaştem, dar am dat lupte grele pentru a răpune scările (păcat că nu le-am numărat, dar cine mai avea chef de aritmetică…), care, parcă, pe măsură ce urcam, se înmulţeau ale naibii…

Cărbune şi apă. Multă apă… După ce am răpus şi acest o-bo-si-tor plan, am făcut cunoştinţă cu ing. Sorin Artene, şeful sectorului III Producţie, „amfitrionul” nostru, ne-am tras puţin sufletul în zgomotul transportoarelor şi ventilatoarelor, după care am urcat vreo 60 de metri în galeria de bază a panoului 2 complex. Aici am găsit patru ortaci din brigada lui Octavian Băbănaş în lupta cu cărbunele. Poate nu am fi fost atât de impresionaţi de peisajul subteran dacă aceştia s-ar fi luptat doar cu zăcământul. Însă aceşti patru bravi (date fiind condiţiile de lucru, credeţi-ne, nu este nicio exagerare stilistică) ortaci se luptau nu doar cu cărbunele, ci şi cu apa. Adică, stratul de cărbune pe care-l perforau era străbătut de o pânză freatică, zglobie şi impertinentă, cam cât un pârâu de munte. Fără să vrem, ne-am amintit de aberaţiile debitate în mass-media dintr-o epocă sperăm revolută despre salariile babane ale minerilor. Am aflat că ortacii care lucrează aici trebuie să aibă un avans faţă de înaintarea complexului de circa 15-20 m. Indiferent că e apă sau nu… După atâta efort am ajuns în sfârşit la punctul terminus al documentării noastre:

Abatajul frontal mecanizat P2C - pour les connaisseurs Cum printre fidelii noştri cititori se numără destui oameni hârşâiţi într-ale mineritului, am notat, pour les connaisseurs, şi câteva date tehnice ale punctului terminus al documentării noastre: Abatajul frontal mecanizat P2C. Despre această importantă capacitate de producţie, ing. Emil Gheorghe, directorul minei Lupeni, care ne-a însoţit pas cu pas, ne-a oferit cu recunoscuta-i competenţă în domeniu şi amabilitate câteva date referitoare la istoricul acesteia, pe care le-am notat (cu tainica speranţă că nu le-am consemnat eronat: „Începând cu data de 12 noiembrie 2013 la E.M. Lupeni a fost pus în funcţie

Abatajul frontal mecanizat P2C, felia II, str. 3, bl. IV, utilat cu complex de susţinere mecanizată de tipul TAGOR-18/ 37-POz/ P, de fabricaţie poloneză cu 65 de secţii, combină de abataj KSW – 460NE Φ1800x800 şi transportor TAGOR 260/ 750. De reţinut că utilajele care echipează acest abataj au fost recuperate, cu multă trudă a angajaţilor noştri, din Abatajul frontal mecanizat P1C, felia V, str. 3, bl. IV, printr-un complex de lucrări de demontare, transport şi montare la noul loc de muncă, P2C, felia I. Pentru deschiderea rezervei de cărbune din Panoul 2C amintesc câteva lucrări executate: 230 metri de galerie transport P2C; 290 metri de galerie conjugată P2C. Pentru conturarea lucrărilor abatajului au fost realizate următoarele lucrări de pregătire: 80 m plan înclinat transport nr. 1 P2C; 60 m – galeria de bază; 70 m - plan înclinat transport secţii. În prezent se lucrează la galeria de bază şi la planul înclinat de transport nr. 2”. Referitor la metoda de exploatare, ing. Emil Gheorghe ne-a explicat succint: „În acest abataj se aplică metoda de exploatare M-14, Metoda de exploatare combinată avans-retragere a str. 3 în felii cu abataje frontale. Specific acestei metode este faptul că feliile cu număr impar se extrag în avans, iar cele cu număr par se extrag în retragere”.

O dedicaţie pentru ZVJ - combina în tăiere Odată ajunşi în abataj, sau „complex” cum îi spuneau ortacii, am fost luaţi în primire chiar de şeful de brigadă Ovidiu Nechifor. De la acest inimos miner am aflat alte date importante despre abataj: lungimea de front – 100 m; înălţimea abatajului – 3,5 m; lungimea panoului de direcţie – 280 m. De când a fost dată în funcţie abatajul s-a realizat o avansare de 17 m, cam 0,73 m/ zi, dând în medie o producţie zilnică de 440 tone de cărbune. Pentru faptul că noul abataj nu a ajuns să performeze la capacitatea de producţie planificată, de 785 tone/ zi există, nu o scuză, ci o explicaţie cât se poate de plauzibilă

şi… vizibilă ce ţine de tainicele resorturi ale mineritului: interceptarea unei lucrări vechi, Galeria de transport 6E, pe o lungime de front de 33 m de la secţia 15 la secţia 37. Din această cauză a fost nevoie de executarea unor lucrări suplimentare: răpirea elementelor TH de susţinere a lucrării vechi interceptate. La această hibă mai putem adăuga alte două inconveniente, care confirmă imprevizibilul mineritului: rupturi de front (care au necesitat lucrări de asigurare suplimentare) şi defectele electrice la combina de abataj KSW 460 NE. Pentru a ne arăta la concret cum stă treaba cu mineritul, brigadierul Nechifor a „încălecat” combina, un monstru inteligent de fier, şi a tăiat o halcă de cărbune. În momentul tăierii, firicele de praf de huilă dansau parcă un joc magic, ai cărui paşi imprevizibili erau greu de anticipat şi de desluşit de doi ziarişti novici într-ale mineritului. Singura certitudine am avut-o în momentul depunerii prafului de cărbune pe faţa noastră asudată şi inhalarea sa, plămânii noştri încă purtând ca pe un trofeu această doză de praf strălucitor. Când am văzut cărbunele strălucind pe transportor, am realizat că în mina de la Lupeni „diamantul negru” nu este doar o metaforă a cărbunelui, ci şi o realitate orbitoare. Cum targetul acestui abataj pentru anul 2014 este extragerea unei producţii de 136.800 tone de huilă, promitem că vom reveni, deşi acum cunoaştem provocările traseului, în momentul când că se va atinge această cifră previzionată. După ce am văzut şi o păşire a secţiilor, ne-am aranjat casca, lampa, metanometrul şi masca, ne-am îndreptat spre suprafaţă, având în minte – dar şi în fizic… - versurile bardului din Mirceşti, Vasile Alecsandri, care, cu siguranţă, nu s-a gândit că stihurile sale din poezia „Sergentul” se vor potrivi şi unor ziarişti călători prin Ţara Huilei...

…„Mai lungă-mi pare calea acum la întors acasă” Chiar dacă traseul nu mai avea nota de imprevizibil de la dus, din cauza oboselii care, ca o femeie perversă baudelairiană ori ca un alcool verlainian, punea stăpânire, încet-încet, pe noi, ni sa părut tare, tare lung. În colivie, de fapt în… colivii, la ieşirea din întuneric spre lumină, versurile Imnului Minerilor aveau, într-adevăr, încărcătura maximă de emoţie şi mesaj: „În fund de munţi noi des intrăm/ Cu bun noroc ne salutăm/ Şi când ieşim din sânul lor/ Noi tot noroc strigăm în cor…”. Noroc bun tuturor lucrătorilor din subteranele minei Lupeni! Marian BOBOC

IV PRĂVĂLIA CU ISTORII

luni, 16 decembrie 2013

1929. „În iadul unei mine din Lupeni”

centigrade. Aici se lucrează doar 6 ore. Puternice emanaţii de gaze: CO şi CO2 sunt gonite afară cu ajutorul unui sistem complicat de ventilatoare. Alambic monstru de tuburi. Unele puţuri au o înclinare atât de mare, încât extracţia în ele se face cu suport de vagonete. Apa picură din pereţii şi tavanele galeriilor. Sunt locuri unde minerii lucrează în apă până la genunchi. Pompele funcţionează sacadat şi zgomotos, fără încetare.

Munca minerilor

Minerii dezbrăcaţi, trupuri nude ieşite din dalta unui Rodin sau Bartholomeu, par fantome de pe altă lume. Unii, cu un topor mic şi masiv, dărâmă blocurile de cărbune ce cad cu zgomot surd, înăbuşit, alţii încarcă în vagonete cărbunele. Muşuroi de furnici harnice. Am văzut o echipă de 3 oameni, care scoteau până la 25.000 kg de cărbune. Adică 2 vagoane şi jumătate în 8 ore. Ce efort fizic considerabil! Şi câtă nedreptate pe lume... Sportivii care obţin o performanţă oarecare la o competiţie sunt răsplătiţi, sărbătoriţi, plătiţi. Portretele lor sunt răspândite în sute de mii de exemplare de ziare şi reviste. Urcă radioşi culmile gloriei şi celebrităţii. Aşijderea cu eroii gâtlejului de pe scenele operei, ai pumnului de pe ringuri, ai muşchilor încordaţi în arene. Iar minerul care atinge performanţa de mai sus, după 18-20 de ani de muncă, e aruncat ca învelişul unei lămâi stoarse. O pensie mizeră şi ftizia care-l aşteaptă.

Despre munca în mina Lupeni ne-au rămas din perioada interbelică câteva reportaje, am putea spune bijuterii ale genului, ale unor reporteri temerari. Şi atunci, ca şi în zilele noastre, aceştia nu au fost ziarişti locali, ci de la presa centrală. Cred că inapetenţa ziariştilor Văii Jiului faţă de munca minerului ar putea constitui oricând o temă de reflecţie, dacă nu chiar de dezbătut. Pentru a compara viaţa minerului de atunci cu aceea din zilele noastre, am extras un fragment dintr-un reportaj-fluviu scris de I.T. Munteanu şi publicat în ianuarie 1929 în cotidianul „Ultima oră”: „Aceia care fac apologia muncii, clamând coram populo: Munca este izvorul fericirii... mama virtuţilor... înnobilează sufletele etc., să poftească, aci la Lupeni, să muncească, în mine, numai un post, adică 8 ore, şi vor ieşi purgaţi de asemenea teorii. Toţi neuroastenicii, blazaţii, suprarealiştii, în fine întreaga faună a nevropaţilor, dacă ar fi aduşi aici şi supuşi terapeuticii unei munci de câteva ore în mine ar ieşi cu desăvârşire vindecaţi.

În Infernul lui Dante

O vizită în mine îţi dă fiorii călătoriei în Infernul lui Dante. După o asemenea vizită rămâi toată viaţa dispus să fi îngăduitor cu minerii, cu toate defectele lor. Un tren în miniatură, cu vagoane ce par copiate după vechile stampe de pe timpul lui Stefensohn, ne târăşte în mină. Un tunel săpat în malul abrupt al muntelui permite accesul la gura minei. Luăm loc în ascensor. Pogorâm (coborâm - n. a.) repede. Ai senzaţia căderii în prăpastie. Întuneric adânc. Doar luminile slabe ale lămpilor lui Daves licăresc ca licuricii noaptea pe pajişte.

Mai tare ca lampa lui Aladin

Ah! Lampa lui Daves e cea mai mare născocire a omenirii de când s-a creat lumea până azi, până în vecii vecilor. Zeci de mii de oameni sunt salvaţi de la pieire. Acestui mic instrument, acestei simple lămpi se datorează, indirect, tot progresul cu care se mândreşte civilizaţia modernă. Cărbunele, diamantul negru, care până mai ieri era singurul rezervor de energie cu ajutorul căruia se obţinea forţa motrice, se mişcă pistoanele, motoarele, roţile maşinilor de tot felul, locomotivelor şi vapoarelor, n-ar fi putut fi exploatat şi extras din fundul pământului cu siguranţa, pe care numai Daves a asigurat-o. Gazele delatere şi inflamabile au fost învinse de geniul unui om. Fie-i memoria binecuvântată!

În împărăţia lui Vulcan

La 200 metri adâncime, pogorâm. Suntem în Infern. Avem în faţă un oraş misterios, straniu, apocaliptic. Adevărat labirint de galerii fantastice, consolidate cu scânduri groase proptite de grinzi. O pădure întreagă a fost jertfită pentru siguranţa acestor galerii săpate mereu, necurmat, fără încetare şi ziua şi noaptea, de cârtiţele cu înfăţişare de om. Din când în când, puţuri verticale pentru exploatarea straturilor mai adânci. Decoviluri urlă în toate părţile, cărând cărbunele doborât din strat spre gurile de puţuri. Sunt şi unele locuri obsturate de surpături. În unele locuri, temperatura trece de 32 de grade

Muncă şi pedeapsă

Abia acum am înţeles revolta unui miner şomer care îmi spunea: - Vor să facă economie directă? Să suprime tantiemele şi gratificaţiile celor mari. Să gonească musca după roata carului, nu să micşoreze raţia boului trăgător! Dl. ing. Ilie Bujoi, directorul general care stă la Bucureşti, într-un birou luxos şi călduros, şi care vine la mină din an în Paşte, a luat, anul trecut, în afară de leafa considerabilă, pe care o primeşte, ca tantieme 1,5 milioane de lei. Inginerilor li s-a dat câte 200.000 - 300.000 de lei, funcţionarilor câte 10.000 - 20.000 de lei; până şi servitorii de la uşile birourilor au primit câte 2.000 - 3.000 de lei. Numai minerilor nu li s-a dat nimic!

Două ore în Infern

Am stat în mină două ore care mi s-au părut o veşnicie. Sudoarea îmi curgea şiroaie pe faţă. Şi afară era o temperatură de minus 26 de grade! Simţeam, uneori, că mă înăbuş. Nările, sub influenţa înţepăturilor gazelor, se dilatau ca nişte valve sub acţiunea presiunii. Bătăile inimii păreau că încetează. Mă stăpânea o teamă instinctivă să nu se prăbuşească ieşirea vreunei galerii şi să rămânem îngropaţi de vii la 200 de metri adâncime! Ar fi groaznic. Toate senzaţiile citite despre asemenea catastrofe îmi reveneau în minte. A fost un moment când am regretat că i-am citit pe Jules Verne şi Zola... Toate meseriile au părţi urâte, rele dar şi unele bune. Orice îndeletnicire, cât de trudnică, îşi are farmecul ei. Minerul e singurul pe lume care n-are în meseria lui nici un farmec. Când am ieşit la suprafaţă, am răsuflat adânc. Mi-am primenit plămânii în aerul curat de munte”.