CMYK
Ziar ul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Director: Cătălin DOCEA
Redactor şef: Marian BOBOC
Curs valutar: 1€ = 4,4750 lei 1$ = 3,6474 lei 1₤ = 5,7112 lei
luni, 22 decembrie 2014 Anul VII nr. 1597 12 + 4 pagini Preţ: 1 leu
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
Vulcan:
Vineri, echipa
de intervenţii de la SE Paroşeni a procedat la blindarea coloanei care urcă spre PT 23, aşa că, din acest loc, agentul
pentru florărie în Petroșani. Relaţii la telefon 0786.257828.
KEOPS
angajează în
CV-urile se depun la Restaurant Keops. Relaţii la telefon 0730.072637.
Deşi are peste 85 de ani, epilepsie şi un picior amputat Ioan Sibişan beneficiază doar de indemnizaţia de handicap gradul II accentuat, şi nu de indemnizaţia de handicap gradul I grav! ZVJ cere repararea urgentă a nedreptăţii!
Joi, până seara
a oblojit gaura cu autogenul din dotare, după care, zicându-şi Doamne, ajută! oamenii au deschis ventilul care-i dă drumul domnului agent să zburde la deal, spre PT 23. Nu s-au scurs nici cinci minute şi s-a auzit buuumm! după care a început să vină un val de apă fierbinte. Conducta cedase în altă parte. De data asta mai sus de spărtura care fusese atunci sudată. De undeva de sub şosea. Asta a pus capac la toate. Ce să te mai tot chinui cu ea când conducta-i ruginită şi plină de găuri ca un ciur?
Angajăm vânzătoare
bucătar, casier cazinou
Gata, s-a rezolvat şi problema punctului termic din cartierul Micro 3 (Cocoşvar) al Vulcanului. Soluţia găsită e că nu se ştie dacă, de acum încolo, aparatele lui de contracurent vor mai fi vizitate de agentul termic.
Costică sudorul
Relaţii la telefon: 0766.277109.
condiţii avantajoase
Amin căldură, de acum încolo, în Cocoşvar!
târziu, muncitorii au săpat, au decopertat conducta şi au sudat la ea până le-a venit rău. Când urcaţi, de la „Succes”, pe „Traian” în sus, număraţi dumneavoastră locurile pe care vedeţi presărat pământ negru şi o să deduceţi câte gropi au săpat. Nu altora, ci lor, ca să vadă unde mama ei e gaura aia mare prin care se pierde la greu agent. Dacă mergeţi la deal, spre giratoriu, un pic, un pic, mai sus, pe dreapta, peste drum de magazinul lui Bichiş, se vede locul în care au dat peste marele defect.
Yoyo’s Irish Pub angajează barman-ospătar.
termic mai ajunge doar la PT 16A, cel din spatele primăriei. Şi, cu asta, s-a înmormântat şi rezolvarea problemei privind asigurarea căldurii la caloriferele celor din Cocoşvar, care mai sunt branşaţi la sistemul centralizat de termoficare. Sau, P. 3 reformulat, locatarilor care au contract încheiat cu societatea de furnizare a agentului termic. Amănunt neapărat de menţionat, pentru că am băgat de seama că, deşi am scris la nesfârşit despre asta, Oficiul pentru Protecţia Consumatorului continuă să doarmă, fără să se sesizeze din oficiu. Cum mi-am petrecut LOVILUŢIA
Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul VI Nr. 218 22 decembrie 2014 4 pagini Supliment al Ziarului Văii Jiului
Dacă Termocentrala Paroşeni
ar fi fost, la ora asta, aşa cum era cu ani în urmă, sunt mai mult ca sigur că deja era schimbată de mult reţeaua asta de conductă care, turretur, însumează cam şase sute de metri. Dar aşa cum e acum, dusă de tot la fund de când e în Complexul Energetic Falimentar Hunedoara, s-a dus orice speranţă, cât de mică, în ce priveşte rezolvarea, în acest mod, a defectului. Păi, dacă vă spun că a fost nevoie ca băieţii care lucrau la obturarea conductei să caute cu lumânarea ceva din care să facă un „blind”, mai trebuie adăugat ceva?
Gheorghe OLTEANU
Poate că nici nu-mi aduceam aminte de „loviluţie”. Zilele trecute mă aflam la Timişoara şi înjura un taximetrist că, după ce că tot oraşul e întors cu susu-n jos de la construcţii, ăia cu „caşchete” le-au deviat circulaţia de pe marile artere. Venea însuşi Klaus Întâiul să comemoreze eroii. Aha! O fi de bine, o fi de rău?
...Da, au trecut 25 de ani. Când au trecut, parc-a fost ieri… O fi fost? N-o fi fost? E ca-n întâmplarea cu Domozină. Ţipa la radio: „Gol, stimaţi ascultători, gol! Ba nu, nu e gol!”. Din studioul central îl întreabă: „Domozină, e gol?”. „Nu ştiu, nu-mi dau seama!”, a răspuns mucalitul comentator. Aşa şi eu, nu ştiu, nu-mi dau seama ce-o fi fost. Şi probabil ca mine mai sunt mulţi. Chiar dacă, într-un fel am participat la evenimente. La Petroşani… ...La Petroşani, „vânzoleala” a început destul de târzior. Eu cu Ion Vulpe (mare gazetar!) ne dădusem „cocârţul” la fosta cârciumă „Carpaţi” (cam pe unde e magazinul „Riva” acum). La masa noastră de lângă soba de teracotă ne-a şoptit unul că „a zis la radio una-alta”. Ne-am dus la redacţie unde era adunată toata lumea. Stăteam la televizor, la Simion Pop în birou. Unii mai uzi la „târtiţă” decât alţii. Mă rog, nu vă mai povestesc ce priviri se aruncau, nici ce culoare avea pielea fiecăruia…
Eu unul eram cu un morcov de juma de metru, fiindcă tocmai o comisesem în noiembrie cu „Fraţilor, grăbiţi congresul/ Că vă moare realesul” şi nu mă aşteptam la nimic bun.
Du-te vreme, vino vreme, dâgâdâm, dâgâdâm, zboară ăla cu caricioplanul, apar Caramitru şi Dinescu, euforie generală, se-adună „lume luminată” şi pe străzi la Petroşani. La Primărie, unul care aştepta în anticameră să ia un bon de benzină (avea pile) s-a urcat pe o masă lungă şi a zis că el e şeful, în fine, astea se cam ştiu! În redacţie ne-am bucurat şi noi, dar nu cred că era bucuria noastră. Râdeam, dar nu era râsul nostru. Mă rog, eu cu Vulpe, cu Liciu şi cu alţi câţiva râdeam şi din alte motive („bă, voi cam beţi, lăsaţi-o dracului, măcar acum!” etc. etc.). Era o atmosferă încărcată, o degringoladă greu de redat în cuvinte şi o debusolare, da, frate, ăsta e cuvântul, debusolare
3 decembrie 1944. Prima ediţie Zori Noi
totală. În clădirea unde se „coace” acum ZVJ-ul, noi toţi, ziarişti şi tipografi, obişnuiţi să primim ordine „de sus” stăteam şi ne uitam ca muţii, unii la alţii. Bă, mânca-ţi-aş, ce facem? Pe noi cine ne ia? Eram ca fata aia de la ţară, violată seara de autor necunoscut, care plângea şi se tânguia: „Şi pe mine cine mă mai ia acum?”, iar un văr de-al ei de-al doilea i-a zis: „Lasă fată, că te mai iau eu odată”. …Aşa şi cu ziarul. Nu prea ştiam încotro s-o apucăm. Se crăcăna de noapte - cam la Telejurnalul de la 22.00, când apărea, de obicei, mira pe holurile redacţiei – a dat buzna un grup de flăcăi „revoluţionari” (nu vă spun numele, să nu-i supăr!). Aveau banderole pe mâini şi mai mult ţipau decât întrebau: „Unde-i Bujorescu?”. „Îl vrem pe Bujorescu, acum, să vină cu noi la Primărie!”. „Bă, băieţi, staţi aşa, am şi eu şefi…”, am bâiguit şi eu, deşi mărturisesc că m-am trezit brusc din Wiborowele de peste zi. Săracul Simion Pop, şeful nostru, zice: „Du-te, Mircea, şi fă ce-ţi cer! Ne ţii şi pe noi la curent. Aşteptăm să ne comunici”. Şi dus am fost! La Primărie (în Sala Galbenă, de acum) erau vreo 40-50 de persoane. Iar nu le spun numele, să nu se supere oamenii. Se ştiu ei! Toată lumea vorbea, nimeni nu înţelegea nimic. Nimeni nu făcea nimic concret. Toţi erau deştepţi. În fine, într-un târziu s-a stabilit ca primă măsură trecerea la programul de 6 ore al minerilor şi noi trebuia să tipărim afişele şi să ne punem ziarul la dispoziţie pentru tot ce vor să comunice. Eu cam atât am înţeles. Bine, hai să mă dau mare, m-au ales şi pe mine în Consiliul Municipal al Frontului Salvării Naţionale. (Şi la ce mi-a folosit?). M-am întors la redacţie, se stabilise numele noului ziar, „Zori noi” (s-au certat şi-ai noştri pe asta!) şi am rămas „puntea de legătură” între ziar şi FSN-ul local. De ce să vă mint, deja mă simţeam important. Pentru moment, şi eu cam ca toată lumea, credeam că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. În redacţie, eram privit cu un respect suspect, în ziar apăreau „dictatori”, „sinistre”, „ape otrăvite”, „morţi şi răniţi”, „libertate”, „jos comunismul!” etc. S-a dus dracului toată politica editorială, acum n-aveam niciuna, au început frecuşurile pentru şefia redacţiei şi, încet-încet, m-au ales pe mine director (Şi la ce mi-a folosit?). Aşa mi-am petrecut eu LOVILUŢIA. Şi uite-aşa am câştigat noi libertatea. Şi ne-am bătut joc de ea! Ce a fost în ăştia 25 de ani, ştim toţi, n-are rost să vă stric Crăciunul! .... La ora când scriu aceste rânduri, la Timişoara mii de maşini merg una-n curul alteia, sute de mii de oameni umblă pe străzi cu privirea pierdută şi cu gândul la ziua de mâine. Numai mâine nu-i poimâine şi vine Moş Crăciun (sau Santa Klaus?), iar despre LOVILUŢIE mai vorbesc doar politicienii parveniţi şi revoluţionarii pe care i-a devorat revoluţia… Din difuzoare, vocea lui Valeriu Sterian: „Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni…”
P.S. Mulţumesc şi cer scuze amicului Boboc, care mi-a solicitat opinia, şi dumneavoastră, cititorilor, pentru modul deloc academic în care am tratat acest subiect. Nici n-o s-o fac, până când, dacă apuc, n-o să 6 august 1949. Ultima ediţie Zori Noi aflu, atunci, în 16-17 şi 21-22, cine a înainte de apariţia Steagului Roşu tras în noi! Mircea BUJORESCU
Rămăşiţele revoluţiei în Vale În casele românilor din Valea Jiului miroase zilele acestea mai degrabă a curăţenie de Crăciun, a carne de porc proaspăt tăiat sau a cetină de brad care-şi poartă mândră podoabele. În foarte puţine case se mai vorbeşte sau se retrăieşte emoţia revoluţiei din 1989, pentru că puţini dintre oamenii Văii au luat parte la acest eveniment crucial al ţării noastre. Cei mai muţi dintre noi stăteau doar cu sufletul cât un purice, cu urechile şi ochii lipite de radio sau de televizor, aşteptând noutăţi, rugându-se pentru oamenii care luptau pentru libertate. Eu îmi amintesc bine doar de consternarea mamei care, din când în când, se uita pe geam, aşteptându-l pe tata plecat în acea perioadă la ţară, să taie porcul. Neştiind care era dimensiunea evenimentului, mamei îi era teamă pentru tata, care trebuia să ajungă din Vâlcea cu maşina, iar în acele momente drumul nu mai părea atât de sigur. Tata a ajuns cu bine acasă. Şi carnea de porc - la fel. Grija mamei era incomparabilă cu aceea a lui Gheorghe Dobre, un petroşenean ieşit acum la pensie, care în decembrie ’89 avea unul dintre fii la Bucureşti. Plecase de bunăvoie acolo, împreună cu alţi prieteni, tineri toţi, ca să participe la revoluţie. Au luat cu ei dorinţa de schimbare, curajul şi un steag modificat, din care fusese tăiată stema şi adăugată o altă bucată de material galben. Nu au petrecut mult timp acolo, s-au întors acasă repede şi teferi, dar dezamăgiţi de ceea ce experimentaseră. Domnul Dobre spunea că fiul său considerase la acel moment că ce văzuse el în Bucureşti nu era ce se aştepta să fie. Acum, după 25 de ani, lucrurile sunt mai limpezi şi nu ne îndoim că în acele zile la Bucureşti, Timişoara, dar şi în alte oraşe mari, s-a dorit şi s-a luptat pentru libertate. Gheorghe Dobre a trecut peste dezamăgirea fiului său şi a păstrat steagul cu care acesta a plecat şi s-a întors de la Bucureşti. Aşa arată, după 25 de ani, simbolul dorinţei de schimbare a tinerilor din Vale: o bucată de tricolor ciopârţită, peticită, purtând urmele unui mesaj… (P.A.)
2
LA ORDINEA ZILEI În Petroşani
Bătaie ca-n filme
Mai multe persoane au fost implicate într-un conflict care a izbucnit într-un bar din Petroşani şi s-a soldat cu o bătaie ca-n filmele western.
Petroşani
Hoţii din vestiar Doi suspecţi de furt au fost descoperiţi de poliţişti în urma unor razii desfăşurate în cartierele petroşenene Aeroport, Saşa si Colonie.
Stand pentru donaţii la „Klaufand”
Asociaţia Doctor Clown din Petroşani, în cadrul Proiectului „Dăruieşte zâmbind” a organizat în cadrul magazinului „Kaufland” din Petroşani un stand pentru donaţii, unde doritorii pot depune diferite produse alimentare de bază neperisabile, produse de igienă de strictă necesitate, jucării, etc. pe care vor să le doneze persoanelor aflate în nevoi.
Scopul principal al acestui Proiect îl constituie în primul rând mediatizarea mesajului „Dăruieşte zâmbind fără să ceri nimic în schimb! Cu drag pentru oricine are NEVOIE!” şi de a veni în întâmpinarea acelor persoane care au posibilitatea şi chiar vor să ajute pe cei aflaţi în nevoi, dar din diferite motive subiective sau obiective nu o pot face (nu au timp, nu cunosc persoane aflate în nevoi, nu ştiu unde se pot face aceste donaţii etc.). Standul organizat în holul magazinului Kaufland din Petroşani este nu numai locul organizat pentru a face un dar celor aflaţi în nevoi, ci este mesajul de confirmare a faptului că suntem buni, darnici, înţelegători, iubitori şi că ne pasă de cei din jurul nostru! Vă dorim tuturor un Crăciun Fericit şi multă fericire alături de cei dragi! Cu respect, Béla Fülöp
Editor: SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani RO24348364 J20/1310/2008
)
Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro
Redacţia şi administraţia: 332025 Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. II, jud. Hunedoara Telefon / fax / linie mobil: 0254.549020, 0735.727264 Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com
facebook.com/ziarulvaiijiului
degenerat într-o bătaie în toată regula. În urma altercaţiei, şapte persoane au fost transportate la Spitalul de Urgenţă din Petroşani, unde le-au fost acordate îngrijiri medicale, la faţa locului fiind prezenţi şi poliţiştii petroşeneni, care au aplanat conflictul dintre cele două grupuri recalcitrante. Toate persoanele implicate în scandal au fost identificate de poliţişti şi audiate, pe numele acestora fiind întocmite dosare de cercetare penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare domiciliu, distrugere, loviri şi alte violenţe, precum şi de tulburarea ordinii şi liniştii publice. La finalizarea cercetărilor vor fi luate măsuri legale, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani. Mihaela PETROŞAN
Primim la redacţie
Astfel, poliţiştii Biroului de Investigaţii Criminale Petroşani au depistat doi suspecţi, în vârstă de 17 şi 18 ani, din oraş, iar din cercetările efectuate, au stabilit faptul că cei doi sunt prezumtivii autori ai furtului comis în ziua de 9 decembrie 2014, când au intrat în vestiarul sălii de sport a unui liceu din Petroşani. Profitând de faptul că unul dintre geamurile sălii de sport era deschis, cei doi au intrat în vestiar de unde au sustras mai multe bunuri şi valori din hainele unor elevi, creând un prejudiciu total în valoare de 634 de lei. În urma cercetărilor efectuate, până în prezent s-a reuşit recuperarea a trei telefoane mobile, care au fost restituite persoanelor vătămate. Dosarul a fost analizat cu procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani şi s-a dispus cercetare în libertate a celor doi suspecţi, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat. Mihaela PETROŞAN
Ziarul Vaii Jiului
Joi seara, la ora 19:20, poliţia a fost sesizată cu privire la faptul că un bărbat a spart cu pumnul un aparat de jocuri tip poker aflat în incinta unui bar situat pe strada Aviatorilor din Petroşani. Patrula de siguranţă publică a constatat faptul că G.E., de 35 de ani, din Petroşani, după ce a consumat băuturi alcoolice în acel bar, a jucat la unul din aparatele tip poker, după care, la un moment dat, a lovit cu pumnul într-unul din acele aparate, spărgându-i geamul. În prima parte a conflictului, din verificări a mai rezultat faptul că bărbatul, la ieşirea din local, l-a lovit pe C.D., de 29 de ani, din Petroşani, acesta din urmă ajungând la spital pentru a primi îngrijiri medicale, după care a depus o plângere la poliţie împotriva agresorului. În partea a doua a conflictului, imediat după ora 22:00, ofiţerul de serviciu din cadrul Poliţiei Petroşani a fost sesizat telefonic de o femeie din oraş despre faptul că în locuinţa sa are loc un scandal. Echipa operativă care s-a deplasat la faţa locului a stabilit faptul că C.D., însoţit de alţi doi tineri, s-a deplasat la locuinţa concubinei lui G.E., unde acesta din urmă consuma băuturi alcoolice împreună cu alte patru persoane. La început au avut loc discuţii contradictorii, discuţii care au
Redactor şef: Marian BOBOC zvjro2008@yahoo.ro Colectivul de redacţie: Alina PIPAN - 0766.678380 alinapipan@yahoo.com Corneliu BRAN - 0766.728688 Loredana JUGLEA - 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com Gheorghe OLTEANU - 0724.930338 Mihaela PETROŞAN - 0732.413134
COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008. ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României Colaboratori permanenţi: Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ , Mihai BARBU, Irina BOBOC, Valeriu BUTULESCU, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Ioan LASCU, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA DTP: Daniela FILIMON, Robert BOGDAN şi Bogdan SOVAGO Administrativ / Publicitate: Oana CROITORU - 0735.727264 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839
Deşi are peste 85 de ani, epilepsie şi un picior amputat
Ioan Sibişan beneficiază doar de indemnizaţia de handicap gradul II accentuat, şi nu de indemnizaţia de handicap gradul I grav! ZVJ cere repararea urgentă a nedreptăţii!
apropierea marii sărbători creştine Naşterea Fiului lui Dumnezeu, poate că, citind aceste rânduri, persoanele cu drept de decizie în acest caz vor repara greşeala în 2015. Oricum vom reveni asupra acestui caz, pentru că nu vom înceta să scriem până ce omului nu i se va face dreptate.
Astăzi vă prezentăm povestea tristă a unui petrilean, căruia i se face, de ani buni, o mare nedreptate. Fiindcă suntem în
www.zvj.ro luni, 22 decembrie 2014
Ioan Sibişan, are domiciliul pe strada Castanilor, nr. 5/2, în Petrila, unde locuieşte împreună cu soţia sa, Ioana, care este pensionară. Domnul Ioan are 85 de ani şi jumătate şi din tinereţe suferă de epilepsie. Toată viaţa a lucrat, la un moment dat inclusiv în subteran şi la suprafaţă, la fosta EM Petrila (actualmente Mina Petrila). În anul 1968 a intrat în pensie de boală, gradul III, cu drept de muncă (jumătate de normă). După anul 1970, dl. Ioan a intrat în grupa a II-a de pensie de boală (de data aceasta fără drept de muncă). În anul 2005, în comuna Băniţa, în urma unui accident tragic, cauzat 100% de o criză de epilepsie, dl. Ioan s-a ars la piciorul stâng. În urma şocului, tot atunci, omul a intrat în comă 24 de ore la spital. Din păcate, cu toate intervenţiile medicilor de-atunci, piciorul s-a infectat, trebuind a fi amputat pentru a nu i se pune în pericol viaţa. Din 2005 omul nu mai are piciorul stâng. Se sprijină doar în cârje, tot mai fără vlagă, deoarece nu prea mai are putere în braţe, vederea îi scade de la an la an, auzul asemenea, iar crizele sunt tot mai puternice, inclusiv stările de ameţeală. Prin dosarul cu nr. 12.057 şi prin adresa trimisă d-lui Ioan de către cei de la Consiliul Judeţean Hunedoara nr. 44.838 din 10 iulie 2007, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru adulţi îl înştiinţează pe petrilean că a fost mutat la gradul I de pensie cu handicap grav (fără însoţitor). După un timp Ioan Sibişan primeşte şi pensie „limită de vârstă”. Din păcate, nu ştim cu exactitate anul în care domnul Ioan Sibişan a fost trecut la gradul II de pensie cu handicap accentuat, deoarece doamna Sibişan a rătăcit prin casă acest act, dar din cuponul primit luna trecută de la DGASPC Hunedoara, cităm: „Nr. decizie H 288.480, BUGET COMPLEMENTAR GRADUL II + INDEMNIZAŢIE GRADUL II – 234 lei”. În total, venitul petrileanului este de: 234 lei indemnizaţia + 1.115 lei pensia. De reţinut: după câţiva ani handicapul nu mai era grav, era doar „accentuat”, vorba soţiei: „probabil între timp i-a crescut piciorul, a întinerit, au trecut crizele de epilepsie, creierul lui e în stare bună, iar vederea şi auzul sunt ca la 40 de ani”… De câţiva ani petrileanul este nedreptăţit. În primul rând, pentru că nu primeşte indemnizaţia
cum s-ar cuveni, de gradul I cu handicap grav. În al doilea rând, deoarece nu i se aprobă şi un însoţitor. La această a doua nedreptate, credem că soţia dumnealui, doamna Ioana, ar avea dreptul acesta, din motiv că femeia este singurul şi principalul om care are grijă de dl. Ioan, care nu se poate deplasa niciunde fără ajutorul soţiei.
Cerem repararea situaţiei degrabă!
Aşteptăm, ca şi familia Sibişan din Petrila, un răspuns oficial al instituţiilor abilitate, cu rugămintea din partea noastră să soluţioneze cât mai repede acest
caz. Ştim că „ce a mâncat lupul nu se mai întoarce”, vorbim de chestiunea retroactivă – de când s-a făcut nedreptatea, dar măcar la zi trebuie rezolvat cazul, conform prevederilor legale. Începând chiar din primele luni din 2015 trebuie să se încerce redeschiderea dosarului şi îndreptarea lucrurilor. Câte zile mai are dl. Ioan ar fi normal să fie sprijinit de stat şi de către instituţiile sale şi nu batjocorit şi furat. Iar dacă nu va fi nicio reacţie, după 30 de zile vom încerca să batem pe la toate uşile, până ce vom primi răspunsuri şi va fi îndreptată nedreptatea. Îl rugăm şi pe Ilie Păducel ca, cu autoritatea sa de primar, să se implice în rezolvarea acestui caz. Corneliu BRAN
SOCIAL
3
4
SPORT „Başcanul”,
Sărbătorit de jiulişti
Fostul jucător al Jiului a primit un trofeu din partea prietenilor săi, Marin Tudorache, Sorin Ghiţan şi Petre Ititesc, pe care este
Simbolul echipei de fotbal Jiul Petroşani şi al Stelei Bucureşti, Damian Militaru, zis “Başcanul”, a fost sărbătorit cum se cuvine de către colegii săi de la CSM Jiul Petroşani la împlinirea frumoase vârste de 47 de ani.
Ionuţ Stelescu, antrenor secund Pandurii Tg. Jiu:
„Mă simt bine în staff-ul lui Iordănescu” Profesor de Educaţie Fizică şi Sport la Universitatea din Petroşani, dar şi antrenor din anul 1999, având Licenţa UEFA, Ionuţ Stelescu este primul antrenor din judeţul Hunedoara care a obţinut titlul de doctor în Educaţie Fizică şi Sport cu o temă din fotbal: „Reglarea capacităţii motrice în învăţarea jocului de fotbal”. Ionuţ Stelescu îşi va începe efectiv activitatea la Pandurii în data de 7 ianuarie 2015, când este prevăzută reunirea lotului de jucători. Pandurii Târgu Jiu se află la finalul turului pe locul 12 în clasamentul Ligii I, cu 18 puncte, şi este calificată în semifinalele Cupei Ligii.
După cum v-am mai informat, antrenorul Ionuţ Stelescu, preşedintele Comisiei Tehnice din cadrul AJF
facebook.com/ziarulvaiijiului
Hunedoara, a semnat un contract de antrenor secund şi preparator fizic al echipei Pandurii Târgu Jiu. Tobă de fotbal, fiind doctor în Educaţie Fizică şi Sport, cu o temă din sportul rege, tehnicianul din Petroşani revine la o echipă din primul eşalon la mai puţin de şase luni de la încetarea colaborării cu ACS Poli Timişoara. Ionuţ Stelescu va colabora la Pandurii Tg. Jiu cu Edi Iordănescu, care este antrenor principal al echipei.
inscripţionat: „Damian Militaru, cel mai bun antrenor”. „Mi-au făcut o surpriză foarte frumoasă, având în vedere că am astfel de cupe obţinute de-a lungul timpului atât ca jucător, cât şi ca antrenor. Mă simt împlinit”, a spus Damian Militaru. Prin cooptarea sa în staff-ul tehnic al echipei gorjene, Ionuţ Stelescu se menţine în postura de cel mai bun antrenor hunedorean al momentului, fiind singurul cu activitate la o echipă de Liga I. Tehnicianul din Petroşani susţine că responsabilitatea sa la noua echipă va fi imensă: „Prin semnarea contractului cu Pandurii, îmi continui activitatea tot la nivelul Ligii I, gruparea din Tg. Jiu fiind a doua echipă de acest nivel la care activez, după ACS Poli Timişoara. Voi avea dublu rol la echipă, fiind responsabil atât cu pregătirea fizică a jucătorilor, cât şi cu unele activităţi specifice antrenorului secund. Astfel, pe lângă programele de pregătire fizică, voi răspunde, printre altele, de monitorizarea jucătorilor proprii şi de cea a echipelor adverse”. Tehnicianul a precizat că se bucură că va reveni la un club la care a activat şi ca jucător şi că se simte bine în echipa lui Iordănescu jr., întrucât ambii au aceeaşi viziune asupra jocului de fotbal: „Mă simt bine în staff-ul lui Edi Iordănescu şi colaborăm excelent, întrucât avem aceeaşi viziune modernă şi ştiinţifică asupra modului de pregătire a unei echipe şi asupra fotbalului în general. Stilul nostru se bazează pe acumulări teoretice şi pe încercarea de a introduce la echipă programe foarte moderne de pregătire. Sper să avem performanţe mai bune decât obiectivul minim impus de salvare de la retrogradare, reuşind să promovăm echipa de la locul opt în sus. Avem la dispoziţie un lot de jucători valoros şi sper să construim o echipă competitivă. La Tg. Jiu, mă simt ca acasă, întrucât am activat la acest club şi ca jucător, în Divizia C, în perioada 1995-1996”.
Autorităţile locale din Petroşani
I-au premiat pe cei mai buni sportivi
Diplome şi premii în bani au primit sportivi de la cluburile: CSM Jiul Petroşani (secţiile karate, fotbal şi şah), „Pantera Neagră” Petroşani, CSŞ Petroşani (secţiile gimnastică aerobică şi lupte libere) şi „Ştiinţa” Petroşani (secţia taekwon-do).
care ne onorează. Într-o vreme în care copiii aleg mai mult statul în faţa calculatorului decât mişcarea, este de apreciat că voi faceţi sport şi ne reprezentanţi cu cinste”, a spus mesajul primarului Tiberiu Iacob-Ridzi.
Gimnaştii şi luptătorii
CSŞ Petroşani s-a aflat, de asemenea, pe lista laureaţilor datorită rezultatelor foarte bune în anul 2014. Au fost premiaţi sportivii de la gimnastică aerobică: Daniel Ţavoc, Elena Patrichi, Darius Branda, Andreea Şotângă şi Alexandra Popa (antrenor - Elena Becze), şi sportivii de la lupte libere: Viorel Scorei, Leonard Fijer, Bianca Titianu, Florin Heresteşan, Ionuţ Borbely, Mihai Neacşu, Dănuţ Feraru, Vasile Chivari, Petre Heresteşan şi Alexandru Gonciulea (antrenori: Gheorghe Răducu şi Cristian Popa). Toth Zoltan, directorul CSŞ Petroşani, care şi-a însoţit elevii la premiere, a spus cu umor… pragmatic: „Sunt mândru de sportivii de la clubul nostru şi avem de gând ca şi anul viitor să vă luăm banii”.
Karatiştii lui Polifronie
Partea leului şi-au atribuit-o karatiştii de la CSM Petroşani, pregătiţi de Radu Polifronie, medaliaţi anul acesta atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional: Ionuţ Molnar, Adrian Cebuc, Georgiana Bîrlea, Robert Sebeşi, Radu Stoi, Ionuţ Ipate, Bogdan Parizek, Andreea Polifronie, Mihai Ridzi, Andreea Ambruş, Miruna Mălăuţă, Ştefania Păcurar, Aneliesse Cebuc, Vlad Cristescu, Anisia Stăncioiu, Raluca Mureşan şi Kevin Lovas.
Şahiştii
15.000 de lei
a fost suma alocată pentru premierea sportivilor şi a antrenorilor din Petroşani care au obţinut anul acesta rezultate deosebite la competiţii. În prezenţa primarului municipiului Petroşani, Tiberiu Iacob-Ridzi, care a şi efectuat premierea, peste 80 de sportivi, însoţiţi de antrenorii lor, au fost răsplătiţi cu diplome, bani şi aplauze.
Juniorii Jiului
Echipa de juniori de la secţia de fotbal CSM Jiul Petroşani, locul I în Campionatul judeţean, însoţită de Marin Tudorache şi Sorin Ghiţan, a fost premiată pentru rezultate foarte bune în campionat: Oroles Roşu, Dorin Andriţoiu, Eusebiu Chilianu, Daniel Stoica, Răzvan Petrici, Silviu Muntean, Marius Avram, Gabriel Fodor, Alin Todor, Andrei Alexandrescu, Sabin Mihai, Călin Claudiu, Marian Păsărică, Vlad Mândruţ, Marian Sârb, Ionuţ Bejan, Andrei Şerban, Mircea Popa, Claudiu Matraş, Mădălin Bălău, Alexandru Nicu, Mihai Bălăuţă, Ciprian Dumitrescu, Bogdan Vrabie, Călin Pârvulescu, Pavel Adrian, Călin Păduraru, Dragoş Ştefănoaică, Cornel Graur şi Andrei Ilie. „Să continuaţi pe această cale a rezultatelor bune
www.zvj.ro luni, 22 decembrie 2014
De la secţia de şah a CSM Petroşani au fost premiaţi: Robert Vătăşelu, Elena Asoltanei şi Daria Stamatie (antrenor - Gheorghe Şcurhan).
„Panterele negre”
Laude şi aprecieri au primit şi sportivii de la Clubul de Taekwon-do „Pantera Neagră” Petroşani, care s-au situat pe locuri fruntaşe: Robert Elekeş, Denisa Lascău, Georgiana Barta, Sebastian Şteţi şi Bogdan Rad. Ionuţ Lascău, antrenorul acestora, s-a declarat mulţumit de rezultate: „A fost un an bun pentru noi, cu multe rezultate deosebite, dar acum atenţia noastră se îndreaptă spre campionatul naţional de anul viitor, pe care îl vom organiza la Petroşani în luna februarie”.
CS „Ştiinţa” Petroşani
a fost prezent la premiere prin sportivii de la secţia de taekwondo care au obţinut rezultate foarte bune în anul 2014: Roxana Ionescu, Alexandra Rache, Tania Rache, Elena Gatlan, Andrada Mureşan, Andreea Marcu şi Claudiu Popescu (antrenor - Claudiu Moldovan).
Pagini realizate de Loredana JUGLEA
SPORT
5
CMYK
6
ACTUALITATE
De la consiliul local adunate
Alte proiecte de hotărâre pentru poporul petroşenean
Revenim cu alte proiecte de hotărâri şi chestiuni discutate în ultima şedinţă a Consiliului Local Petroşani. Taxele şi impozitele locale
Vestea bună pentru petroşeneni este că în urma şedinţei, conform proiectului nr. 5 de pe ordinea de zi, taxele şi impozitele locale vor rămâne neschimbate în 2015. Acest lucru a fost propus de primar, iniţiatorul proiectului, şi aprobat în unanimitate de consilierii locali. Noutatea anului 2015, de care noi deja am scris în urmă cu ceva vreme, este faptul că persoanele juridice care achită integral, până la data de 31 martie 2015, impozitul/ taxa pe clădire, impozitul/ taxa pe teren şi impozitul pe mijloacele de transport aferent întregului an, vor avea o bonificaţie (reducere) de 10%. „Dorim prin acest mod să stimulăm şi să ajutăm agenţii economici de pe raza municipiului. La
fel cum populaţia are această bonificaţie, era normal să ne gândim şi la persoanele juridice”, ne-a declarat primarul Tiberiu Iacob-Ridzi.
Valorificarea deşeurilor reciclabile
După cum se ştie, din anul 2012, conform articolului 17 din Legea 2011, autorităţile publice locale au obligaţia să asigure colectarea separată pentru cel puţin trei tipuri de deşeuri: hârtie, plastic, sticlă şi metal. Pentru valorificarea deşeurilor din municipiul Petroşani, primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a propus, printr-un proiect de hotărâre, aprobat în unanimitate de consilieri, aplicarea procedurii de „licitaţie publică cu strigare”, având următoarele preţuri de pornire: 1 leu/ kg – plasticul balotat incolor; 0,4 lei/ kg – plasticul balotat colorat; 0,2 lei/ kg – hârtie, carton; 0,03 lei/ kg – sticlă; 0,9 lei/ kg – metal. Reamintim faptul că SPADPP este operatorul licenţiat pentru activităţile
de „Precolectare, colectare şi transport al deşeurilor municipale, inclusiv ale deşeurilor toxice periculoase din deşeurile menajere, cu excepţia celor cu regim special”, şi pentru „Sortarea deşeurilor municipale”.
Taxa forfetară la mesele din pieţe
La propunerea Serviciului Public al Administraţiei Pieţelor, primarul municipiului a iniţiat la ultima şedinţă din acest an un proiect cu noile taxe din pieţe şi din târgul săptămânal de lângă Stadionul „Jiul”. Proiectul a ţinut cont şi de faptul că scăderea vânzărilor afectează atât bugetul administraţiei pieţelor, cât şi al comercianţilor, astfel că primarul a propus ca taxele şi chiriile încasate de cei de la SPAPP să fie menţinute la acelaşi nivel. Mai mult, există şi câteva excepţii de taxe şi chirii care, în urma acestui proiect, vor fi mai mici în 2015 decât în 2014, după cum urmează: chiria meselor din sectorul industrial (unde se risca a se rămâne fără comercianţi dacă nu se opera această ieftinire, conform celor expuse de primarul Iacob-Ridzi) – 130 lei/ masă (de la 150 lei); taxa forfetară în Piaţa Agroalimentară Petroşani – 10 lei/ masă/ zi (de la 13 lei); taxa forfetară în Piaţa Dacia şi în Micro-Piaţa din Aeroport – 7 lei/ masă/ zi (de la 13 lei). În Târgul săptămânal noua taxă forfetară va fi de 1,5 lei/ mp/ zi. Până la finalul anului 2014 această taxă are următoarele valori: 5 mp – 10 lei/ zi; de la 5 mp - până la 10 mp – 20 lei/ zi; de la 10 mp - până la 20 mp – 30 lei/ zi; de la 20 mp - până la 30 mp – 50 lei/ zi. Tot în acest proiect s-au propus şi câteva noi taxe la Târgul săptămânal de lângă stadion. Din 2015 va exista „taxa second hand” – 1 leu/ mp/ zi (cu excepţia autovehiculelor), precum şi „taxa autovehicule” – 1,5 lei/ mp/ zi. Tot ca o noutate, un abonament pe lună în parcarea Pieţei Petroşani va costa 50 lei. Proiectul a fost votat cu unanimitate de
facebook.com/ziarulvaiijiului
voturi, devenind astfel hotărâre de consiliu.
Închirierea boxelor de la piaţă
Preţul de pornire la licitaţia celor 22 de boxe cu suprafaţa de 7,35 mp fiecare, din interiorul halei Pieţei Centrale din Petroşani, pentru o închiriere pe 5 ani, va porni de la 450 lei/ lună/ boxă. Propunerea i-a aparţinut primarului Tiberiu Iacob-Ridzi, proiectul de hotărâre fiind votat în unanimitate de către consilierii locali. Pentru constituirea comisiei de licitaţie şi organizarea licitaţiei şi pentru semnarea contractelor a fost împuternicit şeful Serviciului Public Administraţiei Pieţelor Petroşani. În vederea închirierii, în acelaşi proiect a fost propus şi un Regulament care stabileşte modul de organizare şi desfăşurare a licitaţiilor publice, „în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu respectarea principiilor concurenţei loiale” - după cum se susţine în nota de fundamentare a proiectului.
„Măritişul” cu Kranz Eurocenter în pragul „divorţului”?
Pe ordinea de zi, la ultimul punct din proiectele suplimentare, s-a aflat şi un punct referitor la asocierea cu firma S.C. Kranz Eurocenter S.R.L. în vederea exploatării instalaţiilor existente şi realizate în cadrul proiectului „Dezvoltarea domeniului schiabil în zona turistică Parâng”. Pentru că în sală nu s-au discutat prea multe, iar printre proiecte n-am găsit proiectul în cauză, l-am întrebat la finalul şedinţei pe primarul Tiberiu Iacob-Ridzi despre ce proiect a fost vorba şi ce vizează el: „Proiectul de azi presupune diminuarea participaţiei firmei S.C. Kranz Eurocenter S.R.L. în asocierea cu noi. Participaţia lor în asociere era în contul datoriei pe care noi o aveam de plătit la lucrările efectuate de ei. (continuare în pagina 7)
CMYK
(urmare din pagina 6) Scăzând datoria noastră către ei, a scăzut şi participaţia lor în această asociere. Intenţionăm în viitoarea perioadă să discutăm mai clar de acest contract în participaţiune, pe motivul că noi avem acum toată participaţia. Ei vor renunţa la asociere, încă nu ştiu exact când, dar probabil după terminarea acestui sezon. În momentul de faţă ei se ocupă de administrarea tuturor instalaţiilor. Banii ajung la primărie şi de-aici se împart, atât profitul, cât şi pierderile, dacă sunt. Pe viitor noi vom fi cei care vom administra aceste instalaţii”.
Am trăit s-o vedem şi pe asta…
Ultimul punct de la „Diverse” a adus pe masa de lucru a consilierilor o cerere făcută de fostul consilier local Viorica Macavei, prin care solicită ceea ce noi, cei de la ZVJ am făcut-o primii, urmat apoi de o schiţă de proiect iniţiată de consilierul Pascu: denumirea parcului de la piaţă „Avram Iancu” (strada numindu-se tot la fel, ar fi oarecum ceva normal) şi mutarea bustului lui „Avram Iancu” din curtea CEH în acest parc. Astfel s-ar crea un ansamblu interesant (stradă-parc-monument) prin care Crăişorul Munţilor ar fi la loc de cinste în municipiul Petroşani. Asta o spunem noi, pentru că doamna fost consilier a trecut acolo alte argumente, care mai de care mai filosofice, cu asociaţii, cu tot felul de tabele semnate ş.a., complicând oarecum lucrurile. Nu stăm acum să scriem toate parangheliile şi hlizelile care au fost făcute, legat de acest subiect, dar reamintim, fără supărare, consilierului
www.zvj.ro luni, 22 decembrie 2014
Claudiu Cornea, care a iscat discuţia, consilierului Ioan Rus, preşedintele de şedinţă care a scăpat total şedinţa din mână cu multă veselie, precum şi directorului Daniel Vişan de la SPADPP, care râdea cel mai tare gesticulând vesel nu se ştie ce (poate cu gândul la puştile de vânătoare – n.r.), şi unor doamne din primărie aflate la şedinţă şi care se rupeau de râs, tratând cu toţii această idee cu superficialitate şi luând-o în derizoriu, că acesta nu e un comportament normal faţă de un erou al neamului! Şi asta doar din simplul motiv că Viorica Macavei cere şi ea un lucru legat de Avram Iancu! „Doina Cornea a noastră sau dizidenta neînţeleasă”, cum a fost numită „în glumă” de un consilier doamna Viorica Macavei, n-are nimic de-a face cu personalitatea şi importanţa acestui
MARE ROMÂN ARDELEAN, care s-a luptat până la sacrificiu suprem pentru apărarea drepturilor românilor ardeleni, inclusiv şi pentru cele ale hunedorenilor. E o diferenţă ca între un purece şi elefant şi cele două personaje nu au nimic în comun. Vă spunem sincer, ne-am simţit jigniţi la glumele de doi bani făcute în plen, cum să stea Crăişorul, cu faţa sau cu spatele la blocul doamnei Macavei, sau alte minunăţii din astea… Parcă ne-am fi trezit dintr-o dată într-o sală de consiliu aflată în altă ţară, gândindu-ne pe moment: „dacă românii noştri aşa îl respectă pe Avram Iancu, atunci ce să mai ceri la alţii…”. Până la urmă, am înţeles şi argumentul decent al primarului iacob-Ridzi, care a motivat că bustul va fi cerut de la CEH, nu înainte de a se face toţi paşii legali
care necesită acest transfer, dar probabil nu va fi pus în parcul respectiv, ci la loc şi mai de cinste, adică în faţa casei de cultură, pe locul unde trebuia să stea, demult, o altă statuie. Consilierul Butulescu a motivat imediat că Avram Iancu n-ar fi, totuşi, reprezentativ pentru Petroşani. „Dar pentru hunedoreni şi ardeleni este! Să înţeleg că este obligatoriu să punem pe soclu doar figuri reprezentative oraşului nostru, iar eroii naţionali, nu?”, a replicat destul de tăios primarul. La acest contraargument, Valeriu Butulescu n-a mai prea dat un răspuns, revenind apoi la „problema” „cu faţa sau cu spatele spre blocul doamnei Macavei”, spre şi mai marele amuzament al unora… Alte comentarii sunt de prisos. Ne cerem scuze că n-am gustat „glumiţele”, dar când ne gândim la durerea românilor ardeleni de secole, la plânsetele lor, la martirii Avram, Horia, Cloşca sau Crişan, la sângele vărsat de zeci de mii de ardeleni care au crezut în libertate şi în apărarea pământului străbun, nu putem să ne permitem niciodată aşa ceva! Mai cugetaţi în aceste zile de Crăciun Sfânt, domnilor şi doamnelor care aţi glumit şi râs pe tema Crăişorului, dacă avem sau nu dreptate… Poate data viitoare glumiţi totuşi pe o altă temă, unde, întradevăr, se poate glumi. Vă promitem că vom râde-n hohote şi noi, cot la cot cu dl. Vişan. Căruia îi spunem că, râzând de istoria neamului românesc, râde, de fapt, de el. Corneliu BRAN
ACTUALITATE
7
8
DIVERSE
Elevii petrileni fruntaşi la învăţătură,
Spectacolul
După mai bine de o oră, acţiunea s-a încheiat şi a urmat o alta. Elevii de la şcolile şi grădiniţele din Petrila, gătiţi de sărbătoare, şi Corul Bisericii Ortodoxe din Brad-Taia, condus de soţia preotului paroh Emil Velican, Corul Bisericii Penticostale din Cimpa, condus de Ramona Marian şi Corul Colegiului Tehnic „Constantin Brâncuşi” Petrila, condus de Aida Roşca, au susţinut un frumos spectacol de colinde. A fost un spectacol reuşit, de lumină şi culoare, îmbinat cu minunatele colinde româneşti sau internaţionale, un spectacol cum numai copiii ştiu să-l facă. Trebuie remarcat aici faptul că
Premiaţi de administraţia locală ocupat de aceşti minunaţi copii ai Petrilei. Reamintim că într-o şedinţă trecută consiliul local a aprobat 200 de milioane lei vechi printr-un proiect de hotărâre de iniţiator. Într-o sală arhiplină, copiii, mai mari sau mai mici, au fost strigaţi rând pe rând de viceprimarul Petrilei ca să-şi ridice plicul cu bani, cu sume cuprinse între 50-500 lei, în funcţie de performanţă. Primarul Petrilei le-a înmânat personal plicul şi, în acelaşi timp, i-a şi felicitat şi le-a mulţumit tinerilor pentru faptul că aduc faimă şi cinste familiilor lor, comunităţii locale şi Petrilei.
După ultima şedinţă ordinară de Consiliu Local Petrila din acest an, desfăşurată la Casa de Cultură „Ladislau Schmidt” la finalul săptămânii trecute, a avut loc premierea elevilor cu rezultate bune la concursurile, olimpiadele şcolare şi la concursurile sportive. Premierea
De asemenea, premiaţi au fost şi 38 de profesori sau cadre didactice care s-au
la reuşita acestui spectacol, care a durat mai bine de un ceas şi jumătate, sonorizarea şi iluminatul pe scenă, pre-
cum şi întreg aranjamentul ornamental din sală au fost asigurate, ireproşabil, de cei de la casa de cultură, în frunte cu neobositul domn Drăghici.
Declaraţia
„Am premiat azi 189 de elevi şi 38 de profesori care s-au ocupat de instruirea
şi pregătirea acestor tineri care au participat pe parcursul anului la diverse concursuri şi olimpiade şcolare, ori la competiţii sportive şcolare. Încă o dată, felicitări tuturor acestora, inclusiv profesorilor lor şi un Crăciun Fericit din partea mea, administraţiei publice locale şi consiliului local. Referitor la partea a doua a acţiunii, spectacolul de colinde, interpretat tot de elevi, credem că aţi văzut şi dumneavoastră ce copii minunaţi avem la Petrila şi ce frumos ştiu să colinde. Este minunat că ne păstrăm obiceiurile, tradiţiile, aceste colinde minunate, iar rolul acestor spectacole organizate de noi este tocmai în acest sens. Pe deasupra, aceste spectacole ne încălzesc inimile, nouă, petrilenilor, mai ales acum, înainte de marea sărbătoare a Naşterii Domnului Iisus”, ne-a declarat primarul Ilie Păducel la finalul acţiunilor. Corneliu BRAN
ANUNŢ
Universitatea din Petroşani, cu sediul în Petroşani, str.Universităţii, nr.20, judeţul Hunedoara, în temeiul art.1-7 din Regulamentul-cadru de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale aprobat prin H.G. nr.286/2011, cu modificările din H.G.nr.1027/2014, art.26 alin.(7) din Legea nr.284/2010 şi art.19 alin.(1) din O.U.G. nr.103/2013, organizează concurs în vederea ocupării pe perioadă nedeterminată a posturilor vacante de execuţie, după cum urmează: -1 post de Administrator financiar cu studii superioare/economist debutant în cadrul D.G.A., Serviciul Financiar-Contabil; -1 post de Administrator patrimoniu cu studii superioare/inginer debutant în cadrul D.G.A., Serviciul Patrimoniu. Condiţiile generale (art.3 din H.G.nr.286/2011): cetăţenie română, cunoaştere limba română scris-vorbit, vârsta minină reglementată de lege, capacitate deplină de exerciţiu, stare de sănătate corespunzătoare, condiţiile de studii, după caz vechime, nu a fost condamnată definitiv ceea ce ar crea incompatibilitate în exercitarea funcţiei. Condiţii specifice: - studii universitare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă în specialitatea posturilor. Concursul va avea loc la sediul Universităţii din Petroşani, în data de 20.01.2015, ora 1000 şi va cuprinde două probe de concurs: probă scrisă şi probă orală-interviu, unde se vor testa abilităţile impuse de funcţie, motivaţia, iniţiativa, comportamentul în situaţii de criză. Pentru mai multe detalii vizitaţi site-ul nostru: http://www.upet.ro/postnedid/
facebook.com/ziarulvaiijiului
Pentru rezolvarea unor probleme,
Primarul Păducel a luat calea Bucureştiului
Joi, 18 decembrie, cum s-au terminat acţiunile legate de şedinţa de consiliul local, premierea elevilor şi spectacolul de colinde, primarul Petrilei a plecat la Bucureşti. Ştia că vineri, în Parlament, se discută bugetul României, unde vor fi prezenţi marea majoritate, dacă nu toţi miniştrii din guvernul Ponta IV. Întâlnirea cu ministrul Energiei
„Am fost la Bucureşti şi am avut în program să mă întâlnesc, cerând în prealabil audienţă, cu ministrul Energiei. Am ajuns însă la Parlamentul României, unde
se discuta bugetul României pentru anul 2015 şi unde erau prezenţi şi miniştri. Am fost sprijinit de dl. senator Vochiţoiu să mă întâlnesc cu domnul ministru Andrei Gerea, iar pe calea ZVJ îi mulţumesc în mod public d-lui senator Vochiţoiu pentru sprijinul acordat. Ajutându-mă pe mine, a ajutat cetăţenii petrileni şi oraşul Petrila. Domnului ministru Gerea i-am prezentat un material scris şi l-am rugat totodată să ne sprijine în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor de la Mina Lonea. În mod special, l-am rugat pe domnul ministru să sprijine angajarea de tineri la Mina Lonea
www.zvj.ro luni, 22 decembrie 2014
în 2015 şi, nu în ultimul rând, aprovizionarea minei cu cele necesare pentru derularea şi desfăşurarea normală a procesului de producţie pentru siguranţa şi securitatea lucrătorilor şi a zăcământului de cărbune. De asemenea, tot la Parlamentul României am discutat cu domnul ministru al Sănătăţii despre necesitatea dotării serviciului SMURD din oraşul Petrila cu o ambulanţă nouă şi cu suplimentarea numărului de paturi de la Secţia de Boli Paleative Petrila, din cadrul Spitalului de Urgenţă Petroşani”, ne-a declarat primarul Păducel.
Încă două întâlniri
Apoi, primarul Petrilei s-a deplasat la sediul Companiei Naţionale de Investiţii (CNI) şi la Ministerul Agriculturii. „După ce am plecat din clădirea care adăposteşte Parlamentul României, am mers la sediul CNI, unde am depus, la doamna director, proiectul pentru reabilitarea şi modernizarea Căminului Cultural Cimpa. Cu doamna director, căreia îi mulţumesc şi pe această cale, am discutat şi despre posibilitatea construirii cu fonduri CNI a bazinului de înot şcolar, pe care vrem să-l construim în incinta curţii Şcolii Gimnaziale nr. 5. Nu în ultimul rând, am încheiat turul de forţă la Ministerul Agriculturii, unde am discutat cu domnul secretar de stat Botănoiu despre modul de gestionare, de gospodărire şi de soluţionare a problemelor legate de păşunile alpine de pe raza oraşului Petrila. Domnul ministru mi-a dat câteva indicaţii şi lămuriri
legate de legislaţie şi de partea organizatorică. Ca noutate mi-a comunicat că trebuie să fim mai atenţi la întocmirea caietului de sarcini, în sensul că nu poate fi nici pe departe ridicat preţul la licitaţie, cum doresc unii, deoarece nu este permis. Sper să audă cine are urechi, sau mai degrabă cine are ochi sper să citească acest material”, a încheiat primarul Ilie Păducel povestea deplasării la Bucureşti. Corneliu BRAN
ACTUALITATE
9
10
Romos
DIN JUDEŢ
Tentativă de omor la 14 ani
Un copil de numai 14 ani este cercetat pentru că şi-a înjunghiat propria bunică.
Săptămâna trecută, mai exact joi seara, poliţiştii din Romos au fost sesizaţi cu privire la faptul că o femeie în vârstă de 72 ani, din comună, a fost transportată la Spitalul Municipal Orăştie, ca urmare a unei agresiuni prin înţepare cu un cuţit. La faţa locului s-a deplasat o echipă operativă a Poliţiei Orăştie şi a Secţiei de Poliţie Rurală, care a constatat faptul că un copil în vârstă de 14 ani, nepotul victimei, pe fondul unui conflict spontan şi-a lovit bunica cu un cuţit în zona intercostală stângă. Femeia a fost transportată la Spitalul Municipal Orăştie, fiindu-i acordate primele îngrijiri şi ulterior la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Deva, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale. În cauză se efectuează cercetări sub supravegherea Parchetului de pe lângă Tribunalul Judeţean Hunedoara, sub aspectul infracţiunii de tentativă de omor.
Cu două arme de vânătoare,
Braconier cu ştate vechi
Poliţiştii hunedoreni au descoperit un individ din Lăpugiu de Jos care, de câţiva ani deţine şi foloseşte, fără acte legale, arme şi muniţie de vânătoare.
Astfel, poliţiştii Serviciului Arme Explozivi, Substanţe Periculoase efectuează cercetări faţă de un bărbat în vârstă de 55 de ani, din comuna Lăpugiu de Jos, cu privire la care au stabilit faptul că, în perioada 2012 – 2013, a deţinut fără drept două arme letale de vânătoare, respectiv o armă
La Simeria
„La faţa locului s-a deplasat o echipă operativă, iar în urma activităţilor desfăşurate de poliţiştii Formaţiunii de Investigaţii Criminale, a fost identificat prezumtivul autor al faptei precum şi persoanele care îl însoţeau. Suspectul principal este un minor în vârstă de 14 ani, din municipiul Hunedoara, asupra căruia s-a găsit un tub cu spray paralizant şi suma de 51 de lei. Acesta era însoţit de alţi trei minori, unul în vârstă de 10 ani, o minoră în vârstă de 13 ani şi o alta în vârstă de 10 ani, toţi din municipiul Hunedoara. De asemenea, în urma cercetărilor a fost găsită abandonată pe calea ferată din zonă poşeta victimei, împreună cu înscrisurile şi suma de 50 lei, toate bunurile fiind recuperate şi restituite persoanei vătămate”, a comunicat IPJ Hunedoara. În cauză au fost întocmite acte premergătoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Femeie tâlhărită de un grup de copii
Aproape de necrezut, vârsta de debut în tâlhărie în judeţul nostru pare să scadă dramatic. Ultima faptă de acest gen a fost executată de un grup de copii din Hunedoara cu vârste între 10 şi 14 ani. Joi seara, imediat după ora 19.00, Poliţia Simeria a fost sesizată de către o femeie de 65 de ani, din oraş, cu privire la faptul că patru persoane necunoscute au urmărit-o în timp ce se deplasa din centrul oraşului spre casă cerându-i insistent bani. Ajungând pe strada Victoriei, una dintre aceste persoane s-a apropiat de femeie, i-a pulverizat în faţă un spray iritant lacrimogen, după care i-a smuls din mână poşeta în care se afla o sumă de bani şi mai multe înscrisuri personale.
de vânătoare cu glonţ şi 27 de cartuşe aferente şi o armă de vânătoare cu alice şi 60 de cartuşe aferente. Din cercetări s-a stabilit că bărbatul a folosit cele două arme în scop de braconaj cinegetic, pe raza fondului de vânătoare Tisa. Poliţiştii au dispus ridicarea Hunedoara armelor şi a muniţiei în vederea expertizării şi au întocmit dosar Un autoturism din Hunedoara a luat foc, dar a fost penal sub aspecsalvat datorită unui cetăţean care a anunţat rapid tul comiterii inpompierii. Se pare că incendiul a fost provocat. fracţiuni de nerespectare a În noaptea de vineri spre sâmbătă, în jurul orei regimului 2.00, pompierii au fost alertaţi în urma unui apel la armelor şi mu112 care anunţa un incendiu izbucnit la un niţiilor, uz de armă letală fără autoturism parcat pe strada Ghioceilor, din municipiul Hunedoara. În cel mai scurt timp, pomdrept şi braconaj cinegetic. pierii s-au deplasat în zonă cu două autospeciale,
I-au pus foc la maşină
iar echipa de intervenţie, formată din 11 subofiţeri, a constatat că incendiul se manifesta la elementele şi accesoriile din plastic aflate pe partea dreaptafaţă a unui autoturism Renault Megane, reuşind lichidarea acestuia în doar câteva minute. În incendiu au ars grila din material plastic amplasată în faţa autovehiculului, ştergătoarele şi cadrul din plastic al parbrizului. În plus, pompierii au descoperit că ardeau şi substanţe combustibile amplasate special pentru a iniţia incendiul, fapt care a condus la concluzia că cel mai probabil arderea a fost produsă ca urmare a unei acţiuni intenţionate. Pagină realizată de Mihaela Petroşani
luni, 22 Decembrie 2014
07:00 Info KTV (r) 08:00 Teleshopping / Infotext 12:00 Reportaj Cinethronix 13:00 Legendele filmului 14:00 Sport Kapital 15:00 Avocat TV 16:00 Vorbeşte lumea – realizator Mircea Goian 17:15 Info KTV 17:30 Puncte cardinale 18:00 Box Music 19:00 Sport Kapital 20:00 Info KTV 21:00 Sergiu Poliopol Show 22:00 Vorbeşte lumea (r) 23:00 Info KTV (r) 00:00 Avocat TV (r) 01:00 Info KTV (r) 02:00 Sergiu Poliopol Show (r) 04:00 Games 05:00 Avocat TV 06:00 Kapital Music
facebook.com/ziarulvaiijiului
FELICITĂRI
mica publicitate
Multă sănătate, bucurii, împlinire şi multe vise realizate. Cele mai frumoase gânduri şi un sincer LA MULŢI ANI!, dragul nostru Răzvan Raczek (Vană), de ziua ta îţi doreşte din toată inima familia.
ANGAJĂRI
mica publicitate
Club Gigolette Craiova (în incinta Hotel Helin Lapus) angajează urgent dansatoare, aspect fizic plăcut, 18-32 ani, cu/sau fără experienţă. Pentru detalii: 0728.319345, e-mail gigolette2014@yahoo.com S.C. TROTA România S.R.L., din Cluj, angajează, atât tineri şoferi cu categoriile C + E cu cel puţin 2 ani de experienţă pe TIR, cât şi începători. Se lucrează în echipaj, pe Comunitate. Condiţii excelente. Se asigură un câştig minim între salariul de bază şi diurne. Informaţii la tel. 0740.295418, numai după trimiterea unui CV şi copii de pe documentele de mai jos, la soferitir@trota.ro: • Buletin • Paşaport • Permis de conducere • Cartelă tahograf • Atestat de marfă • Cazier judiciar • Cazier auto
IMOBILIARE
SERVICII
mica publicitate
Cabinet stomatologic CMI Szabo Ferdinand Petroşani, strada Independenţei (lângă Şcoala nr.6) lucrează în perioada sărbătorilor urgenţe, după următorul program: Miercuri, 24.12.2014, Joi, 25.12.2014 Miercuri, 31.12.2014 Vineri, 02.01.2015 între orele 11:00 - 14:00. Telefon 0722.644225 Buldoexcavator Caterpillar prestez servicii sau închiriez. Telefon 0767.427135
Vino la sediul firmei din Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. II.
Telefon / fax / linie mobil: 0254.549020, 0735.727264 mail: zvj2008@yahoo.com
Gemeni (22 Mai - 21 Iun)
Ai ajuns la un final de etapă şi nu ar trebui să te grăbeşti deja spre altceva nou, ci ia şi tu o pauză. Câteva zile de detaşare totală vor avea efecte excelente asupra psihicului tău.
Dacă iubeşti, eşti capabil să ierţi mai mult, să treci mai uşor cu vederea şi să laşi judecăţile deoparte. Priveşte-l pe cel drag cu mai multă toleranţă.
Fecioară (23 Aug - 21 Sep)
Ştii cum se spune: toate la timpul lor, dar ştii tu care e timpul acela? Nu te lăsa copleşit de faptul că o anumită dorinţă nu s-a îndeplinit încă! Nu acela era momentul potrivit!
Balanţă (22 Sep - 22 Oct)
Deşi ai impresia că tot dai şi dai banii şi nu se mai întorc la tine, e o senzaţie greşită! A da bani nu înseamnă că e ceva rău, important e că ai de unde da.
Vând spaţiu ultracentral, lângă CEH Petroşani, S.T. 346 mp din care 206 mp construiţi pentru diverse activităţi. Preţ la vedere negociabil. Telefon 0722.318892
Vrei anunţul tău aici?
Merită să vorbeşti cu alţii despre marile tale vise, pentru că s-ar putea să întâlneşti azi persoane care au trecut şi ele prin situaţii similare. Ascultă-i cu luare aminte, pentru că ei ştiu foarte bine ce spun.
Leu (23 Iul - 22 Aug)
Vând spaţiu mare în Colonia Petroşani, S.T. 4.500 mp, din care 2.000 mp P+1 construiţi, acces TIR, rampă de încărcare. Telefon 0722.318892
Vând garaj cu canal de vizitare şi pivniţă situate în Petroşani vizavi de Liceul Economic, având suprafaţa de 25 mp. Înălţimea clădirii şi a uşii permite gararea şi a utilitarelor şi microbuzelor. Este branşat la curent de 380V. Preţ: 4500 euro. Telefon 0721.225359 sau 0768.406967
Taur (21 Apr - 21 Mai)
Ai toate motivele să aştepţi lucruri din ce în ce mai bune în planurile la care munceşti cu drag. Primeşti tot mai multe indicii suplimentare care îţi conferă un sentiment de siguranţă că te apropii repede de acel scop deplin.
Vând apartament cu 2 camere, lângă Primăria Petroşani, et.3/7, vedere Parc Carol Schreter. Preţ 75.000 lei neg. Telefon 0726.417075, 0720869977
De vânzare/ închiriere în condiţii avantajoase spaţiu comercial situat în Vulcan, b-dul M. Viteazul, nr. 26 (fostul Orient). Relaţii la telefon 0762.257696
De când nu ai mai avut o discuţie cu universul la modul cel mai serios? E un moment bun să-ţi ridici privirea spre cer şi să cobori urechea spre interiorul tău.
Rac (22 Iun - 22 Iul)
mica publicitate
Vând apartament cu 2 camere, zona 8 Martie, Petrila, cu îmbunătăţiri, decomandat, situat spre soare. Preţ 8.500 euro. Telefon 0725.065800
Berbec (21 Mar - 20 Apr)
Scorpion (23 Oct - 21 Noi)
ÎNCHIRIERI
mica publicitate
Închiriez hală producție plus birouri (total 400 mp - str. Jieț, zona Petrila Sud), spațiu birouri zona Pieței Centrale Petroșani (parter) și apartament 2 camere în aceeași zonă. Relații la telefon 0761.195971 Închiriez în condiţii avantajoase hală, 310 mp, situată în zona Dărăneşti, lângă staţia de carburanţi Baril, cu ieşire la DN 66. Relaţii la telefon 0744.825125 Închiriez spaţiu comercial (comerţ, producţie, depozitare) zona Livezeni. Relaţii la telefon 0751.199100
Tratezi iubirea cu un soi de inocenţă, ca un copil care abia acum descoperă primii fiori ai iubirii. E o atitudine nouă la tine, pentru că tu nu eşti nici timid, nici inocent când vine vorba de amor, dar te comporţi ciudat de data aceasta!
Săgetător (22 Noi - 20 Dec)
Chiar dacă în acest moment nu prea vezi atât de multe lucruri bune pe care să te poţi baza în plan financiar, ai incredere că toate se vor aranja perfect ca tu să scapi şi de greutăţi financiare şi de datorii.
Capricorn (21 Dec - 19 Ian)
Pentru prieteni, eşti capabil de orice şi eşti convins că merită efortul, atât timp cât vezi pe chipul lor o lumină nouă de speranţă.
Vărsător (20 Ian - 18 Feb)
măsură.
Investeşte încredere, gândire pozitivă, iubire şi siguranţă în ceea ce vrei să obţii la finalul proiectului, şi roadele vor fi pe
Peşti (19 Feb - 20 Mar)
Încearcă să faci azi un exerciţiu: trage o linie pe o foaie de câte ori foloseşti cuvântul nu şi ai să fii uimit de rezultate.
www.zvj.ro luni, 22 decembrie 2014
PUBLICITATE
11
HOROSCOP
CMYK
12
ACTUALITATE
Despre duelurile care, în preajma Crăciunului, se duc la SE Paroşeni
E adevărat, la Sindicatul Liber de la SE Paroşeni s-a schimbat conducerea, dar obiceiurile bune au rămas la locul lor. Aşa e şi cu datina ca, în preajma Crăciunului, colindătorii să fie primiţi şi omeniţi în sala microcantinei situate în preajma secţiei Combustibil.
Da, normal,
un sfat bun în acest sens a venit şi de la cei care, până acum nu demult, au fost la butoanele sindicatului din termocentrală. Ca atare, Mihai Lorincz, actualul preşedinte, şi echipa lui au dat curs sugestiei şi au pregătit zeci de pachete cu dulciuri. Pentru copiii de la câteva şcoli, veniţi la colindat, pentru cei ai salariaţilor, dar şi pentru sufletele nevinovate lovite de soartă. Cum sunt copiii cu dizabilităţi adăpostiţi în aşezământul special din Vulcan.
Cu mare interes
a fost aşteptată, ca în fiecare an, de altfel, trupa crailor din Paroşeni. Dacă
foarte mulţi dintre salariaţii uzinei erau familiarizaţi cu scenariul reprezentaţiei lor, nu acelaşi lucru l-au putut spune specialiştii germani şi bucureşteni care sunt prezenţi pe şantierul viitoarei instalaţii de desulfurare. Le-a plăcut nemţilor ceea ce au văzut, dovadă că au privit cu interes desfăşurarea acţiunii, iar la sfârşit au aplaudat cu sinceritate.
Treaba asta
cu străinezi şi craii mi-a adus aminte de o fază petrecută acum câţiva ani. Tot la Uzina Paroşeni, tot de Crăciun, dar undeva în apropierea camerei de comandă. Loc pe care era amenajarea de şantier a japonezilor care au ridicat noul grup IV. Povestea asta am mai spus-o cândva în „Unda de Şoc”, aşa că e posibil ca unii dintre dumneavoastră să-şi amintească de ea. Au venit craii, aşadar, şi au început să joace sceneta, acolo, pe alee. Japonezii, chiar dacă nu înţelegeau nimic din cearta celor din trupă, se uitau şi ei aşa, mai mult din curiozitate.
Deodată, bag de seamă
că ochii lor mici şi oblici devin mai atenţi. Era faza în care craii îşi
scoseseră săbiile şi începuseră să se dueleze. Aici interesul asiaticilor atinsese cota maximă. Sunt sigur că, în sinea lor, gândeau că va urma un carnagiu, o treabă serioasă şi bine făcută. Cu mult sânge, cu buzunare la burţi, mâini şi picioare tăiate, şi aşa cum procedau samuraii lor când, încingeau lupta cu lamele bine ascuţite. Dar le-a căzut faţa când au văzut că războinicii din ceata colindătorilor au dat la pace. Chipurile li s-au mai luminat şi au aplaudat după ce careva dintre ai lor i-a lămurit cum stă treaba. Numai că respectivul care le explicase japonezilor cum e cu obiceiul de pe la noi nu l-a spus şi pe celălalt. Că ar trebui să se caute prin buzunare după ceva yeni. Aşa că bancnotele de un milion le-a dat atunci Dorin Modrea. Adică, la fel ca şi acum, sindicatul. Gheorghe OLTEANU
Păcat că n-a fost mai multă lume
Recital excepţional
Invitaţia doamnei Doina Ciortea, dirijorul corului, a venit după aceea. Înainte de asta văzusem, pe Facebook, anunţul cu recitalul de colinde de Crăciun şi încă de atunci mi-am propus ca…. …în după amiaza zilei de
sâmbătă, 20 decembrie, să merg la Biserica Romano-Catolică. Locul în
care era programat să aibă loc evenimentul. Foarte puţine acţiuni de acest gen au loc, în preajma marii sărbători a Naşterii Domnului, în Vulcan, aşa că ar fi fost mare păcat să-l fi pierdut. Şi m-am felicitat sincer că nu am fost singurul care a gândit aşa.
Corul Bisericii Baptiste
din Vulcan a fost şi de astă dată la înălţime. Programul de colinde şi recitalul de poezii având ca tematică apropiata sărbătoare creştinească au fost excelente. Ce altceva, în afară de asta, ar mai putea fi spus? Cred că nimic. Doar că, mă gândesc, ar fi trebuit ca mai multă lume să se fi ostenit să vină, să vadă şi să audă. Nu condamn însă pe nimeni. Poate unii ar fi vrut, dar nu au ştiut… Gheorghe OLTEANU
facebook.com/ziarulvaiijiului
Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul VI Nr. 218 22 decembrie 2014 4 pagini Supliment al Ziarului Văii Jiului
Cum mi-am petrecut LOVILUŢIA
Poate că nici nu-mi aduceam aminte de „loviluţie”. Zilele trecute mă aflam la Timişoara şi înjura un taximetrist că, după ce că tot oraşul e întors cu susu-n jos de la construcţii, ăia cu „caşchete” le-au deviat circulaţia de pe marile artere. Venea însuşi Klaus Întâiul să comemoreze eroii. Aha! O fi de bine, o fi de rău?
...Da, au trecut 25 de ani. Când au trecut, parc-a fost ieri… O fi fost? N-o fi fost? E ca-n întâmplarea cu Domozină. Ţipa la radio: „Gol, stimaţi ascultători, gol! Ba nu, nu e gol!”. Din studioul central îl întreabă: „Domozină, e gol?”. „Nu ştiu, nu-mi dau seama!”, a răspuns mucalitul comentator. Aşa şi eu, nu ştiu, nu-mi dau seama ce-o fi fost. Şi probabil ca mine mai sunt mulţi. Chiar dacă, într-un fel am participat la evenimente. La Petroşani… ...La Petroşani, „vânzoleala” a început destul de târzior. Eu cu Ion Vulpe (mare gazetar!) ne dădusem „cocârţul” la fosta cârciumă „Carpaţi” (cam pe unde e magazinul „Riva” acum). La masa noastră de lângă soba de teracotă ne-a şoptit unul că „a zis la radio una-alta”. Ne-am dus la redacţie unde era adunată toata lumea. Stăteam la televizor, la Simion Pop în birou. Unii mai uzi la „târtiţă” decât alţii. Mă rog, nu vă mai povestesc ce priviri se aruncau, nici ce culoare avea pielea fiecăruia…
Eu unul eram cu un morcov de juma de metru, fiindcă tocmai o comisesem în noiembrie cu „Fraţilor, grăbiţi congresul/ Că vă moare realesul” şi nu mă aşteptam la nimic bun.
Du-te vreme, vino vreme, dâgâdâm, dâgâdâm, zboară ăla cu caricioplanul, apar Caramitru şi Dinescu, euforie generală, se-adună „lume luminată” şi pe străzi la Petroşani. La Primărie, unul care aştepta în anticameră să ia un bon de benzină (avea pile) s-a urcat pe o masă lungă şi a zis că el e şeful, în fine, astea se cam ştiu! În redacţie ne-am bucurat şi noi, dar nu cred că era bucuria noastră. Râdeam, dar nu era râsul nostru. Mă rog, eu cu Vulpe, cu Liciu şi cu alţi câţiva râdeam şi din alte motive („bă, voi cam beţi, lăsaţi-o dracului, măcar acum!” etc. etc.). Era o atmosferă încărcată, o degringoladă greu de redat în cuvinte şi o debusolare, da, frate, ăsta e cuvântul, debusolare
3 decembrie 1944. Prima ediţie Zori Noi
totală. În clădirea unde se „coace” acum ZVJ-ul, noi toţi, ziarişti şi tipografi, obişnuiţi să primim ordine „de sus” stăteam şi ne uitam ca muţii, unii la alţii. Bă, mânca-ţi-aş, ce facem? Pe noi cine ne ia? Eram ca fata aia de la ţară, violată seara de autor necunoscut, care plângea şi se tânguia: „Şi pe mine cine mă mai ia acum?”, iar un văr de-al ei de-al doilea i-a zis: „Lasă fată, că te mai iau eu odată”. …Aşa şi cu ziarul. Nu prea ştiam încotro s-o apucăm. Se crăcăna de noapte - cam la Telejurnalul de la 22.00, când apărea, de obicei, mira pe holurile redacţiei – a dat buzna un grup de flăcăi „revoluţionari” (nu vă spun numele, să nu-i supăr!). Aveau banderole pe mâini şi mai mult ţipau decât întrebau: „Unde-i Bujorescu?”. „Îl vrem pe Bujorescu, acum, să vină cu noi la Primărie!”. „Bă, băieţi, staţi aşa, am şi eu şefi…”, am bâiguit şi eu, deşi mărturisesc că m-am trezit brusc din Wiborowele de peste zi. Săracul Simion Pop, şeful nostru, zice: „Du-te, Mircea, şi fă ce-ţi cer! Ne ţii şi pe noi la curent. Aşteptăm să ne comunici”. Şi dus am fost! La Primărie (în Sala Galbenă, de acum) erau vreo 40-50 de persoane. Iar nu le spun numele, să nu se supere oamenii. Se ştiu ei! Toată lumea vorbea, nimeni nu înţelegea nimic. Nimeni nu făcea nimic concret. Toţi erau deştepţi. În fine, într-un târziu s-a stabilit ca primă măsură trecerea la programul de 6 ore al minerilor şi noi trebuia să tipărim afişele şi să ne punem ziarul la dispoziţie pentru tot ce vor să comunice. Eu cam atât am înţeles. Bine, hai să mă dau mare, m-au ales şi pe mine în Consiliul Municipal al Frontului Salvării Naţionale. (Şi la ce mi-a folosit?). M-am întors la redacţie, se stabilise numele noului ziar, „Zori noi” (s-au certat şi-ai noştri pe asta!) şi am rămas „puntea de legătură” între ziar şi FSN-ul local. De ce să vă mint, deja mă simţeam important. Pentru moment, şi eu cam ca toată lumea, credeam că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. În redacţie, eram privit cu un respect suspect, în ziar apăreau „dictatori”, „sinistre”, „ape otrăvite”, „morţi şi răniţi”, „libertate”, „jos comunismul!” etc. S-a dus dracului toată politica editorială, acum n-aveam niciuna, au început frecuşurile pentru şefia redacţiei şi, încet-încet, m-au ales pe mine director (Şi la ce mi-a folosit?). Aşa mi-am petrecut eu LOVILUŢIA. Şi uite-aşa am câştigat noi libertatea. Şi ne-am bătut joc de ea! Ce a fost în ăştia 25 de ani, ştim toţi, n-are rost să vă stric Crăciunul!
.... La ora când scriu aceste rânduri, la Timişoara mii de maşini merg una-n curul alteia, sute de mii de oameni umblă pe străzi cu privirea pierdută şi cu gândul la ziua de mâine. Numai mâine nu-i poimâine şi vine Moş Crăciun (sau Santa Klaus?), iar despre LOVILUŢIE mai vorbesc doar politicienii parveniţi şi revoluţionarii pe care i-a devorat revoluţia… Din difuzoare, vocea lui Valeriu Sterian: „Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni…”
P.S. Mulţumesc şi cer scuze amicului Boboc, care mi-a solicitat opinia, şi dumneavoastră, cititorilor, pentru modul deloc academic în care am tratat acest subiect. Nici n-o s-o fac, până când, dacă apuc, n-o să aflu, atunci, în 16-17 şi 21-22, cine a 6 august 1949. Ultima ediţie Zori Noi înainte de apariţia Steagului Roşu tras în noi! Mircea BUJORESCU
Rămăşiţele revoluţiei în Vale În casele românilor din Valea Jiului miroase zilele acestea mai degrabă a curăţenie de Crăciun, a carne de porc proaspăt tăiat sau a cetină de brad care-şi poartă mândră podoabele. În foarte puţine case se mai vorbeşte sau se retrăieşte emoţia revoluţiei din 1989, pentru că puţini dintre oamenii Văii au luat parte la acest eveniment crucial al ţării noastre. Cei mai muţi dintre noi stăteau doar cu sufletul cât un purice, cu urechile şi ochii lipite de radio sau de televizor, aşteptând noutăţi, rugându-se pentru oamenii care luptau pentru libertate. Eu îmi amintesc bine doar de consternarea mamei care, din când în când, se uita pe geam, aşteptându-l pe tata plecat în acea perioadă la ţară, să taie porcul. Neştiind care era dimensiunea evenimentului, mamei îi era teamă pentru tata, care trebuia să ajungă din Vâlcea cu maşina, iar în acele momente drumul nu mai părea atât de sigur. Tata a ajuns cu bine acasă. Şi carnea de porc - la fel. Grija mamei era incomparabilă cu aceea a lui Gheorghe Dobre, un petroşenean ieşit acum la pensie, care în decembrie ’89 avea unul dintre fii la Bucureşti. Plecase de bunăvoie acolo, împreună cu alţi prieteni, tineri toţi, ca să participe la revoluţie. Au luat cu ei dorinţa de schimbare, curajul şi un steag modificat, din care fusese tăiată stema şi adăugată o altă bucată de material galben. Nu au petrecut mult timp acolo, s-au întors acasă repede şi teferi, dar dezamăgiţi de ceea ce experimentaseră. Domnul Dobre spunea că fiul său considerase la acel moment că ce văzuse el în Bucureşti nu era ce se aştepta să fie. Acum, după 25 de ani, lucrurile sunt mai limpezi şi nu ne îndoim că în acele zile la Bucureşti, Timişoara, dar şi în alte oraşe mari, s-a dorit şi s-a luptat pentru libertate. Gheorghe Dobre a trecut peste dezamăgirea fiului său şi a păstrat steagul cu care acesta a plecat şi s-a întors de la Bucureşti. Aşa arată, după 25 de ani, simbolul dorinţei de schimbare a tinerilor din Vale: o bucată de tricolor ciopârţită, peticită, purtând urmele unui mesaj… (P.A.)
II
PRĂVĂLIA CU ISTORII
luni, 22 decembrie 2014
A trecut un sfert de veac de la căderea lui Ceauşescu
Ultima zi de „Steagul Roşu”. Prima zi de „Zori Noi” În urmă cu 5 ani am prezentat în „Ziarul Văii Jiului” serialul „Ultimele zile ale comunismului în Valea Jiului. Vederi din Steagul Roşu”. Pentru cei mai tineri precizez că „Steagul Roşu”, organ al Comitetului Municipal Petroşani al P.C.R., a fost singurul cotidian care a apărut în Valea Jiului în timpul comunismului. Astăzi, adăugăm la serialul nostru un alt episod. Răposat la ediţia nr. 11.590
Ultima ediţie din „Steagul Roşu” a apărut vineri, 22 decembrie 1989. Avea 4 pagini şi costa 50 de bani. Din 7 august 1949 până la 22 decembrie 1989, au apărut 11.590 de ediţii, majoritatea în 4 pagini, dar au mai fost tipărite ediţii, cu diferite ocazii, şi în 8-12 pagini. Colegiul de redacţie care apare pe pagina a IV-a a ediţii 11.590 este compus din: Sabin Borcan, Gheorghe Chirvasă, Ioan Dubek, Dorin Gheţa, Ion Mustaţă, Simion Pop – redactor şef şi Teodor Rusu – redactor şef adjunct. De menţionat că niciun articol din ultima ediţie nu este semnat. Să fi fost vreo premoniţie redacţională? Să fi avut redacţia informaţii despre inerenta cădere a comunismului? Să fi ascultat „Europa Liberă”?
Prima pagină
găzduieşte patru materiale, toate cu referire la Ceauşescu şi la Partidul Comunist Român. În „Ataşament profund faţă de politica internă şi externă a partidului” se face vorbire despre adunările oamenilor muncii de pe tot cuprinsul patriei noastre, în care, printre altele, „au fost adoptate moţiuni în care se exprimă un protest vehement faţă de amestecul flagrant al cercurilor imperialiste, şovine, iredentiste din străinătate în treburile interne ale ţării noastre”. Alte două materiale se referă la marea adunare populară care a avut loc la Bucureşti, în Piaţa Palatului Republicii. Din „Sub semnul înaltei răspunderi pentru prezentul şi viitorul socialist al patriei, în Capitală a avut loc ieri (21 decembrie 1989 – n.r.) o mare adunare populară” aflăm că au cuvântat de la balcon tovarăşii Barbu Petrescu (primsecretar al Comitetului municipal de partid Bucureşti, primarul general al Capitalei), Petru Răducanu (preşedintele Consiliului oamenilor muncii de la Întreprinderea „23 August”), Elena Buzescu (directoarea Întreprinderii de confecţii şi tricotaje Bucureşti), Gheorghe Dragomir (preşedintele Consiliului oamenilor muncii de la Întreprinderea de utilaj chimic „Griviţa Roşie”), Aurel Sandu (directorul general al Institutului central pentru industria electrotehnică), Marian Rădoi (secretarul Comitetului UTC de la Întreprinderea Electroaparataje) şi, ultimul, dar nu cel din urmă, Nicolae Ceauşescu (secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România). De altfel, „Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la marea adunare populară din Capitală” ocupă jumătate din prima pagină a „Steagului Roşu”. Din al patrulea material, cu care se deschide ediţia, „Sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu/ Şedinţa
Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.”, reţinem: „La propunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, Comitetul Politic Executiv a hotărât majorarea, începând cu data de 1 ianuarie 1990, a retribuţiei minime, de la 2.000 la 2.200 lei, de care vor beneficia peste 1.5000 oameni ai muncii. De asemenea, s-a hotărât ca de la 1 ianuarie, alocaţiile lunare pentru copii să fie majorate cu 2030 lei, în raport cu numărul de copii şi retribuţia oamenilor muncii. De această majorare vor beneficia cca 1.100.000 de copii ai patriei noastre. Se vor introduce, de asemenea, indemnizaţii de naştere de 1.000 lei, pentru toate femeile, cu începere de la primul copil, iar, în continuare, pentru femeile care nasc doi sau mai mulţi copii, indemnizaţia de naştere va fi de 2.000 lei pentru fiecare copil. Comitetul Politic Executiv a hotărât majorarea pensiilor minime de la 800 la 900 de lei. Totodată, s-a hotărât ca pensia de urmaş să fie majorată cu 100 de lei, iar ajutorul social să crească de la circa 500 lei la 800 lei”.
A doua pagină
a „Steagului Roşu” este mai interesantă decât prima, deoarece se referă la „ample adunări ale oamenilor muncii din Valea Jiului”. Pagina este titrată, cu un corp de literă generos, „Strâns uniţi în jurul partidului făurim/ Viitorul luminos al patriei socialiste” şi conţine 5 articole şi două fotografii. Comentariul la prima fotografie se referă la adunarea oamenilor muncii de la I.M. Livezeni şi pare în totală contradicţie cu subiectul „la zi” al României: „În fiecare luare de cuvânt vorbitorii de la I.M. Livezeni şi-au exprimat hotărârea de a munci fără preget pentru a da ţării cât mai mult cărbune”. Amănunte mai multe despre adunarea de la mina Livezeni aflăm din „Ripostă fermă”: „(…) Participanţii la dezbateri au dat o înaltă apreciere cuvântării rostite de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în seara zilei de 20 decembrie, la posturile noastre de radio şi televiziune. Printre cei care au luat cuvântul se numără: Ioan Şerban, ing. Ilarie Bora (…)”. Comentariul de la a doua fotografie, în care apar mai multe tovarăşe, este aluziv-ameninţător: „Întreprinderea de tricotaje Petroşani. Nu vom permite nimănui să umbrească viitorul copiilor noştri!”. În „Patria – pe culmi de civilizaţie şi progres” este descrisă adunarea de la IPSRUEEM Petroşani, unde sunt înfierate „acţiunile teroriste de tip fascist ce au avut loc la Timişoara, acţiuni provocate de grupurile antinaţionale aservite intereselor străine, agenturilor de spionaj
şi care au acţionat în mod premeditat şi bine pregătite pentru declanşarea acestor grave incidente”. În fruntea participanţilor la dezbatere se află dr. ing. Antoniu Bacu. Şi minerii de la Lonea apără socialismul şi pacea României. În luările lor de poziţie din adunarea oamenilor muncii, „minerii Vasile Băiţei, Costică Iosub, maiştrii Dumitru Lateş şi Gheorghe Robică, subinginerii Adrian Ionuţ şi Ioan Burdea, Ioan Mirici, şef formaţie de lucru, au exprimat voinţa lor fermă de a da o ripostă hotărâtă tuturor încercărilor de a abate poporul nostru de la mersul său victorios, înaintând pe calea construcţiei socialismului” şi au condamnat „cu indignare acţiunile teroriste, cu caracter fascist, desfăşurate la Timişoara” („Apărăm socialismul şi pacea României”). „Ataşamentul profund faţă de partid” a fost mesajul adunării de la Întreprinderea de utilaj minier din Petroşani (IUMP). Anonimul redactor consemnează intervenţiile muncitorilor Ion Popescu şi Elenei Ciubotaru, dar şi a directorului întreprinderii, dr.ing. Iosif Kelemen, din care reţine: „Vom asigura deplina unitate, în aceste împrejurări pentru a asigura respingerea oricărei acţiuni împotriva patriei noastre socialiste, pentru a asigura dezvoltarea muncii paşnice, de realizare a hotărârilor Congresului al XIV-lea al partidului”. Amintim că în şedinţa Consiliului local Petroşani din 17 decembrie a.c. consilierii au votat acordarea post-mortem a titlului de „Cetăţean de onoare al municipiului Petroşani” lui Iosif Kelemen… Din IUMP, care reprezenta un etalon al industriei constructoare de utilaj minier din România, a mai rămas doar ceea ce nu s-a putut vinde la fier vechi… La Mina Dâlja, răspunsul ferm al oamenilor muncii îl constituie chiar „faptele noastre de muncă”. La adunare ia cuvântul, printre alţii, în aceeaşi notă de adeziune la politica PCR şi de condamnare a „evenimentelor grave de la Timişoara”, şi Carol Schreter. Acesta va fi primarul municipiului Petroşani între 1996-2000 şi 2004-2007 şi „Cetăţean de onoare” al Uricaniului şi Petroşaniului. Mina Dâlja este închisă în 2003. O stradă şi un parc din Petroşani poartă numele „Carol Schreter”… Şi colectivul de la Mina Valea de Brazi şi-a exprimat în cadrul adunării din 21 decembrie „deplina adeziune faţă de poziţia şi ideile exprimate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu (…) faţă de fermitatea cu care este respinsă orice încercare de a se atenta la valorile socialismului în România, la independenţa şi suveranitatea ţării”. Au luat cuvântul: Petru Făgaş (preşedintele Consiliului Oamenilor Muncii), Popovici (preşedintele Comitetului de sindicat) şi ing. Constantin Ionescu (directorul minei). În 2004 (şi) Mina Valea de Brazi este închisă.
A treia pagină,
titrată „Hotărârile adoptate de Congresul al XIV-lea al partidului/ Program de muncă şi acţiune revoluţionară”, nu are legătură cu evenimentele în desfăşurare la acea oră în România, fiind
publicate patru articole referitoare la producţia de cărbune şi la construcţia de apartamente, scrise în nota obişnuită a propagandei.
Pagina a IV-a
dădea seama, de obicei, despre „actualitatea în lume”. „Dezaprobare unanimă a intervenţiei militare a S.U.A. în Panama”, „Afganistan/ Program de reconciliere naţională”, „Pe scurt”, „Din ţările socialiste”, „congresul extraordinar al P.C. din Cehoslovacia” sunt articolele sau rubricile publicate pe ultima pagină a ultimei ediţii a „Steagului Roşu”. Pagina a IV-a nu este dedicată, ca de obicei, doar evenimentelor internaţionale, jumătate fiind alocată unui comunicat „Din partea Eparhiei Reformate – Oradea”, semnat de Episcopul Laszlo Papp, în care este creionat un portret şi o mapă profesională deloc onorante pentru preotul reformat Tokes Laszlo, din care cităm doar finalul: „(…)Tokes Laszlo este victima propriilor sale acţiuni, inspirate şi încurajate de cercurile ostile, antiromâneşti din străinătate, îndeosebi din Ungaria (…)”.
„Zori Noi” nr. 1. De fapt, nr. 889…
Sâmbătă, 23 decembrie 1989, dictatorul Ceauşescu decolase deja din istorie. Redacţia „Steagul Roşu” a rămas însă pe loc în aceeaşi componenţă. La fel ca toate ziarele din România, şi „Steagul Roşu” şi-a schimbat în decembrie denumirea în „Zori Noi”. Iată motivaţia redacţională a noii denumiri: „ZORI NOI a fost titlul ziarului nostru apărut în urmă cu 45 de ani. Astăzi îl denumim din nou ZORI NOI, pentru că realmente trăim cu toţii o dimineaţă luminoasă a scumpei noastre patrii. Ziarul nostru este astăzi al poporului”. Toate bune şi frumoase, doar că… „Zori Noi” a fost organul… Partidului Comunist. Prima ediţie a apărut duminică, 3 decembrie 1944. Chiar dacă logoul „Proletari din toate ţările uniţi-vă” este de sorginte socialistă, „Zori Noi” era organul Regionalei Partidului Comunist Alba-Hunedoara. Avea 4 pagini, costa 10 lei şi era tipărit la Tipografia „Corvin” din Deva. La un moment dat, redacţia s-a mutat în Petroşani, „Zori Noi” devenind organ al Partidului Muncitoresc Român din Valea Jiului. Nu a renunţat la lozinca iniţială, apărând sub această denumire până într-o sâmbătă, la 6 august 1949, când este tipărită ediţia nr. 888, ultima… Dar care n-a fost, după cum se vede, chiar ultima, redactorii „Steagului Roşu” revenind în 1989 la titulatura de „Zori Noi”. Prima ediţie a „Steagului Roşu” apare duminică, 7 august 1949, tot sub aceeaşi lozincă, tot în 4 pagini, ca „organ al Comitetului Judeţe P.M.R. Valea Jiului, cu numerotarea ediţiei de la nr. 1. Doar la an e trecut I (VI), ceea ce arată continuitatea publicaţiei. Probabil „Steagul Roşu” este singurul ziar din România care în 1989 s-a reîntors la o denumire din anii comunismului. De aceea, ca semn al
luni, 22 decembrie 2014
continuităţii, ar fi putut să-l numeroteze în continuare: 889. Dar nu, numerotarea „Zori Noi” a continuat-o pe cea a „Steagului Roşu”, primul număr fiind numerotat 1 (11.591), iar anul de apariţie – XLVI – a continuat „Zori Noi” din 1944. Curată, comedie… Dacă mai adăugăm că şi caseta tehnică e neschimbată faţă de „Steagul Roşu”, putem să-l cităm pe conu’ Iancu: „La vremuri noi, tot noi”. E greu de spus care au fost considerentele reîntoarcerii ziarului la originile sale comuniste. Poate frica şi oportunismul, unii redactori crezând că se vor reîntoarce vremurile roşii. Poate pentru a fi în armonie cu noii zori ai istoriei. Poate, lipsa de imaginaţie… Sau, poate, pur şi simplu, prostia. Eterna prostie românească… Ţinând cont de entuziasmul general al societăţii româneşti, potrivit ar fi fost titlul celei mai longevive publicaţii din Valea Jiului, care a apărut între 19281947, „Avântul”. Însă, ce e drept, aceasta a fost o publicaţie filo-liberală… Totuşi, redacţia „Zori Noi” a îndreptat eroarea, rebotezând ziarul din „Zori Noi” în „Matinal”.
Nostra Culpa
După ce îşi toarnă cenuşa minciunii în cap - „În mod public recunoaştem că ani de-a rândul, forţaţi de împrejurări, am fost nevoiţi să dăm curs unor false atitudini şi informaţii lipsite de orice bază reală, care au denaturat adevărul. De acum înainte (…) ziariştii din Petroşani vor reflecta numai şi numai adevărul, îşi vor face în mod real datoria faţă de popor (…)” -, ziariştii de la „Zori Noi” pornesc, într-adevăr, la lucru. Şi cine are răbdarea să lectureze colecţia ziarului poate spune că, în sfârşit, unii ziarişti şi-au respectat promisiunea făcută la 23 decembrie 1989. E drept că alţii, obişnuiţi doar cu articolele propagandistice şi encomiastice din „epoca de aur”, doar au parazitat redacţia noului „Zori Noi”, pensionându-se ca persoane onorabile… Dar ca să fim oneşti până la capăt, mărturisim că nu ştim care este procentul ziariştilor din anul 2014 care „reflectă numai şi numai adevărul”. Dar asta e o altă… statistică…
Primele zile de libertate în „Zori Noi”
Simpla înşiruire a titlurilor, majoritatea apeluri, din prima ediţie a „Zori Noi”, din 23 decembrie, creionează vag, parcă cu pudibonderie, atmosfera din zilele de 21-22 decembrie din Valea Jiului, dar mai mult din ţară: „Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale”; „Apel către întreaga populaţie din Valea Jiului” (semnat Consiliul Judeţean al Frontului Salvării Naţionale); „Consiliul judeţean al fronturilor de salvare naţională adresează tuturor cetăţenilor judeţului/ Chemarea”; „Către toţi cetăţenii municipiului Petroşani!/ Consiliului municipal al Frontului de Salvare Naţională vă adresează/ Chemarea”; „Să ne facem cu toţii datoria”; „Tineri şi tinere/ Muncitori, elevi şi studenţi”; „Mineri, muncitori, ingineri şi maiştri”; „Oameni ai muncii din Valea Jiului”; „Ample ecouri în presa
de peste hotare/ Eroica victorie a poporului român sprijinită de naţiunile lumii”. În această primă ediţie, din 23 decembrie, sunt publicate şi 4 fotografii car surprind aspecte ale entuziasmului popular petroşenean.
Primii F.S.N.-işti
Reţinem pentru istorie componenţa primului Consiliului Municipal al Frontului Salvării Naţionale: Septimiu Kraus (preşedinte); Tiberiu Vladislav (prim vicepreşedinte); Benoni Costinaş (vicepreşedinte, probleme economice); Mircea Bujorescu (vicepreşedinte, probleme de presă); Remus Burdan (vicepreşedinte, administraţie de stat); lt. col. Pavel Coita (vicepreşedinte, probleme speciale); preot Mihai Munteanu (vicepreşedinte, probleme culte); Gheorghe Toma (vicepreşedinte, probleme de aprovizionare), Ion Silvester (vicepreşedinte, probleme sociale); membri: Vasile Ciser, Raj Tunaru, Lucia Popa, Carmen Orosz, Călin Gyulay, lt.col. Petre Cârciumaru, Lucian Eftimie, Andrei Banta, Gheorghe Matei şi Nicolae Darie. Adică: un preşedinte, un prim-vicepreşedinte, 7 vicepreşedinţi şi 10 membri. Adică, 19 persoane, cât numără şi actualul Consiliu Local Petroşani.
Abia din ediţia nr. 2,
duminică, 24 decembrie, „Zori Noi” publică şi articole, în afară de comunicate: „Tinerii, mândria ţării!”; „Vom tipări numai adevărul” (Nicu Trăistaru, muncitor tipograf, secţia ziar); „Românul se simte liber într-o Românie Liberă”; „Mândru flăcău are mama”; „Veşti bune pentru aprovizionarea populaţiei cu alimente”; „Nu vom pregeta nici o clipă să ne facem datoria faţă de ţară”; „Să fii, tată, vigilent”; „Grija pentru omul s-a transformat în grija pentru oameni”, „Victorie şi cărbune!”; „Libertate! Libertate! Liberate!”; „În sprijinul răniţilor”; „De la Consiliul Naţional al Apelor/ Situaţia apelor şi aerului”; „Actualitatea internaţională” (pagina a IV-a). De notat şi primii poeţi care publică în libertate: Constantin Câmpeanu („Poem deschis”) şi Lucia Munteanu („Biruinţa sfântă). Lor li s adaugă şi prof. Mircea Munteanu, care încredinţează tiparului eliberat microeseul „Ninge peste noi”. Încetul cu încetul, probabil convingându-se că nu se va mai întoarce comunismul (decât, poate, acela cu faţă umană…), ziariştii Văii Jiului fac din „Zori Noi” un ziar, dacă nu „bun”, atunci, cu siguranţă, de citit. I-am rugat pe Mircea Bujorescu şi pe Gheorghe Olteanu, doi dintre ziariştii „Steagului Roşu” - care după 22 decembrie au demonstrat că, într-adevăr, există ca ziarişti, salvându-se prin opera lor publicistică - să-şi reamintească atmosfera redacţională a acelor zile. Astfel, documentarul meu se rotunjeşte, se umanizează, prinde consistenţă… L-am mai rugat şi pe Adrian Catană, alt prieten şi pasionat de istoria Văii Jiului ca şi mine, să rememoreze întâmplările acelor zile. Tuturor, întreaga mea gratitudine. Marian BOBOC
PRĂVĂLIA CU ISTORII III
S-a întâmplat după 22 decembrie 1989, în redacţia fostului „Steagul Roşu”
Deşi noi, ceilalţi, am devenit domni, redactorul şef a vrut să rămână tot tovarăş
„Steagul Roşu” a jucat la două capete: pentru orice eventualitate erau pregătite două ediţii
Provocatoare tare de tot propunerea colegului meu Marian Boboc de a încerca să-mi reamintesc şi, apoi, să aştern pe desktopul calculatorului secvenţe redacţionale din acel decembrie 1989. I-am dat curs,
deşi nu ştiu în ce măsură ele vor prezenta vreun interes. Asta, fiindcă, în redacţia de atunci a ziarului „Steagul Roşu”, e posibil ca unii, din motive pe care le bănuiţi, să fi trăit doar în interior satisfacţia schimbării care se anunţa, fără însă să o exteriorizeze. Ceea ce mi-a rămas clar întipărit în minte este că evenimentele petrecute în Bucureşti la 22 decembrie au dat peste cap, în acea zi, întreaga rânduială cotidiană cu care eram obişnuiţi. Nu pot spune că noi, redactorii de rând, eram dezorientaţi, cât mai ales şefii noştri.
Faza cu „Fraţilor, am învins”
am văzut-o la televizorul alb-negru „Grigorescu” pe care redactorul şef îl avea în biroul lui. Eram mai mulţi acolo. Acum, chiar dacă celor mai mulţi dintre noi le sălta sufletul de bucurie, să nu vă închipuiţi că s-a sărit 22 decembrie 1989. în sus. Nicidecum. Nimeni Ultima ediţie a Steagului Roşu nu s-a exteriorizat. Şeful cel mare şi cel de după el, Dumnezeu să-i ierte, că nu mai sunt! se uitau ca la teatru. Nu le venea să creadă. Cu câteva zile înainte, în ziar erau înfierate, la comanda organizaţiei municipale de partid, „acţiunile huliganice” de la Timişoara, iar acum însuşi „Toa’ăşu’” fusese nevoit să-şi ia zborul din faţa mulţimii dezlănţuite în urma mitingului organizat de el însuşi.
La ora la care
se petreceau toate astea, ediţia aflată în pregătire era cam pe acelaşi ton, după cum se discutase în şedinţa de machetă de dimineaţă. Jos, în tipografie, linotipiştii culeseseră deja câteva dintre textele trimise, iar zeţarul apucase să le pună în pagină. Şi în Petroşani începuseră să se mişte lucrurile, aşa că a fost nevoie de o schimbare. Noi, ăştia micii, am fost trimişi pe teren, pentru ca, la întoarcere, să scriem despre ce am văzut. Conducerea redacţională a hotărât că ziarul de a doua zi trebuie să relateze ce se petrece în stradă, la sediul municipalei de partid.
Dar, a fost decizia
23 Decembrie 1989. Zori Noi reloaded...
redactorului şef, nu trebuie abandonată nici varianta veche. Adică paginile cu rândurile de plumb deja gata să nu fie aruncate. Speriat pentru funcţia şi viitorul lui, omul mai credea - sau spera - într-o răsturnare de situaţie. Care, însă, nu s-a petrecut nici atunci şi nici la câteva zile după 22. Dar, am eu impresia asta şi acum, dumnealui încă mai trăgea speranţă. La o obişnuită reuniune redacţională de dimineaţă dumnealui şi-a exprimat dorinţa-i sinceră: „Ştiu că, acum, apelativul este de domnule, dar mie vă rog să-mi ziceţi tot tovarăşe!”.
Gheorghe OLTEANU
IV PRĂVĂLIA CU ISTORII Revoluţia mea! În decembrie 1989 eram student în ultimul an. La Timişoara revoluţia era în plină desfăşurare. Ascultam toată ziua Radio Europa Liberă. În Petroşani, linişte şi pace... Demascarea „huliganilor de la Timişoara”
Prin 17-18 decembrie urc la şcoală. Primul curs îl aveam cu profesorul Marian. În loc de curs ne recită textul oficial cu „huliganii de la Timişoara”, apoi ne anunţă că luăm vacanţa mai repede. La fel ca în toate celelalte centre universitare, directiva comuniştilor cerea ca studenţii să fie trimişi acasă în vacanţă. Adică, să fim împrăştiaţi. Era prea riscant să fim adunaţi toţi grămadă la şcoală. Dacă ne venea vreo idee să ne solidarizăm cu huliganii?
fost de pasivi în zilele revoluţiei pe atât au devenit de activi în săptămânile următoare. În fine, asta a fost... Un pic mai târziu, cineva de la balconul primăriei a anunţat pe un ton foarte alarmat că un grup de securişti s-a retras în munţi pentru a se organiza şi a declanşa contrarevoluţia. Vorbitorul din balcon a făcut apel la studenţi să urce la Institut (actuala Universitate), să se organizeze şi să apere Dealul Institutului de eventualele represalii ale Securităţii. De fapt, era vorba de un grup de vreo 6 securişti care s-au refugiat la o cabană din munţi de frica represaliilor, dar asta aveam să o aflu abia mai târziu. Atunci se instaurase o adevărată panică legată de posibilitatea atacării oraşului de către trupele de securitate reorganizate în munţi.
Discuţii… „8x4”
În vacanţă fiind, dimineaţa mergeam la cafea la barul „8x4” de la „Hermes”. În dimineaţa zilei de 22 decembrie îl găsesc la masă pe amicul Gabi D. împreună cu un alt tip pe care nu-l cunoşteam. M-am aşezat la masă şi, deşi cu Gabi discutasem aprins în zilele precedente despre ce se întâmpla la Timişoara, de data aceasta am fost reticent. Faţă de un străin nu-mi dădea mână să comentez ce auzisem la Europa Liberă. Dar Gabi a deschis discuţia. Dacă el nu avea reţineri, am considerat că nu am nici eu niciun motiv să stau deoparte. Aşa l-am cunoscut pe prietenul lui Gabi, care din acea zi a devenit şi prietenul meu şi la a cărui solicitare scriu aceste rânduri. E vorba de Marian Boboc. În fine, terminăm cafeaua. Gabi pleacă, am rămas cu Marian, am terminat şi a doua cafea şi ne-am zis: hai să facem o plimbare pe centru, să nu cumva să se întâmple „ceva” în târgul nostru şi noi să ratăm participarea.
În Petroşani Nord radioul anunţă fuga dictatorulu
Deşi era o zi de vineri, în Petroşani Nord era plin de oameni „la plimbare” mai ceva ca într-o duminică după-amiază când iese toată lumea la promenadă. Grupuri mici, 2, 3, 4 persoane. Câţi or fi fost ca noi şi câţi securişti greu de spus. Cert e că plutea în aer o stare de încordare, cu toţii erau la curent cu măcelul din Timişoara şi cu cel din Bucureşti. A lipsit „scânteia”... La un moment dat, într-un balcon de la etajul 2 sau 3 din blocul unde acum este magazinul alimentar „Riva” apare un bărbat care strigă ceva şi dă un radio la maxim. Nu am înţeles ce a spus şi nici ce se auzea la radio. Dar reţin că la colţul blocului, din senin, a apărut o patrulă de miliţie, întărită cu câţiva flăcăi de la gărzile patriotice, şi în pas alergător a urcat la apartamentul cu pricina. Chiar comentam cu Marian că respectivul o să cam aibă viaţă grea şi aşteptam să vedem continuarea. Apoi, cu viteza fulgerului s-a răspândit vestea că Ceauşeştii au fugit cu elicopterul...
În faţa primăriei
Spre seară am ieşit în faţă la primărie. Pe platoul din faţa Casei de cultură era plin de oameni. Ce s-a întâmplat în clădirea primărie nu ştiu, nu am fost înăuntru. Dar ce s-a întâmplat afară mi-a lăsat un gust uşor amar. Minerii, care au făcut prima grevă de amploare împotriva sistemului comunist în 1977, au trăit revoluţia din 1989 la „foc mocnit”. Aceasta însă nu i-a împiedicat ca în seara zilei de 22 decembrie 1989 în faţa primăriei să devină foarte vocali în a-şi revendica programul de lucru de 6 ore. La ora la care în Bucureşti abia începea măcelul, în Petroşani deja apăreau primele revendicări sindicaliste. Şi pe cât au
7 August 1949. Prima ediţie a Steagului Roşu
Şi dă-i şi luptă... pe Dealul Institutului
Aşadar, am urcat seara la Institut. Comandamentul era organizat la Căminul nr. 1 (pe atunci, căminul din vecinătatea corpului de sus se numea Căminul 1). Eram deja adunaţi câteva zeci de studenţi. La Institut exista un întreg arsenal, arme şi muniţie la greu, precum şi un număr de cadre militare active, cei care se ocupau de instrucţia militară a studentelor. Înainte de 1989, fetele, studente la cursuri de zi, făceau instrucţie militară o zi pe săptămână, în primii trei ani de studii. Mare porcărie. Grupul nostru de studenţi a fost luat în primire de şeful cadrelor militare de la Institut. Un ofiţer superior, locotenent-colonel. Deja era în circulaţie conceptul de „om de bine”. Am primit fiecare câte o brasardă. O fâşie de cârpă albă ruptă dintr-un cearceaf pe care ne-am legat-o fiecare pe braţ peste manta. Brasarda făcea diferenţa incontestabilă dintre oamenii de bine şi restul lumii. Am fost şi eu un „om de bine”, vreo 2 zile... Colonelul ne-a înarmat pe toţi. Fiecare am primit câte un pistol mitralieră, două încărcătoare şi câte 60 de cartuşe. Apoi a urmat instructajul. Urma să fim dispuşi în dispozitivul de apărare pe Dealul Institutului. Ordinul colonelului a fost clar. Îl reţin şi acum, literă cu literă: DESCHIDEŢI FOCUL FĂRĂ SOMAŢIE ÎMPOTRIVA ORICUI SE APROPIE ÎNSPRE INSTITUT! Pe oricine s-ar fi apropiat de mine ar fi trebuit să-l împuşc. FĂRĂ SOMAŢIE ... După vreo jumătate de oră-o oră de apărat cu arma în mână valorile democraţiei, au apărut câteva colege cu păpică. Aveau patru navete de plastic. Două cu pâine caldă, una cu salam şi una cu pachete de unt. Untul era un lux. Mi-am rupt o jumătate de franzelă,
luni, 22 decembrie 2014
o bucată de salam şi am luat un pachet de unt. După mulţi ani, în prima mea noapte de revoluţionar am mâncat unt pe săturate... Împreună cu un coleg, eram în dispozitivul de apărare, la cca. 5 metri de gardul unei gospodării momârlăneşti. În planul apropiat era grajdul şi în cel îndepărtat casa. Dacă omul ar fi ieşit din casă şi s-ar fi îndreptat spre grajd să-şi adape vaca ar fi însemnat că se deplasează înspre Institut. Conform ordinului dat de acel cretin de „Moş Teacă” ar fi trebuit să-l împuşc fără somaţie. Oare aş fi devenit erou al revoluţiei că am împuşcat un posibil securist deghizat în momârlan care avea intenţia clară să atace Institutul fiindcă se deplasa înspre Institut? Sau aş fi devenit terorist că aş fi împuşcat un biet ţăran în propria-i gospodărie? Ori, mai degrabă, aş fi devenit un erou-martir al revoluţiei în cazul în care mi-ar fi tremurat mâna pe armă şi apuca mormârlanul să pună mâna pe furcă şi să-mi „explice” propria viziune asupra situaţiei ... După ce am fost schimbat de alţi colegi, între timp, deşi era noaptea târziu, studenţii veneau în număr tot mai mare. Am predat pistolul mitralieră şi cele două încărcătoare cu 60 de cartuşe, m-am dus acasă şi am dormit câteva ore. Apoi înapoi la datorie să apăr Institutul cu arma în mână. Între timp, evenimentele se complicaseră rău de tot. Riscul ca securiştii să atace părea iminent. Pe lângă studenţi a mai fost adus un detaşament de „oameni de bine”. Câteva zeci de ingineri proiectanţi de la ICPMC. Atâta doar că respectivii erau „înarmaţi” doar cu bâte. Pentru ei nu au mai fost arme şi muniţie. Ei erau în rezervă. Lângă ei eram noi, detaşamentul de studenţi care urma să intrăm în dispozitiv. Primiserăm iar fiecare câte un pistol mitralieră, cele două încărcătoare şi cele 60 de cartuşe. Printre noi era şi o studentă seralistă. Fata nu făcuse armată, nu pusese în viaţa ei mâna pe o armă şi nu reuşea nicicum să convingă cartuşele să intre în încărcător. De alături îi auzeam pe cei din detaşamentul de ingineri proiectanţi cum comentau sarcastic. Ei or să devină victime clare ale securiştilor că trebuie să lupte cu bâta ca pe vremea răscoalelor ţărăneşti, iar asta e înarmată până-n dinţi şi ce folos că nu ştie să folosească arma… Adevărul este că doar întâmplarea face că atunci nu s-a petrecut nicio tragedie. Cu un pistol mitralieră şi 60 de cartuşe, date fără discernământ tuturor celor care se autodeclarau studenţi, s-ar fi putut face multe măgării. Şi chiar dacă printre noi nu a fost nimeni rău intenţionat, starea de surescitare în care eram cu toţii ar fi putut foarte uşor crea situaţii la care mi-e groază să mă gândesc şi acum.
Retragerea din… dispozitiv
După vreo două zile, elanul meu revoluţionar a început să se subţieze. Încetul cu încetul, am început să realizez că sunt un simplu figurant într-o mascaradă ridicolă. Câţiva securişti, nişte nemernici laşi, au fugit de frică. De aici s-a dezvoltat o întreagă isterie, intenţionată sau nu. În fond şi la urma urmei, prin reducere la absurd, dacă ar fi fost să fie reală teoria conform căreia s-au retras strategic să se reorganizeze şi apoi să pornească la lupta armată să recucerească oraşul, cu siguranţă nu Institutul de Mine ar fi fost ţinta lor strategică. După Revoluţie, se termină şi vacanţa, încep cursurile. Întâmplarea face ca prima oră de curs să fie cu acelaşi respectabil profesor Marian. Cursul a început cu textul oficial „minunatul nostru tineret” ... Nu încerc să iau în derâdere Revoluţia din 1989. A fost cel mai important eveniment din viaţa României din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Ne-a scăpat de ciuma comunistă. Tot respectul şi toată compasiunea pentru morţii şi răniţii revoluţiei. Tot respectul pentru cei care s-au implicat în revoluţie. Când au loc astfel de evenimente importante „filmul” se derulează cu o dinamică ameţitoare. De aceea sunt inevitabile şi situaţiile de genul celor la care am fost participant. Adrian CATANĂ