1429 vineri 18.04.14 by Ziarul Vaii Jiului

CMYK

Z i ar u l Vaii Jiului

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege A

)

împotriva UI! DEVĂRUL

Director: Cătălin DOCEA

Redactor şef: Marian BOBOC

Curs valutar: 1€ = 4,4684 lei 1$ = 3,2233 lei 1₤ = 3,4251 lei

Vineri, 18 aprilie 2014 Anul VII nr. 1429 12 + 8 + 4 pagini Preţ: 1 leu

Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

Fie ca lumina Sfintelor Sărbători de Paşti să pătrundă în casele voastre şi să vă aducă seninătate şi linişte sufletească, iar vestea Învierii Domnului să vă încălzească inimile, cu multă speranţă. Vă doresc sărbători fericite alături de cei dragi!

Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului să vă fie prilej de regăsire, armonie în familie şi un an aşa cum vi-l doriţi. HRISTOS A ÎNVIAT!

HRISTOS A ÎNVIAT!

Tiberiu IACOB-RIDZI Primarul municipiului Petroşani

Cu ocazia Sfintei Sărbători a Învierii Domnului, transmitem salariaţilor societăţii, familiilor acestora, colaboratorilor şi tuturor hunedorenilor, PAŞTI FERICIT!

Fie ca aceste zile să fie pline de bucurie, alături de cei dragi! HRISTOS A ÎNVIAT!

Conducerea Societăţii C.E.H. - S.A.

Sărbătoarea Învierii Domnului este o sărbătoare care naşte în sufletul fiecăruia dintre noi speranţă şi bunătate, înţelegând supremul sacrificiu făcut de Domnul nostru Iisus Hristos pentru omenire. Vă doresc ca Sfintele Paşti să vă găsească neîntinată credinţa, indiferent de neajunsurile vieţii, inimile să vă fie pline de căldură, iar casele luminate de această Sfântă Sărbătoare! Vă doresc sărbători fericite alături de cei dragi! HRISTOS A ÎNVIAT!

Dănuţ BUHĂESCU, Primarul oraşului Uricani

Mircea Ioan MOLOŢ Preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara Cu ocazia sfintelor sărbători pascale vă dorim tuturor gânduri senine, bucurie, lumină în suflet şi multă sănătate!

Prof. univ. dr. Septimiu KRAUSZ preşedintele Institutului Social Valea Jiului (ISVJ) şi membrii Asociaţiei Institutului Social Valea Jiului http://www.institutulsocialvj.ro/

Lumina sfântă a învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos să aducă pensionarilor noştri, tuturor locuitorilor Văii Jiului şi ai ţării acea încredere de mai bine, linişte sufletească, sănătate şi împliniri pentru a trăi în pace şi bună înţelegere. Vă dorim tuturor un Paşti fericit şi tot binele din lume alături de cei dragi şi iubitori.

Consiliul de conducere şi coordonare al Ligii Pensionarilor Minieri Valea Jiului Petroşani, Preşedinte, Ing. Ion HORTOPAN

Următoarea ediţie a Ziarului Văii Jiului va apărea în data de 24 aprilie 2014

Lumina Sfântă a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos să reverse asupra dumneavoastră, dragi ortaci, sănătate, bunătate şi fericire, iar Sfintele Sărbători de Paşti să vă aducă pace, belşug şi numai bucurii alături de cei dragi. Vă doresc, din toată inima, să aveţi parte de un Paşti fericit! HRISTOS A ÎNVIAT!

Ing. Ioan TEMNEANU, Preşedinte Sindicatul Huila Valea Jiului – Departamentul Petrila

Învierea Domnului

Dealul Golgotei a fost urcat şi greutatea păcatelor lumii, cuprinse toate în crucea grea, l-a copleşit pe Fiul Domnului… A fost răstignit între tâlhari şi s-a rugat pentru noi chiar şi-n ultima clipă pământească. Fiecare picătură de sânge şi sudoare, fiecare străfulgerare de durere ne-au curăţat nouă, celor ce aveam să venim pe lume mii de ani de atunci, păcate ancestrale. În fiecare an ar trebui să ne gândim mai mult la semnificaţia profundă a acestui sacrificiu şi să dăm acestei mari sărbători creştineşti valoarea spirituală, inestimabilă, pe care o merită. Nu există creştin care să nu simtă în noaptea Învierii că şi sufletul său a prins viaţă veşnică şi că flăcăruia plăpândă a lumânării alungă umbre ale tristeţii şi durerii. Să ne bucurăm cu toţii, în această noapte sfântă, să ne învăţăm copiii că sacrificiul Mântuitorului înseamnă dragoste şi milă şi să spunem din tot sufletul şi cu toată credinţa: HRISTOS A ÎNVIAT!

Haralambie VOCHIŢOIU Senatorul Văii Jiului

Sfintele sărbători de Paşti să vă aducă în suflet multă bucurie, sănătate, fericire şi puterea de a dărui şi de a-i ajuta pe semenii noştri. În aceste zile trebuie să ne reamintim să fim mai buni, mai plini de înţelegere, cu inima mai caldă şi mai deschisă. Lumina sfântă a învierii să se regăsească în inimile şi sufletele tuturor. Sărbători fericite alături de cei dragi, să aveţi parte de linişte şi pace, de armonie în familie. HRISTOS A ÎNVIAT!

Sf. Mare Mucenic Gheorghe

Primar, Ilie PĂDUCEL

Vă urez din suflet să aveţi inimile pline de lumina şi căldura Învierii şi să rostiţi, plini de credinţă, de Paşti şi în toate zilele care vor urma până la Înălţare:

Celor ce poartă numele marelui Mucenic Gheorghe le doresc să se bucure de tot ce este mai bun, şi să fie, ca şi sfântul al cărui nume îl poartă, mereu luptători, mereu dornici de dreptate şi adevăr! La mulţi ani cu sănătate şi belşug alături de cei dragi!

HRISTOS A ÎNVIAT!

Haralambie VOCHIŢOIU Senatorul Văii Jiului

Primarul municipiului Vulcan Ing. Gheorghe ILE

Bucuria Învierii Domnului să vă aducă în suflet lumină şi fericirea de a petrece aceste clipe alături de cei dragi. Paşte fericit!

Ioan RUS Vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara

Fie ca Învierea Domnului Iisus să vă aducă cele 4 taine divine: lumină, iubire, încredere şi speranţă. Sărbătorile să vă fie un prilej de bucurie, iar sufletul să vă fie cuprins de pace şi linişte. HRISTOS A ÎNVIAT!

Nicolae DUNCA, Primarul oraşului Aninoasa

Ziarul Vãii Jiului

LA ORDINEA ZILEI

vineri, 18 aprilie 2014

Fapte bune în Postul Paştilor Pe Geani lumea nu l-a uitat nici de Sfintele Paşti. În Joia Mare el a fost vizitat şi a primit cadouri de la câteva doamne din OFSD Petroşani. Acasă la Giani Vă mai aduceţi probabil aminte de Geani din Aeroport, copilaşul pe care l-am găsit într-o seară de început de iarnă jucându-se pe iarba udă şi rece din apropiere de Biserica Sfânta Varvara din Aeroport. „Am mers la băieţel, care mai are doi fraţi şi o soră, toţi fiind îngrijiţi acum doar de bunică, pentru că nu l-am uitat nici de Sfintele Paşti. Împreună cu membrii OFSD şi cu alţi membri din PSD Petroşani, sprijiniţi şi de domnul preşedinte Ioan Rus, am pus mână de la mână şi le-am cumpărat câteva cadouri de Paşti copiilor, precum şi alimente de bază şi produse tradiţionale (ouă roşii şi cozonaci), pe care i le-am dus lui Geani şi familiei lui”, ne-a declarat doamna Margareta Burduf, preşedintele

Jandarmii hunedoreni

Au dăruit cadouri copiilor nevoiaşi

OFSD Petroşani.

Faptele bune continuă Acţiunea de joi seara nu a fost unica pentru socialdemocraţii din Petroşani. Astăzi, pe străzile din Colonie şi Aeroport, precum şi în Parcul „Carol Schreter”, doamne din OFSD şi tineri din TSD vor oferi, în numele PSD Petroşani, câteva sute de ouă de ciocolată, cutii cu bomboane şi pahare cu grâu încolţit – semn de belşug şi noroc – copiilor şi tinerilor întâlniţi. „Este modul nostru de a întâmpina Lumina Sfântă de Paşti! Înainte de orice conotaţie politică sau altceva, suntem creştini cu toţii şi iubim această mare sărbătoare. De aceea ne-am gândit să le facem o bucurie copiilor noştri din două dintre cele mai cu probleme cartiere ale municipiului. Transmitem şi pe această cale sărbători fericite tuturor!”, ne-a declarat preşedintele organizaţiei PSD Petroşani, Ioan Rus. Corneliu BRAN

veche a jandarmilor hunedoreni, să meargă la copiii cu nevoi pentru a le aduce o mică bucurie. Astfel, la Centrul de Prevenire şi Intervenţie împotriva abuzului din municipiul Orăştie jandarmii merg încă din anul 1996, iar la copiii din comuna Certeju de Sus pentru al treilea an consecutiv pentru a-i vizita şi pentru a le aduce o bucurie. Mihaela PETROŞAN

Ieri, în întâmpinarea sărbătorilor de Paşti, jandarmii hunedoreni au organizat un eveniment de suflet, dăruind cadouri copiilor din cadrul Centrului de Prevenire şi Intervenţie împotriva abuzului şi neglijării din Orăştie şi de la Centrul de zi din comuna Certeju de Sus. Cadourile au fost cumpărate din sume donate de personalul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Hunedoara şi au constat în produse alimentare şi echipament sportiv. În fapt, este vorba de o tradiţie mai

De Paşti

Jandarmii hunedoreni lucrează Înainte şi în timpul Sfintei Sărbători a Învierii Domnului, jandarmii hunedoreni vor asigura ordinea publică cu ocazia manifestărilor religioase şi culturale la care va participa un număr mare de persoane, în localităţile rurale şi urbane, în preajma lăcaşurilor de cult, a staţiunilor turistice şi a zonelor de agrement. Jandarmeria hunedoreană va desfăşura în locaţiile sensibile 160 de jandarmi, în intervalul 19-21 aprilie, în apropierea lăcaşelor de cult din mediul urban din judeţul Hunedoara, în apropierea mănăstirilor Prislop şi Crişan, precum şi cu ocazia procesiunii religioase „Drumul Crucii” ce se va desfăşura astăzi începând cu orele 10:30, pe drumul care leagă municipiul Lupeni de staţiunea montană Straja. De asemenea, jandarmii hunedoreni vor asigura măsurile de ordine publică cu ocazia manifestărilor cultural-artistice în localităţile Zdrapţi, Blăjeni, Dealul Mare Tâmpa, Jieţ, După Piatră, Taia, în zilele de 20 şi 21 aprilie. Mihaela PETROŞAN

S.C. Centrul de Calcul INFO’ 98 S.A. Petroşani Petroşani, 332015, jud. Hunedoara, str. Timişoarei, nr. 2, tel. +40372 904 652, tel/fax +40254 541 330 ORC: J20/408/1999 CUI: RO11751623 e-mail: office@info98.ro www.info98.ro

SC CENTRUL DE CALCUL INFO ’98 SA, societate cu o experienţă de peste 35 de ani în domeniul informatic, oferă: CURSUL DE INIŢIERE pentru OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE (COD COR 351101) Cursul are o durată de 72 de ore, se desfăşoară pe parcursul a 6 săptămâni, dintre care un număr de 54 de ore sunt de practică pe calculator. Preţul cursului este de 350 lei şi se poate acorda o reducere de până la 10% pentru grupurile organizate care vin din partea unei singure unităţi economice. Preţul include TVA.

IMPORTANT!!!

Se eliberează diplome recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Educaţiei Naţionale. Persoana de contact: ing. Manuela Popescu Telefon: 0254.546071, 0731.010762 Editor: SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani RO24348364 J20/1310/2008

)

Ziarul Vaii Jiului

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redacţia şi administraţia: 332025 Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. II, jud. Hunedoara Telefon / fax / linie mobil: 0254.549020, 0735.727264 Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com

www.zvj.ro

Redactor şef: Marian BOBOC zvjro2008@yahoo.ro Colectivul de redacţie: Alina PIPAN - 0766.678380 alinapipan@yahoo.com Corneliu BRAN - 0766.728688 Loredana JUGLEA - 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com Gheorghe OLTEANU Mihaela PETROŞAN - 0732.413134

COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008. ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României Colaboratori permanenţi: Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ , Mihai BARBU, Irina BOBOC, Valeriu BUTULESCU, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Ioan LASCU, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA DTP: Robert BOGDAN şi Bogdan SOVAGO. Administrativ / Publicitate: Daniela FILIMON - 0735.727264 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE

vineri, 18 aprilie 2014

În Joia Mare

Primarul Gheorghe Ile a tras clopotul, atunci sfinţit, de la bisericuţa din Coroeşti douăzeci şi cinci. Nţţţ, a făcut Ile, dacă vrei îţi dau o sută şi o să mai vin după încă unul. Dacă nu, la revedere!

Ieri, la bisericuţa cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril din Coroeştiul Vulcanului a avut loc sfinţirea noului clopot, instalat, imediat pe stânga, la intrarea în curtea sfântului lăcaş.

Aşa a ajuns, mai apoi,

Părintele paroh al sfintei biserici este Mircea Braicău, fiul regretatului părinte Ştefan Braicău. Aşa, în două cuvinte, fiindcă nu e cazul să intru în amănunte, bisericuţa din Coroeşti, chiar dacă ea apare ca nouă, este construită în primii ani ai secolului trecut cu ajutorul localnicilor. Adică al momârlanilor, ca să o zicem pe aia dreaptă.

Ca nouă apare, fiindcă, gospodar, părintele paroh s-a îngrijit de ea. Aşa, ca fapt divers, vă pot spune că doar în acest an în ea s-au băgat 360 de milioane de lei vechi, cum mai bine înţelege şi socoteşte lumea. Mobilierul din interior – scaune, strane arhiereşti şi tot ce e din lemn de stejar - este nou-nouţ. Se simte asta şi după mirosul pe care-l simţi imediat ce pătrunzi în sfântul lăcaş. Banii, îmi zice cucernicul părinte Mircea Braicău, au venit de la enoriaşi, dar grosul a fost alocat de către Primăria şi Consiliul Local ale municipiului Vulcan. „Să le dea Dumnezeu sănătate primarului Gheorghe Ile şi doamnelor şi domnilor consilieri!”, nu uită părintele să adauge, când vede că îmi notez sârguincios toate astea pe carneţel, şi face închinăciunea de rigoare.

Clopotul cel nou pentru care, ieri, la două şi ceva după amiază, s-a strâns în faţa bisericii toată suflarea consilierilor parohiali, doisprezece la număr, şi numeroşi invitaţi, a fost adus la Vulcan acum doi ani. El este acordat în cheia Sol şi a fost construit la Căzăneşti, o localitate de lângă Râmnicu Vâlcea, de către SC Turbonef, o firmă specializată clopote şi clopoţei. Părintele Mircea Braicău recunoaşte că nu s-a dus singur după el. A mers, împreună cu primarul Gheorghe Ile. Acesta, de fapt, a fost negociatorul.

Cei de acolo, văzându-l la costum, la cravată, cu mustaţă şi arătând bine, şi-or fi zis că primarele ăsta din Valea Jiului e ful de bani şi n-ar fi deloc păcat să-l jupuim. Numai că nu s-a întâlnit hoţu’ cu prostu’ cum se spune. Patronul a cerut o sută şaizeci de milioane pe clopotul de 120 de kilograme. Ile, expert, l-a dăngănit, l-a ascultat cu urechea şi i-a zis meşterului că el nu dă atâta pe el. Atunci vâlceanul a coborât la o sută

la Vulcan clopotul la a cărui slujbă de sfinţire am fost de faţă ieri după amiază, în Joia Mare. Ceremonialul religios, slujbă, cuvânt de pomenire, o vorbă bună spusă înainte cu trei zile înainte de Învierea Domnului au fost asigurate de către părintele protopop Petrache Creţu şi de către părintele paroh Mircea Braicău. Clopotul a fost sfinţit, iar cel care a avut onoarea să-l tragă pentru prima dată a fost, se putea altfel, Gheorghe Ile. Dar, pentru cine a tras clopotele primarul, vă voi spune cu o altă ocazie. Gheorghe OLTEANU

La datorie

450 de poliţişti Sute de poliţişti hunedoreni vor fi la datorie în timpul sărbătorilor de Paşti din acest an. Numărul poliţiştilor hunedoreni ce vor lucra de sărbători este de peste 450. Ei vor fi la datorie pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice, pe principalele artere rutiere, în localităţile urbane şi rurale, în special în zona lăcaşurilor de cult sau a altor locuri de pelerinaj şi zone de agrement, pentru prevenirea oricăror evenimente ce ar putea degenera în încălcări ale legii. Poliţiştii vor fi în special din cadrul structurilor de ordine publică, poliţie rutieră, investigarea fraudelor şi in-

vestigaţii criminale. Dispozitivele de ordine şi siguranţă publică vor acţiona cu precădere în proximitatea lăcaşurilor de cult. Totodată, lucrătorii din cadrul Poliţiei Transporturi îşi vor intensifica în această perioadă activităţile de patrulare a trenurilor de călători, în staţii şi triaje şi vor avea în mod deosebit în atenţie verificarea asigurării pazei bunurilor şi a valorilor monetare. Poliţiştii rutieri, folosind 11 autospeciale dotate cu echipamente de măsurare a vitezei, vor acţiona pe tronsoanele intens circulate ale drumurilor naţionale şi judeţene, în scopul prevenirii accidentelor şi ambuteiajelor rutiere, fluidizării circulaţiei şi combaterii vitezei excesive. Mihaela PETROŞAN

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

SPORT

vineri, 18 aprilie 2014

Fotbal. Liga a IV-a

Fotbalul mic joacă în Sâmbăta Mare Chiar dacă sunt cu gândul la miel şi ouă roşii, fotbaliştii din Divizia Judeţeană vor juca fotbal de calitate, sperăm noi, chiar în Sâmbătă Mare.

Etapa a 23-a (sâmbătă, 19 aprilie): CSM Dacia Orăştie - Aurul Brad Gloria Geoagiu – „U” Petroşani Aurul Certej - CFR Simeria Victoria Călan - Retezatul Haţeg CNS Cetate Deva - Jiul Petroşani Hercules Lupeni - Inter Petrila Şoimul Băiţa - Minerul Uricani CS Vulcan - Metalul Crişcior. Se anunţă meciuri interesante. Cel mai atractiv pare să fie cel de la Deva dintre revelaţia Cetate Deva şi Jiul Petroşani, formaţie învinsă o singură dată în acest retur de campionat. Hercules Lupeni, ocupanta locului doi în clasament, pare să aibă o misiune uşoară în faţa celor de la Inter Petrila. Vulcanul va juca, acasă, cu Metalul Crişcior, iar Minerul Uricani va juca la Simeria cu Băiţa. Partidele vor începe de la ora 11:30.

Popice

Bronz naţional pentru petrileni Popicarii de la Inter Petrila au obţinut o medalie de bronz nesperată, dar pe deplin meritată la Turneul Final de la Ploieşti. La competiţie au participat cele mai bune patru echipe din ţară: CFR Cluj, Olimpia Iaşi, Electro Mureş Târgu Mureş şi Inter Petrila.

Inter Petrila, cea mai tânără formaţie din competiţie, s-a situat pe locul trei. Titlul de campioană naţională i-a revenit echipei din Cluj, în componenţa căreia se regăseşte şi un jucător din Vale, Dorin Virgil. Pe locul secund s-au clasat popicarii ieşeni. „În ceea ce ne priveşte ne-am atins obiectivul şi am obţinut o medalie în care poate doar noi mai speram. Cu aceşti copii de liceu am reuşit să impresionăm”, a spus antrenorul Marcel Dobrică. „Ţin pe această cale să mulţumesc pentru sprijinul acordat primarului Petrilei, Ilie Păducel, dar şi preşedintelui clubului, Ciprian Preda”, a mai afirmat Dobrică.

Fotbal

Încep finalele judeţene pentru juniori Fotbaliştii născuţi în 1999, 2000 şi 2001 vor intra în ultimul act al întrecerii judeţene. Astfel, cele şase formaţii de juniori C (13-14 ani) vor evolua, azi, la Haţeg, în prima dintre cele cinci etape ale Turneului Final. Se vor întâlni FC Hunedoara – Pro Fotbal Petroşani, CNS Cetate Deva – Inter Petrila, „U” Petroşani – Retezatul Haţeg. După aceea, vor juca la fiecare final de săptămână, până pe 17 mai, iar câştigătoarea se va califica la Turneul Zonal. Grupele de copii (2001) vor începe „lupta” la finele săptămânii viitoare, la Sântămăria Orlea, unde se vor disputa partidele dintre Jiul Petroşani şi CFR Simeria, respectiv CNS Cetate Deva şi FC Hunedoara. Învingătoarea, care se va decide pe 10 mai, va merge mai departe la Turneul Zonal.

Gimnastică

Ştefania Stănilă la un triunghiular în Franţa La finele acestei săptămâni, lotul de gimnastică feminină al României a fost invitat la un triunghiular în Franţa, la Avoine. Româncele se vor întrece cu reprezentantele ţării gazdă şi cu cele ale Belgiei, atât la nivel de senioare, cât şi la nivel de junioare. Astfel, antrenorii Octavian Bellu şi Lucian Sandu le vor alinia pe Larisa Iordache, Diana Bulimar, Andreea Munteanu (CNS Cetate), Silvia Zarzu, aninoseanca Ştefania Stănilă (CNS Cetate) şi Diana Teodoru, la senioare. Nu mai puţin de 36 de gimnaste se vor regăsi pe listele de start ale triunghiularului din weekend.

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

SPORT

vineri, 18 aprilie 2014

De Paşti

Sportivii sunt familişti Pentru mulţi dintre sportivii din Vale venirea sărbătorilor Pascale înseamnă şi muncă nu numai vacanţă, deoarece în Sâmbăta Mare se va juca fotbal în Divizia Judeţeană. Rugbiştii sunt mai privilegiaţi, jucătorii Ştiinţei intrând în vacanţă până a doua zi de Paşti. Dacă unii vor fi ocupaţi cu fotbalul, alţii vor fi ocupaţi cu tăiatul mielului, cu pasca, dar şi cu respectarea tradiţiilor. Cert este faptul că mulţi dintre sportivii Văii vor alege să stea de Paşti în sânul familiei. „Tăiem mielul, facem cozonac, bem vin şi stăm cu familia. Este o perioadă de linişte pentru noi”, spune managerul Jiului, Marin Tudorache. Tot în familie vor petrece şi luptătorii de la taekwodo, pentru că imediat după Paşti aceştia vor avea de pregătit un campionat naţional. „Ne vom odihni

Şah

Patru medalii pentru Vişănescu Maestra FIDE Daria Vişănescu, originară din Petrila şi legitimată la Clubul de şah Deva, a obţinut trei medalii de argint şi una de bronz la Campionatele Naţionale Individuale pentru copii, juniori şi tineret, la categoria U18 (sub 18 ani). Campionatele Naţionale Individuale pentru copii, juniori şi tineret (categoriile 8-20 ani) la şah clasic, rapid, blitz şi dezlegări s-au desfăşurat la Căciulata. În competiţia de şah clasic, „Micuţa Kasparova” a învins-o pe câştigătoarea concursului, dar a fost trasă în jos până pe locul trei de o remiză şi un eşec cu adversare mai modeste. Corneliu Hotăran, preşedintele Clubului de şah Deva, consideră că rezultatele obţinute de Daria sunt sub valoarea şi potenţialul ei, reprezentând o ratare. „Pentru orice altă jucătoare, trei medalii de argint şi una de bronz ar fi fost un rezultat de ex-

în familie, vom mânca miel, nu vom merge nicăieri în mod special, doar la Biserică”, a spus antrenorul Ionuţ Lascău. Fericiţi după ce au cucerit bronzul naţional, popicarii vor petrece şi ei, dar în familie, tot cu miel şi cozonac şi, evident, respectând ritualul cu ciocnitul ouălor. „Nicăieri nu e mai bine ca acasă. Acolo este cel mai bine”, ne-a mărturisit Marcel Dobrică, antrenorul de la popice. cepţie. Pentru talentul extraordinar şi valoarea Dariei, aceste rezultate reprezintă o ratare, deoarece de la ea avem pretenţii la medalia de aur. Daria avea un fel de complex la Andreea Cosman, dar acum l-a depăşit, dar a făcut erori cu alte jucătoare mai slab cotate. Dincolo de neatenţie şi ghinion, rezultatele de la această competiţie au suferit din cauza lipsei de Şah pregătire. Ea pune un accent deosebit şi pe pregătirea şcolară, iar cele trei-patru ore pe care le alocă zilnic şahului sunt insuficiente. Clasarea doar pe locul trei la şah claAna Şchiopu şi Alexandru Maidic au sic va avea un impact luat parte la Campionatul Naţional negativ, deoarece în pentru Copii şi Juniori la şah ce a acest context avut loc la Căciulata în acelaşi timp Federaţia Română de cu cel al seniorilor. Şah nu îi va putea plăti deplasarea la campionatele euAna Şchiopu a câştigat medalia de ropene şi mondiale din acest an. aur la blitz şi medalia de argint la Oricum, Clubul Medicina şah rapid. La şah practic s-a situat pe Timişoara va miza tot pe Daria la locul 7, iar la proba de dezlegări s-a situat pe locul 6. Alexandru Maidic a campionatele de senioare care obţinut la proba de şah rapid locul 27. Cei doi sunt legitimaţi la vor avea loc peste două săpCS Vulcan. „Sunt foarte mulţumit de rezultatele. Drept recompensă cei tămâni şi poate atunci ea se va de la Vulcan m-au dat afară, fără să primesc un răspuns”, a declarat revanşa”, a spus Corneliu antrenorul Teodor Berinţan. Hotăran.

Medalii pentru şahiştii vulcăneni

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

SPECIAL

vineri, 18 aprilie 2014

Prof. Ghiţă Boantă ne-a dezvăluit

Trei reţete momârlăneşti de Sfintele Paşti Am aflat de la profesorul Gheorghe Boantă, fostul meu coleg de la liceul din Lonea, o seamă din reţetele de sărbătoare din bucătăria momârlanilor din Petrila. Fost director, vreme de un deceniu şi jumătate, la o şcoală generală din Petrila, dl. Boantă a revenit, de câţiva ani buni, la catedră. Acum predă matematica, şi reţetele pe care ni le-a descris trădează şi exactitatea unei meserii care i-a intrat în sânge. Faptul că este preocupat (inclusiv din punct de vedere literar şi artistic) de tradiţiile neamului său îi face cinste. El calcă, astfel, pe urmele d-lor Ioan Lascu, Dumitru Gălăţan-Jieţ şi Ioan Dan Bălan, care au descris de-a lungul anilor, cu har şi dăruire, viaţa şi îndeletnicirile primilor oameni trăitori pe aceste locuri. Toate reţetele de mai jos ne descriu cum poţi să faci mâncăruri de care să te bucuri după ce a trecut Postul Mare. Una dintre reţete are însă şi o variantă „soft” (adică de post). Vă lăsăm, pentru bucuria lecturii, s-o descoperiţi şi singuri… Poftă bună! Mihai BARBU

1. Zama de oaie (ciorba) Alături de păsat, zama de oaie constituie deliciul momârlanilor. Aceasta este gătită în oale mari de aluminiu sau fontă de câte 50-60 de litri fiecare. Pregătită la cazan, ciorba va avea un gust deosebit. Carnea de oaie se taie în bucăţi mici, cât să în-

capă în lingură, evitându-se oasele mari. Carnea se spală în două-trei ape până dispar petele de sânge. Se pune la fiert în apă rece cam 20 kg de carne în fiecare oală. Se „spumează” (adică se îndepărtează spuma rezultată în procesul fierberii) tot timpul cu o lingură mare de lemn. Când carnea este fiartă pe jumătate, se adaugă

sarea (după gust) şi ceapa tocată mărunt. Se pot adăuga mirodenii cum ar fi cimbrul şi piperul. Când fiertul este terminat, se face prăjeala. Se prăjeşte ceapa tocată la fel de mărunt

într-o cratiţă cu unsoare. În cazul în care carnea este mai slabă, se mai adaugă seu de oaie. Se toarnă această prăjeală în oală apoi se face o „îngroşală” cu lapte covăsit sau smântână amestecată cu făină albă. Compoziţia se bate bine şi, aşa rece, se introduce în oala care fierbe. Acum se mai adaugă boia, morcovi răzuiţi şi pătrunjelul. Înainte vreme, se folosea doar carnea fiartă în suc propriu. Acum, unii bucătari mai adaugă în prăjeală chiar şi pastă de roşii.

2. Cureţi fiert (curechi, varză acră) Varza acră, tocată mărunt, se pune la fiert cu apă, unsoare, adăugând diverse condimente şi mirodenii din care nu lipsesc, niciodată, foile de dafin şi cimbrul. Din rântaşul făcut pentru ciorbă se adaugă şi la varză. Se poate adăuga slănină afumată şi ceapă tocată mărunt. Dacă se găseşte şi „râncezeală” atunci este şi mai bine. Unii adaugă şi câteva polonice din „îngroşala” făcută pentru ciorbă. În final, rezultă o varză scăzută, bine „dreasă”, cu grăsimi numai bune să panseze stomacul.

3. Păsatul cu brânză de oaie Porumbul măcinat mai mărunt (numit „păsat” în această formă) se pune „la moi”, în apă, de seară până dimineaţă. Se decantează pleava ce iese la suprafaţă. În căldare se pune jumătate apă, după ce, în prealabil, a fost unsă cu un „mătăuz” cu unsoare, pentru ca păsatul să nu se lipească. Se pun 3-4 găleţi din păsat în apă clocotită. La această operaţie participă doi bucătari: unul mestecă încontinuu iar celălalt toarnă, încet, păsatul din săculeţ. În căldare se va amesteca, apoi, tot timpul cu o spetează lungă din lemn, special meşteşugită pentru acest lucru. Căl-

darea pentru păsat este confecţionată din aramă şi are o capacitate de 40 de litri. În satul tradiţional se folosea „căldarea de băcie”, adică cea care se folosea la stână pentru prepararea jintiţei, având capacitatea de 80 de litri. Inconvenientul era că atunci când era nevoie de ea vara, trebuia coborâtă de la munte. Acum fiecare parohie (şi fiecare sat) are căldarea sa proprie. Pe toată durata fierberii păsatului se înlătură pleava şi, dacă mai e cazul, şi spuma. Când păsatul este gata fiert, se adaugă 20-30 pachete de unt sau margarină. Se dă jos căldarea de pe foc şi se adaugă 10-12 kg de brânză de oaie fărâmiţată cu mâna. În tot acest timp se mestecă în păsat, iar cantitatea de brânză poate fi suplimentată, după gust. Nu se adaugă brânză de vacă deoarece aceasta nu este suficient de grasă şi, pe deasupra, la căldură se întinde. La păsatul de post, în loc de unt şi brânză, care sunt alimente de frupt, se adaugă margarină, ulei şi zahăr. Păsatul constituie o mâncare tradiţională momârlănească a nedeilor şi a pomenilor. Este atât de apreciat, încât fiecare participant doreşte să ducă măcar o lingură celor de acasă, căci vorba unuia: „N-am venit pentru nedeie, ci-am venit pentru păsat/ Că de-un an nu l-am gustat!”.

Proiect “Petro Aqua” - cartea poştală “Ecologia” (9) CARTE 32ā7$/ 3 ċ ´(&2/2*,$µ

EXPEDI D TOR

clasa a II-a A Coleg giul Naĩio onal µMiha ai Eminescuµ Înv. Gabri G ela Popesscu DESTINATAR AdministraĩLD ĩ 3LHĩH ĩHL Agroa alimentare C Cen ntrale, Petro oĂDQL.

www.zvj.ro

CMYK

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE

vineri, 18 aprilie 2014

La Vulcan

Iepuraşul le-a adus consilierilor locali câte o tabletă

Nu este vorba despre vreo tabletă care se ia la prescripţia medicului, ci despre divaisul digital ale cărui secrete şi mod de întrebuinţare le ştiu şi puştii care nici nu au apucat încă să meargă la grădiniţă. Tabletele au fost împărţite,

pe bază de proces verbal de predareprimire, la sfârşitul şedinţei ordinare de consiliu local de ieri, 17 aprilie. Şedinţă care, în mod obişnuit, se ţine în ultima joi a fiecărei luni, dar, pentru că, după Paşti, urmează un alt şir de zile libere, primarul Gheorghe Ile a crezut că nu se cade să le strice oamenilor buna dispoziţie de sărbători. Aşa că i-a adus la primărie în Joia Mare.

Gheorghe Ile a motivat

tableta-cadou - deşi nu-i chiar aşa, fiindcă, la sfârşit de mandat sau dacă se retrage din consiliu, cel care a luat-o în primire este obligat s-o dea înapoi aşa cum a luat-o – prin aceea că, sunt mari

cheltuielile cu colile A4 care se tipăresc, pentru a fi puse în dosarele de şedinţă. Apoi, a zis tot primarul, s-a ţinut seama de nemulţumirile unor aleşi locali care s-au bosumflat, deoarece, în cazul unor proiecte de hotărâre importante, nu le-au fost furnizate toate datele care ţineau de acestea. Ele, datele astea, le ştiau doar preşedinţii de comisii, ceea ce, au considerat nemulţumiţii că nu e deloc corect.

şedinţa asta vor binevoi să se înfăţişeze la primărie. Sculele, a precizat tot Gheorghe Ile, au fost luate ieftin de tot, pentru că s-a mers pe contribuţia în bani pe care fiecare instituţie trebuie să o dea pentru susţinerea financiară a persoanelor cu handicap. S-a apelat la o firmă care

Şaptesprezece tablete au

tru a discuta în cunoştinţă de cauză”.

fost împărţite ieri, două urmând să fie predate de către doamna magaziner Loredana Papp atunci când consilierii locali care au lipsit de la

Rămâne de văzut dacă

lucrează cu asemenea persoane, şi, în felul acesta, nemaiplătindu-se TVA-ul, o tabletă a costat mai puţin. „De acum încolo, i-a sfătuit Ile pe consilierii locali din sală, fiecare dintre dumneavoastră va putea studia din timp, acasă, toate materialele pentru şedinţe, pentru a cunoaşte oricare detaliu al proiectelor de hotărâre şi pen-

va fi chiar aşa. Asta, pentru că mai sunt aleşi locali vulcăneni care de abia îşi descleştează fălcile o dată la douătrei luni, intervenţiile lor verbale fiind consemnate ca adevărate miracole în procesul verbal al şedinţei. Dar, cum modelul acesta Samsung Galaxy Tab3 este unul mortal, foarte tare, cum am aflat de la un specialist în informatică, tabletele astea pot fi umplute şi cu diferite aplicaţii şi jocuri care te fac să-ţi mai treacă plictiseala.

Gheorghe OLTEANU

www.zvj.ro

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE

vineri, 18 aprilie 2014

Vulcan

Banii jos, ochii la uşă! Bănuiesc că vă amintiţi, fiindcă am scris atunci când au fost alegeri la PSD Vulcan, numele persoanei alese pentru funcţia de casier al organizaţiei municipale. Este o persoană căreia funcţia asta i se potriveşte ca o mănuşă, pentru că trebuie să ai talent şi, de ce nu, şi tupeu, ca să scoţi banii de la oameni. Chiar şi atunci când este vorba despre cotizaţia de partid. Or, din punctul ăsta de vedere domnişoara Adela Petculescu este, de departe, cea mai potrivită, ca să facă faţă funcţiei de trezorier. Nu cred ca, la PSD Vulcan, să fie vreun membru de partid care să nu fie cu cotizaţia la zi. Mi-am făcut părerea asta, după câteva luni de observaţii atente. La fiecare şedinţă de consiliu local vulcănean, domnişoara casier îi ţine calea fiecărui ales şi-l invită să bage mâna în buzunar. Şi, vă spun pe bune, nu am văzut vreodată ca vreunul să scape fără să fi achitat cotizaţia.

Însuşi domnul Dan Petculescu, fratele Adelei, recunoaşte că, în materie de bani, cu sora lui nu e de glumit. Nici el nu scapă filtrului pe care domnişoara îl instituie la uşa din spate a primăriei, cea pe care intră consilierii locali, şi, conform zicalei frate, frate, da’ brânza-i pe bani, se caută rapid prin buzunare şi-i achită ce-i de achitat. Fiindcă, Dan ştie foarte bine că nu este deloc recomandat să intri în gura Adelei. Gheorghe OLTEANU

În Săptămâna Patimilor

Petrileanca Letiţia Danciu şi-a văzut visul cu ochii I-a apărut

volumul După cum vă informam „Reţete anul trecut, pensionara gustoase cu Letiţia Danciu din mult suflet şi Cartierul Brătianu, dragoste”! Lonea-Petrila, care pe 16 mai va împlini frumoasa vârstă de 75 de ani, grav bolnavă şi care trăieşte într-un cărucior de foarte mulţi ani, a reuşit să trimită la tipar cartea de bucate „Reţete gustoase cu mult suflet şi dragoste”, pe care a scris-o după reţete proprii sau ale comunităţii în care trăieşte, adunate de zeci şi zeci de ani. Noi am sprijinit-o cum am putut, ajutând-o până la apariţia cărţii, care a ieşit din tipar miercuri, 16 aprilie. Cărţile au ajuns la dumneaei ieri, în Joia Mare, cum şi-a dorit doamna, o femeie foarte credincioasă şi cu frică de Dumnezeu. La vederea cărţilor, care i-au ajuns în sfârşit acasă, doamna Letiţia s-a emoţionat foarte tare,

După Paşti

În estul Văii

câteva lacrimi udându-i faţa de bucurie. Pe această cale nu putem decât să o felicităm pe distinsa petrileancă, venită în Valea Jiului în urmă cu zeci de ani din inima Transilvaniei, din judeţul

Mureş şi să-i urăm Paşti Fericit! Iar pe dumneavoastră, cititorii, vă rugăm să-i cumpăraţi cu plăcere cartea, o carte de bucate cu adevărat scrisă cu dragoste şi din inimă. (Corneliu BRAN)

Primăria Petrila şi Casa de Cultură „Ladislau Schmidt” organizează o serie de manifestări tradiţionale. Iată programul acestor manifestări: 20 aprilie, ora 11, Nedeia de la Jieţ (spectacol „Bujorii Muntelui” şi „Junii Petrileni”); 20 aprilie, ora 20 – Căminul Cultural Jieţ – „Balul Primăverii” (invitaţi speciali - Robert Târnăveanu şi DJ Soso); 21 aprilie, ora 11 – Nedeia de la Taia („Bujorii Muntelui”); 23 aprilie – Târgul de animale şi produse agroindustriale Jieţ. (C.B.)

A furat de pe calea ferată

10 metri de cablu Un devean de 45 de ani a fost identificat de poliţiştii Postului de Poliţie Transporturi Feroviare (TF) Deva şi este suspectat că ar fi furat 10 metri de cablu, care se afla pe calea ferată, între staţiile CFR Deva şi Simeria. Cablul sustras de individ provenea de la fosta instalaţie de telecomunicaţii

www.zvj.ro

CFR, în prezent dezafectată. Poliţiştii au întocmit pe numele bărbatului un dosar de cercetare penală pentru comiterea infracţiunii de furt, acesta fiind cercetat în stare de libertate. Mihaela PETROŞAN

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE

vineri, 18 aprilie 2014

În ce măsură va asigura CEH programul necesar producţiei, dacă şi unde se vor face angajări? Directorul general Aurel Niculescu a răspuns şi la această întrebare în cadrul conferinţei de presă desfăşurată miercuri: „Restructurări de natura reducerii personalului, acele aşa numite concedieri colective, nu se vor face. Este un angajament al meu şi face parte din programul de redresare şi relansare economică a Complexului Energetic Hunedoara, program pe care o să-l prezint în cursul lunii mai ministerului. Am obţinut această îngăduinţă, întrucât nu puteam să prezint un program realist într-un termen aşa scurt, iar până la finele lui mai voi avea timp să întocmesc şi să prezint acest program. Media de vârstă a personalului de la mine, sincer, nu ştiu să v-o spun în momentul de faţă, v-o poate spune dl. Petrescu sau dl. Vişan, prezenţi aici, dar la Termocentrala Mintia pot să vă spun că media de vârstă este undeva în jurul vârstei de 45 de ani. Dacă se

vor face angajări şi unde, vă pot spune că în momentul de faţă există o aprobare a Consiliului de Administraţie, referitor la angajarea a 75 de oameni – nu s-a făcut recomandarea încă de oameni tineri, va trebui în urmă unui dialog cu sindicatele să stabilim o limită de vârstă – pentru exploatările miniere Lonea şi Vulcan, mai exact 25 de persoane pentru Lonea şi 50 de persoane pentru Vulcan. Numai că, reţineţi, acest lucru nu-l putem face decât după aprobarea bugetului de venituri

şi cheltuieli. Bugetul de venituri şi cheltuieli se află în momentul de faţă prezentat la Ministerul Finanţelor. Nutrim speranţa că până la sfârşitul acestei luni sau cel târziu până la sosirea delegaţiei FMI, să fie semnat şi acest buget”.

Stadiul negocierile CCM Clauzele din noul Contract de Muncă cu implicaţii financiare care se negociază cu sindicatele miniere din cadrul CEH, nu pot fi negociate până nu se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli. Cum s-ar spune, se negociază cuvinte nu cifre… Întrebat în conferinţa de presă de stadiul negocierilor cu sindicatele cu privire la Contractul Colectiv de Muncă, Aurel Niculescu, actualul director general al Complexului Energetic Hunedoara, a declarat: „În fiecare zi de luni, miercuri şi vineri, între orele 10:00 şi 14:00 au loc negocieri la sediul

CEH din Petroşani. Până în momentul de faţă nu există divergenţe majore. Aproximativ 10-15% din articolele proiectului de contract care a fost convenit cu sindicatul a rămas deocamdată în divergenţă. Vă informez că toate clauzele cu implicaţii financiare nu pot fi negociate – acesta este şi mandatul Consiliului de Administraţie care mi-a fost încredinţat – decât după aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli. Majoritatea clauzelor rămase în suspans este constituită din prevederi de natură financiară. Prin urmare consider că negocierile decurg normal şi fără niciun fel de alte impedimente, neexistând niciun fel de alte poziţii contrare în interesul comun al celor două părţi”.

Pagină realizată de Corneliu BRAN

Când încep

Investiţiile la unităţile miniere Referitor la investiţiile în minele Văii Jiului, Aurel Niculescu, director general al CEH, a declarat: „La minele viabile suntem în curs de aplicare a unei proceduri. Chiar astăzi (miercuri, 17 aprilie – n.r.) am avut o analiză destul de amănunţită, privind achiziţia de echipament minier. Suntem în faza de calificare a potenţialului furnizor, faza următoare fiind depunerea ofertei financiare. În cel mult două luni de zile, în cazul în care ajungem la o înţelegere, s-ar putea semna contractul. Valoarea contractului este deosebit de mare, finanţarea va fi asigurată de furnizor printr-un credit furnizor, urmând ca rambursarea să fie făcută în timp de zece ani, cu o perioadă de graţie de un an de zile. Perioada de graţie cred eu că este suficientă, având în vedere că cea mai mare parte din aceste echipamente pot fi folosite imediat, deci nu necesită costuri legate de montare şi de punere în funcţiune”.

www.zvj.ro

DIVERSE

Primim la redacţie În atenţia Domnului Director Cătălin Docea Stimate domnule Director Cătălin Docea, ca urmare a apariţiei în cotidianul “Ziarul Văii Jiului” condus de d-voastră a articolului din nr. 1426/15.04.2014, conducerea Spitalului de Urgenţă Petroşani doreşte să vă aducă la cunoştinţă, un punct de vedere faţă de acest articol şi anume:

Ziarul Vãii Jiului vineri, 18 aprilie 2014

Situaţia financiară a Spitalului de Urgenţă Petroşani este una delicată şi este cauzată în principal de subfinanţarea sistemului sanitar. În acest context, preocuparea conducerii pentru asigurarea salariilor personalului din unitate este aceea de reducere a cheltuielilor şi optimizare a activităţii, prin asigurarea aprovizionării cu medicamente, materiale sanitare, reactivi, dezinfectanţi. Pe acest fond al reducerii cheltuielilor, administraţia

Anunţ privind închirierea prin licitaţie publică deschisă a păşunilor din proprietatea privată a oraşului Petrila în data de 29.04.2014 1. Informaţii generale privind locatorul: Oraşul Petrila, codul fiscal: 4375097, adresa: oraş Petrila, str. Republicii, nr. 196, judeţul Hunedoara, tel./fax: 0254.550760 email: primaria.petrila2008@yahoo.com 2. Informaţii generale privind obiectul închirierii: Obiectul licitaţiei îl constituie următoarele suprafeţe de păşune:

3.Durata închirierii: 5 ani 4. Preţul de pornire: preţul minim de la care porneşte licitaţia este de 60 lei/ha/an. Pasul de licitare la 5 lei, conform art. 3 din HCL 80/2014. Criteriul de atribuire: preţul cel mai mare al chiriei. 5. Taxa de participare la licitaţie: 200 lei. 6. Informaţii privind documentaţia de atribuire: Documentaţia de atribuire poate fi achiziţionată de la sediul Primăriei oraşului Petrila, str. Republicii, nr. 196, judeţul Hunedoara. Contravaloarea documentaţiei de atribuire este de 10 lei. 7. Cuantumul garanţiilor de participare pentru fiecare păşune în parte este prevăzut în tabelul următor

8. La licitaţie pot participa conform Secţiunii 3 din Caietul de sarcini: – persoane juridice – societăţi - persoane juridice – asociaţii ale proprietarilor de animale - persoane fizice 9. Valabilitatea ofertelor: Ofertanţii rămân angajaţi prin termenii ofertelor lor 90 de zile. 10. Data limită pentru solicitarea clarificărilor: 24.04.2014, ora 10:00. 11. Termenul de depunere a ofertelor: Ofertele se vor depune la Primăria oraşului Petrila, str. Republicii, nr. 196, camera 6, judeţul Hunedoara, până la data de 29.04.2014, orele 09:00. Licitaţia va avea loc în data de 29.04.2014, ora 10:00. 12. Denumire, adresa, nr. de telefon şi/sau adresa de e-mail ale instituţiei competente în soluţionarea litigiilor apărute şi termenele pentru sesizarea instanţei: Tribunalul Deva – Hunedoara, spre ştiinţă Primăria Petrila Str. Republicii, nr. 196, judeţul Hunedoara, tel./fax: 0254.550760, email: primaria.petrila2008@yahoo.com Primar Ilie PĂDUCEL Şef Serviciu Ing. jr. Mihaela LANG Întocmit Ec. Mihaela PETRILEAN

www.zvj.ro

spitalului a luat decizia consultării personalului angajat referitor la măsurile ce pot fi luate în acest sens, respectiv plata parţială a posturilor prestate în zilele de sâmbătă şi duminică, situaţie deja existentă şi compensarea acestora cu acordarea de timp liber corespunzător. Menţionăm faptul că anterior acestei propuneri de reducere a cheltuielilor (în luna martie 2013) am procedat la diminuarea sporurilor de la nivel maxim la nivel minim, neacordarea tichetelor de masă, reducerea sporului de gardă procentual de la maxim la minim, conform legislaţiei în vigoare. Aceste măsuri au fost luate pentru a ne încadra în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat şi pentru a nu ajunge la o măsură nedorită de conducerea spitalului şi anume, aceea de a restructura personalul. Astfel de măsuri au fost luate şi de alte unităţi sanitare din judeţ şi nu numai. Lipsa de medicamente apare în a doua jumătate a lunii pe anumite secţii, doar atunci când se epuizează stocurile, datorită faptului ca

fondurile alocate pentru medicamente nu sunt suficiente pentru o lună întreagă. În ultimii 4 ani din Spitalul de Urgenţă Petroşani au plecat 149 de persoane şi au fost încadrate 131 de persoane (26 medici, 1 biochimist, 55 asistente medicale, 21 infirmiere, 17 îngrijitoare plus brancardieri, 11 personal TESA şi deservire). Având în vedere cele prezentate, considerăm că afirmaţiile din scrisoarea trimisă redacţiei d-voastră sunt nefondate, exagerate şi rău intenţionate. Cu speranţa că veţi publica punctul nostru de vedere şi sperând într-o bună colaborare pe viitor, vă mulţumim. Conducerea Spitalului de Urgenţă Petroşani

PUBLICITATE 11

Ziarul Vãii Jiului vineri, 18 aprilie 2014

ANUNŢ VÂNZARE

DECESE Conducerea Spitalului de Urgenţă Petroşani este alături de medicul coordonator UPU-SMURD dr. Monica Ciugulea în marea durere pricinuită de decesul tatălui şi transmite sincere condoleanţe familiei îndurerate. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

DIVERSE Oferim bani, cu rate fixe pentru salariaţi şi pensionari cu venituri mici, fără giranţii. Telefon 0727.737851

ANGAJĂRI S.C. Netlog Computer S.R.L. - Complex 3D Aqua recrutează personal pentru ocuparea următoarelor posturi: - bucătar - ajutor bucătar - ospătar - ajutor ospătar - barman - agent pază (cu atestat) CV-urile (cu foto) se depun la sediul Complexului 3D Aqua din Petroşani, str. Independenţei, PT5 până în data de 20.04.2014 (luni-sâmbătă, între orele 11:00 16:00) şi pe adresa contact@3daqua.ro SC FLORIDAN PANICOM SRL Petrila angajează brutari cu experienţă. Pentru informaţii: Petrila, 8 Martie, bl. 2/2 sau 0254.550160 SC din Petroşani angajează vânzător materiale de construcţii, şofer de TIR cu experienţă, tâmplar mobilier PAL şi bucătar cu experienţă. Relaţii la telefon 0751.199100. SC FLORIDAN PANICOM SRL Petrila angajează în condiţii avantajoase maseuză (pentru sală de sport). Pentru informaţii: Petrila, 8 Martie, 2/2, sau 0254.550160

ÎNCHIRIERI Închiriez în condiţii avantajoase hală, 310 mp, situată în zona Dărăneşti, lângă staţia de carburanţi Baril, cu ieşire la DN 66. Relaţii la telefon 0767.806804

COMCAS LJ 2000 SPRL cu sediul în Satu Mare, str. Ioan Slavici, nr.13, jud. Satu Mare, înregistrată la UNPIR sub nr.RSP-0111, CIF RO 20570987, numită lichidator judiciar al SC VULTURUL NEGRU CERTEZE SRL cu sediul în localitatea Certeze, str. Mare, nr.130, judeţ Satu Mare , nr.înregistrare O.R.C. J30/509/1993 CUI 3895172 prin sentinţa comercială nr. 401/F/01.03.2011 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.4755/83/2009. Anunţă organizarea de licitaţii publice la sediul său, în fiecare zi de miercuri, începând cu data de 12.02.2014 la ora 14:00, pentru vânzarea bunurilor proprietatea SC Vulturul Negru Certeze SRL. Se oferă la vânzare următorul bun imobil: - apartament cu două camere situat în loc. Vulcan, jud. Hunedoara, Aleea Muncii, bloc 4A, parter, sc.2, ap.3 în suprafaţă de 28,89 mp, înscris în CF 1298 Coroieşti Vulcan cu nr.top 341/2/18/I/P/3, la preţul de 1.500 EURO; Persoanele interesate pot depune oferte de cumpărare, care urmează să fie supuse aprobării creditorilor. Informaţii suplimentare se pot obţine la sediul lichidatorului judiciar sau la nr. 0261.711516. Lichidator judiciar COMCAS LJ 2000 SPRL Întocmit Adm. coordonator Ec. Halmi Mirela Camelia c.jr. Ghere Ioan

LICITAŢII Subscrisa Heral Consult IPURL Orăştie în calitate de lichidator judiciar al SC Laboratorul Sportul SRL - în faliment, cu sediul în Petroşani, Calea Romană, nr. 19A, judeţul Hunedoara vinde la licitaţie publică în data de 25.04.2014, ora 09:00, la sediul lichidatorului judiciar din Orăştie, str. N. Bălcescu, nr. 4, jud. Hunedoara, următoarele active: - Hală producţie produse patiserie şi teren aferent în suprafaţă de 2841 mp înscrise în CF 63273 Petroşani (provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 1999 Petroşani) compusă din construcţie cu nr. CAD. C2, nr. top 695/b/1/a, notate la A1.2, proprietar de sub B.5 şi teren în cotă de 2841/3241, nr. top 695/b/1/a/2 de sub B.4, situate în Petroşani, str. Calea Romană, nr. 19A, jud. Hunedoara. - Laborator cofetărie vechi, birouri+magazie ambalaje, centrală termică şi teren aferent în suprafaţă de 833 mp înscrise în CF nr. 61508 Petroşani (provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 1861 Petroşani) compuse din construcţii – Laborator cofetărie vechi – nr. cad. 2153–C2 de sub A1.2, proprietar sub B.3, birouri + magazie ambalaje + centrală termică nr. cad. 2153-C5 de sub A1.5, proprietar sub B.9 şi teren în suprafaţă totală de 833 mp, compus din teren cu nr. cad. 2153, nr. top 695/b/1/b, în cotă de 500/2302, de sub B.2 şi 333/2302 de sub B.8, situate în Petroşani, str. Calea Romană, nr. 19A, jud. Hunedoara. Vânzarea acestor imobile se va face în bloc, pornind de la valoarea de 238.800 euro exclusiv TVA. Garanţia de participare la licitaţie reprezintă 10% din valoarea bunului pentru care se licitează. Cumpărarea caietului de sarcini este obligatorie pentru ofertanţi şi poate fi găsit la sediul lichidatorului judiciar, tel. 0254.240807.

RAPID IEFTIN CONFORTABIL

TAXI COMSION RENT A CAR

SC REALCOM SA PETROªANI Laboratorul de Producţie – Cofetărie – Patiserie, str. Lunca (lângă SC UPSROM şi Fabrica de Tricotaje), aduce în casele dumneavoastră cele mai gustoase şi delicioase specialităţi: Preluăm şi onorăm zilnic comenzi pentru toate ocaziile: mese festive, nunţi, botezuri şi alte evenimente.

Torturi de ciocolată Torturi cu frişcă Torturi cu fructe Sortimente diversificate de prăjituri Fursecuri Alune prăjite şi alte sortimente Telefon secretariat: 0254.542472, 0372.764439 Laborator: 0733.960320, int. 315 Depozit: 0733.690319, int. 342

Berbec (21 Mar - 20 Apr) Eşti intimidat de prezenţa unei persoane care impune autoritate sau respect printr-o atitudine de lider. Unde e ambiţia ta proverbială?

Taur (21 Apr - 21 Mai) Te copleşeşte o emoţie aparte pentru că te pregăteşti să apari în faţa unui public sau să te alături unui colectiv necunoscut şi nu ştii prea bine cum te vei adapta situaţiei.

Gemeni (22 Mai - 21 Iun) Nu te lăsa păcălit de aparenţe, pentru că cei care îţi vorbesc amabil şi plăcut ar putea ascunde interese egoiste sau mârşave.

Rac (22 Iun - 22 Iul) Contactul cu autorităţile statului este defectuos, pentru că ai mereu impresia că eşti controlat cu scopul de a fi sancţionat, nicidecum pentru a ţi se aduce vreo laudă.

Leu (23 Iul - 22 Aug) Vestea pe care o primeşti azi are iz oficial şi rezolvă cu brio una din problemele esenţiale ale acestei perioade. Merită să urmezi întocmai îndrumările primite.

Fecioară (23 Aug - 21 Sep) În loc să lupţi cu pesimismul şi grijile, te laşi copleşit de poveşti triste vehiculate de cei care nu au nimic bun de spus despre viaţa lor. Nu pleca urechea la astfel de probleme.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct) Nu te lăsa influenţat de cei care îţi ţin azi companie, pentru că nu te poţi compara cu starea lor financiară. Ei vor cheltui în neştire, atraşi de capricii scumpe, or nu trebuie să faci ca ei doar pentru a te integra în elita consumatoristă.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi) Fii extrem de prudent în ce te bagi, pentru că perspectivele care ţi se deschid acum în faţă nu sunt atât de bune pe cât par.

Săgetător (22 Noi - 20 Dec)

IMOBILIARE 0254 512512 0720 512000 0254 512500

HOROSCOP

Se vinde apartament ultracentral în Petroşani, b-dul 1 Decembrie 1918, etaj 4/8, decomandat, amenajat modern, compus din patru camere, bucătărie, debara, două băi, hol şi trei balcoane, în suprafaţă de 75 mp; dispune de parchet melaminat, gresie şi faianţă, uşi interioare (inclusiv de intrare) de lemn, reţea internet, cablu TV, gigacalorimetru propriu, boiler electric. Ocupabil imediat. Preţul este 114.000 lei. Telefon 0726.118355. Se vinde apartament în Lupeni, str. Parângului, bl. A5, etaj 9/10, ap. 81, compus din două camere, bucătărie, baie, hol acces, hol intermediar şi balcon, în suprafaţă de 51 mp. Ocupabil imediat. Preţul este 22.400 lei. Telefon 0726.118355. Vând garsonieră confort 1, zona pieţei Petroşani, et.4, mobilată, utilată, faianţă, gresie, centrală, termopane. Preţ 75.000 lei neg. Telefon 0729.492676 (între orele 16-20). Vând teren în Vulcan, str. Decebal, intravilan, 4277 mp. Preţ 17 euro/mp neg. Telefon 0729.492676 (între orele 16-20).

Ţi-ai pus imense speranţe într-un sens care părea foarte promiţător la început, dar brusc, toate căile ţi se închid. Evident că eşti şi şocat, şi dezamăgit...

Capricorn (21 Dec - 19 Ian) Fii atent la vestea care soseşte azi prin intermediul unui coleg, pentru că poate avea efecte profunde asupra activităţii pe care o desfăşori.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb) Treci printr-o situaţie de-a dreptul norocoasă, dar parcă nu ştii să profiţi pe deplin de şansă. Posibil să fii influenţat negativ de cei din jur care sunt tentaţi să critice tot ce văd.

Peşti (19 Feb - 20 Mar) Nu dai randament dacă cineva stă mereu lângă tine şi comentează ceea ce faci, mai ales dacă eşti criticat pe nedrept.

www.zvj.ro

CMYK

12 UMOR ÎN HA... MAJOR

Ziarul Vãii Jiului vineri, 18 aprilie 2014

Paştile încondeiat de epigramişti

Candidaţii la electoralele de după Paşti Văzându-le afişele cu chipul, Mai simt ecoul Săptămânii Mari, Ce, obsesiv, repetă arhetipul: Nevinovatul între doi tâlhari! (Grigore Chitul – Bistriţa)

Sacrificii

Primăvara, orice-ar spune Toţi admiratorii ei, Pune ne-ncetat pe strune Jalea miilor de miei! (George Corbu – Bucureşti)

Minune de Paşte

Cuibărind în buturugă Vrând să dea de Paşte semn, O găină, cam zăludă, A făcut un ou... de lemn. (Valentin David – Orăştie)

Mesaj pascal

Să nu te vaiţi că n-ai mâncare, Când primăvara a sosit. Afară-i cald şi iarba-i mare; Române... PAŞTE FERICIT ! (Grigore-Marian Dobreanu – Târgu-Jiu)

Sfaturi în Postul Mare E interzis să pizmuieşti, Să-njuri, să drăcui, să iubeşti, La fel ţigara, băutura Şi-orice păcat făcut cu gura. (Laurian Ionică – Boureni, Dolj)

Continuitate

De ce e senator cutare? Din nou, să-ntrebi nu are rost, Nu fiindcă ţine postul mare, Ci fiindcă fost-a mare-n post! (Lucian Perţa – Vişeu de Sus)

De Săptămâna Patimilor

Vine Paştile!

Trimisul Sfintei Misiuni Mă ţine-n post şi rugăciuni! Nevasta, cu credinţa-n sfinţi, Mă tine-n post şi rugăminţi. (George Petrone – Iaşi)

Gând de miel

În oraşe şi în sate, Case, străzi şi cartiere Au lumină ca-n palate... Doar în noaptea de-Înviere. (Mihai Sălcuţan – Buzău)

Când văd preţul pentru-un miel, Stau şi mă gândesc mai bine Dacă-l cumpăr eu pe el, Sau mă vinde el pe mine. (Laurenţiu Ghiţă – Bucureşti) E creştinul ipocrit, Zice „Paşte fericit”, Şi când pasc, aşa cum zice, Drob mă face şi arşice… (Eugen Ilişiu – Deva)

www.zvj.ro

Lumină de la... lumânare

Postul Mare durează doar 48 de zile? Care şapte săptămâni? N-o mai faceţi pe profanii; Postul Mare, la români,

Ţine, de un timp, cu anii! (Ioan Toderaşcu – Costeşti, Vaslui)

Unde paşti tu, mielule... Am un buget cam subţirel Şi totuşi m-am decis, în fine, De Paşte să-mi aleg un miel... Şi-al naibii, mârâia la mine. (Ica Ungureanu – Buzău)

Pagină realizată de Petronela Vali SLAVU

facebook.com/ziarulvaiijiului

şcoală & cultură Apare sub îngrijirea prof. Irina Boboc

pe Jiul de Est şi Jiul de Vest

Supliment gratuit al cotidianului Ziarul Văii Jiului Anul VI Nr. 151-152 18 aprilie 2014 8 pagini

ISSN 2068 - 3650

Marian Boboc:

ile PaginII I-VI

„Cred că la finalul ciclului meu de volume-document Vieţile Văii Jiului, din care au apărut până acum 21, se va şti mai multe despre Valea Jiului” Realitatea poetului Marian Boboc Cine îl fotografiază pe fotograf în timp ce acesta fotografiază un suflet? Cine îl păzeşte pe păzitor în timp ce acesta păzeşte un suflet? Cine îl urmăreşte pe lunetist în timp ce acesta urmăreşte un suflet? Cine îl pictează pe pictor în timp ce acesta pictează un suflet? Dar cine scrie un poem pentru poetul ce scrie un poem sufletului? Vom parcurge un drum în sens invers alături de scriitorul Marian Boboc care ne-a obişnuit cu ipostaza omului ce stă în spatele multor activităţi: cărţi şi prezentări de cărţi, festivaluri de autor, întâlniri de cenaclu, membru fondator al unor publicaţii cu profil cultural „Orizont lupenean”, „(Con)texte”, „Prăvălia cu istorii” -, şi alte manifestări culturale dedicate exclusiv Văii Jiului, la care au participat şi invitaţi de marcă din toată ţara. Cum se face că omul acesta neobosit se dedică altora, pe plan cultural, dar tot el este cel care, în urma propriilor acţiuni, este criticat, e drept rareori, de colegii de breaslă? Fără a avea pretenţia apartenenţei la breaslă (întrucât nu sunt scriitoare), dar având pretenţia prieteniei ce ne leagă deja de 13 ani, mi-am luat inima în dinţi să fiu, totuşi, omul din spatele lui Marian Boboc, preţ de un interviu. (Ionela DIACONU)

a meditat minereşte. Aceasta până când, după un timp - să fi fost o zi, să fi fost două?! - îl reperează naşa mea, o femeie foarte energică, şi-l ia la rost: „Măi, Petrică! Dar te aşteaptă nevastă-ta de atunci să-i duci vata”. „Ce vată?”, întreabă tata. În fine, şarada se dezleagă. Tata înţelesese fată, în loc de vată, iar mama îi arătase cu degetele: două pachete…

O întâmplare cu gemene… Ionela Diaconu: Pentru început, îţi propun să păstrăm spaţiul, dar să schimbăm timpul. Suntem în plină vară, mai exact în 4 august 1967 când vine pe lume al treilea boboc al lui Petre şi al Gherghinei Boboc. Dat fiind că se apropie 15 august, deci Sfânta Maria Mare, să deducem că numele de Marian a fost astfel ales? Marian Boboc: Şi da, şi nu. Da, pentru că latura feminină a familiei mele - răposata mea bunică, mamaia cum îi spuneam, şi mama – îl avea pe Dumnezeu la purtător. Ţineau posturile, frecventau biserica, puneau parastase şi câte şi mai câte. Din păcate, bunica s-a prăpădit, dar mama continuă această viaţă religioasă. Nu, pentru că numele îmi vine de la fata naşei mele, Mariana, care acum este educatoare la Piteşti. Apariţia mea pe lume s-a produs la maternitatea din Petroşani, fostă „Principele Mircea” (care au fost sfinţită în urmă cu aproape 90 de ani), iar botezul a fost oficiat la biserica ortodoxă din Cartierul Brătianu, ai mei locuind la Lonea pe atunci. Dar, apropo de aceasta, o întâmplare amuzantă. Tata a mers, cum se merge în astfel de cazuri, la mama să vadă dacă a născut, cum se simte, dacă mai are nevoie de ceva etc. De la fereastra salonului de la ultimul etaj al maternităţii, mama i-a spus ceva. Tata aude şi o întreabă: „Fată”?! Mama face semn că da şi supralicitează: „Două”. Când a auzit tata că, pe lângă cei doi băieţi, mai are încă două fete s-a retras strategic şi, bulversat,

Mina Lonea la Mina Dâlja, în speranţa că i se va repartiza un apartament în turnurile de pe str. Vasile Roaită (actuală Avram Iancu). Şi minunea s-a produs. Astfel că am copilărit în centrul Petroşaniului, pe această stradă. Jucam fotbal, mai târziu am fost şi legitimat la juniorii Jiului, umblam pe Dealul Institutului sau la Jiu, unde frigeam slănină, pe care o picuram pe pâine. Împreună cu un prieten, Ocsi, mergeam aproape de poligon, la bunica lui, care făcea nişte prăjituri minunate, escapada asta se numea „La prăji”. Amintiri dulci… Era fain… În cartier nu m-am remarcat cu năzbâtii, că erau alţii mai talentaţi decât mine la acest capitol, şi era greu să te afirmi între ei. Îmi aduc aminte, de o excursie la Jiu. Mă descalţ şi când să trec îmi înhaţă Jiul teneşul, astfel că la întoarcere m-a cărat în cârcă un prieten mai mare, Iancsi. Ce am mai tremurat de frică să nu afle ai mei că mi-am descompletat încălţările… Îmi amintesc de două năzbâtii de la grădiniţă puse în operă cu prietenul Ocsi. Nu ştiu ce voiam să experimentăm, dar am băgat nişte fire de sârmă în priză. Bineînţeles că firele au intrat în scurt, a puşcat zdravăn şi a ieşit fum. Toată lumea a intrat în panică, dar, după cum se poate observa, am scăpat cu viaţă. Nu însă şi de corecţiile educatoarei şi ale părinţilor. Lângă grădiniţă, cam pe unde e acum Restaurantul Românaşul Vesel, era un restaurant, care avea şi o grădină de vară, parcă se numea Constructorul, şi tot cu Ocsi într-o zi am luat la ţintă cu bolovani sticlele de bere din lăzi. Noroc că erau goale. Nu ştiu câte am răpus, însă, cu siguranţă, ai noştri părinţi au aflat numărul acestora când au achitat factura năzdrăvăniilor noastre. Mai consemnez un detaliu că la 4 august 1967 a fost inaugurat Muzeul Mineritului din Petroşani. Poate şi acest eveniment să fi fost un semn al destinului, apropo de pasiunea pe care o am faţă de istoria acestor locuri… Farmecul fanfarei

Copil fiind, prin Petroşani cutreieram… Ionela Diaconu: Tinerii se plâng adesea Ionela Diaconu: Ce amintiri sau trăiri de conflictul dintre generaţii. În ce te intense care aparţin de „Petroşenii” priveşte, cum erau raporturile între tine şi copilăriei tale le porţi încă vii în suflet? În ce părinţi? Marian Boboc: Au fost nişte relaţii cartier ai crescut, unde te jucai? Cu ce minunate. M-au lăsat să fac doar ce mi-a năzbâtii te-ai făcut remarcat în cartier? Marian Boboc: Din august până în luna plăcut. Nu am resimţit niciun conflict decembrie 1967 am stat la Lonea, de unde, generaţionist. Ceea ce le doresc şi generaţiilor fireşte, nu am amintiri. Tata se mutase de la de astăzi…

SPECIAL

Ionela Diaconu: Tatăl tău a fost miner, dar şi şeful Fanfarei din Petroşani. Mergeai cu el la repetiţii? Te-a tentat vreo clipă să-i urmezi la vreun instrument? eu încă te aştept să vii Marian Boboc: Într-adevăr, tata a în cârciuma marilor colonii cântat la fanfară de la vârsta de 10, de printre beţivi şi prostituate când a fost copil de trupă la Bucureşti. expresive motive&arte Mergeam şi la repetiţii, dar era fain de plutind tot mai departe în cârciuma ticsită de fum 23 august, de 1 Mai, de Ziua Minerului. de cărbune Locuiam în blocul 9 pe strada Avram miros de bere acră şi monopol Iancu şi la aceste sărbători se păstrase obiceiul din epoca interbelică, mă între tine şi mine se-ntinde refer la Ziua de 1 Mai, ca fanfara să un gol de carne dea trezirea comunităţii, vestind astfel sărbătoarea şi mobilizând eu încă te aştept să vii comunitatea la defilare. Camionul se în casa cu felinare roşii plimba de la un muzicant la altul. să facem prostii Când ajungea la noi, erau adunaţi mai mulţi muzicanţi, care trăgeau o tu femeia marilor colonii de cărbune cântare zdravănă. Noi şi vecinii eram la datorie pe balcoane, iar fraţii mei eu carbonarul unor vremi aveau pregătită din timp o sticlă cu de absint vin legată cu sârmă pe care o desantau însetaţilor muzicanţi. După consumarea momentelor oficiale, fanfara ţinea un concert de promenadă la iarbă verde, la Peştera Bolii, la Brădet, prelungit uneori de reuşite solouri executate de muzicanţi pe pătură, lângă familie şi prieteni. Indubitabil, fanfara avea farmec în vremurile acelea. Apoi, tata a fost cel care s-a străduit să înfiinţeze Casa fanfarei din Petroşani într-o clădire dărăpănată, fostă sifonărie. Prin acest proiect dorea ca tainele muzicii de fanfară să fie transmise şi generaţiilor tinere şi astfel fanfara să reziste vremurilor. Cum s-a prăpădit el, cum s-a ales praful şi de această Casă a fanfarei, încă o dovadă că omul sfinţeşte locul… Neavând ureche muzicală, era imposibil să studiez vreun instrument, fratele meu Stelu a învăţat vioara. În schimb, cred că de la tata moştenesc plăcerea de a asculta muzică. Fiind un amator şi de muzică folk, regret că nu am învăţat să cânt la chitară. Dar, ce să faci, în viaţă nu le poţi avea pe toate… Aroma portocalelor din sala de apel Ionela Diaconu: Îţi aminteşti de vreo întâmplare amuzantă legată strict de tine şi de tatăl tău? Marian Boboc: Tata era un om jovial, foarte activ. Îmi amintesc, când eram copil, mergeam în sala de apel a minei Dâlja, la serbarea Pomului de Crăciun, Moş Crăciun căruia atunci comuniştii îi schimbase numele în Moş Gerilă, şi am primit printre alte cadouri şi portocale. Nu ştiu de ce ţin minte şi acum gustul şi aroma acelor portocale uriaşe. O altă întâmplare se leagă de pasiunea mea, cărţile, pe care părinţii, şi apoi fraţii mi-au susţinut-o în limita… portofelelor. Uneori, deşi îmi dădea mama bani de o carte, tata, din economiile sale, îmi suplimenta, complice, fără ştirea mamei, bugetul alocat achiziţiilor cărţii. Şi aşa, încetul, cu încetul, mi-am clădit biblioteca pe care şi tu o ştii. Valsul ştimelor Ionela Diaconu: S-a petrecut ceva ciudat, parcă rupt dintr-un final de film, la înmormântarea tatălui tău în toamna lui 2001. Marian Boboc: Într-adevăr, scena pe care o voi povesti pare ruptă dintr-un film suprarealist. Când a ieşit convoiul funerar din curtea Capelei „Bobocu”, din clădirea Casei fanfarei, situată lângă capelă, au fost aduse de un vânt tainic, de intensitate magică, marquesiană aş putea zice, partiturile muzicale, ştimele – cum le spuneau muzicanţii vechi. Şi aceste ştime vechi, unele de peste 100 de ani, l-au petrecut, parcă valsând, pe ultimul drum pe tata, care cântase neîntrerupt la fanfară vreme de 60 de ani. Cred că a fost unul dintre cele mai frumoase şi inexplicabile omagii care i-au putut fi aduse înainte de a se despărţi

vineri, 18 aprilie 2014

de această lume… „Eram tineri, aveam de unde muri…” Ionela Diaconu: În ultimii doi ani de liceu ai fost coleg de clasă cu (pictorul) Adrian Cerchez şi astfel aţi legat o prietenie ce dăinuie şi azi. Din cele povestite de tine, pentru că tu eşti un povestitor grozav, m-ai făcut să cred că poţi scrie liniştit o carte de memorii unde două, trei capitole le poţi dedica momentelor pline de umor trăite cu Adi şi alte victime colaterale vouă. Marian Boboc: Da, într-adevăr, am trăit clipe frumoase alături de Adi. Împreună ne-am construit o vreme, treaptă cu treaptă, scara carierei artistice. Cu el am organizat, la Muzeul Mineritului, prin ’90- 91 sexpoziţia. tina turner. cornelia. oraşul cu barbă, reunind îndrăzneţe desene şi poezii. Îmi amintesc că şirul celor care voiau să intre se întindea până în curtea muzeului… A fost un act artistic cum n-a mai văzut de atunci Petroşaniul… Din jurnalul lui Geo Bogza extrăsesem consideraţiile sale despre penetrantism şi ne consideram, artistic vorbind, penetrantişti... Poate chiar eram, mai ştii?! Când îmi voi scrie amintirile, căci memoriile mi se par a fi apanajul personalităţilor, voi putea mărturisi mai multe, parte dintre faptele noastre de tinereţe artistică fiind până atunci… prescrise. Cred că aici se potriveşte o spusă parcă de-a lui Ion Caraion: „Eram tineri, aveam de unde muri…” Ionela Diaconu: Cine v-a fost diriginte? Ce profesori ţi-au marcat adolescenţa? Sau nu a fost cazul?! Marian Boboc: Eu în primele patru clase primare am avut patru învăţătoare, apoi până în clasa a VIII-a două diriginte; în treapta I (adică clasele a IX-a şi a X-a) pe dl. profesor de istorie Liviu Groza, iar în treapta a II-a (clasele a XI-a şi a XII-a) diriginte mi-a fost dl. profesor de română Mircea Munteanu, care îşi doarme somnul de veci chiar la căpătâiul mormintelor familiei mele, aşa că de câte ori mă reculeg în faţa acestora, mi-l amintesc şi pe „Dirigu’”. Am avut parte de profesori minunaţi, dar niciunul dintre ei nu mi-a marcat adolescenţa. Ionela Diaconu: Fără să numesc sursa (că, deh, suntem într-un ziar), când am spus cuiva de tine şi Adrian Cerchez, acea persoană a concluzionat înflăcărată de imaginaţie: „Erau două genii pe acelaşi metru pătrat”. Marian Boboc: Pe acelaşi metru pătrat da, dar genii ba... Eram nişte tipi care citeau, care scriau, care desenau şi pictau, care priveau prin vin „la lumi ce nu există”, care trăiau o emulaţie artistică zi de zi, noapte de noapte, la cote incandescente, astăzi neverosimile parcă. Uneori, resimt… geniul melancoliilor acelor zile şi nopţi. Care, din păcate, nu se mai pot întoarce… Un răspuns la „Poşta redacţiei” Ionela Diaconu: De când datează primele poeme? Cu riscul de-a trânti aici o platitudine: când ai simţit că te vizitează fiorul poeziei? Şi că, odată instaurat, s-a dovedit că nu era doar un capriciu de moment. Marian Boboc: Primele poeme le-am scris prin clasa a X-a sau a XI-a. Majoritatea erau străbătute de un lirism bacovian, Bacovia fiind unul dintre poeţii mei favoriţi. Fiind un precoce cititor de reviste literare, la un moment dat mi-am luat inima în dinţi, şi am trimis câteva poeme la „Poşta redacţiei” la „Suplimentul Literar-Artistic al Scânteii Tineretului”, un săptămânal

nu am la mine nici o armă la inimă port o tabacheră ruginită goală frumos mirositoare ea cântă atunci când bate vântul tăios mai port şi un amnar pentru nopţile întunecate şi dulci ale dragostei nici daruri nu ţi-am adus plecat de cine ştie când nici daruri nu ţi-am adus neştiind la ce cat al tristeţii mai locuieşti şi dacă nu-i aşa mă mai iubeşti

SPECIAL III

vineri, 18 aprilie 2014

fain pentru acele vremuri. Alex. Ştefănescu, căci el era cerberul rubricii, mi-a publicat un fragment dintr-o poezie în vers alb, ceva de genul „am în mână un cuţit/ ce-ar fi să tai timpul/ în ore în secunde ar fi uşor/ ş.a.m.d.”, însoţit de un comentariu laconic şi ironic: „Tăiaţi-l şi scrieţi-ne!”. Am luat-o ca pe o încurajare şi… l-am tăiat. Când am avut onoarea de a-i fi gazdă la Petroşani fermecătorului critic, i-am reamintit această întâmplare. Însă, poezia am simţit-o cuibărindu-se în mine, pas cu pas, carte cu carte pe care am citit-o. În devenirea mea poeticească un rol hotărâtor l-a avut cenaclul, pe care l-am frecventat cu pasiune. Aici i-am cunoscut pe Mircea Andraş, Valeriu Butulescu, Constantin Cîmpeanu, Dumitru Dem Ionaşcu, Dumitru Velea, Ion Pascal Vlad, Ludovic Peter, George Ardelean (astăzi universitar la Literele din Bucureşti!) şi, să nu-l uit pe cel mai important în formarea mea ca scriitor, Vasile Ionescu, astăzi unul dintre fruntaşii intelectualităţii ţigăneşti. Seducătorul de poetese…

pământului. Cum priveşti acum acele vremuri? Marian Boboc: Cu foarte multă tandreţe. Imediat după terminarea liceului, m-am angajat la mina Livezeni, ca electrician subteran. Deşi eram cel mai mic dintre fraţi, am fost primul care am intrat în mină după tata. Acele vremuri au pentru mine o importanţă extraordinară, deoarece atunci am citit foarte, foarte mult. Dat fiind programul de atunci din subteran, 8 ore, mă trezeam la 4 dimineaţa şi ajungeam acasă după masa, pe la orele 15. Acum pare incredibil că atunci am devorat foarte multe cărţi, pe care mi le livra cu ritmicitate Vasile Ionescu. Când mă întâlneam cu el, mă întreba: „No, mon cher, ai terminat cartea? Ce ai înţeles?”. Şi, fiindu-mi ruşine, citeam săracul de mine, până noaptea târziu, chiar dacă trezirea era la o oră absolut inumană. Mai târziu, aveam să aflu că artiştii adevăraţi de-abia pe la această oră se gândeau să se ducă la… culcare. Tot din perioada în care am lucrat la mina Livezeni, 1986-1997, am rămas în bune relaţii cu mulţi dintre foştii mei ortaci. Mina era un mediu aparent ostil, însă, pentru un tânăr poet avea şi un anumit mister, un anumit parfum care mă mai vizitează şi acum…

Ionela Diaconu: Pe soţia ta, (în prezent profesoară de limba română) Irina Boboc, ai cunoscut-o la cenaclu, pe când ea avea 17 Devorator de literatură de frontieră ani. Regretatul Mircea Andraş le-a spus atunci prietenilor că „Al naibii, Marian, a pus mâna Ionela Diaconu: De câţiva ani încoace, şi pe puştoaica asta talentată!”. Aveai cumva eşti pasionat de memorialistică, jurnale, faimă de seducător de poetese? corespondenţă. Cumperi enorm de multe Marian Boboc: Acum, trebuie să cărţi din această categorie, le citeşti şi mărturisesc că o parte dintre amintirile trăieşti entuziasmul fiecărei pagini care te răposatului meu prieten Mircea Andraş erau… duce într-un trecut real. Mai exact ce anume apocrife. Deci, nu bag mâna în foc că e stârneşte fascinaţia ta? adevărat. În primul rând, că am cunoscut-o pe Marian Boboc: Da, sunt un devorator cea care avea să-mi devină soţie după de literatură de frontieră. Am o bibliotecă terminarea liceului, când, cu siguranţă, nu avea serioasă de cărţi de memorialistică, jurnale, 17 ani. Dar asta e mai puţin important…. E corespondenţă (una mi-ai făcut-o cadou chiar drept că am cunoscut-o la cenaclu. Pe vremea tu!). Prin lectura fiecărui volum de acest gen aceea, Cenaclul „Panait Istrati” era foarte activ mă transpun într-o epocă pe care nu am şi era frecventat de foarte mulţi condeieri. trăit-o. Astfel, simt că, fără să vreau, Întrucât nici nu existau atât de călătorescîn timp, pardon - în… timpuri, multe poetese abordabile fiind congener cu multe în cenaclu, nu am avut dintre personalităţile faima de „seducător „unui pământ numit de poetese”. Dar timpul România”. În plus, „ca o mină închisă ca o mină în flăcări nu e pierdut… Totuşi, de dincolo de atmosferă, dragostea ta pentru mine” acest capitol se ocupa admir şi intelectualitatea îţi scriu seară de seară cu rezultate notabile scriiturii unor autori, prietenul meu, Adrian cum ar fi Petre Pandrea, tu dai din cap Cerchez. Pericle Martinescu sau Constantin Beldie, ca să semn că ai înţeles de ce liliecii se iubesc dau doar două nume Mina Livezeni în incandescente ruine de ceară dintr-o listă lungă cât pentru ultima oară vreo 7-8 rafturi de Ionela Diaconu: O bibliotecă… Ştiu că nu anumită parte a vieţii se poate, dar mi-aş dori tale mi s-a părut ca măcar o zi să pot fi deosebit de interesantă doar din pricina discrepanţei în preocupări. Şi anume, locuitor al Văii Jiului interbelice… Cred că munceai ca electrician la mina Livezeni, iar această întoarcere în timp mi-ar fi de mare acasă scriai poeme, dar citeai şi marea folos pentru înţelegerea istoriei. literatură a lumii şi aici mă refer la autori adevăraţi precum Marquez, Camus, Kerouac, Mega-proiectul „Vieţile Văii Jiului” Ginsberg, Vonnegut şi mulţi, mulţi alţii…. Adică, erau preocupări mult îndepărtate de Ionela Diaconu: Tot de ceva vreme, scrii meseria pe care o practicai în adâncurile şi publici multe cărţi legate de istoria Văii

Jiului, de mineri implicit, consulţi arhivele, cauţi bătrâni contemporani cu anumite evenimente despre care scrii ş.a.m.d. Se resimte dorinţa de a aduce un tribut Văii Jiului, în acelaşi timp în care toţi se zbat să o părăsească şi să scape de „stigmatizare”? Marian Boboc: Mai exact din 2007 mă preocupă această exploatare a bogăţiilor arhivistice ale Văii Jiului. Truda mea se numeşte ciclul documentaristic „Vieţile Văii Jiului”, compus din mai multe serii, în care mi-am propus să reconstitui segmente din istoria acestor locuri. În nici 10 ani, am publicat, singur sau în tandem cu Mihai Barbu sau Adrian Catană, 21 de volume, în care am tratat mişcările sociale ale minerilor (4 volume dedicate grevei din 1929, 3 volume - primei mişcări muncitoreşti anticomuniste din România întâmplate la Lupeni la 2-3 august 1977), catastrofele miniere (3 volume), viaţa politică (două volume), biografia clădirilor importante (un volum), istoriile mărunte dar fascinante (două volume), turismul ş.a.m.d. Am în pregătire şi alte volume, unele aproape de „bun de tipar”, altele ajunse la jumătate, destule doar în faza de documentare. Sper ca Creatorul să mă mai îngăduie să le finalizez. De-abia atunci se va vedea întregul. Travaliul meu a izvorât şi din dorinţa de a arăta adevărata istorie a Văii Jiului - cu bunele şi relele ei -, din păcate, deloc sau foarte, foarte puţin cunoscută până acum. În acest proiect uriaş mă călăuzesc după minunatele cuvinte ale unui om exponenţial pentru spiritualitatea Văii Jiului, protopopul ortodox Ioan Duma, publicate în 1938: „Nume de vrajă, ţară de basm, ţinut de pâclă; iată ce este Valea Jiului, după cum şi-o închipuieşte fiecare român. Unii o văd prin prisma trandafirie a istoriei - mai mult legendă -, prin misterul romantic al legendelor de vânătoare, alţii prin fumul înecăcios al înfloritoarei industrii de azi, dar toţi o admirăm şi o iubim ca pe un mărgăritar al României întregite. Fosta republică a diamantului negru din toamna anului 1918 ne-a rămas tuturor celor care am suferit întrânsa, ne-am luptat şi am muncit pentru dânsa, ne avem în ea morţii noştri dragi şi neuitaţi, ne-a rămas închisă în inimă ca una dintre comorile pentru care aducem orice sacrificiu...”. Gurile rele vs. gurile bune Ionela Diaconu: Gurile rele din târg te critică pentru aceste cărţi, pe motiv că nu este o muncă de scriitor, că doar copiezi arhiva şi că „nu e mare brânză” ceea ce publici tu acolo. Înainte de prima piatră aruncată, ce ai de zis? Marian Boboc: Să încerce şi aceste guri negre, ca să nu le spun astfel! Nu am spus niciodată că e o muncă de scriitor. E o muncă, pur şi simplu. Am spus de nenumărate ori că aceste cărţi reprezintă rodul a 99% transpiraţie şi 1% a inspiraţie. Mărturisesc că nu mi-aş fi dedicat ultimii ani acestor cărţi, dacă cineva, înaintea mea, s-ar fi obosit să cotrobăiască prin arhive şi biblioteci şi ar fi reuşit să editeze cărţi credibile despre subiectele tratate de mine. Neexistând bibliografie despre acestea, a trebuit să mi-o construiesc singur, pas cu pas, carte cu carte. Repet, aceste cărţi sunt

IV SPECIAL

vineri, 18 aprilie 2014

muncite, foarte muncite, de aceea simt nevoia să le apăr, deşi, este sunt la redacţie, pe urmă acasă. Program spart doar de zilele sau de ştiut că o carte se apară singură, ea nemaiaparţindu-ţi după ce i-ai dat săptămânile când plec din urbe pentru documentări. Apoi, revistele de drumul în lume. Dar fiind vorba de guri rele, nu are rost să-mi ocup prea cultură, de care aminteşti şi care acum sunt aproape de negăsit în mult timpul cu ele, fiind demonstrat ştiinţific că (şi) pe acestea doar Petroşani, reprezintă o pasiune încă din anii liceului. Toate colecţiile pământul le poate astupa. Până acum nu mi-a spus nimeni în faţă vreo mele de reviste le-am donat Bibliotecii Municipale Petroşani, astfel ca părere negativă, deşi sunt deschis la o critică onestă, ceea ce denotă că aceia care sunt interesaţi să le poată cerceta. aceşti cârcotaşii sunt şi laşi. Ba, mai mult, am fost încurajat. Să ne înţelegem: eu nu public revanşard Goluri în inimă aceste cărţi împotriva cuiva, ci chiar cred că la finalul ciclului meu de volume-document „Vieţile Ionela Diaconu: Din păcate, familia ta destul de Văii Jiului”, din care au apărut până acum 21 de numeroasă a pierdut nu doar pe tatăl tău, Petre, ci cărţi, se va şti mai multe despre Valea Jiului. Tu îmi şi pe nepoata ta Delia şi pe fratele tău Florin, plecaţi ştergi cu carnea mea praful spui că există şi oameni care nu apreciază cărţile mult prea devreme dintre noi. Ating acest subiect mele despre istoria Văii Jiului. Bănuiesc că aceştia delicat, deoarece este imposibil să nu remarc cât de numai tu nici nu s-au obosit să parcurgă vreuna. Oricum, şi în mai poţi face mult te-au schimbat aceste dispariţii şi faptul că au Valea Jiului există, pe lângă oameni de foarte bună ceva lăsat asupra ta o înclinare mai mult ca oricând spre calitate, intelectuali şi artişti adevăraţi, şi o cu inima partea religioasă. cu trupul meu hăituit conjuraţie a imbecililor, care este foarte activă, o Marian Boboc: Nu pot să comentez golurile lipsă pleavă de impostori roşi de invidie… Dar mai bine să din inima mea, nu am cuvinte destule şi potrivite. tu mă biciuieşti doar ascultăm ce spun… gurile bune ale târgului, Constat doar că noi, „Bobocii”, ne împuţinăm suspect cu aşteptarea nopţii intelectuali de anvergură, oameni cu expertiză în de repede. Despre înclinarea mea spre partea domeniu şi care au abilităţi în „mânuirea” critică a ştiu uneori e neagră religioasă iar nu vreau să vorbesc, deoarece mai este unei cărţi. Îţi propun două citate semnificative din aşteptarea mult până să fiu vrednic de a o comenta… cronici la unele volume, pe care le-am pus pe (la fel ca şi desourile tale) copertele celor mai recente volume. „Nu cerceta aceste legi…” Primul îi aparţine lui Ion Hirgiduş (doctor în alteori e un vultur de plastilină cu gheare de oţel (sau invers) filosofie, poet, eseist, conferenţiar univ. dr.): Ionela Diaconu: Mi-ai dat o lecţie serioasă când „Preocuparea lui Marian Boboc pentru redarea te-am întrebat odată dacă versurile tale („Tu porţi numai tu m-ai putea învăţa imaginii autentice a Văii Jiului, în conţinuturile sale ce este tristeţea de după inele de tablă şi vântul când bate, eu ştiu cine istorice, este complexă şi constantă. Munca sa de marele sfârşit eşti”) au explicaţia pe care eu mi-o fabricasem. documentare este mai mult decât un efort obositor. Dezamăgirea provocată de răspunsul tău m-a făcut Dorinţa de a extrage din arhive o lume uitată s-a tu ştergi cu carnea mea praful ca pe viitor să nu mai întreb un poet ce a vrut să materializat în cărţi, care pot contribui la de pe toate cifrurile tristeţii scrie în versurile sale, adică să nu iscodesc poeţii. alfabetizarea istorică a tinerilor care refuză istoria. Crezi că aşa s-ar produce dezvrăjirea lumii? Deşi nu este istoric, poate fi un exemplu pentru de unde de unde iubito Marian Boboc: Păi, sigur că da. Ce ar fi ca fiecare atâta perversitate ori profesorii de istorie care redau conţinuturi teoretice poet la sfârşitul unei poezii să dea şi o notă explicativă indecenţă gata făcute şi contrafăcute”. asupra resorturilor/ contextului actului artistic. Al doilea citat este din Mihai Barbu (doctor în Probabil biografia sa ar fi îmbogăţită cu elemente noi, litere, jurnalist, istoric literar): „Marian Boboc este dar poezia sa nu ar mai fi poezie, deoarece ar un autor-metronom care scrie, azi, la fel de uşor, caduciza misterul artistic. De aceea, dragă Ionela, „nu precum respiră. Pentru a ajunge la acest nivel de cerceta aceste legi…”. operativitate, autorul a petrecut zile, din zori până-n seară, în biblioteci şi arhive publice din ţara noastră, ordonându-şi cu scrupulozitate materialul capturat. El face acest lucru după diferite „Poetul - liferant al societăţii” criterii, care îi vor fi de folos în proiectele viitoare. Textele sunt aranjate Ionela Diaconu: Dacă ar fi o şcoală absolut neconvenţională de pe ani, pe ziare şi pe reviste îngălbenite de vreme, pe subiecte fierbinţi arte şi ai fi numit profesor la catedra de Poezie, cum ţi-ai numi sau neutre, pe capitole ce pot prefigura o nouă carte, pe clădiri vechi – în viaţă sau răpuse de timp – sau pe posibili eroi locali. Marian Boboc primul curs? (desigur că nu-l vei numi Curs Introductiv, deoarece suplineşte, astfel, o armată de funcţionari leneşi şi care, desigur, sunt te văd om serios). Şi despre ce le-ai vorbi în cursurile următoare? Şi angajaţi la stat. Ei ar putea deveni, la rândul lor, cercetători, pentru că despre ce NU le-ai vorbi niciodată discipolilor? Marian Boboc: Grea întrebare, deoarece nu mă văd în postura de stau cu fundul pe mii de documente şi istorii uitate. Din păcate, filosofia păguboasă a lui lasă-mă să te las îi va… lăsa în aceeaşi permanentă stare dascăl. Dar, hai, de dragul jocului, să accept provocarea ta. Poate un de dolce farniente”. titlu potrivit de curs ar fi „Poetul - liferant al societăţii”, şi va trata Cred că aceste două citate închid cu argumente această discuţie modalitatea în care poetul furnizează societăţii imaginile/ obsesiile sterilă… sale şi cum este recompensat pentru aceasta. Apoi le-aş vorbi despre… ciori… De la o vreme mă fascinează „poezia” ciorilor petroşenene. Métro, boulot, dodo… Nu le-aş vorbi niciodată despre cum se scrie o poezie, căci mi s-ar părea o pierdere cumplită de timp. Dacă meseria de romancier, Ionela Diaconu: Într-un fel, tu ai reuşit să duci o viaţă oarecum critic, istoric, jurnalist, reporter, analist se poate învăţa, cea de poet atipică, ţinând cont de tumultul cotidian de care toţi se vaită, dar în nu poate fi predată, deoarece are o doză extraordinară de inefabil şi care se şi complac. Nu te-am auzit spunând ce ai citit ultima oară pe de dumnezeiesc în ea. Inspiraţia, care e de natură divină, poate fi NET sau cât de repede trece timpul sau cât de schimbată este predată? Desigur, se pot învăţa tehnici, limbaje poetice, dar acestea ţin generaţia tânără. În general, în pofida greutăţilor, tu nu te plângi. Pe de auxiliarele poeziei. stradă pari genul de om care nu se grăbeşte, care în dimineţile de vară îşi bea cafeaua pe terasa de la „Leul de Aur” cu masa plină de „Acelei clipe i-aş spune întâia oară...” ziare, neapărat de cultură. Marian Boboc: Păi, dacă m-aş plânge de greutăţi, ce aş rezolva cu Ionela Diaconu: Păstrând tonul, cărei clipe unice din viaţa ta aceasta? Nimic. Cred că viaţa mea nu este atipică, ba chiar aş spune că i-ai spune: „Rămâi că eşti atâta de frumoasă”? se circumscrie perfect expresiei franţuzeşti „métro, boulot, dodo”. Căci Marian Boboc: Clipei când eram cu toţii, familia şi prietenii mei, am un program bătut în cuie: cafenea, apoi de la ora orele 8 la orele 20 în jurul aceleiaşi mese a iubirii fără de sfârşit…

SPECIAL V

vineri, 18 aprilie 2014

Portret Marian Boboc:

8 prieteni, 7 întrebări şi 56 de răspunsuri oficialităţilor locale şi că acest lucru nu poate ajunge (decât foarte greu) la cunoştinţa publică. Presa scrisă nu are impactul imaginii, îi ziceam noi. Berile curgeau una după alta, până când amicul nostru comun s-a ridicat de la masă şi a zis: Haideţi! Am cheile televiziunii la mine şi intrăm, într-un sfert de oră, în direct! N-am stat mult pe gânduri pentru că ştiam că, în cazul amicului nostru, berea era energizantul cu un maxim efect publicistic. Dintr-un oştean oarecare, după câteva beri, omul devenea ditamai Ştefan cel Mare. Nimeni nu putea ţine pasul cu el când era vorba de dat sticla de bere pe gât. Dar nici ca moderator nu avea egal când avea ceva la bord. Ca să nu prelungesc inutil suspansul, voi spune doar că rar am făcut o emisiune mai vie şi mai eficientă. 4. Habar n-am. Nu am îndrăznit niciodată să-i spun dă-mi perna ta vreau să-ţi visez visele. Şi nici el nu mi-a întins fulgul din pernă, ca să pot începe să zbor dedesubtul frunzelor moarte în războiul ciclic al toamnei. Aşa că, în lipsa acestui demers poetic, aş zice că principala ciudăţenie a omului şi, implicit, a scriitorului mi se pare aceea că, în ciuda unei constituţii firave, are o putere de muncă (intelectuală şi fizică) invers proporţională cu numărul kilogramelor sale. 5. Mesajul meu va fi unul în care îl voi cita integral chiar pe poetul Marian Boboc. E ca o telegramă autoadresată. Mesajul de mai jos sper să-l (auto)convingă. Mai ales că până acum, spre deosebire de celălalt laureat al premiului Excelsior pe 2014, poetul nu a ieşit dincolo de hotarele ţării noastre. Sper s-o facem, odată şi odată, împreună: Între două realităţi ar trebui să alegi stop (realitatea poemului sau realitatea pur şi simplu) stop trebuie să alegi între două realităţi stop ca între două femei suficient de frumoase stop. 6. Vă spun, dacă nu vă supăraţi, chiar patru: câtorva poeme li se vor ridica statui de hârtie câtorva cuvinte li se vor păstra amintire veşnică câtorva imagini li se vor ruga cei cu păcate câtorva poeţi li se va interzice zborul 7. Când e vorba de ultima carte a lui Marian Boboc mă gândesc că aş putea să cad într-o capcană pe care dv. mi-o întindeţi cu delicată gingăşie. Dacă, între momentul în care mi-aţi pus întrebarea şi momentul în care eu vă răspund, Marian a mai scris şi a mai tipărit încă o carte? Aşa că eu vă răspund astfel: pe

1. Când rostiţi numele de Marian Boboc, care este primul cuvânt/ prima imagine/ primul gând ce vă trece prin minte? 2. Numiţi, fără ocolişuri, două calităţi şi două defecte pe care le percepeţi la Marian. 3. Povestiţi-mi o întâmplare amuzantă ce vă are ca protagonişti. 4. Fiecare om are ciudăţeniile lui, scriitorul cu atât mai mult. Care credeţi că este ciudăţenia numărul 1 a lui Marian? 5. Sunteţi undeva departe în ţinuturi exotice şi vi se îngăduie o singură telegramă. Vă gândiţi să-i trimiteţi chiar lui Marian un astfel de mesaj. Binevoitor, maliţios, critic, laudativ, de orice natură. Care ar fi acela? 6. Spuneţi unul, două, trei versuri ce-i aparţin lui Marian şi care vi s-au întipărit în memorie. 7. I-aţi citit ultima carte? Provocări lansate de Ionela DIACONU

Mihai BARBU Putere de muncă invers proporţională cu numărul kilogramelor

1. Primul cuvânt? Cheful. Prima imagine? Femei interzise. Primul gând? Vom bea manuscrise. Să vedem ce iese: La chefu’ acela/ cu femei interzise /vor veni poeţii/ şi vor bea manuscrise! Aceste versuri fac parte din boemele de la cafe 72, parte a volumului cu timpuri grele şi femei uşoare. Între timp s-au mai adăugat şi cărţile sale, la fel de grele ca şi timpurile pe care le străbatem. Prin urmare, acum, prima imagine, când cineva rosteşte numele poetului, ar fi aceea a unei Biblioteci. 2. Două calităţi: a) între o cutie de conservă şi altă cutie de conservă/ tot pe mine mă aleg (apud Nebunul şi statuia zeiţei Venus); b) mi-ar fi plăcut să nu se fi inventat fericirea/ ori să trăiască în toate faptele mele; Două defecte: a) toane, toane, toane/ anotimpul miroase a portocale (o emisferă în plete) b) mă pierd în vedenii în vedenii mă pierd/ regăsindu-mă-n toamnă ca într-un anotimp al fantasmelor. 3. Într-o seară, cu câţiva ani în urmă, ne-am întâlnit, întâmplător, pe stradă cu un cunoscut moderator de la o televiziune locală. Ne-a invitat la o bere. Nu l-am refuzat. Acolo am ajuns să ne plângem că un foarte cunoscut plagiator trece drept un autor stimabil în ochii

cartea penultimă, semnată de Marian Boboc, am citit-o cu siguranţă. Am şi vorbit, împreună, despre ea pe un post local de televiziune. Valeriu BUTULESCU O operă de referinţă pentru comunitate

1. Îmi amintesc chipul lui de adolescent, neastâmpărat, subversiv, talentat, cu păr bogat, şi idei pe măsură. Eu l-am numit Bobocul de aur al Cenaclului „Panait Istrati”, prin anii ’85-’86, când mă aleseseră un fel de conducător. Nonconformist sadea, cu stofă de rebel, permanent încălzit de o intensă combustie emoţională. Adică, aşa cum îi stă bine unui poet pur sânge. 2. Redactorii şefi nu au niciodată defecte. Aşa că prefer să amintesc patru calităţi: consecvent, tenace, sentimental, harnic. 3. Cea mai amuzantă mi se pare tentativa noastră de a-l face cetăţean de onoare al municipiului pe prietenul nostru comun, poetul Dumitru Velea. Poet care la început s-a arătat încântat de această onoare neaşteptată, punându-ne la dispoziţie o vastă documentaţie bio-bibliografică. Dar, după ce primarul a semnat diploma, poetul s-a răzgândit brusc, comunicându-ne noua lui decizie printr-o scrisoare deschisă, de un patetism demn de pana lui Shakespeare. Dar noi l-am iertat, pentru că Velea e un mare poet. Şi, oricum nu aveam o soluţie mai bună…. 4. Aceea de a lega prietenii trainice, sincere şi dezinteresate, cu foşti adversari, după ce s-au ciomăgit bine în prealabil… 5. Viaţa m-a învăţat că nu e bine să fii critic, şi nici maliţios, cu şeful unui ziar. Mai degrabă laudativ, pentru că, fără să-l flatez, face multe lucruri lăudabile. Cred că i-aş scrie: „Marian, te invidiez! Pentru că pe aici e tare frumos! Dar nicăieri pe lume nu este mai frumos ca acasă…”. 6. Marian a debutat cu o poezie de un erotism debordant. Prima lui carte poartă un titlu memorabil. De-a iubirea. Ştiu şi versuri disparate, cu nibelungi şi picioare lungi, dar nu vreau să-l supăr, reproducându-le aproximativ… 7. I-am citit poeziile, dar mai ales excelentele cărţi de istorie a Văii Jiului. Cu o meticulozitate de ceasornicar, răsfoieşte,

VI SPECIAL conspectează atent şi readuce în memoria prezentului, mii de pagini din trecutul zonei noastre. A inhalat cantităţi mari de praf prin toate arhivele transilvane. Dar şi-a conturat o operă de referinţă, de o excepţională valoare pentru comunitate.

vineri, 18 aprilie 2014

Ion HIRGHIDUŞ Aura de poet al boemei

Gilbert DANCO: Un mare altruist

1. E primul prieten şi primul poet pe care l-am cunoscut în Petroşani, în 1998, când m-am scoborât eu aici; unul dintre puţinii oameni care mi-au uşurat acomodarea cu noul domiciliu şi care mi-a insuflat o oarecare încredere în viaţa culturală de aici, el însuşi fiind un animator în acest sens. 2. Marian Boboc ştie să preţuiască prietenii, prietenia şi este un mare altruist. De cealaltă parte, este mai încăpăţânat decât prevede legea nescrisă a firii şi alte defecte, câte-or mai fi, derivă de aici. 3. Întâlnirile cu Marian sunt întotdeauna plăcute, discuţiile aşijderea. Mi-e greu să spun acum care ar fi întâmplarea amuzantă pentru o terţă persoană. Mă mai gândesc. 4. Când râde cu poftă zici că e un negru care fredonează o partitură de jazz. 5. „Vino repede. Pe-aici, fetele umblă cu sânii goi, plouă frumos, e loc pentru multă poezie. Adu şi câteva sticle cu vin de Vrancea”. 6. În general, poezia lui Marian Boboc e scrisă pentru a nu fi decupată, imaginea estetico-existenţială întregindu-se, încetul cu încetul, de la un capăt la altul al poemului. Dar există, desigur, şi puseuri pur ideatice. Acum îmi vine în minte versul: „iubitele trec femeile rămân”. Cred că acest vers e un răspuns bun în faţa primei dezamăgiri a unui tânăr îndrăgostit. 7. La vârsta şi energia lui, nu cred că a scris „ultima carte”. Volumele de poeme i le citesc şi recitesc de câte ori am ocazia. Cartea de documentaristică pe care a publicat-o recent am răsfoit-o deocamdată… De fapt, cărţile de acest gen le citesc cap coadă numai dacă mă interesează foarte mult subiectul, cum a fost cea despre greva minerilor lupeneni.

1. Îmi apare aşa, dintr-o dată, imaginea unui bun prieten cu care îmi beau cafeaua zilnică la întâlnirile noastre din Petroşani. Nu ştiu alţii cum îl percep, dar pentru mine, dacă am un moment de supărare şi mă gândesc la el, îmi trece. Nu voi uita niciodată cum l-am cunoscut pe Marian. Era prin 1999 şi am fost la redacţia ziarului la care lucra, sub şefia lui Mihai Barbu. Cred că din acel moment s-a creat între noi o punte, care, între timp, a devenit un pod indestructibil. Când vreau să am un reper al prieteniei dezinteresate, îl am ca exemplu pe acest poet liber. După ce l-am cunoscut, am avut sentimentul că anilor petrecuţi până atunci în Valea Jiului le-a lipsit o bună parte din frumuseţea vieţii. 2. Aş vrea să răspund nu în tiparele pe care le aştepţi. Nu cred că este o graniţă între calităţile şi defectele unui om. Pe de altă parte, cu atât mai greu este să judeci obiectiv un prieten. Totuşi, cred că poate fi socotită o calitate tenacitatea de care dă dovadă Marian Boboc în a scrie o serie de cărţi pe baza documentelor din arhive, în care mulţi nu cred sau se prefac a ignora importanţa lor. A doua calitate decurge din sufletul lui sensibil, din aura lui de poet al boemei, ceea ce poate duce la înţelegerea bucuriei de a-l întâlni în fiecare zi. Cred că aceasta nu poate fi cuantificată în ceva, în orice caz nu în ceva obişnuit. Mă străduiesc să-ţi fac plăcerea prin găsirea unor defecte la acest prieten apropiat sufleteşte. În această situaţie, astfel de „defecte” au farmecul lor. Dar ce este un defect? Orice defect reprezintă o lipsă a ceva care este atât de relativ. Uneori cred că Marian ar fi putut să facă studii mai înalte, să devină un foarte bun profesor de literatură, chiar într-un mediu universitar. Ar fi avut toate posibilităţile pentru aceasta. Mai cred că Marian, ca mulţi dintre noi, a căzut într-o anumită plasă a risipirii de sine. Dar ce sunt aceste „defecte” dacă nu viaţa noastră de zi cu zi? Ele fac parte din uneltele de gelatină ale poetului şi completează celebra spusă: „nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit”. 3. Întâlnirile noastre sunt tot timpul amuzante. Chiar şi atunci când ne întâlnim în vreo cârciumă sordidă! Printre altele, cred că atunci când l-am întâlnit pentru prima dată pe un domn de la arhive, am trăit amândoi un sentiment de descătuşare a râsului cel mai sănătos. Nu vă pot spune numele acelui domn, dar am avut o revelaţie kafkiană. Era momentul

când s-a dat liber la fotocopierea documentelor şi noi eram înarmaţi cu aparate sofisticate de fotografiat pentru a cuceri o moşie care aparţinuse până atunci unor „chiaburi”. Personajul în cauză era gras, lăbărţat, cu un pulover neglijent plin de pete de grăsime. Nu părea să fie adjunctul directorului, ci ajutorul unui măcelar care ar fi avut mult de lucru în ajunul Crăciunului. Acest personaj era cu ochii pe noi şi urmărea mereu cu gura căscată câte dosare din arhive pot înghiţi zilnic aparatele noastre de fotografiat. Noi ne amuzam de imposibilitatea individului de a ne face ceva, de a ne da afară. 4. Într-o vreme am crezut că este o ciudăţenie că Marian a trecut de la viaţa lui boemă la o viaţă cu o muncă extrem de laborioasă. Acum nu mi se mai pare o ciudăţenie pentru că s-a materializat într-o serie de cărţi care, altfel, nu ar fi fost scrise de nimeni. 5. Presupun că sunt în Tahiti. Telegrama mea ar suna astfel: „Marian, vino cât poţi de repede să fotografiezi ce a mai rămas din arhivele nescrise despre Paul Gauguin. Tabloul De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm? îmi aparţine, restul este al tău”. 6. „oraşul strănută / oraşul se excită / oraşului i se scoală / oraşului i se rupe / oraşului i se culcă”; „ferice ferice ferice / de cei adormiţi cu / capu-ntre ţâţe”. Reţin dedicaţia pe care Marian Boboc mi-a dat-o pe cartea lui de versuri Prima putere în pat: „Poetului Ion Hirghiduş – aceste câteva versuri scrise cu mânie, fără a culege, mereu, fructele. Dimpreună cu prietenia boemă a lui Marian Boboc”. 7. Eşti prea curioasă! Nu ai cum să mă verifici pentru că tu nu ştii care este ultima lui carte! Cred că sunt printre puţinii pentru care „Da” are relevanţa lui „Nu”, fiind valabilă şi reciproca... Robert HUMEL Foarte ambiţios

1. „POEZIE” – pentru că aşa l-am cunoscut! 2. Calităţi: un om foarte muncitor; un om foarte ambiţios. Defecte: nu are suficientă încredere în oameni; în general, în viaţă, el vrea să parcurgă prea repede unele etape. 3. Nu este o întâmplare, ci o constatare de fapt. Am fost mereu convins că Marian are abonament la telefon cu bip-uri nelimitate în orice reţea, pentru că ori de câte ori voia să mă sune dădea 3 bipuri scurte, adică era felul lui de a mă atenţiona să-l sun de îndată.

SPECIAL VII

vineri, 18 aprilie 2014

4. Are o frică patologică de câini şi dentişti. 5. „Trimite-mi cartea ta de poeme prima putere în pat ca să nu mă simt singur pe aici!”. 6. Nu mi s-a întipărit niciun vers, pentru că nu am memorie bună. 7. Ultima carte încă nu a scris-o!

Dumitru VELEA: Un boem tăcut?!

1. Prima imagine pe care o cheamă numele lui Marian Boboc este aceea a unui tânăr strecurându-se ca Ioan LASCU o întrebare prin mulţime, cu ochii (din spatele ochelarilor) proptiţi în Pasiunea nemaiîntâlnită pentru pământ, din pricina timidităţii. cercetarea arhivelor 2. Deseori la un om defectele pot 1. Primul gând care deveni calităţi şi calităţile defecte, îmi vine în minte: Marian Boboc este un prieten cum zicea Gary, în funcţie de timp şi onest, poate cel mai onest vremuri, de cele ale sale şi de cele dintre toţi prietenii mei. venite peste sine, ale societăţii. Dar să intrăm în convenţia dată: la Marian Calitate rară, onestitatea, Boboc timiditatea îi este propice poeziei, alteori nu – din cauza unor puseuri de orgoliu. Mai departe, ea generează şi un paradox: Marian în zilele noastre! 2. Prima calitate, am părăseşte evenimenţialul, pe care iute îl sancţionează cu o lovitură de şi numit-o: onestitatea. sabie, ca apoi să se adâncească în lumea umbrelor istorice, ale unui A doua: generozitatea. cotidian şters sau dispărut demult. Peste jumătate din zilele unui an le Defecte: se enervează consumă prin sălile de lectură ale bibliotecilor din Cluj-Napoca, Bucureşti prea uşor, uneori. Al şi, fireşte, Deva, aplecat şi aplicat asupra colecţiilor de ziare şi publicaţii doilea defect, care este, aduse din arhive, întinse pe un secol şi ceva, unele chiar dinainte de 1900. de fapt, tot o calitate: îţi Numai să dai la o parte „colbul de pe cronici”, ca să zicem cu o vorbă veche a Poetului nostru, şi este un lucru mare. Numai să citeşti ceea ce spune adevărul în faţă. 3. O întâmplare amuzantă, ce se repetă din când în când: lui s-a scris, de pildă, despre Marea Unire, să consemnezi întâmplări şi, ceea Marian îi este frică, exagerat, cred eu, de câini. Deşi el e născut în zodia ce este esenţial, să le retrăieşti, căci altfel nu se poate, este ceva Leului! Mie, dimpotrivă, nu-mi este, şi câteodată afişez acest curaj, important. Te pune în relaţie cu toţi care au fost înaintea ta, cu faptele ostentativ. Deci, de destule ori sunt împreună cu Marian şi rezumatul lor, şi îţi dai seama că aceştia şi faptele lor există, că faci parte dintr-un poveştii sună aşa: când vede un câine începe să se alarmeze, iar eu lanţ al fiinţei româneşti, naţionale şi că datoria noastră este să nu se rupă, încep, cu patrupedul, obişnuita „discuţie” de îmblânzire. Marian nu să nu se piardă nicio verigă. Marian Boboc este cel ce spune: „Iată o verigă de istorie, de-o clipă, dar cât de trainică! Nu avem voie să o pierdem, să păţeşte nimic, dar rămâne cu frica. Data viitoare va fi la fel… 4. Cred că ciudăţenia nr. 1 a lui Marian Boboc este pasiunea lui – o lasăm să ruginească”. Mult timp el a purtat hainele pătate de influenţele cum n-am mai întâlnit la nimeni – pentru cercetarea arhivelor. Nu fără celor din jur – în acţiunea culturală –, crezând în binefacerile spiritului, folos: de acolo a scos el la lumină douăzeci şi unu de volume eufemistic spus, de echipă. De vreo zece ani şi ceva şi-a curăţat hainele documentare masive, cu o reală valoare în orice demers de informare de aceste pete şi a luat totul pe cont propriu. Aleargă de unul singur – în domeniul istoriei locale. Nimeni n-a mai făcut-o, în Valea Jiului şi astfel este în lumea cea bună, a spiritului. Mulţi cred că s-a rătăcit, poate chiar faţă de poezie, însă rătăcirea sa prin cronicile, poveştile şi aiurea! 5. „Salutări din no man’s land. Aici mi-e bine: mă gândesc la tine întâmplările cotidiene ale istoriei Văii Jiului este o arheologie a cotidianului şi a omului de aici, a minerului. Când se va întoarce, presat şi la maidanezi!”. 6. Versuri anume nu-mi vin pe loc în minte. Cred însă că pot cita de aceasta, la poezie, poemele sale vor căpăta mai multă adâncime, titlurile a două cărţi de poeme, adevărate şi frumoase, mucalite şi vigoare, precizie şi chiar transparenţă spirituală. Va fi detaşat de „poeţii nostalgice, ca nişte versuri: prima putere în pat şi femeia din marile zilei”, bolborositori cu cotul, ca să folosim o expresie eminesciană, păşitori în „turmă”. Şi un fapt simplu, un detaliu: boemul de cândva acum colonii ale cărbunelui! 7. Ultima carte, nu! Cred că nici Marian nu mai ştie prea bine care scrie, pentru sine, dimineaţa, când creierul este atins de „degetele a fost ultima, în ritmul în care le publică. I-am citit însă toate volumele trandafirii” ale Aurorei. 3. Între noi, „întâmplări amuzante” ne povestea doar Mircea Andraş. de versuri şi vreo două tomuri documentare, cele referitoare la greva minerilor lupeneni din 1977. Acest subiect mă interesează şi pe mine, Multe le am „ascultate”, povestite cu tatăl său, Petre, şi Dem Ionaşcu. Toţi trei veneam din sud, din apropierea Dunării: Ionaşcu de lângă Severin, eu la modul compensatoriu şi din firesc patriotism local. din partea de jos a judeţului Olt, iar tatăl lui Marian, din Teleorman. El şi Dem erau bonomi, însă buni la taină şi taifas. Oameni ce dau peste Gheorghe TRUŢĂ: margini, extravertiţi, cum adesea se zice. Marian e copia răsturnată, introvertit. O amintire de la Craiova 4. Ciudat: Să ajungi din boem un tăcut. Mai mult, un „şoarece de bibliotecă”, să rozi fără astâmpăr colecţii după colecţii de ziare şi 1. Prieten. publicaţii, unele vechi de un secol, din arhiva multor biblioteci ale 2. Parolist, om bun. Defecte noastre! Mă tem să nu i se aplece de la colbul de pe filele acestora! Unde nu are: e perfect. ne sunt boemii de-altădată? Toate vin şi pleacă la vremea lor. 3. Nu e amuzant, dar nu pot 5. Telegramă: „Marian, sunt la Qumran. Am găsit într-o râpă un sul să uit că Boboc şi Mihai Barbu au îngălbenit şi rupt pe la margini – Foaie de minte cu femei grele şi timpuri fost la premiera piesei mele Alice uşoare din Valea Jiului. Ţi-l expediez spre desluşire şi comparaţie cu nu ştie să moară de la Teatrul prezentul. Ai grijă de această Foaie, că mai trebuie şi altuia, peste vreo Naţional din Craiova, au venit cu două milenii. Velea”. trenul şi, în mijlocul banchetului, 6. Poezia lui este mai aproape de Pithia decât de Interpret, de aceea au plecat tot cu trenul în miez de versurile i se reţin mai greu. Dar, cum i-am comentat cele patru cărţi de noapte. Şi asta… pentru un prieten! poezie, de-a iubirea, prima putere în pat, timpuri grele femei uşoare şi Ceea ce nu se uită! femeia din marile colonii ale cărbunelui, relevându-i mobilul genetic în 4. Ciudăţenia lui Marian e că acea stare de a opta, de a alege „între realitatea poemului sau realitatea e ziarist la Petroşani. pur şi simplu” ca „între două femei”…, frânturi de versuri îmi vin în minte: 5. Salutări de la nea Gigi! femeia „ciopleşte gheaţa de pe trotuar/ cu lumina sfârcurilor sidefii”, sau 6. Drumul meu spre secţia de dermato-venerice/ Era străjuit de ceva amintind prin final de Trakl, „brusc statuile au început să se plimbe/ fete generice. printre cei cărora le era înfăţişarea în declin”. 7. E greu : Boboc tipăreşte câte o carte în fiecare zi! 7. Care carte? Fiindcă ultima se întâmplă să fie deja penultima.

VIII SPECIAL

vineri, 18 aprilie 2014

Chipul femeii din ultima noapte a marilor carbonari În anul 2010 a apărut, la Editura „Autograf MJM”din Craiova, volumul de poeme şi fotografii de epocă reunite de Marian Boboc sub titlul de „Femeia din marile colonii ale cărbunelui”. Se înţelege că Marian Boboc scrie poemele şi adună fotografiile atinse de patina timpului. Cronica de faţă vede lumina tiparului la o distanţă de 4 (patru) ani de la apariţia cărţii, cu alte cuvinte, o recenzie la fel de „mult aşteptată” precum volumul pe marginea căruia se desfăşoară. „Să zaci noaptea cu lumina stinsă, să gândeşti ceea ce gândeşti cu adevărat, să dezvălui lumea ta interioară lumii din afară – asta face poetul!”. Răsuna acest crez artistic la mijlocul anilor ’50, prin glasul poetului Allen Ginsberg, într-o Americă bulversată de nebunia generaţiei Beat(down), o nebunie care a lăsat în urmă opere ce astăzi sunt luate ca puncte de reper. Menţionarea beatnicilor, deloc întâmplătoare, vine să sublinieze cunoscuta pasiune a poetului Marian Boboc pentru această mişcare culturală şi, totodată, plierea lui după acest canon al transparenţei şi al recunoaşterii de sine. Volumul de poeme intitulat „Femeia din marile colonii ale cărbunelui” oglindeşte, încă o dată, reverenţa pe care poetul Marian Boboc o face neîncetat femeii generice, de astă dată, femeii „de epocă”, căreia îi aduce un omagiu nu doar în versuri, ci şi prin intermediul fotografiilor de epocă, adunate cu temeinicie. Poetul începe un periplu anevoios, asemeni drumeţului pierdut într-o noapte interminabilă, prin „coloniile din toate timpurile ale Văii”, invocând, în formule epistolare, prototipul femeii „pe care atâţia şi atâţia am iubit-o”, locuitoare a unor ţinuturi de fragment - acolo unde procesul existenţei nu s-a consumat niciodată în totalitate, astfel că restul îşi solicită, oarecum violent, dreptul şi necesitatea de a trece şi de a accede de la potenţă la actul fiinţării. Prin aceste locuri, oamenii nu mai sunt cei de jos şi cei de sus, ca la Thomas Mann, aici lucrurile par să fie mai clare, dar mai dureroase: bărbaţii carbonari şi femeia marilor colonii de cărbune. Există tentaţia de a privi suspicios împărţirea simplistă şi rudimentară a lumii doar în bărbaţi şi femei, dar lumea spre care ne conduce poetul nu lasă loc complexităţii şi huzurului filosofic ci, din contră, are izul infernului dantesc unde speranţa şi bogăţia sunt lăsate deoparte. Marile colonii amintesc de infern din prisma „cărbunelui care încă mai arde”, a focului ce încă naşte urlete de neputinţă, de Marian Boboc este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. A fost redactor şef al publicaţiilor Abataj, Săptămâna Văii Jiului, Orizont lupenean, Noroc bun şi Ortacul. A coordonat Cenaclul Boema. Din 2008, Prăvălia cu istorii publicaţie de istorii din Valea Jiului, găzduită de cotidianul Ziarul Văii Jiului - apare sub direcţia sa. Din 2009, redactor şef al cotidianului Ziarul Văii Jiului. Cetăţean de onoare al municipiului Petroşani. Premiul „Excelsior” pentru promovarea imaginii culturale a municipiului Petroşani, acordat în 2013 şi 2014 de Consiliul Local şi Primăria muncipiului Petroşani. A publicat: Volume de versuri: de-a iubirea (Ed. Cameleonul, Petroşani, 1994); prima putere în pat (Biblioteca Abataj, Petroşani, 1996); timpuri grele femei uşoare (Ed. Monada, Petrila, 2002); femeia din marile colonii ale cărbunelui (Ed. Autograf MJM, Craiova, 2010) Volume-document: Come back, Valea Jiului! - 1001 de ştiri despre o Vale înfloritoare şi fascinantă (Ed. Fundaţiei pentru studii Europene, Cluj, 2006); Vulcanul din inima noastră - O incursiune prin antebelicul şi interbelicul Vulcanului (Ed. Corvin, Deva, 2007); Almanahul Ortacul (Deva, 2007); Ultimul şut. Cartea neagră a exploziilor din minele Văii Jiului de până la 1946 (Ed. Corvin, Deva, 2008); 6 August 1929. Ziua de sânge de la Lupeni. O incursiune în anii 1928-1929 (vol IV, Ed. MJM, Craiova, 2009); Mina Petrila - 150 de ani. Oameni, fapte, întâmplări (Ed. Autograf MJM, Craiova 2009); Prăvălia cu istorii de pe Jiul de Est şi Jiul de Vest, (vol. I, Ed. Autograf MJM, Craiova 2010); Ultimul şut. I.M. Livezeni. 29 noiembrie 1980. File din dosarul unei explozii, vol. II (Ed. Autograf MJM, Craiova 2010); Pribegii turistice în Valea Jiului. Turismul de la… belle époque la… l’époque rouge. (Ed. Autograf MJM, Craiova, 2011); După 90 de ani. Lupeni. 27 aprilie 1922. Mina Aurelia. Cea mai mare catastrofă minieră din Valea Jiului (Ed. Autograf MJM, Craiova, 2012); Interzis în Valea Jiului. Convorbiri uitate… (Ed. Autograf MJM, Craiova, 2012); Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroşaniului. Corso de la George Enescu la… A.R.L.U.S. (Ed. Autograf MJM, Craiova, 2012); Liberalii lui Miocu. O reconstituire cronologică a Partidului Naţional Liberal din Valea Jiului (Ed. Autograf MJM, Craiova, 2013); Prăvălia cu istorii de pe Jiul de Est şi Jiul de Vest, (vol. II, Ed. Autograf MJM, Craiova 2013); Valea Jiului în timpul marii crize economice mondiale (Ed. Autograf MJM, Craiova 2013) În colaborare cu Adrian Catană: Valea Jiului - mica Americă. Vol.I. Marea expoziţie şi congresul minier. Septembrie 1903 (în colaborarea cu Adrian Catană, Ed. Autograf MJM, Craiova, 2013); Coautor al Dicţionarului scriitorilor din Vale (Ed. Matinal/ Cameleonul, Petroşani, 1999; coordonator al dicţionarului - Mihai Barbu). Alături de Gilbert Danco a îngrijit volumul Valea scrierii - antologia Cenaclului „Boema” din Valea Jiului. Coautor (împreună cu Mihai Barbu) al volumelor: Lupeni ’77. Sfânta Varvara versus Tanti Varvara (ediţia I, Ed. Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2005); 6 August 1929. Ziua de sânge de la Lupeni - 10 relatări din presa vremii despre greva minerilor (vol. I, Ed. Corvin, Deva, 2006); 6 August 1929. Ziua de sânge de la Lupeni - 11 relatări din presa vremii despre greva minerilor (vol. II, Ed. Corvin, Deva, 2006); Strict secret. Lupeni 1977. Filajul continuă! (Ed. Autograf MJM, Craiova, 2007) - volum premiat la Salonul naţional de carte de la Drobeta Turnu Severin; 6 August 1929. Ziua de sânge de la Lupeni - 6 relatări din presa vremii despre greva minerilor (vol. III, Ed. Corvin, Deva, 2007)

insuficienţă şi de neconsumare şi în tot acest vacarm, se păstrează minciuna îndurabilului doar din motive de supravieţuire. Poetul, el însuşi locuitor al fragmentului, se simte obligat de a se identifica cu timpurile şi locurile de început, se simte dator tuturor bărbaţilor trăitori de dinaintea lui care au iubit în întunecimea dată şi dator femeilor trăitoare de dinaintea lui care au fost iubite în lumina primită, identificarea fiind asumată pe deplin: poetul reprezintă toţi bărbaţii de cărbune, iar femeia lui reprezintă toate femeile de cărbune. În suprapunerea de identităţi, glasul poetic este răpus de sentimentul apartenenţei („aici în marile colonii ale cărbunelui/ femeile sunt mai frumoase decât oricând/ orice s-ar scrie despre ele/ orice ar spune trecutul/ noi rămânem iubitele noastre/ trec munţii în căutarea/ noastră”) de nostalgie („mă-ntorc/ de atât de departe încât/ am uitat de unde şi de când/ am plecat”), de regret („voi rămâne cu ceea ce nu am avut/ niciodată”), de jocul aparenţelor („eşti pentru mine doar ceea ce vrei să-mi arăţi”) de trezire la realitatea (non)reciprocităţii („e timpul/ să te înţeleg să te faci mai/ frumoasă/ să te prefaci/ că-mi placi // tu duci egoismul până la foarte egoism”), de tumultul incertitudinii („întrebi dacă am existat// ce poţi afla despre noi/ nu vei afla/ decât că noaptea e neagră” ori „s-ar putea ca plânsul să nu se mai audă/ acolo la tine-n depărtări”) şi de înfrângerea finală („de unde să ştiu că viaţa/ fără tine nu e viaţă” ori „numai tu m-ai putea învăţa/ ce este tristeţea de după/ marele sfârşit”). Poetul nu caută să înfrumuseţeze ţinutul şi nici oamenii ce-l populau atunci şi acum, dovadă că el se preumblă prin marile colonii, întâlnindu-se deopotrivă cu beţivii şi prostituatele ce-şi duc traiul „în cârciuma ticsită de fum/ de cărbune/ miros de bere acră şi monopol” şi cu personajele-şablon precum târfa bătrână, vânzătoarea, vrăjitoarea, ţigăncile, maseuzele, fetele din a XII-a îndrăgostite de profesorul de limba română, ortacii, circarii, ţiganii, sergenţii de stradă şi… poetul nr. 1.000. În drumul iniţiatic, identificarea cu generalul este o soluţie strict temporară, impunându-se ulterior desprinderea şi scoaterea la iveală a particularului. Iată de ce femeia începe să aibă un nume: Aurelia, Alina, Carmen, madame Laura, (prea) Clara, coloniile, de asemenea, au un nume (desigur, dat de istorie, nu de Marian Boboc): Bosnia, Braia, Brătianu etc., iar poetul îşi deconspiră identitatea socială cu poemul de încheiere „o zi din viaţa lui Marian Boboc” – un pseudojurnal halucinant graţie poveştii cu frumoasa ţigancă din cafenea, o întrepătrundere a realului şi imaginarului de o subtilitate stranie, sfârşitul poemului învinge nimicul cotidian: „după-amiaza scriu câteva articole în care din fiecare gol dintre cuvinte se insinuează o femeie de sânge mirosind a transpiraţie în ziare dintr-o regretabilă eroare apar doar ele mult mai frumoase strălucitoare de-a dreptul” Lunga călătorie începută la braţul femeii fantomatice, întâlnirile cu oamenii ce nicicând nu părăsesc fragmentul, reînsufleţirea deopotrivă înălţătoare şi decadentă, invocarea fericirii şi a durerii, a timpului în care „paradoxul plutea peste tot”, întreaga adorare şi negare capătă sens doar în zbuciumul revendicării întregului, pentru ca ultimul fir de praf din ultima fărâmă de fiinţă să-şi revendice aşezarea pe orbită: „din marile colonii ale cărbunelui a mai rămas doar cenuşa fină multicoloră la ora când înţelepţii îmbracă haina uşoară de cuvinte un vânt uşor o împrăştie peste istorii”. Ionela DIACONU

CMYK

Prãvãlia cu istorii

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul VI Nr. 207 18 aprilie 2014 4 pagini Supliment al Ziarului Văii Jiului

Regele Ferdinand I curios de

Legenda Cetăţii Crivadia Un intelectual al Văii Jiului interbelice, Alexiu David (dascăl, ziarist şi om politic, născut la Crivadia), rememorează legenda Cetăţii Crivadia (de fapt Turnul de pază) şi declicul… regal al imortalizării acesteia pe hârtie. Pentru că legendele nu sunt alterate de timp, reproducem acest text publicat prin anii 1930. (M. BOBOC) Uriaşi şi uriaşe… În anul 1922, Regele Ferdinand, mergând cu automobilul de la Haţeg la Petroşani – Lupeni, a văzut din diferite laturi, după cum urca în serpentine, turnul de veghe de la Crivadia şi i s-a părut foarte interesant acest turn rotund, pe vârful unui con de deal, răsărind tot altfel şi altfel la fiecare cotitură şi de la mari depărtări. A cerut relaţiuni prefectului de pe atunci, Dr. Dubleş, asupra acestui curios monument istoric, care relaţiuni i-au fost şi date de către un bun cunoscător al istoriei acestui judeţ cum este d-l Dr. Dubleş. Pe fericitul Rege Ferdinand îl interesa însă şi legenda poporului asupra acestor ruine. Neputându-i povesti legenda acestui turn de veghe, care s-a păstrat mai bine decât toate celelalte, prefectul a promis neuitatului Rege că se va interesa şi i-o va comunica în cel mai scurt timp, împreună cu un album de fotografii. Prin intermediul părintelui protopop Ion Duma, am fost rugat să scriu această legendă, ca unul care o cunoşteam, spre a fi dată Regelui împreună cu albumul promis. Iată acea legendă: „Cică în vremurile de demult, pe când uriaşii erau pe sfârşite, gata să le ia locul, oameni de statură ca aceia de azi în părţile acestea mai rămăseseră numai două fete de uriaş, care se jucau singure. Cea mai mică, mergând pe Runcuri, a găsit oameni de statura noastră, care arau cu plugul

Confirmare de primire

Mulţumim doamnă Sorana Gorjan Săptămâna aceasta am primit un emoţionant mesaj de la doamna Sorana Gorjan, fiica inginerului Ştefan Georgescu-Gorjan, omul care a glisat Coloana Infinitului din schiţele brâncuşiene în realitate. Vom reproduce câteva rânduri din acesta, nu înainte de a-i mulţumi de gândurile sale bune. Stimate domnule redactor-şef Boboc, Prin bunăvoinţa domnului Rizopol, am primit nr. 1.414 din Ziarul Văii Jiului, de vineri, 28 martie 2014, cu suplimentul închinat regretatului Ioan Duma,

holdele. Fata de uriaş găsindu-i mult s-a mirat, i-a luat cu mâna şi împreună cu plugul, cu cartigele şi cu boii i-a pus în poală şi apoi, mai jucându-se cu ei, i-a arătat surorei celei mai mari, care, între timp, punând un picior pe Sorbul iar celălalt pe dealul cetăţii, se pleca în Cheia, ridicând nisip şi pietriş a zidit cetatea. Când sora mai mică i-a arătat ce adusese ea în poală, sora mai mare, oftând şi lăcrimând i-a zis: - Ceea ce ai tu în poală nu sunt viermi nici gândaci, sunt oameni, care ne vor lua locul nostru al uriaşilor, care se sting acum cu noi, cele din urmă fiice ale celui din urmă uriaş. Dumnezeu a vrut ca neamul nostru să se piardă şi locul să ni-l ia aceşti oameni mici pe care-i crezi viermişori. Du-te, deci, înapoi şi aşează-i de unde i-ai luat, că aceştia vor moşteni pământul nostru”! Fata cea mai mică a făcut precum i-a spus sora ei. Au murit apoi şi cele două fete orfane de uriaş şi numai cetatea asta ne mai aduce aminte de uriaşii care s-au pustiit cu totul de pe faţa pământului. Cetatea însă, în zidul căreia s-au amestecat şi lacrimile fetei de uriaş, care a zidit-o, s-a întărit aşa de tare că stă şi până în ziua de azi neclintită şi va mai sta încă multe sute de ani de acum încolo.

Turnul de pază de la Crivadia Într-o altă lucrare apărută în acelaşi timp istoric cu publicarea legendei de mai sus, în 1936, „Ghidul judeţului Hunedoara”, autorii, Octavian Floca şi Dr. V. Şuiagă, oferă câteva date istorico-geograficearhitecturale despre Turnul de pază de la Crivadia: „De la staţia Crivadia, la cca. 1,5 km se află un turn despre trecutul căruia nu se ştie prea mult. E situat chiar pe marginea stâncii. De formă rotundă, el este zidit din piatră scoasă chiar din stânca pe care se află. Dealul pe care se găseşte nu e prea dominant. Abia când ne aflăm pe el ne putem da seama de rostul şi raţiunea pentru care a fost pus acest turn chiar aici. Din acest loc central, se află spre Nord pârâul bunicul meu matern. Cele 8 pagini din „Prăvălia cu istorii” m-au emoţionat nespus, cu atât mai mult, cu cât am studiat recent arhiva familiei moştenită de la bunici. (…) Doresc să-mi exprim recunoştinţa faţă de ziarul pe care-l conduceţi, pentru materialele în sprijinul memoriei tatălui meu. Am o deosebită apreciere pentru Alina Pipan, pe care am întâlnit-o cu mai multe prilejuri. Am aflat că are o minunată fetiţă şi-i doresc tot binele din lume. Vă rog să comunicaţi toate gândurile mele bune colectivului ziarului, precum şi cele mai frumoase urări pentru Sfintele Sărbători Pascale. Mulţumesc din suflet pentru tot, Sorana Gorjan P.S. Voi xeroxa cele 8 pagini pentru a le trimite descendenţilor lui Ioan Duma, aflaţi în România, Germania, Bulgaria, Canada, Australia...

Merişorului cu albia dreaptă şi adâncă, la Est o râpă măcinată de ape, de neînvins, iar la apus avem prelungiri de dealuri domoale. Exteriorul zidului, tencuit cândva, e simplu, drept, numai sus are un fel de coronament. În interiorul turnului nu putem pătrunde decât prin partea de Sud printr-un crenel pe care oamenii în cursul timpului, le-au transformat în intrare. În partea de Nord şi de Sud şapte creneluri apără terenul liber spre turn. Spre interior aceste mici ferestruici sunt mai largi. În afară de acestea se mai află unele orificii în zid. Rostul acestora n-a fost altul decât acela de a fi servit în fixarea schelei cu ocazia construirii zidului. Intrarea veritabilă se află la o anumită înălţime şi nu se putea ajunge la ea decât cu ajutorul unei scări. Terenul în interior nu este nivelat. De altfel, turnul nici n-a fost acoperit. N-a servit ca locuinţă, ci exclusiv pentru apărare şi observare. În interior, sus în coronament, se află un fel de coridor, iar de la 1 m, cu un parapet de 0,80 m, pentru a adăposti şi a permite trecerea apărătorilor din interior. Unii au crezut acest turn de origine dacică sau romană, originea lui însă e medievală”. Aşa arăta turnul de la Crivadia în 1936. Cum arată astăzi puteţi constata şi singuri…

S-a întâmplat la Lupeni

Cum au pus preotul Şandru şi inginerul Miscovici tricolorul în locul statuii lui Arpad pagina

pagina

III

De ce nu s-a mai construit

Aeroportul în Colonia „Brătianu”

Fotbal cu cătuşe

După ce i-a fracturat nasul şi i-a spart arcada clujeanului Haţiegan, petroşeneanul Pétérffy a fost arestat pagina

PRĂVĂLIA CU ISTORII

vineri, 18 aprilie 2014

S-a întâmplat la Lupeni

Cum au pus preotul Şandru şi inginerul Miscovici tricolorul în locul statuii lui Arpad Alte atentate întâmplate la Lupeni Se pare că lupenarii aveau o „tradiţie” de atentatori. În cele ce urmează vă vom prezenta succint (varianta „long” am publicat-o în volumul IV, „Ziua de sânge de la Lupeni”), alte două atentate întâmplate la locuinţa unui V.I.P., Francisc Frey, subdirector general al Societăţii Anonime Române „Lupeni”.

1. Atac la locuinţa lui Frey. 1928 Pe 14 mai, pe la orele 18,30, Frey a vrut să intre în casă, prin dosul locuinţei. A fost reperat de câteva aprige femei. Este îndeobşte cunoscut că nevestele minerilor aveau şi ele ceva din temperantul soţilor lor. Pe fondul unor nemulţumiri mai vechi, acestea l-au înjurat. Dar cel mai bine este să-l lăsăm chiar pe Frey să rememoreze întâmplările din această zi: „În ziua de 14 ct., pe la orele 18,30, în faţa clădirei Direcţiunei, mulţimea de oameni era înconjurată de jandarmi şi eram în aşteptarea sosirei lui Pop, Onescu şi Drăghici. Subsemnatul am plecat de la Primărie prin strada din dosul clădirei Direcţiunii, acasă la locuinţă. În apropierea locuinţei, am fost recunoscut de o femeie, care a început să strige şi să atragă atenţiunea asupra mea, înjurându-mă şi îndemnând să vină lumea să mă atace în casă. Eu am reflectat la înjurăturile josnice ce mi s-au adresat, continuând drumul spre locuinţă, în care am intrat. După scurt timp, lumea adunată între timp înaintea casei, la aţâţările femeii dintâi, la care s-au mai asociat şi altele, au intrat pe poartă, au devastat grădina, scoţând parii de la trandafiri, şi mai având şi alte ciomege, au început să dea în uşi, şi să forţeze intrările. Pe geamul de la closetul din curte au intrat mai mulţi indivizi, neputând fi opriţi de grădinarul care a apărat casa cu tot devotamentul, precum şi de ordonanţa unui dom ofiţer, care ordonanţă întâmplător se afla în casa vecină, la un funcţionar. (…) Între timp, subsemnatul, soţia mea şi cumnata mea eram la etaj şi am telefonat la Primărie după ajutor din partea Jandarmeriei. Am repetat aceasta la interval de 5 minute, de 4 ori, la ceea ce a apărut cu întârziere un grup de jandarmi care au respins mulţimea. În scurt timp, jandarmii s-au retras, iar mulţimea, lumea revenind din nou, a trebuit să cer iarăşi ajutor, aceasta repetându-se de câteva ori, până s-a pus o patrulă stabilă pentru paza casei. Soţia şi cumnata subsemnatului, precum şi cele 2 servitoare, au căzut bolnave de nervi, în urma celor întâmplate. La agitarea mulţimei care a atacat locuinţa mea, a luat parte ca instigatoare Ţibera din Colonia Est şi Curtuzan Roza din Braia. Pe ceilalţi care mai erau de faţă şi au luat parte la atacarea casei, nu am reuşit să aflu cum îi cheamă”.

2. Nopţi de vară cu atentate. 1929

În toamna anului 1927, curtea inginerului Külley devine teatrul de desfăşurare al unor aprige evenimente. Întâmplarea sporeşte în semnificaţii, întrucât protagoniştii nu sunt nişte oameni de rând, ci membri ai societăţii înalte lupenene: preotul ortodox Victor Şandru şi inginerii Grant şi Miscovici. Ţinând cont că victima a fost o statuie, nu s-a lăsat cu vărsare de sânge… Dar gestul acestora a impresionat opinia publică, dar mai ales… (M. BOBOC)

Direcţiunea Generală a Soc. „Lupeni” Întrucât mulţi dintre angajaţii săi, muncitori sau ingineri, erau de alte etnii/ confesiuni, Societatea „Lupeni” era foarte atentă cu actele de naţionalism/ şovinism ale acestora. Căci, într-un

Lupeni.1926. Preotul Şandru şi corul ortodox

În anul următor, în vara lui 1929, locuinţa subdirectorul general Frey este din noua ţinta unor tentative de atentat. Speriat, Subdirectorul General Francisc Frey se adresează Siguranţei: „În ziua de 17 spre 18 l.c., a apărut în parcul locuinţei mele exact la ora 24 un individ necunoscut. După informaţiunile ce le avem, această vizită nocturnă era anunţată, aşa că s-a putut lua din vreme măsurile necesare dictate de împrejurări. Într-adevăr, am fost informat că la petrecerea ce a avut loc în ziua de duminică 16 crt., un grup de muncitori, cam 15 persoane, au fost văzuţi la cârciuma Wagmann şi, la băutură, unul din aceştia, cu numele Ţipţer, s-a pronunţat cam în modul următor: Ca noaptea la ora 24, folosindu-se de explozibilele ce le stau la dispoziţie, să arunce locuinţa în care stau în aer, iar el va intra cu revolverul pe care l-a scos în cârciumă şi l-a arătat persoanelor de faţă – la mine, pentru a se răfui cu mine întrucât aş fi rămas în viaţă deoarece eu i-aş fi cauzat o pagubă de 100.000 lei, prin faptul că a fost concediat din serviciul Societăţii în anul precedent. De asemenea, a mai declarat că nu se va linişti până nu va trage pielea după mine. Tot acest individ a declarat la această ocazie că eu i-aş fi oferit suma de 1.000.000 – la caz dacă l-ar omorî pe Munteanu, preşedintele Sindicatului Minier. Mulţumită măsurilor luate din timp, după cum am arătat mai sus, tentativa nu a reuşit, întrucât individul care a pătruns în curte, observând că este descoperit, a luat-o la fugă, trecând prin grădina de zarzavat şi a trecut gardul prin dosul gheţăriei. Atât dl inginer Socolescu, cât şi grădinarul care erau puşi în cunoştinţa acestui atentat proiectat au tras câta focuri de arme, care însă nu i-a nimerit. A doua zi s-au văzut urmele mai multor oameni, care au fost ascunşi în grădină şi au trecut peste gard. Întrucât, prin astfel de procedee viaţa familiei mele, cât şi a persoanelor care locuiesc în această clădire, este ameninţată, cu onoare vă rog să binevoiţi a lua măsurile ce veţi crede de cuviinţă, pentru că aceşti indivizi să fie urmăriţi conform legislaţiei. Primiţi, vă rog, Domnule Şef, asigurarea consideraţiunilor mele distinse”. Cu toate că autorităţile – Serviciul de Siguranţă, Jandarmeria şi Prefectura - au fost înştiinţate de încercarea de atentat, atentatorul Ţipţer nu se descurajează, recidivând în seara zilei de 26 iunie. Despre cele două încercări de atentate, transformat unul dintre ele într-o bătaie corp la corp, Subdirectorul Frey îl informează şi pe prim procurorul judeţului: „Subsemnatul, ing. Francisc Frey, domiciliat în comuna Lupeni, de naţionalitate şi supuşenie maghiar, de profesiune angajat în calitate de Subdirector General la Societatea Anonimă Română Lupeni, am onoarea a vă aduce la cunoştinţă următoarele: În ziua de 17 pe 18 crt. noaptea pe la ora 24, casa mea a fost atacată de o bandă de răufăcători şi, fiind anunţat din timp că voi fi atacat, am luat măsurile de pază cuvenite, în urma cărora agresorii au dispărut. Acest caz l-am adus la cunoştinţa Serviciului Special de Siguranţă Petroşani, descriind amănunţit felul cum a fost atacat. Până acum nu s-a luat nici o măsură în această privinţă. Acest atac a fost repetat în noaptea de 26 spre 27 crt., când, de asemenea, răufăcătorii au fost goniţi prin împuşcături de paznici casei. Printr-o luptă a paznicilor cu răufăcătorii corp la corp, a rămas ca corp delict în mâinile paznicilor haina unuia dintre agresori, iar postul de jandarmi a arestat pe individul Ţipţer la faţa locului. Fiind sub scutul legilor româneşti şi depunând activitatea mea în serviciul unei instituţiuni de interes general, vă rog, Domnule Primprocuror, să binevoiţi a ordona facerea unei anchete şi urmărirea răufăcătorilor deoarece îmi văd periclitată atât viaţa mea, cât şi a familiei mele, precum şi a persoanelor care se află în casa mea (…)”.

spaţiu cosmopolit ca acela al Văii Jiului, care făcuse parte până-n 1918 din Imperiul Austro-Ungar, existau tensiuni etnice. Pe care, societăţile miniere nu le lăsa să se crească, retezând excrescenţele acestuia. În acest context, la 18 octombrie 1927, Direcţiunea Generală a Soc. Lupeni relatează într-o adresă o astfel de întâmplare, în care au fost angrenaţi şi angajaţi ai societăţii miniere, cerându-i imperativ Direcţiunii Minelor din Lupeni să ia cele mai drastice măsuri: „Suntem informaţi că într-una din nopţile trecute s-au introdus în curtea d-lui director Külley, unde se află o statuetă reprezentând un ciobănaş, au spart şi au aruncat afară această statuetă, punând în locul ei un drapel naţional, iar în noaptea următoare s-au aruncat în aceeaşi curte nişte rămăşiţe de schelă provenind de la o casă învecinată. Dacă această informaţiune corespunde cu realitatea, să faceţi îndată o anchetă minuţioasă, şi dacă autorul acestei grosolănii ar fi un muncitor sau vreun suboficiant, să-l concediaţi în cazul însă când ar fi, ceea ce nu credem, un funcţionar, binevoiţi a ne referi pentru ca să-i putem aplica sancţiunile cuvenite”. Ţinând cont că semnatarul acestei adrese era însuşi I.E. Bujoiu, directorul general al Soc. „Lupeni”, subalternii lupeneni, vrând-nevrând, declanşează o anchetă internă. În adresă se observă „dubla măsură” aplicată unui muncitor şi unui funcţionar. Muncitorul, dacă greşea, era concediat, iar funcţionarul… sancţionat. Chiar dacă onor. conducerea societăţii miniere credea că autorul acestor fapte este un muncitor, ancheta a demonstrat contrariu. (continuare în pagina III)

PRĂVĂLIA CU ISTORII III

vineri, 18 aprilie 2014

De ce nu s-a mai construit

Suntem în măsură să vă informăm:

Aeroportul în Colonia „Brătianu” În 1944 Primăria Petrila informează conducerea societăţii miniere Petroşani despre intenţia de înfiinţare deasupra coloniei „Brătianu” a unei zone militare, având destinaţia de aeroport. În răspunsul său, societatea minieră expune motivele tehnice din cauza cărora construcţia unui aeroport nu este posibilă în această zonă. Răspunsul este însoţit de o hartă a zonei, unde sunt desenate râuri, pâraie, terenul accidentat, clădiri, curbe de nivel, terenul de aterizare, terenul de protecţie, lucrări miniere existente şi lucrări terminale care urmează să continue în adâncime. „1. După cum se vede în harta anexată, pe terenul destinat aeroportului trec 2 conducte electrice de înaltă tensiune, a căror mutare ne-ar costa peste 100.000 lei. 2. Cu o parte din lucrările miniere suntem deja în terenul de protecţie care înconjoară terenul destinat aeroportului. În 2-3 ani lucrările miniere vor avansa în lentilele I şi II de la Mina Jieţ încât vor începe să provoace degradări ale terenului destinat aeroportului. Mai târziu şi lucrările din lentila III vor ajunge să provoace astfel de degradări. Cum în afară de aceste lentile (No. I, II şi III), actualmente mai avem în exploatare o singură lentilă (lentila VI) şi vom mai deschide numai încă una (lentila IV), care este mică şi ne va produce puţin, în cazul când s-ar interzice continuarea lucrărilor, pentru a nu produce degradări terenului, ar trebui să închidem mina. Exploatarea numai a lentilelor IV şi VI nu ar putea acoperi cheltuielile de regie ale minei. Deschiderea altor lentile de la Mina Jieţ nu este posibilă, pentru că ele ar fi situate la o distanţă enormă de la Puţul Principal Jieţ, şi deja acum lentila VI este situată la 2 km de la acest puţ. Părăsirea lucrurilor actuale şi deschiderea unei alte mine ar fi legate de cheltuieli de multe zeci de milioane. În consecinţă, vă rugăm să binevoiţi a aduce cele de mai sus la cunoştinţa forurilor superioare, cerând să se renunţe la crearea aeroportului de deasupra Coloniei Brătianu din Comuna Petrila. Probabil că pentru aeroport s-ar putea găsi un alt teren, la Cimpa, la Maleia sau la Livezeni”, se arată în răspunsul Direcţiei Tehnice a S.A.R. Petroşani. După atâta timp, remarcăm faptul că, şi la vreme de război, când ordinele cazone aveau întâietate, exploatarea cărbunelui era apărată cu argumente tehnice, în pofida elementelor de siguranţă naţională şi strategie militară. Cu mineritul e mai rău în zilele noastre, la vreme de pace… Marian BOBOC (urmare din pagina II)

Martori şi oameni de acţiune Din declaraţia unui participant la eveniment, Ovidiu Tilici, impiegat auxiliar cl. 1/ IV, aflăm filmul întregii poveşti a sfărâmării statuii: „În seara zilei de 11 octombrie, stând de vorbă la Casinoul Funcţionarilor, împreună cu părintele Şandru, dl. ing. Miscovici, dl. ing. Grant şi dl. ing. Olariu. Pe la orele 2 ½ în acea seară ne întorceam împreună spre casă. Când am ajuns în dreptul casei d-lui director Külley, părintele Şandru s-a exprimat că în curtea d-lui director se află statuia lui Arpad. Atunci dl. inginer Miscovici a sărit în curtea d-lui Külley, a luat statuia şi a predat-o peste gard părintelui Şandru, iar părintele împreună cu dl. inginer Miscovici a sfărâmat-o. După aceasta, ne-am dus la Casina Română, iar dl. Miscovici a luat un drapel românesc şi l-a aşezat în locul statuii. Iar eu şi dl. ing. Grant am fost martori la acest fapt. Dl. Socol şi dl. ing. Olariu nici nu au figurat la această întâmplare, deoarece au plecat spre casă”.

Unul care n-a văzut, n-a ştiut… Inginerul Olariu se scoate din cauză, fiind mai eliptic în declaraţie: „Referitor la spargerea statuetei din grădina d-lui director Külley, declar că nu am cunoştinţă. Subsemnatul, după ce m-am despărţit de dl. Grant, dl. Miscovici, dl. Tilici etc. m-am retras în

Pe clădirea Cazinoului Funcţionarilor din Petroşani a existat o placă „comemorativă” După cum se ştie, un corp din actuala clădire a teatrului petroşenean „Ion D. Sîrbu” a fost Cazinoul Funcţionarilor din Petroşani, ridicat pe la 1905. Prin 1946 cazinoul şi-a schimbat denumirea în Sala „Gheorghe Apostol”, care în acea vreme se afla în fruntea sindicatelor din România. Ceea ce nu se ştie este că pe această clădire a existat o placă. Nu cunoaştem ce s-a întâmplat cu aceasta, unde şi în ce condiţii s-a topit… în negura istoriei. În schimb, am aflat ce era inscripţionat pe aceasta.

În „Prăvălia cu istorii” am prezentat, pentru prima dată în presă, vizitele în Valea Jiului efectuate de membrii Casei Regale a României. Primele vizite regale au loc în 1922. MS Regele Ferdinand I vizitează la 4 mai Valea Jiului, la câteva zile de la cea mai mare catastrofă din istoria mineritului Văii Jiului, întâmplate la Lupeni, unde au pierit într-o explozie 82 de mineri. Peste câteva luni ale aceluiaşi an, în 23 şi 24 septembrie, ASR Principele Carol, fiul Regelui Ferdinand, vine la Petroşani, unde participă la inaugurarea arenei sportive. Şi relatarea acestei vizite am publicat-o în „Prăvălia cu istorii…”. Dintr-un document al Soc. Petroşani, descoperit recent, am aflat şi de existenţa unei plăci „comemorative” (de fapt, la data emiterii documentului, 31 ianuarie 1929, doar MS Regele

locuinţa mea din Casa Celibatarilor. Am aflat a doua zi că statueta s-a spart şi în ziare a fost publicat din eroare şi numele meu, deşi nu am luat parte la nici un fel la acest act”.

Versiunea „Grant” Un alt martor al întâmplării a fost inginerul Grant. În versiunea Grant, care nu diferă prea mult de celelalte, inginerul Miscovici a fost capul răutăţilor, el fiind cel care nu doar că a luat statuia din curte, ci şi acela care a înfipt stindardul românesc în locul eliberat: „În seara de 11 octombrie 1927, am stat la Cazinoul Funcţionarilor următoarele persoane: părintele Şandru, notarul Socol, ing. Olariu, dl. Tilici, dl. Miscovici şi subsemnatul. Pe la două dimineaţa am ridicat şedinţa şi am plecat cu toţii spre casă. Dl. ing. Olariu a rămas la Casa Celibatarilor. Dl. Socol a mers spre casa lui, iar restul am trecut în faţa casei d-lui Külley. În acel moment, dl. Miscovici a sărit gardul grădinii susnumitului, a ridicat statuia care se afla în mijlocul grădinii şi a dat-o părintelui Şandru, iar împreună au sfărâmat-o. Iar după care, tot dl. Miscovici a pus în locul rămas gol un tricolor românesc (…). Încă o dată specific că n-au luat parte d-nii ing. Olariu şi dl. notar Socol, iar dl. Tilici şi cu mine am asistat ca martori inactivi”.

Scuse me, mr. Külley! Inginerul Grant povesteşte şi finalul întâmplării:

Ferdinand murise, fiul său trăia, e drept în exil, deci e folosit oarecum impropriu cuvântul „comemorativ”), pe care scria: „Majestatea Sa Ferdinand I, Rege al tuturor Românilor, a primit ospitalitate în acest locaş în ziua de 4 Mai 1922; şi A.S.R. Principele Carol, Moştenitorul tronului, a locuit aici în zilele de 23 şi 24 Septembrie 1922, cu prilejul serbărilor sportive organizate de Clubul Atletic al Minelor Petroşani”. Şi tot din acelaşi document mai reţinem un aspect cultural important pentru Petroşani: „Societatea posedă 3 biblioteci: la Cazinoul Funcţionarilor cu 420 vol., la Cazinoul Suboficianţilor cu 800 vol. şi la Cazinoul Muncitoresc cu 1.500 vol.”. Fără îndoială, mai marii Soc. Petroşani care, deşi se ocupau de exploatarea cărbunelui, erau foarte, foarte atenţi cu istoria şi cu lectura. Marian BOBOC

„Două zile după această întâmplare m-am dus personal la Dl. Külley acasă şi i-am cerut scuze pentru cele întâmplate, explicându-i că a fost o simplă copilărie şi nici de cum o chestiune naţională etc. Dl. Külley a primit aceste scuze cu o mulţumire pe care n-a ascuns-o”. Din păcate, între documentele acestui caz nu se regăsesc şi declaraţiile incriminaţilor, preotul Şandru şi inginerul Miscovici. Fiind preot, Victor Şandru nici nu avea cum să fie anchetat de Soc. Petroşani.

Locuinţa directorului Külley Trebuie menţionat că directorul Külley locuia într-o vilă cochetă, cu grădină şi curte, care era proprietatea Soc. Lupeni. Întrucât de la 1 octombrie 1927, Külley este pensionat, ar fi trebuit, la fel ca şi alţi angajaţi ai societăţii miniere aflaţi în aceeaşi situaţie, să elibereze locuinţa. Dat fiind înalta funcţie pe care a ocupat-o şi vechimea sa (angajat al societăţii din 2 iulie 1902) conducerea Soc. Lupeni se dovedeşte înţelegătoare, dar… capitalistă. Îşi arată disponibilitatea de a-i închiria vila începând cu 1 octombrie (contra 30.000 lei anual), însă în anumite condiţii: lucrările de reparaţie, zugrăvire şi vopsire să fie executate de chiriaş (şi nu de societatea minieră ca până atunci), plata încălzitului şi iluminatului (la preţul plătit de abonaţii particulari lupeneni, ci nu gratuit sau la preţ de favor ca până atunci).

IV PRĂVĂLIA CU ISTORII

vineri, 18 aprilie 2014

Fotbal cu cătuşe

După ce i-a fracturat nasul şi i-a spart arcada clujeanului Haţiegan, petroşeneanul Pétérffy a fost arestat În vara anului 1925, fotbaliştii petroşeneni de la UCASP urcă, pentru prima dată Dealul Feleacului, pentru a susţine la 6 iulie un meci în compania studenţilor de la Universitatea Cluj-Napoca. Ambele grupări sportive fuseseră înfiinţate în 1919. Dată fiind componenţa etnică a petroşenenilor, majoritatea componenţilor lotului fiind minoritari, bănuim că aceştia nu au cântat „Pe Dealului Feleacului/ Trec carele Iancului”. În schimb, fotbaliştii petroşeneni au scris şi o filă din istoria fotbalului. Mai precis, a fotbalului cu durităţi… O zi fericită transformată-n coşmar Pentru Eugen Haţieganu, unul dintre cei mai buni jucători ai teamului clujean, ziua de 6 iulie a fost până la un moment dat o zi a bucuriei, întrucât în această zi dobândise titlul de doctor în drept al universităţii din inima Ardealului. Din păcate, acest eveniment a fost umbrit de o întâmplare nefericită întâmplată în aceeaşi zi pe arena sportivă clujeană. Despre cum au decurs ostilităţile pe gazon vom afla din două relatări.

Prima - dintr-un ziar clujean Sub titlul „Brutalitatea de la Arena Sportivă/ În timpul meciului de ieri, drul Eugen Haţiegan lovit grav la faţă de un jucător”, „Patria” publică o notă: „Eri după masă a avut loc un meci de football pe Arena Sportivă a oraşului între echipa universitară şi o echipă a minerilor din Petroşeni (UCASP), formată în majoritate din jucători unguri. Încă de la începutul matchului jucătorii echipei din Petroşeni s-au remarcat printr-o brutalitate neobişnuită în moravurile sportive. În primele 10 minute doi jucători ai Universităţii sunt scoşi din luptă, unul cu mâna, altul cu nasul rupt. Matchul continuă, când la un moment dat, unul din jucătorii UNCSAP-ului loveşte pe drul Eugen Haţiegan, căzând amândoi jos. Nemulţumit cu atâta, îi mai aplică şi o lovitură cu gheata în faţă, spărgându-i nasul. Matchul s-a întrerupt imediat, dându-se celui rănit ajutoarele medicale, după care a fost transportat la Clinică, unde a fost internat, rana prezentând destulă gravitate. Agresorul, întrucât s-a dovedit că a lovit intenţionat, a fost arestat. Cercetările le-a condus însuşi prefectul poliţiei Gritta”.

A doua – un ziar petroşenean În ziarul de limba maghiară care apărea la Petroşani, „Zsilvölgy Napló”, măcelul de la Cluj este prezentat în cheie moralizatoare, probabil şi din considerente fireşti de patriotism local: „Anii când sportul era definit prin mottoul Minte sănătoasă în corp sănătos se pare că au trecut de mult. La ce am asistat de curând numai sport nu poate fi numit. Patru bărbaţi tineri şi puternici şi-au rupt mâinile şi picioarele şi şi-au spart capetele într-o confruntare brutală, care nu are nimic în comun cu spiritul de sportivitate. Nu vorbim acum de cine e de vină. Din vina cui a început nici nu mai are importanţă. Ceea ce ne

îngrijorează este agresivitatea care a început să domine confruntările sportive. Duminică (6 iulie – n.a.) a avut loc partida UCASP – UNIVERSITATEA. După tatonările din primele minute jocul a început să prindă culoare. Echipa minerilor, aflată la prima partidă pe stadionul din Cluj, a reuşit să facă o imagine bună. Linia de înaintare reuşeşte combinaţii frumoase. Apărarea este rapidă şi inspiră încredere. Din jucătorii care formează linia de înaintare se evidenţiază Kiminch, Danko, Mezner, iar dintre cei din apărare Francz, Berkessy şi Dobo. Jocul decurge liniar până în minutul 17, când Russu într-un moment complet lipsit de inspiraţie, calcă pe minge şi se prăbuşeşte la pământ. În cădere îşi fracturează antebraţul drept. Este scos de pe teren pe targă. Accidentul induce o stare de deprimare jucătorilor de la Universitatea, al căror joc se prăbuşeşte cu totul. În minutul 20, Matray pasează lung lui Mezner, acesta înaintează rapid şi îi pasează scurt lui Kiminch, care marchează un gol superb în poarta adversarilor de la o distanţă de cca. 8 metri. Jocul continuă. În minutul 27 Haţieganu se angajează într-un duel cu extrema dreaptă Pétérffy, care cade la pământ şi nu ratează ocazia să-l lovească cu piciorul în faţă pe Haţieganu care, la rândul său, cade la pământ. Haţieganu urlă de durere. Pétérffy Este şi el scos de pe teren pe targă şi dr. Lepădatu îi acordă primele îngrijiri medicale. Bietul Haţieganu este complet desfigurat de lovitură. Are nasul rupt şi arcada spartă. Arbitrul Sadoveanu îl elimină pe Pétérffy. Dr. Mitter Valler, preşedintele Ligii de fotbal, ia decizia să întrerupă partida în minutul 29. Sancţiunea dată de arbitru este bine fondată şi, dată fiind intenţia clară de lovire cu premeditare, Pétérffy este reţinut de poliţişti şi dus în arest preventiv pentru a fi judecat. După ce se va lua o decizie oficială în legătură cu aceste incidente, partida va fi, probabil, reprogramată pe un teren neutru”.

Who is it Pétérffy? Almanahul „Zsilvölgyi Napló”, editat de Imre Spolarich cu prilejul jubileului a 20 de ani de activitate sportivă în Valea Jiului, ne furnizează câteva date despre biografia jiulistului György Pétérffy, „eroul” de la Cluj-Napoca. Născut în 1905, de profesie funcţionar miner, Pétérffy era un puştan în 1925, anul desfăşurării meciului mai sus povestit, având doar 20 de ani. În timp ce urmează cursurile gimnaziale la Petroşani, devine jucătorul Clubului Atletic al Minelor Petroşani (CAMP), unde activează ca extremă stângă până la încorporarea sa în armată. Şi în timpul cât face armata, Pétérffy joacă fotbal la nivel înalt, la Colţea Braşov, echipa vânătorilor de munte, unde poartă chiar banderola de căpitan de echipă. Sub culorile braşovene câştigă titlul de campioană a României, ediţia 1927-1928, într-un meci disputat, culmea, contra unei echipe din Valea Jiului, Jiul Lupeni (scor 3-2). După armată, revine în Valea Jiului, unde îmbracă din nou tricoul în culorile alb-negru până în 1937, când se transferă la Minerul Lupeni. Aici activează circa 2 ani, în 1939 Pétérffy agăţându-şi ghetele în cui şi dedicându-se carierei de antrenor. De reţinut că, graţie vitezei sale, Pétérffy a participat la numeroase concursuri de sprint, unde a obţinut peste 40 de medalii. Marian BOBOC